RAPORT referitor la soluții tehnologice pentru o agricultură durabilă în UE

10.5.2016 - (2015/2225(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportoare: Anthea McIntyre

Procedură : 2015/2225(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A8-0174/2016

Texte depuse :

A8-0174/2016

Dezbateri :

PV 06/06/2016 - 18
CRE 06/06/2016 - 18

Voturi :

PV 07/06/2016 - 5.14
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0251

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la soluții tehnologice pentru o agricultură durabilă în UE

(2015/2225(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)[1], în special articolele 11, 114 alineatul (3), 168 alineatul (1) și 191,

– având în vedere Decizia 2013/743/UE a Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziilor 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE și 2006/975/CE[2],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE[3],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului[4],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului[5],

– având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor[6],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020[7],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 870/2004 al Consiliului din 24 aprilie 2004 de stabilire a unui program comunitar privind conservarea, caracterizarea, colectarea și utilizarea resurselor genetice în agricultură și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1467/94[8] și Raportul Comisiei din 28 noiembrie 2013 intitulat „Resursele genetice agricole - de la conservare la utilizare durabilă” (COM(2013)0838),

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic[9],

– având în vedere Memorandumul de înțelegere pentru cooperare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în perioada 2014-2020, semnat la 14 iulie 2014 de Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții,

– având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la viitorul sectorului horticol european – strategii de creștere[10],

– având în vedere studiul din 2014 al Departamentului tematic B: Politici structurale și de coeziune - Agricultură și Dezvoltare Rurală intitulat „Agricultura de precizie: o oportunitate pentru fermierii din UE - potențial sprijin prin intermediul PAC 2014-2020”,

– având în vedere studiul din 2013 al STOA (Evaluarea opțiunilor științifice și tehnologice), intitulat „Opțiuni tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de oameni”,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 februarie 2012 privind parteneriatul european pentru inovare „Productivitatea și durabilitatea agriculturii” (COM(2012)0079),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

– având în vedere Decizia Comisiei din 16 octombrie 2015 de constituire a Grupului la nivel înalt de consilieri științifici (C(2015)6946),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE”, (COM(2015)0215),

– având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la brevete și la drepturile amelioratorilor de plante[11],

– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0174/2016),

A. întrucât societățile noastre se confruntă cu provocări multiple în care agricultura este implicată și trebuie să își aducă propria contribuție și întrucât se estimează că populația globală va atinge 9,6 miliarde de persoane până în 2050, ceea ce înseamnă că vor fi cu aproximativ 2,4 miliarde de persoane mai mult decât în prezent;

B. întrucât creșterea estimată a populației mondiale ar necesita sporirea producției și aprovizionării cu alimente cu un procent cuprins între 60 % și 110 %, pe baza unei serii de estimări care decurg din diferite modele și ipoteze, pentru a satisface această cerere;[12] întrucât, în medie, cel puțin o treime din alimentele produse sunt irosite, iar, în anumite sectoare, aproape jumătate și întrucât una dintre cele mai eficiente modalități de a răspunde acestei cereri anticipate, fără a epuiza resursele limitate, este prin exploatarea soluțiilor tehnologice pentru creșterea producției, îmbunătățirea mijloacelor de distribuție și combaterea risipei de alimente;

C. întrucât există o cerere urgentă de a produce o cantitate mai mare de alimente sigure, sănătoase și nutritive pentru cetățenii UE și de la nivel mondial, pentru a combate malnutriția, obezitatea, afecțiunile cardio-vasculare etc.; întrucât standardele înalte de calitate ale produselor alimentare din UE se bucură de recunoaștere la nivel mondial;

D. întrucât există numeroase alternative pentru utilizarea terenurilor, inclusiv urbanizarea, industria, turismul și activitățile de agrement, care se află în poziție de concurență cu agricultura;

E. întrucât materiile prime agricole oferă perspective de creștere în chimia verde;

F. întrucât creșterea nivelului durabilității în agricultură devine un obiectiv tot mai important pentru operatori, având în vedere necesitatea ținerii sub control a costurilor pentru a proteja veniturile, pe de-o parte, și pentru a împiedica epuizarea și degradarea resurselor naturale (sol, apă, aer și biodiversitate), pe de altă parte; întrucât, la nivel mondial, 70 % din consumul de apă dulce este utilizat în agricultură, iar disponibilitatea apei constituie deja o limitare majoră a producției agricole în anumite regiuni din cadrul UE și de la nivel mondial; întrucât folosirea apei potabile în agricultură poate fi redusă în mod semnificativ prin utilizarea eficientă a tehnicilor moderne de irigație și prin cultivarea de culturi adaptate climei locale;

G. întrucât, datorită îngrășământului pe bază de azot, randamentul producției crește, însă aproximativ 50 % din energia provenită din combustibili fosili consumată de sistemele de producție agricolă este destinată fabricării acestuia;

H. întrucât se preconizează că cererea de energie la nivel mondial va crește cu 40 % până în 2030 și întrucât, în prezent, trebuie să se analizeze serios posibilitatea satisfacerii acestei cereri prin creșterea eficienței energetice și prin dezvoltarea unui mix energetic sigur, care să includă surse regenerabile de energie; întrucât cercetările au arătat că lanțuri agroalimentare mai scurte pot avea ca efect aporturi energetice reduse, ceea ce este benefic din punctul de vedere al costurilor și al mediului;

I. întrucât, anual, până la 40 % din producția agricolă mondială se pierde din cauza organismelor dăunătoare plantelor și a bolilor acestora și întrucât se preconizează că acest procent va crește semnificativ în anii următori; întrucât trebuie să se adopte măsuri pentru ca acest procent să nu mai crească, inclusiv prin metode sistemice și adaptarea modelelor de producție existente, și întrucât schimbările climatice contribuie la aceste pierderi de recolte și conduc la apariția unor dăunători ai plantelor și a unor boli ale acestora noi din punct de vedere ecologic;

J. întrucât încălzirea globală generează fenomene climatice extreme, care conduc la secetă sau inundații, cauzând daune considerabile pentru populație și riscuri importante la adresa securității alimentare; întrucât rezistența la schimbările climatice în ecosisteme agricole variate din punct de vedere biologic și structural poate ajuta la reducerea riscului;

K. întrucât, în UE, potențialul genetic al culturilor nu este valorificat în mod sistematic, în fermele din Europa înregistrându-se o stagnare a producției în ultimii ani;

L. întrucât diversitatea și calitatea resurselor genetice vegetale au un rol esențial pentru rezistența și productivitatea agricolă, fiind astfel un factor determinant pentru agricultura pe termen lung și pentru securitatea alimentară;

M. întrucât reducerea „decalajului de producție” reprezintă o problemă deosebită pentru agenda în domeniul cercetării agricole durabile;

N. întrucât agricultura de precizie implică utilizarea automatizării și a altor tehnologii de îmbunătățire a preciziei și a eficienței principalelor practici de gestionare agricolă, utilizând metode sistemice pentru colectarea și analizarea datelor și pentru optimizarea interacțiunilor dintre climă, sol, apă și culturi, și întrucât, în cele din urmă, agricultura de precizie are rolul de a reduce consumul de apă, îngrășăminte și pesticide și, în același timp, de a îmbunătăți fertilitatea solului și de a optimiza randamentul;

O. întrucât pedologia arată că solurile vii, sănătoase hrănesc și protejează culturile prin intermediul speciilor benefice care le apără împotriva agenților patogeni și a organismelor dăunătoare și, de asemenea, le oferă nutrienți și apă în schimbul zaharurilor din exudatele din rădăcinile plantelor; întrucât practicile agricole pot avea un impact negativ asupra calității biologice, chimice și fizice a solului, printre consecințe numărându-se eroziunea solurilor, degradarea structurilor solului și pierderea fertilității acestuia;

P. întrucât beneficiile tehnologiilor inovatoare nu ar trebui limitate la un singur tip de practică agricolă și trebuie să se poată aplica tuturor tipurilor de agricultură, fie ea convențională sau ecologică, legată de creșterea animalelor sau de culturi agricole, la scară mică sau mare;

Q. întrucât numărul substanțelor active ale pesticidelor s-a redus cu 70 % între 1993 și 2009, în timp ce prezența focarelor de dăunători a crescut în Uniunea Europeană; întrucât procedurile de aprobare, inclusiv criteriile pentru definirea substanțelor active și cele pentru noile substanțe care reprezintă o alternativă la produsele de protecție a plantelor, devin din ce în ce mai problematice pentru agricultura din UE și pentru cetățenii săi; întrucât este nevoie să se găsească urgent soluții pentru lipsa substanțelor active cu „utilizări minore”;

R. întrucât soluții insuficiente de protecție a culturilor în cazul culturilor specializate periclitează producția durabilă de culturi alimentare din UE și calitatea și diversitatea acestora, având un impact direct, estimat la peste 1 miliard EUR, incluzând pierderi de producție și costuri suplimentare pentru fermieri;

S. întrucât ciclurile de scurtă durată ale politicilor și ale priorităților de finanțare a cercetării pot fi dăunătoare pentru competențe, infrastructură și inovarea în agricultură și întrucât ar trebui să se acorde prioritate transferului eficient al rezultatelor cercetărilor din mediul științific către fermieri și programelor de cercetare orientate spre îmbunătățirea durabilității agriculturii, reducerea costurilor de producție și creșterea competitivității,

Agricultura de precizie

1. constată că sectorul agriculturii s-a bazat întotdeauna pe modele și practici noi de afaceri agricole care includ noi tehnici și metode de producție pentru mărirea productivității și adaptarea la circumstanțe noi și în schimbare; subliniază că serviciile ecosistemice, precum circuitul nutrienților, sunt de o importanță fundamentală pentru agricultură și că anumite funcții, precum sechestrarea carbonului, nu se limitează la producerea de alimente;

2. este convins că inovarea are potențialul de a contribui la realizarea unei agriculturi durabile în UE și consideră că tehnologiile în domeniul agriculturii de precizie sunt deosebit de importante pentru menținerea progreselor, dar recunoaște constrângerile care împiedică adoptarea sa pe scară largă, printre care fiabilitatea și facilitatea gestionării acestei tehnologii, precum și cunoștințele limitate despre ea și capacitatea sa de adaptare la toate tipurile de exploatații agricole de toate dimensiunile;

3. consideră că principiile agriculturii de precizie sunt în măsură să genereze importante beneficii pentru mediu, să crească veniturile fermierilor, să raționalizeze utilizarea mașinilor agricole și să crească semnificativ eficiența utilizării resurselor, inclusiv utilizarea apei pentru irigații; încurajează, prin urmare, Comisia să promoveze politici care să stimuleze dezvoltarea tehnologiilor specifice agriculturii de precizie și adoptarea lor de către toate tipurile de exploatații agricole, indiferent de dimensiunea și producția lor și indiferent dacă sunt ferme vegetale sau animale;

4. subliniază că este neapărat nevoie de un proces de inovare în domeniul agriculturii de precizie, care să rezolve problema „costului ridicat” al dezvoltării și utilizării unor tehnologii în domeniul agriculturii de precizie, precum și ca fermierii și toate părțile componente ale lanțului de aprovizionare să se implice în mod activ în dezvoltarea acestor tehnologii pentru a asigura beneficii clare la nivel de exploatație agricolă și pentru a ajuta exploatațiile să devină mai rezistente;

5. are convingerea că dezvoltarea economică și producția durabilă nu se exclud reciproc și sunt realizabile prin intermediul inovării; subliniază necesitatea de a sprijini inovarea în domeniul tehnologiei și al guvernanței asigurând coerența în reglementare, claritate și oportunități de antreprenoriat și îndeamnă Comisia să se asigure că inovarea este luată în considerare în mod explicit în viitoarele revizuiri și reforme ale legislației relevante; subliniază că agricultura europeană are capacitatea de a realiza produse de înaltă calitate și de o mare valoare adăugată, precum și soluții profitabile, bazate pe cunoștințe în vederea asigurării hranei unei populații mondiale în creștere și mai exigente;

6. solicită industriei, Comisiei și statelor membre să colaboreze pentru a îmbunătăți performanța și capacitatea de adaptare a sistemelor robotizate și a altor tehnici din domeniul agriculturii de precizie în scopul de a folosi eficient finanțarea cercetării în interesul agriculturii și horticulturii;

7. invită, de asemenea, sectorul să valorifice oportunitățile oferite de inovare pentru a dezvolta competențe din domeniul agriculturii de precizie care să fie accesibile tuturor, capacitând astfel persoanele cu dizabilități, promovând egalitatea de gen și lărgind baza de competențe și posibilitățile de angajare în comunitățile rurale;

8. salută includerea roboticii din domeniul agriculturii de precizie în programul de lucru Orizont 2020 pentru perioada 2016-2017, recent publicat, dar regretă că propunerile în temeiul acestei cereri nu necesită o abordare bazată pe participarea mai multor actori, ceea ce poate însemna că fermierii nu au acces la evoluții inovatoare; subliniază că agricultura de precizie poate reduce cu cel puțin 15 % resursele utilizate; încurajează practicarea agriculturii de precizie, care oferă noi abordări de gestionare la nivelul întregii ferme, cum ar fi mașinile echipate cu tehnologia GPS/GNSS și sistemele de aeronave pilotate la distanță (RPAS);

Volume mari de date și informatică

9. subliniază că sectorul agricol, ca toate celelalte sectoare ale economiei, trece printr-un proces de schimbare; evidențiază că agricultura modernă a devenit posibilă numai datorită acceptării progreselor tehnologice și științifice, iar evoluțiile digitale oferă, de asemenea, posibilități de continuare a dezvoltării sectorului agricol;

10. subliniază faptul că colectarea și analizarea unor mari seturi de date integrate au potențialul de a stimula inovarea în agricultură și sunt deosebit de utile în abordarea și dezvoltarea unui lanț alimentar eficient și durabil care va aduce beneficii fermierilor, economiei, consumatorilor și mediului; invită Comisia și statele membre să elimine barierele din calea integrării unor sisteme TIC complexe și fragmentate, stimulând investițiile și acoperind costurile de formare, și să îmbunătățească accesul la echipamentele necesare pentru agricultură;

11. salută progresele realizate de Agenția Spațială Europeană (ESA) în beneficiul agriculturii de precizie; consideră că satelitul Sentinel 2B al ESA, care urmează să fie plasat pe orbită spre finele anului 2016, poate oferi o imagine mai clară a terenului ocupat de culturi și păduri, ceea ce va permite implementarea mai eficientă a politicilor agricole, raționalizarea utilizării resurselor și optimizarea perioadelor de recoltă; invită Comisia și statele membre să sprijine utilizarea sistemelor prin satelit;

Gestionarea solului, a apei și a nutrienților

12. recunoaște că degradarea solului acționează ca o constrângere majoră pentru producția agricolă și solicită ambiții și eforturi mai mari pentru îmbunătățirea practicilor de gestionare a apei și a solului, în special având în vedere schimbările climatice; salută dezvoltarea tehnologiilor din domeniul agriculturii cu trafic controlat (CTF), care reduc deteriorarea solului cauzată de supraexploatarea terenurilor și, de asemenea, salută eforturile recente în vederea integrării tehnologiilor de teledetecție de înaltă rezoluție în agricultura ecologică; încurajează Comisia să cuantifice beneficiile acestor noi tehnologii pentru mediu și producție și să asigure conștientizarea și transferul de cunoștințe și tehnologie;

13. solicită ca fermierii să fie implicați în elaborarea, testarea și diseminarea tehnologiilor de cartografiere a nutrienților solului, pentru a contribui la sporirea eficienței acestora;

14. regretă că eficiența utilizării nutrienților în UE este foarte scăzută și subliniază că este nevoie de măsuri pentru îmbunătățirea eficienței utilizării azotului (N), fosforului (P) și potasiului (K), în vederea reducerii impactului lor asupra mediului și a îmbunătățirii producției de alimente și energie; solicită realizarea de cercetări specifice (și utilizarea practică a acestora) pentru îmbunătățirea monitorizării eficienței nutrienților și optimizarea în continuare a tehnologiilor cu rată variabilă;

15. este de acord cu ideea că dezvoltarea unor noi tehnologii și a unor noi practici agricole inovatoare ar putea contribui semnificativ la reducea utilizării produselor fitosanitare, a îngrășămintelor și apei și, de asemenea, ar combate eroziunea solului;

Diversitate genetică

16. este de părere că pierderea diversității genetice în secolul trecut amenință securitatea produselor alimentare/hranei pentru animale și subminează politicile UE privind agricultura durabilă, protecția biodiversității și strategiile de atenuare a schimbărilor climatice; consideră că monoculturile și absența rotației culturilor constituie un factor major în cazul acestei pierderi; consideră că toate varietățile de plante și speciile de animale, inclusiv populațiile locale și speciile sălbatice și semisălbatice înrudite, precum și soiurile vechi sau pionier sunt esențiale pentru menținerea diversității genetice, pentru programele de ameliorare și pentru producția de alimente nutritive și sănătoase în cantități suficiente;

17. este de părere că reglementările UE ar trebui să le permită fermierilor și amelioratorilor să valorifice pe deplin astfel de resurse genetice pentru a proteja biodiversitatea și inovarea în ceea ce privește dezvoltarea de noi varietăți; subliniază că reglementările UE ar trebui să-și propună întotdeauna să nu submineze astfel de procese inovatoare impunând sarcini administrative inutile fermierilor și amelioratorilor;

18. subliniază necesitatea îmbunătățirii dialogului dintre băncile genetice, instituțiile publice și private de cercetare în domeniul plantelor, amelioratori, utilizatorii finali și toți ceilalți actori implicați în conservarea și utilizarea resurselor genetice, pentru a consolida rezistența și a răspunde provocărilor agriculturii durabile în întreaga Europă;

19. atrage atenția asupra sprijinului acordat anterior de DG Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI) și de DG Cercetare și Inovare (DG RTD) pentru activități de conservare a resurselor genetice, de exemplu, Rețeaua europeană de conservare a semințelor autohtone (ENSCONET - European Native Seed Conservation Network), dar solicită programe ulterioare care să continue să sprijine activitățile de conservare genetică vegetală și animală, în special utilizarea pe teren a resurselor genetice prin aplicarea de măsuri la nivel de exploatație agricolă;

20. subliniază că este important să se deschidă conservarea de resurse genetice către o diversitate mai mare de specii vegetale și animale și să se adopte măsuri pentru ca finanțările cercetărilor în acest domeniu să conducă la îmbunătățiri tehnologice în agricultură și horticultură;

21. invită Comisia să prezinte propuneri pentru Strategia europeană privind conservarea diversității genetice agricole prevăzută în Acțiunea 10 a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

22. recunoaște nevoia de a utiliza în mod responsabil colecții de germoplasmă pentru identificarea și caracterizarea trăsăturilor de eficiență a utilizării resurselor, de rezistență la boli și organisme dăunătoare, precum și a altor caracteristici care conferă o mai bună calitate și rezistență; consideră că, prin urmare, trebuie să se pună un accent mai mare pe fenotipare, care reprezintă o mare problemă în cazul multor culturi;

23. constată că cea mai eficientă metodă de menținere a diversității genetice în agricultură este utilizarea sa in vivo; ia act de faptul că, dintre cele trei criterii DUS (caracter distinct, uniformitate și stabilitate) aplicate cataloagelor oficiale de semințe ale UE, uniformitatea și stabilitatea nu sunt caracteristici naturale ale plantelor caracterizate de diversitate genetică; ia act de faptul că adaptarea la schimbările climatice depinde de un grad ridicat de variație genetică; ia act de faptul că piețele de semințe sunt din ce în ce mai concentrate, iar variația fiecărui soi este tot mai scăzută; susține rolul sistemelor de producere la fermă a semințelor și al schimburilor cu acestea în capacitarea fermierilor și recunoaște că ameliorarea participativă are o îndelungată tradiție de inovare în comunitățile rurale;

24. recunoaște nevoia de a menține și de a utiliza resursele genetice pentru securitatea alimentară pe termen lung și de a extinde baza genetică a programelor moderne de ameliorare a animalelor și a plantelor; recunoaște că exploatațiile agricole ecologice se confruntă cu o penurie de soiuri noi rezistente la dăunători și boli, care pot fi cultivate fără a folosi produse de protecție a plantelor; sprijină conceptul de partajare a accesului și de distribuire a beneficiilor, dar insistă asupra punerii în aplicare pragmatice și generice a Protocolului de la Nagoya, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 511/2014, și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2015/1866, astfel încât amelioratorii să nu fie descurajați din cauza complexității utilizării materialelor sălbatice și a costurilor acestora să introducă noi caracteristici precum rezistența la boli și organisme dăunătoare, calitatea nutrițională și rezistența mediului; constată că acest lucru nu ar trebui să diminueze competența comunităților rurale care, de-a lungul anilor, au ameliorat specii și soiuri;

25. consideră esențială păstrarea și dezvoltarea performanțelor raselor locale, având în vedere capacitatea lor de adaptare la caracteristicile mediului din care provin și respectarea drepturilor fermierilor de a ameliora plante în mod independent, de a depozita semințe de specii și soiuri diferite și de a face schimburi cu acestea, pentru a se asigura diversitatea genetică a agriculturii europene;

26. recunoaște nevoia de a sprijini o rotație adecvată a culturilor, care să fie în continuare profitabilă pentru fermieri; subliniază, de asemenea, nevoia de a menține o serie de instrumente adecvate de protecție a culturilor pentru o gamă largă de culturi, pe lângă resursele genetice; subliniază că, fără astfel de instrumente, diversitatea culturilor care pot fi produse în mod profitabil va fi grav afectată;

Ameliorarea de precizie

27. sprijină necesitatea continuării progreselor în sectorul ameliorării inovatoare a plantelor și animalelor prin aplicarea tehnicilor sigure și verificate care au rolul de a spori nu numai gama de caracteristici de rezistență la organisme dăunătoare și la boli, ci și gama de materii prime alimentare disponibile pe piață care au caracteristici nutriționale și benefice pentru sănătate;

28. recunoaște importanța selecției asistate de markeri (MAS - marker-assisted selection) și a tehnologiilor de ameliorare avansată (SMART breeding), care, în prezent, sunt bine integrate în numeroase programe de ameliorare, precum și potențialul pe care îl are ameliorarea de precizie asupra îmbunătățirii culturilor, cum ar fi utilizarea de nucleaze cu deget de zinc (ZFN) și secvențe palindromice scurte interdistanțate regulat (CRISPR) în editarea genomului, mutageneza mediată de oligonucleotide (ODM) și utilizarea hibrizilor obținuți prin sterilitate masculină citoplasmatică (CMS) în fuziunea protoplaștilor sau metode bazate pe culturi celulare;

29. consideră că este important să se asigure un sprijin susținut pentru dezvoltarea și utilizarea viitoarelor instrumente tehnologice care ar putea permite ca ameliorarea să găsească soluții de succes pentru provocările societale care vor urma;

30. subliniază că este esențial să nu se împiedice - fără un motiv științific solid -, aplicarea unor tehnici de ameliorare de înaltă precizie și nici realizarea de experimente care implică astfel de tehnici, precum și că legislația ar trebui să fie adecvată scopului, pentru a ține pasul cu evoluțiile fără a fi împovărătoare;

31. recunoaște oportunitățile oferite de noile tehnologii de dezvoltare și selecție a caracteristicilor vizate la animale, inclusiv a celor cu beneficii pentru bunăstare și sănătate, cum ar fi bovinele fără coarne sau rezistența la bolile prionice; subliniază că este nevoie ca aceste tehnici să fie cercetate și reglementate în mod corespunzător înainte să fie puse în aplicare, având în vedere posibilele lor efecte asupra sănătății umane, asupra sănătății și bunăstării animalelor și asupra mediului și biodiversității;

32. consideră că este oportun pentru Comisie să publice raportul final al grupului de lucru „Noi tehnici” și să folosească concluziile sale științifice ca bază pentru, printre altele, clarificarea statutului juridic al tehnicilor de ameliorare, aflat în prezent în curs de examinare, precum și să folosească o analiză juridică riguroasă în deliberările sale;

33. încurajează dialogul deschis și transparent în rândul tuturor părților interesate și al publicului privind dezvoltarea responsabilă a unor soluții inovatoare de înaltă precizie pentru programele de ameliorare, inclusiv privind riscurile și beneficiile acestora; constată că acest lucru va necesita depunerea de eforturi în vederea sensibilizării și consolidării înțelegerii cu privire la noile tehnici în rândul fermierilor și al publicului larg; invită Comisia să se asigure că fermierii și consumatorii au un nivel suficient de cunoștințe privind tehnicile noi și emergente de ameliorare, pentru a putea avea loc o dezbatere publică deschisă și în cunoștință de cauză;

34. își exprimă preocuparea cu privire la recenta decizie a Marii Camere de Apel a Oficiului European de Brevete (OEB) din 25 martie 2015 în cauzele G2/12 și G2/13;

Produsele de protecție a plantelor

35. subliniază necesitatea urgentă de a revizui punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru produsele de protecție a plantelor și de a dezvolta un sistem de aprobare și evaluare coerent, eficient, previzibil, bazat pe riscuri și riguros din punct de vedere științific; consideră că este important să se reducă cât de mult posibil dependența fermierilor de pesticide, observând că producția de alimente și de hrană pentru animale funcționează într-un mediu concurențial internațional; consideră importantă dezvoltarea unor produse de protecție a plantelor eficiente din punctul de vedere al costurilor, sigure pentru utilizare și ecologice;

36. salută inițiativele Programului de lucru al Comisiei pentru 2016 REFIT (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională) prin care UE se angajează să realizeze o evaluare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și a Regulamentului (CE) nr. 396/2005; subliniază că procesul REFIT nu trebuie să ducă la scăderea standardelor de siguranță alimentară și protecție a mediului;

37. invită Comisia să includă în raportul său către Parlamentul European și Consiliu opțiunile pentru modificarea și îmbunătățirea legislației actuale și, în special, privind funcționarea recunoașterii reciproce a autorizațiilor și procesul de evaluare pe zone;

38. subliniază preocuparea cu privire la faptul că sistemul zonal de autorizare nu funcționează din cauza utilizării în continuare a unor metodologii naționale de autorizare depășite și invită Comisia să armonizeze sistemul de aprobare pentru a asigura recunoașterea reciprocă a produselor în toate statele membre din zonele identificate în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

39. salută ultimul proiect privind gestionarea integrată a dăunătorilor al Rețelei spațiului european de cercetare (IPM-ERANET) și noua platformă de coordonare pentru „utilizări minore”, însă consideră că platforma ar putea fi mai bine exploatată pentru stimularea cercetării și inovării în vederea găsirii de soluții pentru protejarea culturilor pentru utilizări minore și a culturilor de specialitate;

40. subliniază importanța evaluării transparente a impactului substanțelor active, pentru asigurarea agriculturii durabile în conformitate cu legislația UE, precum și a evaluării cuprinzătoare a riscurilor și pericolelor asociate utilizării produselor și reamintește că ar trebui aplicat principiul precauției atunci când gradul de nesiguranță este prea ridicat pentru a asigura sănătatea publică sau bune condiții agricole și de mediu;

41. invită DG Sănătate și siguranță alimentară (SANTE) să stabilească criterii clare pentru definirea substanțelor active cu risc redus pentru dezvoltarea și utilizarea de pesticide care prezintă un risc scăzut, ținând seama în același timp de evoluția cunoștințelor științifice și asigurând îndeplinirea obiectivelor privind sănătatea și protecția mediului și, de asemenea, invită DG SANTE să se asigure că există date privind siguranța în cazul criteriilor aplicate tuturor substanțelor cu un potențial risc scăzut;

42. consideră că, pentru substanțele cu risc scăzut, printre care alternativele nechimice la produsele de protecție a plantelor, precum controalele biologice, ar trebui să se acorde aprobare provizorie pentru utilizare și prioritate de evaluare de către statele membre raportoare și de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Directivei 2009/128/CE privind gestionarea integrată a dăunătorilor și utilizarea durabilă a pesticidelor, în special în ceea ce privește utilizarea produselor pe culturile minore și specializate;

43. subliniază că fermierii trebuie să dispună de un set mai mare de instrumente pentru a-și proteja culturile și pentru a decide ce măsură le va proteja cel mai bine culturile; încurajează, prin urmare, o utilizare mai largă a alternativelor la pesticidele tradiționale, inclusiv a biopesticidelor, ca parte a gestionării integrate a dăunătorilor și solicită să se depună mai multe eforturi pentru dezvoltarea de soluții alternative mai rentabile prin sprijinirea cercetării pe teren și a activităților demonstrative în ceea ce privește alternativele nechimice și măsurile și pesticidele cu risc scăzut, care sunt mai ecologice;

44. constată că controalele biologice sunt metode de protejare a culturilor, bazate pe utilizarea de organisme vii sau de substanțe naturale și că acestea ar putea contribui la reducerea utilizării pesticidelor tradiționale și la creșterea rezistenței plantelor;

45. invită Comisia să prezinte un plan de acțiune și să creeze un grup de experți pentru a dezvolta un sistem mai durabil de gestionare a dăunătorilor; subliniază potențialul unui sistem de gestionare a dăunătorilor care îmbunătățește interacțiunea dintre eforturile de ameliorare a plantelor, sistemele de combatere naturală și utilizarea pesticidelor;

46. ia act de faptul că un proces de aprobare mai rapid ar spori disponibilitatea pe piață a produselor de protecție a plantelor care prezintă un risc scăzut și ar diminua riscul rezistenței la substanțele active și efectele asupra speciilor nevizate legate de produsele de protecție a plantelor utilizate în mod curent;

47. consideră că un proces de aprobare mai rapid ar stimula cercetarea industrială privind dezvoltarea de noi substanțe active cu risc scăzut, inclusiv substanțe noi și inovatoare cu risc scăzut, ceea ce le-ar permite fermierilor să aibă la dispoziție suficiente instrumente de protecție a plantelor, să treacă mai rapid la produse durabile de protecție a plantelor și să crească eficiența gestionării integrate a dăunătorilor;

48. regretă progresul lent al statelor membre și al Comisiei în ceea ce privește punerea în aplicare și, respectiv, evaluarea punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor și a Directivei 2009/128/CE;

Dezvoltarea competențelor și transferul de cunoștințe

49. recunoaște că dezvoltarea de tehnologii legate de agricultură necesită o multitudine de seturi de competențe și cunoștințe specializate, de abordare transdisciplinară, printre care se numără științele generale în domeniul plantelor, al animalelor și al mediului, fiziologia și ingineria;

50. regretă creșterea deficitului de competențe pentru multe dintre aceste profesii și invită statele membre să lucreze în parteneriat cu industria, cu instituțiile de cercetare și cu alte părți interesate relevante pentru elaborarea următoarelor lor programe de dezvoltare rurală, printre care parteneriate europene pentru inovare (PEI), pentru a identifica posibilitățile de a sprijini dezvoltarea capacităților și transferul de cunoștințe în aceste domenii, inclusiv prin intermediul cursurilor de formare profesională și al uceniciilor pentru tinerii fermieri și persoanele nou intrate în domeniu;

51. solicită sectorului tehnologiilor agricole să îmbunătățească coordonarea și integrarea demonstrațiilor în cadrul exploatațiilor, să utilizeze într-o mai mare măsură demonstrațiile și să monitorizeze fermele pentru a împărtăși cele mai bune practici la nivel regional, național și european folosind programe, inițiative sau resurse disponibile în prezent sau noi;

52. recunoaște potențialul pe care îl au agricultura de precizie și integrarea tehnologiei digitale pentru a face ca agricultura să devină mai atractivă pentru tinerii fermieri și pentru a crea noi oportunități de creștere economică și ocupare a forței de muncă în zonele rurale; consideră că investițiile pentru dezvoltarea acestor tehnologii ar putea favoriza schimbarea generațională în domeniul agriculturii;

Prioritățile de cercetare și finanțare

53. recunoaște provocările pe termen lung asociate agriculturii durabile și horticulturii și invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan de investiții pe termen lung, care să acorde prioritate unei abordări sectoriale și să asigure continuitatea finanțării, pentru cercetarea fundamentală și aplicată și solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească formarea specialiștilor din agricultura durabilă, precum și să asigure consultanță de specialitate;

54. consideră că acest plan ar trebui să includă soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor și să fie aplicabil la micii producători, la zone rurale și la regiuni ultraperiferice și de munte; subliniază că fermierii sunt principalii îngrijitori ai mediului în Europa și au nevoie de un acces continuu la inovare și cercetare, care să le permită să producă în mod durabil și mai eficient din punctul de vedere al costurilor alimente, hrană pentru animale și alte produse, protejând în același timp mediul în folosul generațiilor viitoare și consolidând biodiversitatea și serviciile ecosistemice;

55. salută progresele înregistrate în ultimii ani în domeniul cercetării aplicate, dar solicită mai multe eforturi pentru garantarea transferului cunoștințelor către utilizatorii finali și implicarea fermierilor și a altor utilizatori ai tehnologiilor și produselor agricole, inclusiv micile exploatații agricole;

56. solicită consolidarea parteneriatului european pentru inovare pentru o agricultură competitivă și durabilă, din cadrul celui de-al doilea pilon al PAC, pentru crearea de parteneriate între actori inovatori, inclusiv fermieri și, în special, micii fermieri, care se află mai departe de centrele de decizie europene;

57. constată că, în statele membre în care parteneriatele public-privat sunt utilizate în mod inteligent, a existat un transfer mai important către cercetarea aplicată și o mai mare implicare a utilizatorilor finali;

58. consideră că este esențial ca statele membre și Comisia să dezvolte proiecte care să se concentreze asupra dezvoltării unor practici agricole și a unor varietăți de culturi, inclusiv varietăți specializate la nivel local, mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor în vederea conservării și îmbunătățirii fertilității solului și schimbului de nutrienți, în special având în vedere creșterea deficitului de apă și de anumite componente esențiale ale îngrășămintelor, cum ar fi fosfatul; solicită Comisiei să acorde prioritate investițiilor în economia circulară și practicilor agricole inteligente din punct de vedere climatic, asigurându-se stimulente financiare adecvate pentru cercetare și adoptarea de către fermieri; subliniază că ar trebui evaluate, făcute publice și stimulate în mod corespunzător beneficiile acvaponiei, ale circuitului închis al nutrienților, ale agroecologiei, inclusiv agrosilvicultură, ale agriculturii de conservare și ale gestionării durabile a pădurilor, ale sapropelului, ale lanțurilor furajere scurte, ale pășunatului pe pășuni și ale producției cu aport scăzut de factori de producție;

59. consideră că este esențial ca Comisia și statele membre să dezvolte proiecte inovatoare pentru a produce produse nealimentare (bioeconomie, energie regenerabilă etc.) și servicii pentru dezvoltarea unei agroindustrii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor (o mai bună valorificare a apei, a energiei, a hranei pentru plante și animale etc.) și care să fie mai autonomă;

60. ia act de faptul că, în cea mai mare parte a UE, centrele de educație, formare și inovare în agricultură independente sau cu finanțare publică au înregistrat un declin sau nu răspund în mod adecvat abordărilor transdisciplinare din domeniile emergente, cum ar fi ingineria agricolă; recunoaște că, în unele state membre, calificările fermierilor sunt încă limitate, ceea ce reprezintă o piedică pentru accesul la noile tehnologii și utilizarea acestora și, prin urmare, solicită Comisiei să elaboreze un plan european de investiție în formare și educație agricolă, tehnică sau de nivel superior;

61. salută Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI) recent lansat, care are drept scop să creeze legături între cercetare și activitățile agricole practice, și invită Comisia să joace un rol activ în stimularea coordonării, la nivel național și transfrontalier, să promoveze o agendă explicită de inovare legată de programul Orizont 2020 și să garanteze transferul adecvat de cunoștințe către utilizatorii finali;

62. încurajează Comisia și statele membre să comunice mai eficient societății valoarea adăugată a agriculturii în UE și să dezvolte centre transeuropene de inovare agricolă care să demonstreze și să faciliteze accesul adecvat la tehnologii inovatoare noi, o agricultură durabilă și securitatea și suveranitatea alimentară;

63. subliniază că activitățile acestor centre ar trebui să permită accesul la noile tehnologii nu numai în cazul agriculturii durabile, ci și pentru dezvoltarea rurală durabilă, activând în cadrul comunităților și colaborând cu IMM-urile, cooperativele și organizațiile de producători rurale; subliniază că activitățile acestor centre ar trebui să fie transparente și deschise publicului larg și fermierilor și ar trebui să adopte o abordare transsectorială, stimulând dialogul dintre sectoarele asupra cărora inovarea poate avea efecte diferite;

64. îndeamnă Comisia să garanteze că, alături de inovațiile tehnologice și științifice, pot prospera în continuare tehnicile și exploatațiile agricole tradiționale, întrucât acestea reprezintă o bogăție enormă și o sursă de diversitate culturală, rurală, istorică și turistică și asigură subzistența pentru numeroși mici fermieri europeni, în cele mai diverse regiuni;

65. invită statele membre să utilizeze mai bine instrumentele financiare instituite în temeiul Memorandumului de înțelegere comun dintre Comisie și Banca Europeană de Investiții în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală pentru perioada 2014-2020;

66. subliniază valoarea adăugată asociată acestor instrumente, în special în ceea ce privește efectele de pârghie și garanțiile pentru împrumut care au drept scop stimularea punerii în aplicare a agendei de cercetare în domeniul agriculturii și silviculturii durabile, inclusiv provocarea societală 2 din cadrul Orizont 2020; citează, în special, utilitatea lor pentru reducerea nevoilor de investiții și a riscurilor pentru fermierii care doresc să adopte tehnologii și metode costisitoare din domeniul agriculturii de precizie;

Menținerea Europei în centrul dezvoltării și inovării științifice

67. ia act de faptul că zonele rurale, printre care regiunile ultraperiferice și montane, sunt mai expuse la schimbările climatice reale și potențiale, fapt care le face mai puțin atractive și mai predispuse tendințelor precum îmbătrânirea populației și depopularea; recunoaște că agriculturii trebuie să i se permită să se adapteze pentru a face față circumstanțelor aflate în schimbare utilizând toate soluțiile tehnologice disponibile pentru a asigura îmbunătățirea utilizării durabile a terenurilor agricole;

68. constată că tehnologiile moderne din agricultură și un sector al exploatării terenului mai larg poate ajuta aceste sectoare să contribuie în mod echitabil la eforturile de atenuare a schimbărilor climatice de la nivel mondial; accentuează, în acest context, nevoia de a extinde definiția „agriculturii productive” și de a sprijini și respecta în totalitate terenurile agricole care asigură bunuri publice în atenuarea impactului schimbărilor climatice și sechestrarea dioxidului de carbon, printre care agricultura agroecologică;

69. consideră esențială conservarea terenurilor agricole din zone precum cele montane și cele periferice din Uniune și susține toate acțiunile care garantează că și fermele din aceste zone, majoritatea de mici dimensiuni, au acces la tehnologii de vârf adaptate nevoilor lor;

70. consideră că este esențial ca tehnologiile emergente să se dezvolte în continuare în UE, să nu fie înăbușite de o reglementare inutilă și greoaie și să aibă posibilitatea să-și demonstreze și să-și utilizeze valoarea și beneficiile, dat fiind că niște reglementări ale UE rezonabile, orientate către siguranța consumatorilor și protecția sănătății și a mediului, bazate pe cercetări științifice independente și evaluate inter pares permit producției agricole a UE să fie competitivă și atractivă pe piața internă și internațională și solicită menținerea acestui principiu;

71. ia act, în special, de costul ridicat, de termenele lungi și de incertitudinea comercială și juridică pe care le presupune aducerea pe piață a unor noi tehnologii și produse durabile în conformitate cu reglementările UE actuale; observă că astfel de factori sunt și mai evidenți în regiunile ultraperiferice, în zonele rurale îndepărtate, defavorizate și de munte;

72. îndeamnă Comisia să utilizeze și să valorifice toate caracteristicile regiunilor ultraperiferice, prin proiecte pilot de inovare tehnologică și științifică, pentru a reduce dezavantajele naturale ale acestora și dificultatea de acces la cele mai recente dezvoltări științifice și tehnologice și de aplicare a acestora, din cauza dimensiunilor lor reduse;

73. invită Comisia să își îmbunătățească cadrul de reglementare în conformitate cu principiile unei mai bune reglementări pentru a asigura niște proceduri decizionale încadrate în timp, eficiente și efective, care ar putea contribui la o dezvoltare tehnologică în UE;

74. invită Comisia să folosească noul său mecanism de consiliere științifică (MCS) pentru a perfecționa un cadru de reglementare care pune un accent mai mare pe dovezi științifice independente și bazate pe riscuri în momentul evaluării riscurilor, pericolelor și beneficiilor în ceea ce privește adoptarea sau neadoptarea noilor tehnologii, produse și practici;

75. constată un sprijin larg pentru adoptarea principiului inovării, ceea ce ar necesita ca propunerile legislative ale UE să fie pe deplin evaluate din punctul de vedere al impactului lor asupra inovării;

76. invită Comisia să întreprindă acțiuni mai extinse în sfera cooperării științifice la nivel internațional, în vederea intensificării, printre altele, a schimbului de informații și a identificării oportunităților de dezvoltare;

77. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

[1] JO C 326, 26.10.2012, p. 47–390.
[2] JO L 347, 20.12.2013, p. 965.
[3] JO L 347, 20.12.2013, p. 104.
[4] JO L 347, 20.12.2013, p. 487.
[5] JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
[6] JO L 309, 24.11.2009, p. 71.
[7] JO L 77, 15.3.2014, p. 44.
[8] JO L 162, 30.4.2004, p. 18.
[9] JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
[10] Texte adoptate, P7_TA(2014)0205.
[11] Texte adoptate, P8_TA(2015)0473.
[12] FAO, Forumul de experți la nivel înalt, (Roma, 12-13 octombrie 2009), Agricultura globală către anul 2050; Tilman, D. Blazer, C. Hill, J. & Befort, L.B. Cererea de alimente la nivel mondial și intensificarea durabilă a agriculturii, PNAS, 2011 (http://www.pnas.org/content/108/50/20260).

EXPUNERE DE MOTIVE

Având în vedere creșterea populației mondiale, satisfacerea cererii de alimente sănătoase și privind un aport alimentar optim reprezintă una dintre cele mai mari provocări mondiale. Se estimează că cererea de alimente va crește cu 70 % până în 2050. Disponibilitatea din ce în ce mai redusă a terenurilor, pierderile ecologice și degradarea mediului, deficitul de apă, nevoile energetice în creștere, precum și apariția unor noi organisme dăunătoare și a unor noi boli exercită o presiune considerabilă asupra mediului nostru înconjurător natural. Prin urmare, pentru fermieri este din ce în ce mai dificil să producă alimente într-un mod durabil.

Inovarea tehnologică reprezintă o parte esențială a soluției. Tehnologiile agricole, în special, au potențialul de a spori productivitatea și durabilitatea agriculturii. Fermierii recunosc și apreciază acest lucru. De fapt, mulți consideră tehnologia - genetică, mecanică și din ce în ce mai digitală - singura metodă realistă de a răspunde provocărilor actuale.

UE ar trebui să devină lider mondial în materie de tehnologie, inovare și durabilitate agricole. Prezentul raport are drept obiect garantarea faptului că Europa are un sector agricol activ care dezvoltă o gamă largă de inovații și tehnologii în cadrul tuturor tipurilor de agricultură, fie acestea convenționale, organice sau de altă natură. Trebuie să ne asigurăm că beneficiile inovării tehnologice sunt disponibile pentru toți fermierii noștri. Găsirea unor soluții care funcționează la scară redusă în comunitățile rurale este la fel de importantă pentru abordarea provocărilor cu care se confruntă o mare parte dintre marii fermieri.

Necesitatea de a îmbunătăți productivitatea, competitivitatea și performanța de mediu nu este doar o chestiune de economie. Având în vedere că, la nivel mondial, aproximativ 805 milioane de persoane suferă de malnutriție cronică și aproape toate acestea trăiesc în țări în curs de dezvoltare, cu siguranță, Europa are obligația morală de a optimiza și de a crește producția agricolă în modul cel mai durabil posibil.

Deși îngrijorarea la nivel mondial în ceea ce privește securitatea alimentară și ecologică a adus în ultimii ani în centrul atenției cercetarea și dezvoltarea din sectorul public, agricultura europeană se află în continuare în urma multora dintre competitorii săi internaționali. Numai niște investiții susținute și prioritare în baza de cercetare vor inversa această tendință.

Investițiile cu obiectiv precis în cercetarea translațională și aplicată trebuie să constituie punctul de plecare. Dat fiind că nu se comercializează suficiente cercetări, fermierii nu pot profita de oportunitățile pe care le oferă noile tehnologii și inovații. În mod similar, în situațiile în care se dezvoltă tehnologii agricole, nu toate acestea sunt în conformitate cu nevoile fermierilor, fie pentru că tehnologia nu a fost încă optimizată sau adaptată la condițiile specifice agriculturii locale, fie pentru că este mare consumatoare de capital și nu este accesibilă micilor fermieri.

Având în vedere că fermierii și oamenii de știință joacă roluri diferite în procesul de inovare, rezultatele nu pot fi îmbunătățite decât printr-o colaborare mai strânsă între cele două părți. Fermierii sunt utilizatorii finali ai tehnologiilor de producție și gestionare, iar actorii din cadrul lanțului de aprovizionare care dezvoltă aceste tehnologii trebuie să valorifice experiențele practice ale acestora. În mod similar, în cazul în care fermierii se confruntă cu o provocare deosebită în acest domeniu, ei ar trebui să aibă posibilitatea de a lua legătura în mod direct cu oamenii de știință și de a utiliza cercetările fundamentale pentru a contribui la găsirea unor soluții.

UE și statele membre, mediul academic și industria, inclusiv amelioratorii, sectorul agrochimic, fermierii și producătorii de alimente trebuie să colaboreze pentru a îmbunătăți transpunerea cercetării în practică, de la laborator la fermă și, în final, la consumator. Acest lucru va permite Europei să deblocheze o nouă etapă a inovării agricole.

Investițiile recente și noile priorități de finanțare la nivelul statelor membre și al UE oferă semne încurajatoare. Programul-cadru Orizont 2020 este cel mai mare program de cercetare și inovare al UE instituit vreodată, cu o finanțare de aproximativ 80 de miliarde de euro pe o perioadă de 7 ani.

De asemenea, în statele membre se fac noi investiții. În Regatul Unit, de exemplu, guvernul britanic investește într-o nouă strategie de tehnologii agricole (Agri-Tech), care urmărește să atribuie Regatului Unit rolul de lider mondial în materie de tehnologie, inovare și durabilitate agricolă. Această strategie este în prezent în curs de desfășurare și include o investiție de 70 de milioane de lire sterline într-un catalizator agrotehnologic pentru a sprijini accelerarea comercializării cercetării agricole, precum și o investiție de 90 de milioane de lire sterline pentru înființarea unor centre de inovare agricolă care să sprijine progresele în domeniul agriculturii durabile.

Un element-cheie pentru realizarea tuturor acestor obiective va fi asigurarea competențelor corespunzătoare, precum și atragerea în acest sector a talentelor și a experienței adecvate. Competențele de cercetare necesare pentru a sprijini acest sector se schimbă rapid și, în prezent, există un risc real de creștere a deficitului de competențe în agronomie și fitopatologie, dat fiind faptul că mulți dintre specialiștii cu experiență în aceste domenii de nișă se apropie de pensionare. În cea mai mare parte a Europei, centrele de educație, formare și inovare au înregistrat un declin și trebuie să fie revitalizate, în special în acest domeniu emergent al ingineriei agricole. Pe scurt, UE și statele membre trebuie să depună eforturi pentru a crește atractivitatea sectorului agricol european pentru noii-veniți, fie în agricultură, fie în activități de cercetare sau de dezvoltare tehnologică. În plus, statele membre trebuie să colaboreze mai îndeaproape cu industria pentru a modifica percepțiile negative legate de acest sector privit drept slab calificat și cu un nivel tehnologic scăzut, astfel încât agricultura să poată atrage competențele necesare.

Crearea unui mediu de reglementare mai favorabil inovării și garantarea faptului că regulamentele UE nu acționează ca bariere în calea inovării sunt, de asemenea, aspecte foarte importante. În lipsa unui cadru de reglementare favorabil, industria europeană se va relocaliza pe piețe mai dinamice. De prea multe ori, legislația UE impune restricții cu privire la produse și tehnologii fără dovezi adecvate care să indice prezența riscurilor. Legislația UE trebuie să se bazeze pe dovezi pentru a încuraja inovarea.

Majoritatea fermierilor și a proprietarilor de terenuri sunt întreprinderi mici, iar minimizarea sarcinilor administrative pentru aceste IMM-uri este esențială. Marjele în sectorul agricol sunt mici, iar costurile suplimentare amenință supraviețuirea anumitor exploatații mici.

În cele din urmă, provocările pe termen lung ale agriculturii durabile ar trebui soluționate printr-o abordare comună din partea Comisiei și a statelor membre pentru a asigura sprijinirea inovării tehnologice, un cadru de reglementare bazat pe riscuri, susținut de dovezi științifice, continuitatea cercetării fundamentale și aplicate și dezvoltarea competențelor în domeniul agricol.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	26.4.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 14 4
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Richard Ashworth, José Bové, Paul Brannen, Daniel Buda, Nicola Caputo, Matt Carthy, Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Edouard Ferrand, Luke Ming Flanagan, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Jan Huitema, Peter Jahr, Jarosław Kalinowski, Zbigniew Kuźmiuk, Philippe Loiseau, Mairead McGuinness, Ulrike Müller, James Nicholson, Maria Noichl, Marijana Petir, Laurențiu Rebega, Bronis Ropė, Jordi Sebastià, Jasenko Selimovic, Maria Lidia Senra Rodríguez, Czesław Adam Siekierski, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski, Marco Zullo
Membri supleanți prezenți la votul final	Pilar Ayuso, Franc Bogovič, Jean-Paul Denanot, Jens Gieseke, Ivan Jakovčić, Norbert Lins, Anthea McIntyre, Sofia Ribeiro, Hannu Takkula, Ramón Luis Valcárcel Siso

Aviz juridic - Politica de confidențialitate