RAPORT referitor la relațiile dintre UE și China

2.12.2015 - (2015/2003(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Bastiaan Belder


Procedură : 2015/2003(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0350/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la relațiile dintre UE și China

(2015/2003(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și China începând cu 6 mai 1975,

–  având în vedere Parteneriatul strategic dintre UE și China, lansat în 2003,

–  având în vedere principalul cadru legal pentru relațiile cu China, respectiv Acordul de cooperare comercială și economică[1], semnat în mai 1985, care cuprinde relațiile economice și comerciale și Programul de cooperare UE-China,

–  având în vedere Agenda strategică 2020 de cooperare între UE și China, adoptată la 21 noiembrie 2013,

–  având în vedere dialogul politic structurat UE-China, lansat oficial în 1994, și dialogul strategic la nivel înalt privind aspecte strategice și de politică externă, lansat în 2010, în special cel de al 5-lea dialog strategic la nivel înalt între UE și China, care a avut loc la Beijing la 6 mai 2015,

–  având în vedere negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare care se desfășoară începând cu 2007,

–  având în vedere negocierile privind un acord bilateral de investiții, care au demarat în ianuarie 2014,

–  având în vedere cel de-al 17-lea summit UE-China, care a avut loc la Bruxelles la 29 iunie 2015, și declarația comună publicată la încheierea summitului,

–  având în vedere precizările făcute de Donald Tusk, Președintele Consiliului European, la 29 iunie 2015, la conferința comună pe care a avut-o cu prim-ministrul chinez Li Keqiang în urma celui de-al 17-lea summit UE-China, în care și-a exprimat „preocupările privind libertatea de exprimare și de asociere în China, inclusiv privind situația persoanelor care aparțin minorităților, precum tibetanii și uigurii” și „a încurajat China să reia dialogul constructiv cu reprezentanții lui Dalai Lama”;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „UE - China: Parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631),

–  având în vedere Orientările politice pentru Asia de Est ale Consiliului,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 11-12 decembrie 2006, intitulate „Parteneriatul strategic UE-China”,

–  având în vedere documentul strategic al Comisiei pentru China 2007-2013, Programul orientativ multianual 2011-2013, analiza intermediară din 2010 a documentului strategic și reexaminarea Programului orientativ multianual 2011-2013,

–  având în vedere primul document strategic elaborat vreodată de China referitor la UE, publicat la 13 octombrie 2003,

–  având în vedere adoptarea unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului național popular chinez la 1 iulie 2015 și publicarea, la 5 mai 2015, a celui de-al doilea proiect al unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine,

–  având în vedere Cartea albă din 26 mai 2015 privind strategia militară a Chinei,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 32-a rundă organizată la Beijing, la 8-9 decembrie 2014,

–  având în vedere cele 60 de dialoguri sectoriale care se desfășoară în prezent între China și UE pe teme legate, printre altele, de mediu, politică regională, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și societatea civilă,

–  având în vedere stabilirea, în februarie 2012, a dialogului interpersonal la nivel înalt între UE și China, care cuprinde toate inițiativele comune UE-China din acest domeniu,

–  având în vedere Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre CE și China, intrat în vigoare în 2000[2] și Acordul de parteneriat privind știința și tehnologia, semnat la 20 mai 2009,

–  având în vedere declarația comună UE-China referitoare la schimbările climatice, făcută cu ocazia celui de-al 17-lea summit UE-China din iunie 2015, precum și contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDCs) prezentate de China la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), la 30 iunie 2015,

–  având în vedere declarația comună UE-China privind securitatea energetică, dată publicității la Bruxelles la 3 mai 2012, precum și dialogul privind energia dintre CE și China,

–  având în vedere mesele rotunde China-UE,

–  având în vedere cel de-al 18-lea Congres național al Partidului Comunist din China, care a avut loc în perioada 8-14 noiembrie 2012, și schimbările la nivelul conducerii Comitetului Permanent al Biroului Politic, decise la congres,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere rezultatele celei de a patra reuniuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (al patrulea plen), care a avut loc la 20-23 octombrie 2014,

–  având în vedere declarația președintelui celui de-al 26-lea summit ASEAN, din 27 aprilie 2015,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 mai 2015, în urma întâlnirii cu premierul chinez Li Keqiang,

–  având în vedere cea mai recentă reuniune interparlamentară PE-China, care a avut loc la 26 noiembrie 2013,

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la China, în special Rezoluția din 23 mai 2012 intitulată „UE și China: Există un dezechilibru în relațiile comerciale?”[3], cea din 2 februarie 2012 referitoare la Politica externă a UE față de țările BRIC și alte puteri emergente: Obiective și strategii[4], cea din 14 martie 2013 referitoare la amenințările nucleare și drepturile omului în Republica Populară Democrată Coreeană[5], cea din 17 aprilie 2014 referitoare la Coreea de Nord[6], cea din 5 februarie 2014 referitoare la cadrul pentru politici în domeniul climei și al energiei[7], precum și Rezoluția din 3 martie 2015 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună (PESC)[8],

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2006 privind relațiile dintre UE și China[9], Rezoluția din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile economice și comerciale cu China[10], Rezoluția din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China[11], Rezoluția din 9 octombrie 2013 referitoare la negocierile UE - China pentru un acord bilateral de investiții[12], precum și Rezoluția sa din 9 octombrie 2013 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Taiwan[13],

–  având în vedere Rezoluția din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea[14], cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang, China)[15], cea din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China[16], cea din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe în China[17], precum și Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru drepturile omului[18],

–  având în vedere embargoul asupra armelor introdus de UE după reprimarea protestelor din Piața Tienanmen din iunie 1989, sprijinit de Parlament prin Rezoluția sa din 2 februarie 2006 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind principalele aspecte și opțiunile fundamentale ale PESC[19],

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 referitoare la relațiile dintre UE, China și Taiwan și securitatea în Orientul Îndepărtat[20],

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Tibetul, în special Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Tibet și la planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare[21], Rezoluția din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor[22], precum și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Tibet: Situația drepturilor omului[23],

–  având în vedere cele nouă runde de negocieri care au avut loc între anii 2002 și 2010 între reprezentanți de rang înalt ai guvernului chinez și Dalai Lama, având în vedere Cartea albă a Chinei privind Tibetul, publicată de Biroul de Informare al Consiliului de Stat chinez la 15 aprilie 2015 și intitulată „Tibet's Path of Development Is Driven by an Irresistible Historical Tide”, având în vedere Memorandumul privind o autonomie reală din 2008 și nota la acest memorandum din 2009, ambele prezentate de reprezentanții celui de-al 14-lea Dalai Lama,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0350/2015),

A.  întrucât 2015 marchează cea de a 40-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre UE și China; întrucât parteneriatul strategic UE-China este de o importanță crucială pentru relațiile dintre UE și Republica Populară Chineză (RPC) și pentru găsirea unor răspunsuri comune la o serie de probleme globale, cum ar fi securitatea globală și regională, combaterea terorismului și a crimei organizate, securitatea cibernetică, armele de distrugere în masă și neproliferarea armelor nucleare, securitatea energetică, reglementarea financiară globală și a pieței, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, precum și pentru crearea unui cadru pentru a rezolva problemele bilaterale între UE și China;

B.  întrucât, în 2013, China și UE au lansat negocieri pentru un tratat bilateral de investiții (TBI);

C.  întrucât China este un partener comercial major pentru UE, cu o piața imensă, aflată în expansiune; întrucât negocierile curente pentru un acord de investiții reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale relațiilor economice și comerciale bilaterale dintre UE și China;

D.  întrucât, sub conducerea actuală a lui Xi Jinping, Secretar General al Partidului Comunist din China (PCC) și președinte al țării, China a lansat o multitudine de inițiative, printre care un proiect privind „noul drum al mătăsii” pentru a integra economic China cu Asia Centrală și, în cele din urmă cu Europa și Africa, înființarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură (AIIB), precum și un acord energetic cu Rusia, important din punct de vedere strategic, pentru furnizarea a 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, construcția unei conducte de petrol și alte proiecte comune de explorare și exploatare a resurselor de petrol din China; întrucât în ultimii ani China a susținut politici din ce în ce mai active de investiții în UE, precum și în vecinătatea sa estică;

E.  întrucât președintele Xi Jinping a lansat inițiativa „visului chinez”, care a fost prezentată drept un concept și o viziune menite să realizeze reîntinerirea națională și construirea unei societăți moderat prospere, în toate planurile economice, sociale, culturale și politic, precum și să transforme China într-o națiune pe deplin dezvoltată până în 2049;

F.  întrucât, în ultimii 20 de ani, China a cunoscut niveluri de creștere economică foarte ridicate, iar 600 de milioane de cetățeni chinezi au ieșit din sărăcie;

G.  întrucât căderea burselor chineze în 2015 a avut un impact negativ asupra stabilității financiare globale, inclusiv asupra UE;

H.  întrucât politica de planificare familială din China a generat un proces de îmbătrânire rapidă a populației începând din anii 80, în prezent peste 200 de milioane de cetățeni având peste 60 de ani;

I.  întrucât degradarea mediului înconjurător în China a luat proporții dramatice și impune măsuri guvernamentale și mai urgente, solide și precis orientate din partea guvernului; întrucât problema dezvoltării durabile și a schimbărilor climatice a fost discutată la recentul summit UE-China, la care a fost prezentată o declarație comună cu privire la schimbările climatice;

J.  întrucât China a recunoscut că este nevoie să discute amenințarea schimbărilor climatice și s-a angajat să adopte un protocol sau alte instrumente juridice care să permită încheierea unui acord cuprinzător la Conferința privind schimbările climatice de la Paris;

K.  întrucât campania anticorupție a președintelui Xi, cu un larg suport popular, lansată în 2012 și care a urmărit rezolvarea problemelor de guvernare, prin vizarea unor oficiali suspectați de corupție din cadrul partidului, guvernului, armatei și al întreprinderilor de stat, a produs o mulțime de victime la nivel înalt, expunând nu numai mita, ci și marile averi dobândite de liderii chinezi și, totodată, a dezvăluit și infiltrarea unor puternice rețele infracționale în sistemul politic;

L.  întrucât, de la începutul reformelor, ONG-urile străine prosperă și joacă un rol determinant pentru dezvoltarea ONG-urilor locale și pentru deschiderea Chinei;

M.  întrucât, în interesul securității naționale, China a publicat anul acesta trei noi proiecte de lege care includ dispoziții privind securitatea cibernetică și ONG-urile;

N.  întrucât, în 2013 și 2014, în Beijing, Kunming și Urumqi au avut loc atacuri teroriste majore și violente, care s-au soldat cu 72 de morți și 356 de răniți; întrucât China pregătește o lege privind combaterea terorismului, care subliniază că guvernul acordă cea mai mare prioritate combaterii terorismului;

O.  întrucât, în iunie 2015, Consiliul Legislativ din Hong Kong a votat împotriva unei propuneri controversate care ar fi permis alegătorilor din Hong Kong să își aleagă șeful executivului numai din cadrul unui grup de candidați selectați de un comitet pro-Beijing; întrucât chiar această propunere a dat naștere protestelor masive pro-democrație, care au avut loc timp de 79 de zile sub numele de „Revoluția umbrelelor”, de la sfârșitul lunii septembrie 2014 până la mijlocul lunii decembrie 2014;

P.  întrucât noua conducere chineză vede în ascensiunea RPC un fenomen ireversibil, ce se explică prin trecerea de la o „diplomație reactivă” la o „diplomație proactivă”;

Q.  întrucât în noua Carte albă privind strategia militară a Chinei se afirmă că trebuie abandonată mentalitatea tradițională conform căreia pământul este mai important decât marea și că ar trebui acordată mai multă importanță gestionării mărilor și protejării drepturilor și intereselor maritime; întrucât China refuză să recunoască Convenția privind dreptul mării (UNCLOS) în ceea ce privește disputele legate de Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud;

R.  întrucât, în declarația de conduită din 2002, China și țările ASEAN au promis să creeze condițiile pentru o soluție ,,pașnică și durabilă” în Marea Chinei de Sud; întrucât, în pofida acestui fapt, situația devine din ce în ce mai tensionată în raport cu țările vecine precum Taiwanul, Vietnamul, Filipinele, Malaysia și Brunei;

S.  întrucât China este principalul susținător politic al Coreei de Nord, precum și cel mai mare investitor, cel mai mare de donator de ajutor, furnizor de alimente și de energie, dar și cel mai mare partener comercial al acestei țări; întrucât experții chinezi au dezvăluit recent că Coreea de Nord ar putea avea deja 20 de focoase nucleare;

T.  întrucât criza din Ucraina a determinat Rusia și China să-și intensifice relațiile reciproce într-un mod fără precedent;

U.  întrucât, la 8 mai 2015, Rusia și China au semnat un acord bilateral vizând „securitatea informațiilor”, în care amenințările cibernetice sunt definite ca transmiterea de informații ce ar putea pune în pericol „sistemele sociale-politice și socio-economice, precum și mediul spiritual, moral și cultural al statelor”;

V.  întrucât, din 2005, China a acordat țărilor din America Latină credite estimate la aproximativ 100 de miliarde USD; întrucât, în prezent, China este cel mai important partener comercial al Braziliei și al doilea partener ca importanță al Argentinei, Venezuelei și Cubei, acestea fiind doar câteva exemple;

W.  întrucât guvernul chinez recunoaște importanța și universalitatea drepturilor omului, dar nu este în măsură să demonstreze în prezent rezultate concrete în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului în această țară;

X.  întrucât China a acceptat oficial și a recunoscut teoretic caracterul universal al drepturilor omului, iar în ultimele trei decenii a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând o serie de tratate în materie de drepturi ale omului, aderând astfel, la sistemul juridice și instituțional internațional al drepturilor omului;

Y.  întrucât, la începutul lui 2015, Președintele Xi și-a anunțat public intenția de a extinde statul de drept pe tot teritoriul țării, fiind convins că justiția efectivă este esențială pentru existența unei economii și a unei societăți moderne în China;

Z.  întrucât PCC recunoaște cinci religii, care sunt în cele din urmă controlate de Departamentul Frontului unit al muncii, din subordinea PCC; întrucât această listă este excluzivă, alte religii și culte fiind, astfel, discriminate;

AA.  întrucât UE și China participă la dialoguri pe tema drepturilor omului din 1995;

AB.  întrucât, în proiectul său de recomandare adoptat la 26 martie 2015, Ombudsmanul UE a criticat absența unei evaluări a impactului asupra situației drepturilor omului în legătură cu mecanismul de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat în negocierile purtate cu Vietnamul în vederea încheierii unui acord de comerț și investiții; întrucât acest lucru stabilește un precedent important pentru negocierile dintre UE și China cu privire la un acord bilateral privind investițiile;

AC.  întrucât tibetanii își exprimă identitatea culturală prin mișcarea Lhakar („miercurea albă”) purtând numai haine tibetane, vorbind numai limba tibetană și mâncând numai mâncare tibetană în fiecare zi de miercuri; întrucât, până în prezent, peste 140 de tibetani și-au dat foc de vii în semn de protest față de politica guvernului chinez în regiunea autonomă Tibet; întrucât decesul recent în închisoare al lui lama Tenzin Delek Rinpoche a generat noi tensiuni; întrucât în Tibet este aplicată o politică de colonizare cu chinezi han; întrucât în 2015 se împlinesc 50 de ani de la înființarea „Regiunii Autonome Tibet”; întrucât, în ultimii ani, nu s-a înregistrat niciun progres în soluționarea crizei din Tibet, ultima rundă a negocierilor de pace având loc în 2010;

AD.  întrucât UE rămâne fidelă politicii sale privind ,,o singură Chină” în relațiile dintre RPC și Taiwan,

Parteneriatul strategic și cooperarea între UE și China

1.  salută cea de-a 40-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre UE și China, ca o sursă de inspirație pentru consolidarea parteneriatului strategic, atât de necesar într-o lume multipolară și globalizată, și ca o ocazie pentru accelerarea negocierilor în curs privind un nou acord de parteneriat și cooperare bazat pe încredere, transparență și respectarea drepturilor omului; subliniază că, în cadrul recentului Summit dintre UE și China din 29 iunie 2015, ambele părți și-au reafirmat angajamentul pentru adâncirea acestui parteneriat; subliniază că China este o importantă putere internațională și unul dintre cei mai importanți parteneri ai UE; accentuează că cele două părți sunt hotărâte să promoveze în următorul deceniu parteneriatul strategic cuprinzător dintre UE și China, ce va fi reciproc avantajos atât pentru UE, cât și pentru China; își exprimă sprijinul pentru dialogurile (bi)anuale la nivel înalt, Dialogul economic și comercial la nivel înalt și Dialogul interpersonal la nivel înalt) și pentru cele peste 60 de dialoguri sectoriale dintre UE și China pe o gamă largă de subiecte; îndeamnă ca aceste dialoguri sectoriale să ducă la consolidarea încrederii și la rezultate concrete;

2.  salută rezultatele celui de al 17-lea Summit UE-China care a impulsionat relațiile bilaterale și a lansat semnalul pentru o cooperare politică mai strânsă, care să depășească simplele relații comerciale și să se apropie de o abordare coordonată față de rezolvarea problemelor și amenințărilor globale comune; constată că ambele părți au recunoscut pe deplin progresele realizate în implementarea Agendei strategice 2020 de cooperare între UE și China și că va fi creat, la nivel de funcționari, un mecanism bilateral de analiză pentru a-i monitoriza evoluția; salută faptul că ambele părți au convenit, în cadrul summitului, asupra unei serii de priorități în vederea întăririi cooperării bilaterale și a consolidării dimensiunii globale a parteneriatului strategic;

3.  subliniază că statele membre ale UE trebuie să exprime o poziție unică în fața guvernului chinez, având în vedere mai ales dinamismul diplomatic actual al Beijingului și remodelarea arhitecturii guvernării globale; subliniază încheierea negocierilor cu privire la articolele Acordului privind Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB) și așteaptă cu nerăbdare lansarea în viitor a unei cooperări strânse între UE și AIIB; regretă lipsa unei dezbateri profunde și a unei coordonări strânse la nivelul UE privind aderarea statelor membre la AIIB; subliniază importanța politicii comerciale și de investiții, deoarece aceasta este domeniul de predilecție în care se poate exercita o influență maximă în relațiile strategice cu China; remarcă dezvoltarea recentă a unei cooperări între China și țările din Europa Centrală și de Est, cunoscută ca grupul 16+1, care include câteva state membre ale UE, dar crede că acest lucru ar nu ar trebui să creeze divergențe în cadrul UE sau să slăbească poziția UE față de China și ar trebui, totodată, să trateze problemele legate de drepturile omului; invită Serviciul European pentru Acțiune Externă și Comisia să prezinte Parlamentului un raport anual privind evoluția relațiilor dintre UE și China; cere consolidarea comerțului cu China și a investițiilor în această țară, care să se bazeze pe norme ce pot fi efectiv aplicate;

4.  recunoaște că China ar trebui să joace un rol mai important în instituțiile financiare multilaterale, care să reflecte mai bine dimensiunea economiei sale; consideră că AIIB, recent înființată, reprezintă o oportunitate pentru China de a se manifesta pe plan multilateral ca un actor responsabil; încurajează această nouă instituție să nu repete greșelile din trecut, când s-a acordat prioritate finanțării de proiecte de infrastructură grandioase, și să acorde, în schimb, prioritate asistenței tehnice și accesului la cunoștințele de la nivel mondial, găsind, totodată, un echilibru între prioritățile de mediu, cele sociale și de dezvoltare;

5.  consideră că participarea UE la AIIB trebuie absolut să includă: proceduri transparente pentru evaluarea împrumuturilor, standarde clare privind buna guvernare, responsabilitatea socială și mediul și asigurarea rămânerii la un nivel controlabil al datoriei pentru țările care iau împrumuturi;

6.  salută participarea mai multor state membre la Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB); regretă însă că la nivelul UE nu există o dezbatere de substanță, o strânsă coordonare și nici un răspuns coordonat ca reacție la inițiativele lansate de guvernul chinez de a crea noi instituții multilaterale; îndeamnă instituțiile UE și statele membre să înțeleagă această lecție și să evite în viitor astfel de situații de lipsă de coordonare;

7.  salută acordul politic privind îmbunătățirea legăturilor de infrastructură strategică dintre UE și China; salută, prin urmare, decizia de a se înființa o nouă platformă a conectivității pentru a se crea un mediu care să favorizeze rețelele de infrastructură transfrontaliere sustenabile și interoperabile dintre țările și regiunile din UE și China; salută îndeosebi disponibilitatea UE de a iniția acest proiect la nivel european; îndeamnă ambele părți să valorifice oportunitățile oferite de interconectarea strânsă a celor două părți, inclusiv cooperarea privind investițiile în infrastructură în țările de-a lungul noului drum al mătăsii și al noului drum maritim al mătăsii;

8.  atrage atenția asupra creșterii economice solide a Chinei din ultimii 20 de ani și subliniază că statele membre ale UE ar trebui să valorifice mai bine oportunitățile pe care le oferă această dezvoltare economică; remarcă interesul manifestat de China pentru investițiile în infrastructura strategică din Europa și subliniază necesitatea de a coopera cu China și cu alte țări din regiune în acest sens, la proiecte cum ar fi inițiativa ,,O centură, un drumˮ și Planul Juncker de investiții al UE, inclusiv legături feroviare, porturi maritime și aeroporturi; îndeamnă VP/ÎR și Comisia să analizeze impactul politicii de investiții a Chinei pe scena internațională, precum și activitățile sale de investiții în UE și în țările din vecinătatea estică; subliniază, în conformitate cu pozițiile anterioare adoptate de Parlament și cu respectarea deplină a competențelor Comisiei INTA, importanța acordului bilateral de investiții între UE și China, în curs de negociere; solicită includerea în TIB a unui capitol complet separat privind dezvoltarea durabilă, care să prevadă angajamente cu caracter obligatoriu cu privire la standardele de muncă de bază ale OIM și la principalele acorduri multilaterale în domeniul mediului; subliniază numărul din ce în ce mai mare de plângeri depuse de firmele europene care sunt victime ale unor reglementări impredictibile și ale discriminării; subliniază importanța unui rezultat pozitiv în negocierile curente pentru un acord de investiții pentru a facilita și mai mult investițiile și pentru a aplica protecția investițiilor, accesul pe piață, achizițiile publice, inclusiv achizițiile publice, precum și un tratament echitabil al firmelor, atât în Europa, cât și în China; solicită măsuri suplimentare și monitorizarea activă pentru a garanta relațiile comerciale mai echilibrate ca urmare a eliminării obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor pentru firmele europene; invită China și UE să consolideze și mai mult cooperarea în vederea îmbunătățirii accesului IMM-urilor pe piețele ambelor blocuri; atrage atenția asupra angajamentului asumat de UE și China de a promova o economie globală deschisă și un mediu comercial și de investiții echitabil, transparent și bazat pe norme, care să garanteze condiții de concurență echitabile și să combată protecționismul;

9.  ia act, în acest sens, de lansarea inițiativei „O centură, un drum”, al cărei obiectiv este construcția de legături energetice și de comunicații importante în Asia Centrală, Asia Occidentală și Asia de Sud, care vor ajunge până în Europa; consideră că, având în vedere importanța geostrategică a acestei inițiative, ea ar trebui dezvoltată la nivel multilateral; consideră că este extrem de important să se dezvolte sinergii și proiecte în mod total transparent și cu participarea tuturor părților interesate;

10.  cere o coordonare mai bună între UE și China în domenii de importanță strategică precum G20, securitatea și apărarea, combaterea terorismului, migrația ilegală, criminalitatea transfrontalieră, neproliferarea armelor nucleare, securitatea globală și regională, armele de distrugere în masă, securitatea cibernetică, securitatea energetică, guvernanța și reglementarea financiară globală și a piețelor, schimbările climatice, precum și urbanizarea și programele de dezvoltare și de ajutor și cele vizând dezvoltarea durabilă; subliniază importanța cooperării în domeniul dezvoltării regionale, precum și importanța dialogului și schimburilor în ceea ce privește Strategia Europa 2020 și următorul plan cincinal (al 13-lea) al Chinei;

11.  invită SEAE să se asigure că drepturilor omului le este rezervat un loc proeminent în relațiile și dialogurile cu China;

12.  solicită ca angajamentele asumate de Președintele Xi cu ocazia vizitei la Bruxelles din martie 2014, cu privire la aprofundarea schimburilor dintre UE și China pe teme de drepturile omului să fie urmate de îmbunătățiri concrete ale situației din această țară;

13.  îndeamnă Consiliul și Comisia să implice și mai mult China într-un dialog constructiv, încurajând tranziția acestei țări către statul de drept și respectarea drepturilor omului și sprijinindu-i integrarea în economia mondială;

14.  salută aprofundarea parteneriatului dintre UE și China în domeniul urbanizării; solicită să se intensifice cooperarea în domeniul planificării și proiectării urbane, serviciilor publice, clădirilor ecologice și transportului inteligent; încurajează lansarea unor noi programe comune, la care să participe orașe și firme europene și chineze;

15.  salută declarația comună a celei de a doua reuniuni din cadrul Dialogului interpersonal la nivel înalt dintre UE și China din 15 septembrie 2015; subliniază importanța schimburilor interpersonale și a facilitării schimburilor dintre cetățenii UE și chinezi; sprijină dezvoltarea Dialogului interpersonal la nivel înalt care să se axeze pe proiectele comune și partajarea celor mai bune practici, precum și pe promovarea schimburilor interpersonale; subliniază că ar trebui promovate în mod deosebit schimburile de experți și studenți între cele două părți;

16.  este preocupat de practica dumpingului și de lipsa de transparență în ceea ce privește politicile guvernului chinez și subvențiile acordate de acesta sub formă de credite fiscale, concesiuni de terenuri, credite ieftine, materii prime subvenționate și sub alte forme;

17.  este preocupat de obstacolele cu care se confruntă firmele europene pe piața chineză, cum ar fi transferurile forțate de tehnologii, aplicarea laxă a DPI și tratamentul discriminatoriu; subliniază importanța reformei pieței din China, a implementării principiilor economiei de piață și a eliminării discriminării și a restricțiilor nejustificate;

18.  recunoaște oportunitățile generate de investițiile chineze în Europa în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază că, deși acest fond este deschis investițiilor efectuate de o serie de actori, ar trebui totuși să rămână în continuare administrat de UE;

19.  recunoaște dificultățile legate de orientarea economiei chineze pe o cale cu adevărat sustenabilă în cadrul „noii normalități”; consideră că participarea mai proeminentă a Chinei la organizațiile economice internaționale, cum ar fi FMI, ar putea avea o contribuție pozitivă la sustenabilitatea și echilibrul economiei chineze și a celei mondiale, precum și la reforma organizațiilor respective; îndeamnă autoritățile chineze să pună la dispoziție date statistice fiabile și să fie mai transparente în ceea ce privește situația economiei chineze;

20.  constată cu îngrijorare că, în ultimele luni, valoarea indicilor bursieri din China a scăzut cu o treime și au existat sute de suspendări ale tranzacțiilor ca urmare a scăderii excesive a cursului acțiunilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala criză financiară prin care trece China, mai ales piețele sale bursiere, și recunoaște că acest lucru reprezintă o amenințare la adresa economiei mondiale, având în vedere rolul proeminent al Chinei în comerțul global și în sistemul financiar global; îndeamnă autoritățile chineze să răspundă provocării impuse de tranziția la economia actuală la o economie sustenabilă; observă că recentele căderi ale burselor din China au pus față în față cultura controlului guvernamental cu volatilitatea inerentă a piețelor financiare;

21.  salută faptul că, în ultimele decenii, un număr considerabil de cetățeni chinezi au putut să iasă din sărăcia extremă datorită unei creșteri economice substanțiale și deschiderii treptate a economiei chineze; își exprimă, totodată, preocuparea cu privire la faptul că aceste progrese economice dau adesea naștere unor probleme de mediu și unor inegalități profunde;

22.  salută faptul că în recenta declarație comună semnată de UE și China cu privire la schimbările climatice, adoptată în cadrul summitului din 29 iunie 2015, ambele părți și-au exprimat angajamentul de a depune eforturi comune în vederea atingerii unui acord ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic la Conferința de la Paris pe problemele schimbărilor climatice din 2015; îndeamnă toate părțile participante la conferință să se inspire din dinamica creată prin declarațiile UE-China și SUA-China privind schimbările climatice; subliniază necesitatea cooperării în domeniul energiei pentru a face față împreună multiplelor provocări legate de securitatea energetică și de structura energetică mondială;

Situația internă

23.  constată că sub conducerea președintelui Xi, guvernul chinez se manifestă din ce în ce mai convingător atât pe plan intern, cât și pe plan extern; subliniază că libertatea pentru activiștii în domeniul drepturilor civile, avocați, jurnaliști, bloggeri, persoane din mediul academic și reprezentați ai societății civile este limitată fără precedent în ultimele decenii; subliniază că situația drepturilor omului din China rămâne un subiect de preocupare gravă;

24.  își exprimă profunda îngrijorare privind adoptarea iminentă a proiectului de lege privind ONG-urile, care ar urma să reducă și mai mult spațiul destinat societății civile chineze și să restricționeze grav libertatea de exprimare și libertatea de asociere în țară, inclusiv prin interzicerea „ONG-urilor străine” care nu sunt înregistrate la Ministerul chinez al securității publice și la departamentele de securitate publică din provincii și prin interdicția aplicată grupurilor chineze de a desfășura „activități” în numele sau cu aprobarea ONG-urilor străine neînregistrate, inclusiv cele cu sediul în Hong Kong și Macao; îndeamnă autoritățile chineze să revizuiască substanțial această lege pentru a o alinia normelor internaționale din domeniul drepturilor omului;

25.  își exprimă preocuparea cu privire la noul proiect de lege privind securitatea cibernetică, care ar consolida și ar instituționaliza și mai mult cenzura și monitorizarea spațiului cibernetic și ar obliga firmele europene să includă obligatoriu în infrastructura informatică aplicații de tip „backdoor”; remarcă temerile avocaților reformatori și ai apărătorilor drepturilor civile din China că legea privind securitatea cibernetică va restricționa și mai mult libertatea de exprimare și că autocenzura va crește; subliniază puternicul impact negativ al legilor privind securitatea cibernetică și ONG-urile asupra activităților firmelor și instituțiilor europene în RPC și, prin urmare, invită Consiliul European, SEAE și Comisia să continue să protesteze ferm în fața autorităților chineze cu privire la aceste măsuri extrem de controversate; este îngrijorat de definiția largă a „securității naționale” și a „amenințărilor majore” în noua legislația națională chineză privind securitatea, care include printre amenințări și „influențele culturale dăunătoare”; concluzionează că această lege definește interesele de securitate națională ale Chinei într-o manieră atât de largă și de vagă pentru a acorda autorităților chineze puteri aproape nelimitate de a acționa împotriva acțiunilor, persoanelor sau publicațiilor cu care nu sunt de acord;

26.  își exprimă îngrijorarea că, deși campania de combatere a corupției lansate de conducerea chineză reprezintă un efort lăudabil de stimulare a încrederii cetățenilor în guvern, ea se dovedește lipsită de transparență și, în majoritatea cazurilor, nu respectă statul de drept; observă că, în unele cazuri, campania este folosită pentru luptele interne și pentru a consolida rolul și puterea PCC; regretă, însă, că această campanie a fost făcută într-un mod care subminează statul de drept, cu funcționari acuzați care ar fi deținuți într-un sistem de detenție ilegală, fără o protecție juridică de bază și adesea forțați să recunoască;

27.  își exprimă solidaritatea cu familiile și prietenii celor peste 173 de victime ale exploziilor devastatoare din orașul portuar Tianjin la 12 august 2015, în urma cărora au fost strămutați mii de rezidenți; observă numărul tot mai mare de proteste pașnice masive pe probleme de mediu în diferite părți ale țării; remarcă depozitarea ilegală a mii de tone de substanțe chimice ilegale, extrem de toxice la o distanță mai mică de 600 de metri de zonele rezidențiale; consideră că politica de informare oficială, lentă și netransparentă, cu privire la dezastrul de la Tianjin este foarte contraproductivă, în special în combinație cu cenzurarea relatărilor despre această tragedie majoră practicată pe platformele sociale online; subliniază importanța implementării tuturor normelor de securitate industrială în conformitate cu legislația chineză și internațională și invită guvernul chinez să mărească standardele de siguranță și de mediu pentru produsele periculoase, aliniindu-le în primul rând la propria legislație a Chinei;

28.  observă că exploziile de la Tianjin din 12 august și cele de la Dongying din 31 august impun de urgență Chinei să abordeze în mod serios chestiunea siguranței industriale, în special în ceea ce privește corupția și impunitatea;

29.  subliniază caracterul urgent al unor măsuri suplimentare de protecție a mediului, având în vedere faptul că, de exemplu, în 2014, doar opt din cele 74 de orașe mari au atins standardul național de concentrațiilor de PM de 2,5 pentru poluarea aerului, dat fiind faptul că în China 190 de milioane de persoane se îmbolnăvesc anual din cauza apei contaminate; avertizează că dubla criză a apei (poluarea masivă, combinată cu creșterea consumului de apă) ar putea conduce la instabilități politice și sociale considerabile; reamintește că costul degradării mediului în China este, de asemenea, resimțit în țările învecinate; subliniază costurile degradării mediului și speră ca viitorul plan cincinal să transforme mediul într-o prioritate; subliniază, de asemenea, că lipsa de protecție a mediului nu numai că nu reușește să prevină daunele ecologice, ci este, de asemenea, o sursă de practici concurențiale neloiale; salută acordul dintre UE și China vizând intensificarea cooperării pentru a rezolva principalele probleme de mediu, cum ar fi poluarea aerului, a apei și a solului; salută faptul că, în conformitate cu noua lege de protecție a mediului, autoritățile locale sunt responsabile, chiar și retroactiv, pentru daunele aduse mediului în timpul mandatului și că angajamentul pentru protecția mediului va conta mai mult în procesul de promovare a acestor autorități locale; îndeamnă autoritățile naționale și locale să implice constructiv și activ organizațiile de mediu și mișcările la firul ierbii în monitorizarea, implementarea și controlarea aplicării politicilor și inițiativelor chineze în materie de mediu; subliniază că summitul UE-China din iunie 2015 a stabilit, de asemenea, politica de mediu și măsurile vizând schimbările climatice, în temeiul cărora China trebuie să respecte limitele de emisii de CO2 în vederea summitului de la Paris din decembrie 2015 și în conformitate cu obiectivele Agendei strategice 2020 adoptate la Beijing în 2013;

30.  salută intensificarea schimbului de experiență și a cooperării UE-China în domeniul drepturilor și protecției consumatorilor, precum și consolidarea măsurilor de răspuns luate de guvernul chinez în această privință, reflectate în norme mai stricte privind responsabilitățile comercianților cu amănuntul în codul de conduită profesională privind obligațiile de returnare și de reparare, eventualele fraude, publicitatea înșelătoare și frauduloasă, modalitățile de plată în avans, precum și protecția informațiilor personale ale consumatorilor, în special având în vedere extinderea rapidă în China a comerțului pe internet;

31.  observă că, în ultimii ani, politica antiteroristă a Chinei a evoluat rapid de la o abordarea reactivă de tip „apărare împotriva terorii”, la o abordare proactivă de tip „război împotriva terorii”, alături de managementul permanent al crizelor, care implică acțiuni la un nivel fără precedent în regiunile afectate și în societate; își exprimă îngrijorarea cu privire la proiectul de lege chinez privind „combaterea terorismului”, care ar putea conduce la alte încălcări ale libertății de exprimare, de întrunire și de asociere, precum și a libertății religioase, în special în Tibet și în Xinjiang, regiuni cu populații minoritare;

32.  își exprimă solidaritatea față de poporul chinez în eforturile sale de combatere a terorismului și a extremismului; își exprimă, însă, îngrijorarea că definiția termenului „terorist” din proiectul chinez de lege privind combaterea terorismului, dacă nu va fi revizuită substanțial, ar putea conduce la sancționarea aproape a tuturor manifestărilor pașnice a culturii, religiei sau identității poporului tibetan, care diferă de cele ale statului;

33.  invită China să mărească gradul de libertate a internetului și să respecte securitatea cibernetică a tuturor țărilor;

34.  este îngrijorat de faptul că regiunea Xinjiang este prinsă într-un cerc vicios, având în vedere, pe de o parte separatiștii și grupurile extremiste violente din rândul uigurilor musulmani vorbitori de turcă, care nu reprezintă însă marea majoritate a populației, iar pe de altă parte Beijingul, care, din motive de stabilitate, răspunde la tulburările sociale din ce în ce mai mult prin represiune, întărind prezența structurilor de securitate în regiune, îndepărtând din Beijing un număr mare de uiguri, ceea ce conduce la creșterea resentimentelor populației uigure față de chinezii han; deplânge marginalizarea culturii uigure din provincia Xinjiang, inclusiv interdicția ca funcționarii publici să frecventeze moscheile și, în unele cazuri, să practice Ramadanul; invită autoritățile chineze să depună toate eforturile pentru a dezvolta un dialog veritabil cu comunitatea uigură și pentru a proteja identitatea culturală a populației uigure; remarcă cu îngrijorare restricțiile de călătorie, în special în Tibet și Xinjiang, care pot fi impuse cetățenilor UE, mai ales în cazul diplomaților și jurnaliștilor; atrage atenția că niciun fel de restricții de acest tip nu se aplică cetățenilor chinezi (inclusiv diplomați și jurnaliști) în statele membre ale UE; solicită insistent, prin urmare, luarea unor măsuri pentru aplicarea principiul reciprocității;

35.  își exprimă simpatia și solidaritatea cu poporul din Hong Kong în sprijinul reformelor democratice; subliniază că autonomia Hong Kong-ului este garantată prin Legea fundamentală; susține că introducerea unui vot cu adevărat universal în Regiunea Administrativă Specială este pe deplin compatibilă cu principiul „o țară, două sisteme”; regretă că nu a putut fi finalizată reforma legii electorale pentru numirea șefului executivului din Hong Kong; își exprimă speranța că un noul proces de reformă poate fi inițiat în viitorul apropiat pentru a oferi cetățenilor din Hong Kong dreptul la sufragiu universal, cu posibilitatea reală de a alege între candidați diferiți; salută raportul comun al Serviciului European de Acțiune Externă și al Comisiei Europene, din 24 aprilie 2015, către Parlamentul European și Consiliu: ,,Regiunea administrativă specială Hong Kong: raportul anual pe 2014” și sprijină angajamentul UE de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

36.  sprijină ferm aranjamentul „o țară, două sisteme” ca bază pentru bunele relații dintre regiunile administrative speciale Hong Kong și Macao și China continentală;

37.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu recentele tulburări politice și civile din Hong Kong și invită China să își respecte obligațiile față de poporul din Hong Kong, să îi protejeze drepturile și libertățile, în condițiile prevăzute de Declarația comună chino-britanică semnată în 1984;

Situația externă

38.  observă că, de când a fost lansat, „visul chinez” al Președintelui Xi de reîntinerire națională prevede un rol mai puternic și proactiv al Chinei în lume; încurajează VP/ÎR să exploreze posibilitățile de a dezvolta o abordare comună cu SUA privind China ori de câte ori acest lucru ar contribui la promovarea intereselor UE; subliniază că emergența constantă a Chinei ca putere mondială impune de urgență o reconsiderare continuă și rapidă a priorităților strategice ale Europei în relațiile sale cu China; subliniază că o putere globală de talia Chinei, într-un context globalizat și interdependent, trebuie să contribuie în mod mai activ și constructiv la soluționarea problemelor globale și a conflictelor regionale, dar și la realizarea unei ordini mondiale multilaterale care respectă dreptul internațional, valorile universale și pacea; consideră că China ar trebui din ce în ce mai mult să își ocupe locul cuvenit între țările lidere la nivel mondial, în conformitate cu reguli stabilite pentru toți;

39.  remarcă prioritatea acordată relațiilor cu SUA de președinția președintelui Xi, prin propunerea sa vizând un ,,nou model de relații între marile puteri” între China, SUA și alți actori regionali; se declară în favoarea unei abordări mai constructive față de noua ordine mondială la care China ar trebui să contribuie și să se integreze, o ordine întemeiată pe valorile universale ale drepturilor omului, democrației și securității umane; invită UE să fie mai activă în Asia și să coopereze cu China, cu SUA și cu alți actori regionali pentru mai multă stabilitate în regiune;

40.  subliniază că recenta Carte albă privind strategia militară a Chinei reflectă intențiile Beijingului de a-și extinde și mai mult forțele navale și gama operațiunilor navale, trecând de la „apărarea în largul coastelor” la „protecția în largul mărilor”; deplânge stabilirea unilaterală a unei zone de identificare pentru apărarea antiaeriană și revendicarea ulterioară a controlului navigației aeriene în teritoriile japoneze și sud-coreene; invită la o atitudine echilibrată pentru a evita îngrijorările vecinilor Chinei și amplificarea tensiunilor în Oceanul Pacific și Oceanul Indian și pentru a garanta interesul major pe care îl are Europa pentru libertatea de navigație pe mare;

41.  consideră regretabil că, în pofida declarației de conduită din 2002, mai multe părți reclamă teritorii în Insulele Spratly și este extrem de preocupat de amploarea deosebită a eforturilor actuale ale Chinei, care construiește mai ales instalații militare, porturi și cel puțin o pistă de aterizare; avertizează în mod special cu privire la pericolul iminent al unei prezențe crescute a vaselor rivale și a patrulelor aeriene în regiune și al unei posibile confruntări, precum și cu privire la riscul creării unei zone de identificare și de apărare aeriană (ZIAE) în Marea Chinei de Est;

42.  este în continuare alarmat de escaladarea tensiunilor dintre părți în Marea Chinei de Est și solicită, prin urmare, tuturor părților implicate să evite acțiunile unilaterale provocatoare în Marea Chinei de Sud și subliniază importanța unei soluționări pașnice a diferendelor, pe baza dreptului internațional și cu o mediere internațională imparțială, de exemplu prin Convenția privind dreptul mării (UNCLOS); consideră regretabil refuzul Chinei de a accepta jurisdicția UNCLOS și a Curții de arbitraj; consideră că o cale pentru o posibilă soluționare pașnică a tensiunii din zonele Mării Chinei de Est și Mării Chinei de Sud este negocierea și aplicarea comună a codurilor de conduită pentru exploatarea pașnică a zonelor maritime în cauză, inclusiv stabilirea unor căi comerciale sigure și a unor cote de pescuit sau atribuirea unor zone pentru explorarea resurselor; sprijină apelul urgent făcut de cel de-al 26-lea summit ASEAN, pentru adoptarea rapidă a unui cod de conduită în Marea Chinei de Sud; salută, în acest sens, acordul recent dintre China și ASEAN pentru a accelera consultările cu privire la un cod de conduită pentru diferendele din Marea Chinei de Sud; ia act de „Inițiativa de pace în Marea Chinei de Sud” lansată de Taiwan pentru de a ajunge la un consens cu privire la un cod de conduită și la instituirea unui mecanism care să permită tuturor părților să coopereze pentru a exploata în comun a resursele naturale și marine din regiune; sprijină toate acțiunile care fac posibil ca Marea Chinei de Sud să devină o „mare a păcii și cooperării”;

43.  invită VP/HR să identifice riscurile pentru pacea și securitatea regiunii și a lumii în cazul unui conflict armat în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud, în conformitate cu prioritățile stabilite în Strategia europeană în materie de securitate maritimă, precum și să determine care sunt riscurile pe care acesta le-ar implica pentru libertatea și siguranța navigației în regiune și care sunt riscurile în zonă pentru interesele specifice europene; consideră că, având în vedere că alți actori (mai ales Australia) sunt deja foarte activi din punct de vedere politic în zona Pacificului, UE ar trebui să se bazeze pe cooperarea bilaterală și multilaterală pentru a contribui în mod eficace la securitatea regiunii;

44.  îndeamnă guvernul chinez să își folosească toate pârghiile de influență pentru a asigura stabilitatea în Peninsula Coreeană și pentru a determina Coreea de Nord să revină la convorbiri credibile privind denuclearizarea și să ia măsuri concrete de denuclearizare; reamintește că China rămâne cel mai important aliat al Coreei de Nord și, prin urmare, încurajează guvernul chinez să-și asume, împreună cu comunitatea internațională, un rol constructiv în găsirea urgentă a unor soluții pentru situația dezastruoasă a drepturilor omului din Coreea de Nord, inclusiv în privința miilor de refugiați din Coreea de Nord care traversează frontiera în China, fugind de condițiile terifiante din țara lor; invită insistent guvernul chinez, în conformitate cu obligațiile care îi revin în calitate de stat parte la Convenția ONU privind statutul refugiaților, să nu le refuze dreptul de a solicita azil, să nu îi returneze forțat în Coreea de Nord, ci să le asigure protecția drepturilor lor fundamentale; invită UE să exercite presiuni diplomatice asupra guvernului chinez în acest sens, în concordanță cu obiectivele globale vizând neproliferarea;

45.  solicită guvernului chinez să-și folosească influența aspra Pakistanului pentru a îl determina să nu alimenteze instabilitatea în regiune;

46.  salută cooperarea dintre UE și China în materie de securitate și apărare, inclusiv operațiunile de combatere a pirateriei în Golful Aden, și solicită mai multe eforturi comune pentru soluționarea problemelor globale de securitate și apărare, cum ar fi terorismul;

47.  atrage atenția Beijingului asupra rolului indispensabil al SUA și UE în ceea ce privește obiectivele de modernizare ale Chinei; reamintește, totodată, Beijingului, obligațiile și responsabilitățile sale internaționale de a contribui la pacea și securitatea mondială, în calitate de membru permanent al CS al ONU; regretă, în această privință, faptul că China, în parteneriat cu Rusia, a blocat continuu acțiunile ONU referitoare la Siria, unde Bashar al Assad duce un război sângeros împotriva poporului sirian de peste patru ani;

48.  subliniază importanța încrederii reciproce și a cooperării între China, UE și alți actori internaționali majori pentru a soluționa problemele securității globale; speră ca China să-și ofere sprijinul pentru inițiativele conduse de UE și SUA care vizează încetarea încălcărilor dreptului internațional care dus la conflictul din estul Ucrainei și restabilirea integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei după agresiunea Rusiei;

Situația drepturilor omului

49.  remarcă contradicția puternică dintre aspirația oficială a Chinei de universalitate a drepturilor omului și înrăutățirea situației drepturilor omului; constată că degradarea recentă a situației drepturilor omului și a libertăților în China a început în 2013 și a amplificat reprimarea deja practicată asupra populației, limitând și mai mult spațiul de exprimare și promovare pașnică a societății civile; este profund îngrijorat de arestarea, judecarea și condamnarea a numeroși activiști în domeniul drepturilor civile, apărători ai drepturilor omului și critici ai guvernului, precum și de faptul că peste 100 de avocați și activiști pentru drepturile omului au fost reținuți sau anchetați de poliția chineză; solicită autorităților chineze să elibereze persoanele aflate în detenție și să se asigure că acestea își pot exercita profesia fără restricții;

50.  consideră că actualele relații puternice dintre UE și China trebuie să ofere o platformă eficientă pentru desfășurarea unui dialog matur, substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc; consideră, de asemenea, că cea de a 40-a aniversare a relațiilor UE-China în 2015 oferă o reală oportunitate de progres în acest domeniu;

51.  invită insistent UE să continue presiunile pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în China ori de câte ori sunt organizate dialoguri la toate nivelurile și să includă clauze privind drepturile omului în toate tratatele bilaterale încheiate cu China;

52.  salută cel de-al 33-lea Dialog UE-China privind drepturile omului din 8 și 9 decembrie 2014; constată că acest dialog, alături de o serie de presiuni din partea altor parteneri internaționali, a contribuit la realizarea unor acțiuni concrete; subliniază că UE a afirmat clar în mai multe rânduri că dorește ca dialogul să contribuie la îmbunătățiri mai concrete a situației drepturilor omului în această țară;

53.  reamintește că universalitatea drepturilor omului a fost întotdeauna în centrul dialogului UE-China privind drepturile omului; constată cu îngrijorare că, în viziunea chineză oficială, universalitatea este pusă în discuție din motive de diferențe culturale, iar acest fapt a constituit o sursă importantă de diferențe conceptuale care au condus la o lipsă de înțelegere și la neîncredere în relațiile UE-China și la progrese reduse în dialogurile privind drepturile omului dintre UE și China; invită, prin urmare, conducerea chineză să-și reconsidere modul de abordare a acestei probleme și să respecte universalitatea drepturilor omului, în concordanță cu Declarația Drepturilor Omului; solicită insistent, de asemenea, ca instituțiile UE să conlucreze cu autoritățile chineze în dialogurile lor, pentru a face progrese în direcția respectării universalității;

54.  continuă să fie profund îngrijorat de faptul că China este în prezent țara care execută cele mai multe persoane și continuă să aplice în secret pedeapsa capitală asupra a mii de persoane anual, fără a ține seama de standardele internaționale minime referitoare la utilizarea pedepsei capitale; subliniază încă o dată că abolirea pedepsei capitale contribuie la consolidarea demnității umane și la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului;

55.  este în continuare preocupat de persistența unor restricții severe asupra libertății de exprimare, de asociere, de întrunire și religioase, precum și asupra activităților organizațiilor de apărare a drepturilor omului;

56.  regretă tratamentul adesea discriminatoriu al minorităților etnice și religioase în China;

57.  critică faptul că, deși libertatea religioasă în China nu este un drept garantat explicit în Constituție, în practică guvernul restricționează practicile religioase la organizațiile religioase aprobate și recunoscute oficial; sprijină rezistența manifestată de bisericile chineze împotriva strategiei reînnoite a guvernului chinez de „sinificare” a creștinismului; condamnă, în special, actuala campanie anticreștină din provincia Zhejiang, în care au fost demolate zeci de biserici și înlăturate peste 400 de cruci în 2014; împărtășește îngrijorările bisericilor în legătură cu alte provincii în care există o puternică prezență creștină; condamnă, de asemenea, campaniile împotriva budismului făcute prin intermediul „educației patriotice”, inclusiv măsurile de preluare de către stat a administrării mănăstirilor budiste din Tibet; condamnă programele de „educație juridică” a călugărilor și călugărițelor budiste; consideră de neînțeles și inacceptabilă interzicerea imaginilor reprezentându-l pe Dalai Lama în China; este îngrijorat de faptul că în China se abuzează de dreptul penal pentru a-i persecuta pe tibetani și pe budiști, activitățile lor fiind asimilate „separatismului” și consideră că îngrijorarea sa este confirmată de faptul că peste 40 % din deținuții politici din Tibet sunt călugări și călugărițe; regretă înrăutățirea semnificativă a climatului de practicare a religiei budiste în Tibet după protestele din martie 2008, guvernul chinez adoptând o abordare din ce în ce mai concentrată pe „educația patriotică”, inclusiv măsuri de administrare a mănăstirilor tibetane, de exemplu prin intermediul comitetelor de administrare nealese, instalate în fiecare mănăstire, prin programe de „educație juridică” pentru călugări și călugărițe, care urmăresc să se asigure că aceștia „nu participă la activități de separatism față de patria mamă și de tulburare a ordinii publice”, precum și interdicția imaginilor cu Dalai Lama;

58.  remarcă o serie de angajamente ale Președintelui Xi de a „promova hotărât progresul conducerii țării prin respectarea legii” și de a combate corupția; este, însă, profund îngrijorat de arestarea recentă a peste 200 de avocați, implicați mai ales în cauze vizând drepturile omului, mulți dintre aceștia fiind acuzați de „tulburarea ordinii publice” și de a încercări de a submina partidul, autoritățile afirmând că astfel de măsuri drastice reprezintă, de fapt, o apărare a sistemului juridic al Chinei; subliniază că aceste măsuri sunt în contradicție cu declarația autorităților privind progresele statului de drept și subminează toate eforturile întreprinse în direcția reformelor politice;

59.  reamintește că, în concepția oficială chineză, drepturile socioeconomice continuă să aibă prioritate în raport cu drepturile civile și politice individuale, în timp ce, în viziunea europeană, aceste drepturi sunt considerate fundamentale și fel de importante, iar dezvoltarea economică și drepturile omului funcționează împreună, ceea ce reflectă o serie de diferențe între percepția europeană și cea chineză asupra drepturilor omului, vizibile în pozițiile oficiale; subliniază, de asemenea, că protecția extinsă a drepturilor omului este esențială pentru menținerea creșterii economice în China și, prin urmare, invită insistent autoritățile chineze să asigure respectarea atât a drepturilor socioeconomice, cât și a celor civile și politice;

60.  critică mediul extrem de restrictiv al media și controlul strict al domeniului digital, în care conținuturile de internet străine, inclusiv europene, sunt blocate, iar conținuturile interne considerate periculoase din punct de vedere politic sunt sistematic șterse și cenzurate; protestează vehement împotriva numărului mare de cetățeni chinezi trimiși în închisoare pentru infracțiuni care implică libertatea de exprimare, în special pe internet;

61.  este profund îngrijorat de faptul că guvernul chinez își continuă politicile dure împotriva poporului tibetan, în special prin respingerea abordării propuse de Dalai Lama a unei „căi de mijloc”, care nu urmărește nici independența, nici separarea, ci o autonomie reală în cadrul constituțional al RPC; solicită guvernului chinez să reia dialogul cu reprezentanții tibetani; protestează împotriva marginalizării culturii tibetane de către PCC și îndeamnă autoritățile chineze să respecte libertatea de exprimare, de asociere și libertatea religioasă a poporului tibetan; deplânge deteriorarea situației umanitare în Tibet, care a condus la o creștere a numărului cazurilor de autoincendiere; remarcă cu îngrijorare măsurile recent adoptate de incriminare a autoincendierilor, care urmăresc pedepsirea persoanelor despre care se presupune că ar fi asociate cu autoincendiatorii; deplânge strămutarea forțată a peste 2 milioane de nomazi și păstori tibetani începând cu 2006, în așa-numitul „nou sat socialist”, deoarece aceștia sunt privați de îngrijiri medicale, educație și prosperitate; este preocupat, de asemenea, de transferul actual de populații de chinezi han în Tibet; își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de tortură, dispariții forțate și detenții arbitrare și refuzarea accesului la îngrijiri medicale pentru deținuți, inclusiv cazul călugărului Tenzin Delek Rinpoche și alți 10 prizonieri tibetani proeminenți; cere o investigație detaliată a tuturor acestor cazuri de deces; este profund îngrijorat de degradarea mediului în Tibet; subliniază că platoul tibetan se încălzește rapid și că acest lucru ar putea provoca topirea ghețarilor din Tibet, mulți dintre aceștia alimentând cele mai mari fluvii din Asia;

62.  solicită insistent firmelor europene care investesc în China să respecte standardele internaționale în materie de muncă și să se angajeze să treacă de nivelul drepturilor lucrătorilor chinezi dacă acestea nu îndeplinesc standardele convenite la nivel internațional;

Relațiile dintre China și Taiwan

63.  consideră că atât China, cât și Taiwanul sunt parteneri economici importanți ai UE în Asia și regiunea Pacificului; salută îmbunătățirea semnificativă a relațiilor dintre China și Taiwan; pledează pentru negocierea unui acord bilateral de investiții între UE și Taiwan, având în vedere că Taiwanul este, la nivel regional, cea mai bună platformă de lansare și acces către China pentru firmele din UE și că numeroase state - inclusiv Republica Populară Chineză - au încheiat (de facto) astfel de acorduri cu Taiwanul;

64.  salută acceptarea de către guvernul chinez a participării Taiwanului la unele organizații ale ONU (OMS, OACI); își exprimă îngrijorarea cu privire la readucerea în atenție de către guvernul chinez a Legii anti-secesiune din 2005, care permite utilizarea mijloacelor militare în cazul unei declarații de independență din partea Taiwanului; regretă că în sudul Chinei mai există încă 1500 de rachete cu rază lungă de acțiune îndreptate spre Taiwan; consideră că o demilitarizare treptată a regiunii ar facilita și mai mult apropierea părților; subliniază că toate diferendele dintre China și Taiwan ar trebui soluționate prin mijloace pașnice, în conformitate cu dreptul internațional; subliniază că reuniunea din 23 mai 2015de pe insula Kinmen, dintre înalți demnitari de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan a reprezentat o etapă încurajatoare; ia act de faptul că această reuniune a fost cea de a treia reuniune oficială între principalii responsabili, de ambele părți, de relațiile dintre China și Taiwan; susține inițiativele care dezvoltă relațiile dintre China și Taiwan în mod pașnic;

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, SEAE, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, statelor în curs de aderare, statelor candidate la aderare, guvernului Republicii Populare Chineze, Congresului Național al Poporului Chinez, guvernului taiwanez și Adunării Legislative taiwaneze (Yuan).

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

26.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

52

5

9

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Nikos Androulakis, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Bas Belder, Goffredo Maria Bettini, Mario Borghezio, Elmar Brok, Klaus Buchner, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Aymeric Chauprade, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Georgios Epitideios, Michael Gahler, Iveta Grigule, Richard Howitt, Tunne Kelam, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Jo Leinen, Arne Lietz, Andrejs Mamikins, David McAllister, Jean-Luc Mélenchon, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Paşcu, Vincent Peillon, Tonino Picula, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Charles Tannock, László Tőkés, Elena Valenciano, Johannes Cornelis van Baalen, Hilde Vautmans, Boris Zala

Membri supleanți prezenți la votul final

Reinhard Bütikofer, Daniel Caspary, Andrzej Grzyb, Mike Hookem, Marek Jurek, Antonio López-Istúriz White, Miloslav Ransdorf, Jean-Luc Schaffhauser, Helmut Scholz

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Pilar Ayuso, Karoline Graswander-Hainz, Ernest Maragall, Gabriel Mato, Bogdan Brunon Wenta