RAPORT referitor la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei

12.2.2016 - (2015/2128(INI))

Comisia pentru control bugetar
Raportor: Benedek Jávor

Amendamente

Procedură : 2015/2128(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A8-0026/2016

Texte depuse :

A8-0026/2016

Dezbateri :

PV 07/03/2016 - 15
CRE 07/03/2016 - 15

Voturi :

PV 08/03/2016 - 6.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0071

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei

(2015/2128(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

– având în vedere raportul Comisiei din 31 iulie 2015 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2014” (COM(2015)0386) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei [SWD(2015)0151, SWD(2015)0152, SWD(2015)0153, SWD(2015)0154, SWD(2015)0155 și SWD(2015)0156],

– având în vedere Raportul anual al OLAF pe 2014,

– având în vedere Raportul de activitate pe 2014 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

– având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2014, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2015 intitulată „Protecția bugetului UE până la sfârșitul exercițiului 2014” (COM(2015)0503),

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015, intitulat „Combaterea corupției în UE: în întâmpinarea preocupărilor întreprinderilor și ale societății civile” (CCMI/132),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 3 februarie 2014 intitulată „Raportul anticorupție al UE” (COM(2014)0038),

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule IIIˮ) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE[1],

– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului din 17 iulie 2013 de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului[2],

– având în vedere propunerea Comisiei din 11 iulie 2012 de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului[3],

– având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției[4], Declarația sa din 18 mai 2010 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției[5] și Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

– având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene[6],

– având în vedere Raportul pe 2015 privind gaura încasărilor din TVA comandat de Comisia Europeană,

– având în vedere Raportul special al Curții Europene de Conturi referitor la achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE pentru politica de coeziune,

– având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-105/14 - Taricco și alții,

– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0026/2016),

A. întrucât statele membre și Comisia au responsabilitate comună pentru execuția a aproximativ 80% din bugetul Uniunii; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B. întrucât cheltuielile publice și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii UE de creștere a încrederii cetățenilor prin asigurarea utilizării corecte, eficiente și eficace a banilor acestora; întrucât buna gestiune financiară ar trebui combinată cu o abordare care să vizeze „utilizarea optimă a fiecărui euro”;

C. întrucât obținerea unor bune performanțe implică evaluarea regulată a resurselor folosite, a realizărilor, a rezultatelor și a impacturilor prin intermediul auditurilor de performanță;

D. întrucât diversitatea sistemelor administrative și juridice ale statelor membre constituie un mediu problematic pentru corectarea neregulilor și combaterea fraudelor, iar Comisia ar trebui, prin urmare, să își intensifice eforturile pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficace și produce rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

E. întrucât Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are responsabilitatea de a proteja interesele financiare ale Uniunii prin investigarea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale; întrucât Comitetul de supraveghere a fost instituit pentru a consolida și a garanta independența OLAF prin monitorizarea regulată a punerii în practică a funcției sale de investigare; întrucât Comitetul de supraveghere monitorizează, în special, modul cum evoluează aplicarea garanțiilor procedurale și durata investigațiilor în lumina informațiilor transmise de către directorul general în conformitate cu articolul 7 alineatul (8) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013;

F. întrucât corupția afectează toate statele membre și creează costuri de aproximativ 120 de miliarde de euro anual pentru economia UE, conform primului raport al Comisiei privind politica UE de combatere a corupției, publicat în februarie 2014;

G. întrucât corupția poate contribui la finanțarea activităților desfășurate de grupări de crimă organizată sau de rețele teroriste în Europa; întrucât corupția subminează, totodată, încrederea cetățenilor în instituții și în procesele democratice;

H. întrucât, pe lângă substratul cultural bazat pe principiile etice inerente statului de drept, combaterea fraudei și a corupției contribuie la competitivitatea Uniunii în economia mondială,

1. ia act de raportul Comisiei intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2014”; solicită Comisiei ca în rapoartele sale anuale privind protecția intereselor financiare ale UE (rapoartele PIF) să răspundă mai prompt cererilor Parlamentului;

Depistarea și raportarea neregulilor

2. observă că toate neregulile raportate implică o sumă de aproximativ 3,24 de miliarde EUR; subliniază că impactul financiar total al neregulilor frauduloase și al celor fără caracter fraudulos raportate în 2014 este cu 36 % mai mare decât în 2013, iar numărul acestor nereguli a crescut cu 48 %; scoate în evidență că 2,27 miliarde EUR din neregulile raportate sunt legate de cheltuieli, reprezentând 1,8% din totalul plăților;

3. subliniază că 1 649 din totalul de 16 473 de nereguli raportate Comisiei în 2014 aveau caracter fraudulos și implicau o sumă de 538,2 milioane EUR; ia act de faptul că neregulile frauduloase legate de cheltuieli au implicat o sumă de 362 de milioane EUR, reprezentând 0,26 % din totalul plăților, și cele legate de venituri au implicat o sumă de 176,2 milioane EUR, reprezentând 0,88 % din valoarea brută a resurselor proprii tradiționale (RPT) colectate în 2014;

4. subliniază că impactul financiar total al neregulilor fără caracter fraudulos raportate în 2014 este cu 47 % mai mare decât în 2013, în timp ce numărul acestor nereguli a scăzut cu 5 %; mai notează că neregulile nefrauduloase legate de cheltuieli au afectat 1,54 % din totalul plăților și că cele legate de venituri au afectat 3,66 % din RPT colectate în 2014;

5. invită Comisia să-și asume responsabilitatea deplină pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit de la bugetul UE, precum și pentru îmbunătățirea colectării resurselor proprii și să stabilească principii uniforme de raportare în toate statele membre în vederea colectării unor date adecvate, comparabile și exacte;

6. evidențiază faptul că neregulile care nu sunt de natură frauduloasă sunt adesea corelate cu necunoașterea suficientă a unor norme și cerințe complexe; consideră că simplificarea de către statele membre și Comisie a normelor și procedurilor va duce la scăderea numărului de astfel de nereguli; consideră că pentru a combate neregulile, inclusiv frauda, este nevoie ca toate organismele instituționale de la nivel european, național, regional și local, precum și publicul larg să conștientizeze această problematică; remarcă faptul că instituirea unei culturi favorabile prevenirii și combaterii fraudei este vitală pentru toate instituțiile și organismele implicate în executarea fondurilor și invită statele membre să încurajeze schimburile de bune practici;

7. reamintește că în statele membre ale UE are loc în prezent un proces de consolidare și austeritate fiscală în vederea asigurării obiectivului unei mai bune sustenabilități fiscale și este ferm convins că este necesar ca toate resursele disponibile să fie investite în statele membre în vederea stimulării unei creșteri economice durabile; consideră că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a preveni și stopa orice activități frauduloase în cadrul politicii comerciale și al fondurilor aferente, combinând toate instrumentele politice relevante (precum anchetele penale, elaborarea unor modele de analiză fiabile și remedierea lacunelor și deficiențelor legate de politica ineficientă a Comisiei); invită statele membre să depună și mai multe eforturi pentru a se asigura că fondurile de la bugetul UE sunt folosite în mod corect, pentru proiecte care contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Europa, precum și că, atunci când sunt descoperite fraude, datoriile vamale sunt recuperate; subliniază, în general, faptul că lupta împotriva comerțului ilicit și a fluxurilor financiare ilicite ar trebui să rămână o prioritate majoră atât pentru UE, cât și pentru statele membre;

8. salută faptul că Comisia a adoptat o strategie multianuală de combatere a fraudei care contribuie la eliminarea diferențelor importante în ceea ce privește numărul de nereguli raportat de fiecare stat membru;

Venituri – resurse proprii

9. ia act cu îngrijorare de faptul că valoarea RPT-urilor afectată de fraude a fost cu 191% mai mare în 2014 decât în 2013, suma afectată de nereguli nefrauduloase fiind cu 146 % mai mare în 2014 decât în exercițiul precedent;

10. este preocupat de faptul că, în 2014, rata medie de recuperare a RPT-urilor per stat membru, atât în ceea ce privește neregulile frauduloase, cât și cele nefrauduloase, s-a situat la 24 %, cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată; îndeamnă statele membre să recupereze mai rapid sumele datorate și, în special, îndeamnă acele state membre care au de recuperat sumele cele mai mari să își îmbunătățească performanțele în materie de recuperări;

11. este preocupat de gaura TVA-ului neîncasat și de pierderile estimate privind colectarea TVA, care s-au ridicat la 168 de miliarde în 2013; subliniază faptul că, în 13 din cele 26 de state membre examinate în 2014, pierderile medii estimate de TVA au depășit 15,2 %; subliniază faptul că Comisia nu are acces la informațiile transmise între statele membre pentru a preveni și a combate așa-numita fraudă de tip „carusel”; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze schimbul de informații pentru a contribui la combaterea fraudei; subliniază încă o dată că serviciile Comisiei au competența de a controla și a supraveghea măsurile luate de statele membre; invită Comisia să-și utilizeze pe deplin prerogativele executive atât pentru a controla, cât și pentru a ajuta statele membre în eforturile lor de combatere a fraudei în materie de TVA și a eludării fiscale; ia act de faptul că, din 2013, Comisia folosește mecanismul de reacție rapidă pentru a aborda frauda masivă și neprevăzută în materie de TVA;

12. încurajează Comisia să dezvolte un mecanism care să motiveze companiile să plătească regulat impozitele mai degrabă decât să le evite;

13. ia act de numărul tot mai mare de centre de coordonare susținute de Eurojust și Europol; salută rezultatele operațiunilor transfrontaliere Vertigo 2 și 3, precum și cooperarea eficientă între autoritățile de ordine publică și autoritățile judiciare din Germania, Polonia, Țările de Jos, Regatul Unit, Belgia, Spania, Republica Cehă și Elveția, care au condus la neutralizarea unor rețele criminale responsabile pentru fraudarea sumei de aproximativ 320 de milioane EUR din venituri din impozite, inclusiv TVA;

14. își exprimă îngrijorarea față de controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; subliniază că autoritățile vamale ale statelor membre au sarcina de a efectua inspecții pentru a verifica dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și la importuri și subliniază că Curtea de Conturi a constatat diferențe între statele membre în ceea ce privește calitatea acestor controale; invită Comisia să actualizeze Ghidul privind auditul în domeniul vamal, publicat în 2014, pentru a elimina deficiențele identificate de Curtea de Conturi, cum ar fi problemele legate de tratarea importurilor vămuite într-un alt stat membru;

Cheltuieli

15. constată cu îngrijorare că, în ceea ce privește cheltuielile, în 2014 numărul neregulilor constatate și raportate ca având caracter fraudulos a scăzut doar cu 4 %, după o creștere cu 76 % în 2013; îndeamnă autoritățile competente să întreprindă toate măsurile necesare pentru a reduce numărul neregulilor cu caracter fraudulos, dar nu în detrimentul standardelor de control;

16. este preocupat de creșterea constantă a numărului neregulilor fără caracter fraudulos aferente fondurilor UE gestionate direct, atât în ceea ce privește numărul de cazuri, cât și sumele implicate; este surprins de faptul că numărul neregulilor frauduloase a crescut în 2014 de patru ori față de exercițiul precedent și solicită Comisiei explicații detaliate și măsuri necesare pentru contracararea acestei tendințe;

17. este preocupat deci de faptul că, în 2014, sectorul dezvoltării rurale prezenta cel mai mare număr de nereguli frauduloase raportate, cu cea mai mare creștere în comparație cu 2013; subliniază că circa 71 % din numărul total de nereguli frauduloase notificate în domeniul resurselor naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit) provin din Ungaria, Italia, Polonia și România;

18. ia act de faptul că rata de recuperare de către statele membre a sumelor necuvenite aferente Fondului european de garantare agricolă (FEGA) este sub media globală și nici măcar jumătate dintre neregulile detectate în 2009 nu au fost recuperate până la sfârșitul lui 2014; atrage atenția diferențelor semnificative în ceea ce privește capacitatea statelor membre de a recupera sumele plătite neregulamentar, depistate în cadrul politicii agricole comune, și îndeamnă Bulgaria, Franța, Grecia și Slovacia să-și îmbunătățească considerabil rezultatele în acest sens; ia act de faptul că mecanismul de verificare (regula 50/50) oferă un stimulent puternic statelor membre de a recupera de la beneficiari plățile necuvenite făcute în cadrul FEGA cât mai repede posibil; regretă că 2014 a fost cel de-al treilea an consecutiv marcat de creșterea numărului de cazuri de nereguli frauduloase aferente FEGA și al patrulea an consecutiv de creștere a numărului cazurilor de fraudă raportate în domeniul dezvoltării rurale; subliniază nevoia de recuperare mai rapidă a fondurilor;

19. constată că neregulile din 2014 legate de Politica comună în domeniul pescuitului au revenit la un nivel comparabil cu cel din 2012, după o creștere înregistrată în anul 2013; constată că categoria de nereguli detectată cel mai frecvent în perioada 2010-2014 a fost „neeligibilitatea acțiunii/proiectului pentru ajutor”, urmată de „încălcarea normelor privind achizițiile publice”;

20. constată că, în domeniul politicii de coeziune, comparativ cu perioada de programare 2007-2013, în 2014 numărul neregulilor raportate ca având caracter fraudulos a scăzut cu 5% față de 2013, fiind raportate 306 cazuri; este serios preocupat de creșterea de peste 115 milioane EUR (76%) a sumelor afectate de nereguli frauduloase în 2014 față de 2013, care se datorează în principal unei creșteri spectaculoase (660 %) a sumelor mobilizate în cadrul Fondului de coeziune; remarcă faptul că, din 74 de cazuri de fraudă constatate în cadrul politicii de coeziune între 2008 și 2014, 61 (82 %) au fost raportate de trei state membre - Germania (42 cazuri), Polonia (11 cazuri) și Slovenia (8 cazuri); își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că 14 state membre au stabilit o rată a fraudelor constatate de 0% pentru această perioadă de timp, ceea ce poate ridica semne de întrebare cu privire la eficiența sistemelor lor de control;

21. în plus, este îngrijorat de faptul că în domeniul coeziunii perioada totală scursă între producerea unei nereguli, detectarea sa și raportarea sa finală către Comisie a crescut, până la 3 ani și 4 luni; reamintește că după detectarea neregulii intervin procedurile ulterioare (ordine de recuperare, investigații OLAF etc.); îndeamnă Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a îmbunătăți eficiența detectării și raportării;

22. salută reducerea globală a neregulilor raportate în cadrul asistenței pentru preaderare; regretă tendința de creștere constantă din 2010 încoace a neregulilor din cadrul instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), atât în ceea ce privește sumele, cât și numărul cazurilor, Turcia contribuind cel mai mult la acest fenomen negativ, și invită Comisia să facă tot ce îi stă în putință pentru a îmbunătăți situația, în special în contextul viitoarelor eforturi de dezvoltare a cooperării UE-Turcia;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea raportării

23. constată cu îngrijorare că, în ciuda numeroaselor solicitări ale Parlamentului privind stabilirea unor principii uniforme de raportare în toate statele membre, situația rămâne extrem de nesatisfăcătoare și încă există diferențe semnificative în ceea ce privește neregulile frauduloase și nefrauduloase raportate de către fiecare stat membru; consideră că această problemă creează o imagine distorsionată cu privire la situația reală a nivelului încălcărilor și a protejării intereselor financiare ale UE; îndeamnă Comisia să depună eforturi susținute pentru a rezolva problema metodelor diferite de detectare a neregulilor existente în statele membre și problema interpretărilor neomogene în momentul aplicării cadrului juridic al UE;

24. salută angajamentul Comisiei de a publica o dată la doi ani un raport privind combaterea corupției în UE și așteaptă cu interes următorul raport, prevăzut pentru începutul lui 2016; solicită Comisiei să adauge un capitol cu privire la rezultatele înregistrate de instituțiile UE în combaterea corupției, efectuând analize suplimentare la nivelul instituțiilor UE privind politicile puse în aplicare, cu scopul de a identifica factorii critici inerenți, zonele vulnerabile și factorii de risc care duc la corupție;

25. invită Comisia să armonizeze cadrul de raportare a „suspiciunilor de fraudă” și să stabilească norme privind raportarea tuturor acțiunilor judiciare întreprinse în statele membre în legătură cu posibila utilizare frauduloasă a resurselor UE, cerând să se indice în mod specific în cadrul raportării acțiunile judiciare bazate pe recomandările judiciare ale OLAF;

26. invită Comisia să elaboreze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale statelor membre; este preocupat de fiabilitatea și calitatea datelor puse la dispoziție de statele membre; invită, prin urmare, Comisia să colaboreze strâns cu statele membre pentru a garanta furnizarea unor date cuprinzătoare, exacte și fiabile, ținând seama de obiectivul implementării integrale a modelului de audit unic; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în vederea clasificării statelor membre;

27. invită Comisia, în cadrul evaluării anuale a rezultatelor obținute în lupta împotriva corupției, să transmită statelor membre orientări precise privind modul în care poate fi facilitată punerea în aplicare treptată și neîntreruptă a obligațiilor asumate de fiecare stat membru în ceea ce privește combaterea corupției;

28. își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a promova adoptarea promptă a unor acte legislative cu privire la nivelul minim de protecție acordat în Uniunea Europeană persoanelor care semnalează nereguli; invită instituțiile europene să modifice Statutul funcționarilor nu numai pentru a asigura faptul că aceștia au obligația formală de a raporta neregulile, ci și pentru a stabili măsuri adecvate de protecție a persoanelor care semnalează nereguli; invită acele instituții europene care nu au pus încă în aplicare articolul 22c din Statutul funcționarilor, precum și alte organisme, să facă acest lucru fără întârziere; solicită insistent tuturor instituțiilor UE să adopte norme interne cu privire la raportarea neregulilor de către angajați și cu privire la obligațiile acestora din urmă, concentrându-se asupra protecției persoanelor care semnalează nereguli; consideră că aceste norme ar trebui să fie extinse în mod explicit la persoanele care denunță fraudele săvârșite în legătură cu acordurile internaționale, inclusiv cu acordurile comerciale;

29. subliniază importanța accesului la informații și a transparenței activităților de lobby, precum și importanța utilizării fondurilor UE pentru a sprijini activitatea organizațiilor independente în acest domeniu, inclusiv, printre altele, pentru a stabili un sprijin financiar pentru activitățile transfrontaliere ale jurnaliștilor de investigație;

30. consideră că nivelul de transparență ar putea fi mărit prin crearea unei amprente legislative pentru lobby-ul derulat pe lângă UE, cu obiectivul de a trece de la un sistem voluntar la un registru obligatoriu la nivelul Uniunii pentru toate activitățile de lobby pe lângă toate instituțiile UE;

31. îndeamnă Comisia să-și mențină politica strictă de întrerupere și suspendare a plăților în conformitate cu temeiul juridic aplicabil; salută adoptarea de către Comisie a unei noi decizii cu privire la mecanismul de alertă rapidă (EWS); așteaptă cu interes din partea Comisiei o propunere cu privire la crearea unui sistem cuprinzător de depistare rapidă și excludere; solicită Comisiei să informeze mai bine statele membre și autoritățile locale cu privire la implementarea politicii sale, ținând seama de faptul că acest proces nu trebuie să fie subminat de considerații politice;

32. solicită, prin urmare, implementarea transversală a articolului 325 din TFUE în toate politicile Uniunii, precum și luarea de măsuri nu doar ca răspuns la cazurile de fraudă, ci și pentru a le preveni; solicită să se respecte articolul 325 din TFUE, și în special alineatul (5) referitor la rapoartele anuale, care au în prezent un an de întârziere; solicită să se simplifice, în special, utilizarea subvențiilor europene în cadrul politicii de coeziune; solicită respectarea procedurilor convenite și ratificarea acordurilor privind combaterea fraudei la nivel regional și internațional care au fost încheiate între Uniune și țările sau organizațiile terțe; solicită să se dea curs recomandărilor privind planul de acțiune cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun, în special recomandarea 130 privind vizibilitatea măsurilor luate de către statele membre pentru combaterea fraudei și a crimei organizate, precum și punctul 131 privind planul de acțiune general pentru perioada 2014-2019 de eradicare a crimei organizate, a corupției și a spălării banilor – punctele (i)-(xxi); solicită să se prezinte primele rezultate ale punerii în aplicare a Directivei privind falsificarea de monedă; solicită, în plus, să se ofere mai multe informații cu privire la instrumentele de combatere a corupției utilizate de OLAF și cu privire la coordonarea procedurilor statelor membre de recuperare a sumelor încasate în mod fraudulos;

33. invită UE să solicite aderarea la Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO);

34. salută faptul că, în 2014, au fost în vigoare 48 de acorduri care au cuprins o asistență administrativă reciprocă și au inclus 71 de țări, alte 49 de țări, printre care parteneri comerciali importanți, precum SUA și Japonia, aflându-se în faza de negociere, și dorește ca Parlamentul să fie informat în permanență cu privire la evoluția acestor negocieri; subliniază că, pentru a proteja interesele UE și pentru a combate eficient frauda, este nevoie înainte de toate să se garanteze aplicarea efectivă a legislației și respectarea de către toate părțile a angajamentelor internaționale, inclusiv a dispozițiilor relevante privind combaterea fraudei și a corupției care prevăd sancțiuni; încurajează Comisia să continue să coopereze cu alte țări în domeniul măsurilor antifraudă și să încheie noi acorduri de cooperare administrativă; invită Comisia să continue să includă în toate acordurile internaționale ale UE clauze privind combaterea fraudei și a corupției pentru a pregăti terenul în vederea unei cooperări consolidate în domeniul combaterii criminalității organizate, a traficului și a altor forme de comerț ilegal sau ilicit;

35. salută rolul esențial jucat de programul de asistență macrofinanciară al UE în promovarea reformelor în țările care sunt partenerii comerciali cei mai apropiați ai UE; solicită Comisiei să continue să prezinte rapoarte Parlamentului și statelor membre pentru a se putea garanta că toate fondurile sunt cheltuite în deplină conformitate cu regulamentul de bază și într-un mod compatibil cu coeziunea regională și cu promovarea stabilității regionale, limitând astfel riscul de utilizare abuzivă a împrumuturilor rambursabile; solicită, de asemenea, o evaluare pe termen lung a efectului pe care îl au programele de asistență macrofinanciară asupra eforturilor de combatere a corupției și fraudei în țările beneficiare;

36. solicită din nou ca toate curțile de conturi ale statelor membre să publice declarații naționale indicând modul în care au fost cheltuite fondurile UE;

37. invită Comisia și statele membre să dezvolte, fiecare la nivelul propriu, baze de date interconectate privind neregulile din domeniul politicii de coeziune, inclusiv cele legate de achizițiile publice, deoarece astfel de baze de date pot constitui baza unei analize pertinente și cuprinzătoare a frecvenței, gravității și cauzelor neregulilor și a sumelor pe care le implică neregulile frauduloase; subliniază necesitatea ca statele membre să se asigure că îi sunt furnizate Comisiei date exacte și comparabile, la timp și în mod adecvat, fără ca acest lucru să ducă la o creștere disproporționată a sarcinii administrative;

Îmbunătățirea controalelor

38. atrage atenția asupra caracterului complex al neregulilor; consideră că Comisia și statele membre trebuie să ia măsuri ferme împotriva neregulilor frauduloase; consideră că neregulile fără caracter fraudulos trebuie combătute prin măsuri administrative, în special introducând cerințe mai transparente și mai simple, prin suplimentarea serviciilor de asistență tehnică acordate de Comisie statelor membre și prin intensificarea schimbului de bune practici și de învățăminte trase; crede că metodologia pentru calcularea ratelor de eroare trebuie să fie armonizată la nivelul UE și al statelor membre;

39. salută faptul că prin intermediul „controalelor Comunității” ex-ante și ex-post sunt depistate tot mai multe nereguli și, prin urmare, consideră că aceste controale ar trebui promovate în continuare;

40. invită autoritățile competente din statele membre să îmbunătățească controalele și să utilizeze toate informațiile disponibile pentru a evita erorile și plățile neregulamentare legate de utilizarea fondurilor UE;

41. încurajează Comisia să-și consolideze în continuare rolul de supraveghere prin activități de audit, control și inspecție, prin planuri de acțiune de remediere și scrisori de pre-avertizare; solicită statelor membre să-și intensifice eforturile și să-și folosească la maximum capacitățile de depistare și corectare a erorilor înainte de a solicita rambursarea din partea Comisiei; subliniază, în acest sens, valoarea deosebită a acțiunilor preventive în evitarea plăților, eliminându-se astfel nevoia de acțiuni ulterioare de recuperare a fondurilor necuvenite;

42. își reiterează apelul adresat Comisiei de a elabora un sistem de schimb de informații între autoritățile competente pentru a permite verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile între două sau mai multe state membre în vederea prevenirii fraudelor transnaționale în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, astfel încât să se asigure o abordare transversală a protecției intereselor financiare ale UE;

43. salută faptul că toate serviciile Comisiei au elaborat și au implementat în 2014 strategii de combatere a fraudelor; invită agențiile UE, agențiile executive și întreprinderile comune să facă același lucru; evidențiază rolul serviciilor de coordonare a măsurilor antifraudă (AFCOS) în combaterea fraudelor; salută adoptarea unor strategii naționale de combatere a fraudelor de către Bulgaria, Grecia, Croația, Malta și Slovacia și invită statele membre vizate să prezinte cât mai curând strategiile lor naționale de combatere a fraudelor (SNCF); invită Comisia să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a SNCF;

44. dorește, de asemenea, să vadă o cooperare mai strânsă între statele membre și Comisie cu privire la modurile în care sunt gestionate fondurile; solicită asigurarea unei formări cuprinzătoare pentru personalul autorităților implicate în gestionarea fondurilor, în special pentru personalul serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS), astfel încât să își dezvolte propriile strategii naționale de luptă împotriva fraudei;

45. salută rezultatele pozitive ale primei evaluări anuale a programului Hercule III; este preocupat de faptul că bugetul rezervat acestui program ar putea să fie insuficient; solicită să i se furnizeze informații suplimentare despre performanțele înregistrate și, în special, despre contribuția celor 55 de conferințe și sesiuni de formare la succesul măsurilor adoptate de statele membre pentru a combate frauda, corupția și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene;

46. reamintește că, potrivit articolului 325 alineatul (2) din TFUE, „pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”; consideră că această prevedere nu este îndeplinită în UE; consideră că Comisia ar trebui să elaboreze o politică orizontală pentru combaterea fraudelor și a corupției; subliniază că o altă responsabilitate a Comisiei este execuția eficace a fondurilor și invită Comisia, prin urmare, să instituie cerințe interne de performanță;

47. consideră că cetățenii UE trebuie implicați mai mult în etapele de programare și de control, prin punerea la dispoziție a unor mijloace de informare ușor accesibile, în special în cazul finanțării unor proiecte majore de infrastructură; invită Comisia să analizeze ideea unui buget participativ, pentru a implica cetățenii în monitorizarea execuției fondurilor UE, și să creeze, în acest scop, un serviciu electronic accesibil care să permită raportarea cazurilor de fraudă;

48. constată că definiția, clasificarea și detectarea neregulilor și modul lor de raportare variază în continuare între statele membre și în cadrul acestora, în special din cauza definițiilor diferite date neregulilor; consideră că este nevoie de o armonizare sporită și, în acest context, salută Regulamentul delegat al Comisiei din 8 iulie 2015 privind raportarea neregulilor, care completează Regulamentul privind dispozițiile comune; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii coerente pentru soluționarea neregulilor și pentru combaterea fraudei în domeniul politicii de coeziune; evidențiază măsurile preventive și corective întreprinse de Comisie pentru a evita neregulile frauduloase, inclusiv întreruperea a 193 de plăți din cadrul politicii de coeziune;

49. reamintește că Regulamentul privind dispozițiile comune le impune autorităților de administrare obligația de a aplica măsuri eficace și proporționale de combatere a fraudei care ar trebui să fie incluse în strategiile naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să își intensifice acțiunile de prevenire; salută, în acest context, instituirea unui sistem de detectare din timp a riscurilor; solicită în special îmbunătățirea capacităților tehnice și administrative ale autorităților de management, pentru a asigura sisteme de control mai robuste, care să poată reduce riscurile de fraudă și crește capacitatea de detecție, inclusiv în regiunile mai slab dezvoltate, fără a impune sarcini financiare și administrative nejustificate; subliniază că prevenirea ar trebui să implice o formare și sprijin contante pentru personalul autorităților competente responsabil de gestionarea și controlul fondurilor, precum și schimburi de informații și bune practici; reamintește rolul crucial al autorităților și partenerilor de la nivel local și regional în combaterea fraudei, asigurarea transparenței și prevenirea conflictelor de interese;

50. salută decizia Comisiei de a face o evaluare la mijlocul perioadei în 2018 pentru a verifica dacă noua arhitectură de reglementare din cadrul politicii de coeziune previne și reduce în continuare riscul de nereguli, inclusiv de fraudă, și așteaptă cu interes să primească informații detaliate cu privire la impactul noilor reglementări asupra sistemelor de management și control, atât în ceea ce privește riscul de nereguli și fraudă, cât și aplicarea politicii în general;

51. solicită Comisiei și Curții de Conturi să asigură o mai mare transparență a datelor de audit prin furnizarea unor informații mai detaliate în ceea ce privește statele membre cele mai performante și cel mai puțin performante, în fiecare domeniu de politică și sector, astfel încât să se permită actorilor să identifice domeniile în care ajutorul este cel mai necesar și să conceapă acțiuni în consecință;

Directiva privind PIF și Regulamentul privind EPPO

52. salută declarația Comisiei din Raportul său anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE, care reamintește că atât Directiva privind protejarea intereselor financiare (PIF), cât și Regulamentul privind Parchetul European (EPPO) „urmează să completeze și să consolideze cadrul juridic, contribuind în mod considerabil la intensificarea luptei împotriva fraudei”; își reiterează poziția potrivit căreia este nevoie urgentă să se adopte cât mai curând posibil Directiva PIF, care ar trebui să includă TVA-ul în domeniul său de aplicare și să prevadă o definiție clară a infracțiunilor de tip PIF, norme minime privind termenele maxime aplicabile pentru sancțiunile cu închisoarea și norme minime privind termenul de prescripție, cât mai curând posibil; reamintește cauza Taricco, în care Curtea de Justiție a atras atenția că frauda în materie de TVA este într-adevăr inclusă în definiția infracțiunilor PIF din Convenția PIF din 1995;

53. subliniază că ar trebui adoptat rapid și regulamentul privind EPPO și invită Consiliul să explice motivul amânării negocierilor;

Achizițiile publice

54. constată că nivelul neregulilor datorate nerespectării normelor privind achizițiile publice este în continuare ridicat; invită statele membre să transpună rapid în dreptul național Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice[7], care impune recurgerea obligatorie la achizițiile publice electronice și introduce obligații de monitorizare și raportare, pentru a reduce fraudele și alte nereguli grave din domeniul achizițiilor publice; invită Comisia să introducă dispoziții care să prevadă obligativitatea publicării documentației integrale referitoare la beneficiari și, în special, la subcontractanți;

55. solicită Comisiei să aplice cu strictețe măsurile referitoare la discreție și excludere în ceea ce privește achizițiile publice, realizând verificări adecvate de fond în toate cazurile, și să aplice criteriile de excludere pentru a elimina companiile în cazul oricărui conflict de interese, acest lucru fiind esențial pentru a menține credibilitatea instituțiilor;

56. subliniază că nerespectarea normelor în materie de achiziții publice a reprezentat în perioada de programare 2007-2013 o sursă considerabilă de erori, printre care pot fi enumerate cazuri de fracționare a contractelor în contracte de valoare mai mică cu scopul de a evita depășirea pragurilor și cazuri în care s-au utilizat proceduri incorecte; subliniază că noile directive privind achizițiile publice trebuie să fie puse în aplicare cel târziu în aprilie 2016; subliniază că, pentru a se reduce incidența neregulilor, statele membre trebuie să implementeze corect aceste directive; solicită, prin urmare, Comisiei să formuleze orientări pentru implementarea corespunzătoare a directivelor; invită Comisia să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a directivelor; consideră că impunerea unor condiții ex-ante ar putea îmbunătăți achizițiile publice; pune în evidență necesitatea unor norme transparente și accesibile;

57. invită Comisia să creeze o bază de date a neregulilor care să poată constitui baza unei analize pertinente și de amploare a frecvenței, gravității și cauzelor erorilor din domeniul achizițiilor publice; invită autoritățile responsabile din statele membre să își dezvolte și să își analizeze propriile baze de date privind neregulile, inclusiv cele din domeniul achizițiilor publice, și să colaboreze cu Comisia pentru a-i pune la dispoziție aceste date sub o formă și într-un moment potrivite pentru a ușura munca Comisiei;

58. este sceptic cu privire la natura nefrauduloasă a erorilor grave care au fost depistate, în număr tot mai mare, în contextul procedurilor de achiziții publice și solicită Comisiei să trateze aceste aspecte cu deosebită vigilență, nu numai prin inițierea unui dialog cu statele membre, pentru o mai bună aplicare a noilor directive și a celor existente în domeniul achizițiilor publice, ci și prin transmiterea cazurilor relevante către OLAF, spre a fi supuse unei examinări detaliate;

59. subliniază că, în situațiile de urgență, spre exemplu în cazul execuției fondurilor pentru refugiați, se aplică adesea derogări de la procedurile obișnuite de achiziții publice, acest lucru presupunând accesul direct la fonduri; regretă faptul că această situație a generat, adesea, apariția unor abuzuri; invită Comisia să monitorizeze mai riguros utilizarea acestor derogări, precum și practicile larg răspândite de fracționare a contractelor de achiziții publice pentru a evita depășirea pragurilor, eludând, astfel, normele referitoare la organizarea de proceduri obișnuite de achiziții publice;

60. remarcă faptul că, în Raportul special nr. 10/2015 intitulat „Trebuie intensificate eforturile de soluționare a problemelor legate de achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE privind politica de coeziune”, Curtea de Conturi analizează procedurile aferente achizițiilor publice; constată că nerespectarea normelor privind achizițiile publice dă naștere unor erori care duc la întârzieri în punerea în aplicare și la corecții financiare; solicită Comisiei și statelor membre să asigure până la sfârșitul lui 2016 respectarea deplină a condițiilor prealabile referitoare la aplicarea efectivă a dispozițiilor privind achizițiile publice; invită statele membre să asigure transpunerea adecvată și rapidă a pachetului de directive din 2014 privind achizițiile publice;

61. îndeamnă statele membre și Comisia să exploateze la maxim avantajele oferite de instrumentele de tehnologie a informației (IT) în domeniul achizițiilor publice, inclusiv cele pentru achizițiile publice electronice și schimbul de bune practici și instrumentele de evaluare preventivă a riscurilor; salută instrumentul online de alertă cu privire la fraude Arachne, dezvoltat de Comisie, prin care se vizează identificarea proiectelor cu cel mai mare risc, pe baza unui set de indicatori de risc, și invită statele membre să folosească acest instrument;

Elaborarea bugetului în funcție de performanțe și abordarea bazată pe cel mai bun raport calitate-preț

62. subliniază importanța stabilirii unui model de urmat și salută călduros adoptarea unei abordări interinstituționale a elaborării bugetului în funcție de performanțe; invită Comisia să adopte fazele de planificare, implementare și control ale cadrului financiar multianual în conformitate cu principiul elaborării bugetului în funcție de performanțe;

63. constată importanța unor măsuri suplimentare și constante pentru a se evita neregulile cu caracter fraudulos, dar își reiterează solicitarea cu privire la adoptarea unei noi metodologii bazate în mod preponderent pe performanță, iar nu pe o evaluare formalistă a programelor, în conformitate cu principiul unui buget al UE bazat pe rezultate; invită Comisia să își concentreze atenția, în mai mare măsură, asupra utilizării unor indicatori de eficiență și eficacitate în cadrul tuturor programelor sale și să nu se axeze doar pe rata de eroare; invită, de asemenea, Comisia să nu se limiteze la cele trei categorii principale de indicatori – bazați pe criteriile economiei, eficienței și eficacității – ci să înceapă să se concentreze și pe noul triptic (ecologie, egalitate și etică);

64. relevă că raportarea performanțelor nu este încă la un nivel acceptabil și că trebuie evaluați cu regularitate parametrii de intrare (care pot viza aspectele financiare, umane, materiale, organizaționale sau mijloacele necesare pentru implementarea programului), realizările (rezultatele concrete ale programului), rezultatele (efectele imediate ale programului) și impactul (schimbările pe termen lung la nivelul societății);

65. salută înființarea unei rețele de puncte de contact naționale în statele membre și introducerea în procesul semestrului european privind guvernanța economică a unor obiective anticorupție;

66. îndeamnă Comisia să își publice imediat evaluarea privind toate acordurile încheiate cu societățile din sectorul tutunului pentru a stabili cât de eficiente sunt acestea în lupta împotriva fraudei și a activităților de contrafacere, care afectează interesele financiare ale UE, și pentru a evalua dacă este oportun ca aceste tipuri de acorduri să fie reînnoite;

67. subliniază rolul Curți de Conturi Europene, al instituțiilor supreme de audit (SAI), al Comisiei Europene și al autorităților de administrare în controlul corectitudinii și eficacității cheltuielilor publice; invită Curtea de Conturi și Comisia să-și îmbunătățească cooperarea cu SAI și cu statele membre pentru a mări tipul și numărul fondurilor și proiectelor supuse auditului;

Contrabanda cu tutun și cu bunuri contrafăcute

68. este preocupat de observația Ombudsmanului European[8] că, cu excepția DG Sănătate, Comisia nu aplică integral normele și orientările OMS a ONU referitoare la transparență și la activitatea de lobby pentru sectorul tutunului; consideră, așadar, că această situație pune în pericol credibilitatea și seriozitatea Comisiei;

69. îndeamnă toate instituțiile UE relevante să pună în aplicare articolul 5 alineatul (3) din Convenția-cadru pentru controlul tutunului elaborată de OMS (FCTC) în conformitate cu recomandările incluse în orientările referitoare la aceasta; îndeamnă Comisia să publice fără întârziere acordurile de evaluare încheiate cu societățile din sectorul tutunului, precum și o evaluare a impactului implementării FCTC;

70. salută rezultatele pozitive ale numeroaselor operațiuni vamale comune, în cadrul cărora OLAF și statele membre au colaborat cu diverse servicii ale unor țări terțe și care au condus la capturarea, printre altele, a 1,2 milioane de articole contrafăcute, inclusiv parfumuri, piese de schimb pentru automobile, aparate electronice și 130 de milioane de țigări; subliniază faptul că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi de venituri semnificative atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre și că pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale numai ca urmare a contrabandei cu țigări sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an; subliniază faptul că comerțul cu mărfuri contrafăcute afectează atât veniturile statelor membre, cât și pe cele ale întreprinderilor din UE;

71. este extrem de preocupat de creșterea fenomenelor de contrabandă și de trafic și a altor forme de comerț ilicit și ilegal, care nu numai că au consecințe asupra colectării taxelor vamale de către statele membre și, prin urmare, asupra bugetului Uniunii, ci, în același timp, sunt asociate într-o mare măsură crimei organizate internaționale, creează riscuri pentru consumatori și au efecte negative asupra funcționării pieței unice, subminând, în plus, condițiile de concurență echitabile pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare între OLAF, autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței nu doar pentru combaterea acestor probleme, ci și pentru reducerea comerțului cu produse care încalcă legislația Uniunii în domeniul proprietății intelectuale;

72. subliniază cât este de important să se facă distincția între medicamentele generice legitime și medicamentele contrafăcute frauduloase pentru a se evita întreruperea producției medicamentelor generice și comerțul legitim cu acestea și invită din nou toate statele membre care au semnat, dar nu au ratificat încă Protocolul ONU pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, să încheie procesul de ratificare cât mai curând posibil;

Investigațiile și rolul OLAF

73. ia act de faptul că, prin participarea sa la diferite operațiuni vamale comune, OLAF contribuie la prevenirea pierderilor la bugetul UE și solicită OLAF să includă, în viitoarele sale rapoarte anuale, mai multe informații și date concrete cu privire la contribuția sa la protejarea componentei de venituri a bugetului UE;

74. salută reuniunile interinstituționale anuale între Consiliu, Comisie, Parlament, OLAF și Comitetul de supraveghere al acestuia; insistă ca președinția să fie exercitată prin rotație de cele trei instituții europene; invită Comisia să sprijine inițiativa Parlamentului și îndeamnă Consiliul să-și revadă poziția negativă în această privință;

75. solicită din nou ca, în ceea ce privește raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE[9], să se soluționeze rapid chestiunile nerezolvate încă între OLAF și comitetul său de supraveghere; repetă că nici OLAF, nici Comitetul său de supraveghere nu își pot îndeplini cu eficacitate îndatoririle juridice în condițiile actuale de colaborare redusă între ele; constată cu îngrijorare că nu se înregistrează progrese și consideră, prin urmare, că situația actuală este inacceptabilă; invită Comisia să-și asume în întregime rolul și să caute activ o soluție pe termen lung care să fie pusă în practică fără întârziere;

76. consideră că, pentru a fi consecvent cu mandatul său, Comitetul de supraveghere ar trebui să dispună de personal autonom care să nu facă parte din administrația OLAF și să se bucure de autonomie financiară; invită OLAF să acorde Comitetului de supraveghere acces la documentele pe care Comitetul de supraveghere le consideră necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu mandatul său; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de modificare în consecință a Regulamentului OLAF;

77. constată că există o discrepanță între informațiile colectate cu privire la fraude de OLAF din surse publice și private din statele membre (Raportul OLAF pentru 2014) și recomandările extrem de inegale adresate de OLAF statelor membre în ceea ce privește recuperarea sumelor; invită Comisia să sprijine inițiativele care vizează creșterea ratei de recuperare în cazurile de fraudă;

78. îndeamnă Comisia să asigure o transparență deplină cu privire la toate solicitările procurorilor naționali de ridicare a imunității membrilor personalului OLAF, inclusiv a directorului său general;

79. salută eficacitatea dovedită a investigațiilor privind originea întreprinse de OLAF în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor tarifare preferențiale și solicită statelor membre să țină seama aceste constatări și să ia toate măsurile corespunzătoare necesare, în conformitate cu dispozițiile legislației vamale a UE; solicită Comisiei, pentru a preveni pierderile de la bugetul UE provocate de importurile de mărfuri care nu beneficiază de tratament tarifar preferențial în temeiul acordurilor comerciale preferențiale, să verifice în continuare dacă statele membre își măresc eficacitatea sistemelor de gestionare a riscurilor și a strategiilor de control pe baza notificărilor de asistență reciprocă; solicită, în plus, Comisiei să își ducă la bun sfârșit angajamentul pe care și l-a asumat de a efectua evaluări ex-post ale acordurilor comerciale preferențiale care au un impact economic, social și de mediu semnificativ și să prevadă, de asemenea, un sistem prin care țările beneficiare să raporteze periodic cu privire la modul în care gestionează și controlează originea preferențială;

80. observă că urmărirea penală de amploare a infracțiunilor, inclusiv a fraudelor, corupției, spălării banilor, criminalității organizate conexe și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale UE, reprezintă o condiție sine qua non pentru funcționarea eficace a UE; subliniază că recomandările OLAF trebuie puse sistematic în practică; consideră că, pentru a se da curs acestor recomandări, în legislațiile interne trebuie să se prevadă drepturi de procedură pentru OLAF, astfel încât să se garanteze că autoritățile naționale respectă și iau în considerare recomandările OLAF;

81. invită Comisia să clarifice motivele principale pentru care statele membre nu cercetează mai departe presupusele cazuri de fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene și care le-au fost prezentate de către OLAF;

o o

82. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Comitetului de supraveghere a OLAF.

25.11.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei

(2015/2128(INI))

Raportor pentru aviz: Sander Loones

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. reamintește că în statele membre ale UE are loc în prezent un proces de consolidare și austeritate fiscală în vederea asigurării obiectivului unei mai bune sustenabilități fiscale și este ferm convins că este necesar ca toate resursele disponibile să fie investite în statele membre în vederea stimulării unei creșteri economice durabile; consideră că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a preveni și stopa orice activități frauduloase în cadrul politicii comerciale și al fondurilor aferente, combinând toate instrumentele politice relevante (precum anchetele penale, elaborarea unor modele de analiză fiabile și remedierea lacunelor și deficiențelor legate de politica ineficientă a Comisiei); invită statele membre să depună și mai multe eforturi pentru a se asigura că fondurile de la bugetul UE sunt folosite în mod corect, pentru proiecte care contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Europa, precum și că, atunci când sunt descoperite fraude, datoriile vamale sunt recuperate; subliniază, în general, faptul că lupta împotriva comerțului ilicit și a fluxurilor financiare ilicite ar trebui să rămână o prioritate majoră atât pentru UE, cât și pentru statele membre;

2. este extrem de preocupat de creșterea fenomenelor de contrabandă și de trafic și a altor forme de comerț ilicit și ilegal, care nu numai că au consecințe asupra colectării taxelor vamale de către statele membre și, prin urmare, asupra bugetului Uniunii, ci, în același timp, sunt asociate într-o mare măsură crimei organizate internaționale, creează riscuri pentru consumatori și au efecte negative asupra funcționării pieței unice, subminând, în plus, condițiile de concurență echitabile pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței nu doar pentru combaterea acestor probleme, ci și pentru reducerea comerțului cu produse care încalcă legislația din domeniul proprietății intelectuale din UE;

3. salută eficacitatea dovedită a investigațiilor privind originea întreprinse de OLAF în ceea ce privește eligibilitatea măsurilor tarifare preferențiale și solicită statelor membre să țină seama aceste constatări și să ia toate măsurile necesare și adecvate, în conformitate cu dispozițiile legislației vamale a UE; solicită Comisiei, pentru a preveni pierderile de la bugetul UE provocate de importurile de mărfuri care nu beneficiază de tratament tarifar preferențial în temeiul acordurilor comerciale preferențiale, să verifice în continuare dacă statele membre sporesc eficacitatea sistemelor lor de gestionare a riscurilor și a strategiilor lor de control pe baza notificărilor de asistență reciprocă; solicită, în plus, Comisiei să își ducă la bun sfârșit angajamentul pe care și l-a asumat de a efectua evaluări ex-post ale acordurilor comerciale preferențiale care au un impact economic, social și de mediu semnificativ, inclusiv de a prevedea un sistem de raportare periodică de către țările beneficiare cu privire la modul în care gestionează și controlează originea preferențială;

4. ia act de punerea în aplicare, în temeiul noului cadru financiar, a programului Hercule III și consideră benefic ca acest program să fie folosit pentru a sprijini autoritățile de aplicare a legii din anumite state membre în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit și ilegal; dorește ca acest program să fie adus la cunoștința opiniei publice în mai mare măsură, pentru a-i crește eficacitatea și a înlesni accesarea acestuia de către administrațiile naționale și regionale cărora le este adresat; solicită UE să creeze fără întârziere un Parchet European;

5. salută faptul că, în 2014, au fost în vigoare 48 de acorduri care au cuprins o asistență administrativă reciprocă și au inclus 71 de țări, alte 49 de țări, printre care parteneri comerciali importanți, precum SUA și Japonia, aflându-se în faza de negociere, și dorește ca Parlamentul să fie informat în permanență cu privire la evoluția acestor negocieri; subliniază că, pentru a proteja interesele UE și pentru a combate eficient frauda, este nevoie înainte de toate să se garanteze aplicarea efectivă a legislației și respectarea de către toate părțile a angajamentelor internaționale, inclusiv a dispozițiilor relevante privind combaterea fraudei și a corupției care prevăd sancțiuni; încurajează Comisia să continue să coopereze cu alte țări în domeniul măsurilor antifraudă și să încheie noi acorduri de cooperare administrativă; invită Comisia să continue să includă în toate acordurile internaționale ale UE clauze privind combaterea fraudei și a corupției pentru a pregăti terenul în vederea unei cooperări consolidate în domeniul combaterii criminalității organizate, a traficului și a altor forme de comerț ilegal sau ilicit;

6. subliniază importanța de a face distincția între medicamentele generice legitime și medicamentele contrafăcute frauduloase pentru a se evita întreruperea producției medicamentelor generice și comerțul legitim cu acestea și invită din nou toate statele membre care au semnat, dar nu ratificat încă Protocolul ONU pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, să încheie procesul de ratificare cât mai curând posibil;

7. reamintește normele interne ale UE cu privire la combaterea corupției și protecția avertizorilor și consideră că acestea ar trebui să fie extinse în mod explicit la avertizorii care denunță fraudele săvârșite în legătură cu acordurile internaționale, inclusiv cu acordurile comerciale;

8. salută rolul esențial jucat de programul de asistență macrofinanciară al UE în promovarea reformelor în țările care sunt partenerii comerciali cei mai apropiați ai UE; solicită Comisiei să continue să prezinte rapoarte Parlamentului și statelor membre pentru a se putea garanta că toate fondurile sunt cheltuite în deplină conformitate cu regulamentul de bază și într-un mod compatibil cu coeziunea regională și cu promovarea stabilității regionale, limitând astfel riscul de utilizare abuzivă a împrumuturilor rambursabile; solicită, de asemenea, o evaluare pe termen lung a efectului pe care îl au programele de asistență macrofinanciară asupra eforturilor de combatere a corupției și fraudei în țările beneficiare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	1.12.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	35 2 2
Membri titulari prezenți la votul final	William (The Earl of) Dartmouth, Maria Arena, Tiziana Beghin, David Borrelli, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Marielle de Sarnez, Santiago Fisas Ayxelà, Karoline Graswander-Hainz, Ska Keller, Jude Kirton-Darling, Gabrielius Landsbergis, Bernd Lange, David Martin, Emmanuel Maurel, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Marietje Schaake, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Hannu Takkula
Membri supleanți prezenți la votul final	Goffredo Maria Bettini, Reimer Böge, Klaus Buchner, Dita Charanzová, Edouard Ferrand, Seán Kelly, Georg Mayer, Bolesław G. Piecha, Fernando Ruas, Lola Sánchez Caldentey, Jarosław Wałęsa

13.11.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei

(2015/2128(INI))

Raportor pentru aviz: Derek Vaughan

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută raportul anual, primul elaborat de această Comisie și primul din noua perioadă de programare 2014-2020; subliniază că fondurile UE trebuie să fie gestionate în mod corespunzător și utilizate într-un mod cât mai eficient, că protecția intereselor financiare ale UE constituie un element fundamental al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și că atât Uniunea, cât și statele membre au responsabilitatea de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate frauda; remarcă faptul că, printr-o serie de măsuri, Comisia și statele membre au devenit mai eficace în reducerea ratei globale de nereguli frauduloase sau nefrauduloase, pentru a asigura protecția fondurilor europene împotriva fraudei;

2. constată, pe de o parte, că politica de coeziune nu este domeniul cu cel mai mare număr de nereguli raportate ca fiind frauduloase și, pe de altă parte, că cea mai mare parte a neregulilor din acest domeniu de politică vizează Fondul european de dezvoltare regională; este totuși îngrijorat de cele 306 nereguli în domeniul politicii de coeziune raportate ca fiind frauduloase și cele 4 977 nereguli raportate ca nefrauduloase; este, de asemenea, îngrijorat că, deși numărul de nereguli raportate ca frauduloase a scăzut cu 5%, față de 2013, sumele implicate au crescut cu 76%, în timp ce cazurile de neregulile raportate ca nefrauduloase au crescut cu 7%, sumele implicate fiind mai mari cu 33%; subliniază că nu toate neregulile constituie fraude și că trebuie să se facă o diferență între neregulile nefrauduloase și cele frauduloase;

3. constată că definiția, clasificarea și detectarea neregulilor și modul lor de raportare variază în continuare între statele membre și în cadrul acestora, în special din cauza definițiilor diferite date neregulilor; consideră că este nevoie de o armonizare sporită și, în acest context, salută Regulamentul delegat al Comisiei din 8 iulie 2015 privind raportarea neregulilor, care completează Regulamentul privind dispozițiile comune; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii coerente pentru soluționarea neregulilor și pentru combaterea fraudei în domeniul politicii de coeziune; evidențiază măsurile preventive și corective întreprinse de Comisie pentru a evita neregulile frauduloase, inclusiv întreruperea a 193 de plăți din cadrul politicii de coeziune;

4. invită Comisia și statele membre să dezvolte, fiecare la nivelul propriu, baze de date interconectate privind neregulile din domeniul politicii de coeziune, inclusiv cele legate de achizițiile publice, deoarece astfel de baze de date pot constitui baza unei analize pertinente și cuprinzătoare a frecvenței, gravității și cauzelor neregulilor și a sumelor pe care le implică neregulile frauduloase; subliniază necesitatea ca statele membre să se asigure că îi sunt furnizate Comisiei date exacte și comparabile, la timp și în mod adecvat, fără ca acest lucru să ducă la o creștere disproporționată a sarcinii administrative;

5. remarcă faptul că, în Raportul special nr. 10/2015 intitulat „Este necesară intensificarea eforturilor de soluționare a problemelor legate de achizițiile publice din cadrul cheltuielilor UE privind politica de coeziune”, Curtea de Conturi analizează procedurile legate de achizițiile publice; constată că nerespectarea normelor privind achizițiile publice dă naștere unor erori care duc la întârzieri în punerea în aplicare și la corecții financiare; solicită Comisiei și statelor membre să asigure respectarea deplină a condițiilor prealabile referitoare la aplicarea efectivă a dispozițiilor privind achizițiile publice până la sfârșitul lui 2016; invită statele membre să asigure transpunerea adecvată și rapidă a pachetului de directive privind achizițiile publice din 2014;

7. reamintește că Regulamentul privind dispozițiile comune le impune autorităților de management obligația de a aplica măsuri eficace și proporționale de combatere a fraudei care ar trebui să fie incluse în strategiile naționale de combatere a fraudei; invită Comisia să își întărească acțiunile de prevenire; salută, în acest context, instituirea unui sistem de detectare timpurie a riscurilor; solicită în special îmbunătățirea capacităților tehnice și administrative ale autorităților de management, pentru a asigura sisteme de control mai robuste, care să poată reduce riscurile de fraudă și crește capacitatea de detecție, inclusiv în regiunile mai slab dezvoltate, fără a impune sarcini financiare și administrative nejustificate; subliniază că prevenirea ar trebui să implice o formare și sprijin contante pentru personalul din cadrul autorităților competente care este responsabil de gestionarea și controlul fondurilor, precum și schimburi de informații și bune practici; reamintește rolul crucial al autorităților și partenerilor de la nivel local și regional în combaterea fraudei, asigurarea transparenței și prevenirea conflictelor de interese;

8. îndeamnă statele membre și Comisia să exploateze pe deplin avantajele oferite de instrumentele de tehnologie a informației (IT) din domeniul achizițiilor publice, inclusiv cele pentru achizițiile publice electronice și schimbul de bune practici și instrumentele de evaluare preventivă a riscurilor; salută instrumentul online de alertă cu privire la fraude ARACHNE, dezvoltat de Comisie, prin care se vizează identificarea proiectelor cu cel mai mare risc, pe baza unui set de indicatori de risc, și invită statele membre să folosească acest instrument;

9. salută decizia Comisiei de a face o evaluare la mijlocul perioadei în 2018 pentru a verifica dacă noua arhitectură de reglementare din cadrul politicii de coeziune previne și reduce în continuare riscul de nereguli, inclusiv de fraudă, și așteaptă cu interes să primească informații detaliate cu privire la impactul noilor reglementări asupra sistemelor de management și control, atât în ceea ce privește riscul de nereguli și fraudă, cât și aplicarea politicii în general; solicită Consiliului să sprijine propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal;

10. invită Consiliul să sprijine instituirea unui parchet european independent, cu condiția ca relația dintre acesta și alte instituții și organisme existente ale UE să fie mai bine definită și clar delimitată, pentru a evita suprapunerea ineficientă de competențe, având în vedere necesitatea de a adopta o abordare de combatere a fraudei la nivel transfrontalier;

11. constată că există discrepanțe între informațiile colectate cu privire la fraude de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) din surse publice și private din statele membre (Raportul OLAF pentru 2014) și recomandările extrem de inegale adresate de OLAF statelor membre în ceea ce privește recuperarea sumelor; invită Comisia să sprijine inițiativele care vizează creșterea ratei de recuperare în cazurile de fraudă.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	12.11.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 1 4
Membri titulari prezenți la votul final	Pascal Arimont, Victor Boștinaru, Andrea Cozzolino, Rosa D’Amato, Michela Giuffrida, Anna Hedh, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Andrew Lewer, Louis-Joseph Manscour, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Younous Omarjee, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Julia Reid, Terry Reintke, Fernando Ruas, Monika Smolková, Maria Spyraki, Ruža Tomašić, Monika Vana, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Derek Vaughan, Kerstin Westphal, Joachim Zeller
Membri supleanți prezenți la votul final	Andor Deli, Josu Juaristi Abaunz, Ivana Maletić, Jan Olbrycht, Demetris Papadakis, Tonino Picula, Claudia Schmidt, Hannu Takkula, Damiano Zoffoli, Milan Zver
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Stanisław Ożóg, Claudiu Ciprian Tănăsescu

2.12.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei

(2015/2128(INI))

Raportor pentru aviz: Petr Ježek

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât combaterea fraudei, a corupției și a spălării de bani și, în general, protecția intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să reprezinte un element central al programului politic al Uniunii; întrucât atât Uniunea, cât și statele membre au obligația de a proteja interesele financiare ale Uniunii împotriva infracțiunilor care generează daune financiare semnificative;

B. întrucât sistemele administrative și juridice ale statelor membre constituie un cadru neuniform și, prin urmare, problematic pentru eliminarea neregulilor și combaterea fraudelor; întrucât utilizarea incorectă a fondurilor UE atrage nu numai pierderi individuale, ci și colective;

C. întrucât s-a constatat ineficiența instrumentelor existente, cum ar fi Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (Convenția PIF), în ceea ce privește combaterea fraudei, a corupției, a spălării de bani și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii și, în acest context, Comisia a prezentat două propuneri legislative privind instrumentele de drept penal - Directiva PIF și Regulamentul privind Parchetul European (EPPO) - al căror obiectiv este consolidarea și creșterea eficienței dreptului penal în protejarea intereselor financiare ale UE;

D. întrucât înființarea unui Parchet European, în colaborare cu autoritățile competente din statele membre, care să aibă competența de a realiza urmărirea penală a infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, este esențială pentru combaterea fraudelor transfrontaliere și pentru a asigura că se conferă un statut prioritar obiectivului privind protecția bugetului UE pe tot teritoriul Uniunii;

E. întrucât statelor membre le revine responsabilitatea principală în ceea ce privește colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și de taxe vamale;

F. întrucât corupția afectează toate statele membre și creează costuri de aproximativ 120 de miliarde de euro anual pentru economia UE, conform primului raport al Comisiei privind politica Uniunii Europene în materie de combatere a corupției, publicat în februarie 2014;

H. întrucât, pe lângă substratul cultural bazat pe principiile etice inerente statului de drept, combaterea fraudei și a corupției contribuie la competitivitatea Uniunii în economia mondială,

1. salută punerea în aplicare de către Comisie a unei noi politici de combatere a fraudelor la nivelul UE, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și cu scopul de a asigura protecția adecvată a intereselor financiare ale UE;

2. recunoaște eforturile depuse de Parlamentul European și de Consiliu pentru a spori eficiența sistemului de protecție a intereselor financiare ale UE, cele două instituții promovând, în acest scop, proiectul de directivă privind combaterea fraudelor prin intermediul legislației penale (Directiva PIF); încurajează Consiliul să relanseze negocierile cu privire la Directiva PIF, pentru a consolida cadrul juridic existent prin stabilirea de norme comune minime privind definirea tuturor practicilor care constituie infracțiuni și care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, incluzând TVA-ul în domeniul de aplicare a directivei, precum și prin stabilirea unor sancțiuni și a unor norme minime privind termenele de prescripție pentru astfel de cazuri, în special având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Taricco, în care s-a stabilit că există o legătură directă între colectarea veniturilor din TVA în statele membre și interesele financiare ale UE;

3. reamintește apelul său către Consiliu, prin care îi solicita să informeze Parlamentul - care trebuie să-și dea în cele din urmă aprobarea pentru actul legislativ propus - și să asigure o implicare strânsă a Parlamentului în negocierile actuale pentru înființarea EPPO și reamintește recomandările prezentate în rezoluțiile sale din martie 2014 și aprilie 2015; relevă faptul că Regulamentul privind EPPO ar trebui să fie adoptat rapid, pentru a asigura faptul că Parchetul European are competența de a efectua cercetări în toate cazurile de infracțiuni PIF, inclusiv în cazul fraudelor în materie de TVA, precum și de a urmări penal presupușii autori;

4. subliniază faptul că în multe state membre incidența cazurilor de fraudă în materie de TVA și de eludare a obligațiilor legate de plata TVA se situează în mod constant la un nivel ridicat; își exprimă îngrijorarea legată de pierderile în ceea ce privește colectarea TVA-ului în UE, care se estimează că au fost de 168 de miliarde de euro în 2013; invită Comisia să-și utilizeze pe deplin prerogativele executive atât pentru a controla, cât și pentru a ajuta statele membre în eforturile lor de combatere a fraudei în materie de TVA și a eludării fiscale;

5. constată cu îngrijorare că, în ceea ce privește cheltuielile efectuate de UE, numărul neregulilor constatate și raportate ca având caracter fraudulos în 2014 a scăzut doar cu 4 %, după o creștere cu 76 % în 2013; subliniază importanța creșterii nivelului de raportare a activităților frauduloase pe tot teritoriul UE pentru a avea o privire mai completă asupra acestei situații și pentru a se putea institui mecanismele și procedurile de monitorizare necesare unei soluționări mai eficace a acestei probleme; relevă importanța publicării de către Comisie a unor cifre care să reflecte cu exactitate amploarea activităților frauduloase din cadrul UE;

6. încurajează statele membre să coopereze în combaterea fraudelor în cadrul instrumentelor și agențiilor existente, cum ar fi EUROPOL, EUROJUST și OLAF, și să îmbunătățească cooperarea dintre aceste organisme și coerența acțiunilor lor;

7. salută înființarea unei rețele de puncte de contact naționale în statele membre și introducerea în procesul semestrului european privind guvernanța economică a unor obiective anticorupție;

8. salută primul Raport anticorupție al Comisiei și recomandările sale adresate administrațiilor statelor membre; invită Comisia să publice, cel târziu până la începutul anului 2016, cel de-al doilea Raport anticorupție, și să informeze publicul și toate nivelurile administrației publice cu privire la publicarea sa;

9. îndeamnă Comisia să promoveze evaluarea anuală a performanței statelor membre în ceea ce privește combaterea corupției; invită Comisia să examineze posibilitatea elaborării unui sistem de indicatori și de criterii pentru a măsura nivelul corupției în statele membre; invită, prin urmare, Comisia să colaboreze strâns cu statele membre pentru a garanta că datele sunt cuprinzătoare, exacte și fiabile;

10. insistă asupra faptului că, pentru a fi credibile, instituțiile UE trebuie să reprezinte un exemplu, conducându-se după cele mai înalte standarde în ceea ce privește transparența deplină a cheltuielilor publice, integritatea și conflictele de interese, în special având în vedere provocările economice actuale; solicită Comisiei, în acest sens, să adauge în cel de-al doilea raport care urmează a fi publicat un capitol cu privire la performanța instituțiilor UE în combaterea corupției;

11. invită Comisia Europeană, având în vedere faptul că 85 % din bugetul UE este gestionat de statele membre, să asigure o coordonare efectivă între organizațiile de combatere a fraudelor și autoritățile naționale competente din toate statele membre, prin intermediul unor mecanisme de cooperare și al schimburilor de informații;

12. își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a promova adoptarea promptă a unor acte legislative cu privire la nivelul minim de protecție acordat în Uniunea Europeană avertizorilor de integritate; invită instituțiile europene să modifice în consecință Statutul funcționarilor, pentru a asigura faptul că acesta stabilește nu doar obligația formală a funcționarilor de a raporta neregulile, ci și măsuri adecvate de protecție a persoanelor care semnalează nereguli; invită instituțiile europene și alte organisme care nu au pus încă în aplicare articolul 22c din Statutul funcționarilor să facă acest lucru fără întârziere;

13. reamintește că, potrivit articolului 325 alineatul (2) din TFUE, „pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”; consideră că această prevedere nu este îndeplinită în UE; consideră că Comisia ar trebui să elaboreze o politică orizontală pentru combaterea fraudelor și a corupției; subliniază că o altă responsabilitate a Comisiei este execuția eficace a fondurilor și invită Comisia, prin urmare, să instituie cerințe interne de performanță;

14. observă că un sistem cuprinzător de urmărire penală a infracțiunilor, inclusiv a fraudelor și a corupției, a spălării banilor sau a criminalității organizate conexe și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale UE, reprezintă o condiție sine qua non pentru funcționarea eficace a UE; subliniază că recomandările OLAF trebuie luate în considerare la nivel sistemic.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	30.11.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	45 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Michał Boni, Ignazio Corrao, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Sophia in ‘t Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Barbara Kudrycka, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Roberta Metsola, Louis Michel, Alessandra Mussolini, József Nagy, Soraya Post, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Helga Stevens, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Harald Vilimsky, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Carlos Coelho, Anna Hedh, Petr Ježek, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Marek Jurek, Ska Keller, Miltiadis Kyrkos, Jeroen Lenaers, Nuno Melo, Emilian Pavel, Barbara Spinelli, Axel Voss
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Jens Geier, Gabriele Preuß, Marco Zanni

7.1.2016

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI CONSTITUȚIONALE

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la Raportul anual pe 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei

(2015/2128(INI))

Raportoare pentru aviz: Mercedes Bresso

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază că consolidarea credibilității, a exactității, a eficacității, a transparenței și a pertinenței bugetului, precum și a conformității acestuia cu principiul bunei gestiuni financiare, pentru a sprijini încrederea cetățenilor în instituțiile UE și identificarea lor cu proiectul de integrare europeană trebuie să rămână unul dintre obiectivele principale ale politicii de protejare a intereselor financiare ale Uniunii pe care Comisia, în acord cu statele membre, trebuie să le urmărească în temeiul articolului 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; solicită, în acest scop, o cooperare consolidată între instituțiile UE, pentru o mai mare transparență;

2. este profund îngrijorat în legătură cu validitatea și calitatea datelor transmise de statele membre cu privire la venitul lor național brut (VNB), cu numărul de cazuri deschise și închise și cu lipsa unor răspunsuri la solicitările de clarificări din partea Comisiei sau a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF);

3. constată, în special, că frauda și corupția care afectează bugetul Uniunii sunt direct proporționale cu lipsa de transparență a procedurilor de alocare, administrare și cheltuire a fondurilor UE; solicită, prin urmare, îmbunătățirea comunicării dintre instituțiile UE și statele membre privind aceste proceduri, care ar trebui să implice reguli mai puține, dar mai transparente, ceea ce ar face practic imposibilă frauda; solicită, în acest scop, să se disemineze la o scară cât mai largă bunele practici;

4. salută faptul că Comisia a adoptat o strategie multianuală de combatere a fraudei care contribuie la eliminarea diferențelor importante în ceea ce privește numărul de nereguli raportat de fiecare stat membru;

5. solicită din nou ca toate curțile de conturi ale statelor membre să publice declarații naționale pentru a indica modul în care au fost cheltuite fondurile UE;

6. solicită, în mod expres, să se facă o distincție clară între fraudă și eroare și să se disemineze informații privind cele mai frecvente tipuri de fraudă și eroare, oferind în același timp exemple concrete, astfel încât utilizatorii de fonduri UE și autoritățile de management al acestora să fie mai bine informați, inclusiv cu privire la gravitatea consecințelor la care riscă să se expună; subliniază că este esențial, de asemenea, să se acorde mai multă atenție rezultatelor proiectelor finanțate de Uniune, și nu numai exactității conturilor, pe baza unor controale efectuate la fața locului de către un personal calificat, independent și în afara oricăror conflicte de interese;

7. subliniază importanța acordării unei atenții deosebite fraudei și infracțiunilor comise în dauna bugetului UE care prezintă un caracter transnațional, săvârșite de grupările de crimă organizată;

8. dorește, de asemenea, consolidarea cooperării între statele membre și Comisie cu privire la modurile în care sunt gestionate fondurile; solicită asigurarea unei formări cuprinzătoare pentru personalul autorităților implicate în gestionarea fondurilor, în special pentru personalul serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS), pentru a-și dezvolta propriile strategii naționale de luptă împotriva fraudei;

9. solicită Comisiei să adauge un capitol privind performanțele instituțiilor UE în viitorul Raport UE privind combaterea corupției, ce urmează a fi publicat la începutul lui 2016;

10. solicită, prin urmare, punerea în aplicare în mod transversal a articolului 325 din TFUE în toate politicile Uniunii, precum și luarea de măsuri nu doar ca răspuns la cazurile de fraudă, ci și pentru a le preveni; solicită să se respecte articolul 325 din TFUE, și în special alineatul (5) referitor la rapoartele anuale, care au în prezent un an de întârziere; solicită să se simplifice, în special, utilizarea subvențiilor europene în cadrul politicii de coeziune; solicită respectarea procedurilor convenite și ratificarea acordurilor privind combaterea fraudei la nivel regional și internațional care au fost încheiate între Uniune și țările sau organizațiile terțe; solicită să se dea curs planului de acțiune și recomandărilor cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun, în special recomandarea 130 privind vizibilitatea măsurilor luate de către statele membre pentru combaterea fraudei și a crimei organizate, precum și recomandarea 131 privind planul de acțiune general pentru perioada 2014-2019 de eradicare a crimei organizate, a corupției și a spălării banilor – punctele (i)-(xxi); solicită să se prezinte primele rezultate ale punerii în aplicare a Directivei privind falsificarea de monedă; solicită, în plus, să se ofere mai multe informații cu privire la instrumentele de combatere a corupției utilizate de OLAF și cu privire la coordonarea procedurilor statelor membre de recuperare a sumelor încasate în mod fraudulos;

11. subliniază importanța creării unui sistem european coerent și eficace de cercetare și urmărire penală a infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii și solicită să se depună toate eforturile în vederea adoptării, cât mai curând posibil, a planului privind instituirea Parchetului European și a Directivei privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (așa-numita „Directivă PIF”); solicită Consiliului să acorde prioritate acestor dosare esențiale și să informeze în mod constant Parlamentul cu privire la situația actuală a negocierilor privind Parchetul European; subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat, în hotărârea sa în cauza C-105/14 din 8 septembrie 2015, faptul că există o legătură directă între colectarea TVA-ului în statele membre și interesele financiare ale UE; reafirmă, așadar, că Directiva PIF ar trebui să se refere și la fraudele în materie de TVA pentru a conferi unui viitor Parchet European competența de a cerceta astfel de infracțiuni și a-i urmări penal pe presupușii făptuitori; consideră că aceste acțiuni și altele de acest gen ar putea contribui la restabilirea încrederii populației în gestionarea eficace a fondurilor UE;

12. solicită din nou Comisiei să prezinte rapid o propunere legislativă privind nivelul minim de protecție ce trebuie asigurat în Uniunea Europeană pentru avertizorii de integritate;

13. ține seama de complexitatea legislației UE și solicită simplificarea regulamentelor aplicabile bugetului UE pentru a preveni fraudele și/sau neregulile care afectează fondurile UE;

14. îndeamnă Comisia să publice imediat evaluarea privind toate acordurile încheiate cu societățile care produc articole din tutun pentru a stabili cât de eficiente sunt acestea în lupta împotriva fraudei și a activităților de contrafacere, care afectează interesele financiare ale UE, și pentru a evalua în ce măsură este oportun ca aceste tipuri de acorduri să fie reînnoite.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	3.12.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	19 0 2
Membri titulari prezenți la votul final	Mercedes Bresso, Elmar Brok, Fabio Massimo Castaldo, Kostas Chrysogonos, Richard Corbett, Pascal Durand, Danuta Maria Hübner, Constance Le Grip, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Paulo Rangel, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Claudia Tapardel, Kazimierz Michał Ujazdowski, Rainer Wieland
Membri supleanți prezenți la votul final	Isabella Adinolfi, Sven Giegold, Charles Goerens, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Helmut Scholz

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	28.1.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 1 2
Membri titulari prezenţi la votul final	Nedzhmi Ali, Louis Aliot, Jonathan Arnott, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Dennis de Jong, Martina Dlabajová, Ingeborg Gräßle, Verónica Lope Fontagné, Monica Macovei, Georgi Pirinski, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Bart Staes, Marco Valli, Derek Vaughan, Anders Primdahl Vistisen, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Caterina Chinnici, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Marian-Jean Marinescu, Andrey Novakov, Julia Pitera, Miroslav Poche, Patricija Šulin

[1] JO L 84, 20.3.2014, p. 6.
[2] JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
[3] JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
[4] JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.
[5] JO C 161 E, 31.5.2011, p. 62.
[6] JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
[7] JO L 94, 28.3.2014, p. 65.
[8] http://www.ombudsman.europa.eu/ro/press/release.faces;jsessionid=A779E7B464954DB55B9C30B97DB16F92
[9] Texte adoptate, P8_TA(2015)0062.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate