RAPORT referitor la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole

16.11.2016 - (2016/2034(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportoare: Angélique Delahaye

Amendamente

• 001-002 (PDF - 397 KB)
• 001-002 (DOC - 51 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole

(2016/2034(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și al Consiliului, care definesc politica agricolă comună a Uniunii Europene,

–  având în vedere studiul realizat în martie 2016 pentru Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală intitulat „Stadiul actual al instrumentelor de gestionare a riscurilor implementate de statele membre în perioada 2014-2020: cadrul național și european”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0339/2016),

A.  întrucât instabilitatea și volatilitatea prețurilor au caracterizat întotdeauna piețele agricole, iar, în ultimii ani au devenit, din cauza numeroaselor șocuri produse succesiv în ceea ce privește cererea, oferta și prețurile, elemente structurale ale agriculturii atât la nivel european, cât și la nivel mondial;

B.  întrucât agricultura trebuie să înfrunte provocarea majoră a creșterii populației la nivel mondial, o parte importantă a populației planetei fiind în continuare subnutrită, iar volatilitatea piețelor agricole ca urmare a variațiilor producției sau a dezechilibrelor dintre cerere și ofertă va continua să crească;

C.  întrucât schimbările climatice și dăunătorii din agricultură au un efect negativ asupra nivelurilor de producție agricolă, iar fenomenele determinate de schimbările climatice precum secetele și inundațiile contribuie la volatilitatea prețurilor;

D.  întrucât printre factorii care pot influența în mod semnificativ volatilitatea prețurilor se numără condițiile macroeconomice, inclusiv factori structurali precum ratele de schimb, prețurile la energie și la îngrășăminte, ratele dobânzilor, precum și speculațiile de pe piețele agricole;

E.  întrucât, în afara Uniunii Europene, principalii actori mondiali de pe piețele agricole instituie politici de atenuare a volatilității și întrucât, în contextul dezvoltării durabile, au fost asumate o serie de angajamente în acest sens în cadrul G20 pentru agricultură, cu acțiuni menite să combată efectele negative ale volatilității excesive a prețurilor materiilor prime agricole pentru securitatea alimentară;

F.  întrucât toate regiunile din lume dispun de propriile modele de producție și aplică măsuri diferite în ceea ce privește protecția mediului și bunăstarea animalelor, acestea putând influența în mod semnificativ raportul costuri-prețuri aferent procesului de producție și întrucât agricultorii europeni ar trebui să fie în măsură să concureze pe piața mondială;

G.  întrucât volatilitatea prețurilor produselor agricole poate fi accentuată prin anumite opțiuni politice, precum instituirea unui embargou comercial;

H.  întrucât Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o reală plasă de siguranță pentru a reduce volatilitatea prețurilor, care acționează ca un puternic element disuasiv pentru menținerea activităților agricole pe teritoriul comunitar;

I.  întrucât deschiderea piețelor și alegerile care au dus la globalizarea economiei în ultimele decenii, impulsionate în special de acordurile OMC sau de acordurile comerciale bilaterale, au permis fluidizarea pieței, dar au contribuit și la creșterea fenomenului volatilității prețurilor în agricultură;

J.  întrucât agricultorii se confruntă cu creșterea costurilor de producție și a nivelului lor de îndatorare și întrucât 2,4 milioane de exploatații agricole din UE au fost desființate între 2005 și 2010, ceea ce a dus la pierderea unui număr mare de locuri de muncă în zonele rurale;

K.  întrucât piețele agricole, înțelese ca locul de întâlnire între cerere și ofertă, sunt instabile prin însăși natura lor, întrucât prezența actorilor financiari tinde să contribuie la această instabilitate și întrucât flexibilitatea redusă a cererii alimentare mondiale față de oferta agricolă contribuie la creșterea efectului dezechilibrelor reale sau presupuse asupra actorilor de pe piață, având efecte uneori fulgerătoare asupra prețului produselor agricole;

L.  întrucât financiarizarea economiei mondiale și jocul speculativ care o însoțește ar putea avea un impact asupra piețelor agricole, putând contribui la amplificarea dezechilibrului acestora și la creșterea volatilității prețurilor, materiile prime agricole fiind astfel folosite ca simple active financiare; așa cum a fost evidențiat de cumplita criză a revoltelor din cauza lipsei hranei din 2008, financiarizarea excesivă poate fi devastatoare și condamnabilă din punct de vedere etic atunci când amenință securitatea alimentară a celor mai sărace și mai prost hrănite populații de pe planetă;

M.  întrucât Uniunea Europeană are responsabilitatea de a contribui la securitatea alimentară în Europa și la poziția competitivă a agricultorilor și producătorilor de legume europeni pe piața mondială;

N.  întrucât sectorul agricol și agroalimentar este important pentru economia UE și are potențialul de a contribui la o creștere economică durabilă;

O.  întrucât volatilitatea prețurilor creează un nivel ridicat de incertitudine în rândul producătorilor și al consumatorilor, cei dintâi văzându-și amenințate veniturile și abilitatea de a investi și, prin urmare, viabilitatea pe termen lung a activităților lor atunci când prețurile sunt scăzute, în timp ce capacitatea consumatorilor de a se hrăni și de a avea acces la produse de bază ar putea fi compromisă de prețurile ridicate la alimente, ducând, astfel, la situații de criză;

P.  întrucât volatilitatea prețurilor aduce prejudicii activităților agricole și sectorului agroalimentar, lucru care afectează negativ investițiile, creșterea și ocuparea forței de muncă, dar care poate, de asemenea, să afecteze grav aprovizionarea consumatorilor, securitatea alimentară și buna funcționare a PAC;

Q.  întrucât volatilitatea prețurilor afectează capacitatea agricultorilor de a investi și de a crea locuri de muncă, ceea ce descurajează modernizarea, inovarea, tinerii agricultori și schimbul de generații;

R.  întrucât agricultura sustenabilă, care reprezintă sursa produselor alimentare de calitate, poate fi asigurată numai dacă prețurile de la poarta fermei pentru produsele comercializate de agricultori sunt corespunzătoare și acoperă toate costurile asociate unei producții sustenabile;

S.  întrucât, în contextul „revoluției digitale”, o mai mare transparență pe piețele europene și accesul prompt la informații pot contribui, împreună cu alte instrumente, la limitarea volatilității piețelor și a prețurilor, asigurându-le operatorilor economici un acces mai bun și mai obiectiv la dezvoltarea piețelor agricole, pentru a oferi astfel o mai bună protecție a veniturilor agricultorilor și pentru a combate speculațiile de pe piețele agricole;

T.  întrucât PAC, astfel cum a fost reformată în 2013, include instrumente de gestionare a riscurilor în cadrul politicii de dezvoltare rurală și întrucât doar 2 % din bugetul celui de-al doilea pilon și 0,4 % din bugetul PAC se cheltuiește în prezent pentru aceste instrumente,

Situația actuală și obiective

1.  consideră că agricultorii vor fi expuși într-o măsură din ce în ce mai mare la volatilitatea prețurilor, cauzată de diverși factori cum ar fi instabilitatea și imperfecțiunile piețelor agricole, globalizarea piețelor agricole și caracterul tot mai sofisticat al acestora, creșterea caracterului variabil al ofertei din cauza instabilității climei, a creșterii riscurilor sanitare și a echilibrului fragil al aprovizionării cu alimente;

2.  consideră că este necesar să se adopte o politică coerentă și mai fermă, cu instrumente specifice la nivelul UE și la nivel național, pentru a garanta producția agricolă multifuncțională și durabilă pe întreg teritoriul Uniunii, precum și prețuri echitabile și avantajoase, prin atenuarea efectelor negative, în special pentru operatorii care sunt expuși în cea mai mare măsură volatilității prețurilor;

3.  constată că nu toate sectoarele agricole sunt la fel de expuse la volatilitatea prețurilor și că adaptarea instrumentelor politicilor publice sau a strategiilor de atenuare ale actorilor implicați trebuie să se facă în funcție de fiecare sector și de riscurile reale, prezente și viitoare cu care se confruntă agricultorii;

4.  constată că, în timp ce Uniunea Europeană reduce sprijinul strategic pentru agricultură, concurenții săi de pe piața mondială, în special Statele Unite ale Americii, Brazilia și China, pun la dispoziție sume semnificative și tot mai mari din fonduri publice pentru dezvoltarea unor noi modele de politici privind riscurile, precum și instrumente pentru a-și proteja fermierii de efectele volatilității prețurilor;

5.  subliniază că Uniunea Europeană este singurul actor în domeniul agriculturii care își fondează politica agricolă pe sprijinul decuplat de producție și care totodată elimină instrumentele de sprijin strategic pentru agricultură de-a lungul anilor;

6.  constată că, în Legea privind exploatațiile agricole din 2014 (Farm Bill 2014), Statele Unite au dezvoltat polițe de asigurare specifice pentru diferitele sectoare agricole;

7.  subliniază că PAC a evoluat permanent în ultimele decenii, însă principalele sale obiective de a asigura standarde de viață adecvate pentru fermieri și aprovizionarea constantă și sigură cu produse alimentare la prețuri convenabile pentru consumatori rămân valabile;

8.  subliniază, în acest sens, că o politică europeană comună este vitală pentru un sector care este responsabil de asigurarea securității și a siguranței alimentare și care joacă un rol cheie în utilizarea resurselor naturale și în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, la nivel economic și din punctul de vedere al mediului;

9.  subliniază importanța utilizării sinergiilor între PAC și alte politici ale UE;

10.  ia act de faptul că, în cadrul celor mai recente reforme ale PAC, ajutoarele directe au fost decuplate în totalitate de producție, a continuat procesul de convergență pentru plăți directe, ținându-se seama în mai mare măsură de preocupările legate de societate și de mediu;

11.  ia act cu îngrijorare de reducerea resurselor PAC de-a lungul anilor, în special a celor dedicate măsurilor de organizare comună a piețelor (OCP), ceea ce atrage după sine perspectiva unei renaționalizări a PAC și subminează condițiile echitabile și condițiile de concurență egale pe piața unică a UE;

12.  subliniază că veniturile anuale medii ale agricultorilor din UE au stagnat sau chiar au scăzut în ultimii 10 de ani, în timp ce costurile de producție au crescut în permanență, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a numărului de exploatații agricole și la riscul de a pierde numeroase locuri de muncă în zonele rurale;

13.  consideră că Comisia ar trebui să utilizeze integral marja de manevră financiară de care dispune în cadrul OCP unice;

14.  își exprimă regretul cu privire la punerea în aplicare foarte lentă a instrumentelor OCP unice pentru a reduce impactul negativ al volatilității prețurilor și pentru a gestiona perturbările de pe piață;

15.  evidențiază faptul că majoritatea instrumentelor de gestionare a riscurilor, fondurile mutuale și instrumentele de asigurare și stabilizare a veniturilor acordate în cadrul programelor de dezvoltare rurală sunt puse în aplicare în mod inegal și cu finanțare limitată de la buget;

16.  recomandă, prin urmare, că actualele măsuri din cadrul celui de-al doilea pilon să fie consolidate pentru a spori competitivitatea agriculturii europene și pentru a implica organizațiile de producători îndeaproape în procesul de punere în aplicare;

17.  invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a motivelor pentru slaba utilizare a instrumentelor disponibile în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC și pentru nepunerea în aplicare în condiții optime a OCP unice, cu scopul de a revizui dispozițiile relevante pentru a ține seama de aceste aspecte;

18.  subliniază importanța menținerii în cadrul politicii agricole comune actuale a ajutoarelor directe decuplate și a schemei de plată unică pe suprafață, care reprezintă o compensație pentru servicii publice și aduc o contribuție fundamentală la asigurarea veniturilor agricultorilor, asigurând o anumită stabilitate financiară;

19.  subliniază, cu toate acestea, că actuala PAC, care nu dispune de instrumente eficace și adaptate la nevoi, nici nu a soluționat în mod corespunzător volatilitatea crescută înregistrată pe piețele agricole și nici nu le-a oferit fermierilor posibilitatea să reacționeze la semnalele pieței sau să dezvolte soluții pentru a face față variației prețurilor;

20.  invită Comisia să ia măsuri urgente pentru a sprijini sectorul agricol din regiunile ultraperiferice, montane și defavorizate, unde costurile legate de producerea, recoltarea și comercializarea produselor în afara zonelor în care au fost produse sunt mult mai ridicate decât în alte zone și pentru a furniza indicatori specifici pentru activarea măsurilor de tip „plasă de siguranță” pentru piețele agricole din aceste regiuni;

21.  consideră că independența și securitatea alimentară a UE, precum și dezvoltarea unui sector agricol competitiv și sustenabil în întreaga Uniune, care să răspundă nevoilor cetățenilor, trebuie să rămână obiective strategice pentru viitoarea PAC; consideră că trebuie luate de urgență măsuri pentru a garanta totodată un standard de viață adecvat pentru fermieri;

22.  consideră că producția alimentară fiabilă nu poate exista fără agricultorii europeni, care se confruntă în permanență cu volatilitatea prețurilor și depind în mare măsură de stabilitatea piețelor și a prețurilor, precum și de finanțare publică adecvată și măsuri de menținere a competitivității exploatațiilor agricole și a exploatațiilor agricole familiale;

23.  subliniază, în acest sens, rolul important al tinerilor fermieri și al agricultorilor noi pentru a garanta viitorul agriculturii europene;

Propuneri

Organizarea filierelor și contractualizarea

24.  consideră că producătorii primari reprezintă veriga cea mai slabă din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special având în vedere că sectorul comerțului cu amănuntul este din ce în ce mai concentrat și mai mare la nivel european și național, și crede că aceștia trebuie să aibă posibilitatea să se reunească în cadrul unor organisme cum ar fi cooperativele, organizațiile de producători sau propriile lor asociații sau organizații interprofesionale;

25.  solicită Comisiei să faciliteze introducerea unor sisteme contractuale adaptând, în conformitate cu articolul 42 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica UE în domeniul concurenței la nevoile specifice ale sectorului agricol, asigurând uniformitatea normelor și a punerii în aplicare în toate statele membre;

26.  subliniază faptul că puterea de negociere a producătorilor trebuie să fie consolidată în cadrul lanțului alimentar prin intermediul unor contracte-tip transparente, echilibrate și negociate la nivel colectiv, care să le permită agricultorilor să combată practicile comerciale neloiale, să crească competitivitatea și stabilitatea veniturilor lor, generând valoare adăugată și investind în inovare;

27.  subliniază că aceste contracte ar trebui să fie încheiate pe perioade adecvate și să stabilească prețul, scadențele de plată și celelalte condiții pentru furnizarea de produse agricole;

28.  consideră că agricultorii din diversele sectoare agricole ar trebui să fie în măsură să negocieze condițiile contractuale în mod colectiv, prin intermediul organizațiilor de producători a căror dimensiune corespunde dimensiunii grupurilor industriale sau de distribuție cu care negociază;

29.  remarcă faptul că potențialul oferit de contractele încheiate pe termen mai lung în cadrul lanțului integrat de aprovizionare, contractele la termen de tip forward, contractele cu marjă fixă și de posibilitatea de a „bloca” prețurile o anumită perioadă de timp pentru a ține seama de costurile de producție poate oferi producătorilor un instrument de gestionare a impactului volatilității asupra marjelor lor;

30.  consideră că ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza noi instrumente în relațiile contractuale și că ar trebui să fie, de asemenea, disponibile instrumente de mediere contractuală;

31.  constată că organizațiile interprofesionale promovează un climat de încredere și dialog între diferite părți interesate (producători, prelucrători și distribuitori) și permite crearea de valoare adăugată, prin realizarea unor acțiuni comune pentru a ajuta agricultorii și pentru a înțelege mai bine piețele și producția, pentru a promova bunele practici și pentru îmbunătăți transparența pieței, pentru a prevedea potențialul producției, pentru a contribui la o mai bună gestionare a ofertei și a elabora contracte-tip compatibile cu normele și reglementările Uniunii;

32.  îi solicită Comisiei să încurajeze organizațiile interprofesionale la nivelul UE să apere împreună interesele producătorilor din sectoarele care sunt orientate în cea mai mare măsură spre piețe transnaționale, cum ar fi sectorul legumelor și fructelor;

33.  recunoaște eforturile depuse de cooperativele europene în ceea ce privește reunirea și susținerea producătorilor pentru ca aceștia să își îmbunătățească poziția în cadrul lanțului valoric și consideră că este necesar să îi încurajeze să joace un rol mai important în sectoarele agricole, atenuând astfel efectele volatilității excesive a pieței;

Instrumente de management al riscurilor

34.  recomandă ca instrumentele de gestionare a riscurilor privind clima, sănătatea și economia, în special diferitele tipuri de asigurări de risc pentru producția agricolă, instrumentele de stabilizare a veniturilor, mecanismele individuale de distribuire și fondurile mutuale să fie dezvoltate în continuare în cadrul unei PAC orientate spre piață cu scopul de a limita efectele volatilității prețurilor și de a încuraja gestionarea agricolă orientată spre viitor;

35.  invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici între statele membre și să dezvolte instrumente noi, care să fie nu numai echitabile, eficiente și adaptate la nevoi, ci și convenabile și accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru agricultori, cu scopul de a preveni și gestiona riscurile asociate volatilității prețurilor și, astfel, de a pune bazele pentru o discuție cu privire la viitoarele reforme ale PAC;

36.  subliniază că astfel de instrumente, care completează sistemul de plăți directe, trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a spori rezistența agriculturii, reducând totodată nevoia de nevoia de măsuri de gestionare ex-post a crizelor;

37.  consideră că fondurile mutuale gestionate la nivel de sector, create la inițiativa agricultorilor, pot stabiliza veniturile agricultorilor într-o anumită măsură, întrucât marjele de profit pentru produsele lor fluctuează;

38.  consideră, de asemenea, că fondurile mutuale în cauză nu ar trebui să înlocuiască sprijinul acordat de Uniune și ar trebui combinate cu sprijinul național;

39.  invită, de asemenea, Comisia să ia inițiative, oferind stimulente pentru înființarea unor astfel de fonduri și garantând în același timp că toate sistemele viitoare de gestionare a riscurilor respectă și, dacă este necesar, completează, sistemele de asigurări adoptate la nivel național de către statele membre;

40.  consideră că volatilitatea prețurilor poate fi gestionată și la nivel național și invită statele membre să ia în considerare volatilitatea piețelor la stabilirea normelor fiscale, oferind agricultorilor posibilitatea de a crea mecanisme individuale de distribuire, care ar putea fi scutite de impozite;

41.  consideră că agricultorii sunt, din punct de vedere economic, printre cei mai vulnerabili actori de pe piețe, în special cei care au investit în dezvoltarea exploatațiilor lor;

42.  consideră, de asemenea, că este nevoie de alte instrumente ale PAC, cum ar fi asistența efectivă pentru fluxurile de numerar sau fondul de economii de rezervă, pentru a continua să se încurajeze investițiile;

43.  subliniază că exploatațiile agricole își pot permite să inoveze numai în cazul în care costurile de capital sunt scăzute și există o marjă de lichiditate disponibilă; subliniază, în această privință, că un venit stabil reprezintă una dintre condițiile necesare pentru ca agricultorii să poată obține acces la împrumuturi;

44.  constată că activitățile sectorului bancar și rolul jucat de acesta reprezintă factori determinanți cu un impact puternic asupra producătorilor, în condițiile în care nivelul ridicat de îndatorare al proprietarilor de exploatații agricole creează o sarcină suplimentară pentru acest sector în perioadele de volatilitate;

45.  subliniază importanța unei mai bune informări a fermierilor cu privire la rolul Băncii Europene de Investiții în sprijinirea și dezvoltarea economiei rurale și la modul în care pot beneficia de instrumente financiare inovatoare;

46.  consideră că agricultorii și organizațiile de agricultori trebuie să aibă acces la mai multe informații cu privire la modernizarea, sustenabilitatea și competitivitatea exploatațiilor și, în același timp, să beneficieze de cursuri de formare privind gestionarea riscurilor, datele de piață, marjele și volatilitatea;

47.  solicită Comisiei să adopte, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale și asociațiile de agricultori un plan de sensibilizare referitor la instrumentele de gestionare a riscurilor disponibile în cadrul pilonului II și al OCP unice;

48.  solicită statelor membre și autorităților locale să consolideze aceste aspecte în programele lor de formare agricolă și de formare profesională;

49.  consideră că un mijloc pentru a stabiliza piețele și a reduce volatilitatea prețurilor este asigurarea unui echilibru mai bun între cerere și ofertă;

Observatoarele prețurilor și ale piețelor agricole

50.  consideră că piețele agricole trebuie să fie transparente, ceea ce se poate realiza în principal dacă informațiile existente cu privire la prețuri și la costuri sunt publicate cu mai multă promptitudine, sunt utile și sunt accesibile cu ușurință tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare, de la producție la distribuție, astfel încât să se limiteze speculațiile asupra prețurilor și să se reducă volatilitatea;

51.  constată, cu toate acestea, că simplul fapt de a asigura transparența prețurilor nu poate contribui în niciun fel la îmbunătățirea rezilienței agricultorilor în situațiile de volatilitate a prețurilor și nu poate soluționa problemele structurale care țin de organizarea pieței, cum ar fi dezechilibrele dintre cerere și ofertă; 

52.  încurajează crearea unei hărți europene care să prezinte informații în timp real despre disponibilitatea produselor agricole pe piață,

53.  salută faptul că instrumentele suplimentare de monitorizare a pieței sunt extinse la alte sectoare;

54.  subliniază că cunoașterea formării și evoluției prețurilor, precum și a tendințelor în materie de aprovizionare, oferă un avantaj important agricultorilor în negocierea contractelor cu toți ceilalți actori din cadrul lanțului alimentar;

55.  recomandă instituirea unor observatoare ale prețurilor agricole europene, care să acopere întregul lanț, de la prețul producătorului la prețul de vânzare final, pentru a oferi o analiză dinamică a piețelor agricole pe segmente;

56.  recomandă implicarea actorilor economici în întocmirea lunară sau de două ori pe lună a datelor actualizate și pertinente privind evoluțiile, precum și perspectivele pe termen scurt și mediu, în funcție de nevoile caracteristice ale sectoarelor relevante;

57.  îndeamnă Comisia să furnizeze resursele necesare observatoarelor care să le permită să formuleze recomandări, nu doar să monitorizeze perturbările;

Instrumente de prevenire și gestionare a crizelor

58.  consideră că instrumentele istorice ale PAC în materie de gestionare a crizelor (intervenția publică și stocarea privată) nu mai sunt suficient de eficace într-o economie globalizată;

59.  invită, prin urmare, Comisia să elaboreze un ansamblu de instrumente aparținând domeniului public și privat care pot fi combinate și/sau se pot completa reciproc, împreună cu un mecanism de avertizare timpurie adaptat și obligatoriu menit să asigure buna funcționare a piețelor și să contracareze crizele pieței;

60.  consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate instrumentele de care dispune deja în OCP unică pentru a combate crizele;

61.  regretă că rezerva de criză a fost utilizată foarte puțin din cauza normelor bugetare la care se supune, în special principiul anualității, precum și a libertății de care se bucură Comisia Europeană pentru a elibera fonduri din această rezervă;

62.  solicită, prin urmare, ca rezerva de criză să fie prevăzută în afara bugetului UE, pentru a deveni o sursă de finanțare pentru instrumentele de gestionare a crizelor;

63.  consideră că măsurile anticiclice reprezintă instrumente de prevenire și gestionare a crizelor, în combinație cu instrumente de gestionare a riscurilor, cu ajutorul cărora UE poate să intervină pe piețele agricole în cazurile de criză de „forță majoră”, astfel încât să se evite reducerile semnificative ale prețurilor;

64.  invită Comisia să realizeze un studiu privind modul în care să dezvolte mecanisme de prevenire și combatere a crizelor cauzate de volatilitatea prețurilor care utilizează ajutoare anticiclice și să se prevadă o mai mare flexibilitate în bugetele anuale, în limitele pachetului financiar multianual, pentru a ține seama de ajutoarele anticiclice;

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Agricultorii europeni sunt din ce în ce mai expuși riscurilor

Activitatea agricolă depinde de procese biologice. Astfel, este foarte dependentă de condițiile climatice și afectată de bolile plantelor și animalelor[1] - fenomene naturale care nu pot fi controlate de fermieri. Evoluția performanței exploatațiilor agricole este astfel mult mai incertă decât cea a întreprinderilor din alte sectoare economice. Nesiguranța veniturilor afectează negativ în special investițiile și inovarea și poate periclita viabilitatea economică a exploatațiilor. În plus, din cauza variațiilor producției agricole, piețele agricole au o tendință inerentă către volatilitate Este larg acceptat faptul că volatilitatea excesivă este nefastă atât pentru producători (prin modificarea semnalelor pieței și prin faptul că face ca veniturile să fie aleatorii), cât și pentru consumatori (afectându-le posibilitatea de a-și alege alimentația).

Volatilitatea este un fenomen complex, cu origini multiple și uneori controversate. De la creșterea prețurilor la produsele agricole înregistrată între 2007 și 2008 pe piețele mondiale și volatilitatea crescută care a urmat, acest fenomen s-a aflat în centrul agendei politice internaționale[2], în special datorită impactului său potențial asupra securității alimentare la nivel mondial[3]. G20 a aprobat în 2011 un„ Plan de acțiune privind volatilitatea prețurilor alimentelor și agricultura”, care se află la originea „Sistemului de informații privind piața agricolă” (SIPA), urmărind îmbunătățirea transparenței pe piețele produselor agricole[4].

În anii următori incertitudinea piețelor probabil va crește, la fel ca și riscurile economice și climatice. Globalizarea crescândă a schimburilor agricole implică riscuri sanitare (răspândirea bolilor) și riscuri de șocuri exogene ale cererii și ofertei, legate de politicile externe ale Uniunii Europene în domeniul comercial, diplomatic și al cooperării pentru dezvoltare.

Prin urmare, instrumentele de management al riscurilor în agricultură fac obiectul unei atenții reînnoite. Acest interes intensificat este confirmat de difuzarea progresivă a acestor instrumente în politicile agricole, în special în cadrul „Farm Bill 2014” (politica agricolă a Statelor Unite) și în noua PAC, care acoperă perioada 2014-2020.

PAC și volatilitatea

Inițial, PAC a fost caracterizată de o reglementare puternică a piețelor. La baza sistemului inițial se aflau prețurile garantate. Prin aceste prețuri, agricultorii aveau certitudinea de a obține un preț minim pentru produsele lor în caz de criză.

De-a lungul timpului, PAC a cunoscut reforme importante, în cicluri succesive, care au modificat profund funcționarea sa.

Primul ciclu (incluzând reforma McSharry din 1992 și Agenda 2000) a înlocuit prețurile garantate, ca principal mecanism al PAC, cu ajutoare directe cuplate la producție.

Al doilea ciclu include reforma Fischler din 2003, care a inițiat procesul de decuplare a ajutoarelor directe (sistemul de plăți unice). Așa-numita reformă a „bilanțului de sănătate” din 2009 a extins această tendință și a condus la unele ajustări ale PAC, legate în special de creșterea volatilității prețurilor și costurilor agricole. Această reformă a introdus în special, pentru prima dată, un set de măsuri de management al riscurilor în cadrul primului pilon (asigurări și fonduri mutuale pentru daunele produse culturilor, accidente climatice și bolile animalelor - articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Al treilea ciclu a fost lansat de reforma din 2013, care a definit PAC pentru perioada 2014-2020. Actuala PAC și-a menținut structura pe doi piloni. Mai concret, a fost introdusă o nouă arhitectură a sistemului plăților directe (mai bine direcționate, mai echitabile și mai ecologice), a fost reînnoit sistemul de siguranță din cadrul OCP și a fost revizuită politica de dezvoltare rurală.

Aceste reforme au orientat progresiv PAC spre piețe. Acesta este contextul în care au apărut primele reflecții privind rolul potențial al instrumentelor de management a riscurilor, în vederea combaterii volatilității și stabilizării veniturilor.

Instrumente de management al riscurilor în cadrul actualei PAC

PAC, astfel cum a fost reformată în 2013 propune un nou set de măsuri de management al riscurilor, în cadrul celui de-al doilea pilon (dezvoltare rurală)[5]. Statele membre dispun de un set de măsuri de pentru riscurile de producție, piață sau stabilizarea veniturilor, cu ajutorul a diferite instrumente (asigurări și fonduri mutuale - articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013). Statele membre decid dacă le includ sau nu în programele lor de dezvoltare rurală (naționale sau regionale). Articolele 37-39 se referă la asigurarea culturilor, animalelor și plantelor, la fondurile mutuale și la un nou instrument de stabilizare a veniturilor (sub forma unor contribuții financiare la fondurile mutuale).

Sprijinul prevăzut la articolele 37 (asigurări) și 38 (fondurile mutuale) se acordă numai pentru a acoperi pierderile cauzate de un fenomen meteorologic nefavorabil, de o boală a animalelor sau a plantelor, de infestarea cu dăunători, de un incident de mediu sau de o măsură adoptată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE privind măsurile de protecție împotriva introducerii de organisme dăunătoare. Instrumentul de stabilizare a veniturilor (articolul 39) reprezintă prima incursiune a PAC în domeniul asigurărilor de venit, cu o abordare similară politicii agricole americane. Sprijinul se acordă numai în cazul în care scăderea venitului depășește 30 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime.

Trebuie remarcat faptul că fondurile publice pot contribui la capitalul inițial al fondurilor mutuale. În plus, reasigurarea sau asigurărilor sau a fondurilor mutuale nu sunt eligibile pentru acordarea fondurilor de dezvoltare rurală.

Aplicarea măsurilor de management al riscurilor de către statele membre

Întrucât se află în al doilea pilon, noile măsuri de management al riscurilor sunt facultative pentru statele membre. Primele măsuri de management de risc introduse în cadrul „Bilanțului de sănătate” s-au bucurat de un succes limitat, puține state membre utilizând aceste noi instrumente în perioada 2007-2013.

În ceea ce privește instrumentele PAC actuale, cele mai recente date disponibile arată că au fost utilizate de către douăsprezece state membre (nouă la nivel național, trei la nivel regional). În total, au fost alocate 2,7 miliarde EUR din cheltuielile publice în total (dintre care 1,7 miliarde EUR provenind din fondurile de dezvoltare rurală).

Deși au crescut în comparație cu fondurile alocate sistemului anterior al PAC, aceste cheltuieli reprezintă în continuare doar 0,4 % din cheltuielile PAC (și mai puțin de 2 % din cheltuielile din cadrul celui de-al doilea pilon).

Poziția raportoarei

Raportoarea consideră că instrumentele de management de risc din cadrul celui de al doilea pilon al actualei PAC sunt insuficiente pentru a atenua efectele volatilității prețurilor asupra veniturilor producătorilor.

Ea consideră că volatilitatea prețurilor produselor agricole este unul dintre principalii factori care au determinat situația dramatice cu care se confruntă în prezent mulți fermieri europeni și consideră că soluționarea acestei situații - în special prin intermediul PAC - este și responsabilitatea Uniunii Europene.

Raportoarea urmărește să elaboreze un document inteligibil pentru toți agricultorii, care să ofere idei și reflecții în vederea următoarei reforme a PAC. Din acest motiv, raportoarea a încercat să adopte o viziune pragmatică și să propună un text scurt, clar și concis, evidențiind trei idei majore:

•  consolidarea organizării filierelor și contractualizarea,

•  o mai bună protecție a veniturilor fermierilor prin introducerea unor instrumente adaptate de management al riscurilor, adaptate la volatilitatea prețurilor,

•  o transparență mai mare a piețelor prin crearea unor observatoare ale prețurilor.

Raportorul consideră că modalitatea de a trimite un mesaj clar nu doar Comisiei și Consiliului, ci și publicului în general și, în special, agricultorilor, este să se acționeze pragmatic, concentrându-se exclusiv pe instrumente de combatere a volatilității prețurilor.

Intenția raportoarei este de a evita pe cât posibil dispersarea subiectului volatilității în numeroase alte teme legate de piețele agricole. Pentru eficiența și claritatea mesajului final transmis de Parlament, raportoarea a preferat, prin urmare, să limiteze la maximum tema raportului.

Astfel, raportoarea nu propune măsuri de management de criză. Acesta este un alt subiect, care poate fi abordat în cadrul unor alte lucrări parlamentare. În această logică, raportoarea a preferat să nu abordeze chestiunea ajutoarele contra-ciclice, în măsura în care acestea sunt măsuri de management de criză.

De asemenea, raportoarea consideră că formarea și stabilirea nivelului prețurilor reprezintă o problemă diferită și, prin urmare, nu abordează chestiunea tendinței descendente a prețurilor, observată pe piețele agricole.

• [1]  Al cincilea raport de evaluare privind schimbările climatice, GIEC 2014.
• [2]  „Modalitatea de abordare a volatilității prețurilor și a veniturilor fermierilor? O imagine de ansamblu a politicilor și instrumentelor internaționale în domeniul agriculturii” (Farm Europe, 2016).
• [3]  „Perspectivele piețelor agricole din UE pentru 2024: factori favorabili și incertitudini” (Tassos Haniotis, 2014).
• [4]  Declarația ministerială a G20, 2011.
• [5]  Articolele 37, 38, 39, 40 și 41 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

AVIZ al Comisiei pentru bugete (7.9.2016)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole

(2016/2034(INI))

Raportor pentru aviz: Nedzhmi Ali

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât perioadele recente de volatilitate extremă a prețurilor pe piețele agricole globale prefigurează amenințări din ce în ce mai mari și mai frecvente la adresa securității alimentare mondiale, precum și o mai mare vulnerabilitate a piețelor, subminează investițiile și modernizarea și descurajează apariția de noi întreprinderi și reînnoirea generațiilor în sectorul agricol;

B.  întrucât volatilitatea ridicată a prețurilor și a veniturilor în cazul agricultorilor este legată de aspectele fundamentale ale pieței, și anume de cerere și ofertă, ale căror efecte se resimt încă din anii '90 din cauza apropierii agriculturii de piețe, atât prin dereglementarea organizării comune a pieței în cadrul PAC, cât și printr-o mai mare disponibilitate de a se deschide spre piețele internaționale datorită politicii comerciale a Uniunii; întrucât, totuși, această instabilitate a prețurilor și a veniturilor poate fi amplificată și de alte variabile macroeconomice, de contextul politic și legislativ general, de geopolitică și de embargouri, precum și de speculațiile cu produse agricole care, atunci când sunt vândute ca active financiare, sunt expuse șocurilor de pe piețele conexe ale produselor de bază (cum ar fi piața energiei și cea a metalelor);

C.  întrucât volatilitatea prețurilor crește imprevizibilitatea veniturilor agricultorilor și provoacă dificultăți agricultorilor europeni, ale căror costuri rămân ridicate;

D.  întrucât vulnerabilitatea crescută este determinată de înmulțirea evenimentelor meteo extreme și de impactul schimbărilor climatice asupra nivelurilor producției agricole, precum și de factori structurali, cum ar fi prețurile la energie și la îngrășăminte, ratele de schimb sau ratele dobânzii; întrucât agricultorii ar trebui încurajați să asigure un control mai bun al factorilor de producție utilizați în cadrul exploatațiilor lor al căror preț de achiziție este mare și care pot avea consecințe asupra mediului;

E.  întrucât producătorii de lapte au suferit pierderi masive cauzate de embargoul rusesc și de seceta catastrofică din 2015;

F.  întrucât o mare parte a exploatațiilor agricole trebuie să plătească amenzi semnificative pentru depășirea cotelor de lapte în perioada 2014-2015,

G.  întrucât producătorii de carne de porc se confruntă de mai multe luni cu o scădere a prețurilor de cumpărare provocată în special de embargoul rusesc și, în special, de pesta porcină africană (PPA),

1.  subliniază că UE este atât cel mai mare importator, cât și cel mai mare exportator de produse agroalimentare la nivel mondial, dar, până acum, opțiunile de folosire a programelor de dezvoltare rurală (PDR) din cadrul PAC pentru a contribui la sistemele de asigurări, la fondurile mutuale și la schemele de stabilizare a veniturilor agricultorilor nu au înregistrat mari succese;

2.  constată că plățile directe continuă să asigure un anumit grad de stabilitate financiară pentru agricultori, mai ales în timpul perioadelor prelungite în care se înregistrează prețuri scăzute; consideră că plățile directe au demonstrat că sunt mai avantajoase din punct de vedere economic decât practica anterioară a intervenției directe pe piață; subliniază, de asemenea, că plățile directe ar trebui să rămână un instrument al PAC după anul 2020 pentru a susține și a stabiliza veniturile agricole, pentru a compensa costurile legate de respectarea standardelor ridicate ale Uniunii (în ceea ce privește metodele de producție, în special cerințele de mediu) și pentru a menține producția agricolă în regiunile cele mai defavorizate; subliniază, în plus, că plățile directe ar trebui să servească drept garanție pentru stabilitatea economică a sectorului agricol, precum și pentru securitatea alimentară și a mediului; atrage atenția, în acest context, că uniformizarea ratelor plăților directe este esențială pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața unică a Uniunii, precum și pentru a asigura o utilizare durabilă;

3.  solicită să se asigure sinergii mai mari între PAC și alte politici ale UE, în special în ceea ce privește energia, aprovizionarea cu apă, destinația dată terenurilor, biodiversitate și ecosisteme, precum și dezvoltarea zonelor montane și îndepărtate;

4.  solicită o mai mare transparență a piețelor agricole, astfel încât informațiile privind prețurile să fie accesibile tuturor părților interesate, inclusiv consumatorilor; solicită Comisiei, în acest sens, să examineze fezabilitatea introducerii unui sistem transparent de monitorizare a evoluției prețurilor produselor agricole de la faza de producție la cea de distribuție;

5.  solicită Comisiei să colaboreze îndeaproape cu autoritățile naționale și cu grupurile de agricultori în vederea creării unui sistem de protejare a veniturilor agricultorilor prin sensibilizare, o mai bună înțelegere și folosirea pe scară mai largă a unor instrumente de „gestionare a riscurilor”, cum ar fi asigurările și fondurile mutuale, folosite în completarea instrumentelor de gestionare și de prevenire a crizelor, modificând direcția eforturilor realizate până în acest moment în cadrul reformei PAC 2014-2020; consideră că orice sistem de gestionare a riscurilor trebuie să respecte și, dacă este cazul, să completeze sistemele de asigurări adoptate de statele membre la nivel național, pentru a evita să se pericliteze tot ce s-a realizat până în prezent;

6.  consideră că lupta împotriva volatilității excesive a prețurilor necesită măsuri noi, care să vizeze o mai bună funcționare a piețelor și care să aibă la bază mobilizarea unui ansamblu de instrumente aparținând domeniului public și privat și care pot fi combinate și/sau să se completeze reciproc; consideră că, astfel cum a fost demonstrat de crizele agricole foarte grave pe care le traversăm, devine indispensabilă introducerea în cadrul viitoarei PAC a unor noi mecanisme de prevenire a crizelor și de ajustare a piețelor, adaptate la particularitățile producției, flexibile, eficiente, care pot fi mobilizate rapid și care pot fi activate atunci când acest lucru este necesar în vederea remedierii perturbărilor semnificative ale piețelor;

7.  solicită să se ia în considerare posibilitatea de a utiliza fonduri din bugetul general (sau din așa-numita rezervă de criză) ca surse de finanțare a acestor măsuri și a altor măsuri ale Comisiei care au ca obiectiv îmbunătățirea situației piețelor agricole;

8.  solicită crearea unei hărți europene care să prezinte în timp real disponibilitatea produselor agricole pe piață, de la producerea și până la distribuirea lor;

9.  consideră dezirabilă crearea unui fond obligatoriu de economii de rezervă pentru agricultori ca substitut pentru actuala rezervă europeană de criză, pentru a acoperi orice tip de riscuri, parțial prin ajutoare directe, astfel încât în anii mai buni să fie puse deoparte o serie de resurse care să fie mobilizate în perioadele mai dificile;

10.  subliniază că este esențial să se armonizeze ratele plăților directe între statele membre pentru a garanta condiții de concurență echitabile pe piața unică a Uniunii Europene și utilizarea durabilă a resurselor agricole la nivelul Uniunii;

11.  consideră că ajutoarele umanitare alimentare pot conferi producătorilor un rol util de plasă de siguranță;

12.  îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze volatilitatea semnificativă a prețurilor produselor agricole prin crearea unor observatoare europene ale prețurilor produselor agricole pentru sectoarele individuale, prin îmbunătățirea instrumentului european de monitorizare a prețurilor alimentelor și prin combaterea speculației în ceea ce privește prețul produselor agricole. consideră că furnizarea în timp util de informații privind piața poate îmbunătăți capacitatea agricultorilor de a reacționa la volatilitatea pieței și de a face planuri în consecință;

13.  solicită consolidarea și punerea în aplicare mai rapidă a mecanismelor de intervenție ce vizează sprijinirea veniturile agricultorilor în regiunile afectate de catastrofe naturale majore.

14.  consideră că finanțarea din programul de dezvoltare rurală ar trebui să fie orientată spre a garanta că agricultorii primesc formarea și educația necesare pentru a utiliza în mod corespunzător instrumentele de gestionare a riscurilor; consideră că acest lucru le-ar permite agricultorilor să anticipeze și să gestioneze mai bine volatilitatea prețurilor;

15.  solicită crearea unor instrumente concrete pentru a reduce efectele sociale negative ale volatilității prețurilor asupra agricultorilor europeni;

16.  solicită Comisiei să analizeze și să evalueze funcțiile de acoperire a riscurilor ale piețelor europene ale instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole și ale infrastructurii conexe pe piețele agricole fizice.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	31.8.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 5 2
Membri titulari prezenți la votul final	Nedzhmi Ali, Jean Arthuis, Lefteris Christoforou, Jean-Paul Denanot, Gérard Deprez, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazabal Rubial, Jens Geier, Esteban González Pons, Iris Hoffmann, Monika Hohlmeier, Bernd Kölmel, Zbigniew Kuźmiuk, Vladimír Maňka, Ernest Maragall, Clare Moody, Siegfried Mureșan, Victor Negrescu, Jan Olbrycht, Urmas Paet, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Patricija Šulin, Eleftherios Synadinos, Paul Tang, Isabelle Thomas, Monika Vana, Daniele Viotti, Marco Zanni, Auke Zijlstra
Membri supleanți prezenți la votul final	Xabier Benito Ziluaga, Giovanni La Via, Stanisław Ożóg, Pavel Poc, Ivan Štefanec, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	David Coburn, Estefanía Torres Martínez

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	8.11.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	29 11 3
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Richard Ashworth, José Bové, Daniel Buda, Nicola Caputo, Matt Carthy, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Edouard Ferrand, Luke Ming Flanagan, Beata Gosiewska, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Elisabeth Köstinger, Urszula Krupa, Zbigniew Kuźmiuk, Philippe Loiseau, Florent Marcellesi, Mairead McGuinness, Nuno Melo, Giulia Moi, Ulrike Müller, Maria Noichl, Marijana Petir, Bronis Ropė, Jasenko Selimovic, Maria Lidia Senra Rodríguez, Czesław Adam Siekierski, Tibor Szanyi, Marc Tarabella, Marco Zullo
Membri supleanți prezenți la votul final	Angélique Delahaye, Jean-Paul Denanot, Jørn Dohrmann, Ivan Jakovčić, Norbert Lins, Gabriel Mato, Stanislav Polčák, Annie Schreijer-Pierik, Vladimir Urutchev