Procedură : 2016/0011(CNS)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0189/2016

Texte depuse :

A8-0189/2016

Dezbateri :

PV 07/06/2016 - 2
CRE 07/06/2016 - 2

Voturi :

PV 08/06/2016 - 12.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0265

RAPORT     *
PDF 883kWORD 617k
27.5.2016
PE 578.569v02-00 A8-0189/2016

referitor la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne

(COM(2016)0026 – C8-0031/2016 – 2016/0011(CNS))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Hugues Bayet

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 OPINIE MINORITARĂ
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care afectează în mod direct funcționarea pieței interne

(COM(2016)0026 – C8-0031/2016 – 2016/0011(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0026),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0031/2016),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Maltei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0189/2016),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Actualele priorități politice în ceea ce privește impozitarea internațională subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și valoarea. Prin urmare, este esențial să se restabilească încrederea în echitatea sistemelor fiscale și să se permită guvernelor să își exercite în mod efectiv suveranitatea fiscală. Aceste noi obiective politice au fost transpuse în recomandări de măsuri concrete în contextul inițiativei împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Ca răspuns la necesitatea unei impozitări mai echitabile, Comisia, în comunicarea sa din 17 iunie 2015, stabilește un plan de acțiune pentru impozitarea echitabilă și eficientă a întreprinderilor în Uniunea Europeană3 (planul de acțiune).

(1)  Actualele priorități politice în ceea ce privește impozitarea internațională subliniază necesitatea de a garanta faptul că impozitele sunt plătite acolo unde sunt generate profiturile și unde este creată valoarea. Prin urmare, este esențial să se restabilească încrederea în echitatea sistemelor fiscale și să se permită guvernelor să își exercite în mod efectiv suveranitatea fiscală. Aceste noi obiective politice au fost transpuse în recomandări de măsuri concrete în contextul inițiativei împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Ca răspuns la necesitatea unei impozitări mai echitabile, Comisia, în comunicarea sa din 17 iunie 2015, stabilește un plan de acțiune pentru impozitarea echitabilă și eficientă a întreprinderilor în Uniunea Europeană3 (planul de acțiune), în care recunoaște că o bază comună de impozitare a întreprinderilor (CCCTB) completă, cu un mecanism corespunzător și corect de distribuție, ar putea cu adevărat înclina balanța în direcția bună în lupta împotriva strategiilor BEPS artificiale. Având în vedere aceste aspecte, Comisia ar trebui să publice cât mai curând posibil o propunere ambițioasă referitoare la CCCTB și solicită componentei legislative să încheie cât mai repede negocierile privind această propunere de importanță crucială;

 

  Ar trebui luată în considerare în mod corespunzător Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB).

__________________

__________________

3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie, COM(2015)302 final din 17 iunie 2015.

3 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii-cheie, COM(2015)302 final din 17 iunie 2015.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)  Uniunea consideră că lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale și a eludării taxelor este o prioritate politică majoră, întrucât practicile de planificare fiscală agresivă sunt inacceptabile din punctul de vedere al integrității pieței interne și al dreptății sociale.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Majoritatea statelor membre, în calitatea lor de membri ai OCDE, s-au angajat să pună în aplicare rezultatele celor 15 acțiuni împotriva erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, puse la dispoziția publicului la 5 octombrie 2015. Prin urmare, este esențial pentru buna funcționare a pieței interne ca statele membre să pună în aplicare, ca măsură minimă, angajamentele asumate în cadrul BEPS și, la nivel mai general, să ia măsuri pentru a descuraja practicile de evitare a obligațiilor fiscale și să garanteze o impozitare echitabilă și eficace în Uniune într-un mod suficient de coerent și de coordonat. Pe o piață cu un nivel ridicat de integrare a economiilor, este nevoie de abordări strategice comune și de acțiuni coordonate pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și a maximiza efectele pozitive ale inițiativei împotriva BEPS. În plus, numai un cadru comun ar putea evita fragmentarea pieței și stoparea discrepanțelor și denaturărilor actuale ale pieței. În sfârșit, măsurile naționale de punere în aplicare ce urmează o abordare comună în întreaga Uniune ar oferi contribuabililor certitudinea juridică că măsurile respective sunt compatibile cu dreptul Uniunii.

(2)  Majoritatea statelor membre, în calitatea lor de membri ai OCDE, s-au angajat să pună în aplicare rezultatele celor 15 acțiuni împotriva situațiilor concrete de erodare a bazei impozabile și transfer al profiturilor, publicate la 5 octombrie 2015. Prin urmare, este esențial pentru buna funcționare a pieței interne ca statele membre să pună în aplicare, ca măsură minimă, angajamentele asumate referitoare la BEPS și, la nivel mai general, să ia măsuri pentru a descuraja practicile de evitare a obligațiilor fiscale și să garanteze o impozitare echitabilă și eficace în Uniune într-un mod suficient de coerent și de coordonat. Pe o piață cu un nivel ridicat de integrare a economiilor, este nevoie de abordări strategice comune și de acțiuni coordonate pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne și a maximiza efectele pozitive ale inițiativei împotriva strategiilor concrete în materie de BEPS, luând totodată măsuri adecvate în ceea ce privește competitivitatea societăților care își desfășoară activitatea pe respectiva piață internă. În plus, numai un cadru comun ar putea evita fragmentarea pieței și stopa discrepanțele și denaturările actuale ale pieței. În sfârșit, măsurile naționale de punere în aplicare ce urmează o abordare comună în întreaga Uniune ar oferi contribuabililor siguranța juridică că măsurile respective sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Într-o Uniune caracterizată de piețe naționale foarte diferite între ele, o evaluare cuprinzătoare a impactului tuturor măsurilor anticipate rămâne fundamentală pentru a garanta că această abordare comună se bucură de un sprijin larg în rândul statelor membre.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)  Având în vedere că „paradisurile fiscale” pot fi clasificate de OCDE drept transparente, ar trebui formulate propuneri pentru creșterea transparenței fondurilor fiduciare și a fundațiilor.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  Este esențial să se pună la dispoziția administrațiilor fiscale mijloace adaptate, astfel încât să poată lupta în mod eficient împotriva BEPS și, astfel, să se mărească transparența activităților companiilor multinaționale, îndeosebi în ceea ce privește profiturile realizate, impozitele pe profit plătite, subvențiile și restituirile de impozite primite, numărul de angajați și activele deținute.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4b)  Pentru a asigura coerența în ceea ce privește tratamentul aplicat sediilor permanente, este esențial ca statele membre să aplice, atât în legislația relevantă, cât și în tratatele fiscale bilaterale, o definiție comună a sediilor permanente conform articolului 5 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 4 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4c)  Pentru a evita alocarea inconsecventă a profiturilor sediilor permanente, statele membre ar trebui să urmeze normele privind profiturile care pot fi alocate sediilor permanente în temeiul articolului 7 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital și să alinieze legislația și tratatele bilaterale aplicabile la normele respective, în momentul revizuirii lor.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Este necesar să se stabilească norme împotriva erodării bazelor impozabile din piața internă și împotriva transferului profiturilor în afara pieței interne. Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, sunt necesare norme în următoarele domenii: limitarea deductibilității dobânzii, impozitarea la ieșire, o clauză„switch-over”, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride. În cazul în care aplicarea normelor respective duce la dubla impunere, contribuabilii ar trebui să beneficieze de o facilitate fiscală sub forma unei deduceri pentru impozitul plătit în alt stat membru sau într-o țară terță, după caz. Prin urmare, normele nu ar trebui să aibă ca scop doar combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, ci și evitarea creării unor obstacole suplimentare în calea pieței, cum ar fi dubla impunere.

(5)  Este necesar să se stabilească norme împotriva erodării bazelor impozabile din piața internă și împotriva transferului profiturilor în afara pieței interne. Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, sunt necesare norme în următoarele domenii: limitarea deductibilității dobânzii și a plăților de redevențe, măsuri generale de apărare împotriva recurgerii la jurisdicții opace sau cu taxe reduse pentru BEPS, impozitarea la ieșire, o definiție clară a sediului permanent, norme precise ale prețurilor de transfer, un cadru pentru sistemele fiscale preferențiale pentru brevete (patentbox), o clauză„switch-over”, o normă generală anti-abuz, norme privind societățile străine controlate și un cadru pentru a combate tratamentul neuniform al elementelor hibride. În cazul în care aplicarea normelor respective duce la dubla impunere, contribuabilii ar trebui să beneficieze de o facilitate fiscală sub forma unei deduceri pentru impozitul plătit în alt stat membru sau într-o țară terță, după caz. Prin urmare, normele nu ar trebui să aibă ca scop doar combaterea practicilor de evitare a obligațiilor fiscale, ci și evitarea creării unor obstacole suplimentare în calea pieței, cum ar fi dubla impunere. Pentru a asigura aplicarea corectă a acestor norme, autoritățile fiscale din statele membre trebuie să dispună de resurse corespunzătoare. Cu toate acestea, este de asemenea urgent și necesar să se stabilească un set unic de norme pentru calcularea profiturilor impozabile ale societăților transfrontaliere în Uniune, prin tratarea grupurilor de întreprinderi ca fiind o singură entitate în scopuri fiscale, în scopul de a consolida piața internă și a elimina multe dintre punctele slabe ale actualului cadru privind impozitul pe profit care permite planificarea fiscală agresivă.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Pentru a-și reduce obligațiile fiscale globale, grupurile de societăți transfrontaliere au recurs din ce în ce mai mult la transferul profiturilor, adesea prin intermediul plăților de dobânzi „umflate”, din jurisdicții cu fiscalitate ridicată în țări cu regimuri fiscale mai avantajoase. Norma privind limitarea deductibilității dobânzilor este necesară pentru a descuraja aceste practici prin limitarea deductibilității cheltuielilor financiare nete ale contribuabililor (adică suma cu care cheltuielile financiare depășesc veniturile financiare). Prin urmare, este necesar să se stabilească o rată a deductibilității care să se refere la veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA). Veniturile financiare scutite de impozite nu ar trebui să fie compensate prin cheltuieli financiare. Acest lucru se datorează faptului că numai venitul impozabil ar trebui să fie luat în considerare pentru a stabili în ce măsură pot fi deduse dobânzile. Pentru a ajuta contribuabilii care prezintă riscuri reduse legate de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, dobânda netă ar trebui să fie întotdeauna deductibilă până la o valoare maximă fixă, care este declanșată atunci când duce la o deducere mai mare decât rata bazată pe EBITDA. În cazul în care contribuabilul face parte dintr-un grup care prezintă conturi consolidate statutare, ar trebui să se ia în considerare gradul de îndatorare al grupului în ansamblul său pentru a acorda contribuabililor dreptul de a deduce într-o măsură mai mare cheltuielile financiare nete. Norma privind limitarea deductibilității dobânzii ar trebui să se aplice în ceea ce privește cheltuielile financiare nete ale contribuabilului indiferent dacă acestea se datorează unei datorii contractate la nivel național, la nivel transfrontalier în interiorul Uniunii sau într-o țară terță. Deși este în general acceptat faptul că întreprinderile financiare, și anume instituțiile financiare și societățile de asigurare, ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor limitări în ceea ce privește deductibilitatea dobânzii, este, de asemenea, recunoscut faptul că aceste două sectoare prezintă caracteristici speciale care necesită o abordare adaptată nevoilor acestora. Având în vedere faptul că discuțiile în acest domeniu nu sunt încă suficient de concludente în contextul internațional și al Uniunii, nu este încă posibil să se prevadă norme specifice în sectorul financiar și al asigurărilor.

(6)  Pentru a-și reduce obligațiile fiscale globale, grupurile de societăți transfrontaliere au recurs din ce în ce mai mult la transferul profiturilor, adesea prin intermediul plăților de dobânzi sau de redevențe „umflate”, din jurisdicții cu fiscalitate ridicată în țări cu regimuri fiscale mai avantajoase. Normele privind limitarea deductibilității dobânzilor și a redevențelor sunt necesare pentru a descuraja aceste veritabile practici BEPS prin limitarea deductibilității cheltuielilor financiare nete ale contribuabililor (adică suma cu care cheltuielile financiare depășesc veniturile financiare) și a plăților de redevențe. În ceea ce privește costurile cu dobânzile, prin urmare, este necesar să se stabilească o rată a deductibilității care să se refere la veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA). Veniturile financiare scutite de impozite nu ar trebui să fie compensate prin cheltuieli financiare. Acest lucru se datorează faptului că numai venitul impozabil ar trebui să fie luat în considerare pentru a stabili în ce măsură pot fi deduse dobânzile. Pentru a ajuta contribuabilii care prezintă riscuri reduse legate de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, dobânda netă ar trebui să fie întotdeauna deductibilă până la o valoare maximă fixă, care este declanșată atunci când duce la o deducere mai mare decât rata bazată pe EBITDA. În cazul în care contribuabilul face parte dintr-un grup care prezintă conturi consolidate statutare, ar trebui să se ia în considerare gradul de îndatorare al grupului în ansamblul său pentru a acorda contribuabililor dreptul de a deduce într-o măsură mai mare cheltuielile financiare nete. Norma privind limitarea deductibilității dobânzii ar trebui să se aplice în ceea ce privește cheltuielile financiare nete ale contribuabilului indiferent dacă acestea se datorează unei datorii contractate la nivel național, la nivel transfrontalier în interiorul Uniunii sau într-o țară terță. Este în general acceptat faptul că întreprinderile financiare, și anume instituțiile financiare și societățile de asigurare, ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor limitări în ceea ce privește deductibilitatea dobânzii, eventual printr-o abordare mai adaptată.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(6a)  În cazul finanțării de proiecte de infrastructură pe termen lung, în interes public, prin împrumuturi acordate unei părți terțe, atunci când datoria este mai mare decât pragul de scutire prevăzut de prezenta directivă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda o scutire pentru împrumuturile acordate părților terțe pentru finanțarea unor proiecte de infrastructură publică, sub rezerva anumitor condiții, întrucât aplicarea dispozițiilor propuse privind limitarea deductibilității dobânzilor ar fi contraproductivă în astfel de situații.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 6 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(6b)  Transferul profiturilor către jurisdicții opace sau care aplică o impozitare redusă reprezintă un risc deosebit pentru veniturile fiscale ale statelor membre, dar și pentru asigurarea unui tratament corect și echitabil între societățile comerciale mari și mici care comit acte de evaziune fiscală și cele care își respectă obligațiile fiscale. Pe lângă măsurile cu aplicabilitate generală propuse pentru toate jurisdicțiile prin prezenta directivă, este esențial ca jurisdicțiile opace și cele care aplică o impozitare redusă să fie împiedicate să își bazeze impozitul pe profit și cadrul juridic pe protejarea profiturilor obținute din evaziune fiscală și, în același timp, să aplice în mod necorespunzător standardele globale în ceea ce privește buna guvernanță fiscală, precum schimbul automat de informații fiscale, sau să se implice în situații de neconformitate tacită prin implementarea necorespunzătoare a legislației fiscale și a acordurilor internaționale, în pofida angajamentelor politice de a le implementa. Prin urmare, sunt propuse măsuri specifice pentru a utiliza prezenta directivă drept instrument care să garanteze că actualele jurisdicții opace sau care aplică o impozitare redusă respectă tendința mondială de încurajare a transparenței și a corectitudinii fiscale.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Impozitele la ieșire au rolul de a garanta faptul că, în cazul în care un contribuabil transferă active sau își mută rezidența fiscală din jurisdicția fiscală a unui stat, statul impozitează valoarea economică a oricărui câștig de capital creat pe teritoriul său, chiar dacă acest câștig nu a fost încă realizat la momentul ieșirii. Prin urmare, este necesar să se specifice cazurile în care contribuabilii sunt supuși normelor de impozitare la ieșire și sunt impozitați pentru câștigurile de capital nerealizate care sunt incluse în activele transferate. Pentru a calcula sumele, este esențial să se stabilească o valoare de piață pentru activele transferate, pe baza principiului concurenței depline. În cadrul Uniunii, este necesar să se analizeze aplicarea impozitării la ieșire și să se ilustreze condițiile care trebuie îndeplinite pentru a respecta dreptul Uniunii. În aceste situații, contribuabilii ar trebui să aibă dreptul de a plăti imediat impozitul la ieșire calculat sau de a distribui plata impozitului, însoțit eventual de dobânzi și de o garanție, pe parcursul mai multor ani și de a-și achita obligațiile fiscale prin plăți eșalonate. Nu ar trebui să se perceapă un impozit la ieșire în cazul în care transferul activelor este de natură temporară și atât timp cât se prevede ca activele să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul, în cazul în care transferul are loc pentru a respecta cerințele prudențiale sau în scopul gestionării lichidităților sau atunci când este vorba de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare sau de active constituite ca garanție.

(7)  Impozitele la ieșire au rolul de a garanta faptul că, în cazul în care un contribuabil transferă active și profituri sau își mută rezidența fiscală din jurisdicția fiscală a unui stat, statul impozitează valoarea economică a oricărui câștig de capital creat pe teritoriul său, chiar dacă acest câștig nu a fost încă realizat la momentul ieșirii. Prin urmare, este necesar să se specifice cazurile în care contribuabilii sunt supuși normelor de impozitare la ieșire și sunt impozitați pentru câștigurile de capital nerealizate care sunt incluse în activele sau profiturile transferate. Pentru a calcula sumele, este esențial să se stabilească o valoare de piață pentru activele sau profiturile transferate, pe baza principiului concurenței depline. În cadrul Uniunii, este necesar să se analizeze aplicarea impozitării la ieșire și să se ilustreze condițiile care trebuie îndeplinite pentru a respecta dreptul Uniunii. În aceste situații, contribuabilii ar trebui să aibă dreptul de a plăti imediat impozitul la ieșire calculat sau de a distribui plata impozitului, însoțit eventual de dobânzi și de o garanție, pe parcursul mai multor ani și de a-și achita obligațiile fiscale prin plăți eșalonate. Nu ar trebui să se perceapă un impozit la ieșire în cazul în care transferul activelor sau al profiturilor este de natură temporară și atât timp cât se prevede ca activele sau profiturile să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul, în cazul în care transferul are loc pentru a respecta cerințele prudențiale sau în scopul gestionării lichidităților sau atunci când este vorba de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare sau de active constituite ca garanție. Totuși, statele membre ar trebui să poată dispune o reținere în aceste cazuri.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a)  De prea multe ori întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în paradisuri fiscale fără a plăti niciun impozit sau plătind impozite foarte reduse. Sediul permanent va permite formularea unei definiții precise și obligatorii a condițiilor care atestă că o întreprindere multinațională este stabilită cu adevărat într-o anumită țară. Această măsură va obliga întreprinderile multinaționale să își plătească impozitele în mod echitabil.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 7 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7b)  Termenul „prețuri de transfer” se referă la condițiile și modalitățile care se aplică tranzacțiilor realizate în cadrul unei întreprinderi multinaționale, inclusiv în cadrul filialelor sau al societăților-fantomă, ale căror profituri sunt transferate către o societate-mamă multinațională. Este vorba de prețurile practicate între întreprinderi asociate stabilite în diferite țări în cadrul tranzacțiilor lor intragrup, cum ar fi transferul de mărfuri și de servicii. Având în vedere că prețurile sunt stabilite de membri asociați care nu sunt independenți din cadrul aceleiași întreprinderi multinaționale, s-ar putea ca ele să nu reflecte prețul de piață obiectiv. Uniunea trebuie să se asigure că profiturile impozabile ale întreprinderilor multinaționale nu sunt transferate în mod artificial în afara jurisdicției statului membru în cauză și că bazele impozabile declarate de întreprinderile multinaționale în țările lor reflectă activitatea economică desfășurată acolo. În interesul contribuabililor, este esențial să se limiteze riscurile dublei neimpuneri care ar putea rezulta în urma unei divergențe de opinii între două țări cu privire la stabilirea remunerației în condiții de concurență deplină pentru tranzacțiile lor internaționale cu întreprinderi asociate. Acest sistem nu permite împiedicarea unei serii de manevre artificiale, în special pentru produsele pentru care nu există un preț de piață (de exemplu, dreptul de franciză sau serviciile pentru întreprinderi).

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 7 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7c)  OCDE a elaborat o versiune modificată a abordării bazate pe conexiune în efortul de a reglementa sistemul fiscal preferențial pentru brevete („patentbox”). Această metodă garantează că, în cadrul sistemului fiscal preferențial pentru brevete, beneficiază de o impozitare privilegiată doar veniturile direct legate de cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, deja se constată că unele state membre întâmpină dificultăți în aplicarea conceptelor de „conexiune” și „substanță economică” la sistemele lor fiscale preferențiale pentru inovare. Dacă, în iunie 2017, statele membre tot nu vor aplica pe deplin în mod omogen abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată pentru a elimina actualele sisteme fiscale preferențiale pentru brevete, care au efecte negative, Comisia ar trebui să prezinte o nouă propunere legislativă cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 116 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. CCCTB ar trebui să elimine problema transferului de profituri prin intermediul planificării fiscale în cazul proprietății intelectuale.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 7 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7d)  Nu ar trebui aplicat impozitul la ieșire atunci când activele transferate sunt active corporale care generează venituri active. Transferurile de astfel de active reprezintă o componentă inevitabilă a alocării eficace a resurselor de către o întreprindere și nu au drept scop principal optimizarea fiscală și evaziunea fiscală și, prin urmare, ar trebui să fie exceptate de la aplicarea prezentelor dispoziții.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  Date fiind dificultățile inerente în ceea ce privește acordarea de credite pentru impozitele plătite în străinătate, statele au din ce în ce mai mult tendința de a scuti de impozite veniturile din străinătate în statul de reședință. Cu toate acestea, efectul negativ neintenționat al acestei abordări este că se încurajează intrarea pe piața internă a veniturilor neimpozitate sau impozitate la un nivel redus, care circulă apoi, în multe cazuri, neimpozitate, în interiorul Uniunii, utilizând instrumentele disponibile în dreptul Uniunii. Clauzele „switch-over” sunt utilizate deseori împotriva unor astfel de practici. Prin urmare, este necesar să se prevadă o clauză „switch-over”care să vizeze anumite tipuri de venituri din străinătate, de exemplu, distribuiri ale profitului, încasări din cedarea de acțiuni și profiturile sediilor permanente care sunt scutite de impozit în Uniune și care provin din țări terțe. Aceste venituri ar trebui să fie impozabile în Uniune dacă au fost impozitate sub un anumit nivel în țara terță. Având în vedere că clauza „switch-over” nu impune controlul entității supuse unui impozit redus și, prin urmare, este posibil să nu existe acces la conturile statutare ale entității, calcularea ratei efective a impozitului poate fi un exercițiu foarte complex. Prin urmare, statele membre ar trebui să folosească rata de impozitare legală atunci când aplică clauza „switch-over”. Statele membre care aplică clauza „switch-over” ar trebui să acorde un credit pentru impozitul plătit în străinătate, în scopul de a preveni dubla impunere.

(8)  Date fiind dificultățile inerente în ceea ce privește acordarea de credite pentru impozitele plătite în străinătate, statele au din ce în ce mai mult tendința de a scuti de impozite veniturile din străinătate în statul de reședință. Cu toate acestea, efectul negativ neintenționat al acestei abordări este că se încurajează intrarea pe piața internă a veniturilor neimpozitate sau impozitate la un nivel redus, care circulă apoi, în multe cazuri, neimpozitate, în interiorul Uniunii, utilizând instrumentele disponibile în dreptul Uniunii. Clauzele „switch-over” sunt utilizate deseori împotriva unor astfel de practici. Prin urmare, este necesar să se prevadă o clauză „switch-over”care să vizeze anumite tipuri de venituri din străinătate, de exemplu, distribuiri ale profitului, încasări din cedarea de acțiuni și profiturile sediilor permanente care sunt scutite de impozit în Uniune. Aceste venituri ar trebui să fie impozabile în Uniune dacă au fost impozitate sub un anumit nivel în țara de origine și în lipsa unui tratat fiscal viabil cu efect similar încheiat cu țara respectivă. Statele membre care aplică clauza „switch-over” ar trebui să acorde un credit pentru impozitul plătit în străinătate, în scopul de a preveni dubla impunere.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Normele generale anti-abuz din sistemele de impozitare au rolul de a combate practicile abuzive în acest domeniu care nu au fost încă reglementate prin dispoziții specifice. Prin urmare, normele generale anti-abuz sunt menite să acopere lacunele existente și nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor anti-abuz specifice. În cadrul Uniunii, aplicarea normelor generale anti-abuz ar trebui să limitată la demersurile care sunt „pur artificiale” (care nu sunt oneste); în caz contrar, contribuabilul ar trebui să aibă dreptul să aleagă cea mai eficientă structură fiscală pentru activitățile sale comerciale. În plus, este important să se asigure că normele generale anti-abuz se aplică pe plan național, în interiorul Uniunii și în raport cu țările terțe într-un mod uniform, astfel încât domeniul lor de aplicare și rezultatele aplicării în situațiile interne și transfrontaliere să nu difere.

(9)  Normele generale anti-abuz din sistemele de impozitare au rolul de a combate practicile abuzive în acest domeniu care nu au fost încă reglementate prin dispoziții specifice. Prin urmare, normele generale anti-abuz sunt menite să acopere lacunele existente și nu ar trebui să afecteze aplicabilitatea normelor anti-abuz specifice. În cadrul Uniunii, aplicarea normelor generale anti-abuz ar trebui să fie aplicate în cazul demersurilor care sunt considerate dăunătoare. În plus, este important să se asigure că normele generale anti-abuz se aplică pe plan național, în interiorul Uniunii și în raport cu țările terțe într-un mod uniform, astfel încât domeniul lor de aplicare și rezultatele aplicării în situațiile interne și transfrontaliere să nu difere.

 

Pentru a aborda în mod corespunzător potențialele conflicte de interese la care sunt expuse societățile de audit atunci când oferă consultanță fiscală, ar trebui modificat Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 9 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9a)  Un demers sau o serie de demersuri pot fi considerate ca nefiind oneste în măsura în care acestea duc la impozitarea diferită a anumitor tipuri de venituri, cum ar fi cele provenite din brevete.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 9 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9b)  Statele membre ar trebui să implementeze dispoziții mai detaliate care clarifică noțiunea de demersuri neoneste care se folosesc de jurisdicția lor fiscală. Întreprinderile care încurajează astfel de demersuri neoneste ar trebui sancționate. Pentru a asigura un nivel superior de protecție împotriva practicilor de evaziune fiscală, statele membre ar trebuie să vizeze demersurile în cazul cărora scopul principal sau unul dintre scopurile principale este obținerea unui avantaj fiscal necorespunzător.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 9 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9c)  Statele membre ar trebui să pună în funcțiune un sistem de sancțiuni potrivit dispozițiilor legislației naționale și să informeze Comisia în consecință.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 9 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9d)  Pentru a evita crearea de entități ad hoc, cum ar fi societățile de tip „cutie poștală” sau societățile-fantomă, cu un tratament fiscal mai favorabil, întreprinderile trebuie să corespundă definițiilor termenilor de „sediu permanent” și „substanță economică minimă”, prevăzute la articolul 2.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 9 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9e)  Ar trebui interzisă utilizarea societăților de tip „cutie poștală” de contribuabilii ce își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană. Contribuabilii comunică autorităților fiscale elemente care dovedesc substanța economică a fiecăreia dintre entitățile din grupul lor, în cadrul obligațiilor lor anuale de raportare pentru fiecare țară în parte.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 9 f (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9f)  Pentru a îmbunătăți mecanismele actuale de soluționare a litigiilor fiscale transfrontaliere din Uniune, legate nu doar de cazurile de dublă impozitare, ci și de cele de dublă neimpozitate, ar trebui introdus, până în ianuarie 2017, un mecanism de soluționare a litigiilor cu norme mai clare și termene mai stricte.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Considerentul 9 g (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9g)  Identificarea corespunzătoare a contribuabililor este esențială pentru garantarea unui schimb de informații eficace între administrațiile fiscale. Crearea unui număr european comun de identificare fiscală (NIF) ar asigura cea mai bună metodă de identificare în acest sens. Ea ar permite oricărei terțe părți să identifice și să consemneze în mod rapid, ușor și corect numerele de identificare fiscală în relațiile transfrontaliere și ar servi drept bază pentru schimbul automat și eficace de informații între administrațiile fiscale ale statelor membre. De asemenea, Comisia ar trebui să depună eforturi susținute pentru a crea un număr de identificare similar la nivel mondial, precum Sistemul identificatorului internațional al entităților juridice (LEI) al Comitetului de supraveghere reglementară.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Normele privind societățile străine controlate (SSC) au ca rezultat reatribuirea venitului unei filiale controlate care este supusă unui impozit scăzut către societatea-mamă. Ulterior, societatea-mamă devine impozabilă pentru acest venit atribuit în statul membru în care are rezidența fiscală. În funcție de prioritățile politice ale statului respectiv, normele privind SSC pot viza în întregime filiala supusă unui impozit scăzut sau se pot limita la veniturile care au fost transferate în mod artificial către filială. Este de dorit să se remedieze aceste situații atât în țările terțe, cât și în Uniune. Pentru a permite respectarea libertăților fundamentale, impactul normelor în cadrul Uniunii ar trebui să se limiteze la demersurile care au drept rezultat transferul artificial al profiturilor din statul membru al societății-mamă către SSC. În acest caz, veniturile atribuite societății-mamă ar trebui să fie ajustate conform principiului concurenței depline, astfel încât statul societății-mamă să impoziteze veniturile SSC numai în măsura în care acestea nu respectă acest principiu. Normele privind SSC ar trebui să excludă întreprinderile financiare din domeniul lor de aplicare în cazul în care acestea au rezidența fiscală în Uniune, inclusiv sediile permanente ale acestor întreprinderi situate în Uniune. Acest lucru se datorează faptului că domeniul de aplicare legitimă a normelor privind SSC în cadrul Uniunii ar trebui să se limiteze la situațiile artificiale fără substanță economică, ceea ce ar implica faptul că este puțin probabil ca sectorul financiar și cel al asigurărilor, strict reglementate, să fie vizate de aceste norme.

(10)  Normele privind societățile străine controlate (SSC) au ca rezultat reatribuirea venitului unei filiale controlate care este supusă unui impozit scăzut către societatea-mamă. Ulterior, societatea-mamă devine impozabilă pentru acest venit atribuit în statul membru în care are rezidența fiscală. În funcție de prioritățile politice ale statului respectiv, normele privind SSC pot viza în întregime filiala supusă unui impozit scăzut sau se pot limita la veniturile care au fost transferate în mod artificial către filială. Este de dorit să se remedieze aceste situații atât în țările terțe, cât și în Uniune. Impactul normelor în cadrul Uniunii ar trebui să vizeze toate demersurile care au drept scop principal, printre altele, transferul artificial al profiturilor din statul membru al societății-mamă către SSC. În acest caz, veniturile atribuite societății-mamă ar trebui să fie ajustate conform principiului concurenței depline și ținând cont de practicile fiscale necorespunzătoare precum activitățile de reasigurare captive, astfel încât statul societății-mamă să impoziteze veniturile SSC numai în măsura în care acestea nu respectă acest principiu. Ar trebui evitate suprapunerile între normele SSC și clauza „switch over”.

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Tratamentul neuniform al elementelor hibride reprezintă o consecință a diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a plăților (instrumente financiare) sau a entităților, iar respectivele diferențe apar atunci când interacționează două sisteme juridice. Aceste tratamente neuniforme duc adesea la o dublă deducere (și anume deduceri în ambele state) sau la o deducere a veniturilor într-un stat fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat. Pentru a preveni o astfel de situație, este necesar să se stabilească norme conform cărora una dintre cele două jurisdicții implicate într-o situație de tratament neuniform ar trebui să acorde o calificare juridică instrumentului hibrid sau entității hibride și cealaltă jurisdicție ar trebui să o accepte. Deși statele membre au convenit, în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cu privire la orientările privind tratamentul fiscal al entităților hibride4 și al sediilor permanente hibride5 în cadrul Uniunii, precum și cu privire la tratamentul fiscal al entităților hibride în relațiile cu țările terțe, este totuși necesar să se adopte norme obligatorii. În sfârșit, este necesar să se limiteze domeniul de aplicare al acestor norme la tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre. Tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre și țările terțe trebuie să fie supus unei analize suplimentare.

(11)  Tratamentul neuniform al elementelor hibride reprezintă o consecință a diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a plăților (instrumente financiare) sau a entităților, iar respectivele diferențe apar atunci când interacționează două sisteme juridice. Aceste tratamente neuniforme duc adesea la o dublă deducere (și anume deduceri în ambele state) sau la o deducere a veniturilor într-un stat fără includerea lor în baza impozabilă în celălalt stat. Pentru a preveni o astfel de situație, este necesar să se stabilească norme conform cărora una dintre cele două jurisdicții implicate într-o situație de tratament neuniform ar trebui să acorde o calificare juridică instrumentului hibrid sau entității hibride și cealaltă jurisdicție ar trebui să o accepte. Atunci când apare o astfel de situație de tratament neuniform între un stat membru și o țară terță, statul membru trebuie să asigure impozitarea corespunzătoare a operațiunii în cauză. Deși statele membre au convenit, în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cu privire la orientările privind tratamentul fiscal al entităților hibride4 și al sediilor permanente hibride5 în cadrul Uniunii, precum și cu privire la tratamentul fiscal al entităților hibride în relațiile cu țările terțe, este totuși necesar să se adopte norme obligatorii.

__________________

__________________

4 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 16553/14, FISC 225, 11.12.2014.

4 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 16553/14, FISC 225, 11.12.2014.

5 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 9620/15, FISC 60, 11.6.2015.

5 Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) – raport către Consiliu, 9620/15, FISC 60, 11.6.2015.

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Considerentul 11 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(11a)  Ar trebui elaborată o definiție comună la nivelul Uniunii și o „listă neagră” exhaustivă a paradisurilor fiscale și a țărilor, inclusiv a celor situate în Uniune, care denaturează concurența prin aplicarea unor condiții fiscale favorabile. Această listă neagră ar trebui să fie completată de o listă de sancțiuni pentru jurisdicțiile necooperante și pentru instituțiile financiare care desfășoară operațiuni în paradisuri fiscale.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Considerentul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(12a)  Una dintre principalele dificultăți cu care se confruntă administrațiile fiscale este lipsa accesului în timp util la informații complete și pertinente referitoare la strategiile de planificare fiscală ale întreprinderilor multinaționale. Astfel de informații ar trebui publicate, pentru ca autoritățile fiscale să reacționeze rapid la riscurile fiscale, evaluând mai bine aceste riscuri, orientând operațiunile de control și avertizând cu privire la modificările necesare la nivelul legislației în vigoare.

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale acestei directive este acela de a îmbunătăți rezistența pieței interne în ansamblul său la practicile transfrontaliere de evitare a obligațiilor fiscale, acest lucru nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre prin acțiuni individuale. Sistemele naționale de impozitare a întreprinderilor sunt diferite și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, ele ar perpetua lipsa de eficacitate și denaturările care apar la interacțiunea dintre o serie de măsuri naționale distincte. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. În schimb, dat fiind că cele mai multe cazuri de ineficiență pe piața internă dau naștere în primul rând la probleme de natură transfrontalieră, măsurile de remediere ar trebui adoptate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este esențial să se adopte soluții care funcționează pentru piața internă în ansamblu, iar acest lucru poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Astfel, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la articolul în cauză, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv. Prin stabilirea unui nivel minim de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca scop obținerea doar a gradului minim esențial de coordonare în cadrul Uniunii pentru realizarea obiectivelor sale.

(14)  Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale acestei directive este acela de a îmbunătăți rezistența pieței interne în ansamblul său la practicile transfrontaliere de evitare a obligațiilor fiscale, acest lucru nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre prin acțiuni individuale. Sistemele naționale de impozitare a întreprinderilor sunt diferite și acțiunile independente ale statelor membre nu ar face decât să reproducă fragmentarea actuală a pieței interne în domeniul impozitării directe. Astfel, ele ar perpetua lipsa de eficacitate și denaturările care apar la interacțiunea dintre o serie de măsuri naționale distincte. Ar apărea astfel o lipsă de coordonare. În schimb, dat fiind că cele mai multe cazuri de ineficiență pe piața internă dau naștere în primul rând la probleme de natură transfrontalieră, măsurile de remediere ar trebui adoptate la nivelul Uniunii. Prin urmare, este esențial să se adopte soluții care funcționează pentru piața internă în ansamblu, iar acest lucru poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. Astfel, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este stabilit la articolul în cauză, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv. Prin stabilirea unui nivel minim de protecție pentru piața internă, prezenta directivă are ca scop obținerea doar a gradului minim esențial de coordonare în cadrul Uniunii pentru realizarea obiectivelor sale. Cu toate acestea, o revizuire a cadrului juridic în domeniul fiscal, care să permită combaterea practicilor care erodează baza fiscală prin intermediul unui regulament, ar fi permis obținerea unui rezultat mai bun în ceea ce privește garantarea unor condiții egale pe piața internă.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Considerentul 14 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(14a)  Comisia Europeană ar trebuie să facă o analiză costuri-beneficii și să evalueze posibilul impact pe care l-ar avea un impozit ridicat aplicat repatrierii capitalurilor provenite din țări terțe cu impozitare scăzută.

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Considerentul 14 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(14b)  Toate acordurile comerciale și de parteneriat economic la care este parte Uniunea ar trebui să includă dispoziții privind promovarea bunei guvernanțe în materie fiscală, în scopul creșterii transparenței și al combaterii practicilor fiscale dăunătoare.

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare,

(15)  Comisia ar trebui să introducă un mecanism specific de monitorizare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezentei directive și interpretarea omogenă a măsurilor sale de către statele membre. Ea ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului în acest sens. Statele membre ar trebui să comunice Parlamentului European și Comisiei toate informațiile necesare pentru această evaluare.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)  „contribuabil” înseamnă o întreprindere care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive;

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  „costuri cu redevențele” înseamnă costurile ce rezultă din plăți de orice fel efectuate ca remunerație pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele cinematografice și programele informatice, a unui brevet, a unei mărci comerciale, a unui proiect sau a unui model, a unui plan, a unei formule secrete sau a unui procedeu secret, precum și pentru informații legate de o experiență acumulată în domeniul industrial, comercial sau științific sau de orice alt activ necorporal; plățile efectuate pentru utilizarea sau concesionarea utilizării unui drept privind echipamente industriale, comerciale sau științifice sunt considerate costuri cu redevențele;

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4b)  „jurisdicție opacă sau care aplică o impozitare redusă” înseamnă orice jurisdicție care începând cu 31 decembrie 2016 îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

 

(a)  lipsa unui schimb automat de informații cu toți semnatarii acordului multilateral între autoritățile competente, în conformitate cu standardul comun de raportare al OCDE;

 

(b)  lipsa unui registru al beneficiarilor finali ai corporațiilor, fiduciarelor și structurilor juridice echivalente care să fie cel puțin conform cu standardul minim definit în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului1a;

 

(c)  dispoziții sau practici juridice sau administrative care acordă tratament fiscal favorabil întreprinderilor fără o activitate economică reală și fără o prezență economică substanțială în țara care oferă aceste avantaje fiscale;

 

(d)  o rată oficială a impozitului pe profit mai mică de 60 % din media ponderată a impozitului pe profit în Uniune;

 

__________________

 

1a Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a)  „sediu permanent” înseamnă un sediu comercial fix situat într-un stat membru, prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unei întreprinderi dintr-un alt stat membru; această definiție se aplică și în cazurile în care se consideră că societățile care se implică în totalitate în activități digitale dematerializate au un sediu permanent într-un stat membru dacă mențin o prezență importantă în economia țării respective;

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7b)  „paradis fiscal” înseamnă o jurisdicție caracterizată de unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

 

(a)  lipsa impozitării sau doar impozitare nominală pentru nerezidenți;

 

(b)  legi sau practici administrative ce împiedică schimbul eficace de informații fiscale cu alte guverne;

 

(c)  dispoziții legale sau administrative ce împiedică transparența fiscală sau lipsa obligației de a desfășura activități economice substanțiale;

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7c)  „substanță economică minimă” înseamnă criteriile concrete care, inclusiv în contextul economiei digitale, pot fi folosite pentru definirea unei întreprinderi, cum ar fi existența resurselor umane și materiale specifice entității respective, autonomia sa de gestiune, realitatea sa juridică și, dacă este cazul, natura activelor sale;

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7d)  „număr de identificare fiscală (NIF) european” înseamnă un număr corespunzător definiției din Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planul de acțiune pentru consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale. ;

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 - punctul 7 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7e)  „prețurile de transfer” înseamnă prețurile la care o întreprindere transferă active corporale sau necorporale sau furnizează servicii întreprinderilor asociate;

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera 7 f (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7f)  „sistem fiscal preferențial pentru brevete” înseamnă un sistem folosit pentru a calcula veniturile obținute din proprietatea intelectuală (PI) care sunt eligibile pentru avantaje fiscale prin stabilirea unei legături între cheltuielile eligibile efectuate când au fost create activele PI (exprimată ca proporție din cheltuielile totale efectuate pentru crearea activelor PI) și veniturile obținute din aceste active PI; acest sistem limitează portofoliul PI la brevete sau la active necorporale cu funcție echivalentă și contribuie la definirea „cheltuielilor eligibile”, a „cheltuielilor totale” și a „veniturilor provenite din portofoliul PI”;

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 g (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7g)  „întreprindere cutie poștală” înseamnă orice tip de entitate juridică care nu are substanță economică și care este înființată exclusiv în scopuri fiscale.

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera 7 h (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7h)  „persoană sau întreprindere asociată cu un contribuabil” înseamnă o situație în care prima persoană deține o participație de peste 25 % în cadrul celei de-a doua sau o situație în care există o a treia persoană care deține o participație de peste 25 % în cadrul primelor două.

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 i (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7i)  „tratament neuniform al elementelor hibride” înseamnă o situație între un contribuabil dintr-un stat membru și o întreprindere asociată, astfel cum este definită în temeiul sistemului fiscal aplicabil întreprinderilor, dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, al cărei rezultat, dintre cele prezentate mai jos, poate fi atribuit diferențelor în ceea ce privește calificarea juridică a instrumentului sau a entității financiare:

 

(a)  are loc deducerea aceleiași plăți sau a acelorași cheltuieli sau pierderi atât în statul membru în care își are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, cât și într-un alt stat membru sau țară terță („dublă deducere”); or

 

(b)  are loc deducerea unei plăți în statul membru sau țara terță în care își are originea plata, fără o includere corespunzătoare a aceleiași plăți în baza impozabilă a celuilalt stat membru sau țară terță („deducere fără includere în baza impozabilă a unui alt stat membru”).

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în exercițiul financiar în care sunt suportate doar până la 30 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA) sau până la o valoare de 1 000 000 EUR, în funcție de care dintre aceste sume este mai mare. EBITDA se calculează prin adăugarea la venitul impozabil a sumelor ajustate în scopul impozitării pentru cheltuielile nete cu dobânzile și alte costuri echivalente cu dobânzile, precum și sumele ajustate în scopul impozitării pentru depreciere și amortizare.

2.  Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în exercițiul financiar în care sunt suportate doar până la 20 % din veniturile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA) sau până la o valoare de 2 000 000 EUR, în funcție de care dintre aceste sume este mai mare. EBITDA se calculează prin adăugarea la venitul impozabil a sumelor ajustate în scopul impozitării pentru cheltuielile nete cu dobânzile și alte costuri echivalente cu dobânzile, precum și sumele ajustate în scopul impozitării pentru depreciere și amortizare.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al alineatului (2) costurile excesive ale îndatorării suportate pentru împrumuturile contractate de la terți folosite pentru finanțarea unui proiect de infrastructură publică, ce durează cel puțin 10 ani, și considerate a fi de interes public general de către un stat membru sau de Uniune.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  EBITDA pentru un exercițiu financiar care nu este pe deplin absorbit de costurile îndatorării suportate de contribuabil în exercițiul financiar respectiv sau în exercițiile financiare anterioare poate fi reportat pentru exercițiile financiare următoare.

4.  EBITDA pentru un exercițiu financiar care nu este pe deplin absorbit de costurile îndatorării suportate de contribuabil în exercițiul financiar respectiv sau în exercițiile financiare anterioare poate fi reportat pentru exercițiile financiare următoare timp de cinci ani.

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Costurile îndatorării care nu pot fi deduse în exercițiul financiar curent în temeiul alineatului (2) sunt deductibile în procent de până la 30 % din EBITDA în anii fiscali următori în același mod ca și costurile îndatorării pentru anii respectivi.

5.  Costurile îndatorării care nu pot fi deduse în exercițiul financiar curent în temeiul alineatului (2) sunt deductibile în procent de până la 20 % din EBITDA în următorii cinci ani fiscali în același mod ca și costurile îndatorării pentru anii respectivi.

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.  Alineatele (2) - (5) nu se aplică în cazul întreprinderilor financiare.

6.  Alineatele (2) - (5) nu se aplică în cazul întreprinderilor financiare. Comisia trebuie să revizuiască sfera de aplicare a prezentului articol în cazul în care și atunci când se ajunge la un acord la nivelul OCDE și Comisia stabilește că acordul OCDE poate fi pus în aplicare la nivelul Uniunii.

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 4a

 

Sediul permanent

 

1.  Se consideră că un sediu comercial fix care este utilizat sau menținut de un contribuabil este sediu permanent dacă același contribuabil sau o persoană care are legături strânse cu acesta exercită activități comerciale în același loc sau într-un alt loc din același stat și dacă:

 

(a)  acest loc sau un alt loc constituie un sediu permanent pentru contribuabil sau pentru persoana care are legături strânse cu acesta, în temeiul prezentului articol, sau dacă

 

(b)  activitatea globală care rezultă din combinarea activităților desfășurate de contribuabil și de persoana care are legături strânse cu acesta în același loc, sau de către același contribuabil sau de persoane care au legături strânse cu acesta în ambele locuri, nu are caracter pregătitor sau auxiliar, cu condiția ca activitățile comerciale desfășurate de contribuabil și de persoana care are legături strânse cu acesta în același loc, sau de către același contribuabil sau de persoane care au legături strânse cu acesta în ambele locuri, constituie funcții complementare care fac parte dintr-o operațiune comercială coerentă.

 

2.  Atunci când o persoană acționează într-un stat în numele unui contribuabil și, în această calitate, încheie în mod obișnuit contracte sau joacă în mod obișnuit rolul principal în procesul de încheiere de contracte, acestea fiind încheiate, în mod sistematic, fără a fi modificate substanțial de contribuabil, și atunci când aceste contracte:

 

(a)  sunt încheiate în numele contribuabilului sau

 

(b)  sunt destinate transferului de proprietate sau acordării unui drept de folosință asupra unor bunuri care aparțin acestui contribuabil sau pe care contribuabilul are dreptul să le utilizeze sau

 

(c)  sunt destinate prestării de servicii de către contribuabilul respectiv în condițiile în care se consideră că acest contribuabil are un sediu permanent în acest stat pentru toate activitățile pe care această persoană le desfășoară pentru contribuabil, cu excepția cazului în care activitățile acestei persoane au un caracter auxiliar sau pregătitor, astfel încât, dacă ele sunt desfășurate într-un sediu comercial fix, nu fac din acesta un sediu permanent, în temeiul prezentului alineat.

 

3.  Statele membre își aliniază legislația și tratatele bilaterale de evitare a dublei impuneri aplicabile la această definiție.

 

4.  Comisia are competența să adopte acte delegate referitoare la noțiunile de caracter pregătitor sau auxiliar.

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 4b

 

Profiturile care pot fi atribuite sediilor permanente

 

1.  Profiturile ce pot fi atribuite într-un stat membru sediului permanent prevăzut la articolul 4a sunt, de asemenea, profiturile care ar putea fi preconizate a fi obținute de sediul permanent, în special în tranzacțiile sale cu alte părți ale întreprinderii, dacă ar fi vorba despre întreprinderi separate și independente implicate în aceeași activitate și în condiții similare, ținând cont și de activele, și de riscurile pe care le comportă sediul permanent.

 

2.  Atunci când un stat membru ajustează profitul ce poate fi atribuit sediului permanent prevăzut la alineatul (1) și îl impozitează în consecință, profitul și impozitul din alte state membre ar trebui ajustate în consecință, în scopul de a elimina dubla impunere.

 

3.  În cadrul acțiunii 7 a OCDE privind BEPS, OCDE revizuiește în prezent normele definite la articolul 7 din convenția-model a OCDE, care se referă la profiturile care pot fi atribuite sediilor permanente și, o dată aceste norme actualizate, statele membre își aliniază legislația aplicabilă în consecință..

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 4 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 4c

 

Jurisdicțiile opace sau care aplică impozitarea redusă

 

1.  Un stat membru poate impune o taxă de reținere la sursă asupra plăților provenind de la o entitate din statul membru respectiv către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă.

 

2.  Plățile care nu sunt efectuate în mod direct către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă, dar în privința cărora se poate presupune în mod rezonabil că sunt canalizate indirect către o entitate dintr-o jurisdicție opacă sau care aplică impozitarea redusă, de exemplu, cu ajutorul unor intermediari din alte jurisdicții, fac, de asemenea, obiectul alineatului (1).

 

3.  În timp util, statele membre actualizează orice acorduri privind dubla impunere care interzic în prezent un astfel de nivel al impozitului cu reținere la sursă pentru a elimina orice bariere juridice în calea acestei măsuri de protecție colectivă.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Un contribuabil este supus unui impozit calculat pe baza sumei corespunzătoare valorii de piață a activelor transferate, la momentul ieșirii, minus valoarea lor fiscală, în oricare dintre următoarele situații:

1.  Un contribuabil este supus unui impozit calculat pe baza sumei corespunzătoare valorii de piață a activelor transferate, la momentul ieșirii activelor, minus valoarea lor fiscală, în oricare dintre următoarele situații:

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;

(a)  un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul central nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului;

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță;

(b)  un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului;

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)  un contribuabil își mută sediul permanent în afara unui stat membru.

(d)  un contribuabil își mută sediul permanent într-un alt stat membru sau într-o țară terță, în măsura în care statul membru unde se află sediul permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate ca urmare a transferului.

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În sensul literei (c) de la primul paragraf, orice transfer ulterior de active către o țară terță de la sediul permanent care este situat în primul stat membru și de care activele sunt legate efectiv este considerat a fi o cedare la valoarea de piață.

În sensul literei (c) de la primul paragraf, orice transfer ulterior de active, inclusiv de profituri, către o țară terță de la sediul permanent care este situat în primul stat membru și de care activele sunt legate efectiv este considerat a fi o cesiune la valoarea de piață.

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  un contribuabil transferă active de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE);

(a)  un contribuabil transferă active, inclusiv profituri, de la sediul central la sediul permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE);

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  un contribuabil transferă active de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE;

(b)  un contribuabil transferă active, inclusiv profituri, de la sediul permanent dintr-un stat membru la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE;

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 4 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  activele transferate sunt ulterior transferate într-o țară terță;

(b)  activele transferate, inclusiv profiturile, sunt ulterior transferate într-o țară terță;

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 4 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)  contribuabilul dă faliment sau face obiectul unei proceduri de lichidare.

(d)  contribuabilul este implicat într-o procedură de insolvență cu creditorii, dă faliment sau face obiectul unei proceduri de lichidare.

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

7.  Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active de natură temporară în cazul în care se prevede ca activele să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul.

7.  Prezentul articol nu se aplică transferurilor de active de natură temporară în cazul în care se prevede ca activele să revină în statul membru al entității care a efectuat transferul și nici transferurilor de active corporale efectuate cu scopul de a obține venituri din activități economice active. Pentru a beneficia de scutire, contribuabilul va trebui să le dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din activități economice active. Dovada se poate face printr-un certificat emis de autoritățile fiscale străine.

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 5a

 

Prețul de transfer

 

1.   În conformitate cu documentul OCDE din 2010 intitulat „Orientări privind prețul de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale”, profiturile care ar fi fost realizate de o întreprindere dar nu au fost obținute din cauza următoarelor condiții pot fi incluse în profiturile întreprinderii respective și impozitate în consecință:

 

(a)  o întreprindere a unui stat participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un alt stat; or

 

(b)  aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un stat și al unei întreprinderi din celălalt stat; și

 

(c)  în ambele cazuri, cele două întreprinderi sunt, în relațiilor lor comerciale sau financiare, legate de condiții convenite sau impuse care diferă de cele care ar fi convenite între întreprinderi independente,

 

2.  Atunci când un stat include în profiturile unei întreprinderi din acest stat – și impozitează în consecință – profituri pentru care o întreprindere din celălalt stat a fost impozitată în statul respectiv, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea din primul stat dacă condițiile convenite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat procedează la o ajustare corespunzătoare a cuantumului impozitului perceput pentru aceste profituri. Pentru a determina această ajustare, se ține cont de celelalte dispoziții din prezenta directivă și, dacă este cazul, autoritățile fiscale din cele două state se consultă între ele.

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre nu trebuie să scutească un contribuabil de la plata impozitului pe venitul din străinătate pe care contribuabilul l-a obținut sub formă de distribuiri ale profitului de la o entitate dintr-o țară terță, încasări din cedarea de acțiuni deținute la o entitate dintr-o țară terță sau venituri provenite de la un sediu permanent situat într-o țară terță, în cazul în care entitatea sau sediul permanent în cauză face obiectul, în țara de reședință a entității sau în țara în care este situat sediul permanent, unui impozit pe profit la o rată oficială a impozitului pe profit mai mică decât 40 % din rata de impozitare legală care ar fi fost percepută pe baza sistemului de impozitare a întreprinderilor din statul membru al contribuabilului. În situațiile respective, contribuabilul trebuie să fie supus impozitului pe venitul din străinătate și poate să deducă impozitul plătit în țara terță din obligațiile sale fiscale în țara de rezidență fiscală. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat.

1.  Statele membre nu trebuie să scutească un contribuabil de la plata impozitului pe venitul din străinătate care nu rezultă din activități economice active pe care contribuabilul l-a obținut sub formă de distribuiri ale profitului de la o entitate dintr-o țară terță, încasări din cedarea de acțiuni deținute la o entitate dintr-o țară terță sau venituri provenite de la un sediu permanent situat într-o țară terță, în cazul în care entitatea sau sediul permanent în cauză face obiectul, în țara de reședință a entității sau în țara în care este situat sediul permanent, unui impozit pe profit la o rată oficială a impozitului pe profit mai mică de 15%. În situațiile respective, contribuabilul trebuie să fie supus impozitului pe venitul din străinătate și poate să deducă impozitul plătit în țara terță din obligațiile sale fiscale în țara de rezidență fiscală. Deducerea nu trebuie să depășească valoarea impozitului, astfel cum a fost calculat înainte de deducere, care corespunde venitului care poate fi impozitat. Pentru a beneficia de scutire, contribuabilul va trebui să le dovedească autorităților fiscale din țara sa că venitul din străinătate provine din activități economice active. Dovada se poate face printr-un certificat emis de autoritățile fiscale străine.

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică și în cadrul Uniunii.

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Alineatul (1) nu se aplică următoarelor tipuri de pierderi:

2.  Alineatul (1) nu se aplică pierderilor din străinătate.

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Demersurile care nu sunt oneste sau o serie de astfel de demersuri efectuate în scopul esențial de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal nu trebuie să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor fiscale ale societăților. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.

1.  Demersurile care nu sunt oneste, ținând cont de toate faptele și circumstanțele relevante, sau o serie de astfel de demersuri al căror scop principal este obținerea unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal sau ale căror scopuri principale includ și obținerea unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului dispozițiilor fiscale aplicabile în mod normal nu trebuie să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor fiscale ale societăților. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părți.

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  În cazul în care un acord sau o serie de acorduri nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1), obligația fiscală se calculează pe baza substanței economice în conformitate cu legislația națională.

3.  În cazul în care un acord sau o serie de acorduri nu sunt luate în considerare în conformitate cu alineatul (1), obligația fiscală se calculează pe baza substanței economice în conformitate cu articolul 2.

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Statele membre alocă administrațiilor fiscale naționale și îndeosebi organelor de auditare fiscală personal, expertiză și resurse bugetare corespunzătoare, precum și resurse pentru formarea personalului administrațiilor fiscale, concentrându-se pe cooperarea transfrontalieră în materie de fraudă și de evaziune fiscală și pe schimbul automat de informații cu scopul de a asigura punerea integrală în aplicare a prezentei directive.

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Baza impozabilă a unui contribuabil include veniturile nedistribuite ale unei entități în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

1.  Baza impozabilă a unui contribuabil include veniturile unei entități în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  în cadrul regimului general din țara entității, profiturile sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică decât 40 % din rata efectivă a impozitului care ar fi fost percepută în conformitate cu sistemul de impozitare a profitului aplicabil în statul membru al contribuabilului;

(b)  profiturile entității sunt supuse unei rate efective a impozitului pe profit mai mică de 25 %; această rată este evaluată pe baza profitului înainte de aplicarea operațiunilor instituite de aceste țări pentru a reduce baza impozabilă supusă ratei; această rată este revizuită anual pe baza evoluțiilor economice de pe piața mondială;

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera c – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  peste 50 % din veniturile obținute de entitate se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:

(c)  peste 25 % din veniturile obținute de entitate se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera c – punctul vii a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(viia)  venituri de pe urma bunurilor tranzacționate cu contribuabilul sau întreprinderile asociate ale acestuia, cu excepția bunurilor tranzacționate în mod normal între entități independente și în cazul cărora există prețuri disponibile public;

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Primul paragraf litera (c) se aplică în cazul întreprinderilor financiare numai dacă mai mult de 50 % din venitul entității din aceste categorii provine din tranzacții cu contribuabilul sau cu întreprinderile sale asociate.

Primul paragraf litera (c) se aplică în cazul întreprinderilor financiare numai dacă mai mult de 25 % din venitul entității din aceste categorii provine din tranzacții cu contribuabilul sau cu întreprinderile sale asociate.

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre nu trebuie să aplice alineatul (1) în cazul în care o entitate are rezidența fiscală într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE sau în ceea ce privește un sediu permanent al unei entități dintr-o țară terță care este situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care sediul entității este pur artificial sau în măsura în care entitatea se angajează, în cursul activității sale, în demersuri care nu sunt oneste, întreprinse cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal.

2.  Statele membre nu trebuie să aplice alineatul (1) în cazul în care o entitate are rezidența fiscală într-un stat membru sau într-o țară terță care este parte la Acordul privind SEE sau în ceea ce privește un sediu permanent al unei entități dintr-o țară terță care este situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care sediul entității nu trece un test de substanță sau în măsura în care entitatea se angajează, în cursul activității sale, în demersuri care nu sunt oneste, întreprinse cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal. În cazul specific al societăților de asigurări, faptul că o societate mamă își reasigură riscurile prin intermediul propriilor filiale se consideră o dovadă de neonestitate.

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Articolul 10 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Tratamentul neuniform al elementelor hibride

Tratamentul neuniform al elementelor hibride între statele membre

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care două state membre oferă o calificare juridică diferită aceluiași contribuabil (entitate hibridă), incluzând sediile sale permanente din unul sau mai multe state membre, iar acest fapt duce la o situație în care aceeași plată, aceleași cheltuieli sau pierderi sunt deduse atât în statul membru din care provin plățile, în care au fost suportate cheltuielile sau au fost suferite pierderile, cât și într-un alt stat membru, sau la o situație în care are loc o deducere a plății în statul membru din care provine plata fără ca plata în cauză să fie luată în considerare în celălalt stat membru, calificarea juridică acordată entității hibride de către statul membru din care provine plata, în care sunt suportate cheltuielile sau în care sunt suferite pierderile trebuie să fie respectată de către celălalt stat membru.

În cazul în care două state membre oferă o calificare juridică diferită aceluiași contribuabil (entitate hibridă), incluzând sediile sale permanente din unul sau mai multe state membre, iar acest fapt duce la o situație în care aceeași plată, aceleași cheltuieli sau pierderi sunt deduse atât în statul din care provin plățile, în care au fost suportate cheltuielile sau au fost suferite pierderile, cât și într-un alt stat, sau la o situație în care are loc o deducere a plății în statul din care provine plata fără ca plata în cauză să fie luată în considerare în celălalt stat, calificarea juridică acordată entității hibride de către statul din care provine plata, în care sunt suportate cheltuielile sau în care sunt suferite pierderile trebuie să fie respectată de către celălalt stat.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care două state membre oferă o calificare juridică diferită aceleiași plăți (instrument hibrid) și acest lucru duce la o situație în care se efectuează o deducere în statul membru din care provine plata fără ca plata respectivă să fie luată în considerare în celălalt stat membru, calificarea juridică acordată instrumentului hibrid de statul membru din care provine plata trebuie să fie respectată de către celălalt stat membru.

În cazul în care două state oferă o calificare juridică diferită aceleiași plăți (instrument hibrid) și acest lucru duce la o situație în care se efectuează o deducere în statul din care provine plata fără ca plata respectivă să fie luată în considerare în celălalt stat, calificarea juridică acordată instrumentului hibrid de statul din care provine plata trebuie să fie respectată de către celălalt stat.

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre își actualizează acordurile privind dubla impunere încheiate cu țările terțe sau negociază acorduri echivalente la nivel colectiv, pentru ca dispozițiile prezentului articol să fie aplicabile în relațiile transfrontaliere dintre statele membre și țările terțe.

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Articolul 10 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 10a

 

Tratamentul neuniform al elementelor hibride în ceea ce privește țările terțe

 

În cazul în care tratamentul neuniform al elementelor hibride între un stat membru și o țară terță conduce la o dublă deducere, statul membru refuză deducerea unei astfel de plăți, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.

 

În cazul în care tratamentul neuniform al elementelor hibride între un stat membru și o țară terță conduce la o deducere fără includere în baza impozabilă, statul membru refuză deducerea unei astfel de plăți, cu excepția cazului în care țara terță a făcut deja acest lucru.

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Articolul 10 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 10b

 

Rata efectivă a impozitului

 

1.  Comisia elaborează o metodă comună pentru calculul ratei efective a impozitului în fiecare stat membru, astfel încât să facă posibilă întocmirea unui tabel comparativ al ratelor efective ale impozitului în diferitele state membre.

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Articolul 10 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 10c

 

Măsuri împotriva utilizării abuzive a tratatelor fiscale

 

1.  Statele membre își modifică tratatele fiscale bilaterale în sensul includerii următoarelor dispoziții:

 

(a)  o clauză prin care să se asigure că ambele părți la tratate se angajează că impozitul se va plăti în locurile în care se desfășoară activități economice și în care se creează valoare;

 

(b)  un act adițional prin care să se clarifice faptul că obiectivul convențiilor bilaterale, pe lângă evitarea dublei impuneri, este combaterea evaziunii fiscale și a eludării taxelor;

 

(c)  o clauză privind o normă generală de combatere a evaziunii fiscale bazate pe testul privind scopul principal, astfel cum este definită în recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2016 privind implementarea măsurilor împotriva folosirii abuzive a tratatelor fiscale C(2016)0271;

 

(d)  o definiție a sediului permanent, astfel cum este definit la articolul 5 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital.

 

2.  Până la 31 decembrie 2017, Comisia formulează o propunere referitoare la o „abordare europeană a tratatelor fiscale” pentru a crea un model european de tratat fiscal care ar putea înlocui în cele din urmă miile de tratate bilaterale încheiate de fiecare stat membru.

 

3.  Statele membre denunță sau se abțin de la semnarea de tratate bilaterale cu jurisdicții care nu respectă standardele minime aferente principiilor bunei guvernanțe în materie fiscală convenite la nivelul Uniunii.

Amendamentul    84

Propunere de directivă

Articolul 10 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 10d

 

Buna guvernanță în materie fiscală

 

1.  Comisia include dispoziții privind promovarea bunei guvernanțe în materie fiscală, în scopul îmbunătățirii transparenței și al combaterii practicilor fiscale dăunătoare, în cadrul acordurilor comerciale internaționale și al acordurilor de parteneriat economic la care este parte Uniunea.

Amendamentul    85

Propunere de directivă

Articolul 10 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 10e

 

Sancțiuni

 

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre informează fără întârziere Comisia despre sancțiunile și măsurile respective, precum și despre orice modificare ulterioară care le afectează. .

Amendamentul    86

Propunere de directivă

Articolul 11– titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Reexaminare

Revizuirea și monitorizarea

Amendamentul    87

Propunere de directivă

Articolul 11 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive la trei ani de la intrarea sa în vigoare și prezintă un raport Consiliului în acest sens.

1.  Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive la trei ani de la intrarea sa în vigoare și prezintă un raport Consiliului și Parlamentului European în acest sens.

Amendamentul    88

Propunere de directivă

Articolul 11 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre comunică Comisiei toate informațiile necesare pentru evaluarea punerii în aplicare a prezentei directive.

2.  Statele membre comunică Parlamentului European și Comisiei toate informațiile necesare pentru evaluarea punerii în aplicare a prezentei directive.

Amendamentul    89

Propunere de directivă

Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Comisia instituie un mecanism specific de monitorizare pentru a asigura transpunerea completă și adecvată a prezentei directive și interpretarea corectă a tuturor definițiilor prevăzute și a acțiunilor impuse de statele membre, în scopul adoptării unei abordări europene coordonate privind combaterea BEPS.

Amendamentul    90

Propunere de directivă

Articolul 11 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 11a

 

Numărul european de identificare fiscală

 

Comisia prezintă o propunere legislativă referitoare la un număr european de identificare fiscală comun armonizat până la 31 decembrie 2016, în scopul de a face mai eficient și mai fiabil schimbul automat de informații fiscale în cadrul Uniunii.

Amendamentul    91

Propunere de directivă

Articolul 11 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 11b

 

Schimbul automat și obligatoriu de informații în domeniul fiscal

 

Pentru a garanta o transparență totală și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor din prezenta directivă, schimbul de informații în domeniul fiscal este automat și obligatoriu, după cum este prevăzut în Directiva 2011/16/UE1aa Consiliului.

 

_______________

 

1a Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).


EXPUNERE DE MOTIVE

Potrivit unui studiu al OCDE, optimizarea fiscală agresivă a multinaționalelor aduce o pierdere cuprinsă între 100 și 240 de miliarde de dolari în fiecare an bugetelor statelor din întreaga lume. Aceasta reprezintă între 4 și 10% din veniturile mondiale din impozitul pe profit. Ea reprezintă mai ales o pierdere importantă a venitului pentru state, care reduce în egală măsură capacitatea lor de a investi pentru a favoriza ocuparea forței de muncă, a combate sărăcia și a dezvolta sisteme de sănătate performante pentru toți.

Construirea unei uniuni economice și monetare trebuie să treacă printr-o armonizare a fiscalității europene. O fiscalitate a întreprinderilor corectă și eficace trebuie să devină piatra de temelie a pieței unice.

Pentru a avea o piață unică fiabilă, statele membre trebuie să cadă de acord asupra problemei fiscalității.

Pentru a garanta buna funcționare a pieței unice și reușita uniunii piețelor de capital, este esențială o abordare coordonată și armonizată a punerii în aplicare a sistemelor fiscale.

Raportorul salută propunerea Comisiei, pe care o consideră ca pe un pas pozitiv către limitarea evaziunii fiscale a multinaționalelor. Totodată, el consideră că propunerea ar câștiga în claritate și eficiență prin adoptarea amendamentelor propuse.

Obiectivul principal al acestui raport este garantarea faptului că întreprinderile își plătesc impozitele acolo unde realizează profiturile.

În acest scop, raportorul a decis, prin urmare, să formuleze definiții precise și obligatorii ale condițiilor care atestă că o multinațională își are cu adevărat sediul într-o anumită țară. Este singurul mod prin care aceasta poate fi obligată să își plătească impozitele în mod echitabil. În prezent, prea adesea, întreprinderile multinaționale se organizează pentru a-și transfera profiturile în paradisuri fiscale fără a plăti niciun impozit.

Raportorul a clarificat și uniformizat legislația privind brevetele. Până în prezent, multinaționalele utilizează stimulente la depunerea de brevete pentru a reduce în mod artificial volumul profiturilor lor. Acest lucru aduce însă prejudicii țărilor cu adevărat inovatoare. Parlamentul propune aplicarea unui impozit la ieșire în cazul acestor multinaționale, atunci când repatriază produsul brevetelor în țări cu un nivel scăzut de impozitare.

Raportorul a întărit, de asemenea, rolul Parlamentului European. El ar trebui să fie organul însărcinat cu controlul punerii în aplicare efective a acestei directive în cele 28 de state membre. Tot Parlamentul ar trebui să realizeze și o evaluare independentă, pentru a aprecia eficacitatea sa.

În fine, raportorul regretă că Comisia nu a prezentat încă nicio propunere legislativă privind CCCTB. Într-adevăr, baza fiscală consolidată comună a societăților ar trebui să le permită întreprinderilor să recurgă la un sistem de tip „ghișeu unic” pentru a-și completa declarațiile fiscale și să consolideze profiturile și pierderile pe care ele le înregistrează în toată Uniunea.


OPINIE MINORITARĂ

adresată în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

de Bernd Lucke

Raportul prevede cerința ca numai dobânzile plătite mai mici sau egale cu 20% din EBITDA să fie deductibile fiscal. După părerea mea, această dispoziție este inadecvată, dăunătoare și de natură să frâneze investițiile. Plățile de dobânzi sunt costuri ale proiectelor de investiții. De aceea, ele ar trebui să poată fi întotdeauna invocate ca atare. În caz contrar, are loc o supraestimare exagerată a avantajului fiscal. Din această perspectivă, și limita de 30% recomandată în Planul Anti-BEPS apare problematică.

Propunerea din raportul Bayet pune bețe în roate multor întreprinderi cu planuri serioase de investiții. Este greșit ca pentru combaterea practicilor fiscale neoneste să se adopte norme care lovesc și în acele întreprinderi care își plătesc corect impozitele. Pe lângă aceasta, metoda predilectă folosită pentru eludarea taxelor o reprezintă mai degrabă creditele intragrup, prin care veniturile sunt transferate în zone cu impozitare redusă. De aceea ar fi fost mai înțelept ca deductibilitatea dobânzilor să fie limitată la creditele intragrup. În schimb, plățile de dobânzi către terți ar trebui să fie deductibile nelimitat.

Posibilitatea prevăzută în raportul Bayet de a reporta până la cinci ani plățile de dobânzi nedeductibile nu ar fi de mare ajutor tocmai acelor întreprinderi care finanțează investiții reale. În cazul unui proiect de investiții mare, costurile cu dobânzile pe mai mulți ani sunt foarte ridicate, ceea ce lasă un spațiu limitat de manevră pentru reportarea deducerilor aferente dobânzilor.


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

Titlu

Normele de combatere a practicilor de evaziune fiscală care afectează în mod direct funcționarea pieței interne

Referințe

COM(2016)0026 – C8-0031/2016 – 2016/0011(CNS)

Data consultării PE

10.2.2016

 

 

 

Comisie competentă în fond

Data anunțului în plen

ECON

25.2.2016

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

AFET

25.2.2016

IMCO

25.2.2016

LIBE

25.2.2016

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

AFET

23.2.2016

IMCO

23.2.2016

LIBE

17.2.2016

 

Raportori

Data numirii

Hugues Bayet

21.1.2016

 

 

 

Examinare în comisie

11.4.2016

23.5.2016

 

 

Data adoptării

24.5.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

15

21

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Fabio De Masi, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Sven Giegold, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Petr Ježek, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Ivana Maletić, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Beatrix von Storch, Pablo Zalba Bidegain

Membri supleanți prezenți la votul final

Laura Agea, Enrique Calvet Chambon, David Coburn, Eva Joly, Thomas Mann, Emmanuel Maurel, Siôn Simon, Roberts Zīle

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Kostas Chrysogonos, Sylvie Guillaume, Sabine Lösing, Virginie Rozière, Jutta Steinruck, Jarosław Wałęsa

Data depunerii

27.5.2016

Aviz juridic - Politica de confidențialitate