Procedură : 2015/2325(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0024/2016

Texte depuse :

A8-0024/2016

Dezbateri :

PV 08/03/2016 - 5
CRE 08/03/2016 - 5

Voturi :

PV 08/03/2016 - 6.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0073

RAPORT     
PDF 768kWORD 200k
10.2.2016
PE 571.702v02-00 A8-0024/2016

referitor la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE

(2015/2325(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Mary Honeyball

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE

(2015/2325(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 8 și 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Recomandarea generală nr. 32 (2014) din 14 noiembrie 2014 a Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor referitoare la dimensiunea de gen în legătură cu statutul de refugiat, azilul, cetățenia și apatridia în cazul femeilor,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing +5, Beijing +10, Beijing +15 și Beijing +20,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (20152020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 octombrie 2015 privind migrația, în special angajamentul exprimat față de respectarea drepturilor omului în cazul femeilor și fetelor,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională,

–  având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală,

–  având în vedere Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale,

–  având în vedere propunerea de regulament de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 intitulate „Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 martie 2015 intitulată „Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate în 2014” (SWD(2015)0076),

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 decembrie 2015 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex(1),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0024/2016),

A.  întrucât un număr fără precedent și în creștere de bărbați, femei și copii caută protecție internațională în UE, ca urmare a conflictelor în curs, a instabilității regionale și a încălcărilor drepturilor omului, inclusiv a violenței de gen și a violurilor utilizate ca arme de război;

B.  întrucât există un nivel ridicat de inegalitate de gen în rândul solicitanților de azil la nivelul întregii Uniuni Europene; întrucât femeile reprezintă în medie o treime dintre persoanele care solicită azil; întrucât, de la începutul anului 2015 până la sfârșitul lunii noiembrie, aproximativ 900 000 de persoane au sosit prin Marea Mediterană pe coastele europene și întrucât femeile și copiii reprezintă aproximativ 38 % din totalul acestora; întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a raportat că, din ianuarie 2016, 55% dintre persoanele care ajung în Grecia pentru a solicita azil în UE sunt femei și copii; întrucât deja prea multe persoane și-au pierdut viața în timpul acestor călătorii în căutarea unei vieți mai bune și întrucât multe dintre acestea sunt femei;

C.  întrucât femeile și persoanele LGBTI suferă forme specifice de persecuție pe motive de gen, care sunt în continuare prea des nerecunoscute în procedurile de azil;

D.  întrucât Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea nu a reușit să își atingă principalul obiectiv de a proteja femeile și de a crește, într-un mod considerabil, participarea acestora în procesele politice și decizionale;

E.  întrucât ICNUR estimează că 20 000 de femei și fete provenind din țări de origine unde se practică mutilarea genitală a femeilor (MGF) solicită azil în statele membre UE în fiecare an; întrucât un număr mare de femei care depun o cerere de azil fac acest lucru pentru că se tem de MGF;

F.  întrucât ICNUR a estimat că 71 % dintre femeile care solicită azil în UE și care provin din țări unde se practică MGF au suferit de pe urma acestor practici; întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri de oprire a expulzării fetelor aflate în pericol de a fi forțate să sufere mutilări genitale, pe motivul prejudiciilor ireparabile pentru sănătatea lor fizică și psihologică pe care le-ar provoca această practică;

G.  întrucât femeile și fetele care solicită azil au nevoi specifice de protecție și preocupări diferite de bărbați, ceea ce înseamnă că implementarea tuturor politicilor și procedurilor de azil, inclusiv a evaluării cererilor, trebuie să țină seama de dimensiunea de gen și de fiecare caz în parte; întrucât cererile de azil motivate de acte de violență ar trebui examinate într-un mod care să protejeze femeile de o victimizare suplimentară în cursul procedurilor de azil;

H.  întrucât procesul de integrare și drepturile femeilor și fetelor sunt subminate atunci când statutul lor juridic depinde de soț;

I.  întrucât actele relevante care constituie Sistemul european comun de azil trebuie să fie transpuse și puse în aplicare în conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și cu alte instrumente din acest domeniu;

J.  întrucât femeile și fetele care solicită azil în diferite state membre sunt tratate complet diferit și continuă să existe carențe semnificative;

K.  întrucât refugiatele și solicitantele de azil se confruntă adesea cu discriminări multiple și sunt mai vulnerabile în fața violenței sexuale și a violenței de gen în țările lor de origine, de tranzit sau de destinație; întrucât femeile și fetele neînsoțite, femeile care sunt cap de familie și femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități, precum și cele în vârstă sunt în special vulnerabile;

L.  întrucât refugiatele nu numai că se confruntă cu pericole pentru siguranța personală (călătorii lungi și periculoase în exil, hărțuire, indiferența oficialilor și, adesea, abuzuri sexuale și violență, chiar și după ce au ajuns într-un loc aparent sigur, precum și stigmatizarea socială subsecventă), ci sunt responsabile și de securitatea fizică, binele și supraviețuirea familiilor lor;

M.  întrucât mulți refugiați care au ajuns în Europa trăiesc în condiții precare, în tabere sau pe străzi, iar femeile și fetele sunt în mod special vulnerabile;

N.  întrucât rețelele criminale profită de absența unor modalități sigure de a ajunge în UE pentru solicitanții de azil și pentru refugiați, de instabilitatea regională, de conflicte, precum și de vulnerabilitatea femeilor și fetelor care încearcă să fugă, pentru a le exploata în traficul de ființe umane și sexual;

O.  întrucât femeile care sunt victime ale actelor de violență și traficului sunt în cea mai mare măsură expuse riscului bolilor cu transmitere sexuală;

P.  întrucât Biroul ICNUR a raportat cazuri de violență și abuzuri, inclusiv de violență sexuală, împotriva femeilor refugiate și a copiilor pe parcursul călătoriei lor, dar și în centrele de primire supraaglomerate din UE;

Q.  întrucât femeile și fetele care caută refugiu în UE fug de multe ori de regimuri opresive față de femei, care nu recunosc egalitatea dintre femei și bărbați, care tolerează violența împotriva femeilor, abuzurile, căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și căsătoriile forțate;

R.  întrucât adesea centrele de primire nu dispun de spații interioare adaptate pentru mamele care trebuie să-și îngrijească copiii; întrucât, în plus, structurile de asistență juridică nu oferă un sprijin adecvat în privința informării și a ajutorului la căutarea membrilor familiei;

S.  întrucât în centrele de primire și de tranzit de pe teritoriul Uniunii Europene nu există dotările elementare necesare pentru a preveni violența de gen, precum băi, dușuri și condiții de dormit separate pentru femei;

T.  întrucât fetele care fug de conflicte și persecuții sunt mai expuse riscului căsătoriilor la vârsta copilăriei, timpurii sau forțate;

U.  întrucât separarea de membrii familiei, inclusiv în cazul detenției, expune femeile și copiii unor riscuri mai mari;

V.  întrucât reîntregirea familiei, deși este un drept de bază al omului, este în mod sistematic întârziată și chiar încălcată și întrucât femeile și copiii sunt primele victime ale refuzării sau întârzierii acestui drept;

W.  întrucât adesea femeile sunt constrânse să accepte locuri de muncă nedeclarate și în condiții improprii numai pentru a rămâne în țara de sosire;

X.  întrucât în cadrul Platformei de acțiune de la Beijing s-a subliniat necesitatea creșterii participării femeilor în soluționarea conflictelor la nivel decizional, precum și a implicării corespunzătoare a femeilor refugiate, strămutate și migrante în deciziile care le afectează;

Y.  întrucât al 5-lea Obiectiv al Dezvoltării Sustenabile urmărește realizarea egalității de gen și îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor până în 2030;

1.  consideră că, pentru a îmbunătăți securitatea și siguranța femeilor și a fetelor refugiate, trebuie create căi legale sigure către UE pentru cei care fug de conflicte și persecuție, și trebuie să se țină seama de problematica de gen; subliniază, în special, că mai multe state membre ar trebui să participe la programele de reinstalare ale UE; consideră că legislația și politicile legate de migrația clandestină nu ar trebui să împiedice accesul la procedurile de azil ale UE; subliniază că dreptul la azil este consacrat la articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

2.  subliniază necesitatea stringentă a deschiderii unor căi legale sigure de azil, pentru a contracara rețelele contrabandă, precum și pentru a permite femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu dizabilități să găsească un refugiu fără a-și risca viața; este profund îngrijorat de decesele, respingerile și încălcările grave ale drepturilor omului care au avut loc la frontierele externe ale UE; consideră că responsabilitățile și costurile ar trebui împărțite între toate cele 28 de state membre, nu numai între țările primei escale; regretă lipsa solidarității între statele membre;

3.  subliniază că este important ca refugiatele să fie înregistrate în mod individual și să primească documente care să le garanteze siguranța personală, libertatea de circulație și accesul la serviciile de bază, conform cerințelor ICNUR;

4.  subliniază faptul că trebuie respectat principiul parității de gen în comisiile de coordonare și în toate celelalte tipuri de organisme de reprezentare a refugiaților, fie ele din medii urbane sau rurale, precum și în taberele de refugiați, inclusiv în zone de întoarcere, pentru a asigura respectarea drepturilor refugiatelor și solicitantelor de azil și a răspunde nevoilor lor;

5.  își reiterează apelul către toate statele membre și Uniunea Europeană de a semna și ratifica Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul);

6.  solicită tuturor statelor membre, în cooperare cu UE, să asigure consiliere traumatologică specializată și asistență psihosocială pentru femeile care au suferit violențe de gen, care să implice direct femei calificate și specializate în domeniu și care să fie oferite în toate stadiile procesului de solicitare a azilului;

7.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu informațiile potrivit cărora există femei și copii care practică sexul pentru supraviețuire, pentru a plăti călăuzele ca să-și continue călătoria și să solicite azil în UE; subliniază din nou faptul că existența unor rute sigure și legale către Europa reprezintă un element esențial pentru eradicarea efectivă a acestui fenomen;

8.  solicită insistent UE să adauge, la crearea mecanismului de reclamații din cadrul biroului responsabilului pentru drepturile fundamentale al Frontex, o perspectivă de gen, precum și să abordeze încălcările drepturilor omului comise de Frontex, de statele membre sau de responsabilii din țările terțe în cadrul cooperării lor cu Frontex, astfel cum a solicitat recent PE în rezoluția sa din 2 decembrie 2015 privind Raportul special al Ombudsmanului European din cadrul anchetei din proprie inițiativă privind Frontex OI/5/2012/BEH-MHZ;

9.  solicită luarea unor măsuri specifice pentru a asigura integrarea completă a femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, înlăturând orice formă de exploatare, abuz, violență și trafic;

10.  subliniază că în toate politicile și măsurile UE privind migrația și azilul ar trebui să se ia în considerare dimensiunea de gen, atât la conceperea, cât și la implementarea și evaluarea lor;

Dimensiunea de gen în determinarea statutului de refugiat

11.  solicită adoptarea unui nou set de orientări cuprinzătoare la nivelul UE privind dimensiunea de gen, ca parte a unor reforme mai ample ale politicii în domeniul migrației și azilului, care să țină seama în totalitate de dimensiunile sociale, culturale și politice ale persecuțiilor și să includă măsuri de primire și de integrare;

12.  subliniază că, chiar și în țările considerate sigure, femeile pot fi persecutate pe motive de gen, iar persoanele LGBTI pot suferi abuzuri, ceea ce înseamnă că cererile lor de protecție sunt legitime; invită toate statele membre să adopte proceduri de azil și să depună eforturi pentru a dezvolta programe de formare care să țină seama de nevoile femeilor cu multiple identități marginalizate, inclusiv ale femeilor LGBTI; invită insistent toate statele membre să combată stereotipurile dăunătoare referitoare la comportamentul și caracteristicile femeilor LGBTI și să aplice pe deplin Carta drepturilor fundamentale a UE în privința cererile lor de azil; subliniază necesitatea existenței unor centre de primire care să țină cont de persoanele LGBTI pe teritoriul tuturor statelor membre; subliniază că violența împotriva persoanelor LGBTI este des întâlnită în centrele de primire;

13.  subliniază faptul că formele de violență și discriminare de gen, printre care violul și violența sexuală, MGF, căsătoriile forțate, violența domestică, așa-zisele crime de onoare și discriminările de gen autorizate de stat reprezintă acte de persecuție și ar trebui să constituie motive valide pentru a solicita azil în UE, ceea ce ar trebui să se reflecte în noile orientări privind egalitatea de gen;

14.  invită Comisia să colecteze statistici cuprinzătoare în domeniul migrației și protecției internaționale, pentru a adăuga mai multe categorii de date defalcate pe gen, în special în ceea ce privește etapele procesului de azil după luarea unei decizii inițiale;

15.  invită insistent Comisia să elaboreze o serie de orientări interpretative cu privire la MGF, în care să se țină seama pe deplin de Orientările ICNUR privind persecuția de gen și de Nota de orientare privind MGF și în care să fie definite clar obligațiile statelor membre, acordând o atenție specială identificării și comunicării cu solicitanții de azil vulnerabili; subliniază că victimele MGF pot avea dificultăți de a-și exprima trauma; statele membre vor trebui să adopte mijloace diferite pentru a se asigura că toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv MGF, pot fi recunoscute ca o formă de persecuție și că victimele lor beneficiază astfel de protecția oferită de Convenția privind statutul refugiaților din 1951, respectând prevederile articolului 60 din Convenția de la Istanbul;

16.  solicită statelor membre ale UE să se asigure că procedurile de azil la frontiere respectă Orientările ICNUR privind protecția internațională, în special în ceea ce privește persecuția pe motive de gen;

17.  solicită Comisiei, având în vedere această situație, să reanalizeze creșterea finanțării și extinderea programelor Daphne și Odysseus și să verifice dacă aceste programe pot fi adaptate la contextul actual, pentru a proteja femeile refugiate;

18.  ia act de propunerea Comisiei de a stabili o listă comună, la nivelul UE, a țărilor de origine sigure; solicită să se ia toate măsurile necesare pentru ca această abordare să respecte principiul nereturnării și ca drepturile femeilor, copiilor și ale altor grupuri vulnerabile să nu fie subminate; solicită aplicarea diferențierii de gen; consideră că nicio listă a țărilor de origine sigure nu ar trebui să conducă la un tratament procedural mai puțin favorabil pentru femeile ale căror cereri de azil sunt întemeiate pe teama sau pe experiența violenței de gen; subliniază necesitatea evitării deciziilor grăbite, care nu țin seama în mod corespunzător de pericolele, inclusiv de amenințările cu moartea, cu care se confruntă femeile victime ale violenței de gen în cazul în care cererile lor sunt respinse și sunt obligate să se întoarcă în țara de proveniență;

19.  solicită o abordare mai obiectivă și mai sensibilă la dimensiunea de gen a evaluării credibilității în toate statele membre, precum și o îmbunătățire a formării în domeniul evaluării credibilității destinate factorilor de decizie, care să încorporeze și dimensiunea de gen; subliniază faptul că evaluarea credibilității nu poate fi niciodată în totalitate exactă și nu ar trebui utilizată ca bază exclusivă pentru o decizie negativă privind azilul; recomandă ca, atunci când sunt evaluate cererile de azil depuse de femei, să fie luate în considerare profilurile culturale, sociale și psihologice, inclusiv contextul cultural, educația, traumele, teama, rușinea și/sau inegalitățile culturale între bărbați și femei;

20.  invită statele membre să-și justifice deciziile de azil pozitive, pentru a pune la dispoziție date utile despre importanța acordată violenței de gen și pentru a asigura transparența în privința motivelor care au stat la baza aprobării cererilor de azil în temeiul Convenției;

21.  solicită statelor membre să ofere femeilor informații cu privire la procedurile de azil, la drepturile lor și la serviciile specifice pentru femeile care solicită azil; subliniază că dreptul femeilor de a depune o cerere de azil în mod independent de soții lor este esențial pentru autonomizarea femeilor și pentru aplicarea principiului nereturnării; invită insistent statele membre să informeze femeile cu privire la dreptul lor de a depune o cerere independentă de azil, permițându-le astfel să poată solicita și menține statutul de refugiate sau de solicitante de azil indiferent de situația celorlalți membri ai familiilor lor;

22.  solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin atât Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, cât și Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;

23.  consideră că trebuie să se intervină prompt în termeni de asistență umanitară de fiecare dată când există suspiciuni de violență de gen, având în vedere gradul ridicat de expunere a grupurilor vulnerabile, precum femeile și copiii, la forme de violență fizică și morală de-a lungul traseelor migratorii ilegale, în care li se refuză orice fel de drept;

24.  subliniază că femeile și fetele sunt în mod deosebit vulnerabile la exploatarea de către contrabandiști; solicită, prin urmare, statelor membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară, inclusiv cu Europol, Frontex, Eurojust și Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), pentru a combate în mod eficace contrabanda și traficul de migranți;

25.  subliniază importanța capitală a oferirii unor servicii de îngrijire a copiilor și persoanelor dependente în timpul procedurilor de verificare și al interviurilor pentru azil, pentru a oferi posibilități echitabile de a solicita azil;

Nevoile femeilor în cadrul procedurilor de azil

26.  invită insistent statele membre să informeze corespunzător femeile care solicită azil cu privire la drepturile lor și, în special, cu privire la dreptul de a cere ca persoanele care efectuează interviurile și interpretarea să fie femei, precum și de a avea interviuri individuale, fără prezența vreunui terț; solicită insistent statelor membre să asigure o instruire cuprinzătoare obligatorie a persoanelor care efectuează interviurile și interpretarea, în domeniul violenței sexuale, al traumelor și al memoriei; solicită insistent statelor membre să se asigure că aceste drepturi sunt respectate;

27.  constată cu îngrijorare că o mare parte a personalului care se ocupă de cererile de azil în UE nu dispune de cunoștințe suficiente cu privire la MGF; invită statele membre să acționeze la nivel național împreună cu autoritățile lor din domeniul azilului, în vederea stabilirii unor proceduri mai bune pentru a susține și asista femeile și fetele care au suferit sau care se află în pericol de a suferi MGF;

28.  îndeamnă statele membre să ofere informații actualizate despre procesul de azil, drepturile și prerogativele specifice femeilor care solicită azil;

29.  îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze accesul deplin la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv accesul la avortul în condiții de siguranță, și să aloce urgent resurse suplimentare pentru serviciile medicale;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să garanteze protecția și asistența femeilor în cursul șederii lor în taberele de refugiați, în timpul controalelor la frontieră și, desigur, după intrarea lor în UE

31.  îndeamnă toate statele membre să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și să aplice articolului 59 din aceasta, care prevede clar că părțile trebuie să adopte măsurile necesare pentru a suspenda procedurile de expulzare și/sau să acorde un permis de ședere autonom în cazul dizolvării căsătoriilor femeilor migrante al căror statut de rezident depinde de soții lor;

32.  solicită ca solicitantelor de azil și migrantelor să li se acorde un statut juridic independent față de cel al soților lor, pentru a se evita exploatarea, a le reduce vulnerabilitatea și a se ajunge la un grad mai mare de egalitate;

33.  subliniază că migrantele fără acte, femei sau fete, ar trebui să aibă un acces deplin la drepturile lor fundamentale de bază și că ar trebui create căi de migrație legală;

34.  subliniază necesitatea unor proceduri de reîntregire a familiei pentru a acorda drepturi individuale femeilor și fetelor care se alătură familiilor lor în UE, astfel încât acestea să nu depindă forțat de o relație posibil abuzivă cu bărbatul din familie pentru a avea acces la sănătate, la educație sau la un loc de muncă;

35.  condamnă ferm utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor ca armă de război; consideră că ar trebui acordată o atenție specială femeilor și fetelor migrante care au suferit abuzuri în conflicte, asigurându-le accesul la asistență medicală și psihologică;

36.  salută înființarea de către EASO a unui nou modul de formare privind genul, identitatea de gen și orientarea sexuală; solicită integrarea deplină a aspectelor de gen și a bugetării de gen în cadrul activității EASO, prin intermediul unor centre responsabile cu egalitatea de gen și printr-o legătură oficială cu Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG); solicită ca informațiile privind țara de origine să includă situația juridică și de facto a femeilor, inclusiv informații referitoare la persecutarea sau amenințarea acestora de către actori nestatali­;

37.  recomandă funcționarilor să adopte o atitudine proactivă, în special în ceea ce privește femeile din Afganistan, Irak și Somalia, atunci când evaluează cererile de azil, având în vedere că aceste femei sunt expuse unui pericol mai mare de a deveni victime ale violenței sexuale sau violenței de gen dacă se întorc în țara lor de origine;

38.  încurajează statele membre să utilizeze la maximum Regulamentul Dublin pentru a se asigura că familiile se pot reuni și că cererile lor de azil sunt prelucrate de aceleași autorități;

Primirea și detenția

39.  solicită ca orice plasare în detenție a copiilor să înceteze în UE și ca părinții să poată trăi cu copiii lor în centre speciale corespunzătoare, în așteptarea deciziei privind cererea lor de azil;

40.  subliniază faptul că detenția solicitanților de azil ar trebui evitată, aceasta putând fi aplicată numai dacă urmărește un scop legitim și dacă a fost considerată necesară și proporțională în fiecare caz în parte; detenția nu poate fi însă niciodată justificată în cazul persoanelor sub 18 ani; consideră că respectarea dreptului de a solicita azil presupune crearea unor servicii de primire deschise și umane pentru solicitanții de azil, care să practice un tratament sigur, demn și compatibil cu drepturile omului; subliniază necesitatea de a elabora măsuri alternative la detenție, inclusiv abordări axate pe angajament, care să răspundă nevoilor grupurilor vulnerabile;

41.  subliniază că multe dintre femeile care solicită azil sau sunt refugiate au suferit violențe extreme, iar detenția le poate agrava trauma; subliniază că detenția solicitanților de azil din simple considerente administrative încalcă dreptul la libertate consacrat la articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a UE; solicită încetarea imediată, în toate statele membre, a detenției copiilor, femeilor însărcinate sau care alăptează și a victimelor violurilor, violențelor sexuale și traficului, precum și oferirea unei asistențe psihologice adecvate;

42.  invită insistent toate statele membre să reducă limitele maxime ale perioadei de detenție anterioare îndepărtării sub limita prevăzută în Directiva privind returnarea; consideră că detenția prelungită prejudiciază în mod disproporționat grupurile vulnerabile;

43.  cere insistent ca solicitantele de azil aflate în detenție care au suferit abuzuri sexuale să beneficieze de informare și consiliere medicală adecvată, inclusiv în caz de sarcină, și să li se acorde asistența medicală fizică și mentală, sprijinul și asistența juridică necesare; solicită ca Comisia și statele membre să ia măsuri imediate pentru a oferi condiții de primire, de tranzit și de detenție sigure, umane și adecvate, oferind cazare și instalații sanitare separate pentru femei și familii; subliniază că punerea la dispoziție de articole sanitare pentru toate femeile și fetele ar trebui să fie o practică standard în cadrul programelor de asistență;

44.  subliniază faptul că participarea directă și indirectă a refugiatelor la distribuția alimentelor și a articolelor nealimentare va garanta distribuirea și controlarea directă a acestora de către femeile adulte din cadrul familiilor, asigurându-se astfel echitatea;

45.  invită Comisia și statele membre să doteze centrele de primire a refugiaților și solicitanților de azi cu spații adecvate, care să le dea posibilitatea de a fi alături și de a se ocupa de copiii lor;

46.  solicită statelor membre să aplice sau să consolideze mecanisme de monitorizare a centrelor de primire suprapopulate din UE, în care nu există standardele necesare pentru combaterea violenței de gen, pentru a evita ca hărțuirea femeilor și copiilor să continue și în țara de sosire;

47.  subliniază faptul că, în cadrul procedurilor de primire, ar trebui să se acorde prioritate nevoilor persoanelor vulnerabile, precum femeile care sunt victime ale violenței și fetele, în special fetele neînsoțite;

48.  evidențiază importanța dotării structurilor de primire cu o asistență juridică adecvată pentru femei, pentru a le oferi un sprijin util în ceea ce privește informarea și căutarea membrilor familiilor lor;

49.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a împiedica căsătoriile forțate la care sunt constrânse femeile și fetele după ce obțin statutul de refugiate de către bărbați care speră să obțină un acces sigur la care altfel nu ar avea dreptul;

50.  subliniază necesitatea stringentă a unor anchete independente privind toate acuzațiile, inclusiv cele de abuz sexual și de violență de gen, în centrele de detenție a imigranților și la frontiere, precum și a permiterii accesului jurnaliștilor și al organizațiilor adecvate ale societății civile;

51.  consideră că, atunci când solicitantele de azil sunt plasate în detenție, dotările și materialele trebuie să respecte nevoile specifice de igienă ale femeilor, că ar trebui promovată utilizarea de agenți de pază și gardieni femei și că întreg personalul care se ocupă de deținute ar trebui să fie instruit cu privire la nevoile specifice de gen și la drepturile omului în cazul femeilor;

52.  consideră că solicitantele de azil aflate în detenție care raportează cazuri de abuz trebuie să primească imediat protecție, sprijin și consiliere, iar cererile lor trebuie analizate de către autorități competente și independente, respectând întru totul principiul confidențialității, inclusiv în cazul în care femeile sunt deținute împreună cu soții, partenerii sau alte rude ale lor. consideră că măsurile de protecție ar trebui să țină seama în special de riscurile unor represalii;

53.  invită Comisia, statele membre, precum și autoritățile locale să colaboreze cu societatea civilă și cu organizațiile pentru drepturile omului în vederea ameliorării situației refugiaților care trăiesc în condiții precare, în special a femeilor și a fetelor vulnerabile;

Incluziunea și integrarea socială

54.  invită statele membre să elaboreze și să aplice măsuri speciale pentru a facilita participarea pe piața muncii a femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, inclusiv cursuri de limbă, programe de alfabetizare, educație permanentă și formare; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să garanteze dreptul fetelor refugiate de a avea acces la învățământul obligatoriu; subliniază importanța educației informale și non-formale și a schimburilor culturale pentru integrarea și autonomizarea tinerelor femei și a fetelor; subliniază importanța lărgirii accesului la învățământul superior pentru femeile refugiate; solicită proceduri solide și transparente pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate;

55.  invită Comisia și statele membre să pună la dispoziție fonduri și alte resurse pentru societatea civilă și organizațiile pentru drepturile omului care oferă asistență, promovează incluziunea și monitorizează situația refugiaților și a solicitanților de azil în UE, în special în ceea ce privește abordarea problemei barierelor și a vulnerabilităților cu care se confruntă femeile și fetele;

56.  invită statele membre și Comisia să se asigure că refugiatele care aveau un rol de lider și care erau persecutate în țările lor de origine pot să își exercite în UE, în condiții de siguranță, activitățile politice și sociale în beneficiul drepturilor femeilor și al egalității de gen;

57.  subliniază importanța capitală a unor servicii accesibile și de calitate de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente pentru capacitarea economică și socială a femeilor refugiate;

58.  încurajează statele membre să utilizeze fondurile structurale și de investiții, pe lângă Fondul pentru azil, migrație și integrare, pentru a promova integrarea refugiaților pe piața muncii, acordând o atenție specială îngrijirii copiilor;

59.  solicită proceduri de reîntregire a familiei mai rapide și mai eficiente și colectarea de date defalcate pe gen despre deciziile legate de reîntregirea familiei; subliniază importanța accesului la asistență juridică în cazurile de reîntregire a familiei;

60.  consideră că recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil pozitive ar oferi mai multe oportunități de angajare, integrare și reîntregire a familiei;

61.  subliniază că țările gazdă ar trebui să garanteze un acces deplin la dreptul la o educație publică și gratuită de calitate, la servicii medicale, în special la sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, la locuri de muncă și locuințe corespunzătoare nevoilor și capacităților femeilor și fetelor migrante și refugiate; subliniază că politicile de protecție socială sunt esențiale pentru integrare;

62.  solicită programe complete, care să dispună de suficiente resurse, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor nesatisfăcute în privința sănătății ale refugiatelor, pe termen scurt și lung, inclusiv consiliere psihosocială și traumatologică;

63.  subliniază rolul pozitiv important pe care îl pot juca întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, cum ar fi societățile mutuale și cooperativele în capacitarea din punct de vedere economic a refugiatelor și în integrarea acestora pe piețele muncii, precum și în sferele sociale și culturale;

64.  încurajează schimbul de cele mai bune practici între statele membre cu privire la implicarea organizațiilor comunitare de bază și a participării directe a refugiaților la exprimarea opiniilor femeilor refugiate și solicitante de azil în fața responsabililor politici;

65.  consideră că instituțiile regionale și locale îndeplinesc un rol fundamental în integrarea femeilor refugiate și solicitante de azil, în special în ceea ce privește integrarea acestora pe piața muncii; încurajează, de asemenea, aceste entități să favorizeze dialogul și consultarea între femeile refugiate și cele localnice;

°

°  °

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și ICNUR.

EXPUNERE DE MOTIVE

În 2014, femeile și fetele au reprezentat jumătate din populația de refugiați din lume(2). De-a lungul timpului, convențiile internaționale și politicile de azil naționale au avut tendința de a ignora situația specială în care se află femeile solicitante de azil și aspectele de gen ale situației refugiaților. Sistemele de azil au fost analizate în mare parte din perspectiva experiențelor bărbaților. În pofida creării Sistemului european comun de azil (SECA), legile, politicile și practicile din statele membre continuă să fie foarte diferite și există deficiențe evidente în ceea ce privește protecția oferită femeilor care solicită azil în UE.

Dată fiind natura lor, este dificilă generarea unor statistici precise cu privire la diversitatea demografică a refugiaților care încearcă să ajungă în Europa. Cu toate acestea, toate cercetările contemporane sugerează că este mai mare numărul bărbaților singuri care ajung în UE să ceară protecție internațională decât numărul femeilor și copiilor. Acest lucru este determinat în mare parte de barierele de gen din calea accesului la protecție pe care le întâmpină femeile de-a lungul călătoriei lor. Diviziunea tradițională inegală a muncii implică faptul că femeile sunt deseori lăsate acasă pentru a avea grijă de copii și de membrii mai în vârstă ai familiei. Multora le lipsește independența - atât financiară, cât și administrativă - pentru a-și părăsi țara de origine.

Femei care totuși fug, din ce în ce mai numeroase, sunt vulnerabile în toate etapele călătoriei: în țările de origine, de tranzit și de destinație. Pe lângă faptul că este unul dintre principalele motive pentru care femeile decid să fugă, violența de gen este un aspect comun al întregii călătorii către UE și pe teritoriul acesteia.

Dimensiunea de gen a determinării statutului de refugiat

S-a remarcat că Parlamentul European a fost primul organism internațional care a recunoscut necesitatea unei interpretări care să țină seama de dimensiunea de gen a Convenției privind refugiații, într-o rezoluție din 13 aprilie 1984(3), care a fost apoi reluată în concluziile și orientările ulterioare ale UNHCR. Multe state membre ale UE și-au adoptat propriile orientări privind egalitatea de gen, însă acestea nu au caracter obligatoriu și eficacitatea lor este parțială și inegală.

Este larg recunoscut faptul că violențele împotriva femeilor care solicită azil sunt săvârșite de actori nestatali, inclusiv de membrii de familie. Persecuția are loc atunci când statul nu este capabil sau nu dorește să ofere protecție femeilor în aceste cazuri. Drept urmare, persecuția trebuie considerată ca având atât o dimensiune verticală, cât și una orizontală, în special în cazul cererilor fondate pe motive de gen.

Multe state membre nu au semnat și ratificat încă Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul). Convenția le cere statelor părți să interpreteze motivele din Convenția privind refugiații într-o manieră sensibilă la dimensiunea de gen și să ofere condiții de primire, servicii de sprijin și proceduri de azil care să țină seama de dimensiunea de gen.

Calitatea și forma deciziilor în cadrul proceselor de azil afectează femeile și bărbații în moduri diferite. Sunt mai puține șanse ca femeile să dispună de dovezi pentru a-și susține cauza. Acest lucru se datorează mai multor factori, inclusiv statutul lor economic, social și politic în țara de origine, dar și naturii persecuției pe care au suferit-o sau de care se tem. Din acest motiv, mărturia orală tinde să joace un rol mai important în cererile de azil ale femeilor, în special în cadrul evaluării credibilității.

Dacă au suferit traumatisme, femeile pot fi reticente în a dezvălui informații relevante sau le dezvăluie mai greu. Unele ONG-uri au făcut referire la o cultură a neîncrederii, în care factorii de decizie nu țin seama de complexitatea rememorării momentelor de violență sau traumă și creează o povară prea mare pentru solicitanții de azil care dispun de puține probe documentare.

Regulamentul propus în vederea stabilirii unei liste comune, la nivelul UE, a țărilor de origine sigure(4) ridică importante probleme cu privire la situația femeilor care solicită azil în UE. În cazul adoptării, Comisia trebuie să se asigure că schimbările țin seama pe deplin de situația femeilor, a persoanelor LGBTI și a altor grupuri vulnerabile, acordând derogări specifice atunci când este necesar. Nicio țară nu poate fi considerată cu adevărat „sigură” pentru femei și fete dacă violența de gen este o problemă globală și endemică. Acest lucru ar trebui recunoscut explicit în toate noile norme și ar trebui aplicată diferențierea pe genuri.

Ar trebui să se adopte o serie de orientări noi, cuprinzătoare, la nivelul UE privind dimensiunea de gen, ca parte a unor reforme mai ample a politicii în domeniul migrației și azilului.

Nevoile femeilor în cadrul procedurilor de azil

Femeile care solicită azil ar trebui să aibă acces la o consiliere juridică de înaltă calitate cât mai repede. Traumele psihologice, rușinea și stigmatizarea trăite de multe femei ca urmare a violenței pot îngreuna sarcina reprezentanților legali de a le câștiga încrederea. Este indispensabil ca femeile să aibă încredere pentru a dezvălui detalii intime ale experiențelor traumatizante prin care au trecut.

Solicitările de azil bazate pe gen sunt deseori complexe și pot, prin urmare, necesita demersuri legale suplimentare. În multe state membre, cheltuielile de asistență juridică au fost reduse semnificativ în ultimii ani ca parte a programelor de austeritate. Lipsa finanțării poate descuraja reprezentanții legali să accepte cazuri complexe legate de problematica de gen în etapa de contestare și, prin urmare, multe femei care solicită azil nu au altă alegere decât să introducă o cale de atac fără reprezentare legală.

Deciziile incorecte pot duce la tragedii ireversibile. Prin urmare, asistența juridică este o garanție esențială împotriva deciziilor eronate. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a subliniat, de asemenea, obstacolele cu care se confruntă solicitanții de azil în ceea ce privește accesul la o cale de atac eficientă(5). Lipsa asistenței juridice înseamnă totodată că refugiații recunoscuți adesea nu își pot exercita dreptul de a fi împreună cu familiile lor.

Femeile au nevoi specifice în cadrul proceselor de verificare și intervievare și standardele continuă să difere semnificativ de la un stat membru la altul. Pentru a soluționa această problemă, statele membre ar trebui să ia cel puțin următoarele măsuri:

•  să garanteze și să facă cunoscut dreptul de a solicita ca persoanele care efectuează interviurile și interpretarea să fie femei;

•  să ofere o instruire cuprinzătoare obligatorie persoanelor care efectuează interviurile și interpretarea în domeniul violenței sexuale, al traumelor și al memoriei;

•  să ofere consiliere traumatologică femeilor care au suferit violențe de gen;

•  să ofere informații despre procedurile de azil și despre drepturile specifice ale femeilor care solicită azil;

•  să ofere servicii de îngrijire a copiilor în timpul verificărilor și interviurilor pentru azil;

•  să informeze femeile despre dreptul lor de a depune cereri de azil independente.

Este necesară o formare mai coordonată a întregului personal care poate intra în contact cu femeile care au suferit mutilări genitale, care să includă o informare cu privire la inițiativele existente, cum ar fi platforma de cunoștințe online privind o instruire cuprinzătoare a personalului(6).

Traficul și introducerea ilegală de persoane, violența sexuală

Strămutarea forțată duce la multe forme concomitente de exploatare și persecuție pe motive de gen, printre care se numără traficul în vederea exploatării sexuale sau prin muncă. Femeile și fetele care fug de conflict sunt mai expuse riscului de căsătorii ale copiilor, căsătorii timpurii și căsătorii forțate. De asemenea, există dovezi care sugerează că sexul pentru supraviețuire a devenit o monedă cu care se plătesc călăuzele clandestine lipsite de scrupule în anumite regiuni.

Violența sexuală este deseori folosită ca o strategie pentru a priva femeile și fetele de drepturile lor fundamentale și poate avea drept urmare sarcini forțate, nedorite sau în timpul copilăriei. Mai mult de o treime din decesele legate de maternitate din lume survin în situații de criză, de exemplu în taberele de refugiați. Acest lucru este cauzat în principal de lipsa accesului la îngrijire obstetrică de urgență de bază și a personalului medical calificat. O îngrijire medicală inadecvată sau inexistentă în domeniul sănătății sexuale și reproductive expune milioane de femei și de copii unui risc inutil de îmbolnăvire și deces.

Comisia și statele membre ar trebui să garanteze accesul total la sănătatea și sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv posibilitatea de a avorta în condiții de siguranță. Trebuie alocate, urgent, resurse suplimentare.

Problemele traficului de ființe umane și contrabandei sunt deseori legate între ele și interconectate. Cu toate acestea, ele sunt distincte și generează obligații legale diferite. Traficul presupune întotdeauna constrângere și exploatare și nu implică neapărat trecerea ilegală a frontierelor. Pentru a asigura un răspuns adecvat și precis orientat la nivel de politică și de drept penal, cele două fenomene ar trebui tratate separat.

Recurgerea tot mai frecventă la călăuze clandestine și la rute de migrare nesigure antrenează probleme specifice pentru femei. Atunci când femeile și familiile acestora nu au altă alegere decât să pornească pe o rută mai periculoasă, expunerea lor la violență și dependența de contrabandiști devine mai pregnantă. În cele din urmă, pentru a îmbunătăți securitatea și siguranța femeilor refugiate, cei care fug de conflicte și persecuție trebuie să aibă la dispoziție rute legale și sigure către UE.

Securitatea și respectarea drepturilor femeilor nu trebuie să fie obiective de politică divergente.

Primirea și detenția

Femeile au nevoi specifice în ceea ce privește primirea, astfel cum se recunoaște la articolul 60 alineatul (3) din Convenția de la Istanbul, în care se prevede că părțile

iau măsurile legislative sau de altă natură care se impun, pentru a elabora proceduri de primire sensibile la dimensiunea de gen și servicii de sprijin pentru solicitanții de azil(...).

Cu toate acestea, în cadrul Directivei privind condițiile de primire, femeile nu sunt considerate sistematic o categorie de „persoane vulnerabile” sau ca având dreptul la cazare adaptată nevoilor.

Presiunile cu care se confruntă centrele de primire a azilanților nu ar trebui să fie niciodată o scuză pentru incapacitatea de a le oferi femeilor protecție împotriva violenței, iar femeile care solicită azil nu ar trebui să se confrunte cu standarde duble; ele ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și alte victime ale violenței de gen. În Directiva privind victimele se stipulează că drepturile prevăzute în aceasta nu trebuie să fie condiționate de statutul victimei în ceea ce privește reședința sau de cetățenia sau naționalitatea sa.

Ar trebui abordate o serie de aspecte legate de condițiile de primire:

•  o formare specifică de gen a personalului, inclusiv o instruire cuprinzătoare cu privire la violența sexuală, traficul de ființe umane și MGF;

•  spații de dormit și instalații sanitare separate pentru femei și bărbați;

•  acces la servicii de sănătate care să țină seama de gen, inclusiv la îngrijire prenatală și postnatală;

•  acces la consiliere;

•  servicii de îngrijire a copilului.

Ar trebui să se recurgă la detenție numai în ultimă instanță și în niciun caz nu ar trebui aplicată în cazul persoanelor vulnerabile. Nevoile femeilor însărcinate, ale femeilor cu copii mici și ale persoanelor care au supraviețuit actelor de violență sexuală sunt satisfăcute mai adecvat dacă se recurge la alternative la detenție, cum ar fi reținerea documentelor de călătorie sau obligațiile de raportare.

Incluziunea și integrarea socială

Femeile refugiate se confruntă cu o serie de provocări specifice la integrare și trec prin discriminări multiple și intersecționale pe baza unor caracteristici printre care se numără genul și apartenența la o minoritate etnică. Astfel ele sunt expuse și mai mult riscului de excluziune socială, violență și sărăcie.

În Europa de astăzi, solicitanții de azil trăiesc din venituri mult sub limita de sărăcie și unii sunt obligați să se bazeze pe caritate pentru a-și satisface nevoi umane elementare. Este deosebit de îngrijorător faptul că femeile însărcinate și mamele care au născut de curând nu primesc o asistență financiară corespunzătoare. Chiar și după acordarea statutului de refugiat, femeile întâmpină obstacole semnificative în calea angajării și asistenței sociale, inclusiv lipsa de acces la servicii de îngrijire a copilului.

Statele membre ar trebui să folosească mai intens fondurile de coeziune, alături de FAMI, pentru a promova integrarea pe piața muncii. Serviciile de îngrijire a copilului sunt esențiale pentru a le permite femeilor refugiate să se implice în societate și ar trebui să reprezinte o prioritate.

Intensificarea populismului de extremă dreapta și a extremismului în Europa expune refugiatele și solicitantele de azil unui risc suplimentar de abuzuri, discriminare și violență rasistă. Statele membre au obligația să promoveze medii sigure și primitoare pentru cei care sunt în căutare de protecție internațională, precum și să combată toate formele de discriminare. Factorii politici de la toate nivelurile trebuie să se exprime deschis în privința contribuțiilor economice, sociale și culturale pozitive pe care le pot avea refugiații.

Concluzii

Principalele acte care stau la baza sistemului european comun de azil nu au reușit până în prezent să garanteze un tratament coerent și sensibil la dimensiunea de gen al femeilor care solicită protecție în Europa. În ciuda existenței unei legislații și a unor politici concepute pentru a ține seama de dimensiunea de gen în funcționarea lor, persistă încă neajunsuri importante. Chiar dacă politicile țin seama de dimensiunea de gen, nu există garanții că sunt întotdeauna puse efectiv în practică.

Politica de azil a Uniunii Europene trebuie să fie sensibilă, în toate etapele, la experiențele prin care au trecut femeile. Pentru ca factorii de decizie politică să înțeleagă pe deplin modul în care raporturile de putere dintre femei și bărbați antrenează deplasări forțate și determină experiențe și nevoi specifice de gen, solicitantelor de azil și refugiatelor trebuie să li se acorde mai multe posibilități de a se exprima.

Amploarea crizei umanitare cu care se confruntă Europa în prezent este un motiv serios de îngrijorare. Relațiile inegale de gen se accentuează în asemenea situații de criză. Însă această perioadă de incertitudini și probleme reprezintă totodată o oportunitate de armonizare a celor mai bune practici în tratamentul acordat solicitantelor de azil și refugiatelor în Europa.

OPINIE MINORITARĂ

referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE (2015/2325(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, Raportoare: Mary Honeyball

Opinie minoritară depusă de deputata Beatrix von Storch (ECR)

Angela Merkel (CDU/PPE) distruge UE ca nimeni înaintea ei de la 1945 încoace. Decizând de una singură în calitate de cancelar, ea a încălcat dreptul constituțional și legislația europeană și a provocat criza refugiaților.

Lista ei de dorințe intervine peste competențele specializate ale Comisiei pentru afaceri interne, constituie sarcini suplimentare semnificative pentru voluntari, consilierii regionali și administrațiile regionale și încalcă principiul egalității în fața legii. Pentru tinerele fete se solicită proceduri speciale de primire, dar nu și pentru băieții minori. Refugiații de orientare homosexuală ar trebui cazați în spații speciale (cum ar trebui echipate acestea?). În schimb, este refuzată în mod expres protecția necesară a creștinilor persecutați care, după cum s-a văzut, sunt expuși la atacuri din partea musulmanilor în centrele pentru solicitanți de azil. Solicitarea de măsuri privind avorturile reprezintă culmea ipocriziei: copiii nenăscuți ai refugiaților sunt desigur prea mulți pentru majoritatea liberală de stânga.

Nu se face nicio distincție între refugiații de război și refugiații economici. Statele membre nu ar trebui să aibă dreptul de a-și controla propriile frontiere naționale. Toate aceste lucruri mi se par inacceptabile.

În toate statele membre, infrastructurile sunt utilizate la limitele lor. Se pregătesc chiar dispoziții legislative privind exproprierea unor proprietăți private și convertirea acestora în spații de cazare pentru refugiați. PE ar putea acorda ajutor în mod concret, oferind clădirile neutilizate de la Strasbourg, cu titlu temporar, pentru cazare: 750 de camere de o persoană, fiecare echipată cu pat, duș și toaletă, cantine complet funcționale și săli de reuniune pentru activități de formare continuă.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

28.1.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

10

0

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Malin Björk, Anna Maria Corazza Bildt, Iratxe García Pérez, Mary Honeyball, Vicky Maeijer, Angelika Mlinar, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, Terry Reintke, Jordi Sebastià, Ernest Urtasun, Beatrix von Storch, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, Stefan Eck, Eleonora Forenza, Ildikó Gáll-Pelcz, Constance Le Grip, Clare Moody, Julie Ward

Membri supleanți în conformitate cu articolul 200 alineatul (2) din RdP prezenți la votul final

Pedro Silva Pereira, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Kristina Winberg

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

18

+

S&D

Maria Arena, Iratxe García Pérez, Mary Honeyball, Clare Moody, Maria Noichl, Pedro Silva Pereira, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Julie Ward

ALDE

Catherine Bearder, Izaskun Bilbao Barandica, Angelika Mlinar

GUE/NGL

Malin Björk, Stefan Eck, Eleonora Forenza

VERTS/ALE

Terry Reintke, Jordi Sebastià, Ernest Urtasun,

EFDD

Daniela Aiuto

10

-

PPE

Anna Maria Corazza Bildt, Ildikó Gáll-Pelcz, Constance Le Grip, Angelika Niebler, Marijana Petir

ECR

Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská, Beatrix von Storch

EFDD

Kristina Winberg

ENL

Vicky Maeijer

0

0

 

 

Legendă:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0422.

(2)

„World at war. UNHCR Global Trends. Forced displacements in 2014”, http://unhcr.org/556725e69.html

(3)

Rezoluția PE din 13 aprilie 1984 referitoare la aplicarea Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților, JO C 127, 14.5.1984, p.137.

(4)

COM(2015)0452, 9 septembrie 2015.

(5)

Agenția pentru Drepturi Fundamentale, „Access to effective remedies: The asylum-seeker perspective” - Raport tematic, 2011.

(6)

www.uefgm.org

Notă juridică - Politica de confidențialitate