RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente

19.7.2016 - (COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD)) - ***I

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor
Raportoare: Kaja Kallas

Procedură : 2013/0432(COD)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A8-0239/2016

Texte depuse :

A8-0239/2016

Dezbateri :

PV 24/10/2016 - 14
CRE 24/10/2016 - 14

Voturi :

PV 25/10/2016 - 5.10
CRE 25/10/2016 - 5.10
Explicaţii privind voturile
PV 05/07/2017 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0400
P8_TA(2017)0300

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ
AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente

(COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0884),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 33 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0033/2014),

– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

– după consultarea Comitetului Economic și Social European,

– având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0239/2016),

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Referirea 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 33 și 114,

Justificare

Temeiul juridic al prezentei directive ar trebui să includă și articolul 114 privind instituirea și funcționarea pieței interne și o parte din temeiul juridic al Codului vamal al Uniunii.

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a) Prezenta directivă ar trebui să fie în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului¹.

___________________

¹Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

Justificare

Acest amendament reiterează importanța concordanței dintre prezenta directivă și dispozițiile Codului vamal al Uniunii.

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) În consecință, tipurile de încălcări ale normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punct de vedere al naturii și al gravității, în funcție de statul membru care impune sancțiunea.

(2) Încălcările normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de seturi diferite de norme juridice. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă în ceea ce privește natura și gravitatea lor în funcție de statul membru care impune sancțiunea, ceea ce conduce la posibile pierderi de venituri pentru statele membre și la denaturări ale comerțului.

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Această discrepanță între sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai gestionarea optimă a uniunii vamale, ci împiedică și îndeplinirea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.

(3) Această discrepanță dintre sistemele juridice ale statelor membre nu numai că afectează gestionarea optimă a uniunii vamale și transparența necesară asigurării unei bune funcționări a pieței interne în ceea ce privește modurile de abordare a încălcării normelor de diferite autorități vamale, ci și împiedică asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, care trebuie deja să respecte diferite seturi de norme la nivelul întregii Uniuni, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.

Justificare

Discrepanța dintre statele membre creează o lipsă de transparență în legătură cu modul în care sunt sancționate sau nu încălcările dispozițiilor, subminând astfel funcționarea pieței interne.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6) Ar trebui să se stabilească o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă nu stabilește dacă statele membre ar trebui să aplice sancțiuni administrative sau penale cu privire la acele încălcări ale dispozițiilor vamale.

(6) Ar trebui să se stabilească în prezenta directivă o listă de comportamente care ar trebui să fie considerate drept o încălcare a legislației vamale a Uniunii și care atrag după sine sancțiuni. Aceste încălcări ale dispozițiilor vamale ar trebui să fie bazate în totalitate pe obligațiile care decurg din legislația vamală, cu trimitere directă la cod. Prezenta directivă prevede ca statele membre să aplice sancțiuni nepenale cu privire la astfel de încălcări ale dispozițiilor vamale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.

Amendamentul 6

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7) Prima categorie de comportament ar trebui să includă încălcări ale dispozițiilor vamale pe baza răspunderii obiective, care nu necesită niciun element de culpă, având în vedere caracterul obiectiv al obligațiilor implicite, precum și faptul că persoanele responsabile de îndeplinirea acestor obligații nu pot ignora existența acestor dispoziții și caracterul lor obligatoriu.

eliminat

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8) A doua și a treia categorie comportamentală ar trebui să includă încălcări ale normelor vamale săvârșite din neglijență sau, respectiv, cu intenție, atunci când trebuie să se stabilească un astfel de element subiectiv din care să rezulte răspunderea pentru actul săvârșit.

eliminat

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10) Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale.

(10) Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui să se prevadă că orice act sau omisiune care rezultă dintr-o eroare comisă de autoritățile vamale, astfel cum se prevede în cod, nu ar trebui să fie considerate o încălcare a legislației vamale;

Justificare

La articolul 119 din Codul vamal al Uniunii se definește ce constituie o eroare din partea autorităților vamale.

Amendamentul 9

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12) În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte diversele categorii de încălcări ale normelor vamale și gravitatea acestora. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate.

(12) În vederea apropierii sistemelor naționale de sancțiuni ale statelor membre, ar trebui să se stabilească niveluri de sancțiuni care să reflecte gravitatea încălcărilor dispozițiilor vamale. Pentru a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că autoritățile naționale competente țin seama de circumstanțele agravante sau atenuante specifice atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie aplicate.

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12a) Numai în cazurile în care încălcările grave au legătură nu cu taxele eludate, ci cu valoarea mărfurilor respective, de exemplu în cazul încălcărilor legate de drepturile de proprietate sau al mărfurilor care fac obiectul unor interdicții sau restricții, autoritățile vamale ar trebui să stabilească sancțiunea impusă în funcție de valoarea mărfurilor.

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13) Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de încălcarea normelor vamale. Statele membre pot stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Începerea sau continuarea acestor proceduri ar trebui să fie interzisă după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani.

(13) Perioada de prescripție a procedurilor privind încălcarea normelor vamale ar trebui să fie stabilită la patru ani de la data la care s-a comis încălcarea normelor vamale sau, în cazul unei încălcări continue sau repetate, atunci când încetează comportamentul care constituie o încălcare. Statele membre ar trebui să se asigure că perioada de prescripție este întreruptă de o acțiune care implică cercetări sau proceduri judiciare legate de încălcarea aceeași încălcare a normelor vamale sau de o acțiune a persoanei care se face responsabilă de încălcare. Statele membre ar trebui să poată stabili cazurile în care se suspendă perioada de prescripție. Toate procedurile ar trebui să fie prescrise, indiferent dacă perioada de prescripție este întreruptă, după expirarea unei perioade de opt ani, în timp ce perioada de prescripție pentru executarea unei sancțiuni ar trebui să fie de trei ani.

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14) Ar trebui să se prevadă suspendarea procedurilor administrative privind încălcările normelor vamale, în cazul în care au fost inițiate procedurile penale împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte. Continuarea procedurilor administrative după finalizarea procedurilor penale ar trebui să fie posibilă numai în condiții de strictă conformitate cu principiul de drept ne bis in idem.

Justificare

Acest amendament consolidează referirea la doctrina juridică, potrivit căreia nicio persoană nu ar trebui sancționată de două ori pentru aceeași infracțiune.

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15a) Obiectivul general al prezentei directive este acela de a asigura punerea efectivă în aplicare a legislației vamale a Uniunii. Cu toate acestea, cadrul vamal prevăzut de prezenta directivă nu permite o abordare integrată privind asigurarea respectării legislației, care să includă supravegherea, controlul și efectuarea de anchete. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aceste aspecte, inclusiv cu privire la aplicarea cadrului comun de gestionare a riscurilor, pentru a verifica dacă este nevoie și de alte acte legislative.

Justificare

Pentru a obține o abordare integrată privind asigurarea respectării legislației, Comisia ar trebui să analizeze toate elementele necesare unei asigurări obiective a respectării legislației vamale și mai ales a convergenței în ceea ce privește modurile în care sunt efectuate controalele în întreaga Uniune.

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18a) Prezenta directivă are ca scop consolidarea cooperării vamale prin apropierea legislațiilor naționale în materie de sancțiuni vamale. Întrucât tradițiile juridice ale statelor membre sunt în prezent extrem de divergente, această armonizare nu poate fi totală.

Justificare

Prezentul considerent reflectă obiectivele stabilite de temeiurile juridice ale acestei propuneri de directivă.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Prezenta directivă stabilește un cadru privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede sancțiuni pentru aceste încălcări.

1. Prezenta directivă urmărește să contribuie la buna funcționare a pieței interne și să creeze cadrul privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede impunerea unor sancțiuni nepenale pentru aceste încălcări prin apropierea dispozițiilor actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre.

Justificare

Adăugarea articolului 114 ca temei juridic impune această modificare în textul articolului 1.

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 2 a (nou)


Textul propus de Comisie	Amendamentul
	2a. Prezenta directivă se referă la obligațiile statelor membre față de partenerii comerciali ai Uniunii Europene, precum și de Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Mondială a Vămilor, pentru a crea o piață internă omogenă și eficientă, facilitând, totodată, schimburile comerciale și asigurând securitate.

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Articolul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 2

Încălcări ale dispozițiilor vamale și sancțiuni

Principii generale

Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3-6.

1. Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor vamale prevăzute la articolele 3 și 6, cu stricta respectare a principiului ne bis in idem.

Statele membre se asigură că actele sau omisiunile prevăzute la articolele 3 și 6 constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt comise din neglijență sau cu intenție.

Statele membre pot să prevadă impunerea unor sancțiuni penale, conform legilor naționale și dreptului Uniunii, în locul unor sancțiuni nepenale în cazurile în care natura și gravitatea încălcării impune acest lucru, pentru ca sancțiunea impusă să fie disuasivă, eficientă și proporțională.

2. În sensul prezentei directive:

(a) autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă din neglijență, adică dacă persoana responsabilă nu a acordat atenția cuvenită controalelor efectuate cu privire la operațiunile desfășurate de aceasta sau dacă a luat măsuri evident insuficiente pentru a evita apariția situației care a dus la încălcarea respectivă, în cazul în care apariția situației poate fi prevăzută în mod rezonabil;

(b) autoritățile vamale stabilesc dacă încălcarea a fost comisă cu intenție, adică dacă persoana responsabilă a acționat știind că actul sau omisiunea pe care o comite constituie o încălcare a dispozițiilor sau dacă a acționat în mod intenționat și conștient pentru a încălca dispozițiile vamale;

(c) erorile materiale sau greșelile nu reprezintă încălcări ale dispozițiilor vamale, cu excepția cazului în care reiese în mod evident din întreaga situație că acestea au fost comise din neglijență sau cu intenție.

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Articolul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 2 a

Facilitarea schimburilor comerciale

Pentru a respecta obligațiile Uniunii în temeiul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, statele membre colaborează pentru crearea unui sistem de cooperare care să includă toate statele membre. Acest sistem are ca scop coordonarea indicatorilor de performanță cheie privind sancțiunile vamale (analiza numărului de apeluri, rata de recidivă etc.); diseminarea celor mai bune practici între autoritățile vamale (eficiența controalelor și a sancțiunilor, reducerea costurilor administrative etc.); transmiterea experiențelor operatorilor economici și crearea de legături între aceștia; monitorizarea modului în care serviciile vamale își desfășoară activitățile; și realizarea unor statistici privind încălcările săvârșite de către întreprinderi din țări terțe. În cadrul sistemului de cooperare, toate statele membre sunt notificate fără întârziere cu privire la investigarea încălcărilor dispozițiilor vamale și la încălcările constatate, astfel încât să se faciliteze schimburile comerciale, să se împiedice intrarea mărfurilor ilegale pe piața internă și să se îmbunătățească eficacitatea controalelor.

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Articolul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 3

Răspunderea obiectivă privind încălcările dispozițiilor vamale

Încălcările dispozițiilor vamale

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, indiferent de natura elementului de culpă:

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale:

(a) nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din cod;

(b) nerespectarea de către persoana care depune o declarație vamală, o declarație de depozit temporar, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport, a obligației de a asigura autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document de însoțire, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (b) din cod;

(c) nerespectarea de către persoana care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;

(c) nerespectarea de către o persoană care depune o declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 127 din cod, a obligației de a trimite o notificare privind sosirea unui vapor aflat pe mare sau a unei aeronave, în conformitate cu articolul 133 din cod, o declarație de depozit temporar, în conformitate cu articolul 145 din cod, o declarație vamală, în conformitate cu articolul 158 din cod, o notificare a activităților din zonele libere, în conformitate cu articolul 244 alineatul (2) din cod, o declarație prealabilă la ieșire, în conformitate cu articolul 263 din cod, o declarație de reexport, în conformitate cu articolul 270 din cod, o declarație sumară de ieșire, în conformitate cu articolul 271 din cod sau o notificare de reexport, în conformitate cu articolul 274 din cod;

(d) nerespectarea de către un operator economic a obligației de a păstra documentele și informațiile legate de îndeplinirea formalităților vamale prin orice mijloace accesibile pentru perioada de timp prevăzută de legislația vamală, în conformitate cu articolul 51 din cod;

(e) scoaterea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de sub supravegherea vamală fără permisiunea autorităților vamale, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) primul și al doilea paragraf din cod;

(f) scoaterea mărfurilor de sub supravegherea vamală, contrar dispozițiilor articolului 134 alineatul (1) al patrulea paragraf, ale articolului 158 alineatul (3) și ale articolului 242 din cod;

(g) nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod;

(g) nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii a obligației de a transporta mărfurile la locul desemnat, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din cod sau nerespectarea obligației de a informa fără întârziere autoritățile vamale atunci când aceste obligații nu pot fi respectate, în conformitate cu articolul 137 alineatele (1) și (2) din cod, și de a informa, de asemenea, cu privire la locul în care se află mărfurile;

(h) nerespectarea de către o persoană care introduce mărfuri într-o zonă liberă, în cazul în care zona liberă se învecinează cu frontiera terestră dintre un stat membru și o țară terță, a obligației de a duce aceste mărfuri direct în zona liberă respectivă, fără a le trece printr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 135 alineatul (2) din cod;

(i) nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau al unui regim vamal a obligației de a furniza documente autorităților vamale în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru sau în cazul în care este necesar pentru efectuarea controalelor vamale, în conformitate cu articolul 145 alineatul (2) și cu articolul 163 alineatul (2) din cod;

(j) nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(j) nerespectarea de către declarantul unui depozit temporar sau de către persoana care depozitează mărfuri în cazul în care acestea sunt depozitate în alte facilități desemnate sau aprobate de autoritățile vamale, responsabilă de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(k) nerespectarea de către declarantul unui regim vamal a obligației de a deține și de a pune la dispoziția autorităților vamale, în momentul în care prezintă declarația vamală sau o declarație suplimentară, documentele însoțitoare necesare pentru aplicarea procedurii în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 163 alineatul (1) și ale articolului 167 alineatul (1) al doilea paragraf din cod;

(l) nerespectarea de către declarantul unui regim vamal, în cazul unei declarații simplificate în temeiul articolului 166 din cod sau al unei intrări în registrele declarantului în temeiul articolului 182 din cod, a obligației de a depune o declarație suplimentară la biroul vamal competent, în termenul prevăzut în acest sens, în conformitate cu dispozițiile articolului 167 alineatul (1) din cod;

(m) eliminarea sau distrugerea mijloacelor de identificare aplicate de către autoritățile vamale pe mărfuri, ambalaje sau mijloace de transport, fără să existe autorizarea prealabilă din partea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din cod;

(n) nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare activă a obligației de a îndeplini o procedură vamală în termenul specificat, în conformitate cu articolul 257 din cod;

(o) nerespectarea de către titularul regimului de perfecționare pasivă a obligației de a exporta mărfurile defecte în termenul specificat, în conformitate cu articolul 262 din cod;

(p) construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;

(p) construirea unei clădiri într-o zonă liberă fără aprobarea prealabilă a autorităților vamale, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) din cod;

(q) neplata taxelor la import sau la export de către persoana plătitoare în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 108 din cod.

(qa) nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale, ca urmare a unei solicitări din partea acestora, documentele și informațiile solicitate într-o formă adecvată și într-un timp rezonabil și de a acorda tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor menționate la articolul 15 alineatul (1) din cod;

(qb) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(qc) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(qd) nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al Uniunii a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(qe) descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(qf) depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148 din cod;

(qg) nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod;

(qh) furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(qi) utilizarea de către un operator economic de informații false sau incomplete sau de documente false, incorecte sau nevalabile, în scopul de a obține o autorizație din partea autorităților vamale;

(i) pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii) pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii) pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod; sau

(iv) pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(qj) introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(qk) prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(ql) achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în una din încălcările dispozițiilor vamale prevăzute la literele (qd) și (qj) de la prezentul articol.

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 4

eliminat

Încălcări ale dispozițiilor vamale comise din neglijență

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite din neglijență:

(a) nerespectarea de către operatorul economic responsabil de mărfurile din afara UE, aflate în depozit temporar, a obligației de a plasa aceste mărfuri sub un regim vamal sau de a le reexporta în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 149 din cod;

(b) nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a furniza autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea formalităților vamale sau a controalelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din cod;

(c) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(d) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(e) nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 139 din cod;

(f) nerespectarea de către titularul regimului de tranzit al UE a obligației de a prezenta mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut, în conformitate cu articolul 233 alineatul (1) litera (a) din cod;

(g) nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta la vamă mărfurile introduse într-o zonă liberă, în conformitate cu articolul 245 din cod;

(h) nerespectarea de către operatorul economic a obligației de a prezenta autorităților vamale, la ieșire, mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(i) descărcarea sau transbordarea mărfurilor de pe mijloacele de transport în care circulă, fără autorizație acordată de autoritățile vamale sau în locuri care nu sunt desemnate sau aprobate de aceste autorități, în conformitate cu articolul 140 din cod;

(j) depozitarea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară sau în antrepozite fără autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolele 147 și 148;

(k) nerespectarea de către titularul autorizației sau de către titularul regimului vamal a obligațiilor care rezultă din stocarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal, în conformitate cu dispozițiile articolului 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din cod.

Justificare

Deoarece toate încălcările pot fi comise fie din neglijență, fie cu intenție, prezentul articol este eliminat, iar încălcările din lista prevăzută inițial la acest articol sunt evaluate în funcție de gravitatea lor.

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Articolul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 5

eliminat

Încălcări ale dispozițiilor vamale săvârșite cu intenție

Statele membre se asigură că următoarele acte sau omisiuni constituie încălcări ale dispozițiilor vamale atunci când sunt săvârșite cu intenție:

(a) furnizarea către autoritățile vamale, la cererea acestora întemeiată pe articolul 15 sau 163 din cod, de informații sau documente false;

(i) pentru a deveni un operator economic autorizat, în conformitate cu articolul 38 din cod;

(ii) pentru a face uz de o declarație simplificată, în conformitate cu articolul 166 din cod;

(iii) pentru a face uz de alte instrumente simplificate, în conformitate cu articolele 177, 179, 182 și 185 din cod;

(iv) pentru a plasa mărfurile în regim special, în conformitate cu articolul 211 din cod;

(c) introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii ori scoaterea lor fără a fi prezentate autorităților vamale, în conformitate cu articolele 139 și 245 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod;

(d) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a se conforma obligațiilor care rezultă din respectiva decizie, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din cod;

(e) nerespectarea de către titularul unei decizii privind aplicarea legislației vamale a obligației de a informa autoritățile vamale fără întârziere cu privire la orice eveniment survenit după luarea deciziei de către autoritățile respective, care influențează menținerea sau conținutul acesteia, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod;

(f) prelucrarea mărfurilor într-un antrepozit vamal fără să existe o autorizație acordată de către autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 241 din cod;

(g) achiziționarea sau deținerea mărfurilor implicate în oricare dintre tipurile de încălcare a dispozițiilor vamale prevăzute la articolul 4 litera (f) și la litera (c) din prezentul articol.

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Articolul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 6

Instigarea, complicitatea, favorizarea și tentativa

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea sau complicitatea la un act, precum și favorizarea unui astfel de act sau omisiunea menționată la articolul 5 constituie o încălcare a legislației vamale.

2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 5 literele (b) sau (c) constituie o încălcare a legislației vamale.

2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de a comite un act sau omisiunea prevăzută la articolul 3 literele (qi) sau (qj) constituie o încălcare a legislației vamale.

Amendamentul 23

Propunere de directivă

Articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 7

Eroare comisă de autoritățile vamale

Actele sau omisiunile menționate la articolele 3-6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale.

Actele sau omisiunile menționate la articolele 3 și 6 nu constituie încălcări ale dispozițiilor vamale, în cazul în care acestea apar în urma unei erori comise de autoritățile vamale, în conformitate cu articolul 119 din cod, dar autoritățile vamale răspund dacă erorile produc daune.

Amendamentul 24

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele:

1. Statele membre se asigură că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare pentru actele de încălcare a legislației vamale menționate la articolele 3 și 6, săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca membru al unui organism al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice, în baza oricăreia dintre următoarele:

Amendamentul 25

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. Statele membre se asigură, de asemenea, că persoanele juridice sunt considerate răspunzătoare atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă comiterea unei încălcări a legislației vamale în beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea persoanei menționate la alineatul (1).

(Nu privește versiunea în limba română.)

Amendamentul 26

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3a. În sensul prezentei directive, „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor publice în exercitarea prerogativelor lor de autoritate publică și a organizațiilor publice internaționale.

Amendamentul 27

Propunere de directivă

Articolul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 8 a

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este minoră

1. Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articolul 3 este minoră, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele relevante posibile, inclusiv următoarele:

(a) încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă din neglijență;

(b) mărfurile vizate nu fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(d) persoana responsabilă de încălcare cooperează efectiv cu autoritatea competentă în cadrul procedurilor;

(e) persoana responsabilă de încălcare notifică în mod voluntar încălcarea, cu condiția ca încălcarea respectivă să nu facă încă obiectul unei anchete despre care persoana responsabilă de încălcare să aibă cunoștință;

(f) persoana responsabilă de încălcare poate dovedi că depune eforturi majore să respecte legislația vamală a Uniunii, demonstrând că deține un nivel înalt de control asupra operațiunilor sale, de exemplu cu ajutorul unui sistem de conformitate;

(g) persoana responsabilă de încălcare este o întreprindere mică sau medie fără experiență anterioară în chestiuni legate de domeniul vamal.

2. Autoritățile competente consideră că o încălcare este minoră numai dacă nu există nicio circumstanță agravantă în legătură cu încălcarea, astfel cum se menționează la articolul 8b.

Amendamentul 28

Propunere de directivă

Articolul 8 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 1b

Factori care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă o încălcare este gravă

1. Când stabilesc dacă o încălcare menționată la articol 3 sau 6 este gravă, statele membre se asigură de la începutul procesului, adică atunci când stabilesc dacă s-a comis o încălcare a dispozițiilor vamale, că autoritățile lor competente iau în considerare toate circumstanțele următoare posibile:

(a) încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă cu intenție;

(b) încălcarea a fost comisă pe o perioadă de timp îndelungată, dovedind faptul că a fost comisă cu intenția de a continua încălcarea respectivă;

(d) încălcarea are un efect major asupra valorii taxelor de import sau export eludate;

(e) mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod;

(f) persoana responsabilă de încălcare refuză să coopereze sau să coopereze pe deplin cu autoritatea competentă;

(g) persoana responsabilă de încălcare a comis anterior și alte încălcări.

2. Încălcările menționate la articolul 3 literele (f), (g), (p), (qi) și (qj) constituie, prin însăși natura lor, încălcări grave.

Amendamentul 29

Propunere de directivă

Articolul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 9

Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 3

Sancțiuni nepenale aplicabile în cazul încălcărilor minore ale legislației vamale

Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolul 3, în conformitate cu următoarele praguri:

1. Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și nepenale, pe lângă recuperarea taxelor eludate, atunci când se comit încălcările legislației vamale menționate la articolul 3 care sunt considerate minore în temeiul articolului 8a, în conformitate cu următoarele praguri:

(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de 1 % până la 5 % din valoarea mărfurilor;

(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 70 % din valoarea taxelor eludate;

(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară cuprinsă între 150 EUR și 7 500 EUR.

(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară de cel mult 7 500 de euro.

2. Atunci când stabilesc nivelul sancțiunilor ce urmează a fi impuse în limitele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre se asigură că se iau în considerare toate circumstanțele relevante enumerate la articolul 8a.

Amendamentul 30

Propunere de directivă

Articolul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 10

eliminat

Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolul 4

(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 15 % din valoarea mărfurilor;

(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 22 500 EUR.

Justificare

Acest articol este eliminat în scopul consecvenței cu eliminarea articolului 4.

Amendamentul 31

Propunere de directivă

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11

Sancțiuni aplicabile în cazul încălcărilor legislației vamale prevăzute la articolele 5 și 6

Sancțiuni nepenale aplicabile în cazul încălcărilor grave ale legislației vamale

1. Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și nepenale, pe lângă recuperarea taxelor eludate, atunci când se comit încălcări ale legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3 și 6, care sunt considerate grave în temeiul articolului 8b, în conformitate cu următoarele praguri:

(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 30 % din valoarea mărfurilor;

(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la eludarea de taxe, o amendă pecuniară cuprinsă între 70 % și 140% din valoarea taxelor eludate;

(aa) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la eludarea de taxe, dar se referă la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară între 15% și 30% din valoarea mărfurilor;

(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 45 000 EUR.

(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă nici la eludarea de taxe, nici la valoarea mărfurilor, o amendă pecuniară cuprinsă între 7 500 și 45 000 EUR.

Amendamentul 32

Propunere de directivă

Articolul 11 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11 a

Alte sancțiuni nepenale aplicabile în cazul încălcărilor grave

1. În afară de sancțiunile enumerate la articolul 11, și conform codului, statele membre pot aplica următoarele sancțiuni nepecuniare în cazul comiterii unei încălcări grave:

(a) confiscarea temporară sau permanentă a mărfurilor;

(b) suspendarea autorizației acordate.

2. Conform codului, statele membre prevăd ca deciziile de acordare a statutului de operator economic autorizat să fie anulate în cazul unei încălcări grave sau repetate a legislației vamale.

Amendamentul 33

Propunere de directivă

Articolul 11 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11 b

Revizuire

1. Cuantumurile amenzilor aplicabile în conformitate cu articolele 9 și 11 fac obiectul unei revizuiri din partea Comisiei și a autorităților competente din statele membre, în termen de cinci ani de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Scopul acestei proceduri de revizuire este acela de a se asigura o convergență mai mare a cuantumurilor amenzilor aplicate în cadrul uniunii vamale, pentru a se armoniza funcționarea acesteia.

2. În fiecare an, Comisia publică detaliile sancțiunilor impuse de statele membre pentru încălcările dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6.

3. Statele membre asigură respectarea legislației vamale în sensul articolului 5 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, precum și a Regulamentului nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului¹.

_______________

¹Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

Amendamentul 34

Propunere de directivă

Articolul 11 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11 c

Soluționarea litigiilor

Statele membre asigură existența posibilității de soluționare a litigiilor ca procedură ce permite autorităților competente să ajungă la un acord cu persoana responsabilă de încălcare pentru ca aceasta să repare prejudiciul în cazul unei încălcări a dispozițiilor vamale, ca alternativă la inițierea sau la derularea procedurilor judiciare de aplicare a unei sancțiuni, persoana respectivă acceptând, în schimb, o sancțiune cu aplicare imediată.

Cu toate acestea, în cazul în care s-a inițiat o acțiune în justiție, autoritățile competente pot realiza compromisuri numai cu acordul autorității judiciare.

Comisia furnizează orientări privind procedurile de soluționare a litigiilor pentru a se asigura că o persoană responsabilă de o încălcare are posibilitatea de a soluționa un litigiu conform principiului tratamentului egal și într-un mod transparent și că soluționarea respectivă include publicarea rezultatului procedurii.

Amendamentul 35

Propunere de directivă

Articolul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 12

eliminat

Aplicarea efectivă a sancțiunilor și exercitarea de către autoritățile competente a prerogativelor de a impune sancțiuni

Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, dacă este cazul:

(a) gravitatea și durata încălcării;

faptul că persoana responsabilă de încălcare este un operator economic autorizat;

valoarea taxei de import sau de export eludate;

faptul că mărfurile vizate fac obiectul interzicerilor sau al restricțiilor prevăzute la articolul 134 alineatul (1) a doua teză din cod și la articolul 267 alineatul (3) litera (e) din cod sau pun în pericol siguranța publică;

nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei responsabile de încălcare;

încălcările anterioare săvârșite de către persoana răspunzătoare pentru încălcare.

Amendamentul 36

Propunere de directivă

Articolul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 12 a

Conformitate

Statele membre se asigură că părților interesate le sunt puse la dispoziție, într-o formă ușor accesibilă, inteligibilă și actualizată, orientări și publicații privind modul de respectare sau de continuare a respectării legislației vamale a Uniunii.

Justificare

Acest amendament definește în linii generale caracteristicile orientărilor și ale publicațiilor. De asemenea, acest amendament specifică faptul că orientările și publicațiile ar trebui puse la dispoziția părților interesate.

Amendamentul 37

Propunere de directivă

Articolul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 13

Prescripția

Articolul 13

Prescripția

1. Statele membre se asigură că termenul de prescripție a acțiunii privind o încălcare vamală menționată la articolele 3-6 este de patru ani și începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.

1. Statele membre se asigură că termenul de prescripție a începerii acțiunii privind o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 și 6 este de patru ani și că acesta începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea dispozițiilor vamale.

2. Statele membre se asigură că, în cazul unor infracțiuni vamale continue sau repetate, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care încetează actul sau omisiunea care constituie o încălcare a legislației vamale.

3. Statele membre se asigură că termenul de prescripție este întrerupt de orice act al autorității competente, este notificat persoanei în cauză, este legat de cercetarea sau urmărirea în justiție cu privire la același act de încălcare a dispozițiilor vamale. Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care autoritățile competente emit un act de întrerupere a perioadei de prescripție.

3. Statele membre se asigură că perioada de prescripție este întreruptă de orice act al autorității competente, notificat persoanei în cauză, privind cercetarea sau procedurile judiciare legate de încălcarea aceeași încălcare a dispozițiilor vamale sau de un act al persoanei responsabile de încălcare. Termenul de prescripție continuă să curgă din ziua în care actul care duce la întreruperea procedurilor încetează.

4. Statele membre se asigură că începerea sau continuarea oricăror acțiuni legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3-6 este interzisă după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2).

4. Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2), statele membre se asigură că procedurile legate de o încălcare a dispozițiilor vamale menționată la articolele 3 sau 6 sunt prescrise, indiferent dacă perioada de prescripție menționată la alineatul (3) al prezentului articol este întreruptă, după expirarea unei perioade de opt ani de la data menționată la alineatul (1) sau (2) al prezentului articol.

5. Statele membre se asigură că perioada de prescripție pentru executarea unei decizii de impunere a unei sancțiuni este de trei ani. Acest termen începe să curgă de la data la care decizia devine definitivă.

6. Statele membre stabilesc cazurile în care termenele de prescripție prevăzute la alineatele (1), (4) și (5) se suspendă.

Amendamentul 38

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6, în special în cazurile în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre trebuie să vizeze consolidarea eficacității controalelor vamale ale mărfurilor și armonizarea procedurilor în cadrul Uniunii.

Amendamentul 39

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Comisia supraveghează cooperarea dintre statele membre pentru crearea unor indicatori-cheie de performanță aplicabili controalelor și sancțiunilor vamale, diseminarea celor mai bune practici și coordonarea instruirii lucrătorilor vamali.

Amendamentul 40

Propunere de directivă

Articolul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 17

Sechestru

Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport și orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6.

Statele membre se asigură că autoritățile competente au posibilitatea de a sechestra temporar orice mărfuri, mijloace de transport sau alt instrument utilizat pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 și 6. Dacă, în urma aplicării unei sancțiuni, un stat membru confiscă permanent astfel de mărfuri, acesta poate opta pentru distrugerea, reutilizarea sau reciclarea acestora, după caz.

Amendamentul 41

Propunere de directivă

Articolul 18 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la celelalte elemente de asigurare a respectării legislației vamale a Uniunii, precum supravegherea, controlul și efectuarea unor anchete, însoțit, dacă e cazul, de o propunere legislativă de completare a prezentei directive.

Justificare

Clarificare a faptului că asigurarea respectării legislației vamale include și alte elemente în afară de sancțiuni, precum efectuarea unor controale, supravegherea și desfășurarea unor anchete, care ar trebui să fie armonizate mai bine în vederea îndeplinirii obiectivului global privind asigurarea respectării legislației vamale a Uniunii și punerea în aplicare a acesteia în mod uniform.

Amendamentul 42

Propunere de directivă

Articolul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 18 a

Rapoarte prezentate de către statele membre

Statele membre transmit Comisiei statistici privind încălcările legislației vamale, în care prezintă sancțiunile aplicate în urma încălcărilor constatate, cu scopul de a permite Comisiei evaluarea aplicării prezentei directive. Astfel de informații sunt transmise anual în urma intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia poate utiliza aceste date în contextul revizuirii prezentei directive în vederea unei mai bune apropieri a sistemelor naționale de sancțiuni.

EXPUNERE DE MOTIVE

Comisia Europeană a publicat, la 13 decembrie 2013, o propunere de directivă privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente.

Cu toate că uniunea vamală este considerată a fi unul dintre elementele de bază ale Uniunii Europene și coloana vertebrală a pieței unice, nu există încă nicio abordare integrată privind asigurarea respectării legislației vamale care să includă și aplicarea unor sancțiuni. Prin urmare, normele sunt aceleași, dar sancțiunile aplicate pentru încălcarea acestor norme sunt diferite.

Uniunea vamală și politica comercială țin exclusiv de competența Uniunii Europene, prin urmare UE este singura care poate dezvolta o abordare comună de asigurare a respectării legislației vamale. Statele membre și-au luat angajamentul de a depune eforturi în special în vederea îndeplinirii a două obiective: asigurarea unei interacțiuni și a unor rezultate ale administrațiilor vamale la fel de eficiente ca în situația în care acestea ar reprezenta o singură administrație, asigurarea unor controale cu rezultate echivalente și susținerea activităților comerciale legale, dar și a protecției necesare a intereselor financiare ale Uniunii. Cu toate acestea, este destul de evident că fără o abordare integrată față de asigurarea respectării legislației, care include aplicarea de sancțiuni, administrațiile vamale ale statelor membre nu pot acționa în mod unitar, în special având în vedere diferențele majore dintre sistemele de sancționare din statele membre, evidențiate de raportul realizat de Grupul de proiect privind sancțiunile vamale în 2010.

Aceste diferențe duc la o lipsă de încredere reciprocă în rândul administrațiilor, deoarece încrederea și cooperarea între administrațiile vamale sunt esențiale pentru buna funcționare a uniunii vamale și pentru protejarea intereselor financiare ale UE. În plus, aceste diferențe subminează condițiile de concurență echitabile pentru operatorii economici din Uniunea Europeană. Discrepanțele legate de sancțiunile vamale au fost considerate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene măsuri cu efecte similar unor restricții cantitative. Riscul denaturării pieței și lipsa unor condiții de concurență echitabile vor crește, probabil, odată cu adoptarea noilor dispoziții privind statutul operatorilor economici autorizați, deoarece încălcările grave și repetate ale legislației pot duce la pierderea acestui statut (articolul 39 din Codul vamal al Uniunii) și stabili, prin urmare, o legătură între o măsură de facilitare a comerțului și istoricul privind respectarea legislației vamale a UE.

În cazul în care aceste diferențe dintre sistemele de sancționare ale statelor membre există în continuare, se poate ajunge, în cele din urmă, la situația în care o societate să își poată pierde statutul de operator economic autorizat într-o țară, în timp ce, pentru aceeași încălcare, o altă societate care își desfășoară activitatea în alt stat membru nu și-ar pierde acest statut. Acest lucru este din ce în ce mai posibil având în vedere intensificarea comerțului electronic, în special a celui la care participă microîntreprinderile și persoanele fizice, care au nevoie de o securitatea juridică sporită în ceea ce privește sistemele de conformitate și de mai multă transparență în legătură cu modul în care diferitele autorități vamale abordează încălcările.

Nu în ultimul rând, pentru ca UE să-și respecte obligația externă prevăzută în Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), sistemele de sancționare trebuie să fie convergente.

La articolul X alineatul (3) litera (a) din GATT din 1994 se stipulează următoarele:

„Fiecare parte contractantă își va aplica toate legile, reglementările, hotărârile și normativele, de tipul celor descrise în paragraful 1 al prezentului articol, în mod uniform, imparțial și rezonabil.”

Cerințele din Codul vamal al Uniunii

Codul vamal al Uniunii solicită statelor membre să aibă sisteme de sancționare în domeniul vamal eficiente, proporționale și disuasive. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să aibă ca obiectiv creșterea convergenței abordărilor statelor membre pentru a asigura respectarea legislației vamale a UE, pe baza articolului 114 din TFUE privind instituirea și funcționarea pieței interne și a articolului 33 din TFUE privind cooperarea vamală și în conformitate cu aplicarea codului vamal modernizat și dezvoltarea sistemelor vamale electronice.

Facilitarea comerțului și creșterea conformității

În prezenta directivă ar trebui să se recunoască faptul că majoritatea operatorilor economici implicați în chestiuni de natură vamală sunt întreprinderi legitime, care doresc să respecte legislația vamală. În activitățile vamale, operatorii economici trebuie considerați parteneri, ceea ce justifică faptul că este necesar ca majoritatea sancțiunilor aplicate pentru încălcarea dispozițiilor vamale să fie nepenale, o metodă eficientă de asigurare a conformității, și nu penale.

Prezentul raport aduce clarificări cu privire la domeniul de aplicare al directivei pentru a asigura faptul că numai încălcările comise din neglijență sau cu intenție constituie încălcări, eliminând astfel elementul de răspundere strictă care nu implică un grad de vinovăție. Definiția comportamentului neglijent are un rol esențial în prezenta directivă, care armonizează sancțiunile nepenale, deoarece neglijența nu ar trebui să fie sancționată ca o infracțiune, chiar dacă există circumstanțe obiective precum consecințe financiare grave. Dacă se stabilește că o persoană nu a fost neglijentă, că nu a cunoscut situația și că nu ar fi putut prevedea apariția unor astfel de consecințe chiar dacă ar fi acordat atenția cuvenită, persoana respectivă nu ar trebui să fie sancționată. În plus, o eroare nu ar trebui să fie sancționată, cu excepția cazului în care face parte dintr-un model de comportament neglijent sau intenționat. Încălcările comise cu intenție pot fi sancționate în temeiul dreptului penal atunci când sunt depășite anumite praguri, astfel încât statele membre să aibă posibilitatea de a lua măsuri suficient de disuasive pentru a sancționa comportamentele frauduloase.

Pentru a asigura faptul că sancțiunile sunt eficiente, proporționale și disuasive, este important ca autoritățile vamale să aibă suficient spațiu de manevră pentru a analiza circumstanțele relevante și pentru a decide în consecință care este sancțiunea cea mai potrivită, deoarece această abordare s-a dovedit a fi o metodă eficientă de scădere a gradului de neconformitate. Cu toate acestea, în prezenta directivă ar trebui să se stabilească un cadru de asigurare a unei abordări comune în rândul statelor membre cu privire la ce anume constituie circumstanțe atenuante, respectiv circumstanțe agravante, de la notificarea voluntară în primul caz la refuzul de a coopera în ultimul caz. Dispozițiile privind răspunderea strictă contrazic această abordare și pun sub semnul întrebării câteva principii juridice fundamentale, precum prezumția de nevinovăție, deoarece nu implică existența unui element de vinovăție pentru ca sancțiunea să se poată aplica. Dispozițiile privind răspunderea strictă ar putea submina creșterea economică și comerțul legitim, fiind puțin probabil să fie eficiente și să ducă la creșterea gradului de conformitate.

Cu toate acestea, ar trebui să existe o clasificare a încălcărilor, împărțite în încălcări minore și încălcări grave, în special având în vedere posibilitatea ca un operator economic autorizat să-și piardă statutul în cazul în care comite o încălcare gravă sau repetată, precum și lipsa unei definiții a încălcărilor grave în Codul vamal al Uniunii. Logica inițială a Comisiei Europene care a stat la baza împărțirii pe categorii a încălcărilor s-a păstrat prin stabilirea unor diferite categorii și a unei liste a încălcărilor pe care statele membre le consideră minore, cum ar fi, de exemplu, nerespectarea termenelor-limită.

Proporționalitatea

Pentru a asigura funcționarea unui sistem de sancționare proporțional, valoarea amenzii nu se poate stabili în funcție de valoarea mărfurilor. Sancțiunea ar trebui să aibă la bază valoarea taxelor eludate, deoarece ar trebui să aibă legătură cu consecințele financiare ale încălcării. O sancțiune bazată pe valoarea mărfurilor ar putea avea ca rezultat un sistem disproporțional, în care o încălcare minoră legată de o marfă cu o valoare ridicată ar avea efecte dezastruoase pentru societatea respectivă. Pentru a conferi puțină flexibilitate în cazurile în care pentru marfa respectivă ori nu există un nivel al taxelor vamale, ori încălcarea nu are legătură cu o anumită marfă ar trebui să se stabilească o sumă fixă. Deși trebuie să se creeze un cadru armonizat, este nevoie de o serie de limite superioare pentru ca autoritățile vamale să aibă un spațiu de manevră atunci când adaptează amenda în funcție de circumstanțele agravante sau atenuante. Ar trebui să poată fi aplicate și alte sancțiuni în afară de cele pecuniare, cum ar fi pierderea statutului de operator economic autorizat, astfel cum se prevede în Codul vamal al Uniunii, și confiscarea mărfurilor.

Autoritățile vamale ar trebui să țină seama și de costurile litigiilor, în special pentru întreprinderile mici, și să prevadă, prin urmare, posibilitatea aplicării unei proceduri de soluționare a litigiilor care ar trebui să fie definită pentru a asigura coerența la nivelul întregii UE.

Distincția care trebuie făcută între sancțiunile penale și cele nepenale

Prezenta directivă ar trebui să aibă ca obiectiv armonizarea sancțiunilor nepenale aplicate în cazul încălcărilor legislației vamale ca cel mai adecvat cadru de creștere a gradului de conformitate și de reducere a numărului încălcărilor. În cazul în care o încălcare este comisă cu scopul de a comite o fraudă, statul membru poate aplica sancțiuni penale dacă este depășit un anumit prag, în conformitate cu Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal, care acordă statelor membre posibilitatea de a aplica sancțiuni nepenale pentru încălcările care nu depășesc pragul respectiv. Această legătură dintre cele două directive respectă ideea practicilor din majoritatea statelor membre care aplică o combinație de sancțiuni nepenale și penale care asigură respectarea legislației vamale. Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal nu este însă de ajuns, deoarece nu există niciun act legislativ european care să sancționeze încălcările comise din neglijență, adică majoritatea încălcărilor legislației vamale.

Unele acte precum instigarea, complicitatea și tentativa sunt concepte de drept penal în unele state membre, putând fi însă sancționate în temeiul dreptului nepenal în șapte state membre. Ar trebui clarificat faptul că aceste acte sunt comise cu intenție și pot, prin urmare, duce la sancțiuni nepenale în sensul prezentei directive sau la sancțiuni penale în afara domeniului de aplicare al prezentei directive.

O trecere necesară de la conformitatea ex post la conformitatea ex ante

Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele care au de-a face cu domeniul vamal sau cel comercial sunt informate în mod activ cu privire la demersurile care trebuie făcute pentru a respecta legislația vamală și la modul în care cum pot respecta în continuare aceste dispoziții. Prin urmare, sistemele de sancționare administrative din statele membre ar trebui să reprezinte ultima variantă de sancționare a comportamentului neglijent, ținând seama de ce ar fi trebui să știe și să facă persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica comiterea unor astfel de încălcări. Măsura în care persoana a fost neglijentă sau nu ar trebui să devină elementul central al aplicării sistemului de sancționare.

Utilizarea instrumentelor TIC ar trebui să aibă ca rezultat posibilitatea de a monitoriza în timp real respectarea normelor, iar pentru aceasta este nevoie de o cooperare strânsă cu operatorii pentru a asigura o conformitate deplină, iar statele membre trebuie să pună în aplicare dispozițiile legate de sistemele electronice din Codul vamal al Uniunii. În plus, statele membre și-au luat angajamentul, tot pentru a respecta cerința din Codul vamal al Uniunii, de a lua parte la sistemul comun de gestionare a riscurilor pe care Comisia Europeană ar trebui să continue să îl dezvolte. Acesta este unul dintre pilonii abordării comune privind asigurarea respectării legislației și vine în completarea instituirii unui sistem de sancționare comun.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ

Doamnei Vicky Ford

Președintă

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

BRUXELLES

Subiect: Aviz referitor la temeiul juridic al Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD))

Doamnă Președintă,

Prin scrisoarea dumneavoastră din 29 februarie 2016 ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru examinarea pertinenței temeiului juridic al propunerii menționate mai sus a Comisiei.

Comisia a examinat chestiunea menționată mai sus în cursul reuniunii sale din 21 aprilie 2016.

I - Context

Prin scrisoarea din 29 februarie 2016, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) i-a solicitat Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, un aviz privind pertinența temeiului juridic al propunerii menționate mai sus.

Propunerea Comisiei este întemeiată pe articolul 33 din TFUE, care vizează cooperarea în domeniul vamal, conferindu-i Uniunii competența de a acționa în acest domeniu în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Raportoarea responsabilă pentru propunerea sus-menționată în cadrul Comisiei IMCO a considerat că articolul 114 din TFUE, care vizează apropierea actelor legislative având drept obiect instituirea și funcționarea pieței interne, reflectă în mai mare măsură obiectivele propunerii și ar permite alinierea acesteia la dispozițiile Codului vamal al Uniunii[1], al cărui temei juridic este, de asemenea, articolul 114 din TFUE.

II - Propunerea

Cu toate că legislația vamală este armonizată și intră în domeniul de competență al UE, statele membre își păstrează în continuare prerogativele de a adopta măsuri legislative cu privire la sancțiunile aplicabile și la cazurile de încălcare a dispozițiilor vamale.

În conformitate cu programul Vamă 2013, Comisia evaluat sistemele naționale existente la nivelul a 24 de state membre care reglementează sancțiunile în domeniul vamal și încălcările dispozițiilor vamale.[2] Comisia a remarcat existența unui număr semnificativ de variații între aceste regimuri și a considerat că aceste diferențe au implicații negative. Consecințele acestei stări de fapt pot fi resimțite nu numai la nivel internațional, ci și în spațiul european, întrucât diferențele existente la nivelul sistemelor de asigurare a respectării legislației vamale pot crea obstacole suplimentare în calea unei gestiuni eficace a uniunii vamale. În plus, consecințele acestor diferențe pe plan normativ vor fi resimțite și de către operatorii economici și vor afecta și condițiile concurenței echitabile, care reprezintă fundamentul pieței interne. Comisia recunoaște, la punctul 1.1 din expunerea de motive și în considerentul (3) al propunerii sale, faptul că aceste diferențe reprezintă motivul pentru care prezenta propunere legislativă este necesară.

La punctul 2.2 din expunerea de motive, Comisia a subliniat, în contextul evaluării de impact a propunerii, următoarele: „[...] De asemenea, introducerea anumitor facilități și simplificări în legislația vamală a Uniunii și accesul [operatorilor economici autorizați (AEO)] la acestea reprezintă un motiv puternic pentru a se consolida în continuare cooperarea între statele membre.”

În cuprinsul propunerii se instituie o listă comună de acte și omisiuni care ar trebui să fie considerate încălcări ale Codului vamal al Uniunii (CVU), precum și ale legislațiilor vamale ale altor jurisdicții; sunt stipulate, de asemenea, încălcările cu răspundere obiectivă, precum și încălcările comise intenționat sau din neglijență (articolele 1-5 din propunere). Articolul 6 conține dispoziții detaliate cu privire la instigarea sau complicitatea la actele menționate anterior, calificate drept încălcări, precum și la favorizarea și tentativa de comitere a unor astfel de acte. Articolul 7 din propunere se referă la erorile comise de autoritățile vamale, iar articolul 8 se referă la răspunderea persoanelor juridice. La articolele 9-12 sunt stabilite limitele materiale aplicabile sancțiunilor și principiile care trebuie să fie respectate la impunerea acestor sancțiuni. Articolele 13 și 14 conțin dispoziții procedurale, referitoare la termenele de prescripție și la suspendarea procedurilor administrative. Articolul 15 stabilește criteriile pe baza cărora poate fi exercitată competența asupra cazurilor de încălcare a dispozițiilor vamale. Articolul 16 face referire la cooperarea dintre statele membre, precum și la obligația acestora de a face schimb de informații și introduce cerința referitoare la aplicarea principiului ne bis in idem, care stipulează că nu pot fi inițiate proceduri care vizează aceleași fapte în mai mult de un stat membru. Articolul 17 stabilește obligația statelor membre de a garanta faptul că autoritățile vamale au posibilitatea de a impune sechestrul asupra oricăror instrumente utilizate pentru săvârșirea actelor de încălcare a dispozițiilor vamale. La finalul propunerii sunt stipulate dispoziții cu privire la elaborarea de rapoarte și la măsurile de verificare a transpunerii directivei (articolele 18-21).

III - Temeiul juridic propus

La elaborarea prezentei propuneri, a fost propus drept temei juridic articolul 33 din TFUE, care conține următoarele dispoziții:

CAPITOLUL 2

COOPERAREA VAMALĂ

Articolul 33

(ex-articolul 135 TCE)

În cadrul domeniului de aplicare a tratatelor, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în vederea consolidării cooperării vamale între statele membre și între acestea și Comisie.

Conform celor menționate mai sus, s-a propus includerea în temeiul juridic a articolului 114 din TFUE (subliniere adăugată:

CAPITOLUL 3

APROPIEREA LEGISLAȚIILOR

Articolul 114

(ex-articolul 95 TCE)

1. Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, dispozițiile următoare se aplică în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 26. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne. [...])

IV - Jurisprudență

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „alegerea temeiului juridic pentru o măsură comunitară trebuie să se bazeze pe factori obiectivi care pot fi supuși controlului juridic, printre care figurează în special scopul și conținutul măsurii”[3]. Prin urmare, alegerea unui temei juridic incorect poate justifica anularea actului în cauză.

În principiu, o măsură se fundamentează pe un singur temei juridic. Un dublu temei juridic poate fi utilizat numai în cazul în care o măsură urmărește simultan mai multe scopuri sau are mai multe componente conexe, fără ca unul să fie secundar și indirect în raport cu celălalt,[4] cu condiția ca procedurile stabilite pentru fiecare temei juridic să nu fie incompatibile.[5]

V - Analiză

Articolul 33 din TFUE a fost inclus în temeiul juridic al altor acte legislative adoptate în domeniul cooperării vamale, cum ar fi Regulamentul de stabilire a CVU și Regulamentul Vamă 2020.[6] Nu există o definiție explicită a noțiunii de cooperare vamală, însă, având în vedere că acest termen este menționat la titlul II: „Libera circulație a mărfurilor” capitolul 2: „Cooperarea vamală” din TFUE, el a fost utilizat în mod sistematic în legătură cu aspectele care vizează Uniunea vamală, de exemplu în legătură cu taxele vamale, prevenirea fraudei și controalele asupra mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al UE.[7] Articolul 33 din TFUE este, prin urmare, temeiul juridic corect atunci când se elaborează acte referitoare la cadrul de cooperare dintre autoritățile vamale.

Articolul 114 din TFUE constituie temeiul juridic pentru măsurile de armonizare din cadrul pieței interne. În cazul măsurilor de armonizare care au drept temei juridic acest articol, condiția prealabilă este existența unor divergențe între legislațiile statelor membre, de natură să provoace o perturbare a comerțului în cadrul pieței interne. Articolul susmenționat poate fi utilizat în situațiile în care există probabilitatea apariției unor astfel de divergențe între legislațiile naționale, însă situațiile avute în vedere nu pot fi pur ipotetice. Curtea a utilizat această formulă în jurisprudența sa în repetate rânduri, deși nu a definit „probabilitatea”. Totuși, Curtea nu a acceptat în nicio situație utilizarea articolului 114 din TFUE ca temei juridic pentru actele legislative atunci când a constatat că nu există divergențe între legislațiile naționale și că nu este probabil ca acestea să apară.

Potrivit jurisprudenței Curții, măsurile avute în vedere de dispozițiile articolului 114 din TFUE au drept obiectiv îmbunătățirea condițiilor de instituire și funcționare a pieței interne și trebuie să urmărească în mod efectiv acest obiectiv, contribuind la eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a mărfurilor sau a libertății de a furniza servicii sau la eliminarea denaturărilor concurenței.[8]

Propunerea Comisiei urmărește să soluționeze problemele cauzate de diferențele dintre regimurile care reglementează încălcările dispozițiilor vamale și sancțiunile conexe în cadrul pieței europene. Astfel cum se menționează în preambulul propunerii, precum și în expunerea de motive, aceste diferențe apar la trei niveluri: în primul rând, la nivel internațional, în acest caz Uniunea Europeană având obligația de a garanta respectarea obligațiilor internaționale care îi revin; în al doilea rând, în cadrul uniunii vamale, obiectivul vizat fiind asigurarea unei gestiuni mai eficace a uniunii vamale; în al treilea rând, la nivelul pieței interne, în situațiile în care Comisia recunoaște că actualul status quo nu asigură condiții echitabile de concurență, ca urmare a faptului că operatorii economici nu acționează în aceleași condiții și cu respectarea acelorași norme. Prin urmare, propunerea nu vizează doar consolidarea cooperării vamale, ci urmărește, totodată, să soluționeze problema denaturării pieței interne, cu ajutorul unui set uniform de norme care urmează să fie aplicate în toate cele 28 de state membre.

Majoritatea dispozițiilor propunerii sunt, într-adevăr, menite să instituie o listă uniformă de sancțiuni administrative aplicabile încălcărilor și să stabilească în mod clar ce acte și omisiuni ar trebui să fie considerate încălcări. Chiar dacă unele dispoziții vizează în mod strict aspecte legate de cooperare [articolul 15 alineatul (2) și articolul 16], cum ar fi aspectele legate de schimbul de informații, cele mai multe dispoziții urmăresc apropierea reglementărilor naționale.

După cum a recunoscut Curtea, se poate recurge la un temei juridic dublu atunci când cele două dispoziții juridice sunt intrinsec legate de actul legislativ în cauză. În acest caz, având în vedere scopul și conținutul directivei propuse, obiectivul de a asigura o gestionare mai eficace a uniunii vamale și cel de a garanta că operatorii economici sunt supuși acelorași norme, fără a putea beneficia de avantaje în statele membre mai permisive, nu pot fi separate.

Propunerea nu se limitează la consolidarea cooperării vamale dintre statele membre, ci își propune să abordeze în mod activ problema denaturării pieței interne, generată de diferențele dintre regimurile naționale. Prin urmare, temeiul juridic reprezentat de articolul 33 din TFUE ar trebui completat prin articolul 114 din TFUE. Ambele dispoziții sunt strâns legate, fără ca una să fie accesorie în raport cu cealaltă.

Ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 114 din TFUE, consultarea Comitetului Economic și Social European este obligatorie.

VI – Concluzii și recomandări

Articolele 33 și 114 din TFUE constituie temeiul juridic corect al propunerii.

Prin urmare, în cursul reuniunii sale din 21 aprilie 2016, Comisia pentru afaceri juridice a hotărât, cu 17 de voturi pentru, 3 împotrivă și nicio abținere[9], să recomande că temeiul juridic corespunzător pentru propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente ar trebui să fie articolele 33 și 114 din TFUE.

Vă asigur, Doamnă Președintă, de înalta mea considerație.

Pavel Svoboda

[1] Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO L 269, 10.10.2013, pp. 1-101).
[2] Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Țările de Jos și Ungaria.
[3] Cauza C-45/86, Comisia/Consiliul (Preferințele tarifare generalizate), Rec., 1987, p. 1439, punctul 5; Cauza C-440/05 Comisia/Consiliul, Rep., 2007, p. I-9097; Cauza C-411/06, Comisia/Parlamentul European și Consiliul, Rep., 2009, p. I-7585.
[4] Cauza C-411/06, Comisia/Parlamentul European și Consiliul, Rep., 2009, p. I-07585, punctul 47.
[5] Cauza C-300/89 Comisia/Consiliul („Titanium dioxide”) Rec., 1991, p. I-2867, punctele 17-25.
[6] Regulamentul (UE) nr. 1294/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE (JO L 347, 20.12.2013, pp. 209–220).
[7] Consiliul Uniunii Europene, Concluziile Consiliului privind progresele înregistrate în legătură cu Strategia pentru evoluția uniunii vamale, Bruxelles, 10 și 11 decembrie 2012, disponibile la adresa http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/intm/134129.pdf.
[8] Cauza C-491/01 British American Tobacco (Investments) Ltd și Imperial Tobacco Ltd, Rec., 2002, p. I-11453, punctul 60.
[9] La votul final au fost prezenți: Jean-Marie Cavada, Mady Delvaux, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Axel Voss (vicepreședinți), Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Angel Dzhambazki, Rosa Estaràs Ferragut, Enrico Gasbarra, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, Dietmar Köster, Emil Radev, József Szájer, Cecilia Wikström și Josef Weidenholzer [în conformitate cu articolul 200 alineatul (2)].

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (25.5.2016)

destinat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente

(COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432/(COD))

Raportor pentru aviz: Franck Proust

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Context

Codul vamal al Uniunii Europene a permis o armonizare a legislației vamale. Aplicarea sa, care trebuie să asigure respectarea reglementărilor vamale și impunerea de sancțiuni în temeiul legii, relevă totuși de legislațiile naționale ale statelor membre.

În consecință, punerea în aplicare a legislației vamale este reglementată de 28 de sisteme juridice diferite, cu tradiții administrative sau juridice diferite. De aici decurge o mare diferență între statele membre în ceea ce privește definiția și nivelul de gravitate al acestor sancțiuni.

O evaluare generală a situației privind tipurile de încălcări ale normelor vamale și sistemele de sancțiuni în domeniul vamal în rândul statelor membre a fost realizată de un grup de proiect înființat pe bază de voluntariat de către Comisie împreună cu 24 de state membre, în cadrul programului „Vama 2013”.

Poziția raportorului

Abordarea adoptată de raportor se axează pe trei aspecte: cadrul, fondul și forma prezentei propuneri de directivă.

(1) Cadrul prezentei directive constituie o adevărată constrângere. Dacă ne referim numai la titlu, anumiți termeni (încălcările, sancțiunile) fac trimitere la principiul subsidiarității.

Pentru ca avizul INTA să fie respectat și luat în considerare pe deplin, raportorul a preferat să adopte o abordare legată de comerțul internațional.

(2) Rezultatele programului „Vama 2013” pun în evidență decalajele în materie de praguri de infracțiuni sau termene, care pun într-o postură stânjenitoare credibilitatea și însăși funcționarea uniunii noastre vamale față de partenerii noștri comerciali.

Prin urmare, este nevoie de transparență și de claritate care să ducă și la economii. Obligațiile internaționale ale UE în cadrul OMC trebuie să fie respectate pentru a ne proteja piața în ansamblul său. SUA au atras deja atenția în fața OMC asupra inconsecvenței pieței interne a UE.

În special, raportorul ar dori să înscrie această propunere de directivă în contextul Acordului privind facilitarea comerțului. O agenție sau un organism ar permite îndeplinirea funcțiilor de evaluare și de coordonare fără a încălca principiul subsidiarității. Schimburile de informații, de la controale până la aplicarea sancțiunilor, sunt necesare pentru mediul de afaceri din Uniunea Europeană și din țările terțe.

Capacitatea de a simplifica sistemul de sancțiuni și de infracțiuni trebuie să ducă la coerență. Prin urmare, este necesar ca statele membre să-și alinieze sancțiunile în mod coerent, nu sub formă de praguri ca până în prezent, ci sub forma unor categorii de sancțiuni. Nu este acceptabil ca agenții economici să poată evita sancțiunile pe piața internă sau să se păstreze diferențele enorme actuale.

În sfârșit, raportorul propune să se acorde prioritate teritorialității infracțiunii ca și criteriu principal pentru stabilirea instanței competente, pentru a combate căutarea instanței celei mai favorabile („forum shopping”), precum și să se îmbunătățească înregistrarea mărfurilor de către autoritățile vamale în cazul anchetelor antidumping, pentru a se evita constituirea de stocuri masive („stockpiling”), în anticiparea de sancțiuni sub formă de taxe.

(3) În ceea ce privește forma, raportorul ar dori ca propunerea de directivă să respecte un format clar și eficace, care să permită prezentarea unor propuneri ambițioase comisiei competente demonstrând, în același timp, caracterul urgent al situației în contextul nerespectării obligațiilor noastre internaționale și al nevoilor operatorilor noștri economici.

AMENDAMENTE

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În consecință, tipurile de încălcări ale normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punct de vedere al naturii și al gravității, în funcție de statul membru care impune sancțiunea.	(2) În consecință, tipurile de încălcări ale normelor vamale și sancțiunile aplicate sunt prevăzute în 28 de norme juridice diferite. Prin urmare, o încălcare a legislației vamale a Uniunii nu este tratată în același fel în întreaga Uniune și sancțiunile care pot fi impuse în fiecare caz diferă, din punctul de vedere al naturii și al gravității, în funcție de statul membru care impune sancțiunea, ceea ce conduce la posibile pierderi de venituri pentru statele membre și la denaturări ale comerțului.
Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Această discrepanță între sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai gestionarea optimă a uniunii vamale, ci împiedică și îndeplinirea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.	(3) Această discrepanță între sistemele juridice ale statelor membre afectează nu numai gestionarea optimă a uniunii vamale, ci împiedică și îndeplinirea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici în cadrul uniunii vamale, care sunt deja supuși unor sisteme normative diferite la nivel de Uniune, din cauza impactului pe care îl are asupra accesului acestora la simplificări și la facilități vamale.
Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Pentru a se facilita investigarea încălcărilor normelor vamale, ar trebui să se permită autorităților competente să pună sechestru temporar pe orice mărfuri, mijloace de transport sau orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea încălcării.	(17) Pentru a se facilita investigarea încălcărilor normelor vamale, ar trebui să se permită autorităților competente să pună sechestru temporar pe orice mărfuri, mijloace de transport sau orice alt instrument utilizat pentru săvârșirea încălcării și să se utilizeze un sistem de alertă timpurie pentru a se notifica astfel de încălcări autorităților competente din celelalte state membre.
Amendamentul 4 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Prezenta directivă stabilește un cadru privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede sancțiuni pentru aceste încălcări.	1. Prezenta directivă stabilește un cadru privind încălcările legislației vamale a Uniunii și prevede categorii de sancțiuni pentru aceste încălcări.
Amendamentul 5 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	2a. Prezenta directivă se referă la obligațiile statelor membre în raport cu partenerii comerciali ai Uniunii Europene, precum și cu Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Mondială a Vămilor, pentru a crea o piață internă omogenă și performantă, care să faciliteze schimburile comerciale, asigurând în același timp securitatea acestora.
Amendamentul 6 Propunere de directivă Articolul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 1a
	Facilitarea schimburilor comerciale
	Pentru a respecta obligațiile Uniunii în temeiul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, statele membre trebuie să colaboreze pentru crearea unui sistem de cooperare care să includă toate statele membre. Acest sistem trebuie să urmărească coordonarea indicatorilor-cheie de performanță cu privire la sancțiunile vamale (analiza numărului de apeluri, rata de recidivă etc.); difuzarea celor mai bune practici între autoritățile vamale (eficiența controalelor și a sancțiunilor, reducerea costurilor administrative etc.); transmiterea experiențelor actorilor economici și crearea de legături între aceștia; monitorizarea modului în care serviciile vamale își desfășoară activitățile; realizarea unor statistici privind încălcările săvârșite de către întreprinderi din țări terțe. În cadrul sistemului de cooperare, toate statele membre trebuie să fie notificate fără întârziere cu privire la investigarea încălcărilor normelor vamale și la încălcările constatate, astfel încât să se faciliteze schimburile comerciale, să se împiedice intrarea mărfurilor ilegale pe piața internă și să se îmbunătățească eficacitatea controalelor.
Amendamentul 7 Propunere de directivă Articolul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 5a
	Înregistrarea importurilor de către statele membre
	Statele membre se asigură că autoritățile lor vamale iau măsurile adecvate pentru înregistrarea importurilor, fără a aștepta o solicitare din partea Comisiei, astfel încât măsurile legate de respectarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1225/2009^1a să poată fi aplicate ulterior acestor importuri începând cu data înregistrării. Importurile pot fi supuse înregistrării în urma unei cereri din partea oricărei întreprinderi din Uniunea Europeană care este susținută de dovezi suficiente pentru a justifica o astfel de acțiune.
	______________
	^1aRegulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europe (JO L 343, 22.12.2009, p. 51).
Amendamentul 8 Propunere de directivă Articolul 10 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 15 % din valoarea mărfurilor;	(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă care poate varia între 5 % și 15 % din valoarea mărfurilor sau din valoarea taxelor eludate;
Justificare
În cazul mărfurilor de mare valoare (petrol, materii prime), o amendă impusă în raport cu valoarea mărfurilor poate fi colosală. Din acest motiv, statelor membre trebuie să li se ofere posibilitatea de a aplica sancțiuni raportate fie la valoare, fie la taxele vamale care ar fi trebuit să le revină.
Amendamentul 9 Propunere de directivă Articolul 10 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 22 500 EUR.	(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară care poate varia între 7 500 și 22 500 EUR.
Amendamentul 10 Propunere de directivă Articolul 11 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 30 % din valoarea mărfurilor;	(a) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale se referă la mărfuri specifice, o amendă care poate varia între 10 % și 30 % din valoarea mărfurilor sau din valoarea taxelor eludate;
Justificare
În cazul mărfurilor de mare valoare (petrol, materii prime), o amendă impusă în raport cu valoarea mărfurilor poate fi colosală. Din acest motiv, statelor membre trebuie să li se ofere posibilitatea de a aplica sancțiuni raportate fie la valoare, fie la taxele vamale care ar fi trebuit să le revină.
Amendamentul 11 Propunere de directivă Articolul 11 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară de cel mult 45 000 EUR.	(b) în cazul în care încălcarea dispozițiilor vamale nu se referă la mărfuri specifice, o amendă pecuniară care poate varia între 15 000 și 45 000 EUR.
Amendamentul 12 Propunere de directivă Articolul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 11a
	1. Cuantumurile amenzilor aplicabile în conformitate cu articolele 9-11 trebuie să facă obiectul unei revizuiri din partea Comisiei și a autorităților competente din statele membre, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Scopul acestei proceduri de revizuire este acela de a se asigura o convergență mai mare a cuantumurilor amenzilor aplicate în cadrul uniunii vamale, pentru a se armoniza funcționarea acesteia.
	2. În fiecare an, Comisia publică detaliile sancțiunilor impuse de statele membre pentru încălcările dispozițiilor vamale menționate la articolele 3 - 6.
	3. Statele membre trebuie să asigure respectarea legislației vamale, în sensul articolului 5 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, precum și a Regulamentului nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului^1a.
	_______________
	^1aRegulamentul nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).
Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Se consideră circumstanță agravantă situația în care mărfurile vizate fac obiectul unor e interdicții, restricții cantitative sau măsuri de supraveghere justificate în special prin considerente de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului^1a.
	_______________
	^1aRegulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (JO L 83, 27.3.2015, p. 16).
Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Statele membre se asigură că își exercită competența cu privire la actele de încălcare a legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3-6, în conformitate cu oricare dintre următoarele criterii:	1. Statele membre se asigură că își exercită competența cu privire la actele de încălcare a legislației vamale, astfel cum sunt menționate la articolele 3-6, în conformitate cu următoarele criterii, în ordinea priorității:
(a) actul de încălcare a dispozițiilor vamale este săvârșit, în totalitate sau parțial, pe teritoriul statului membru respectiv;	(a) actul de încălcare a dispozițiilor vamale este săvârșit, în totalitate sau parțial, pe teritoriul statului membru respectiv;
(b) persoana care săvârșește actul de încălcare a dispozițiilor vamale este resortisant al acelui stat membru;	(b) mărfurile care fac obiectul actului de încălcare a dispozițiilor vamale se află pe teritoriul statului membru respectiv.
(c) mărfurile care fac obiectul actului de încălcare a dispozițiilor vamale se află pe teritoriul statului membru respectiv.	(c) persoana care săvârșește actul de încălcare a dispozițiilor vamale este resortisant al acelui stat membru;
(Schimbarea poziției punctelor (b) și (c))
Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. Statele membre se asigură că, în cazul în care mai mult de un stat membru își declară competența asupra aceleiași încălcări a dispozițiilor vamale, competența este exercitată de statul membru în care se desfășoară procedurile penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. În cazul în care competența nu poate fi stabilită în conformitate cu primul paragraf, statele membre se asigură că această competență este exercitată de statul membru a cărui autoritate competentă este prima care inițiază procedurile privind o încălcare a dispozițiilor vamale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.	2. Statele membre se asigură că, în cazurile în care mai mult de un stat membru își declară competența asupra aceleiași încălcări a dispozițiilor vamale, competența este exercitată de statul membru în care se desfășoară procedurile penale împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.
Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, în special în cazul în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte.	Statele membre cooperează și schimbă orice informații necesare în cadrul procedurilor privind o acțiune sau o omisiune care constituie o încălcare a dispozițiilor vamale menționate la articolele 3-6, în special în cazurile în care mai mult de un stat membru a inițiat procedurile împotriva aceleiași persoane în legătură cu aceleași fapte. Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre trebuie să vizeze consolidarea eficacității controalelor vamale ale mărfurilor și armonizarea procedurilor în cadrul Uniunii.
Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Până la [1 mai 2019], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, în care evaluează dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive.	Până la [1 mai 2019], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, în care evaluează dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Raportul trebuie să includă criterii de performanță, care să evalueze progresele înregistrate cu privire la consolidarea uniunii vamale și la convergența procedurilor.

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu	referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente
Referințe	COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD)
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	IMCO 13.1.2014
Aviz emis de către Data anunțului în plen	INTA 13.1.2014
Raportor/Raportoare pentru aviz: Data numirii	Franck Proust 3.9.2014
Examinare în comisie	16.2.2016	15.3.2016
Data adoptării	24.5.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 9 2
Membri titulari prezenți la votul final	Maria Arena, Tiziana Beghin, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Marielle de Sarnez, Santiago Fisas Ayxelà, Karoline Graswander-Hainz, Ska Keller, Jude Kirton-Darling, Alexander Graf Lambsdorff, Bernd Lange, David Martin, Emmanuel Maurel, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Alessia Maria Mosca, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tokia Saïfi, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Hannu Takkula, Iuliu Winkler, Jan Zahradil
Membri supleanți prezenți la votul final	Reimer Böge, Edouard Ferrand, Sander Loones, Georg Mayer, Lola Sánchez Caldentey, Judith Sargentini, Jarosław Wałęsa
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Dominique Bilde

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

Titlu	Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente
Referințe	COM(2013)0884 – C8-0033/2014 – 2013/0432(COD)
Data prezentării la PE	13.12.2013
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	IMCO 13.1.2014
Comisii sesizate pentru aviz Data anunțului în plen	INTA 13.1.2014	CONT 13.1.2014	ECON 13.1.2014	JURI 13.1.2014
Avize care nu au fost emise Data deciziei	CONT 11.6.2014	ECON 22.7.2014	JURI 3.9.2014
Raportori Data numirii	Kaja Kallas 17.7.2014
Contestarea temeiului juridic Data avizului JURI	JURI 21.4.2016
Examinare în comisie	22.1.2015	14.1.2016	22.2.2016	23.5.2016
	13.6.2016
Data adoptării	14.7.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 4 3
Membri titulari prezenți la votul final	Carlos Coelho, Sergio Gaetano Cofferati, Nicola Danti, Vicky Ford, Ildikó Gáll-Pelcz, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Sergio Gutiérrez Prieto, Robert Jarosław Iwaszkiewicz, Liisa Jaakonsaari, Jiří Maštálka, Eva Paunova, Jiří Pospíšil, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Ivan Štefanec, Catherine Stihler, Richard Sulík, Mylène Troszczynski, Anneleen Van Bossuyt, Marco Zullo
Membri supleanți prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Pascal Arimont, Kaja Kallas, Julia Reda, Ulrike Trebesius, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Gesine Meissner, Lieve Wierinck
Data depunerii	19.7.2016

Aviz juridic - Politica de confidențialitate