RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor

28.11.2016 - (08523/2016 – C8-0329/2016 – 2016/0126(NLE)) - ***

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Jan Philipp Albrecht

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor

(08523/2016 – C8-0329/2016 – 2016/0126(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08523/2016),

–  având în vedere acordul între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor (08557/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0329/2016),

–  având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri externe,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0354/2016),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statelor Unite ale Americii.

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

1. Ca urmare a apelurilor lansate de Parlamentul European, la 3 decembrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să deschidă negocierile pentru un acord între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind protecția datelor cu caracter personal atunci când acestea sunt transferate și prelucrate în scopul prevenirii, investigării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a terorismului, în cadrul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (în continuare „acordul-cadru”) La 28 martie 2011, Comisia a deschis negocierile cu Departamentul de Justiție al SUA. Pe parcursul negocierilor, Parlamentul European a fost informat în mod regulat, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, iar raportorul a elaborat o serie de documente de lucru pentru a facilita dezbaterile în Comisia LIBE.

2. Textul acordului a fost parafat la 8 septembrie 2015. În urma adoptării de către Congresul SUA, la 24 februarie 2016, a Legii privind căile de atac judiciare, la 18 iulie 2016, Consiliul a hotărât să solicite aprobarea Parlamentului European pentru încheierea acordului, în conformitate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din TFUE și a înaintat cererea Parlamentului la 12 septembrie 2016.

3. Scopul acordului este de a asigura un nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, în special a dreptului la viața privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când datele cu caracter personal sunt transferate către autoritățile competente ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre și către SUA în aceste scopuri.

Aria de aplicare a acordului

4. Raportorul consideră că este important să se sublinieze că acordul-cadru nu furnizează un temei juridic pentru transferurile de date cu caracter personal. Temeiul juridic pentru transferurile de date se regăsește în acordurile existente încheiate între UE și SUA sau în acordurile bilaterale dintre statele membre și SUA sau în legislațiile naționale care prevăd schimburi de date cu caracter personal (de exemplu, acordurile internaționale privind PNR, TFTP sau MLA). Acordul-cadru completează protecțiile și garanțiile oferite de aceste acorduri și îmbunătățește și armonizează drepturile persoanelor vizate. Cum însă Serviciul juridic al Parlamentului, în avizul său din 14 ianuarie 2015, a adus în discuție o serie de aspecte care ar putea necesita clarificări suplimentare, raportorul reamintește declarația Comisiei[1] făcută în contextul procedurii de aprobare a Parlamentului European. Una dintre clarificări se referă la ultima parte a propoziției din articolul 5 alineatul (3) („nu mai este necesară altă autorizare [pentru transferurile de date]”). Această clauză nu prevede o decizie propriu-zisă de constatare a nivelului de protecție adecvat, ci numai afirmă că nu este necesar niciun alt temei juridic decât acordul respectiv menționat la articolul 3 alineatul (1), ceea ce este cazul deja. De asemenea, Comisia a precizat că prezumția de conformitate cu regulile de transfer internațional aplicabile nu este automată, ci condițională, poate fi discutabilă și nu aduce atingere atribuțiilor autorităților de protecție a datelor.

5. În conformitate cu articolul 3, acordul se aplică transferurilor de date cu caracter personal între autoritățile de asigurare a respectării legii din UE sau din statele membre și autoritățile de asigurare a respectării legii din SUA în scopul prevenirii, detectării, investigării și urmăririi penale a infracțiunilor, inclusiv a terorismului. Acordul acoperă toate transferurile de date între aceste autorități, indiferent de naționalitatea sau de locul de reședință al persoanei în cauză. Acoperă, de asemenea, date cu caracter personal care sunt transferate de către entități private pe teritoriul uneia dintre părți, către autoritățile competente ale celeilalte părți în aceste scopuri, pe baza unui acord internațional.

6. Acordul nu cuprinde și schimburile de date între autoritățile naționale în domeniul securității, întrucât acestea nu sunt de competența Uniunii. De asemenea, acordul nu acoperă nici transferurile transatlantice între entități private (de exemplu, în cadrul unor clauze contractuale sau al Scutului UE-SUA privind protecția vieții private), nici accesul ulterior în SUA la aceste date cu caracter personal de către o autoritate de asigurare a respectării legii sau o autoritate națională de securitate din SUA.

7. Acordul prevede, totodată, că fiecare parte implementează acordul-cadru fără nicio discriminare arbitrară sau nejustificată între cetățenii proprii și cei ai celeilalte părți contractante. În opinia Comisiei, această dispoziție consolidează alte dispoziții ale acordului, cum ar fi cele care oferă garanții persoanelor vizate (cum ar fi: accesul, rectificarea, căile de atac administrative), deoarece garantează că cetățenii europeni vor beneficia, în principiu, de același tratament ca SUA în ceea ce privește aplicarea acordului.

Elementele principale ale acordului-cadru

8. Acordul cuprinde dispoziții care stabilesc principiile de bază pentru protecția datelor, și anume:

9. Limitări ale scopului și folosirii datelor personale transferate (articolul 6). Informațiile cu caracter personal sunt prelucrate pentru scopuri specifice, autorizate de temeiul juridic al transferului. Prelucrarea ulterioară de către aceleași autoritățile de asigurare a respectării legii, autorități de reglementare sau administrative este permisă cu condiția să fie compatibilă cu scopul inițial al transferului. Autoritatea de transfer poate impune condiții suplimentare pentru transferul și prelucrarea ulterioară a datelor în măsura în care cadrul juridic aplicabil autorizează acest lucru.

10. Calitatea și integritatea datelor (articolul 8) și perioadele de păstrare (articolul 12). Informațiile cu caracter personal sunt păstrate cu gradul de exactitate, relevanță, actualitate și exhaustivitate necesar și corespunzător pentru prelucrarea legală a informațiilor. În plus, prelucrarea este limitată la anumite perioade de păstrare a datelor pentru a se asigura că datele cu caracter personal nu sunt prelucrate pentru mai mult timp decât este necesar. Perioada de păstrare este precizată în temeiul juridic care reglementează prelucrarea. Părțile publică sau pun la dispoziție aceste perioade de păstrare.

11. Normele privind transferurile ulterioare, atât către autoritățile naționale ale părții contractante (de exemplu, poliția franceză comunică poliției germane informații primite din partea FBI din SUA), cât și către autoritățile din țările terțe sau către o organizație internațională care nu este obligată prin acord (articolul 7); În acest ultim caz, este necesar acordul prealabil al autorității de asigurare a respectării legii care transferă inițial datele.

12. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal altele decât cele legate de cazuri specifice, investigații sau urmăriri penale (date în bloc), acordul-cadru prevede că orice acord specific prin care autorizează „transferul în bloc” al datelor cu caracter personal va trebui să precizeze standardele și condițiile în care se poate desfășura prelucrarea în bloc a acestor informații, în special în ceea ce privește prelucrarea datelor sensibile, transferurile ulterioare și perioadele de păstrare a datelor. Astfel de transferuri de date în bloc, în special cele de date sensibile, ar putea ridica semne de întrebare privind compatibilitatea cu cadrul UE privind protecția datelor, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție. Cu toate acestea, acordul-cadru nu constituie un temei juridic pentru astfel de transferuri în bloc, iar această chestiune trebuie clarificată în contextul acordurilor de transfer respective. În consecință, în 2014, Parlamentul a decis să solicite un aviz din partea CEJ cu privire la compatibilitatea Acordului privind PNR între UE și Canada cu Carta. Procedura este încă pendinte.

13. De asemenea, acordul stabilește drepturile persoanelor (la informare, acces, rectificare, ștergere) și drepturile pentru căile de atac administrative și judiciare. Toate aceste drepturi sunt exercitate în conformitate cu legislația țării în care sunt invocate (inclusiv derogările).

14. Una dintre principalele noutăți ale acordul-cadru este faptul că va permite cetățenilor fiecărei părți să aibă posibilitatea de a solicita o cale de atac judiciară în cazul i) refuzului accesului, ii) refuzului rectificării sau (iii) al divulgării neautorizate de către autoritățile celeilalte părți. Aceste drepturi se exercită în conformitate cu legislația statului în care sunt invocate. Pentru a compensa lipsa unor drepturi pentru cei care nu sunt cetățeni ai SUA, Congresul SUA a adoptat Legea privind căile de atac judiciare la 24 februarie 2016. Această lege va oferi și cetățenilor din „țările acoperite” (cum ar fi statele membre) o serie de motive de căi de atac judiciare prevăzute de Legea SUA din 1974 privind protecția vieții private. Cu toate acestea, aceste drepturi nu se acordă persoanelor care nu sunt cetățeni ai UE ale căror date au fost transferate către SUA. Această diferență de tratament între resortisanții UE și resortisanții țărilor terțe stabilită de Legea SUA privind căile de atac judiciare a ridicat o serie de semne de întrebare. Cu toate acestea, Comisia a precizat că în SUA sunt disponibile alte modalități de recurs judiciar pentru toate persoanele din UE ale căror date sunt transferate în scopul asigurării respectării legii, indiferent de naționalitatea lor sau de locul lor de reședință.

15. În ceea ce privește exceptările posibile în temeiul secțiunii 552A litera (j) punctul (2) din Legea SUA privind protecția vieții private, drepturile persoanelor vizate conferite de acordul-cadru sunt formulate într-o manieră necondiționată și, în consecință, autoritățile SUA nu pot invoca derogări de la Legea SUA privind protecția vieții private pentru bazele de date destinate asigurării respectării legii pentru a refuza cetățenilor UE o cale de atac judiciară efectivă, așa cum este cazul în prezent pentru bazele de date destinate asigurării respectării legii, cum ar fi pentru datele PNR sau TFTP. Aceasta este, de asemenea, și interpretarea juridică pe care o dă Comisia în declarația sa.

16. Acordul-cadru prevede că părțile instituie una sau mai multe autorități de supraveghere publică independente, care exercită funcții și atribuții de supraveghere, inclusiv de reexaminare, investigare și intervenție, dacă este cazul din proprie inițiativă; are atribuția de a accepta și de a da curs plângerilor depuse de persoane cu privire la măsurile de aplicare a „acordului-cadru”; are atribuția de a semnala infracțiunile legate de legislația vizând acordul-cadru în scopul urmăririi penale sau sancționării disciplinare, dacă este cazul. Cadrul Uniunii privind protecția datelor prevede autorități externe independente de entitățile de control, pentru a asigura că acestea sunt independente de influențele externe directe sau indirecte. Acordul-cadru prevede ca autoritățile de supraveghere să-și exercite independent funcțiile și atribuțiile de control.

17. În sfârșit, acordul-cadru va face obiectul unor reexaminări comune periodice, prima urmând să se desfășoare în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a acordului-cadru și, ulterior, periodic, iar componența delegațiilor respective include reprezentanți atât ai autorităților de protecție a datelor, cât și ai autorităților de asigurare a respectării legii. Constatările reexaminărilor comune vor fi făcute publice.

18. Raportorul concluzionează că acordul reprezintă un progres major pentru protecția datelor personale atunci când sunt transferate între UE și SUA în contextul activităților de asigurare a respectării legii. S-ar putea să nu fie cel mai bun acord posibil, dar este, în mod evident, cel mai bun în situația actuală. În plus, acordul nu limitează și nici nu încalcă drepturile persoanelor vizate, pentru că nu constituie un temei juridic pentru niciun transfer de date. Acordul doar integrează, în cadrele de transfer de date existente, drepturi noi și protecții noi în contextul cooperării între UE și SUA pentru activitățile de asigurare a respectării legii.

19. În consecință, raportorul recomandă membrilor Comisiei parlamentare pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să sprijine acest raport, iar Parlamentului European să îl aprobe.

• [1]  [Se va adăuga referința în momentul în care va fi disponibilă declarația Comisiei].

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (9.11.2016)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor

(08523/2016) – C8-0329/2016 – 2016/0126(NLE))

Raportor pentru aviz: Angel Dzhambazki

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

La 2 mai 2016, Comisia a prezent Consiliului o propunere de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor [2016/0126 (NLE) - COM (2016)237 final], cunoscută, de asemenea, sub numele de „acord-cadru”.

Propunerea a fost prezentată Consiliului după ce Congresul SUA a adoptat Legea privind căile de atac (Judicial Redress Act) în 2015. În conformitate cu această lege, Departamentul de justiție al SUA este autorizat să desemneze țări străine sau organizații regionale de integrare economică ale căror cetățeni vor fi capabili ulterior să inițieze acțiuni civile împotriva unor agenții guvernamentale ale SUA pentru a avea acces sau a modifica datele aflate în posesia acestor agenții sau pentru a face apel în cazul dezvăluirilor ilegale ale dosarelor transferate dintr-o țară străină în SUA pentru a preveni, investiga, detecta sau urmări infracțiunile penale.

La 18 iulie 2016, Consiliul a decis să solicite Parlamentului European să aprobe proiectul de decizie a Consiliului cu privire la încheierea acordului menționat mai sus.

Raportorul invită Comisia pentru afaceri juridice să solicite Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să recomande Parlamentului aprobarea acordului din motivele expuse mai jos.

(a) Acordul preconizat se bazează pe temeiul juridic corect

Articolul 16 și articolul 218 (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) constituie temeiul juridic al propunerii.

Articolul 16 alineatul (1) TFUE prevede că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc, iar alineatul (2) al aceluiași articol conferă Parlamentului European și Consiliului, acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, competența de a stabili norme legate de protecția persoanelor cu privire la procesarea datelor personale. Articolul 218 alineatul (6) (a) prevede necesitatea obținerii aprobării Parlamentului de către Consiliu pentru a încheia un acord internațional, printre altele, în cazul în care acordul acoperă domenii cărora li se aplică procedura legislativă ordinară.

Scopul acordului este de a asigura un nivel ridicat de protecție a informațiilor cu caracter personal și de a consolida cooperarea dintre Statele Unite și Uniunea Europeană și statele sale membre în ceea ce privește prevenirea, investigarea, detectarea sau urmărirea penală a infracțiunilor, inclusiv a terorismului (articolul 1).

Acordul preconizat vizează în principal stabilirea unui set larg de garanții, care se vor aplica transferurilor de date personale în scopuri legate de asigurarea respectării legislației penale între Statele Unite, pe de o parte și Uniunea Europeană sau statele sale membre, pe de altă parte. În această privință, acordul cuprinde dispoziții privind nediscriminarea (articolul 4); limitările de utilizare (articolul 6); consimțământul prealabil pentru transferul ulterior (articolul 7); procedurile de asigurare a calității și a integrității informațiilor personale (articolul 8); informații în cazul încălcărilor de securitate a datelor (articolul 9); notificarea unui incident de securitate a informațiilor (articolul 10); păstrarea înregistrărilor (articolul 11); perioadele de păstrare (articolul 12); categorii speciale de date personale (articolul 13); măsurile de promovare a responsabilității pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (articolul 14); dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolele 16 și 17); căile de atac administrative și judiciare în cazul negării accesului la datele personale sau al rectificării acestora sau al dezvăluirii ilegale a datelor personale (articolele 18 și 19); mecanismele de control eficient și de cooperare între autoritățile de control (articolele 21 și 22).

Trebuie ținut cont, în această privință, de faptul că articolul 1 din acordul propus precizează că acordul nu poate constitui temeiul juridic pentru niciun transfer de informații cu caracter personal și că va fi necesar întotdeauna un temei juridic separat.

(b) Acordul preconizat garantează un nivel ridicat de protecție a dreptului fundamental la date personale și contribuie la securitatea juridică

Numeroasele garanții la care s-a făcut referire mai sus, dacă sunt aplicate corect, pot asigura un nivel ridicat de protecție a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum este consacrat în articolul 16 TFUE și articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale și respectarea jurisprudenței Curții de Justiție în domeniul protecției datelor. În această privință, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție în cauza Schrems (C-362/14, EU:C:2015:650), acordul preconizat solicită părților să prevadă în cadrul lor juridic aplicabil posibilitatea ca cetățenii lor să solicite control jurisdicțional cu privire la negarea accesului sau modificarea registrelor sau dezvăluirea intenționată ilegală a informațiilor (articolul 19). În orice caz, instituțiile care vor fi implicate în implementarea acordului și în negocierea viitoarelor acorduri, pe baza cărora se vor face transferuri de informații personale, ar trebui să acorde atenția cuvenită și să se inspire, după caz, din hotărârea Curții, menționată mai sus, în cauza Schrems, din hotărârea Curții în cauza Digital Rights Ireland and Others (C-293/12 și C-594/12, EU:C:2014:238), și, bineînțeles, din viitoarea jurisprudență a Curții, inclusiv din avizul său viitor cu privire la acordul preconizat între Canada și Uniunea Europeană cu privire la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor.

Acordul preconizat stabilește un cadru pentru protecția datelor personale, care contribuie la securitatea juridică. Acordul va completa, după caz, garanțiile privind protecția datelor în actualele și viitoarele acorduri de transfer al datelor sau dispozițiile naționale care autorizează aceste transferuri (articolul 5). Acordul aduce o îmbunătățire importantă în comparație cu situația actuală, în care datele cu caracter personal sunt transferate în Statele Unite ale Americii în temeiul unor instrumente juridice care, în general, nu conțin dispoziții privind protecția datelor sau cuprind doar dispoziții limitate. În plus, acordul stabilește o bază de referință pentru viitoarele acorduri de transfer al datelor personale legate de activitățile organismelor de aplicare a legii penale, între Statele Unite și Uniunea Europeană și/sau statele sale membre, sub care nivelul de protecție nu poate coborî. În plus, acest acord stabilește, de asemenea, un precedent important pentru eventuale acorduri similare cu alți parteneri internaționali.

Ar trebui, de asemenea, remarcat faptul că acordul obligă părțile să ia toate măsurile necesare pentru a implementa acordul, inclusiv, în special, obligațiile lor respective cu privire la accesul, rectificarea și căile administrative și judiciare de atac pentru indivizi, înainte de a se putea considera că legislațiile lor respective privind protecția datelor sunt la fel de protectoare (articolul 5). Acordul obligă părțile să efectueze revizuiri comune periodice ale politicilor și procedurilor instituite pentru implementarea sa și ale eficienței acestora, iar primele ar trebui să fie efectuate nu mai târziu de trei ani de la data intrării în vigoare a acordului. Acordul prevede în mod clar că concluziile revizuirii comune ar trebui făcute publice (articolul 23). Raportorul pentru aviz consideră că Parlamentul ar trebui să fie informat din timp cu privire la orice măsură luată în conformitate cu această prevedere și cu privire la concluziile revizuirii comune, pentru a putea lua la timp orice măsură pe care o consideră adecvată.

(c) Acordul preconizat va îmbunătăți cooperarea privind aplicarea legii cu Statele Unite

Acordul va avea un impact semnificativ asupra cooperării polițienești și în materie de asigurare a respectării legii a Uniunii Europene și statele sale membre cu Statele Unite. Prin instituirea unui cadru comun și cuprinzător de norme și de garanții în materie de protecție a datelor, acest acord va permite UE sau statelor sale membre, pe de o parte, și autorităților de aplicare a dreptului penal din SUA, pe de altă parte, să coopereze într-un mod mai eficace. Acordul va facilita, de asemenea, încheierea unor viitoare acorduri privind transferul de date cu SUA în domeniul asigurării respectării dreptului penal, în condițiile în care se va fi convenit deja cu privire la garanțiile în materie de protecție a datelor și, prin urmare, acestea nu vor trebui renegociate de fiecare dată. În sfârșit, stabilirea unor standarde comune în acest domeniu de cooperare constituie o realizare importantă care poate contribui în mod semnificativ la restabilirea încrederii în fluxurile transatlantice de date.

*******

Comisia pentru afaceri juridice invită Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să recomande Parlamentului să aprobe proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor.

PROCEDURĂ - COMISIE SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Titlu	Acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor
Bibliografie	08523/2016 – C8-0329/2016 – COM(2016)0237 – 2016/0126(NLE)
Comisie competentă în fond	LIBE
Aviz emis de către        Data anunțului în plen	JURI 12.9.2016
Raportorul        Data numirii	Angel Dzhambazki 11.7.2016
Data adoptării	8.11.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	18 1 2
Membri titulari prezenți la votul final	Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux, Rosa Estaràs Ferragut, Enrico Gasbarra, Mary Honeyball, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Daniel Buda, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Stefano Maullu, Virginie Rozière

ANEXĂ: SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI EXTERNE

Subiect: D(2016)51448

Claude Moraes

Președintele

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Stimate domnule președinte,

O propunere de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor (2016/0126 (NLE)) a fost transmisă Parlamentului European spre aprobare la 12 septembrie 2016.

În cadrul reuniunii lor din 27 octombrie 2016, coordonatorii Comisiei pentru afaceri externe (AFET) au decis că era necesar ca un aviz al Comisiei AFET privind acordul menționat anterior să fie transmis comisiei și raportorului sub forma unei scrisori. În calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri externe, am plăcerea să vă transmit acest aviz.

În primul rând, ar trebui subliniat faptul că parafarea prezentului acord, la cinci ani după ce Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să înceapă negocierile la 3 decembrie 2010, este un succes, în special în contextul actual al eforturilor internaționale de combatere a terorismului.

Simplul fapt că părțile își vor consolida cooperarea, asigurând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a datelor, este extrem de pozitiv pentru abordarea provocărilor comune de ambele părți ale Atlanticului. Comisia pentru afaceri externe sprijină îndeosebi îmbunătățirea semnificativă a protecției acordate tuturor datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate din UE atunci când fac obiectul unui schimb cu SUA în scopuri legate de asigurarea respectării dreptului penal. Comisia salută, de asemenea, faptul că cetățenii europeni vor beneficia de același tratament ca cetățenii SUA în ceea ce privește implementarea practică a acordului (cf articolului 4).

Cu toate acestea, aș dori să subliniez că trebuie să se demonstreze o prudență extremă în ceea ce privește garantarea unui nivel ridicat de securitate a datelor cu caracter personal transmise de către părți (cf. articolului 9). În plus, măsurile adecvate care ar putea fi luate pentru a atenua pagubele cauzate de incidente (cf. articolului 10) ar trebui să fie definite în continuare ținând seama de protecția persoanelor vizate din UE în ceea ce privește Carta drepturilor fundamentale a UE.

Faptul că acest acord prevede că părțile creează autoritățile de supraveghere pentru a controla punerea sa în aplicare, a monitoriza plângerile depuse de cetățeni și a urmări penal încălcările este, de asemenea, deosebit de pozitiv. Aș dori să subliniez că acțiunile întreprinse de aceste autorități vor fi foarte utile pentru reexaminări comune periodice.

Prin urmare, aș dori să comunic faptul că avizul Comisiei pentru afaceri externe este de a sprijini aprobarea încheierii acestui acord.

Cu deosebită considerație,

Elmar Brok

O copie a prezentei scrisori este transmisă  lui Jan Philipp Albrecht, Raportor

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

Titlu	Acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal referitoare la prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor
Referințe	08523/2016 – C8-0329/2016 – COM(2016)0237 – 2016/0126(NLE)
Data sesizării	19.7.2016
Comisie competentă în fond        Data anunțului în plen	LIBE 12.9.2016
Comisii sesizate pentru aviz        Data anunțului în plen	AFET 12.9.2016	JURI 12.9.2016
Avize care nu au fost emise        Data deciziei	AFET 27.10.2016
Raportori        Data numirii	Jan Philipp Albrecht 12.9.2016
Examinare în comisie	8.11.2016
Data adoptării	24.11.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	41 4 6
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Heinz K. Becker, Caterina Chinnici, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Monika Flašíková Beňová, Lorenzo Fontana, Mariya Gabriel, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Sophia in ‘t Veld, Eva Joly, Barbara Kudrycka, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Roberta Metsola, Claude Moraes, József Nagy, Péter Niedermüller, Soraya Post, Branislav Škripek, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Harald Vilimsky, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Janice Atkinson, Kostas Chrysogonos, Anna Maria Corazza Bildt, Miriam Dalli, Daniel Dalton, Maria Grapini, Petra Kammerevert, Jeroen Lenaers, Nuno Melo, Angelika Mlinar, Morten Helveg Petersen, Salvatore Domenico Pogliese, Barbara Spinelli, Josep-Maria Terricabras, Axel Voss
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Agnieszka Kozłowska-Rajewicz
Data depunerii	28.11.2016

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

41	+
ECR	Daniel Dalton, Jussi Halla-aho, Monica Macovei, Helga Stevens, Branislav Škripek
EFDD	Kristina Winberg
ENF	Lorenzo Fontana
PPE	Heinz K. Becker, Anna Maria Corazza Bildt, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Mariya Gabriel, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Barbara Kudrycka, Jeroen Lenaers, Nuno Melo, Roberta Metsola, József Nagy, Salvatore Domenico Pogliese, Traian Ungureanu, Axel Voss, Tomáš Zdechovský
S&D	Caterina Chinnici, Miriam Dalli, Tanja Fajon, Monika Flašíková Beňová, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Soraya Post, Josef Weidenholzer
Verts/ALE	Jan Philipp Albrecht, Eva Joly, Josep-Maria Terricabras, Bodil Valero

4	-
ALDE	Angelika Mlinar
GUE/NGL	Kostas Chrysogonos, Cornelia Ernst, Barbara Spinelli

6	0
ALDE	Morten Helveg Petersen, Sophia in 't Veld, Cecilia Wikström
ENF	Janice Atkinson, Harald Vilimsky
S&D	Petra Kammerevert

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri