Procedură : 2015/2051(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0332/2015

Texte depuse :

A8-0332/2015

Dezbateri :

PV 15/12/2015 - 13
CRE 15/12/2015 - 13

Voturi :

PV 16/12/2015 - 11.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0459

RAPORT     
PDF 274kWORD 327k
18.11.2015
PE 551.888v02-00 A8-0332/2015

referitor la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar

(2015/2051(INI))

Comisia pentru dezvoltare

Raportor: Enrique Guerrero Salom

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar

(2015/2051(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția 46/182 a Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 1991 privind consolidarea coordonării asistenței umanitare de urgență(1),

–  având în vedere agenda de reformă a Comitetului Permanent Interagenții (CPIA) al ONU(2),

–  având în vedere Principiile de parteneriat (astfel cum au fost aprobate de Platforma umanitară mondială) adoptate la 12 iulie 2007(3),

–  având în vedere Rezoluția 64/290 din 9 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU privind dreptul la educație în situații de urgență(4) și orientările relevante din acest domeniu, inclusiv cele elaborate de UNICEF și de UNESCO,

–  având în vedere Orientările CPIA pentru integrarea intervențiilor împotriva violenței pe criterii de gen în acțiunile umanitare(5),

–  având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de dezastre organizate în perioada 14-18 martie 2015 la Sendai, în Japonia(6),

–  având în vedere Rezoluția 69/313 a Adunării Generale a ONU din 27 iulie 2015 de stabilire a programului de acțiune de la Addis Abeba, adoptat în cadrul celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare(7),

–  având în vedere dezbaterile purtate în vederea pregătirii celei de a 32-a Conferințe internaționale a Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie, care va avea loc în perioada 8-10 decembrie 2015, la Geneva,

–  având în vedere Raportul din 2015 privind ajutorul umanitar la nivel mondial(8),

–  având în vedere Raportul general din iunie 2015 privind ajutorul umanitar la nivel mondial(9),

–  având în vedere principiile referitoare la bunele practici în domeniul acțiunilor umanitare [Good Humanitarian Donorship (GHD)](10),

–  având în vedere Grupul la nivel înalt al ONU privind finanțarea umanitară,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar(11),

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 2007 (denumit în continuare „Consensul european”), o declarație comună semnată de Comisie, Consiliu, Parlamentul European și statele membre(12), precum și planul de acțiune elaborat pe baza acestuia, care urmează a fi reînnoit,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 375/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” )(13), precum și Raportul anual privind punerea în aplicare a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” în 2014(14),

–  având în vedere Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii(15),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Dimensiunea de gen în ajutorul umanitar: nevoi diferite, asistență adaptată” (SWD(2013)0290)(16),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulat „Raport anual privind politicile Uniunii Europene în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile și privind punerea lor în aplicare în 2014” (COM(2015)0406)(17),

–  având în vedere Raportul anual de activitate pentru 2014 elaborat de Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) din cadrul Comisiei(18),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind principiile comune în materie de asistență în numerar cu scopuri multiple ca răspuns la nevoile umanitare(19),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și Protocolul facultativ la aceasta din 25 mai 2000 cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate; având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate, actualizate în 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015(20),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind abordarea UE în materie de reziliență(21),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind Cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței(22),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 privind o agendă de reformă post-2015(23),

–  având în vedere Comunicarea comună din 9 septembrie 2015, intitulată „Identificarea de soluții la criza refugiaților din Europa: Rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040)(24),

–  având în vedere consultările desfășurate la nivel regional și mondial și dedicate unor subiecte specifice, care au avut loc în vederea pregătirii reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Yemen(28), Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la situația din Nepal după producerea cutremurelor(29), Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la situația din tabăra de refugiați de la Yarmouk din Siria(30), Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Sudanul de Sud, inclusiv la recentele răpiri de copii(31), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(32), și Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Libia(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa(34), precum și Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și la politicile UE în materie de migrație și azil(35),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE, care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–  având în vedere articolul 214 din TFUE referitor la acțiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 septembrie 2015, intitulată „Acțiuni de pregătire a reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: un parteneriat global pentru acțiuni umanitare eficace, bazate pe principii” (COM(2015)0419)(36) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei aferent acestei comunicări (SWD(2015)0166)(37),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0332/2015),

A.  întrucât trăim într-o lume foarte fragilă, ne confruntăm cu o creștere a diversității, frecvenței și intensității catastrofelor naturale și cu fenomene precum foametea, precum și cu o creștere fără precedent a numărului și complexității conflictelor;

B.  întrucât, ca urmare a provocărilor din ce în ce mai mari, cum ar fi urbanizarea, creșterea rapidă a populației, schimbările demografice, creșterea numărului catastrofelor naturale și a gravității lor, degradarea mediului, deșertificarea, schimbările climatice, numeroasele conflicte de lungă durată și conflictele simultane cu impact la nivel regional, precum și penuria de resurse, la care se adaugă consecințele sărăciei, inegalitățile, migrația, strămutările forțate și vulnerabilitatea, este tot mai mult nevoie de răspunsuri umanitare în întreaga lume;

C.  întrucât numărul persoanelor aflate în dificultate a crescut de peste două ori din 2004, ajungând până la peste 100 de milioane în 2015; întrucât 250 de milioane de persoane sunt afectate de crize umanitare; întrucât numărul persoanelor strămutate forțat a atins nivelul cel mai ridicat înregistrat de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, ridicându-se la aproape 60 de milioane de persoane, dintre care aproape 40 de milioane sunt strămutate în interiorul propriei țări; întrucât peste jumătate dintre refugiații din întreaga lume sunt copii;

D.  întrucât este posibil ca, până în 2050, un miliard de persoane să fie strămutate ca urmare a schimbărilor climatice, în condițiile în care peste 40 % din populația globului trăiește în zone afectate de un deficit sever al resurselor de apă; întrucât este probabil ca pierderile economice cauzate de catastrofele naturale să crească în mod semnificativ, depășind nivelul de 300 de miliarde USD înregistrat în prezent în fiecare an;

E.  întrucât, în ultimii opt ani, din cauza nevoilor și provocărilor tot mai numeroase, a lipsei continuității în realizarea angajamentelor, precum și a costurilor tot mai ridicate ale ajutorului umanitar sistemul de ajutor umanitar a ajuns la limită, astfel încât o serie de organizații din domeniu au fost nevoite să suspende temporar diferite forme de sprijin, precum asistența alimentară, furnizarea de adăposturi și alte operațiuni umanitare care pot salva vieți;

F.  întrucât spitalele organizațiilor umanitare sunt adesea ținta atacurilor cu arme de distrugere în masă; întrucât numărul amenințărilor și atacurilor la adresa personalului umanitar a crescut; întrucât securitatea personalului umanitar și a răniților este foarte frecvent pusă în pericol; întrucât aceste atacuri constituie o încălcare a dreptului umanitar internațional și o amenințare gravă pentru viitorul sectorului ajutorului umanitar;

G.  întrucât principiile umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și normele fundamentale care stau la baza dreptului umanitar internațional și a drepturilor omului, consacrate de convențiile de la Geneva și de protocoalele adiționale la acestea trebuie să reprezinte pilonul central al tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția persoanelor strămutate trebuie să fie garantată în mod necondiționat, iar independența ajutorului umanitar trebuie să fie primordială, ceea ce înseamnă că acțiunile umanitare nu trebuie să fie condiționate de considerente politice, economice sau legate de securitate și nu trebuie să implice vreo formă de discriminare;

H.  întrucât toate părțile implicate în conflicte, inclusiv actorii armați statali și nestatali, trebuie să garanteze condițiile de acces de care organizațiile umanitare au nevoie pentru a acorda asistență populațiilor civile vulnerabile, afectate de conflicte;

I.  întrucât femeile și copiii aflați în zonele afectate de dezastre sunt deosebit de vulnerabili și sunt expuși în mod disproporționat pericolelor, atât în cursul, cât și după încheierea situațiilor de urgență, riscând totodată să fie exploatați, marginalizați, să fie expuși infecțiilor, violenței sexuale și violenței pe motive de gen; întrucât femeile și copiii sunt expuși unor riscuri și mai mari ca urmare a strămutării populației și a colapsului structurilor normale de protecție și de sprijin; întrucât dreptul internațional umanitar prevede obligația de a acorda femeilor și fetelor care sunt victime ale violurilor pe durata conflictelor armate toate îngrijirile medicale necesare, fără nicio discriminare; întrucât Organizația Mondială a Sănătății menționează avortul în condiții neadecvate printre primele trei cauze ale mortalității materne, întrucât sănătatea maternă, asistența psihologică pentru femeile care sunt victime ale violurilor, precum și educația și școlarizarea copiilor strămutați reprezintă provocări majore în cadrul taberelor de refugiați;

J.  întrucât apelul consolidat lansat în 2015 pentru finanțarea acțiunilor umanitare a atins un nivel fără precedent în istoria ONU, ridicându-se la aproape 19 miliarde EUR; întrucât, în ciuda nivelului record al contribuțiilor donatorilor, doar un sfert din suma solicitată prin apelul internațional a fost pusă la dispoziție, iar UE a depus eforturi deosebite pentru a furniza finanțare ca răspuns la apelurile umanitare internaționale și pentru a finanța operațiunile sprijinite de DG ECHO; întrucât, în aceste condiții, este cu atât mai necesară asigurarea unei finanțări prompte, previzibile, flexibile și coordonate la nivel mondial, care să fie adaptată la diferite contexte și să fie corelată cu un nou tip de parteneriate public-privat, menite să instituie metode inovatoare de pregătire și de distribuție; întrucât UE a depus eforturi deosebite pentru a furniza finanțare ca răspuns la apelurile umanitare internaționale și pentru a finanța operațiunile ECHO; întrucât angajamentul reînnoit în ceea ce privește obiectivul de a acorda 0,7 % ajutor și îndeplinirea la timp a promisiunilor sunt cu atât mai importante în acest context;

K.  întrucât majoritatea crizelor umanitare sunt determinate de factori umani; întrucât 80 % din asistența umanitară internațională pusă la dispoziție de UE este orientată către crizele provocate de om, în cazul cărora sunt necesare, în esență, soluții de natură politică și nu doar soluții umanitare; întrucât există o legătură intrinsecă între sărăcie și vulnerabilitatea la crize, ceea ce evidențiază necesitatea de a aborda cauzele subiacente ale crizelor, de a consolida reziliența, precum și capacitatea de adaptare la catastrofele naturale și la schimbările climatice și de a răspunde nevoilor pe termen lung ale populațiilor afectate; întrucât consecințele crizelor umanitare, printre care se numără provocările legate de migrație și de refugiați, se vor agrava dacă nu se iau măsuri care să vizeze cauzele subiacente și nu se asigură o corelare mai bună între ajutorul umanitar și asistența în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

L.  întrucât există o interdependență între ajutorul umanitar și dezvoltare, îndeosebi în ceea ce privește necesitatea de a consolida rezistența la dezastre prin intermediul unor măsuri de atenuare a riscurilor și de protecție împotriva șocurilor, acestea fiind esențiale pentru a reduce nevoile umanitare și pentru a combate evenimentele care constituie o amenințare pentru sănătatea, igiena, educația, nutriția și chiar dreptul fundamental la un adăpost;

M.  întrucât coordonarea la nivel internațional, local și regional, schimbul de informații și programarea comună, colectarea de date și introducerea unor proceduri de evaluare vor contribui la îmbunătățirea procesului decizional și la creșterea eficienței, a eficacității și a gradului de responsabilizare a actorilor implicați în furnizarea ajutorului;

N.  întrucât este necesar să se consolideze încrederea și să se extindă cooperarea dintre actorii din sectorul privat, ONG-uri, autoritățile locale, organizațiile internaționale și guverne; întrucât resursele, cunoștințele de specialitate, lanțurile de aprovizionare, capacitățile logistice și în materie de cercetare și dezvoltare puse la dispoziție de întreprinderi pot contribui la creșterea eficacității ajutorului umanitar și a acțiunilor în domeniu;

O.  întrucât capitolul dedicat ajutorului umanitar din bugetul UE, care în 2015 însumează credite în valoare de 909 milioane EUR, reprezintă mai puțin de 1 % din bugetul total al UE; întrucât o mai bună corelare între ajutorul de urgență și asistența pe termen lung constituie o metodă pentru a reduce actualele diferențe dintre nivelul fără precedent al nevoilor din sectorul umanitar și mijloacele disponibile;

P.  întrucât ONG-urile și organizațiile internaționale cum ar fi Crucea Roșie și agențiile ONU sunt în prezent principalii actori care asigură implementarea sprijinului umanitar, oferind asistență și protecție care salvează vieți unui număr de aproximativ 120 de milioane de persoane pe an;

Q.  întrucât măsurile de prevenire, precum și acțiunile de răspuns la nivel intern și capacitățile interne contribuie într-o mare măsură la îndeplinirea optimă a cerințelor și la reducerea nevoii de asistență internațională; întrucât, în 2015, doar 2 % din asistența umanitară internațională totală a fost alocată direct ONG-urilor de la nivel local și național din țările afectate de crize, deși, în comparație cu alți actori, aceste organizații dispun uneori de o mai bună capacitate de reacție, sunt mai bine informate cu privire la nevoile populațiilor afectate și au mai multe posibilități de a ajunge la acestea; întrucât există o nevoie tot mai stringentă de a asigura asumarea responsabilității față de populația și comunitățile afectate de criză;

R.  întrucât ajutorul umanitar trebuie să țină seama de nevoile identificate de organizațiile din domeniul umanitar, iar donatorii ar trebui să evite să utilizeze ajutorul ca instrument de gestionare a crizelor;

S.  întrucât răspunsul umanitar și instrumentele utilizate ar trebui să fie adaptate în funcție de nevoile identificate în urma unei evaluări comune și de diferitele contexte existente; întrucât este esențial să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta faptul că acțiunile umanitare sunt întreprinse cu respectarea drepturilor omului și îndeosebi a nevoilor specifice ale femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, minorităților și populațiilor indigene, precum și ale altor grupuri vulnerabile;

T.  întrucât actorii globali sunt încurajați ca, printre activitățile de monitorizare a drepturilor omului și mecanismele de raportare, să includă și acțiunile umanitare;

U.  întrucât prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar (World Humanitarian Summit - WHS), care urmează să aibă loc la Istanbul în perioada 23-24 mai 2016, ar trebui să aibă drept rezultat remodelarea structurii sectorului umanitar, pentru ca acesta să fie mai favorabil incluziunii, mai eficace, mai transparent și pentru ca acțiunile umanitare să aibă o dimensiune globală, cu scopul de a răspunde creșterii anticipate a nevoilor umanitare, care este legată în mod direct de provocările actuale și viitoare, cum ar fi securitatea alimentară, creșterea demografică, schimbările climatice, fragilitatea, siguranța asistenților umanitari, strămutările forțate și dezvoltarea socioeconomică;

V.  întrucât reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar va fi precedată de o serie de negocieri interguvernamentale care se vor concentra asupra unor subiecte precum reducerea riscului de producere a dezastrelor, finanțarea pentru dezvoltare, agenda de dezvoltare durabilă post-2015 și schimbările climatice și care vor influența pe termen lung situația viitoare a dezvoltării și a sectorului ajutorului umanitar, constituind, astfel, o oportunitate unică, vitală și concretă de a alinia obiectivele, principiile și acțiunile în acest domeniu și de a acționa în mod mai coordonat la nivel mondial pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabile populații și pentru a consolida rezistența acestora;

W.  întrucât UE, în calitate de donator principal, poate juca rolul unui catalizator în acest domeniu și, astfel, are responsabilitatea de a-și asuma un rol de lider în explorarea unor mijloace mai eficiente și mai inovatoare pentru a veni în întâmpinarea nevoilor milioanelor de persoane afectate de conflicte și dezastre și pentru a oferi soluții viabile pe termen lung la problemele acestora;

X.  întrucât recenta creștere dramatică a ratelor malnutriției la nivel mondial, care reprezintă o problemă acută, precum și extinderea la nivel regional și internațional a instabilității politice din țările cu un nivel de risc încadrat în categoria 3 au reprezentat noi semnale care indică necesitatea de a depune eforturi în cadrul reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a accelera procesul de reformă a sectorului umanitar și a răspunde în mod mai eficient nevoilor persoanelor aflate în dificultate;

Transformarea consultărilor la nivel mondial în acțiuni globale

1.  salută decizia Secretarului General al ONU de a convoca prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar (WHS) cu participarea a numeroase părți interesate și bunăvoința Turciei de a o găzdui; invită statele membre ale UE să sprijine WHS și să elaboreze concluzii ferme în cadrul Consiliului, stabilind angajamente specifice și domenii prioritare de acțiune, asigurând, în același timp, eficiența operațională, respectarea unor standarde comune de calitate, o coordonare mai bună și instituirea unor parteneriate cu donatorii emergenți, bazate pe un sistem de ajutor umanitar nepărtinitor din punct de vedere politic, precum și pe un consens privind interpretarea și punerea în aplicare a principiilor umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și pe respectarea obligațiilor prevăzute de dreptul umanitar internațional;

2.  salută inițiativa ONU de a colecta informații din întreaga lume pentru a cataloga catastrofele naturale și conflictele și pentru a găsi modalități de a salva și proteja mai multe persoane de consecințele unor astfel de crize; salută, de asemenea, organizarea a 8 consultări regionale, care au cuprins și reuniuni tematice, și a unei consultări globale cu reprezentanți ai guvernelor, societății civile, ONG-urilor, rețelelor de voluntari, întreprinderilor și rețelelor religioase, precum și inițiativa de a organiza consultări online și înființarea Grupului la nivel înalt pentru finanțarea umanitară, coprezidat de UE;

3.  subliniază că, având în vedere provocările uriașe cu care ne confruntăm în prezent în sectorul umanitar, este necesar un sistem umanitar mai favorabil incluziunii, caracterizat de o mai mare diversitate și cu o sferă de aplicare cu adevărat globală, iar WHS trebuie să sublinieze acest fapt și să recunoască diversitatea sistemului actual de răspuns umanitar și rolurile complementare ale tuturor actorilor; invită UE să promoveze un consens mondial privind acțiunile umanitare care să reafirme principiile ajutorului umanitar și obligațiile și drepturile în temeiul dreptului internațional umanitar, asigurând în același timp măsuri de protecție centrate pe oameni și bazate pe drepturile omului, și care să garanteze, de asemenea, că guvernele pot fi trase la răspundere pentru modul în care își asumă rolul și responsabilitățile legate de apărarea cetățenilor; subliniază consecințele negative ale politizării tot mai mari a ajutorului umanitar și reamintește că apărarea și angajamentul permanent în favoarea principiilor umanitare de bază sunt esențiale pentru asigurarea unui spațiu umanitar în zonele afectate de conflicte și de catastrofe naturale;

4.  subliniază faptul că, pentru a fi relevant, documentul final elaborat în urma WHS ar trebui să includă o foaie de parcurs pe cinci ani care să conțină dispoziții privind dezvoltarea și modul concret de funcționare a angajamentelor politice asumate, inclusiv un cadru interguvernamental de monitorizare și de asigurare a responsabilității, o evaluare a practicilor organizațiilor din sectorul ajutorului umanitar și un studiu de impact cu participarea tuturor părților interesate relevante;

5.  solicită WHS să coreleze Agenda de dezvoltare post-2015, Cadrul de la Sendai privind reducerea riscului de dezastre și Conferința Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 2015 (COP21) pentru a asigura într-o mai mare măsură coerența politicilor și a acțiunilor instituțiilor în ceea ce privește consolidarea rezistenței în fața dezastrelor și să solicite o participare mai activă a actorilor din domeniul dezvoltării în acest sens; solicită guvernelor țărilor donatoare să dezvolte în cadrul politicilor lor naționale un set de obiective, priorități și indicatori comuni care să contribuie la stabilirea de legături între aceste cadre;

6.  invită UE și statele sale membre, care reprezintă principalii donatori și actorii-cheie la nivel operațional, să își asume un rol de lider activ în acest domeniu care să constituie un exemplu pentru ceilalți actori; subliniază că toate acțiunile umanitare ale UE ar trebui să fie ghidate de principiile solidarității, responsabilității și răspunderii și ar trebui să fie menite să garanteze protecția persoanelor vulnerabile, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihologic; solicită să se elaboreze soluții globale, cuprinzătoare și pe termen lung pentru a gestiona problema afluxului masiv de refugiați proveniți din regiunile afectate de conflicte; ia act de faptul că Uniunea trebuie să aibă o reacție adecvată la criza actuală de pe teritoriul european pentru a-și afirma rolul și credibilitatea pe scena umanitară mondială;

7.  solicită WHS să adopte o abordare sistematică, bazată pe rezultate și participativă, stabilind în acest sens niște indicatori specifici și o metodologie de lucru, iar această abordare trebuie să fie consolidată și partajată de donatori și de agențiile executive, astfel încât persoanele afectate să participe la întregul ciclu de acțiuni umanitare; invită WHS să depună toate eforturile în vederea instituționalizării, îmbunătățirii monitorizării și evaluării responsabilității ONU față de cadrul privind populațiile afectate;

8.  subliniază că WHS reprezintă pentru toate părțile interesate și o oportunitate de a reflecta asupra necesității vitale a unei reforme ONU în vederea creării unui sistem incluziv, transparent și eficient de coordonare, cu un IASC mai incluziv și mai operațional, un angajament mai mare față de parteneri de a consolida complementaritatea și operaționalizarea completă a agendei de reformă, dar și o oportunitate de a consolida structura umanitară multilaterală pentru toate situațiile de criză, prin stabilirea unui sistem fiabil de evaluare a necesităților, care să servească drept bază pentru recursurile comune, prin asigurarea unei monitorizări financiare mai cuprinzătoare, printr-un sistem de comparație a costurilor între agenții și un mecanism de monitorizare și evaluare;

9.  insistă asupra faptului că, în lipsa unor mijloace adecvate și substanțiale, o astfel de acțiune globală nu va avea succes; subliniază că pentru a acționa în fața dezastrelor și crizelor noi și cronice, este nevoie de evitarea unor sisteme paralele, mărirea bazei de finanțare, investiții previzibile pe termen lung și respectarea noii agende de dezvoltare durabilă, îndeosebi prin promovarea evaluării în comun a riscurilor și nevoilor, planificarea și finanțarea de către actorii din domeniul umanitar, al dezvoltării, și al schimbărilor climatice; subliniază că este necesară o mai mare complementaritate între ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare în vederea asigurării eficacității finanțării ajutorului umanitar și a eliminării lacunelor de finanțare a acestuia și că aceasta ar trebui însoțită de creșterea finanțării ajutorului pentru dezvoltare și a ajutorului umanitar; în acest context, reamintește angajamentul internațional pe termen lung de a atinge un nivel al cheltuielilor de 0,7 % din VNB;

10.  îndeamnă UE, în calitatea sa de cel mai important donator de ajutor umanitar la nivel mondial, să preia rolul de lider în cadrul reuniunii la nivel înalt privind ajutorul umanitar solicitând metode mai flexibile de a oferi ajutor umanitar, precum și măsuri proactive și coerente și instrumente eficace pentru a evita crizele; îndeamnă UE și alți donatori să respecte angajamentele lor financiare și să creeze modalități prin care să se reducă timpul necesar pentru a transforma angajamentele financiare în acțiuni la fața locului; subliniază, de asemenea, importanța raportării privind drepturile omului ca mecanism de alertă timpurie pentru crize și încurajează WHS să aibă acest aspect în vedere atunci când face tranziția de la o cultură a reacției la o cultură a prevenirii;

Măsuri pentru a răspunde nevoilor persoanelor aflate în situații de conflict

11.  invită UE să stabilească drept pilon central al acțiunii umanitare protecția cetățenilor în cadrul unor măsuri bazate pe nevoi, prin crearea unui sistem de asigurare a respectării normelor și prin integrarea sa în toate etapele programării; subliniază necesitatea de a instituționaliza rolul agenților de protecție și de a dezvolta abordări strategice și integrate care să asigure o finanțare suficientă a măsurilor de protecție puse în aplicare și în etapele inițiale ale situațiilor de urgență; îndeamnă UE să pună în aplicare în mai mare măsură abordarea bazată pe drepturile omului în cadrul acțiunilor umanitare pentru a garanta că demnitatea, nevoile și drepturile grupurilor vulnerabile specifice, mai ales ale femeilor, tineretului, migranților, persoanelor infectate cu HIV, persoanelor LGBTI și persoanelor cu dizabilități, sunt respectate;

12.  solicită UE să promoveze în cadrul WHS un acord cuprinzător privind modalitățile practice de consolidare a respectării dreptului internațional umanitar, a dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului refugiaților, precum diseminarea normelor dreptului internațional umanitar în cadrul administrațiilor regionale și naționale, al forțelor de securitate, al autorităților locale și al liderilor comunitari și să sprijine acțiunile Curții Penale Internaționale menite să pună capăt impunității pentru încălcarea dreptului internațional umanitar și al dreptului internațional al drepturilor omului;

13.  subliniază necesitatea de a extinde Convenția privind statutul refugiaților și Convenția de la Kampala pentru a proteja și a oferi ajutor persoanelor strămutate din toată lumea, persoanelor afectate de schimbările climatice, precum și pentru a apăra persoanele afectate de alte forme de violență, precum traficul de persoane, violența bazată pe gen și violența urbană și economică, având în vedere că acestea s-ar putea teme pe bună dreptate să nu fie persecutate sau ar putea fi expuse riscului de vătămări grave; subliniază că migranților trebuie să li se ofere același nivel de protecție a drepturilor lor precum cele garantate tuturor celorlalte grupuri în vremuri de criză; solicită să se acorde atenție grupurilor deosebit de vulnerabile, cum ar fi migranții, apatrizii și refugiații, care sunt adesea neglijate în dezbaterea pe tema umanitară; solicită o nouă generație de instrumente de protecție a drepturilor omului care să ajute la protejarea grupurilor în cauză;

14.  subliniază necesitatea unei transformări fundamentale în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților și țărilor și comunităților care îi găzduiesc; sprijină raportul de sinteză pentru consultarea la nivel global care solicită participanților la WHS să examineze „acordul cuprinzător privind găzduirea refugiaților”, recunoscând contribuțiile țărilor gazdă, organizează pachete financiare pe termen lung, previzibile și sustenabile pentru a le oferi asistență refugiaților și pentru ca aceștia să devină independenți, primind acces la oportunități de a-și câștiga existența, și creează modalități mai echitabile în vederea relocării lor în țări terțe;

15.  invită UE și statele sale membre ca, în cadrul pregătirilor desfășurate pentru WHS, să depună eforturi pentru a adopta o interpretare și operaționalizare globale comune a principiilor umanitare și să dezvolte în comun un cod de conduită participativ cuprinzător care să fie aplicat de actualii și de noii donatori pentru a face schimb de bune practici, pentru a facilita accesul persoanelor nevoiașe și pentru a consolida angajamentele existente în favoarea bunelor practici ale donatorilor, precum bunele practici reflectate în cadrul principiilor referitoare la bunele practici în domeniul acțiunilor umanitare (GHD);

16.  solicită UE să sprijine ideea includerii transparenței și a responsabilității ca principii directoare în declarația elaborată la finalul WHS, utilizând în acest scop indicatori specifici și date defalcate (pe gen și vârstă, cu variabile specifice copiilor) ca bază pentru elaborarea și evaluarea programelor și promovând o inițiativă privind un standard internațional de transparență în domeniul ajutorului umanitar, cu scopul de a institui un cadru global de asumare a răspunderii pentru rezultatele obținute pe baza căruia să fie măsurate progresele;

17.  subliniază necesitatea de a asigura hrană, apă, adăpost, igienă și tratament medical, ca drepturi fundamentale ale fiecărei ființe umane; este extrem de îngrijorat în ceea ce privește riscurile de epidemii asociate condițiilor de igienă precare și accesul limitat la apă potabilă sigură, precum și în legătură cu lipsa de acces la medicamente esențiale în timpul crizelor umanitare; invită UE să își asume rolul principal în asigurarea adecvată a medicamentelor esențiale și de apă potabilă sigură în contextul crizei umanitare;

18.  invită Uniunea și toți actorii internaționali să consolideze tehnicile utilizate în scopul acordării ajutorului umanitar în cadrul taberelor de refugiați, punând accentul în special pe înființarea de laboratoare mobile în vederea combaterii epidemiilor de boli infecțioase, pe îmbunătățirea metodelor de distribuție a ajutorului de urgență ținând seama de categoriile cele mai vulnerabile și pe îmbunătățirea igienei și a infrastructurilor sanitare de urgență;

19.  subliniază necesitatea de a include protecția copiilor în cadrul acțiunilor umanitare cu scopul de a preveni abuzul, neglijarea, exploatarea și violența asupra copiilor și de a acționa împotriva acestora; evidențiază faptul că principalii factori de schimbare sunt copiii, prin urmare, crearea unor spații sigure pentru ei este importantă în cadrul acțiunilor umanitare;

20.  subliniază rolul central pe care îl joacă femeile în situațiile de conflict și post-conflict, deoarece ele reprezintă primele persoane care oferă asistență în situațiile de criză, menținând familiile și comunitățile lor unite; solicită donorilor și guvernelor să integreze dimensiunea egalității între femei și bărbați în programarea ajutorului umanitar și să sprijine emanciparea femeilor și fetelor;

21.  insistă asupra faptului că ajutorul umanitar trebuie oferit în conformitate cu dreptul umanitar internațional și că ajutorul umanitar acordat de UE nu trebuie să fie facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri; își exprimă preocupările legate de utilizarea în continuare a violului și a altor forme de violență sexuală și violență pe motive de gen și condamnă aceste practici la care sunt supuse femeile și fetele, practici folosite drept armă de război în timpul situațiilor de criză umanitară; subliniază că trebuie să se ia măsuri în ceea ce privește această formă de violență, precum și consecințele sale fizice și psihologice; insistă asupra unui angajament global care să garanteze faptul că femeile și fetele se află în siguranță încă de la începutul situațiilor de criză sau de urgență, luând măsuri în ceea ce privește riscul crescut de violență sexuală și pe motive de gen, sensibilizând publicul în acest sens, asigurând urmărirea penală a celor care comit astfel de acte violente și garantând întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă pentru femei și fete, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță în cazul unei crize umanitare, mai degrabă decât tolerarea în continuare a tratamentelor inumane, astfel cum prevede dreptul internațional umanitar și în conformitate cu Convențiile de la Geneva și protocoalele lor adiționale;

22.  consideră că toți membrii personalului implicați în acordarea asistenței umanitare, inclusiv membrii forțelor de poliție sau militare, ar trebui să fie instruiți în mod adecvat în problematica de gen și că ar trebui pus în aplicare un cod de conduită strict pentru a-i împiedica să abuzeze de poziția lor și pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați;

23.  solicită actorilor din domeniul umanitar să includă strategii de prevenire și de reducere a violenței de gen în toate intervențiile specifice sectorului, facilitând identificarea unor instrumente de finanțare noi ale UE și, în acest scop, să țină cont de Orientările revizuite pentru integrarea unor intervenții împotriva violenței de gen în acțiunile umanitare elaborate de Global Protection Cluster; consideră, de asemenea, că actorii din domeniul umanitar (inclusiv UE) ar trebui să consulte fetele și băieții (în special fetele adolescente) în toate etapele activităților de pregătire în caz dezastre și ale răspunsului în caz de dezastre;

24.  solicită agențiilor din domeniul umanitar să desfășoare activități coordonate pentru a identifica victimele și potențialele victime ale exploatării și abuzului sexual și pentru a le proteja;

25.  recunoaște utilitatea abordării cuprinzătoare a UE, care se reflectă în modalitățile de coordonare și de asigurare a coerenței gamei sale largi de instrumente de politică externă pentru a investi în identificarea unor soluții politice durabile; atrage atenția asupra caracteristicilor specifice ale ajutorului umanitar și subliniază că este foarte important să se facă o diferență între răspunsul umanitar și alte demersuri politice, legate de acțiunea externă, de securitate și de combaterea terorismului, un instrument util în acest sens fiind adoptarea unor garanții; regretă abuzurile la adresa principiilor acțiunilor umanitare și încălcarea acestora, care sunt în detrimentul furnizării ajutorului și periclitează siguranța personalului umanitar;; insistă asupra faptului că măsurile de combatere a terorismului nu trebuie să submineze eforturile umanitare și nici să creeze obstacole în calea acestora și invită WHS să trateze acest aspect în mod corespunzător;

Eficacitatea ajutorului umanitar

26.  condamnă descurajarea constantă a încercărilor de a oferi ajutor umanitar și orice acțiune care încalcă principiile de prevenire a „non-asistenței pentru persoanele aflate în pericol” și de „nereturnare”, aplicabile populațiilor strămutate, indiferent dacă cel ce o realizează este sau nu membru al UE; invită guvernele să își respecte responsabilitățile principale care le revin în ceea ce privește protecția și ajutarea civililor și să instituie cadre juridice și strategice menite să faciliteze accesul organizațiilor umanitare și distribuția ajutoarelor, în conformitate cu dreptul internațional umanitar; sugerează să se includă în aceste cadre prevederi privind scutirile de impozite pentru transporturile umanitare, reducerile costurilor de tranzacție aferente fluxurilor de fonduri transferate de migranți și aplicarea unor proceduri vamale simplificate; solicită donatorilor, guvernelor gazdă și actorilor implicați în implementarea ajutorului să garanteze furnizarea ajutorului și asistenței umanitare prin intermediul tuturor canalelor disponibile și să își asume responsabilitățile astfel încât să se asigure că populațiile care se confruntă cu dificultăți, chiar și cele aflate în regiuni îndepărtate, beneficiază de servicii de asistență profesioniste, prompte, coordonate, adecvate și de calitate;

27.  este foarte preocupat, în contextul îmbunătățirii protecției oferite actorilor din sectorul ajutorului umanitar, de atacurile repetate ale căror țintă au fost atât persoane care lucrează în sectorul umanitar, cât și infrastructurile care îl deservesc, inclusiv spitalele; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a îmbunătăți siguranța și libertatea de mișcare a acestora și pentru a le oferi mai multă protecție în conformitate cu dreptul internațional; sprijină includerea sistematică în legislația și în planurile de acțiune ale donatorilor din toate țările a unor clauze specifice care să consolideze responsabilitatea pentru protecția lucrătorilor umanitari, precum și dispoziții privind monitorizarea și raportarea sistematice ferme a atacurilor ce vizează lucrătorii umanitari;

28.  sprijină recomandările Comisiei privind elaborarea unui tablou de bord cuprinzător care să vizeze eficacitatea;

29.  subliniază că este necesar un dialog permanent privind rolurile complementare și mandatele diferiților actori umanitari; consideră că ar trebui să se facă o distincție clară între actorii umanitari civili și actorii militari; consideră că ar activitățile umanitare cu caracter civil trebuie să reprezinte o prioritate; invită WHS să exploreze noi cadre pentru o mai bună coordonare între diferiții actori, un aspect determinant pentru consolidarea eficienței, eficacității și caracterului adecvat al acțiunilor umanitare; subliniază necesitatea unei mai bune analize a capacităților de funcționare la nivel local și a unor evaluări comune mai bune ale nevoilor umanitare și ale gradului de asumare a responsabilității în ceea ce privește acțiunile în domeniu;

30.  solicită să se depună eforturi susținute și eficace și să se pună la dispoziție resursele financiare și umane necesare pentru a garanta dreptul la educație în crizele umanitare îndelungate, întrucât, fără educație, viitorul copiilor și dezvoltarea viitoare a oricărei societăți sunt periclitate; subliniază importanța educației continue în apărarea și promovarea valorilor comune și universale precum demnitatea umană, egalitatea, democrația și drepturile omului;

31.  salută angajamentul Comisiei de a spori finanțarea acordată pentru asigurarea accesului la educație al copiilor din regiunile afectate de crize umanitare, în condițiile în care numărul copiilor care nu au acces la educație este îngrijorător și dat fiind potențialul uriaș pe care îl are educația în ceea ce privește creșterea rezistenței populației; invită Consiliul să aprobe propunerea Comisiei de a aloca 4 % din bugetul UE destinat ajutorului umanitar în acest scop; consideră că majorarea finanțării nu ar trebui să însemne că se acordă mai puțină atenție altor nevoi fundamentale;

32.  își exprimă preocuparea cu privire la educația și la școlarizarea copiilor din taberele de refugiați și solicită UE și tuturor actorilor internaționali să consolideze capacitățile existente pentru școlarizarea copiilor din taberele de refugiați;

33.  recunoaște faptul că previzibilitatea, flexibilitatea operațională și contribuțiile multianuale reprezintă condiții prealabile esențiale pentru a asigura eficiența și eficacitatea furnizării ajutorului; invită UE și statele sale membre să reafirme importanța principiilor GHD în declarația elaborată la finalul WHS;

34.  subliniază faptul că, pentru a aborda deficitul de finanțare, trebuie adoptate acțiuni la nivel mondial; solicită crearea unui fond global pentru asistență umanitară, care să susțină participarea și includerea donatorilor care nu fac parte din CAD și să reunească toate mecanismele financiare, resursele interne și fondurile comune existente la nivel internațional (fondurile ONU de intervenție în situații de urgență, Fondul central de răspuns în situații de urgență (CERF), fonduri fiduciare etc.) și care să fie finanțat, în mod complementar, prin contribuțiile financiare voluntare și obligatorii ale guvernelor, ale sectorului privat și ale organizațiilor regionale; sugerează că plățile obligatorii ar putea fi utilizate pentru a acoperi lacunele existente la nivelul finanțării destinate acțiunilor umanitare lansate în contextul urgențelor de nivelul 3, pentru a sprijini procesul de pregătire a ajutorului umanitar, pentru a oferi pachete de protecție socială de rezistență pentru refugiații pe termen lung sau pentru a gestiona situațiile de urgență neprevăzute, precum, printre altele, cea creată de virusul Ebola;

35.  subliniază că este necesar ca instituțiile financiare internaționale să acorde și să modifice creditele preferențiale, în special prin redefinirea criteriilor de eligibilitate ale fondurilor concesionale, pentru a facilita astfel un răspuns instituțional mai flexibil în situațiile dificile și pentru a analiza mai în detaliu capacitatea la nivel național de a majora resursele interne;

36.  îndeamnă guvernele, donatorii și organele lor administrative să simplifice cerințele administrative pentru partenerii implicați în punerea în aplicare a măsurilor prin eficientizarea procedurilor și identificarea celor mai bune practici administrative, de contractare și de raportare, asigurând în același timp asumarea responsabilității și să sprijine inițiativele care vizează să contribuie permanent la consolidarea capacității și la monitorizarea actorilor locali și să consolideze structurile naționale de coordonare;

37.  subliniază că pentru a proteja și a garanta mai bine viața și demnitatea populațiilor afectate, ONG-urile locale trebuie să aibă acces la finanțarea directă; îndeamnă statele membre și donatorii să majoreze substanțial finanțarea directă acordată actorilor umanitari locali care au capacitățile și cunoștințele de specialitate necesare pentru a acționa în acest domeniu, asumându-și în același timp responsabilitatea pentru acțiunile desfășurate;

38.  solicită WHS să stabilească un nou acord pentru colaborarea cu statele aflate într-o situație instabilă și pentru crizele prelungite care să cuprindă programe durabile, planuri de punere în aplicare și finanțare previzibilă pentru dezvoltare; subliniază faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba evidențiază necesitatea investițiilor în sisteme de protecție socială și în rețele de siguranță cu scopul de a răspunde mai eficace și mai rapid la situațiile dificile;

Reducerea vulnerabilității și gestionarea riscurilor

39.  subliniază necesitatea de a adapta răspunsul umanitar la cerințele locale, naționale și regionale, precum și de a oferi mai multă autonomie populațiilor afectate și de a le implica în activități în mod regulat, în special femeile de toate vârstele, copiii și persoanele cu dizabilități, minoritățile și populațiile indigene, recunoscând rolul acestora de factori de schimbare și, după caz, de a solicita feedback din partea acestor grupuri și de a le consulta în prealabil în ceea ce privește programarea și implementarea acțiunilor umanitare;

40.  subliniază faptul că un răspuns internațional ar trebui să se bazeze mai degrabă pe inițiative și parteneriate locale sau naționale, mai degrabă decât să demareze eforturi paralele; insistă asupra importanței consolidării capacităților locale și regionale pentru acordarea asistenței umanitare și, după caz, a asigurării unor proceduri favorabile incluziunii, în care autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și populațiile afectate să fie incluse în procesul de planificare;

41.  subliniază că este necesar un nou model global de complementaritate, care să stea la baza cooperării dintre actorii din domeniul umanitar și cei din domeniul dezvoltării, un prim pas în acest sens fiind crearea unui sistem comun de analiză și de programare, pentru ca aceștia să poată crea treptat societăți mai rezistente și autonome; subliniază că un astfel de model ar trebui să cuprindă în primul rând strategii de acces pentru actorii din domeniul dezvoltării care să faciliteze crearea de legături în acest sector, în al doilea rând elemente care pot influența evoluția crizelor în programele de dezvoltare și, în al treilea rând, strategii de retragere din cadrul acțiunilor umanitare, pentru a permite o abordare mai flexibilă, precum și mecanisme multianuale de finanțare fiabile și flexibile pentru a răspunde în situațiile de criză prelungită; subliniază importanța cooperării cu ONG-urile locale și cu liderii societății civile în vederea stabilirii unor structuri permanente în zonele expuse la conflicte;

42.  invită Comisia să prezinte o inițiativă care să combine în mod mai sistematic ajutorul umanitar, cooperarea pentru dezvoltare și rezistența, astfel încât să-i permită UE să fie mai flexibilă și mai eficace atunci când trebuie să facă față unor nevoi din ce în ce mai mari și astfel încât, în cadrul WHS, să se aibă în vedere, de asemenea, o mai bună asociere a acestora; solicită UE să profite de ocazia evaluării de la jumătatea perioadei de cadrul financiar multianual pentru a consolida legăturile dintre domeniul umanitar/al dezvoltării;

43.  subliniază importanța reducerii riscului de producere a dezastrelor pentru rezistență în următoarele patru axe prioritare: 1) înțelegerea riscurilor de producere a dezastrelor, 2) consolidarea gestionării riscurilor de producere a dezastrelor, 3) realizarea unor investiții în reducerea riscului de producere a dezastrelor pentru rezistență, planuri de urgență și sisteme de alertă timpurie, și 4) consolidarea procesului de pregătire a ajutorului umanitar în caz de dezastru pentru un răspuns eficient și „reconstruirea mai bine” în cadrul procesului de redresare, reabilitare și reconstrucție.

44.  solicită statelor membre și altor donatori să consolideze și să elaboreze la nivel național cadre juridice pentru acțiunile umanitare și pentru reducerea riscului de producere a dezastrelor și gestionarea lor în conformitate cu legile, normele și principiile internaționale privind răspunsul în caz de dezastre; subliniază că procesul de pregătire a ajutorului umanitar în situații de dezastru, reducerea riscurilor și rezistența ar trebui să fie încorporate sistematic în planurile de acțiune prezentate de administrațiile locale, regionale și naționale, de industrie și de societatea civilă și ar trebui să fie sprijinite prin acordarea de finanțare suficientă și de un nivel crescut de inovare privind prognoza și modelarea riscului;

45.  solicită WHS să acorde o importanță deosebită aspectului schimbărilor climatice și acțiunilor umanitare; consideră că acest lucru ar trebui să presupună o planificare în ceea ce privește consecințele schimbărilor climatice și consolidarea rezilienței în fața acestora, în special strămutările și migrația cauzate de schimbările climatice, în toate procesele relevante de elaborare a politicilor, la nivel regional și global; solicită UE și statelor sale membre să ia decizii politice curajoase pentru a combate schimbările climatice;

Transformarea prin inovare

46.  subliniază faptul că inovarea în acest domeniu ar trebui să aibă la bază surse multiple și, în special, să valorifice cunoștințele populațiilor, ale societății civile și ale comunităților locale afectate, care sunt vizate direct de acțiunile umanitare; subliniază importanța creării unor standarde minime în domeniul ajutorului umanitar cu scopul de a stimula dezvoltarea serviciilor publice esențiale, precum educația, alimentația, sănătatea, asigurarea unui adăpost, aprovizionarea cu apă și salubritatea, în cadrul tuturor acțiunilor umanitare; consideră că, dacă atât sectorul public, cât și cel privat împărtășesc valori și priorități care permit alinierea obiectivelor întreprinderilor cu obiectivele de dezvoltare ale UE, cu respectarea standardelor internaționale privind eficacitatea dezvoltării, parteneriatele public-private și cele transsectoriale pot fi un instrument de îmbunătățire a răspunsului la nevoile umanitare tot mai stringente; relevă faptul că, dacă respectă în mod corespunzător principiile privind eficacitatea ajutorului, asistența sub formă de numerar este un exemplu eficient de inovare în domeniul asistenței umanitare;

47.  salută Concluziile Consiliului privind principiile comune în materie de asistență în numerar cu scopuri multiple ca răspuns la nevoile umanitare; recunoaște că în timp ce numai o mică proporție din asistența umanitară este acordată în prezent în numerar, utilizarea asistenței în numerar deține un potențial semnificativ ca modalitate inovatoare, demnă, sigură, care ia în considerare aspectul de gen, flexibilă și eficientă din punct de vedere financiar de acoperire a necesităților de bază ale persoanelor celor mai vulnerabile în situații de urgență; Invită UE și statele sale membre să promoveze principiile comune și utilizarea necondiționată a asistenței în numerar în funcție de context și de analizele răspunsului umanitar, sprijinind în același timp un mecanism de monitorizare, în perioada premergătoare WHS;

48.  solicită UE să promoveze și să sprijine o alianță globală a inovației în scopuri umanitare pentru elaborarea unor abordări etice comune la nivel global, în conformitate cu principiile umanitare și cu principiile ONU privind inovarea și tehnologia pentru dezvoltare, care garantează faptul că toate investițiile realizate în scopul inovării în sectorul umanitar au drept efect îmbunătățirea rezultatelor acțiunilor umanitare pentru populațiile afectate; solicită stabilirea unor fonduri pentru inovație în domeniul umanitar la nivel regional și național;

49.  recunoaște că inovația poate juca un rol major în abordarea noilor provocări, dar și în îmbunătățirea programelor existente prin integrarea noilor progrese din alte sectoare în vederea creării, multiplicării și dezvoltării modelelor care să determine progrese pentru a face față provocărilor umanitare;

50.  subliniază rolul noilor tehnologii și al instrumentelor digitale inovatoare în organizarea și acordarea ajutorului umanitar, mai ales în ceea ce privește acordarea și monitorizarea ajutorului, supravegherea în situații de dezastru, schimbul de informații, coordonarea dintre donatori și susținerea relațiilor dintre agențiile de ajutor umanitar și guvernele locale, în special în zonele îndepărtate sau în zonele afectate de dezastre; subliniază că Africa, mai ales Africa Subsahariană, face în prezent trecerea la tehnologia digitală mobilă, înregistrând o creștere a abonamentelor la servicii mobile (și a utilizării internetului pe telefoanele mobile), ceea ce determină ca astfel de instrumente și servicii să fie cruciale pentru înființarea sistemelor de alertă timpurie și pentru furnizarea unor informații rapide privind aspecte legate de sănătate, zonele periculoase și datele de contact pentru ajutor umanitar;

51.  solicită Comisiei și statelor membre ca, respectând în același timp principiile din domeniul umanitar și standardele etice, să sprijine implicarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, prin crearea unui ghid de acțiune al întreprinderilor și prin promovarea platformelor de parteneriat local și regional pentru o implicare structurată, coordonată și durabilă a întreprinderilor în situațiile de urgență; încurajează statele membre să integreze mai bine întreprinderile în planurile naționale de acțiune în caz de urgență și în mecanismele de asumare a responsabilității;

52.  solicită UE să identifice și să încurajeze parteneriatele cu întreprinderile recent înființate, întreprinderile de asigurări și cele tehnologice, printre altele, pentru a crea instrumente de pregătire și desfășurare a ajutorului umanitar în cazuri de urgență; subliniază necesitatea de a sprijini și de a dezvolta în continuare lucrările Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) pentru o analiză globală a activelor și capacităților de consolidare a cooperării tehnice ale sectorului privat care să susțină eforturile de a răspunde în situații de dezastru;

53.  solicită UE și partenerilor săi din domeniul umanitar să susțină în cadrul WHS o mai bună implicare a tineretului în procesul de pregătire a ajutorului umanitar și în procesul de recuperare și să promoveze programele de voluntariat;

54.  subliniază rolul important pe care îl poate juca sistemul de voluntariat al UE din domeniul ajutorului umanitar la punerea în aplicare a deciziilor luate în cadrul viitoarei WHS și în contextul unui consens umanitar revizuit al UE; subliniază că experiența voluntarilor, pe lângă cea a altor activiști umanitari, poate juca un rol vital în stabilirea celor mai bune practici și a celor mai bune instrumente de punere în aplicare;

55.  solicită UE și statelor sale membre să promoveze în cadrul WHS importanța rolului de sensibilizare cu privire la cauzele umanitare, deoarece aceasta poate constitui o metodă eficientă de consolidare a protecției și inovării;

56.  subliniază că angajamentele asumate la Istanbul trebuie puse în aplicare la nivelul UE și al statelor sale membre; prin urmare, solicită UE și statelor sale membre să elaboreze împreună cu alți actori din domeniul umanitar o agendă pentru punerea în practică a rezultatelor reuniunii de la Istanbul; subliniază necesitatea de a asigura o finanțare stabilă și în timp util a ajutorului umanitar din bugetul UE, prin garantarea faptului că creditele de angajament în domeniul umanitar acordate de UE sunt finanțate în mod sistematic și complet printr-o valoare egală a creditelor de plată;

57.  solicită un nou plan de acțiune, coerent și bine elaborat, în cadrul consensului european privind ajutorul umanitar, care să garanteze un răspuns umanitar european imparțial și eficient, adaptat contextului local, dar ținând cont de criteriul de vârstă și gen, care acționează nediscriminatoriu și proporțional cu necesitățile identificate;

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Secretarului General al Națiunilor Unite.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Crizele umanitare cu care se confruntă lumea în prezent sunt fără precedent, atât în ceea ce privește frecvența lor, cât și amploarea și persistența lor. Alături de diferite conflicte prelungite, care se află încă în desfășurare și provocate de om și de dezastrele naturale recurente, crizele de nivelul 3 [„Level 3” (L3)] din Siria, Irak, Yemen, Sudanul de Sud și Republica Centrafricană, precum și izbucnirea epidemiei de Ebola în Africa de Vest reprezintă factori care au determinat o creștere exponențială a numărului de persoane care au nevoie de ajutor umanitar.

Ca urmare a intensificării fenomenului strămutărilor forțate, în prezent există un număr mai mare de persoane strămutate intern și de refugiați decât la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Una dintre consecințele acestui fenomen a fost creșterea dramatică a numărului de refugiați care, ca urmare a călătoriilor pe mare pe care le întreprind, își pun viața în pericol.

Nevoile cronice create de aceste conflicte și dezastre au pus în evidență limitele sistemului umanitar. Într-un context în care decalajul dintre nevoile umanitare și mijloacele operaționale și financiare disponibile riscă să se accentueze și mai mult, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a convocat pentru prima dată o reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar (WHS).

Obiectivul WHS, care se va desfășura la Istanbul în mai 2016, va fi de a remodela și de a adapta sistemul umanitar la un context marcat de situații de urgență aflat într-un proces rapid de evoluție, de a crește eficiența și eficacitatea acțiunilor umanitare și de a asigura faptul că acestea sunt „adaptate cerințelor viitorului”. Există un imperativ clar de a asigura o mai strânsă legătură între sectorul umanitar și cel al dezvoltării și de a reorienta atenția către măsurile de prevenire și anticipare, modificând actuala abordare, bazată de răspunsul umanitar.

Provocări pentru actuala arhitectură a sectorului umanitar

Ultimele discuții la nivel mondial privind cadrul în care ar trebui să se desfășoare acțiunile umanitare au avut loc cu aproape douăzeci și cinci de ani în urmă. De atunci, contextul umanitar s-a schimbat în mod semnificativ, fiind marcat, în special, de o creștere constantă a numărului, amplorii și persistenței urgențelor umanitare, cauzate atât de conflictele provocate de om, cât și de dezastre naturale și agravate de tendințele globale, cum ar fi schimbările climatice.

În timp ce finanțarea a crescut, nevoile au evoluat mult mai rapid, cauzând amplificarea decalajului. În plus, cea mai mare parte a ajutorului este utilizată pentru a face față consecințelor unui număr restrâns de conflicte prelungite, în special „L3”, în timp ce abordarea cauzelor subiacente ale crizelor și conflictelor se poate realiza cu succes numai printr-un angajament politic pe termen lung și prin măsuri de prevenire. Pe lângă nevoia de a aborda deficitul de finanțare aflat în creștere, există solicitări tot mai insistente în ceea ce privește responsabilizarea.

În plus, în prezent există o provocare importantă căreia răspunsul umanitar trebuie să îi facă față, și anume reducerea continuă a gradului de respectare a dreptului umanitar internațional și a drepturilor omului. Civilii, inclusiv asistenții umanitari – care sunt prezenți adesea în regiuni cu un nivel de risc ridicat – devin adesea o țintă în situațiile conflictuale, ceea ce conduce la creșterea numărului victimelor și al strămutărilor forțate.

Percepția conform căreia ajutorul umanitar este utilizat în scopuri politice sau economice poate cauza genera noi riscuri, nivelul de siguranță fiind afectat. Scăderea nivelului de securitate reduce marja de acțiune a organizațiilor umanitare, îngreunând, astfel, accesul personalului umanitar și al beneficiarilor, care este crucial pentru a aborda nevoile de pe teren. De asemenea, se constată creșterea gradului de implicare a diferiților actori, inclusiv a forțelor militare, în acțiunile de furnizare a ajutorului umanitar.

Cu toate că eforturile suplimentare depuse de ONU, în special prin intermediul Comitetului Permanent Interagenții (CPIA) și al agendei de reformă, au fost îndreptate către abordarea anumitor lacune existente în cadrul sistemului multilateral de răspuns în domeniul umanitar, anumite aspecte centrale precum coordonarea, finanțarea sectorului umanitar și parteneriatele trebuie să fie abordate. Un proces de reflecție privind adaptarea arhitecturii sectorului umanitar la noile realități este mai mult decât bine-venit.

Cum poate UE să contribuie?

În calitate de donator principal și de actor cheie la nivel mondial în domeniul umanitar, UE poate genera efectul de levier necesar și are totodată responsabilitatea de a-și asuma un rol de lider în explorarea unor mijloace mai eficiente și mai eficace pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor afectate de conflicte și dezastre. UE a inaugurat noi modalități de acțiune bazate pe bunele practici și pe o abordare inovatoare în domeniul ajutorului umanitar și ar trebui să adopte măsuri active pentru a partaja cunoștințele pe care le-a acumulat. În calitate de organizație regională unică, UE dispune de o capacitate clară de a genera valoare adăugată, deși va trebui, de asemenea, să își analizeze în mod mai detaliat propriile structuri.

La nivelul UE s-a desfășurat un proces de reflecție privind modul în care pot fi abordate problemele sistemice ale actualei arhitecturi a sectorului umanitar. Necesitatea tranziției de la o cultură bazată pe reacție la o cultură axată pe anticipare a devenit tot mai evidentă; sunt necesare eforturi suplimentare pentru a preveni crizele și, de asemenea, pentru a evita reapariția acestora, acordând o atenție sporită unor aspecte precum adaptarea și consolidarea rezilienței, în special prin crearea unei legături mai strânse între acțiunea umanitară și dezvoltarea pe termen mai lung.

Deși cadrul de punere în aplicare trebuie să fie reînnoit, UE ar trebui să utilizeze Consensul european privind ajutorul umanitar - în calitate de abordare comună și bazată pe principii a Europei - pentru a-și orienta contribuția la procesul WHS și, de asemenea, să îl promoveze în calitate de model regional. UE ar putea avea în vedere sponsorizarea unui „consens mondial privind acțiunile umanitare”, recunoscând diversitatea sistemului actual de răspuns umanitar și valorificând complementaritatea rolurilor diverșilor actori implicați.

Măsuri pentru a răspunde nevoilor persoanelor aflate în situații de conflict

Consultările ample ale părților interesate desfășurate în perioada premergătoare WHS au pus în evidență anumite provocări importante și soluții inovatoare în patru domenii tematice interconectate: eficacitatea ajutorului umanitar, reducerea vulnerabilității și gestionarea riscurilor, transformarea prin inovare și satisfacerea nevoilor persoanelor aflate în situații de conflict - aceasta din urmă devenind o prioritate absolută.

Pe lângă un angajament puternic și reînnoit față de principiile de bază, și, în special, reafirmarea și promovarea valorii împărtășite a principiilor umanitare și a cadrului juridic internațional privind acțiunile umanitare, inclusiv în ceea ce privește combaterea impunității, protecția ar trebui să aibă un rol esențial în contextul acțiunii umanitare.

Gradul real și cel perceput de imparțialitate, neutralitate și independență constituie un factor esențial pentru a asigura faptul că actorii umanitari sunt acceptați și că aceștia pot opera în contexte politice și de securitate adesea complexe. În ceea ce privește rolul jucat de UE, o abordare bazată pe principii ar trebui să îi permită acesteia să evite o instrumentalizare a ajutorului — în conformitate cu principiul implicării parțiale („in-but-out”) adoptat de Uniune.

Eficacitatea ajutorului umanitar

Este necesar să se garanteze accesul populației afectate și în special al grupurilor celor mai vulnerabile la ajutorul umanitar, pentru a asigura eficacitatea și eficiența acestuia. În perioada premergătoare WHS, UE ar trebui să depună eforturi pentru a asigura adoptarea unor măsuri menite să garanteze accesul comunităților afectate, în special al femeilor, copiilor și al persoanelor celor mai vulnerabile, inclusiv al celor care locuiesc în regiuni greu accesibile, la măsuri de asistență corespunzătoare, precum și implicarea acestor categorii ale populației în procesele decizionale relevante.

În paralel cu integrarea aspectelor legate de gen în strategiile sale de răspuns umanitar, UE ar trebui să acorde o atenție deosebită nevoilor specifice de protecție ale copiilor, în special rolului central al educației în situații de urgență. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită responsabilității actorilor umanitari față de populațiile afectate, în primul rând, dar și față de cetățenii din țările donatoare, deoarece acest aspect este determinant pentru furnizarea cu succes a ajutorului.

În urma consultărilor desfășurate în vederea pregătirii WHS, a fost pusă în evidență cu claritate necesitatea de a adopta, în paralel, atât o abordare bazată pe nevoi, cât și o abordare adaptată contextului. În virtutea strategiei sale multidimensionale în domeniul ajutorului umanitar, care îmbină ajutorul de urgență cu politicile pe termen mai lung menite să consolideze reziliența și să abordeze cauzele profunde ale conflictelor, UE a dobândit un avantaj comparativ clar în ceea ce privește reacția la diferite tipuri de crize și, în acest context, UE ar trebui să partajeze cunoștințele acumulate cu partenerii de la nivel regional și mondial, pentru a facilita accesul actorilor umanitari și furnizarea ajutorului.

În cadrul discuțiilor care au vizat eficacitatea ajutorului, necesitatea de a adopta standarde comune a constituit un element central pus în evidență de participanți. Prin intermediul Consensului european, UE a devenit un exemplu în ceea ce privește bunele practici în sectorul umanitar, integrând în abordarea sa inițiative menite să îmbunătățească din punct de vedere calitativ procesele de evaluare a nevoilor și de furnizare a ajutorului, prin intermediul unor instrumente precum bunele practici în domeniul acțiunilor umanitare (GHD). UE ar trebui să valorifice expertiza acumulată pentru a colabora în continuare cu partenerii săi în vederea instituirii unui cadru comun, menit să asigure eficacitatea răspunsului umanitar.

Finanțarea

Promptitudinea, previzibilitatea și flexibilitatea rămân condiții prealabile esențiale pentru o finanțare umanitară eficace. Având în vedere natura situațiilor de urgență, cererile de finanțare prezentate în ultimii ani au depășit cu mult alocările bugetare ale UE, îngreunând desfășurarea intervențiilor urgente și generând o acumulare de plăți întârziate, ceea ce a avut efecte negative asupra partenerilor implicați în punerea în aplicare a măsurilor.

Parlamentul European a subliniat importanța menținerii unui nivel egal de credite de angajament și de credite de plată în cadrul capitolului dedicat ajutorului umanitar și al rezervei pentru ajutoare de urgență. În condițiile în care constrângerile bugetare vor limita posibilitățile de majorare a volumului total al ajutoarelor, actuala discrepanță dintre nivelul fără precedent al solicitărilor din sectorul umanitar și mijloacele disponibile creează necesitatea lansării unui proces de reflecție cu privire la echilibrul dintre ajutorul de urgență și asistența pe termen mai lung.

Pe lângă modalitățile de finanțare noi și inovatoare, printre care se numără contribuțiile bazate pe evaluare, demersurile mondiale menite să reducă deficitul de finanțare ar trebui să se axeze în continuare pe instituirea unor parteneriate cu donatorii emergenți „netradiționali” și ar trebui să valorifice și mai mult oportunitățile de cooperare cu sectorul privat, revizuind totodată relația dintre finanțarea sectorului umanitar și finanțarea pentru dezvoltare.

Reducerea vulnerabilității și gestionarea riscurilor

Este esențial să se asigure faptul că se vor desprinde învățăminte în urma crizelor anterioare, pentru a permite reformarea mecanismelor de cooperare utilizate în sectorul umanitar, în special a cooperării cu partenerii locali, în vederea îmbunătățirii procedurilor de gestionare a riscurilor și a reducerii vulnerabilităților. Consolidarea rezilienței a devenit obiectivul primordial al UE în țările predispuse la crize. Demersurile întreprinse în acest scop oferă un cadru pentru creșterea convergenței dintre ajutorul umanitar și politica de dezvoltare, inclusiv pentru creșterea flexibilității în ceea ce privește finanțarea procesului de tranziție și strategiile de retragere.

UE ar trebui să promoveze în mod insistent ideea majorării investițiilor realizate cu scopul de a integra în răspunsul umanitar și a adapta la contextul local strategii de reducere și de gestionare a riscului de dezastre, precum și măsuri de consolidare a capacității de reacție. În plus, UE ar trebui să promoveze abordările sale privind reziliența și crearea unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LRRD), ca o modalitate de creștere a convergenței și a eficacității ajutorului în contextul apariției unei noi generații de crize complexe – unul dintre obiectivele urmărite fiind acela de a crește coerența dintre diferitele procese preconizate pentru perioada post-2015 în domenii precum reducerea riscurilor de dezastre, dezvoltarea și schimbările climatice.

Transformarea prin inovare

Procesul WHS ar trebui să fie văzut ca parte a unui efort continuu de a remedia deficiențele sistemului umanitar mondial. Cu toate acestea, instituirea unei culturi a inovării în domeniul ajutorului umanitar poate constitui o provocare, deoarece, într-o anumită măsură, inovarea este posibilă numai dacă există o anumită toleranță pentru proiectele cu un impact puternic și cu grad ridicat de risc. O modalitate de a aborda aversiunea față de riscuri, deseori justificată, a donatorilor și a altor actori, inclusiv a ONG-urilor, ar putea fi elaborarea unor standarde etice.

Concluzii

În condițiile în care nevoile care trebuie satisfăcute au atins un nivel record, iar resursele sunt limitate, limitele sistemului umanitar mondial au devenit evidente. În același timp, respectarea unor valori fundamentale precum decența, demnitatea, compasiunea și solidaritatea a devenit o provocare.

UE are potențialul și se află în poziția de a-și asuma un rol de lider în contextul participării sale la procesul WHS, astfel încât să poată fi obținute rezultate tangibile în urma acestui eveniment, având la bază principiile umanitare și nevoile beneficiarilor. Pentru a-și putea exercita cu succes influența în cadrul negocierilor privind documentul final și privind acțiunile ulterioare care urmează a fi adoptate, participarea UE la reuniunea la nivel înalt de la Istanbul ar trebui să fie ghidată de poziții comune precis orientate, precum și de o viziune comună. UE ar trebui să utilizeze Consensul european pentru a stabili liniile directoare ale contribuției sale și să îl promoveze drept un posibil model pentru un consens mondial.

În virtutea consultărilor ample cu părțile interesate care au avut loc în perioada premergătoare acestui eveniment, WHS a devenit o oportunitate unică de a reuni diferiți actori din domeniul umanitar. Pentru a transpune dezbaterile în acțiuni concrete, intervalul de timp premergător WHS ar trebui utilizat pentru a ajunge la un acord și a responsabiliza actorii implicați în ceea ce privește rezultatele acestui eveniment. Având în vedere abordarea multiparticipativă, trebuie să se asigure faptul că guvernele, în calitate de actori cheie, își asumă anumite angajamente. UE ar trebui să aibă în vedere faptul că WHS este o oportunitate de a institui parteneriate și de a ajunge la un consens privind principiile umanitare și standardele internaționale, precum și de a consolida cooperarea și coordonarea în domeniul asistenței umanitare.

UE ar trebui, de asemenea, să evidențieze în continuare rolul esențial al ONG-urilor în acțiunile umanitare și să se asigure că opiniile lor sunt luate în considerare pe parcursul întregului proces și că acestea se reflectă în rezultatul obținut.

WHS va reprezenta punctul culminant al unui proces de consultare la nivel mondial cu o durată de trei ani. Se preconizează că la încheierea WHS participanții își vor exprima sprijinul pentru un document final care va trasa liniile directoare ale agendei de lucru în domeniul umanitar post-2016, precum și că acest eveniment va oferi o serie de orientări la nivel operațional privind modul în care angajamentele asumate de către toți actorii cheie pot fi puse în practică.

Procesul lansat prin intermediul WHS poate fi corelat cu o serie de negocieri interguvernamentale și cu alte dezbateri care vor influența în mod semnificativ evoluția sectorului umanitar și al dezvoltării în anii următori. Pentru a institui o veritabilă agendă de reformă pentru perioada de după 2015, procesele complementare desfășurate la Sendai, Addis Abeba, New York, Paris și Istanbul ar trebui să fie coordonate, în special la nivel operațional. Este de dorit ca WHS să pună în valoare și să utilizeze contribuțiile anterioare pentru a reduce și a gestiona riscurile umanitare viitoare.

Există un moment potrivit pentru a semăna și un moment al recoltei. Cu mai puțin de un an până la deschiderea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar, este momentul să acționăm.

20.10.2015

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la pregătirea pentru reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul asistenței umanitare

(2015/2051(INI))

Raportoare pentru aviz: Elena Valenciano

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât crizele umanitare, aproape fără nicio excepție, provoacă o suferință imensă populației civile afectate, în special femeilor și copiilor, inclusiv încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional;

B.  întrucât protecția drepturilor persoanelor aflate în crize umanitare este garantată prin drepturile omului și dreptul umanitar internațional ca făcând parte integrantă din răspunsul umanitar și este considerată una dintre problemele principale care trebuie abordate în cadrul reuniunii la nivel înalt privind ajutorul umanitar, care va avea loc în mai 2016;

C.  întrucât abordarea crizei umanitare trebuie să găsească un echilibru între „câștigurile de eficiență” și „conservarea valorilor”;

1.  încurajează comunitatea globală convocată la reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar să adopte o abordare bazată pe drepturi în ceea ce privește acțiunea umanitară, cu obiectivul de a găsi metode mai bune pentru a proteja populația civilă, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile precum femeile, copiii și minoritățile etnice sau religioase, de a identifica amenințările și de a monitoriza încălcările drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, contribuind astfel la combaterea impunității; își exprimă convingerea că susținerea universalității drepturilor omului și consolidarea unei viziuni comune de către părțile implicate în acțiunea umanitară vor conduce, de asemenea, la consolidarea principiilor umanitare de bază ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței operaționale; subliniază că protecția trebuie să se afle în centrul acțiunilor umanitare și regretă aplicarea abuzivă sau nerespectarea principiilor umanitare de bază în scopuri politice, militare sau fără caracter umanitar; avertizează că aplicarea abuzivă subminează și pune în pericol operațiunile cu adevărat umanitare și personalul acestora; insistă asupra faptului că măsurile de combatere a terorismului nu ar trebui să submineze sau să obstrucționeze acțiunile umanitare.

2.  subliniază că, mai ales în conflictele prelungite și în crizele în care populația civilă este strămutată în interiorul și în afara frontierelor pentru perioade lungi de timp, acțiunea umanitară poate juca un rol crucial și mai proactiv în procesul de capacitare a populațiilor afectate, oferindu-le ocazia de a deveni o voce mai puternică și recunoscându-le drepturile și capacitățile; insistă în acest sens asupra importanței consolidării capacităților locale și regionale pentru acordarea de asistență umanitară și a asigurării de procese axate pe incluziune, în care autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și populațiile afectate să fie incluse în procesul de planificare; insistă, însă, asupra importanței abordării cauzelor profunde ale acestor conflicte prelungite și a furnizării unei soluții politice durabile la aceste situații;

3.  solicită ratificarea universală a tuturor instrumentelor internaționale referitoare la protecția civililor, inclusiv Convenția de la Geneva din 1951 privind refugiații și integrarea lor în legislația națională; invită toate părțile implicate în diferitele conflicte să respecte furnizarea de ajutor umanitar și să respecte dreptul umanitar internațional (DIU); subliniază necesitatea monitorizării de către UE și statele membre a aplicării DIU și a tragerii la răspundere a autorilor încălcărilor, inclusiv a actorilor nestatali;

4.  încurajează comunitatea internațională să își consolideze eforturile pentru a asigura accesul liber al ajutoarelor umanitare pentru toate populațiile expuse riscului; afirmă din nou necesitatea absolută de a promova siguranța, protecția și libera circulație a personalului umanitar de pe teren, care devine din ce în ce mai frecvent ținta atacurilor și amenințărilor, îndeosebi în zonele de conflict; subliniază necesitatea unei cooperări în materie de dezvoltare umanitară, folosind metode noi, inclusiv analize de risc multiplu comune, programare și finanțare multianuală și strategii de ieșire pentru actorii umanitari;

5.  subliniază rolul central jucat de femei în supraviețuirea și reziliența comunităților în crizele umanitare, inclusiv în situațiile de conflict și post-conflict; accentuează necesitatea de a aborda nevoile specifice și de a garanta drepturile femeilor și copiilor, care constituie majoritatea persoanelor afectate și care sunt afectate mai grav de crizele umanitare; constată că violența bazată pe gen este una dintre încălcările cele mai răspândite, dar și cel mai puțin recunoscute, ale drepturilor omului și unul din principalele obstacole în calea egalității de gen; reamintește că femeile și fetele care rămân însărcinate în urma unui viol trebuie să primească sprijin adecvat și să aibă acces la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, astfel cum rezultă din DIU; solicită reuniunii la nivel înalt privind ajutorul umanitar să respecte în totalitate perspectiva de gen în cadrul structurii viitoare a sistemului umanitar, care va rezulta în urma acestui proces de consultare;

6.  solicită să se acorde mare atenție garantării eficiente, prin intermediul resurselor financiare și umane necesare, a dreptului la educație în crizele umanitare îndelungate, deoarece lipsa de educație amenință viitorul copiilor și dezvoltarea pe mai departe a societății; subliniază importanța educației continue în apărarea și promovarea valorilor comune și universale precum demnitatea umană, egalitatea, democrația și drepturile omului;

7.  subliniază necesitatea de a asigura hrană, apă, adăpost, igienă și tratament medical, ca drepturi fundamentale ale fiecărei ființe umane; este extrem de îngrijorat în legătură cu riscurile de epidemii asociate condițiilor de igienă precare și cu accesul limitat la apă potabilă sigură, precum și în legătură cu lipsa de acces la medicamente esențiale în timpul crizelor umanitare; invită UE să își asume rolul principal în asigurarea adecvată a medicamentelor esențiale și de apă potabilă sigură în contextul crizei umanitare;

8.  atrage atenția asupra faptului că strămutarea cauzată de conflicte, dezastre naturale sau degradarea mediului vulnerabilizează anumite populații; subliniază că refugiații, persoanele strămutate intern, victimele traficului de persoane sau alți migranți afectați de crize care le pun în pericol viața trebuie să se bucure de o protecție adecvată a drepturilor lor; își exprimă profunda îngrijorare privind numărul mare, fără precedent, de refugiați, persoane strămutate extern și migranți pe plan mondial din prezent și solicită comunității mondiale să profite de reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a mobiliza resursele financiare și operaționale necesare pentru a face față acestei provocări, concentrându-se în special asupra cauzelor sale profunde; evidențiază importanța dialogurilor interreligioase și interculturale în abordarea fluxurilor masive de refugiați; solicită UE și statelor sale membre să acorde prioritate crizei globale a refugiaților în politicile și pozițiile lor din cadrul reuniunii la nivel înalt, în vederea abordării consecințelor și a cauzelor subiacente ale acestui val de refugiați; în acest scop, îndeamnă reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar să solicite modalități mai eficiente pentru a combate traficul de persoane, a descuraja recrutarea și finanțarea grupărilor teroriste prin prevenirea și suprimarea recrutării, organizării, transportului și dotării cu echipament a combatanților teroriști, precum și a finanțării călătoriilor și activităților lor; subliniază necesitatea și importanța unei acțiuni rapide, dublate de un plan de acțiune concret și cuprinzător pe termen lung, care să fie aplicat în cooperare cu țările terțe, cu actorii locali, naționali și regionali, pentru o abordare eficace și eficientă în ceea ce privește rețelele de criminalitate organizată ale traficaților de migranți; remarcă faptul că articolul 14 alineatul (1) din Declarația universală a drepturilor omului garantează dreptul de a solicita azil și de a beneficia de azil și subliniază obligația statelor de a nu returna refugiați; subliniază necesitatea ca UE, statele membre și toți actorii internaționali să respecte pe deplin dreptul internațional și să-și asume în mod serios responsabilitatea și datoria de a ajuta persoanele aflate în pericol;

9.  îndeamnă UE, în calitatea sa de cel mai important donator de ajutor umanitar la nivel mondial, să preia rolul de lider în cadrul reuniunii la nivel înalt privind ajutorul umanitar solicitând metode mai flexibile de a oferi ajutorul umanitar, precum și măsuri și instrumente proactive și coerente pentru a evita crizele; îndeamnă UE și alți donatori să rămână fideli angajamentelor lor financiare și să creeze modalități prin care să se reducă timpul necesar pentru a transforma angajamentele financiare în acțiuni la fața locului; subliniază, de asemenea, importanța raportării privind drepturile omului ca mecanism de alertă timpurie pentru crize și încurajează reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar să aibă acest aspect în vedere atunci când face tranziția de la o cultură a reacției la o cultură a prevenirii;

10.  încurajează toate instituțiile UE, în special DG ECHO din cadrul Comisiei, precum și statele membre să analizeze experiența acumulată în ceea ce privește integrarea aspectelor legate de drepturile omului în centrul eforturilor vizând ajutorul umanitar din cadrul sistemului ONU și solicită UE să joace un rol mai puternic în evoluția și ameliorarea acestui proces; subliniază că trebuie garantată coerența politică și coordonarea între ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare al UE, în noua situație în care UE a adoptat o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare; regretă profund, în acest sens, faptul că setul de instrumente al Comisiei pentru o abordare bazată pe drepturi a cooperării pentru dezvoltare exclude acțiunea umanitară a UE; invită, prin urmare, Comisia să se angajeze să elaboreze și să adopte o abordare bazată pe drepturi a acțiunii umanitare a UE, ca parte a implicării sale în reuniunea la nivel înalt privind ajutorul umanitar.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

19.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

3

2

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Amjad Bashir, Bas Belder, Elmar Brok, Klaus Buchner, Javier Couso Permuy, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Eugen Freund, Michael Gahler, Richard Howitt, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Afzal Khan, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ryszard Antoni Legutko, Arne Lietz, Andrejs Mamikins, David McAllister, Francisco José Millán Mon, Alojz Peterle, Andrej Plenković, Jozo Radoš, Charles Tannock, László Tőkés, Johannes Cornelis van Baalen, Geoffrey Van Orden

Membri supleanți prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Marielle de Sarnez, Neena Gill, Ana Gomes, Javi López, Urmas Paet, Traian Ungureanu

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Jonás Fernández, Arne Gericke, Enrique Guerrero Salom, Kinga Gál, Costas Mavrides, Momchil Nekov, Ricardo Serrão Santos, Jutta Steinruck, Renate Weber, Josef Weidenholzer, Bogdan Brunon Wenta, Tomáš Zdechovský, Ivan Štefanec

19.10.2015

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la pregătirea pentru Summitul mondial umanitar: provocări și oportunități în domeniul asistenței umanitare

(2015/2051(INI))

Raportoare pentru aviz: Anna Hedh

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât o serie de rapoarte din zonele de urgență și de criză certifică existența abuzurilor asupra populației civile, inclusiv asupra copiilor; întrucât femeile și copii sunt deosebit de vulnerabili la folosirea violenței sexuale ca armă de război pentru a teroriza populația, a umili și a distruge comunitățile, a despărți familiile sau a modifica componența etnică a generațiilor viitoare; întrucât efectele violenței rămân și după încetarea ostilităților, sub formă de infecții și marginalizare; întrucât violența poate continua și chiar se poate intensifica în urma conflictului atunci când ostilitățile sunt urmate de o lipsă continuă de stabilitate și securitate; întrucât violența reprezintă o amenințare la adresa securității națiunilor și împiedică eforturile de restabilire a păcii în urma unui conflict;

B.  întrucât a crescut exponențial numărul cazurilor raportate de violență sexuală și bazată pe gen, de exploatare și de abuzuri sexuale în timpul și în urma situațiilor de urgență;

C.  întrucât, în zonele de conflict, părțile aflate în conflict pot transforma școlile în tabere de antrenament, depozite de arme sau baze de operațiuni militare; întrucât folosirea școlilor și a altor unități educaționale în scopuri militare împiedică și restricționează utilizarea acestora de către studenți și profesori în scopul lor original, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, împiedicând accesul la educație, care este unul dintre cele mai importante instrumente pentru prevenirea diferitelor forme de discriminare și oprimare și care, în plus, este un drept al omului consacrat la articolul 26 din Declarația universală a drepturilor omului; întrucât, în temeiul articolului 38 din Convenția cu privire la drepturile copilului, statele-părți se angajează să asigure respectarea normelor dreptului umanitar internațional aplicabile în caz de conflict armat, care au relevanță pentru copii; întrucât, cu toate acestea, protecția și educația copiilor în situații de urgență și de criză se numără printre formele de acțiune umanitară care atrag cele mai puține fonduri;

D.  întrucât legislația internațională recunoaște dreptul la asistență medicală adecvată pentru victimele violenței sexuale folosite în conflicte, cum ar fi prevenirea traumelor fizice și psihice de durată;

E.  întrucât conflictele duc adesea la apariția unor gospodării întreținute de un singur adult sau de un copil și la crearea unei sarcini de muncă suplimentare pentru femei;

F.  întrucât Organizația Mondială a Sănătății include avortul în condiții neadecvate printre primele trei cauze ale mortalității materne,

1.  constată că crizele nu sunt neutre din punctul de vedere al genului, iar aspectele care țin de gen ar trebui incluse în toate etapele programării ajutorului umanitar, cu participarea grupurilor și organizațiilor pentru drepturile femeilor, inclusiv a celor locale și regionale; exprimă nevoia de a ține seama și de perspectiva copiilor în cadrul eforturilor de soluționare a conflictelor și de menținere a păcii, prin ascultarea nevoilor și a opiniilor copiilor, și subliniază faptul că răspunsurile umanitare trebuie să acorde prioritate acțiunilor de protecție și de salvare a vieții, precum și inițiativelor educaționale în acest sens pentru toate fetele și toți băieții, încă din primele faze ale măsurilor luate în caz dezastru; subliniază, de asemenea, faptul că fiecare conflict sau criză este unică și trebuie să fie abordată pe baza unor cunoștințe prealabile despre contextul predominant;

2.  încurajează investițiile în unități sanitare destinate femeilor care sunt victime ale violenței sexuale în zone de conflict unde populația civilă este ținta actelor de brutalitate; consideră că aceste spitale ar putea lua drept model spitalul înființat de medicul congolez Denis Mukwege – laureatul din 2014 al Premiului Saharov decernat de Parlamentul European – în Republica Democrată Congo, unde femeile care sunt victime ale violenței sexuale primesc îngrijiri medicale și asistență psihosocială în efortul de a depăși traumele provocate de astfel de acte de violență;

3.  salută introducerea indicatorilor de gen în programarea ajutorului umanitar; invită donatorii să utilizeze indicatorii de gen și să monitorizeze integrarea problemelor de gen pe parcursul întregului ciclu de proiecte umanitare și consideră esențială colectarea unor date defalcate în funcție de gen și de vârstă, inclusiv divizarea acestora pe categorii de vârstă; solicită tuturor părților interesate și actorilor din domeniul asistenței umanitare să adopte, în activitatea pe care o desfășoară, o abordare care ia în considerare dimensiunea de gen;

4.  consideră că accesul la educație este esențial pentru capacitarea femeilor și a fetelor; subliniază că, în situațiile de urgență, educația ajută la prevenirea căsătoriilor timpurii în rândul fetelor tinere, a violenței sexuale și de gen, a prostituției și a traficului de persoane; salută eforturile internaționale depuse în cadrul Orientărilor privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate; solicită ca educația completă, care include educația sexuală și relațională, să devină o componentă-cheie a oricărui răspuns umanitar al UE în caz de urgență;

5.  încurajează investițiile în capacitarea femeilor prin sprijinul acordat proiectelor generatoare de venituri, care le reduc vulnerabilitatea considerabil și le măresc independența, stimulând astfel dezvoltarea durabilă, în conformitate cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite;

6.  încurajează și facilitează cooperarea între statele membre pentru a îmbunătăți sistemele de prevenire, pregătire și protecție împotriva dezastrelor naturale, tehnologice sau provocate de om, atât în interiorul, cât și în afara UE prin promovarea unor abordări noi în materie de gestionare a asistenței umanitare și a altor instrumente ale UE de combatere a violenței de gen;

7.  solicită includerea serviciilor destinate adolescentelor în toate măsurile luate în situații de urgență, având în vedere că există un risc ridicat ca adolescentele să fie expuse căsătoriilor forțate și chiar prostituției pentru a-și ajuta familiile care se luptă cu sărăcia și cu haosul provocat de dezastre;

8.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la creșterea violențelor de gen în situații de urgență; solicită statelor-părți și părților nestatale să respecte toate obligațiile legale ce le revin în temeiul dreptului umanitar internațional și al altor norme aplicabile și să ia măsuri împotriva violenței de gen și a mutilării genitale a femeilor, asigurând tragerea la răspundere a autorilor acestor acte; condamnă toate actele de violență de gen, în special cele comise de către personalul care lucrează în baza unui mandat internațional; subliniază temeiul juridic declarat la nivel internațional al dreptului la sănătatea sexuală și a reproducerii și al drepturilor victimelor violenței sexuale și ale persoanelor afectate de situațiile de conflict;

9.  subliniază faptul că, în cazurile în care o sarcină amenință viața unei femei sau a unei fete sau produce suferințe insuportabile, dreptul umanitar internațional și/sau dreptul internațional privind drepturile omului justifică mai degrabă avortul în condiții de siguranță decât perpetuarea unei situații echivalente unui tratament inuman; solicită tuturor actorilor implicați în soluționarea conflictelor să respecte dreptul victimelor la toate îngrijirile medicale necesare, inclusiv la avort, conform prevederilor convențiilor de la Geneva și ale protocoalelor adiționale la acestea;

10.  condamnă ferm folosirea în continuare ca armă de război a violului având ca victime femei și fete; subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a asigura respectarea dreptului internațional și accesul la îngrijiri medicale și la asistență psihologică pentru femeile și fetele care au suferit abuzuri în timpul conflictelor; solicită UE, statelor membre, organizațiilor internaționale și societății civile să își consolideze cooperarea în vederea creșterii gradului de conștientizare și a combaterii impunității;

11.  consideră că toți membrii personalului implicați în acordarea asistenței umanitare, inclusiv membrii forțelor de poliție sau militare, ar trebui să fie instruiți în mod adecvat în problematica de gen și că ar trebui pus în aplicare un cod de conduită strict pentru a-i împiedica să abuzeze de poziția lor și pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați;

12.  solicită actorilor din domeniul umanitar să includă strategii de prevenire și de reducere a violenței de gen în toate intervențiile specifice sectorului, încurajând identificarea unor instrumente noi de finanțare ale UE și, în acest scop, să țină cont de Orientările revizuite pentru integrarea unor intervenții împotriva violenței de gen în acțiunile umanitare elaborate de Global Protection Cluster; consideră, de asemenea, că actorii din domeniul umanitar (inclusiv UE) ar trebui să consulte băieții și fetele (în special fetele adolescente) în toate etapele activităților de pregătire în caz dezastre și ale răspunsului în caz de dezastre;

13.  solicită agențiilor din domeniul umanitar să își consolideze coordonarea pentru a identifica și a proteja victimele și potențialele victime împotriva exploatării și a abuzului sexual;

14.  subliniază necesitatea de a pune, în situații de criză, la dispoziția tuturor femeilor servicii medicale ușor accesibile, complete și coordonate în domeniul sănătății sexuale și a reproducerii.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

15.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

5

2

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Vicky Maeijer, Barbara Matera, Angelika Mlinar, Maria Noichl, Marijana Petir, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Ángela Vallina, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, Stefan Eck, Arne Gericke, Kostadinka Kuneva, Constance Le Grip, Evelyn Regner, Monika Vana

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Jane Collins

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

10.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

3

7

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Doru-Claudian Frunzulică, Nathan Gill, Charles Goerens, Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Linda McAvan, Norbert Neuser, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Louis-Joseph Manscour, Paul Rübig, Joachim Zeller

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

14

+

ALDE

Beatriz Becerra Basterrechea, Charles Goerens, Paavo Väyrynen

EFDD

Ignazio Corrao

GUE/NGL

Lola Sánchez Caldentey

S&D

Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Louis-Joseph Manscour, Linda McAvan, Norbert Neuser, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira

Verts/ALE

Heidi Hautala, Maria Heubuch

3

-

EFDD

Nathan Gill

PPE

Joachim Zeller, Anna Záborská

7

0

GUE/NGL

Marina Albiol Guzmán

PPE

Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Cristian Dan Preda, Paul Rübig, Davor Ivo Stier, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

http://www.un.org/documents/ga/res/46/a46r182.htm.

(2)

https://interagencystandingcommittee.org/iasc-transformative-agenda.

(3)

https://docs.unocha.org/sites/dms/ROWCA/Coordination/Principles_of_Partnership_GHP_July2007.pdf.

(4)

http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/64/290.

(5)

https://interagencystandingcommittee.org/files/guidelines-integrating-gender-based-violence-interventions-humanitarian-action.

(6)

http://www.preventionweb.net/files/43291_sendaiframeworkfordrren.pdf

(7)

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/313.

(8)

http://www.globalhumanitarianassistance.org/wp-content/uploads/2015/06/GHA-Report-2015_-Interactive_Online.pdf.

(9)

https://www.humanitarianresponse.info/en/system/files/documents/files/gho-status_report-final-web.pdf.

(10)

http://www.ghdinitiative.org/ghd/gns/principles-good-practice-of-ghd/principles-good-practice-ghd.html.

(11)

JO L 163, 2.7.1996, p. 1.

(12)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aah0009.

(13)

JO L 122, 24.4.2014, p. 1.

(14)

https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1-2015-335-RO-F1-1.PDF.

(15)

JO L 347, 20.12.2013, p. 924.

(16)

http://ec.europa.eu/echo/sites/echo-site/files/Gender_SWD_2013.pdf.

(17)

http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1-2015-406-RO-F1-1.PDF.

(18)

http://ec.europa.eu/atwork/synthesis/aar/doc/echo_aar_2014.pdf.

(19)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9420-2015-INIT/ro/pdf.

(20)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9241-2015-INIT/ro/pdf.

(21)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137319.pdf.

(22)

http://www.preventionweb.net/files/37783_eccommunicationsdgs.pdf.

(23)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/foraff/146311.pdf.

(24)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=JOIN:2015:0040:FIN:RO:PDF.

(25)

https://www.worldhumanitariansummit.org/.

(26)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.

(27)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.

(28)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0270.

(29)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0231.

(30)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0187.

(31)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0072.

(32)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.

(33)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.

(34)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.

(35)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.

(36)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=comnat%3ACOM_2015_0419_FIN.

(37)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1441187290883&uri=SWD:2015:166:FIN.

Notă juridică - Politica de confidențialitate