RAPORT referitor la evaluarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) și la activitățile Fundației pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ale Grupului Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) și ale Consiliul de Supraveghere a Interesului Public (PIOB)

3.5.2016 - (2016/2006(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Theodor Dumitru Stolojan

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la evaluarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) și la activitățile Fundației pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ale Grupului Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) și ale Consiliul de Supraveghere a Interesului Public (PIOB)

(2016/2006(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate[1],

–  având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, condus de Jacques de Larosière,

–  având în vedere Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013[2] privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE [3] a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE[4] și 83/349/CEE[5] ale Consiliului,

–  având în vedere Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora[6],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 258/2014 al Parlamentului European și al Consiliului[7] din 3 aprilie 2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020 și de abrogare a Deciziei nr. 716/2009/CE[8],

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 258/2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0202),

–  având în vedere raportul din octombrie 2013 elaborat de Philippe Maystadt și intitulat „Ar trebui ca standardele IFRS să fie mai europene?”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2 iulie 2014 către Parlamentul European și Consiliu privind progresele obținute în implementarea reformei EFRAG conform recomandărilor din raportul Maystadt (COM (2014)0396),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 iunie 2015 către Parlamentul European și Consiliu privind evaluarea Regulamentului (UE) nr. 1606/2002 din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (COM (2015)0301),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 septembrie 2015 către Parlamentul European și Consiliu privind activitățile din 2014 ale Fundației IFRS, ale EFRAG și ale PIOB (COM(2015)0461),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2015 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Plan de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital” (COM(2015)0468),

–  având în vedere studiul privind Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB) intitulat „The European Union’s Role in International Economic Fora – paper 7: The IASB” (Rolul Uniunii Europene în forurile economice internaționale - capitolul 7: IASB) și cele patru studii privind IFRS 9, și anume: „IFRS Endorsement Criteria in Relation to IFRS 9” (Criteriile de adoptare a IFRS în legătură cu IFRS 9), „The Significance of IFRS 9 for Financial Stability and Supervisory Rules” (Rolul IFRS 9 pentru stabilitatea financiară și normele de supraveghere), „Impairments of Greek Government Bonds under IAS 39 and IFRS 9: A Case Study” (Deprecierile obligațiunilor emise de guvernul elen conform IAS 39 și IFRS 9: studiu de caz) și „Expected-Loss-Based Accounting for the Impairment of Financial Instruments: the FASB and IASB IFRS 9 Approaches” (Contabilitatea bazată pe pierderile estimate pentru deprecierea instrumentelor financiare: abordările FASB și IASB privind IFRS 9),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenței standardelor de contabilitate aplicate de emitenți de valori mobiliare din țări terțe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE și 2004/109/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului[9],

–  având în vedere declarația liderilor G20 din 2 aprilie 2009,

–  având în vedere documentul de dezbatere al IASB din iulie 2013 intitulat „A Review of the Conceptual Framework for Financial Reporting” (Revizuirea cadrului conceptual de raportare financiară) (DP/2013/1) și solicitarea de opinii din partea IASB, din iulie 2015, intitulată „Trustees' Review of Structure and Effectiveness: Issues for the Review” (Analiza structurii și eficacității realizată de administratorii de active: aspecte de analiză),

–  având în vedere observația Comisiei din 1 decembrie 2015 cu privire la „Trustees' Review of Structure and Effectiveness” a IASB,

–  având în vedere Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 9 privind instrumentele financiare, emis la 24 iulie 2014 de către IASB, avizul de adoptare a IFRS 9 emis de EFRAG, evaluarea IFRS 9 realizată de EFRAG cu privire la principiul imaginii fidele și corecte, documentele de ședință ale Comitetului de reglementare contabilă (ARC) cu privire la IFRS 9 și scrisorile cu observații din partea Băncii Centrale Europene (BCE) și a Autorității Bancare Europene (ABE) privind adoptarea IFRS 9,

–  având în vedere scrisoarea din 14 ianuarie 2014 trimisă în numele coordonatorilor Comisiei pentru afaceri economice și monetare, în care se prezintă observații privind documentul de dezbatere al IASB intitulat „Revizuirea cadrului conceptual de raportare financiară”,

–  având în vedere raportul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), din 31 martie 2015, privind activitățile de executare și de reglementare ale organismelor de aplicare a normelor de contabilitate în 2014 (ESMA/2015/659),

–  având în vedere orientările publicate de ESMA la 10 iulie 2014 referitoare la aplicarea cerințelor în materie de informații financiare (ESMA/2014/807),

–  având în vedere tabloul ESMA privind respectarea orientărilor ESMA referitoare la aplicarea cerințelor în materie de informații financiare (ESMA/2015/203 REV), din 19 ianuarie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2008 privind standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB)[10],

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale[11]

–  având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate[12], modificată de Directiva 2014/56 a Parlamentului European și a Consiliului[13] din 16 aprilie 2014, aplicabilă de la jumătatea lunii iunie din 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0172/2016),

A.  întrucât Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și standardele internaționale de audit (ISA) reprezintă o componentă esențială necesară pentru funcționarea eficientă a pieței interne și a piețelor de capital; întrucât IFRS și ISA pot fi înțelese ca reprezentând un bun public și deci ele nu ar trebui să pericliteze stabilitatea financiară sau să împiedice dezvoltarea economică a Uniunii și ar trebui să servească interesul comun, nu numai interesele investitorilor, debitorilor și creditorilor;

B.  întrucât falsificarea contabilității firmelor reprezintă o amenințare pentru stabilitatea economică și financiară și, în plus, zdruncină încrederea cetățenilor în modelul economiei sociale de piață;

C.  întrucât scopul IFRS este de a consolida responsabilitatea prin reducerea lacunelor în materie de informații dintre investitori și societăți, de a proteja investițiile, de a aduce transparență prin creșterea comparabilității internaționale și a calității informațiilor financiare și prin susținerea investitorilor și a altor participanți pe piață în luarea unor decizii economice în cunoștință de cauză și, prin urmare, au influență asupra comportamentului actorilor de pe piețele financiare și au impact asupra stabilității acestor piețe; ia act, cu toate acestea, de faptul că acest model contabil bazat pe „utilitatea deciziei” nu este pe deplin concordant cu funcția contabilă de „adecvare a capitalului”, descrisă în jurisprudența CEJ și în directiva contabilă, sugerând că baza conceptuală a contabilității, conform cadrului IFRS, nu acoperă obiectivul contabilității prevăzut de legislația UE, pentru care standardul este imaginea fidelă și corectă a cifrelor indicate, conform observațiilor din răspunsul scris E-016071/2015 dat de comisarul Jonathan Hill la 25 februarie 2016; întrucât cerința privind imaginea fidelă și corectă necesită o evaluare holistică în care sunt importante cifrele și explicațiile calitative;

D.  întrucât directiva contabilă prevede că situațiile financiare „prezintă o importanță deosebită pentru protecția acționarilor, a asociaților și a terților” și că „aceste tipuri de întreprinderi [...] nu oferă garanții terților peste valoarea activului lor net”; întrucât directiva contabilă prevede, de asemenea, că scopul său „este de a proteja interesele existente în societățile cu capital pe acțiuni”, garantând că dividendele nu sunt plătite din capitalul social; întrucât acest scop contabil general poate fi îndeplinit numai dacă cifrele specificate în conturi oferă o imagine fidelă și corectă a activelor companiei, a pasivelor, a poziției financiare și a profitului sau pierderilor sale; întrucât imaginea corectă și fidelă, stabilirea plății dividendelor și evaluarea solvabilității unei companii necesită, de asemenea, informații calitative și o evaluare mai amplă a riscurilor;

E.  întrucât IASB funcționează sub egida Fundației IFRS – o corporație privată non profit înregistrată la Londra (Regatul Unit) și la Delaware (SUA) – și este organismul care stabilește standarde, iar procesele sale trebuie să fie transparente, independente și să facă obiectul responsabilității publice directe; întrucât UE contribuie cu circa 14% la bugetul Fundației IFRS și este, prin urmare, cel mai mare contribuitor financiar;

F.  întrucât circulația la nivel mondial a capitalului necesită un sistem global de standarde de contabilitate; întrucât IFRS sunt aplicate în 116 jurisdicții în diferite modalități (adoptare integrală, parțială, opțiune sau convergență), dar nu și în SUA pentru emitenții naționali;

G.  întrucât prin Acordul de la Norwalk din septembrie 2002, încheiat între IASB și Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Financiară din SUA (FASB), s-a propus convergența dintre IFRS emise de IASB și principiile contabile general acceptate din SUA (US-GAAP) emise de FASB;

H.  întrucât, în UE, procesul de adoptare se bazează pe criteriile de adoptare prevăzute în Regulamentul IAS; întrucât un IFRS nu ar trebui să contravină principiului imaginii fidele și corecte, așa cum este prevăzut în directiva contabilă, care prevede că situațiile financiare trebuie să prezinte o imagine „fidelă și corectă” a activelor și pasivelor, a poziției financiare și a situației profiturilor și pierderilor unei companii; întrucât dividendele și primele nu ar trebuie să fie plătite din profituri nerealizate, adică, în cele din urmă, din capital, după cum se prevede în directiva privind menținerea capitalului; întrucât IFRS ar trebui să servească interesului general din Europa și ar trebui să respecte criteriile de bază legate de calitatea informațiilor necesare pentru situațiile financiare;

I.  întrucât Comisia, Consiliul și Parlamentul European iau parte la procesul de adoptare pe baza recomandărilor primite din partea Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), un consilier privat pe probleme tehnice al Comisiei, și pe baza activității Comitetului de reglementare contabilă (ARC), format din reprezentanți ai statelor membre; întrucât în raportul Maystadt s-a discutat posibilitatea de a crea o agenție care să înlocuiască EFRAG, ca soluție pe termen lung;

J.  întrucât, în UE, diferite părți interesate, în special investitori pe termen lung, au ridicat problema măsurii în care IFRS respectă prevederile legale din directiva contabilă, în special principiile prudenței și bunei gestiuni; întrucât implicarea Parlamentului în procesul de stabilire a standardelor nu este suficientă și nu este pe măsura contribuției financiare de la bugetul UE la Fundația IFRS; întrucât s-a pus accent și pe consolidarea poziției Europei pentru a garanta că aceste principii sunt pe deplin recunoscute și integrate în cadrul întregului proces de stabilire a standardelor;

K.  întrucât crizele financiare recente au adus rolul IFRS în stabilitatea financiară și în creșterea economică pe agenda G20 și pe cea a UE, în special normele privind recunoașterea pierderilor din sistemul bancar; întrucât G20 și raportul De Larosière au subliniat aspecte-cheie în ceea ce privește standardele contabile anterioare crizei, printre care se numără contabilitatea extrabilanțieră, caracterul prociclic aferent principiului raportării la piață, recunoașterea profiturilor și pierderilor, subestimarea acumulării riscului în timpul perioadelor ciclice de evoluție favorabilă și lipsa unei metodologii comune transparente de evaluare a activelor nelichide și depreciate;

L.  întrucât IASB a dezvoltat IFRS 9 privind instrumentele financiare ca răspuns-cheie la unele aspecte ale crizei și impactul acestora asupra sectorului bancar; întrucât avizul EFRAG privind IFRS 9 a fost unul favorabil, cu o serie de observații referitoare la utilizarea „valorii juste” în caz de dificultăți pe piață, lipsa bazei conceptuale privind abordarea referitoare la provizioanele pentru pierderi pe 12 luni și provizioanele nesatisfăcătoare privind investițiile pe termen lung; întrucât, din cauza datelor diferite de intrare în vigoare a IFRS 9 și a viitorului standardul în materie de asigurări, avizul a exprimat o rezervă în ceea ce privește aplicabilitatea standardului la sectorul asigurărilor; întrucât această chestiune este recunoscută chiar de IASB; întrucât există preocupări că prelucrarea contabilă a capitalului care a fost propusă poate afecta negativ investițiile pe termen lung; întrucât scrisorile cu observații din partea BCE și ABE cu privire la IFRS 9 au fost favorabile, dar au menționat și o serie de deficiențe specifice;

M.  întrucât problema contabilității extrabilanțiere a fost abordată în modificările ulterioare ale IFRS 7 - Instrumente financiare: informații de furnizat și prin emiterea a trei standarde noi, IFRS 10 - Situații financiare consolidate, IFRS 11 - Acorduri comune și IFRS 12 - Prezentarea informațiilor privind interesele în alte entități;

N.  întrucât, în mai 2015, IASB a publicat un proiect de expunere privind „cadrul conceptual”, care descrie conceptele pe care se bazează IASB când elaborează IFRS, oferind celor care pregătesc situațiile financiare posibilitatea de a dezvolta și alege politici contabile și ajutând toate părțile să înțeleagă și să interpreteze IFRS;

O.  întrucât structura de guvernanță a Fundației IFRS este în prezent revizuită, conform statutului său; întrucât este, prin urmare, momentul potrivit pentru o revizuire a structurii organizaționale și pentru schimbările necesare pentru organismele de guvernare și de monitorizare ale Fundației IFRS și ale IASB, pentru a le integra mai bine în sistemul de instituții internaționale și pentru asigura reprezentarea amplă a intereselor (cum ar fi agențiile de reprezentare a consumatorilor și ministerele de finanțe), precum și responsabilitate publică ce va garanta standarde contabile de înaltă calitate;

P.  întrucât ISA sunt elaborate de Consiliului pentru standarde internaționale de audit și asigurare (IAASB), un organism independent al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC); întrucât Consiliul de supraveghere a interesului public (Public Interest Oversight Board - PIOB) este o organizație independentă internațională care supraveghează procesul care duce la adoptarea ISA și celelalte activități de interes public ale IFAC;

Q.  întrucât programul Uniunii de susținere a anumitor activități din domeniul raportării financiare și a auditului pentru perioada 2014-2020 include finanțarea Fundației IFRS și a PIOB pentru perioada 2014-2020, iar finanțarea EFRAG numai pentru perioada 2014-2016,

Evaluarea celor 10 ani de aplicare a IFRS în UE

1.  ia act de raportul de evaluare a IAS elaborat de Comisie cu privire la aplicarea IFRS în UE; ia act și de concluzia Comisiei cum că obiectivele Regulamentului IAS au fost îndeplinite; regretă faptul că Comisia nu a propus încă schimbările legale necesare pentru a soluționa deficiențele identificate în cursul evaluării realizate; invită organismul de stabilire a standardelor să se asigure că IFRS sunt în conformitate cu setul de standarde de contabilitate în vigoare și să promoveze convergența la nivel internațional; solicită o abordare mai coordonată în ceea ce privește elaborarea unor standarde noi, care să includă și termene de aplicare coordonate, în special în ceea ce privește implementarea IFRS 9 (Instrumente financiare) și a noului IFRS 4 (Contractele de asigurare); îndeamnă Comisia să prezinte cu diligență propuneri legislative în acest sens și să garanteze că întârzierile nu provoacă abaterea de la normele în materie de concurență sau distorsionarea concurenței în sectorul asigurărilor; cere Comisiei să analizeze în detaliu dacă recomandările din raportul de Larosière au fost implementate integral, în special recomandarea nr. 4, care prevede că este necesar să se analizeze mai detaliat principiul raportării la piață;

2.  invită Comisia să ia dea curs urgent recomandării din raportul Maystadt privind extinderea criteriului privind „bunul public”, însemnând faptul că standardele de contabilitate nu ar trebui nici să pericliteze stabilitatea financiară din UE, nici să împiedice dezvoltarea economică a UE, precum și să garanteze că acest criteriu va fi respectat pe deplin pe parcursul procesului de adoptare; îndeamnă Comisia să elaboreze, împreună cu EFRAG, orientări clare privind sensul conceptelor de „interes public” și de „imagine fidelă și corectă”, pe baza jurisprudenței CEJ și a directivei contabile, pentru a ajunge la un acord cu privire la aceste criterii de adoptare; invită Comisia să prezinte o propunere de introducere a definiției Maystadt referitoare la criteriul „interesului public” în cadrul Regulamentului IAS; invită Comisia ca, împreună cu EFRAG, să analizeze sistematic dacă criteriul „interesului public”, așa cum este definit de Maystadt, necesită modificarea standardelor contabile în vigoare și, pe această bază, să colaboreze cu IASB și cu organismele de stabilire a standardelor de la nivel național și din țările terțe pentru a obține susținere la o scară mai largă pentru aceste modificări sau, în lipsa acestei susțineri ample, să prevadă în dreptul UE standarde specifice pentru îndeplinirea unor astfel de criterii, dacă este necesar;

3.  ia act de faptul că testul privind imaginea fidelă și corectă, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE, se aplică la cifrele specificate în conturi ca fiind standardul pentru conturile întocmite în conformitate cu legislația europeană, menționat la considerentele 3 și 29 din directivă; subliniază că acest obiectiv este relaționat cu funcția conturilor de adecvare a capitalului, și anume că investitorii, atât creditori, cât și părți interesate, folosesc cifrele din conturile anuale ca bază pentru a stabili dacă o companie este solventă la „activul net” și pentru a determina plățile de dividende;

4.  subliniază că o componentă de bază pentru a reda o imagine fidelă și corectă a cifrelor specificate în conturi este evaluarea prudentă, care înseamnă că nu trebuie să se subestimeze pierderile sau să se supraestimeze profiturile, conform dispozițiilor de la articolul 6 alineatul (1) litera (c) punctele (i) și (ii) din directiva contabilă; subliniază că această interpretare a directivei contabile a fost confirmată de numeroase hotărâri ale CEJ;

5.  ia act de faptul că considerentul 9 din Regulamentul IAS permite un anumit grad de flexibilitate la luarea unei decizii de adoptare a IFRS, nefiind obligatorie „conformitatea strictă cu toate dispozițiile directivelor respective”; sugerează totuși că aceasta nu se extinde pentru a permite ca IFRS să devieze foarte mult de la scopul general al directivei contabile din 2013 (2013/34/UE), care a înlocuit cea de-a Patra Directivă privind dreptul societăților comerciale (78/660/CEE) și cea de-a Șaptea Directivă privind dreptul societăților comerciale (83/349/EEC), menționate la articolul 3 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul IAS, deoarece aceasta ar avea ca rezultat situații financiare care supraestimează profiturile sau subestimează pierderile; consideră, în acest sens, că adoptarea IAS 39 poate contraveni acestui scop general al celei de-a Patra și celei de-a Șaptea directive privind dreptul societăților comerciale, înlocuite cu directiva contabilă din 2013, din cauza modelului privind pierderile suportate, în special articolului 31 alineatul (1) litera (bb) din A Patra Directivă privind dreptul societăților comerciale, care prevedea că ar trebui măsurate și recunoscute „toate riscurile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar în cauză sau în cursul exercițiului anterior, chiar dacă astfel de riscuri sau pierderi devin evidente între data închiderii bilanțului și data întocmirii acestuia”;

6.  salută intenția IASB de a introduce principiul „prudenței” și de a consolida „buna gestiune” în noul cadru conceptual; regretă faptul că „prudența” înseamnă, în interpretarea IASB, numai „tratarea prudentă a libertății de apreciere”; ia act de faptul că modul în care IASB înțelege principiul prudenței și bunei gestiuni nu este același cu cel prevăzut în jurisprudența CEJ relevantă și în directiva contabilă; consideră că principiul „prudenței” ar trebui să fie însoțit de principiul fiabilității; invită Comisia și EFRAG să convină asupra semnificației principiului prudenței și bunei gestiuni, astfel cum sunt definite în jurisprudența CEJ și în directiva contabilă, și, pe această bază, să coopereze cu IASB și cu organismele de stabilire a standardelor de la nivel național și din țările terțe pentru a obține susținere la o scară mai largă pentru aceste principii; invită IASB să analizeze sistematic dacă un cadru conceptual revizuit necesită schimbări ale standardelor contabile în vigoare și să realizeze modificări acolo unde este necesar;

7.  ia act de reforma privind recunoașterea pierderilor în cadrul IFRS, care a trebui să permită dispoziții privind acumularea mai prudentă a pierderilor, pe baza conceptului de perspectivă de pierderi preconizate, și nu de pierderi suportate; este de opinie că procesul european de adoptare a IFRS trebuie să încadreze cu atenție și prudență modul în care va fi specificat conceptul de pierderi preconizate, pentru a evita încrederea excesivă în model și pentru a permite elaborarea de orientări clare în materie de supraveghere a deprecierii activelor;

8.  este de opinie că problema contabilității extrabilanțiere nu a fost încă abordată în mod adecvat și eficient, deoarece decizia dacă un activ trebuie raportat în bilanț sau nu face în continuare obiectul unei norme automate care poate fi eludată; invită IASB să corecteze aceste deficiențe;

9.  salută protocoalele Fundației IFRS și ale IOSCO privind consolidarea cooperării pe problemele-cheie identificate de G20 privind reglementarea piețelor de valori mobiliare; consideră că această cooperare este necesară pentru a satisface nevoia de standarde de contabilitate globale de înaltă calitate și pentru a încuraja aplicarea unor standarde consecvente în ciuda unor condiții-cadru naționale diferite;

10.  își exprimă convingerea că schimbul de informații dintre IASB și IOSCO privind extinderea utilizării IFRS ar trebui văzut nu numai ca un exercițiu de inventariere, ci și ca o posibilitate de identificare a exemplelor de bune practici; salută, în această privință, rundele anuale de discuții („enforcer discussion session”) introduse de IOSCO pentru a informa IASB cu privire la chestiunile esențiale legate de aplicare și implementare;

11.  menționează că efectele unui standard de contabilitate trebuie înțelese pe deplin; insistă asupra faptului că IASB și EFRAG ar trebui să acorde prioritate consolidării analizelor lor de impact, în special în domeniul macroeconomic, precum și evaluării nevoilor diferite ale unei game largi de părți interesate, inclusiv ale investitorilor pe termen lung și ale societăților, precum și ale publicului larg; invită Comisia să reamintească EFRAG să își consolideze capacitatea de a evalua impactul noilor standarde contabile asupra stabilității financiare, concentrându-se explicit pe nevoile europene, care ar trebui introduse în standardizarea IASB într-o etapă mai timpurile a procesului; ia act, în special, de lipsa unei evaluări de impact cantitativ pentru IFRS 9, pentru care nu vor fi disponibile date înainte de 2017; cere Comisiei să se asigure că IFRS 9 servește strategiei de investiții pe termen lung a UE, în special prin restricționarea dispozițiilor care ar putea introduce volatilitate excesivă pe termen scurt în situațiile financiare; ia act de faptul că agențiile europene de supraveghere (AES), și anume ESMA, ABE și EIOPA, care au experiența și capacitatea de a participa la această sarcină, au refuzat participarea cu drepturi deplini în consiliul EFRAG din cauză că EFRAG este un organism privat; consideră că BCE și AES, care în urma reformei acordurilor în materie de guvernanță au calitatea de observatori ai consiliului ERFRAG, și-ar putea aduce contribuția pentru ca efectele asupra stabilității financiare să fie luate mai mult în considerare; îndeamnă Comisia ca, în cadrul revizuirii Regulamentului IAS, să analizeze modalități de a obține feedback sistematic formal din partea AES;

12.  are convingerea că numai regulile simple pot fi aplicate de către utilizatori și controlate de către supraveghetori în mod eficient; reamintește că, în declarația din 2 aprilie 2009, G20 a cerut reducerea complexității standardelor contabile pentru instrumentele financiare, precum și claritate și coerență în aplicarea standardelor de evaluare la nivel internațional, în colaborare cu instituțiile de supraveghere; este preocupat de complexitatea persistentă a IFRS; cere ca această complexitate să fie redusă ori de câte ori acest lucru este adecvat și posibil în procesul de elaborare de noi standarde contabile; consideră că un sistem mai puțin complex de standarde contabile va contribui la o implementare mai uniformă, astfel încât datele financiare ale companiilor să fie comparabile între statele membre;

13.  cere să se prezinte rapoarte obligatorii pentru fiecare țară, conform IFRS; reamintește opinia Parlamentului potrivit căreia rapoartele publice pe țări pot juca un rol decisiv în combaterea evitării plății taxelor și a fraudei fiscale;

14.  cere IASB, Comisiei și EFRAG să implice Parlamentul și Consiliul într-o etapă timpurie a elaborării standardelor de raportare financiară, în general și în procesul de adoptare, în special; consideră că procesul de control pentru adoptarea IFRS în UE ar trebui să aibă un caracter formal și să fie structurat, prin analogie cu procesul de control privind măsurile de „nivel 2” din domeniul serviciilor financiare; recomandă autorităților europene să invite părțile interesate din societatea civilă să le sprijine activitățile, inclusiv la nivelul EFRAG; invită Comisia să creeze un spațiu în care părțile interesate să discute principii fundamentale de contabilitate aplicate în Europa; invită Comisia să acorde Parlamentului posibilitatea de a primi o listă scurtă a candidaților la funcția de președinte al EFRAG, pentru a organiza audieri informale înainte de votarea candidatului propus;

15.  constată, în acest context, că Parlamentul ar trebui să joace rolul de promotor activ al IFRS, cu condiția ca cererile cuprinse în prezenta rezoluție să fie luate în considerare, întrucât există dovezi că beneficiile vor fi mai importante decât costurile;

16.  are convingerea că o economie globalizată are nevoie de standarde contabile acceptate la nivel internațional; reamintește, cu toate acestea, că convergența nu este un obiectiv în sine, ci este doar de dorit, în măsura în care are ca rezultat standarde contabile mai bune, care reflectă orientarea către interesul public, prudență și fiabilitate; consideră, prin urmare, că ar trebui să continue dialogul solid dintre IASB și organismele naționale de stabilire a standardelor contabile, în ciuda progresului lent al procesului de convergență;

17.  ia act de faptul că majoritatea întreprinderilor sunt IMM-uri; ia act de intenția Comisiei de a analiza, împreună cu IASB, posibilitatea de a elabora standarde contabile comune, de înaltă calitate și simplificate pentru IMM-uri, care ar putea fi folosite voluntar la nivelul UE de către IMM-urile listate în sistemele multilaterale de tranzacționare (MFT) și, în mod mai specific, pe piețele de creștere pentru IMM-uri; ia act, în acest sens de posibilitățile standardelor de raportare financiară deja existente pentru IMM-uri; consideră că o condiție pentru ca IFRS să continue să funcționeze în acest domeniu este să fie mai puțin complexe și să nu promoveze caracterul pro-ciclic, precum și ca interesele IMM-urilor să fie reprezentate în mod suficient în cadrul IASB; consideră că părțile interesate relevante ar trebui reprezentate în cadrul IASB; cere Comisiei să realizeze o evaluare de impact corespunzătoare cu privire la efectele IFRS pentru IMM-uri, înainte de a lua alte măsuri; cere ca o astfel de evoluție să fie monitorizată cu atenție, iar Parlamentul să fie informat pe deplin, ținându-se seama în mod adecvat de procesul referitor la o mai bună reglementare;

18.  subliniază faptul că organismele naționale de stabilire a standardelor sunt în prezent bine integrate în EFRAG; menționează, prin urmare, rolul consultativ al EFRAG în materie de chestiuni contabile referitoare la companiile mici listate, precum și la IMM-uri la modul mai general;

19.  salută faptul că Comisia încurajează statele membre să urmeze orientările ESMA în ceea ce privește aplicarea cerințelor în materie de informații financiare; regretă faptul că unele state membre nu respectă și nu intenționează să respecte orientările ESMA privind aplicarea cerințelor în materie de informații financiare; cere statelor membre respective să depună eforturi pentru asigurarea conformității: invită Comisia să evalueze dacă competențele ESMA fac posibilă asigurarea aplicării consecvente și coerente în întreaga UE și, în caz contrar, să analizeze alte modalități de asigura un grad adecvat de aplicare și conformitate;

20.  constată faptul că echilibrul dintre domeniul obligatoriu de aplicare al Regulamentului IAS și posibilitatea statelor membre de a extinde utilizarea IFRS la nivel național asigură un grad adecvat de subsidiaritate și de proporționalitate;

21.  salută intenția Comisiei de a analiza posibilitatea de a coordona normele UE referitoare la distribuirea dividendelor; reamintește, în acest sens, articolul 17 alineatul (1) din Directiva privind menținerea capitalului, care se referă direct la conturile anuale ale unei companii ca reprezentând baza pentru deciziile referitoare la distribuirea dividendelor și care introduce anumite restricții privind distribuirea dividendelor; ia act de faptul că evaluarea Regulamentului IAS efectuată de Comisie a dovedit că persistă diferențe în ceea ce privește aplicarea IFRS între statele membre; subliniază că normele privind menținerea capitalului și distribuirea dividendelor au fost menționate în raportul privind evaluarea Regulamentului IAS ca reprezentând sursa unor dispute juridice care pot apărea în anumite jurisdicții în care statele membre permit sau solicită utilizarea IFRS pentru situațiile financiare anuale individuale pe care se bazează repartizarea profiturilor; subliniază că fiecare stat membru analizează modul în care aceste probleme pot fi abordate în cadrul legislației naționale și al cerințelor de la nivelul UE privind menținerea capitalului; invită Comisia, în acest sens, să asigure respectarea directivei privind menținerea capitalului și a directivei contabile;

22.  cere EFRAG și Comisiei să examineze cât mai curând posibil dacă standardele contabile permit frauda fiscală și evitarea plății taxelor și să efectueze toate schimbările necesare pentru a corecta și a preveni potențialele abuzuri;

23.  ia act de eforturile actuale de creștere a transparenței și a comparabilității conturilor publice prin elaborarea Standardelor europene de contabilitate pentru sectorul public (EPSAS);

Activitățile Fundației IFRS, ale EFRAG și ale PIOB

24.  sprijină recomandările Comisiei potrivit cărora consiliul de monitorizare al Fundației IFRS ar trebui să își reorienteze atenția de la chestiunea organizării interne către dezbaterea unor aspecte de interes public, care ar putea fi aduse în atenția Fundației IFRS; consideră, cu toate acestea, că ar trebui continuate progresele în ceea ce privește guvernanța Fundației IFRS și a IASB, în special în ceea ce privește transparența, prevenirea conflictelor de interese și diversitatea experților angajați; subliniază că legitimitatea IASB este în joc dacă consiliul de monitorizare continuă să nu fie de acord cu responsabilitatea sa, deși depinde de deciziile luate prin consens; sprijină, în special, propunerea Comisiei de a lua în considerare nevoile de raportare ale investitorilor cu orizonturi de timp diferite în materie de investiții și de a oferi soluții specifice la dezvoltarea standardelor, în special investitorilor pe termen lung; sprijină integrarea mai bună a IASB în sistemul instituțiilor financiare internaționale și eforturile de a asigura reprezentarea mai amplă a intereselor (cum ar fi agențiile care reprezintă consumatorii și ministerele de finanțe), precum și responsabilitatea publică ce va garanta standarde contabile de înaltă calitate;

25.  ia act de faptul că IASB este dominat de actori din sectorul privat; subliniază că întreprinderile de talie medie nu sunt deloc reprezentate; subliniază că Fundația IFRS continuă să se bazeze pe contribuții voluntare, adesea din partea sectorului privat, ceea ce poate da naștere riscului de conflict de interese; invită Comisia să îndemne Fundația IFRS să vizeze o structură de finanțare mai diversificată și mai echilibrată, bazată inclusiv pe onorarii și pe surse publice;

26.  salută activitățile Fundației IFRS/IASB materie de raportare în ceea ce privește carbonul și schimbările climatice; este, în special, de părere că aspectele structurale-cheie pe termen lung, cum ar fi evaluarea activelor de carbon depreciate în bilanțurile contabile ale întreprinderilor, ar trebui adăugate în mod explicit la programul de lucru al IFRS, pentru a dezvolta standardele corespunzătoare; cere organismelor IFRS să înscrie pe agenda lor provocarea reprezentată de raportarea referitoare la carbon și riscurile legate de carbon;

27.  cere Comisiei și EFRAG să analizeze trecerea de la capitaluri la obligațiuni în ceea ce privește alocarea activelor pentru pensii, ca rezultat al introducerii contabilității pe principiul raportării la piață, în cadrul IFRS;

28.  sprijină îndemnul adresat de Comisie Fundației IFRS de a se asigura că utilizarea IFRS și existența unei contribuții financiare permanente reprezintă condiții pentru calitatea de membru în organismele de guvernare și monitorizare ale Fundației IFRS și ale IASB; cere Comisiei să analizeze modalități de a reforma Fundația IFRS și IASB pentru a pune capăt drepturilor de veto ale membrilor care nu îndeplinesc criteriile susmenționate;

29.  cere administratorilor de active ai IFRS, consiliului de monitorizare al IFRS și IASB să promoveze echilibrul de gen în cadrul respectivelor foruri;

30.  reamintește cererea formulată în raportul Goulard privind măsuri de creștere a legitimității democratice, transparenței, responsabilității și integrității, care se referă, printre altele, la accesul public la documente, dialogul deschis cu diverse părți interesate, crearea unor registre obligatorii de transparență și norme privind transparența întâlnirilor de lobby, precum și norme interne, în special privind prevenirea conflictelor de interese;

31.  subliniază faptul că reforma EFRAG trebuie să îmbunătățească contribuția europeană la dezvoltarea noilor IFRS și ar putea participa la reforma guvernanței Fundației IFRS;

32.  regretă faptul că EFRAG funcționează în ultima perioadă fără președinte, dat fiind rolul-cheie pe care acesta îl joacă în realizarea consensului și în asigurarea unei voci europene clare și puternice în materie de contabilitate la nivel internațional; subliniază că este important să se numească un președinte al EFRAG cât mai curând posibil; prin urmare, îndeamnă Comisia să accelereze procesul de recrutare, ținând seama pe deplin de rolul Parlamentului și al Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare;

33.  salută reforma EFRAG, care a intrat în vigoare la 31 octombrie 2014, și recunoaște că au fost făcute eforturi semnificative în acest sens; ia act de nivelul sporit de transparență; regretă faptul că, în ceea ce privește finanțarea EFRAG și, în special, posibilitatea de a crea un sistem de taxe obligatorii plătite de companiile listate, Comisia și-a concentrat eforturile pe implementarea părților din reformă care pot fi realizate pe termen scurt; cere Comisiei ca, potrivit recomandărilor din raportul Maystadt, să realizeze acțiuni formale pentru a încuraja statele membre care nu dispun încă de un mecanism național de finanțare să instituie un astfel de mecanism; ia act de Comisiei de a propune extinderea Programului Uniunii pentru EFRAG pentru perioada 2017-2020; invită Comisia să realizeze o evaluare anuală cuprinzătoare a reformei pe care a convenit-o, după cum se prevede la articolul 9 alineatele (3) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 258/2014; invită Comisia să evalueze oportunitatea și posibilitatea de a transforma EFRAG într-o agenție publică pe termen lung;

34.  regretă faptul că cerința sugerată în raportul Maystadt de a combina funcțiile de director general al EFRAG și de președinte al grupului de experți tehnici ai EFRAG a devenit o simplă posibilitate; ia act de componența noului consiliu, care nu respectă propunerea din raportul Maystadt, deoarece autoritățile europene de supraveghere și Banca Centrală Europeană au refuzat să accepte totalitatea membrilor consiliului; cere EFRAG să extindă numărul de utilizatori din consiliu (în prezent fiind vorba doar de unul) și să garanteze că toate părțile interesate relevante sunt reprezentate în EFRAG;

35.  salută faptul că, în 2014, PIOB și-a diversificat finanțarea; ia act de faptul că finanțarea totală furnizată de IFAC a fost de 58%; deși înseamnă în continuare un procent semnificativ din finanțarea PIOB, aceasta este cu mult sub pragul de două treimi și, prin urmare, nu a fost necesară limitarea de către Comisie a contribuției sale anuale, după cum se prevede la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 258/2014; cere PIOB să își intensifice eforturile pentru a asigura integritatea profesiei de audit;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
• [2]  JO L 182, 29.6.2013, p.19.
• [3]  JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
• [4]  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
• [5]  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
• [6]  JO L 315, 14.11.2012, p. 74.
• [7]  JO L 105, 8.4.2014, p. 1.
• [8]  JO L 253, 25.9.2009. p. 8.
• [9]  JO L 340, 22.12.2007, p. 66.
• [10]  JO C 259E, 29.10.2009, p 94.
• [11]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.
• [12]  JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
• [13]  JO L 158, 27.5.2014, p. 196.

EXPUNERE DE MOTIVE

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), cu sediul la Londra, elaborează un set de standarde contabile de înaltă calitate, aplicabile la scară mondială, creând deci un limbaj comun pentru raportarea financiară globală. Raportorul ia act de importanța acestor standarde aplicabile la scară mondială pentru îmbunătățirea concurenței și pentru îndepărtarea barierelor în materie de investiții la scară mondială.

Începând din anul 2005, companiile din UE cotate la bursă au obligația de a-și întocmi situațiile financiare consolidate în conformitate cu aceste standarde. Încorporarea standardelor internaționale de contabilitate în legislația UE este reglementată de un mecanism de adoptare, conform dispozițiilor din Regulamentul IAS.

Standardele internaționale de contabilitate reprezintă o parte importantă a reglementărilor privind serviciile financiare și a cadrului de supraveghere din UE. Ele interacționează cu o multitudine de alte acte ale UE de reglementare a serviciilor financiare, printre altele din domeniul reglementării prudențiale. Prin urmare, raportorul subliniază rolul important al standardelor de contabilitate pentru dezvoltarea unei piețe unice a capitalului în Uniunea Europeană, în special în contextul proiectului referitor la uniunea piețelor de capital. Raportorul consideră că aplicarea standardelor internaționale de raportare financiară în UE a contribuit la consolidarea pieței unice și a consolidat, de asemenea, competitivitatea economiei europene, deoarece a permis întreprinderilor să atragă capital și investiții de pe piețele mondiale de capital. Efectele aplicării IFRS în Uniunea Europeană în ultimii zece ani au fost deci, per ansamblu, pozitive.

Cu toate acestea, criza financiară a arătat că standardele de raportare financiară trebuie revizuite și îmbunătățite. În special ramificațiile utilizării termenului de „valoare justă” în ceea ce privește stabilitatea financiară au antrenat o dezbatere care se află încă în curs.

Evaluarea Regulamentului IAS oferă o altă oportunitate de a aborda chestiunile privind procesul de adoptare a IFRS în Uniunea Europeană.

Elaborarea IFRS

Uniunea Europeană a delegat elaborarea standardelor internaționale de raportare financiară Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASB), un organism independent privat de autoreglementare. Independența acestei organizații trebuie să fie însoțită de acorduri în materie de responsabilitate adecvată. Revizuirea structurii și eficacității Fundației IFRS oferă posibilitatea de a aborda chestiuni precum influența europeană și responsabilitatea adecvată.

Complexitatea sporită a raportării financiare este, de asemenea, un motiv de preocupare pentru raportor. Organismele de stabilire a standardelor trebuie să se străduiască să ajungă la un echilibru corespunzător între necesitatea de a reflecta în standardele de contabilitate piețe și instrumente financiare complexe și necesitatea elaborării unor standarde globale de înaltă calitate, transparente și comparabile, care să poată fi înțelese de un număr mare de diverse părți interesate. Standardelor internaționale de contabilitate trebuie să li se aplice principiul proporționalității, în special pentru a permite și companiilor mai mici să fie listate. Raportorul salută intenția Comisiei, în contextul proiectului privind uniunea piețelor de capital, de a evalua, împreună cu IASB, posibilitatea de a elabora standarde de contabilitate pentru companiile admise la tranzacționare pe piețele de creștere pentru IMM-uri.

Raportorul subliniază că este necesar să se elaboreze standarde de raportare financiară coerente. Trebuie să se asigure coerența și consecvența în cadrul corpului existent de standarde internaționale de contabilitate, dar și în ceea ce privește celelalte reglementări privind serviciile financiare din UE. Având în vedere că scopul IFRS este de a crea standarde contabile armonizate la nivel mondial, aplicabile într-o multitudine de jurisdicții (utilizarea IFRS este în prezent obligatorie într-un număr de 116 jurisdicții, cu diferite structuri juridice, de reglementare și economice), marja în care se pot lua în considerare caracteristicile specifice europene este limitată. Prin urmare, pentru procedura de adoptare din UE nu există decât opțiunile de a adopta standardul integral; de a adopta parțial un standard (excepții) sau de a nu adopta un standard. Prin urmare, este extrem de important să se asigure influența europeană în toate etapele procesului de elaborare a standardelor.

Raportorul solicită să se continue creșterea influenței europene din etapele inițiale ale procesului de elaborare a standardelor contabile. În acest proces sunt implicate diverse entități europene din sectorul public și privat, de la nivel național și european, care au uneori opinii și interese diferite. Formularea unei poziții europene comune este deci importantă, dar, totodată, dificilă. EFRAG are un rol important de jucat în acest sens.

Adoptarea și aplicarea IFRS în Uniunea Europeană

IFRS trebuie să fie adoptate pentru a deveni parte din legislația UE. Această procedură de adoptare garantează faptul că standardele internaționale de contabilitate sunt în interesul economiei europene.

Grupului consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), un organism privat care oferă expertiză și consiliere tehnică Comisiei, joacă un rol important în consolidarea influenței europene, încă dintr-un stadiu incipient al procedurii de elaborare a standardelor. Raportorul salută implementarea reformei guvernanței EFRAG, prin care se dă curs recomandărilor din raportul Maystadt. Aceste reforme vor consolida capacitatea EFRAG de a-și realiza sarcinile. Raportorul subliniază că este necesar să se consolideze capacitatea EFRAG de a realiza evaluări de impact adecvate calitativ și cantitativ. În plus, trebuie analizate posibilitățile de a implica mai mult Parlamentul în etapele incipiente ale procedurii de adoptare. Comisia ECON a creat în acest sens echipa permanentă pentru IFRS.

Criteriile de adoptare joacă un rol important în procesul de adoptare (obiectivul interesului public european, imaginea fidelă și corectă și alte criterii calitative).

Alt aspect important este stabilirea echivalenței standardelor de contabilitate din țările terțe. În SUA, companiile de la nivel național nu au dreptul de a folosi IFRS. Prin urmare, activitatea IASB și a FASB (organismul de stabilire a standardelor din SUA) de realizare a convergenței standardelor este foarte importantă.

Trebuie asigurate respectarea și aplicarea consecventă a standardelor de raportare financiară pentru a garanta condiții echitabile de concurență pe piața unică. Raportorul subliniază rolul ESMA în asigurarea convergenței activităților de supraveghere în Europa (a se vedea, de asemenea, orientările ESMA privind aplicarea cerințelor în materie de informații financiare).

Abrevieri relevante

ARC	Accounting Regulatory Committee (Comitetul de reglementare contabilă)
EFRAG	European Financial Reporting Advisory Group (Grupul consultativ european pentru raportarea financiară)
ESMA	European Securities and Markets Authority (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe)
FASB	Financial Accounting Standards Board (Consiliul pentru standardele de contabilitate financiară)
IAS	International Accounting Standards (Standardele Internaționale de Contabilitate)
IASB	International Accounting Standards Board (Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate)
IFRS	International Financial Reporting Standards (Standarde internaționale de raportare financiară)
Fundația IFRS	Fundația IFRS este organismul de supraveghere al IASB
IFAC	International Federation of Accountants (Federația Internațională a Contabililor)
PIOB	Public Interest Oversight Board (Consiliul de supraveghere a interesului public)
ISA	International Standards on Auditing (Standardele Internaționale de Audit)

AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (8.4.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la evaluarea Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) și la activitățile Fundației pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), ale Grupului Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) și ale Consiliul de Supraveghere a Interesului Public (PIOB)

(2016/2006(INI))

Raportor pentru aviz: Ryszard Czarnecki

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât obiectivul principal al aplicării Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS) este armonizarea raportării financiare a întreprinderilor;

B.  întrucât criza economică și financiară a impus reformarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) în vederea creșterii gradului de transparență și de comparabilitate și în vederea unei mai bune gestionări a sistemelor economice;

C.  întrucât este de importanță fundamentală pentru Uniune ca aceasta să participe la dezbaterile pentru stabilirea standardelor internaționale de raportare, precum și la structura de guvernanță a organismelor internaționale de reglementare a normelor de contabilitate;

D.  întrucât participarea activă și colaborarea dintre actori la procesul de adoptare, de înființare și de aprobare permite înțelegerea mai bună a eventualelor costuri pe care le presupune aplicarea unor noi standarde de contabilitate și de raportare;

E.  întrucât opțiunile de politică în materie de contabilitate afectează sfera publică a UE și sistemele informatice de finanțe publice ale statelor membre,

1.  salută evaluarea de către Comisie a aplicării în Uniune în ultimii zece ani a „Regulamentului privind IAS”[1];

2.  salută obiectivele stabilite de IFRS, adică o mai bună mobilitate pentru IMM, reducerea fraudelor fiscale și acces la finanțare pe piețele de capital de la nivel mondial;

3.  consideră că îmbunătățirea fiabilității, comparabilității și transparenței informațiilor financiare este un obiectiv primordial;

4.  constată că aplicarea IFRS a contribuit la îmbunătățirea globală a eficacității, pertinenței și calității datelor și situațiilor financiare, spre beneficiul pieței unice și al piețelor de capital; atrage atenția asupra rolului de coordonare care îi revine Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în asigurarea aplicării consecvente a acestor standarde în întreaga Uniune;

5.  constată totodată că IFRS nu sunt pe deplin transpuse și recunoscute de statele membre, ceea ce subminează potențialul acestor standarde;

6.  invită Comisia și statele membre să își concentreze eforturile pe deplina lor aplicare, acest lucru fiind necesar pentru funcționarea uniunii europene a capitalurilor și pentru desăvârșirea pieței unice;

7.  recomandă statelor membre să respecte orientările ESMA pentru a asigura implementarea ușoară și deplină a IFRS;

8.  invită Comisia să elaboreze un standard contabil simplificat la nivelul UE pentru IMM listate în sistemele multilaterale de tranzacționare (MFT), mai ales cu accent pe piețele de creștere pentru IMM;

9.  observă că gradul ridicat de complexitate a IFRS impune o analiză minuțioasă a costurilor și beneficiilor și evaluări pertinente de impact și comunicarea actualelor rezultate ale pieței capitalurilor; o transparență și simplificare a IFRS ar permite o mai bună înțelegere și utilizare de către toți utilizatorii a informațiilor financiare; constată că trebuie menținut un echilibru atent între cerința de publicare a datelor și reducerea birocrației pentru IMM;

10.  subliniază, în acest context, rolul important al controlului democratic precum și faptul că Parlamentul, Comisia și Consiliul trebuie să fie implicate în elaborarea standardelor de raportare financiară și în procesul de aprobare pentru a se garanta coerența și adecvarea globală a principiilor contabile și de raportare; un proces de aprobare rămâne necesar pentru a asigura că standardele elaborate de organism privat îndeplinesc anumite criterii și sunt potrivite pentru economia europeană înainte de a deveni parte a legislației UE;

11.  constată în acest context că Parlamentul European ar trebui să dețină rolul de promotor activ al IFRS, întrucât există dovezi că beneficiile vor fi mai importante decât costurile;

12.  sprijină în acest context rolul consultativ al Grupului Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) în asigurarea unei prezențe și influențe europene în procesele de instituire, dezvoltare și revizuire a standardelor mondiale de contabilitate și în discuțiile cu privire la aceste procese;

13.  subliniază că punerea în aplicare în Uniune a unor standarde de contabilitate și de raportare standardizate si simplificate este importantă nu numai pentru piețe și întreprinderi, ci și pentru „binele general”[2];

14.  consideră că impactul adoptării IAS și IFRS asupra situațiilor financiare din sectorul public ar trebui analizat mai minuțios în contextul reformei sistemelor de contabilitate și de raportare din sectorul public și din cadrul guvernelor;

15.  subliniază că învățămintele extrase în urma punerii în aplicare a IAS și IFRS, în special în ceea ce privește îmbunătățirea principiilor privind transparența și comparabilitatea, ar trebui să fie luate în considerare de sectorul public și să aibă un rol de jalon și de etalon pentru statele membre ale UE în elaborarea Standardelor europene de contabilitate pentru sectorul public (EPSAS); consideră că, pentru aceasta, Comisia ar trebui să aibă în vedere o foaie de parcurs sau/și un plan de acțiune;

16.  consideră, de asemenea, că modernizarea sistemelor de contabilitate ale statelor membre la toate nivelurile de administrație prin promovarea contabilității pe bază de angajamente, cu standarde de contabilitate general acceptate, duce la un grad mai mare al transparenței și comparabilității conturilor publice ale statelor membre și la o raportare financiară fiabilă la nivelul guvernelor; încurajează Comisia să continue și să își intensifice eforturile în elaborarea Standardelor europene de contabilitate pentru sectorul public (EPSAS);

17.  consideră că, în contextul mai larg al reformelor financiare și bugetare, instituirea unor instrumente de contabilitate și raportare mai solide, prin EPSAS, poate înlesni procesul decizional la nivel politic și guvernanța economică;

18.  subliniază că îmbunătățirea calității datelor contabile primare și a raportării financiare asigurate de sectorul public prin EPSAS va contribui la dezvoltarea si asumarea răspunderii publice și a unor finanțe publice sustenabile caracterizate de o mai mare transparență bugetară și un control bugetar mai strict si transparent.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	4.4.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Louis Aliot, Inés Ayala Sender, Dennis de Jong, Martina Dlabajová, Ingeborg Gräßle, Verónica Lope Fontagné, Monica Macovei, Dan Nica, Gilles Pargneaux, Georgi Pirinski, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Bart Staes, Marco Valli, Derek Vaughan, Anders Primdahl Vistisen, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Marian-Jean Marinescu, Miroslav Poche
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Birgit Collin-Langen, Bodil Valero

• [1]  COM(2015)0301, adoptată la 18 iunie 2015.
• [2]  Potrivit recomandărilor Maystadt.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	26.4.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	52 0 5
Membri titulari prezenți la votul final	Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Cora van Nieuwenhuizen, Jakob von Weizsäcker, Pablo Zalba Bidegain, Marco Zanni
Membri supleanți prezenți la votul final	Matt Carthy, Philippe De Backer, Mady Delvaux, Ashley Fox, Marian Harkin, Ian Hudghton, Sophia in ‘t Veld, Syed Kamall, Krišjānis Kariņš, Paloma López Bermejo, Emmanuel Maurel, Siôn Simon, Romana Tomc
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Daniela Aiuto, Virginie Rozière