RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012

19.12.2016 - (COM(2015)0472 – C8-0288/2015 – 2015/0226(COD)) - ***I

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Paul Tang

Amendamente

• 001-001 (PDF - 408 KB)
• 001-001 (DOC - 99 KB)
• 002-002 (PDF - 327 KB)
• 002-002 (DOC - 29 KB)
• 003-003 (PDF - 1048 KB)
• 003-003 (DOC - 151 KB)

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012

(COM(2015)0472 – C8-0288/2015 – 2015/0226(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0472),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0288/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 ianuarie 2016[1],

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 11 martie 2016[2],

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0387/2016),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN^[3]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a unor norme comune privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[4],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[5],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Securitizarea presupune tranzacții care permit unui creditor - de obicei, o instituție de credit - să refinanțeze un pachet de împrumuturi sau de expuneri, de exemplu împrumuturi pentru achiziționarea de bunuri imobile, contracte de leasing auto, credite de consum sau cărți de credit, prin transformarea acestora în titluri de valoare tranzacționabile. Creditorul își grupează împrumuturile și le restructurează în cadrul unui portofoliu, organizându-le în funcție de diferite categorii de risc destinate diverșilor investitori. Astfel, investitorii au acces la investiții în împrumuturi și în alte expuneri care nu le sunt direct accesibile în mod normal. Rentabilitatea investiției decurge din fluxurile de trezorerie ale împrumuturilor-suport.

(2)  În Planul de investiții pentru Europa, prezentat la 26 noiembrie 2014, Comisia și-a anunțat intenția de a relansa piețe ale securitizărilor de înaltă calitate, fără a repeta greșelile comise înaintea crizei financiare din 2008. Dezvoltarea unei piețe de securitizări simple, transparente și standardizate constituie una dintre pietrele de temelie ale uniunii piețelor de capital (UPC) și contribuie la îndeplinirea obiectivului prioritar al Comisiei de sprijinire a creării de locuri de muncă și de reluare a unei creșteri economice durabile.

(3)  Uniunea Europeană ▌urmărește să consolideze cadrul legislativ pus în aplicare după criza financiară în scopul de a contracara riscurile inerente operațiunilor de securitizare deosebit de complexe, opace și riscante. În acest scop, prezentul regulament interzice resecuritizarea și îmbunătățește condițiile pentru a respecta obligațiile de reținere a riscului. Este esențial să se asigure adoptarea unor norme care să permită o mai bună diferențiere a produselor simple, transparente și standardizate de instrumentele financiare complexe, opace și riscante și să se aplice un cadru prudențial mai sensibil la risc.

(4)  Securitizarea este un element important pentru buna funcționare a piețelor financiare. Dacă este structurată în mod corespunzător, securitizarea reprezintă un canal ▌pentru diversificarea surselor de finanțare și pentru alocarea mai dispersată a riscurilor în cadrul sistemului financiar al Uniunii. Ea permite o distribuție mai largă a riscurilor din sectorul financiar și poate contribui la degajarea bilanțurilor inițiatorului și astfel la intensificarea creditării economiei reale. ▌Securitizarea poate crea o legătură între instituțiile de credit și piețele de capital, spre folosul indirect al întreprinderilor și cetățenilor (de exemplu, sub formă de împrumuturi, de finanțări destinate întreprinderilor, de credite pentru achiziționarea de bunuri imobile și de cărți de credit mai puțin costisitoare). Cu toate acestea, prezentul regulament recunoaște riscurile unei interconectări mai intensive și ale îndatorării excesive pe care securitizarea le prezintă și îmbunătățește supravegherea microprudențială de către autoritățile competente a participării unei instituții financiare la piața respectivă, precum și supravegherea macroprudențială a respectivei piețe de către Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și a autorităților naționale competente și desemnate pentru instrumentele macroprudențiale.

(5)  Pentru a institui un cadru prudențial mai sensibil la risc pentru securitizările simple, transparente și standardizate (STS), Uniunea trebuie să stabilească o definiție clară a securitizării STS, deoarece, în caz contrar, tratamentul de reglementare mai sensibil la risc aplicat instituțiilor de credit și societăților de asigurare ar fi disponibil în cazul diferitelor tipuri de securitizări din diferite state membre. S-ar crea astfel condiții de concurență inechitabile și ar apărea necesitatea unui arbitraj de reglementare, în schimb fiind important să se asigure că Uniunea funcționează ca o piață unică pentru securitizările STS și facilitează tranzacțiile transfrontaliere.

(6)  Este indicat să se prevadă, în concordanță cu definițiile existente în legislația sectorială a Uniunii, definiții ale tuturor conceptelor-cheie ale securitizării. Este necesară mai ales o definiție clară și cuprinzătoare a securitizării, care să cuprindă orice tranzacție sau schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe. O expunere care creează o obligație de plată directă pentru o tranzacție sau o schemă utilizată pentru a finanța ori a administra active corporale nu ar trebui considerată o expunere față de o securitizare, chiar dacă tranzacția sau schema are obligații de plată cu ranguri de prioritate diferite.

(7)  Atât la nivel internațional, cât și la nivel european, s-au depus deja eforturi pentru a se identifica securitizarea STS, iar Regulamentele delegate (UE) 2015/61[6] și (UE) 2015/35[7] ale Comisiei au stabilit deja criterii privind securitizarea simplă, transparentă și standardizată în scopuri specifice, căreia îi este asociat un tratament prudențial mai sensibil la risc.

(8)  Pe baza criteriilor în vigoare, a criteriilor de identificare a securitizărilor simple, transparente și comparabile, în cadrul adecvării capitalului pentru securitizări, elaborate de BCBS-IOSCO și adoptate la 23 iulie 2015 și în special pe baza Avizului ABE privind securitizările eligibile, publicat la 7 iulie 2015, este esențial să se stabilească o definiție generală a securitizării STS aplicabilă la nivel transsectorial.

(9)  Aplicarea criteriilor STS în întreaga UE nu ar trebui să conducă la abordări divergente. Astfel de abordări ar crea posibile obstacole pentru investitorii transfrontalieri, obligându-i să studieze în detaliu cadrele diverselor state membre, și ar compromite, astfel, încrederea investitorilor în criteriile privind STS. Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) ar trebui, prin urmare, ca, împreună cu autoritățile competente pentru piețele de valori mobiliare, să supravegheze respectarea criteriilor privind STS și să elaboreze orientări pentru a asigura o înțelegere comună și consecventă a cerințelor STS la nivelul întregii Uniuni cu scopul de a aborda eventualele probleme de interpretare. O astfel de sursă unică de interpretare urmărește să sprijine adoptarea criteriilor STS de către inițiatori, sponsori și investitori. Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să joace de asemenea un rol activ în soluționarea eventualelor probleme de interpretare.

(10)  ▌Din perspectiva acestui obiectiv, cele trei AES ar trebui, în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, să își transmită informații referitoare la problemele practice care ar putea fi ocazionate de securitizările STS. În acest demers, ar trebui solicitate și luate în considerare pe cât posibil și punctele de vedere ale participanților pe piață. Rezultatele acestor discuții ar trebui să fie făcute publice pe site-urile internet ale ESMA, pentru a ajuta inițiatorii, sponsorii, SSPE și investitorii să evalueze securitizările STS înainte de a emite astfel de instrumente sau de a efectua investiții în acestea. ▌

(11)  Investițiile în securitizări sau expunerile la acestea nu numai că expun investitorul la riscurile de credit legate de împrumuturile-suport sau de expunerile-suport, dar și la alte riscuri generate de procesul de structurare a securitizărilor, precum riscurile de agenție, riscul de model, riscul juridic și operațional, riscul de contraparte, riscul de administrare, riscul de lichiditate, riscul de concentrare și riscurile de tip operațional. Astfel, este esențial ca investitorii instituționali, inclusiv administratorii de active, să fie obligați să respecte cerințe proporționale în materie de îndeplinire a obligației de diligență, care să îi oblige să evalueze în mod corespunzător riscurile care decurg din toate tipurile de securitizări, în folosul investitorilor finali. De asemenea, obligația de diligență poate să întărească astfel încrederea în piață și încrederea dintre inițiatori, sponsori și investitori. Este necesar, de asemenea, ca și investitorii să exercite acțiunile adecvate pe care le presupune obligația de diligență în ceea ce privește securitizările STS. Aceștia se pot informa prin intermediul informațiilor publicate de părțile implicate în securitizare, în special în ceea ce privește notificarea STS și informațiile aferente prezentate în acest context, care ar trebui să le ofere investitorilor toate informațiile relevante cu privire la modul în care sunt îndeplinite criteriile privind STS. Investitorii instituționali ar trebui să fie în măsură să acorde încrederea cuvenită notificării STS și informațiilor publicate de inițiator, de sponsor și de SSPE în legătură cu conformitatea unei securitizări cu cerințele privind STS sau, respectiv, cu nerespectarea acestor cerințe.

(12)  Este esențial ca interesele inițiatorilor, ale sponsorilor și ale creditorilor inițiali care sunt implicați într-o securitizare să corespundă intereselor investitorilor. În acest scop, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial ar trebui să rețină un interes semnificativ în expunerile-suport din securitizare, la un nivel de 5 % sau 10 % în funcție de modalitatea de reținere. Totodată, expunerile securitizate nu ar trebui să aibă o performanță semnificativ diferită de cea a expunerilor nesecuritizate. Prin urmare, este important ca inițiatorii sau sponsorii să rețină o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente în cauză. Autoritatea Bancară Europeană (ABE), ulterior unui raport al ESMA, ar trebui să revadă o dată la doi ani rata de reținere a riscului între 5 % și 20 % pentru piața securitizărilor în ansamblu sau pentru anumite segmente de piață prin intermediul unor proiecte de standarde tehnice de reglementare. Într-un sens mai larg, tranzacțiile de securitizare nu ar trebui să fie structurate astfel încât să se evite aplicarea cerinței de reținere. Cerința respectivă ar trebui să fie aplicabilă în toate situațiile în care substanța economică a unei securitizări este aplicabilă, indiferent de tipul de structuri sau instrumente juridice utilizate. Nu sunt necesare aplicări multiple ale cerinței de reținere. Pentru orice securitizare, este suficient ca cerința să i se aplice doar inițiatorului, sponsorului sau creditorului inițial. În mod similar, atunci când tranzacțiile de securitizare includ alte poziții din securitizare drept expuneri-suport, cerința de reținere ar trebui să se aplice doar securitizării care face obiectul investiției. Prin notificarea STS, investitorilor li se indică faptul că inițiatorii rețin o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente. Ar trebui să se prevadă anumite excepții pentru cazurile în care expunerile securitizate sunt garantate integral, necondiționat și irevocabil, în special de către autorități publice. În cazul în care se acordă sprijin din resurse publice sub formă de garanții sau prin alte mijloace, dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere normelor privind ajutoarele de stat.

(13)  Capacitatea investitorilor de a exercita obligația de diligență și de a realiza astfel o evaluare în cunoștință de cauză a bonității unui anumit instrument de securitizare depinde de accesul lor la informații cu privire la instrumentele respective. Pe baza acquis-ului existent, este important să se creeze un sistem cuprinzător în cadrul căruia investitorii să aibă acces la toate informațiile relevante pe întreaga durată a tranzacțiilor, care să reducă obligațiile de raportare aflate în sarcina inițiatorilor, a sponsorilor și a SSPE și care să faciliteze accesul continuu, simplu și liber al investitorilor la informații fiabile privind securitizările. Inițiatorul, sponsorul și SSPE ar trebui de asemenea să publice informații cu privire la caracterul durabil pe termen lung al securitizării, la modul în care aceasta contribuie la atingerea obiectivelor acordului încheiat cu ocazia conferinței ONU privind clima COP 21 și la modul în care sunt avuți în vedere factorii de mediu, sociali și de guvernanță menționați în Principiile ONU pentru investiții responsabile. Pentru a spori transparența pieței, ar trebui să se înființeze un cadru privind registrele de date pentru colectarea de rapoarte relevante, mai ales cu privire la expunerile-suport aferente securitizărilor. Astfel de registre de date ar trebui autorizate și supravegheate de ESMA și trebuie să se conformeze unor cerințe stricte. În specificarea detaliilor unui astfel de raport, ESMA ar trebui să aibă în vedere că informațiile ce trebuie raportate către aceste registre ar trebui să fie bazate pe modelele existente pentru prezentarea de astfel informații.

(13a)  Obligațiile introduse și consolidate de prezentul regulament aplicabile participanților la securitizări de a publica informații nu ar trebui să împiedice securitizările private, în care inițiatorul, sponsorul sau SSPE unei securitizări comunică cel puțin toată documentația-suport esențială pentru înțelegerea tranzacției și informează investitorii.

(14)  Inițiatorii, sponsorii și SSPE ar trebui să pună la dispoziție, în raportul destinat investitorilor, toate datele relevante din punctul de vedere al importanței privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport, inclusiv date care să le permită investitorilor să identifice în mod clar, în cadrul portofoliului de expuneri-suport, situațiile de efectuare cu întârziere a plăților de către debitorii subiacenți și de incapacitate de plată a acestora, de restructurare a datoriilor, de iertarea de plată a datoriei, de restructurare datorată dificultăților financiare, de răscumpărări, de perioade fără plăți, de pierderi, de radieri, de recuperări, precum și alte măsuri corective privind performanța activelor. Raportul destinat investitorilor ar trebui să pună la dispoziție și date privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport și de pasivele emisiei de securitizări, inclusiv o prezentare separată a veniturilor și plăților poziției din securitizare, și anume valoarea programată a principalului și a dobânzii, a principalului plătit în avans, a dobânzii restante, a comisioanelor și taxelor și a oricăror date cu privire la producerea oricărui eveniment de declanșare care conduc la modificări ale ordinii de prioritate a plăților sau la înlocuirea unei contrapărți, precum și date privind suma și modalitățile disponibile pentru îmbunătățirea calității creditului pentru fiecare tranșă. Deși securitizările care sunt simple, transparente și standardizate au oferit rezultate bune în trecut, îndeplinirea cerințelor STS nu înseamnă că poziția din securitizare este lipsită de riscuri și nici nu oferă vreun indiciu cu privire la calitatea creditului pe care se bazează securitizarea. Respectarea acestor cerințe ar trebui să indice, în schimb, faptul că un investitor prudent și diligent va putea analiza riscurile pe care le presupune securitizarea. Cerințele privind STS ar trebui să fie de două tipuri: unul pentru securitizările pe termen lung și unul pentru securitizările pe termen scurt (ABCP), care ar trebui să respecte cerințe similare în mare măsură, cu anumite ajustări care să reflecte caracteristicile structurale ale acestor două segmente de piață. Aceste piețe funcționează în moduri diferite, programele ABCP bazându-se pe o serie de tranzacții ABCP constând în expuneri pe termen scurt care trebuie înlocuite după ce ajung la scadență. În plus, criteriile privind STS trebuie să reflecte și rolul specific al sponsorului care furnizează emitenților de ABCP sprijin pentru asigurarea lichidității. Din cauza potențialei concentrări a riscului de lichiditate la nivelul băncii sponsor s-ar putea produce un risc sistemic. Ca atare, prezentul regulament presupune efectuarea de simulări periodice ale situațiilor de criză pentru instituțiile financiare ce doresc să sprijine un program ABCP.

(15)  Prezenta propunere prevede că doar securitizările care respectă cerința de „vânzare reală” pot fi desemnate sub denumirea de securitizări STS. Într-o securitizare cu vânzare reală, proprietatea asupra expunerilor-suport este transferată sau atribuită în mod efectiv către o entitate emitentă care este o entitate special constituită în scopul securitizării (SSPE). Transferul expunerilor-suport către SSPE nu ar trebui să fie supuse niciunei dispoziții stricte de recuperare în caz de insolvență a vânzătorului. Astfel de dispoziții stricte de recuperare includ, dar nu ar trebui să se limiteze la acestea, dispoziții în temeiul cărora vânzarea expunerilor-suport poate fi invalidată de către lichidatorul vânzătorului numai pe baza faptului că aceasta a fost încheiată într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului sau dispoziții prin care SSPE poate împiedica o astfel invalidare numai în cazul în care este în măsură să dovedească faptul că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.

(16)  În cazul securitizărilor care nu îndeplinesc cerința de „vânzare reală”, expunerile-suport nu sunt transferate către o astfel de entitate emitentă, dar, în schimb, riscul de credit aferent expunerilor-suport este transferat prin intermediul unui contract derivat sau al unor garanții. Această situație creează un risc suplimentar de credit al contrapărții și poate determina creșterea gradului de complexitate a conținutului contractului derivat. Din aceste motive, criteriile STS nu permit securitizări sintetice.

Ar trebui remarcate progresele înregistrate de ABE în raportul său din decembrie 2015, care identifică un posibil set de criterii STS pentru securitizarea sintetică. După ce ABE a stabilit în mod clar un set de criterii STS aplicabile în mod specific securitizărilor sintetice înscrise în bilanțuri și pentru a promova finanțarea economiei reale, în special a IMM care beneficiază cel mai mult de pe urma acestor securitizări, Comisia este însărcinată să redacteze un raport și, după caz, o propunere legislativă în vederea extinderii cadrului STS pentru a include și astfel de securitizări, Comisia neprimind un asemenea mandat în ceea ce privește securitizările sintetice de arbitraj.

(17)  Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE ar trebui să îndeplinească criterii de eligibilitate prestabilite definite în mod clar care să nu permită administrarea activă a portofoliului în ceea ce privește expunerile respective în mod discreționar. În principiu, nu ar trebui să se considere că substituirea expunerilor care încalcă declarații și garanții face parte din administrarea activă a portofoliului.

(18)  Pentru ca investitorii să întreprindă în mod riguros activitățile pe care le presupune îndeplinirea obligației de diligență și pentru a facilita evaluarea riscurilor subiacente, este important ca tranzacțiile de securitizare să fie garantate de portofolii de expuneri omogene în ceea ce privește tipul de active, ESMA fiind mandatată să elaboreze standarde tehnice de reglementare pentru buna clarificare a criteriilor de omogenitate în temeiul cerințelor de simplitate.

(19)  Este esențial să se evite reproducerea unor modele pure de tipul „originate to distribute”. În aceste situații, creditorii acordă credite aplicând politici de subscriere insuficiente și fragile, deoarece știu în avans că riscurile aferente sunt, în cele din urmă, vândute unor părți terțe. Astfel, expunerile care urmează să fie securitizate ar trebui să fie inițiate în cursul normal al activității inițiatorului sau a creditorului inițial în conformitate cu standarde de subscriere care nu ar trebui să fie mai puțin stricte decât cele aplicate de inițiator sau de creditorul inițial inițierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Modificările semnificative aduse standardelor de subscriere ar trebui comunicate integral investitorilor potențiali. Inițiatorul sau creditorul inițial ar trebui să aibă suficientă experiență în ceea ce privește inițierea unor expuneri de natură similară cu cele care au fost securitizate. În cazul securitizărilor în care expunerile suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu ar trebui să includă niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că sa adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, a intermediarilor, faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor. De asemenea, evaluarea bonității debitorului, ar trebui, atunci când este cazul, să îndeplinească cerințele prevăzute de Directivele 2014/17/UE sau 2008/48/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului sau cerințe echivalente în vigoare în țări terțe.

(20)  În cazul în care inițiatorii, sponsorii și SSPE doresc să utilizeze denumirea „STS” pentru securitizările lor, ei ar trebui să notifice investitorilor, autorităților competente și ESMA că securitizarea în cauză îndeplinește cerințele privind STS. Ulterior, ESMA ar trebui să o înscrie pe o listă de tranzacții disponibilă pe site-ul său internet în scop informativ. Includerea unei emisii de securitizări pe lista securitizărilor STS notificate publicată de ESMA nu presupune că ESMA sau alte autorități competente au certificat faptul că securitizarea respectivă îndeplinește cerințele privind STS. Respectarea cerințelor STS rămâne responsabilitatea exclusivă a inițiatorilor, a sponsorilor și a SSPE. Inițiatorii, sponsorii și SSPE își vor asuma astfel răspunderea pentru declarația lor potrivit căreia securitizarea este STS, iar piața va oferi un climat de transparență.

(21)  În cazul în care o securitizare nu mai îndeplinește cerințele privind STS, inițiatorul, sponsorul sau SSPE ar trebui să informeze imediat ESMA. În plus, în cazul în care o autoritate competentă a aplicat sancțiuni administrative sau măsuri corective în ceea ce privește o securitizare declarată ca fiind STS, autoritatea competentă în cauză ar trebui să notifice de îndată ESMA, pentru ca aceasta din urmă să semnaleze acest fapt pe lista de notificări STS, astfel încât să le permită investitorilor să fie informați cu privire la astfel de sancțiuni, precum și cu privire la fiabilitatea notificărilor STS. Prin urmare, este în interesul inițiatorilor, al sponsorilor și al SSPE să transmită notificări riguroase, având în vedere consecințele asupra reputației.

(22)  Investitorii ar trebui să întreprindă propriile activități pe care le presupune îndeplinirea obligației de diligență în ceea ce privește investițiile, proporțional cu riscurile implicate, dar ei ar trebui să se poată baza pe notificările STS și pe informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE privind conformitatea cu cerințele privind STS.

(23)  Implicarea unor părți terțe cu scopul de a contribui la verificarea conformității unei securitizări cu cerințele privind STS le poate fi utilă atât investitorilor, cât și inițiatorilor, sponsorilor și entităților SSPE și ar putea facilita creșterea încrederii în piața securitizărilor STS. Cu toate acestea, este esențial ca investitorii să efectueze propria lor evaluare, să își asume responsabilitatea pentru deciziile lor de investiții și să nu se bazeze în mod mecanic pe astfel de părți terțe.

(24)  Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente și să le acorde competențele de supraveghere, de investigare și de sancționare necesare. În principiu, sancțiunile administrative și măsurile corective ar trebui să fie publicate. Întrucât investitorii, inițiatorii, sponsorii, creditorii inițiali și SSPE pot fi stabiliți în diferite state membre și pot fi supravegheați de autorități sectoriale competente diferite, ar trebui asigurată o cooperare strânsă între autoritățile competente relevante, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013[8] al Consiliului, precum și cu autoritățile europene de supraveghere, prin schimbul reciproc de informații și prin acordarea de asistență reciprocă în cadrul activităților de supraveghere.

(25)  Autoritățile competente ar trebui să își coordoneze îndeaproape supravegherea și să asigure consecvența între decizii, în special în cazul încălcărilor prezentului regulament. În cazul în care o încălcare se referă la o notificare incorectă sau înșelătoare, autoritatea competentă care a constat încălcarea notifică, de asemenea, fără întârziere acest lucru autorităților europene de supraveghere și autorităților competente relevante ale statelor membre în cauză. ESMA și, după caz, Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere ar trebui să își poată exercita competențele de mediere cu caracter obligatoriu.

(25a)  În vederea exercitării competenței de a impune sancțiuni sau penalități cu titlu cominatoriu, se deleagă Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte privind completarea sau modificarea prezentului regulament prin instituirea de norme procedurale privind impunerea sancțiunilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și a tipurilor de taxe, motivația și cuantumul acestora.

Pentru a îndeplini obligația ca inițiatorul sponsorul și creditorul inițial al securitizării STS să fie stabiliți în Uniune și în contextul eventualei dezvoltări în țări terțe a unor cadre fondate pe criterii BCBS-IOSCO pentru identificarea de securitizări simple, transparente și comparabile, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte în vederea completării prezentului regulament prin determinarea echivalenței aranjamentelor juridice, de supraveghere și de aplicare a legii ale țărilor terțe cu cadrul STS al Uniunii.

Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(26)  Prezentul regulament promovează armonizarea mai multor elemente esențiale ale pieței securitizărilor, fără a aduce atingere posibilității ca piața însăși să realizeze ulterior o armonizare complementară a proceselor și practicilor de pe piețele securitizărilor. Din acest motiv, este esențial ca participanții pe piață și asociațiile profesionale ale acestora să își continue activitățile de standardizare suplimentară a practicilor de pe piață, în special în ceea ce privește standardizarea documentației referitoare la securitizări. Comisia va monitoriza cu atenție eforturile de standardizare depuse de participanții pe piață și va raporta cu privire la acestea.

(27)  Directiva OPCVM, Directiva Solvabilitate II, Regulamentul CRA, Directiva AFIA și EMIR sunt modificate în consecință, astfel încât să asigure coerența cadrului juridic al UE cu prezentul regulament în ceea ce privește dispozițiile legate de securitizare, obiectivul principal al actelor menționate fiind instituirea și funcționarea pieței interne, în special prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne pentru toți investitorii instituționali.

(28)  În ceea ce privește modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 648/2012, contractele derivate extrabursiere încheiate de entități special constituite în scopul securitizării nu ar trebui să fie supuse obligației de compensare, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Motivul este că contrapărțile la contracte derivate extrabursiere încheiate cu vehicule special constituite în scopul securitizării sunt creditori garantați prin mecanisme de securitizare, ceea ce permite, de obicei, să se prevadă o protecție adecvată împotriva riscului de credit al contrapărții. În ceea ce privește instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central, nivelurile garanției reale solicitate ar trebui, de asemenea, să țină seama de structura specifică a mecanismelor de securitizare și de măsurile de protecție deja prevăzute de acestea.

(29)  Există un anumit grad de substituibilitate între obligațiunile garantate și securitizări. Prin urmare, pentru a se evita riscul de denaturare sau de arbitraj între utilizarea securitizărilor și utilizarea obligațiunilor garantate care poate apărea ca urmare a diferenței de tratament dintre contractele derivate extrabursiere încheiate de către entități emitente de obligațiuni garantate sau de către SSPE, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui, de asemenea, să fie modificat astfel încât să excepteze entitățile emitente de obligațiuni garantate de la obligația de compensare și să ofere asigurarea că entitățile emitente de obligațiuni garantate sunt supuse acelorași marje bilaterale.

(30)  În vederea precizării cerinței de reținere a riscului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea unor standarde tehnice de reglementare care să stabilească modalitățile de reținere a riscului, măsurarea nivelului de reținere, anumite interdicții privind riscul reținut, reținerea pe bază consolidată și exceptarea anumitor tranzacții. Având în vedere know-how-ul de care dispune ABE în ceea ce privește elaborarea de acte delegate, Comisia ar trebui să valorifice acest know-how în cadrul procesului de pregătire a actelor delegate. ABE ar trebui să se consulte îndeaproape și cu celelalte două autorități europene de supraveghere.

(31)  Pentru a se facilita accesul continuu, simplu și liber al investitorilor la informații fiabile privind securitizările, aceeași competență de a adopta acte ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea unor standarde tehnice de reglementare privind informațiile comparabile referitoare la expunerile-suport și rapoartele periodice destinate investitorilor și privind cerințele care trebuie îndeplinite de site-ul internet pe care informațiile sunt puse la dispoziția deținătorilor de poziții din securitizare. Având în vedere know-how-ul de care dispune ESMA în ceea ce privește elaborarea de acte delegate, Comisia ar trebui să valorifice acest know-how în cadrul procesului de pregătire a actelor delegate. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape și cu celelalte două autorități europene de supraveghere.

(32)  Pentru a facilita demersul investitorilor, al inițiatorilor, al sponsorilor și al SSPE, aceeași competență de a adopta acte ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea unor standarde tehnice de reglementare privind modelul pentru notificările STS care să le ofere investitorilor și autorităților competente informații suficiente pentru a putea realiza evaluarea conformității cu cerințele privind STS. Având în vedere know-how-ul de care dispune ESMA în ceea ce privește elaborarea de acte delegate, Comisia ar trebui să valorifice acest know-how în cadrul procesului de pregătire a actelor delegate. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape și cu celelalte două autorități europene de supraveghere.

(33)  În vederea specificării modalităților de îndeplinire a obligației de cooperare și de schimb de informații care le revine autorităților competente, aceeași competență de a adopta acte ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea unor standarde tehnice de reglementare care să stabilească informațiile ce trebuie să facă obiectul schimbului și conținutul și domeniul de aplicare ale obligațiilor de notificare. Având în vedere know-how-ul de care dispune ESMA în ceea ce privește elaborarea de acte delegate, Comisia ar trebui să valorifice acest know-how în cadrul procesului de pregătire a actelor delegate. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape și cu celelalte două autorități europene de supraveghere.

(34)  În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(35)  Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că piețele securitizărilor operează la nivel mondial și că ar trebui asigurate condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne pentru toți investitorii instituționali și toate entitățile care participă la securitizare, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(36)  Prezentul regulament se aplică securitizărilor în cazul cărora titlurile de valoare sunt emise la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau după această dată.

(37)  În ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la data intrării în vigoare a prezentului regulament, inițiatorii, sponsorii și SSPE pot utiliza denumirea de „STS”, cu condiția ca securitizarea să respecte cerințele privind STS, pentru anumite cerințe la momentul notificării și pentru alte cerințe la momentul inițierii. Prin urmare, inițiatorii, sponsorii și SSPE ar trebui să fie în măsură să transmită o notificare STS către ESMA în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament. Orice modificare ulterioară adusă securitizării ar trebui să fie acceptată cu condiția ca aceasta să îndeplinească în continuare toate cerințele aplicabile privind STS.

(38)  Cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență ce sunt aplicate în conformitate cu legislația în vigoare a Uniunii înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, ar trebui să se aplice în continuare securitizărilor emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, precum și securitizărilor emise înainte de data respectivă, inclusiv în cazul în care au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014. Articolele relevante din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei care precizează cerințele de reținere a riscului impuse instituțiilor de credit și firmelor de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar trebui să rămână aplicabile până în momentul în care încep să se aplice standardele tehnice de reglementare privind reținerea riscului în temeiul prezentului regulament. Din motive de securitate juridică, instituțiilor de credit sau firmelor de investiții, societăților de asigurare, societăților de reasigurare și administratorilor de fonduri de investiții alternative ar trebui, în ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la data intrării în vigoare a prezentului regulament, să li se aplice în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și capitolele 1, 2 și 3 și articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei, articolele 254 și 255 din Regulamentul delegat (UE) nr. 2015/35 al Comisiei și articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei, după caz. Pentru a se asigura respectarea, de către inițiatori, sponsori și SSPE, a obligațiilor care le revin în materie de transparență, până în momentul în care se aplică standardele tehnice de reglementare care urmează să fie adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament, informațiile menționate în anexele I-VIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/3 al Comisiei ar trebui puse la dispoziție de către aceștia pe site-ul internet menționat la articolul 5 alineatul (4) din prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește un cadru general privind securitizarea. De asemenea, definește și stabilește cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență, retenția riscului și transparența impuse părților implicate în securitizări ▌. Regulamentul prevede, de asemenea, un cadru privind securitizarea simplă, transparentă și standardizată (securitizarea „STS”).

(2)  Prezentul regulament se aplică investitorilor instituționali, ▌inițiatorilor, creditorilor inițiali, sponsorilor și entităților special constituite în scopul securitizării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „securitizare” înseamnă o tranzacție sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe, care prezintă ambele caracteristici următoare:

(a)  plățile în cadrul tranzacției sau schemei sunt dependente de performanța expunerilor sau a portofoliului de expuneri;

(b)  subordonarea tranșelor determină modul de alocare a pierderilor pe parcursul duratei de viață a tranzacției sau a schemei.

2.  „entitate special constituită în scopul securitizării” sau „SSPE” înseamnă un trust corporativ sau o altă entitate juridică, alta decât un inițiator sau un sponsor, constituită pentru desfășurarea uneia sau mai multor securitizări, ale cărei activități se limitează la cele corespunzătoare pentru realizarea obiectivului menționat, a cărei structură are rolul de a izola obligațiile SSPE de cele ale instituției inițiatoare și în care deținătorii de interese generatoare de beneficii au dreptul să dea în gaj sau să schimbe respectivele interese fără restricții;

3.  „inițiator” înseamnă o entitate care:

(a)  fie ea însăși, fie prin intermediul entităților legate, a fost implicată direct sau indirect în contractul inițial care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării; sau

(b)  cumpără expunerile unei părți terțe în cont propriu și apoi le securitizează;

4.  „resecuritizare” înseamnă o securitizare în care cel puțin una dintre expunerile-suport este o poziție din securitizare;

5.  „sponsor” înseamnă o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 2013/575, alta decât un inițiator care stabilește și administrează un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau o altă tranzacție ori schemă de securitizare care achiziționează expuneri de la entități terțe;

6.  „tranșă” înseamnă un segment de risc de credit, stabilit contractual, asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în care o poziție din segment prezintă un risc de pierdere din credit mai mare sau mai mic decât o poziție în cuantum egal dintr-un alt segment, fără a se ține seama de protecția creditului furnizată de părți terțe în mod direct deținătorilor pozițiilor din segment sau din alte segmente;

7.  „program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP)” sau „program ABCP” înseamnă un program de securitizare în cadrul căruia titlurile emise au, în mod predominant, forma de titluri pe termen scurt garantate cu active cu o scadență inițială de cel mult un an;

8.  „tranzacție cu titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP)” sau „tranzacție ABCP” înseamnă o securitizare în cadrul unui program ABCP;

9.  „securitizare tradițională” înseamnă o securitizare care presupune transferul economic al expunerilor care fac obiectul securitizării. Aceasta se realizează prin transferul proprietății asupra expunerilor securitizate de la instituția inițiatoare către o SSPE sau prin tehnica subparticipării de către o SSPE. Titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale instituției inițiatoare;

10.  „securitizare sintetică” înseamnă o securitizare în cadrul căreia transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente financiare derivate de credit sau garanții și în care expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;

11.  „investitor” înseamnă o persoană care deține o poziție din securitizare;

12.  „investitor instituțional” înseamnă oricare dintre următoarele:

(i)  o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului ▌ (Solvabilitate II);

(ii)  o întreprindere de reasigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE;

(iii)  o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) care intră sub incidența articolului 2 din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului ▌, cu excepția cazului în care un stat membru a hotărât să nu aplice directiva integral sau parțial în privința instituției respective, în conformitate cu articolul 5 din directiva menționată mai sus;

(iv)  un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

(v)  un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului[9];

(vi)  un OPCVM administrat intern, care este o societate de investiții autorizată în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și care nu a desemnat o societate de administrare autorizată în temeiul directivei respective pentru gestiunea proprie;

(vii)  un fond de piață monetară (FPM), astfel cum este identificat în Regulamentul .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile de piață monetară (FPM);

(viii)  o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

(ix)  o bancă multilaterală de dezvoltare în sensul articolului 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o organizație internațională sau o entitate promoțională.

13.  „societate de administrare” înseamnă o entitate definită la articolul 142 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

14.  „facilitate de lichiditate” înseamnă poziția din securitizare care provine dintr-un acord contractual de finanțare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;

15.  „expunere reînnoibilă” înseamnă o expunere în cadrul căreia soldurile rămase de rambursat ale clienților pot fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestora de a lua cu împrumut și de a rambursa;

16.  „securitizare reînnoibilă” înseamnă o securitizare în cadrul căreia structura proprie a securitizării se reînnoiește, expunerile fiind adăugate sau eliminate din portofoliul de expuneri, iar expunerile-suport pot sau nu să se reînnoiască;

17.  „clauză de amortizare anticipată” înseamnă o clauză contractuală în securitizarea expunerilor reînnoibile sau în securitizarea reînnoibilă care impune, în cazul producerii unor evenimente definite, răscumpărarea pozițiilor investitorilor înainte de scadența stabilită inițial pentru titlurile emise;

18.  „tranșa care suportă prima pierdere” înseamnă cea mai subordonată tranșă dintr-o securitizare, care este prima tranșă care suportă pierderile înregistrate de expunerile securitizate și, astfel, asigură protecție pentru tranșa care suportă a doua pierdere și, după caz, pentru tranșele cu rang superior.

18a.  „poziție din securitizare” înseamnă o expunere față de o securitizare;

18b.  „creditor inițial” înseamnă o entitate care, individual sau prin intermediul unor entități asociate, a încheiat contractul original care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, care au determinat expunerea securitizată;

18c.  „securitizare sintetică înscrisă în bilanț” înseamnă o securitizare astfel cum este definită la articolul 242 alineatul (11) din Regulamentul 575/2013, în care instituția inițiatoare este o instituție de credit sau o instituție afiliată unei instituții de credit, expunerile securitizate sunt înscrise în bilanțul instituției inițiatoare sau al unei instituții afiliate acesteia, iar expunerile-suport nu includ și titluri transferabile, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/39/CE (MiFID).

18d.  „program ABCP sprijinit integral” înseamnă un program ABCP pe care sponsorul său îl sprijină direct și integral furnizând SSPE-ului o facilitate de lichiditate, care acoperă toate elementele următoare:

(a)  toate riscurile de lichiditate și de credit ale programului;

(b)  orice risc de diluare semnificativă a expunerilor securitizate;

(c)  oricare alte costuri semnificative la nivel de tranzacție ABCP sau de program ABCP.

18e.  „corporație nefinanciară” înseamnă o contraparte nefinanciară astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (9) din Regulamentul 648/2012;

18f.  „beneficiar real” înseamnă orice persoană fizică care deține sau controlează efectiv o entitate definită la articolul 3 alineatul (6) din Directiva (UE) 2015/849.

Articolul 2aParticipanții la piața securitizărilor

(1)  Investitorii în securitizări sunt investitori instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al securitizării, sau instituții din țări terțe sau teritorii, ale căror cerințe de supraveghere și reglementare sunt considerate echivalente cu cerințele Uniunii în temeiul instrumentelor juridice menționate la articolul 2 alineatul (12) punctele (i)-(ix), după caz.

(2)  Pentru o securitizare, cel puțin unul dintre inițiator, sponsor sau creditorul inițial este:

(a) o entitate reglementată, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE[10];

(b) un credit, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 2 din Directiva 2014/17/UE;

(c) o instituție financiară al cărui obiectiv comercial este acela de a furniza servicii financiare, precum credite, contracte de leasing și de cumpărare în rate sau servicii asemănătoare prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și care prestează diferitele servicii conform punctelor 2 și 3 de la anexa I la Directiva 2013/36/UE; sau

(d) o bancă multilaterală de dezvoltare în sensul articolului 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 2b

Cerințe aplicabile SSPE

În temeiul prezentului regulament, SSPE nu pot fi stabilite într-o țară terță în cazul căreia se aplică unul dintre următoarele elemente:

(a)  țara terță respectivă se promovează ca centru financiar off-shore ori ca țară fără impozite sau cu impozite simbolice;

(b)  nu există un schimb efectiv de informații cu autoritățile fiscale străine;

(c)  lipsește transparența dispozițiilor legislative, judiciare sau administrative;

(d)  nu există obligația unei prezențe locale semnificative;

(e)  țara terță respectivă este inclusă în categoria țărilor și teritoriilor necooperante de către Grupul de Acțiune Financiară Internațională de luptă împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului sau figurează pe lista Uniunii privind jurisdicțiile fiscale necooperante;

(f)  țara terță respectivă nu a semnat un acord cu statul membru de origine al emitentului, al inițiatorului sau al creditorului inițial pentru a se asigura faptul că țara terță respectă pe deplin standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb efectiv de informații în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale;

Capitolul 2

Dispoziții aplicabile tuturor securitizărilor

Articolul 3

Cerințe privind obligația de diligență pentru investitorii instituționali

(1)  Înainte de a fi expuși la o poziție din securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al unei securitizări, verifică că:

(a)  în cazul în care inițiatorul sau creditorul inițial nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care au determinat expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective stabilite în mod clar și are sisteme eficace de aplicare a acestor criterii și procese;

  În conformitate cu articolul 5 din prezentul regulament inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial comunică investitorului faptul că reține în permanență un interes economic net semnificativ în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament ▌;

(b)  inițiatorul, sponsorul și SSPE, după caz, vor fi pus la dispoziție informațiile cerute la articolul 5 din prezentul regulament cu frecvența și în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolul respectiv.

(2)  Înainte de a fi expuși la o poziție de securitizare, investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al securitizării, și o evaluare în cadrul obligației lor de diligență care este proporțională cu riscurile implicate. Această evaluare cuprinde cel puțin următoarele:

(a)  caracteristicile de risc ale fiecărei poziții din securitizare și ale expunerilor suport ale acesteia;

(b)  toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare, inclusiv prioritățile contractuale în materie de plată și ordinea de prioritate a factorilor de declanșare legați de plată, îmbunătățirile calității creditului, creșterea lichidității, factorii de declanșare legați de valoarea de piață și definițiile stării de nerambursare specifice tranzacției;

(c)  în ceea ce privește o securitizare notificată ca STS, în conformitate cu articolul 14, se verifică dacă securitizarea îndeplinește cerințele ▌prevăzute la articolele 7-10, în cazul în care securitizarea nu este o securitizare ABCP, sau la articolele 11-14, în cazul în care securitizarea este o securitizare ABCP. Investitorii instituționali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 14 alineatul (1) și pe informațiile publicate de inițiator, de sponsor și de SSPE cu privire la respectarea cerințelor STS.

Prin derogare de la literele (a) și (b), în cazul unui program ABCP sprijinit integral, investitorii instituționali în titlurile pe termen scurt relevante iau în considerare caracteristicile programului ABCP și sprijinul pentru asigurarea lichidității furnizat de sponsor.

(3)  Investitorii instituționali, alții decât inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al unei securitizări, care sunt expuși la o poziție din securitizare îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:

(a)  instituie proceduri scrise care sunt proporționale cu profilul de risc al poziției din securitizare și sunt adecvate tranzacțiilor lor din portofoliul de tranzacționare și din afara acestuia, după caz, pentru a monitoriza în permanență respectarea alineatelor (1) și (2), precum și performanța poziției din securitizare și a expunerilor-suport. După caz, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadență este depășită cu peste 30, 60 și 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanția aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăți, a tipului garanției reale și a ratei de ocupare a acesteia, a distribuției frecvenței scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonității debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector și de arie geografică și a distribuției frecvenței rapoartelor dintre împrumut și valoarea garanției reale, cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu ușurință a unei analize de sensibilitate adecvate. ▌

(b)  efectuează periodic teste de stres cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale aferente expunerilor-suport, care sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente poziției din securitizare; prin derogare, în cazul tranzacțiilor ABCP sprijinite integral, efectuează periodic simulări de situații de criză cu privire la bonitatea furnizorului de facilități de lichiditate, inclusiv pentru securitizările desemnate STS;

(c)  se asigură că există un nivel adecvat de raportare internă către organul lor de conducere, astfel încât acesta să fie conștient de riscurile substanțiale aferente pozițiilor din securitizare și astfel încât riscurile aferente investițiilor respective să fie gestionate în mod adecvat;

(d)  la cerere, sunt în măsură să le demonstreze autorităților competente din țara lor că, în ceea ce privește fiecare dintre pozițiile lor din securitizare, înțeleg în mod exhaustiv și în profunzime poziția și expunerile-suport ale acesteia și au pus în aplicare proceduri și politici scrise de management al riscurilor acestora și de înregistrare a informațiilor relevante.

(da)  notifică ESMA cu privire la investiții în conformitate cu articolul 5.

(3a)  Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol, în cazul în care un investitor instituțional a mandatat o firmă de investiții sau administratori de active reglementate să ia decizii privind gestionarea investițiilor care l-ar putea expune la o securitizare, investitorul instituțional poate cere respectivelor firme de investiții sau administratorilor de active reglementate să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului articol cu privire la orice expunere la o securitizare generată de respectivele decizii. Statele membre se asigură că atunci când un investitor instituțional nu îndeplinește obligațiile unui alt investitor instituțional, după cum i se ceruse în temeiul prezentului alineat, respectivul investitor instituțional responsabil cu gestionarea, și nu investitorul instituțional care este expus la securitizare, este pasibil de orice sancțiune care poate fi aplicată în sensul articolelor 17 și 18.

(3b)  ESMA poate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, să adopte orientări pentru mai buna definire a condițiilor în care expunerile securitizate nu reprezintă expuneri la risc semnificativ în conformitate cu alineatul (2) și în care respectarea cerințelor de la literele (a) și (c) de la respectivul alineat este considerată drept suficientă.

Articolul 4

Reținerea riscului

(1)  Inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial al unei securitizări reține în permanență un interes economic net semnificativ în securitizare de cel puțin 5 % sau 10 % în funcție de modalitatea de reținere aleasă în conformitate cu alineatul (2). Ca parte a mandatului conferit în temeiul articolului 16a din prezentul regulament, Autoritatea Bancară Europeană, în strânsă cooperare cu CERS, ia o decizie justificată cu privire la ratele de reținere ce se impun de până la 20 % în funcție de condițiile de pe piață. Interesul economic net semnificativ se măsoară la momentul inițierii și se stabilește prin valoarea noțională a elementelor din afara bilanțului. Atunci când inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial nu au convenit cine va reține interesul economic net semnificativ, inițiatorul este cel care reține interesul economic net semnificativ. Nu pot exista, pentru nicio securitizare dată, aplicări multiple ale cerințelor privind reținerea. Interesul economic net semnificativ se măsoară la inițiere și se stabilește prin valoarea noțională a elementelor din afara bilanțului. Interesul economic net semnificativ nu se împarte între diferitele tipuri de reținători și nu face obiectul niciunei diminuări a riscului de credit sau a vreunei acoperiri împotriva riscului de credit.

▌

(1a)  Pierderile la activele securitizate, măsurate pe o perioadă de un an, nu sunt cu mult mai mari decât pierderile suferite în aceeași perioadă la active omogene, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4), selectate în mod aleatoriu din bilanțul inițiatorului sau al creditorului inițial al securitizării. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, autoritatea competentă investighează eventuala selecție necorespunzătoare de active de către inițiator, sponsor sau creditor inițial, cu riscul impunerii de sancțiuni în conformitate cu articolul 17.

(2)  Se consideră reținere a unui interes economic net semnificativ de ceea ce se prevede la alineatul (1) :

(a)  reținerea a cel puțin 10 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranșele vândute sau transferate investitorilor; în mod alternativ, reținerea unui procent de minim 10 % din valoarea nominală a fiecărei expuneri securitizate, cu condiția ca riscul de credit al acestor expuneri să fie de rang egal sau inferior riscului de credit securitizat pentru aceleași expuneri;

(b)  în cazul securitizărilor reînnoibile sau al securitizărilor expunerilor reînnoibile, reținerea unui interes al inițiatorului de cel puțin 10 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre expunerile securitizate;

(c)  reținerea unor expuneri selectate aleatoriu echivalente cu cel puțin 10 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, atunci când, dacă nu s-ar fi procedat astfel, aceste expuneri nesecuritizate ar fi fost securitizate în respectiva securitizare, cu condiția ca numărul expunerilor potențial securitizate să fie de cel puțin 100 la inițiere;

(d)  reținerea tranșei care suportă prima pierdere și, atunci când această reținere nu este echivalentă cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, dacă este necesar, a altor tranșe cu același profil de risc sau cu un profil de risc mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor și care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reținerea să reprezinte în total cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate;

(e)  reținerea unei expuneri față de prima pierdere de cel puțin 7,5 % din fiecare expunere securitizată în securitizare.

(3)  Atunci când un holding financiar mixt stabilit în Uniune, în sensul Directivei 2002/87/CE, o instituție de credit mamă ori un holding financiar stabilit în Uniune ori una dintre filialele acestuia în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 securitizează, în calitate de inițiator sau de sponsor, expuneri de la una sau mai multe instituții de credit, firme de investiții sau alte instituții financiare care sunt incluse în sfera de supraveghere pe bază consolidată, cerințele prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite pe baza situației consolidate a respectivei instituții de credit mamă, holding financiar sau holding financiar mixt stabilit în Uniune.

Primul paragraf se aplică numai atunci când instituțiile de credit, firmele de investiții sau instituțiile financiare care au creat expunerile securitizate aderă la cerințele prevăzute la articolul 79 din Directiva 36/2013/UE și furnizează în timp util inițiatorului sau sponsorului și instituției de credit mamă din UE, holdingului financiar sau holdingului financiar mixt stabilit în Uniune informațiile necesare pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din prezentul regulament.

(4)  Alineatul (1) nu se aplică atunci când expunerile securitizate sunt expuneri față de sau expuneri garantate integral, necondiționat și irevocabil de:

(a)  administrații centrale sau bănci centrale;

(b)  administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, din statele membre;

(c)  băncile sau instituțiile naționale de promovare în sensul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1017;

(d)  băncile multilaterale de dezvoltare enumerate la articolul 117 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

▌

(6)  ABE, în strânsă cooperare cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a modifica nivelul reținerii de risc în conformitate cu articolul 16a și pentru a face precizări mai detaliate privind cerința reținerii riscului, în special referitor la:

(a)  modalitățile de reținere a riscului în temeiul alineatului (2), și rata de reținere minimă a unei expuneri față de prima pierdere în conformitate cu litera (e) de la alineatul (2);

(b)  măsurarea nivelului de reținere menționat la alineatul (1);

(c)  interzicerea acoperirii sau a vânzării interesului reținut;

(d)  condițiile aferente unei rețineri pe bază consolidată în conformitate cu alineatul (3);

(e)  condițiile pentru excluderea tranzacțiilor bazate pe un indice clar, transparent și accesibil, menționate la alineatul (5);

(ea)  obligațiile de raportare anuală ale inițiatorului, sponsorului și creditorului inițial ale unei securitizări către autoritățile de supraveghere a pierderilor suferite la activele securitizate în comparație cu activele reținute, necesare pentru evaluarea obligației prevăzute la alineatul (1a);

(eb)  procedura de selectare aleatorie de active omogene din bilanțul inițiatorului sau al creditorului inițial, metodologia utilizată pentru a determina dacă diferența de pierderi este semnificativă și pentru a calcula beneficiile obținute din încălcarea cerințelor prevăzute la alineatul (1a);

(ec)  reținerea minimă adecvată a unei prime pierderi a fiecărui activ securitizat, cu o valoare între 5 % și 10 %;

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

Autoritățile competente aplică respectivele standarde tehnice de reglementare.

În baza acestora, autoritățile competente mențin un tabel al ratei de reținere a riscului pentru diferite tipuri de securitizări. ABE asigură coerența în implementarea de standarde tehnice de reglementare de către autoritățile competente.

Articolul 5

Cerințe în materie de transparență pentru inițiatori, sponsori, SSPE și investitori

(1)  Inițiatorul, sponsorul și SSPE-ul unei securitizări pun la dispoziția deținătorilor unei poziții din securitizare, investitorilor anterior expunerii la o poziție din securitizare și autorităților competente menționate la articolul 15 din prezentul regulament, în conformitate cu alineatul (2), cel puțin următoarele informații:

(a)  informații privind expunerile-suport aferente securitizării, cu o periodicitate trimestrială, sau, în cazul ABCP, informații cu privire la creanțele-suport sau la creanțele private, cu o periodicitate lunară;

(b)  toate documentele-suport care sunt esențiale pentru înțelegerea tranzacției, inclusiv, în măsura în care sunt disponibile, cel puțin:

(i)  documentul de ofertă sau prospectul final, împreună cu documentele referitoare la încheierea tranzacției, cu excepția avizelor juridice;

(ii)  în cazul securitizării tradiționale: acordul de vânzare, de cesiune, de novație sau de transfer al activelor și orice contract de fiducie relevant;

(iii)  contractele cu instrumente derivate, acordurile de garantare și orice documente relevante privind modalitățile de efectuare a colateralizării atunci când expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;

(iiia)   o descriere detaliată a ordinii de prioritate a plăților;

(iv)  contractele de administrare de credite, de administrare de credite de rezervă, de administrare și de gestionare a fluxurilor de numerar;

(v)  actul fiduciar, actul de garanție, contractul de agenție, contractul de cont bancar, contractul de investiții garantate, termenii încorporați sau contractul-cadru de fiducie (master trust framework) ori contractul de definire a fiduciei (master definitions agreement) sau documentele juridice cu o valoare juridică echivalentă;

(vi)  orice acorduri intercreditori, documente aferente instrumentelor derivate, acorduri de împrumut subordonat, acorduri de împrumut pentru întreprinderile nou-înființate și acorduri de facilitate de lichiditate relevante;

(vii)  orice alte documente-suport care sunt esențiale pentru înțelegerea tranzacției;

(viia)  informații despre acordarea creditelor și despre procesele de evaluare a bonității aplicate activelor-suport în procesul de securitizare și evoluția istorică a împrumuturilor neperformante subscrise de inițiator;

(c)  atunci când prospectul nu a fost elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului[11], un rezumat al tranzacției sau o prezentare generală a principalelor caracteristici ale securitizării, inclusiv, în cazurile aplicabile:

(i)  detalii privind structura tranzacției;

(ii)  detalii privind caracteristicile expunerilor, fluxurile de numerar, ordinea pierderilor, facilitățile de îmbunătățire a calității creditului și de sprijin de lichiditate;

(iii)  detalii privind drepturile de vot ale deținătorilor unei poziții din securitizare și relația lor cu alți creditori garantați;

(iv)  o listă a tuturor evenimentelor și factorilor de declanșare menționați în documentele furnizate în conformitate cu litera (b) care ar putea avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare;

(v)  diagrame privind structura, care să ofere o imagine de ansamblu asupra tranzacției, fluxurilor de numerar și structurii acționariatului;

(d)  în cazul securitizărilor STS, notificarea STS menționată la articolul 14 ▌;

(e)  rapoartele trimestriale destinate investitorilor sau, în cazul ABCP, rapoartele lunare destinate investitorilor, care să conțină următoarele:

(i)  toate datele relevante din punctul de vedere al importanței privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport;

(ii)  datele privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport și de pasivele din securitizare, ▌precum și informații cu privire la producerea oricărui eveniment de declanșare ce conduce la modificări ale ordinii de prioritate a plăților sau la înlocuirea unei contrapărți;

(iii)  informații privind riscul reținut, inclusiv cine îl reține și în ce mod, în conformitate cu articolul 4 și informațiile solicitate în temeiul alineatului (3);

(f)  în cazurile aplicabile, informațiile prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului[12] privind utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;

(g)  atunci când litera (f) nu se aplică, orice eveniment semnificativ, ca de exemplu:

(i)  o încălcare semnificativă a obligațiilor prevăzute în documentele furnizate în conformitate cu litera (b), inclusiv orice măsură corectivă, exceptare sau aprobare acordată ulterior cu privire la o astfel de încălcare;

(ii)  o modificare a caracteristicilor structurale ce poate avea un efect semnificativ asupra performanței securitizării;

(iii)  o modificare semnificativă a caracteristicilor de risc ale securitizării sau ale expunerilor-suport;

(iv)  în cazul securitizărilor STS, cazurile în care securitizarea nu mai îndeplinește cerințele STS sau în care autoritățile competente au luat măsuri corective sau administrative;

(v)  orice modificare semnificativă a documentelor aferente tranzacției.

Informațiile descrise la literele (a), (b), (c) și (d) se pun la dispoziție fără întârziere, cel târziu după încheierea tranzacției.

Informațiile descrise la literele (a) și (e) se pun la dispoziție în același moment în fiecare trimestru, cel târziu la o lună de la data scadenței plății dobânzii. În ceea ce privește securitizările ABCP, informațiile descrise la literele (a) și (e) se pun la dispoziție în același moment în fiecare lună, cel târziu la o lună de la data scadenței plății dobânzii.

Informațiile descrise la literele (f) și (g) se pun la dispoziție fără întârziere.

În cazul ABCP, informațiile descrise la literele (a), (c) punctul (ii) și (e) sunt puse la dispoziția deținătorilor de poziții din securitizare în formă agregată.

(1a)  Investitorul într-o poziție din securitizare pe piața secundară pune, în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, cel puțin următoarele informații la dispoziția autorităților competente menționate la articolul 15 din prezentul regulament:

(a)  proprietarul efectiv, precum și țara de rezidență și domeniul de activitate; și

(b)  dimensiunile investiției și cărei tranșe din securitizare îi revine;

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează detaliile cu privire la modul în care investitorii raportează autorităților lor competente.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX] de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.

(2)  Inițiatorul, sponsorul și SSPE-ul unei securitizări îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să îndeplinească cerințele privind informațiile care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1). Inițiatorul, sponsorul și SSPE se asigură că informațiile sunt disponibile gratuit, în timp util și în mod clar pentru titularul unei poziții din securitizare și autoritățile competente. Entitatea desemnată să îndeplinească cerințele stabilite la alineatul (1) și (1a) pune la dispoziție informațiile privind o tranzacție de securitizare prin intermediul unui registru de securitizări supravegheat care respectă dispozițiile prevăzute la articolele 22a-22d din prezentul regulament.

▌

Entitatea responsabilă de raportarea informațiilor în temeiul prezentului articol, precum și registrul de securitizări supravegheat în care sunt puse la dispoziție informațiile se indică în documentele referitoare la securitizare.

(3)  ESMA trebuie să asigure transparența pieței de securitizări în beneficiul participanților la piață și al autorităților de supraveghere, creând cel puțin o imagine de ansamblu a pieței referitor la activele securitizate, emitenți și poziții de investiție, utilizând informații de la emitenți, investitori și registre în temeiul alineatelor (1), (1a) și (2) de la prezentul articol și articolul 22d alineatul (3) din prezentul regulament.

Capitolul 2a

Condiții și proceduri de înregistrare a registrelor de securitizări

Articolul 5a

Înregistrarea unui registru de securitizări

(1)  În spiritul articolului 5 alineatul (2), un registru de securitizări se înregistrează pe lângă ESMA.

(2)  Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în conformitate cu prezentul articol, registrele de securitizări sunt în mod obligatoriu persoane juridice stabilite în Uniune și îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 22a-22d.

(3)  Înregistrarea unui registru de securitizări este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii.

(4)  Registrele de securitizări înregistrate respectă condițiile înregistrării în orice moment. Registrele de securitizări informează de îndată ESMA în legătură cu orice modificare importantă a condițiilor de înregistrare.

ESMA are dreptul de a impune o schimbare materială a condițiilor de înregistrate, care este notificată registrului de securitizări.

Articolul 5b

Cererea de înregistrare

(1)  Registrele de securitizări depun o cerere de înregistrare la ESMA.

(2)  În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, ESMA decide dacă aceasta este completă.

Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen limită în care registrul de securitizări este obligat să îi furnizeze informații suplimentare.

După ce constată că cererea este completă, ESMA informează registrul de securitizări în consecință.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează detaliile și formatul cererii de înregistrare menționate la alineatul (1).

ESMA îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 5c

Examinarea cererii

(1)  În termen de 40 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 5b alineatul (2) al treilea paragraf, ESMA examinează cererea de înregistrare din punctul de vedere al îndeplinirii de către registrul de securitizări a articolelor 22a-22d și adoptă o decizie motivată de înregistrare sau o decizie de respingere a înregistrării.

(2)  O decizie emisă de ESMA în temeiul alineatului (1) intră în vigoare în cea de-a cincea zi lucrătoare de la adoptarea sa sau la o dată ulterioară dacă ESMA consideră acest lucru necesar, inclusiv în cazurile în care decizia devine aplicabilă doar după întrunirea unor condiții specifice stabilite de ESMA în decizia sa.

Articolul 5d

Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare

(1)  Atunci când adoptă o decizie de înregistrare sau o decizie de refuz sau de retragere a înregistrării, ESMA notifică registrul de securitizări în termen de cinci zile lucrătoare de la data deciziei. Notificarea este însoțită de o explicație motivată în detaliu a deciziei sale.

(2)  ESMA publică pe site-ul său de internet o listă a registrelor de securitizări înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Lista se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la data adoptării unei decizii în temeiul alineatului (1).

Articolul 5e

Exercitarea competențelor menționate la articolele 5f-5h

Competențele conferite în temeiul articolelor 5f-5h ESMA, unui funcționar al ESMA sau oricărei persoane autorizate de ESMA nu se utilizează pentru solicitarea divulgării unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolul 5f

Solicitarea de informații

(1)  ESMA poate solicita, printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, registrelor de securitizări și părților terțe asociate cărora registrele le-au externalizat funcții sau activități operaționale să furnizeze toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament.

(2)  Atunci când trimite o cerere simplă în vederea obținerii de informații în temeiul alineatului (1), ESMA:

(a)  face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al solicitării sale;

(b)  declară scopul solicitării;

(c)  specifică ce informații sunt solicitate;

(d)  stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)  informează persoana căreia îi sunt solicitate informațiile cu privire la faptul că nu este obligată să le furnizeze, dar că, în cazul unui răspuns voluntar, informațiile furnizate trebuie să fie corecte și să nu inducă în eroare; și

(f)  indică amenda prevăzută la articolul 5j în coroborare cu anexa I secțiunea IV litera (a) aplicabilă pentru situațiile în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3)  Atunci când solicită prin decizie furnizarea de informații în temeiul alineatului (1), ESMA:

(a)  face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al solicitării sale;

(b)  declară scopul solicitării;

(c)  specifică ce informații sunt solicitate;

(d)  stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e)  menționează penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 5k aplicabile în cazul în care informațiile solicitate sunt furnizate incomplet;

(f)  indică amenda prevăzută la articolul 5j în coroborare cu anexa I secțiunea IV litera (a), aplicabilă pentru situațiile în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare; și

(g)  menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel a ESMA și de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”), în conformitate cu articolele 60 și 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4)  Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte furnizează informațiile solicitate. Avocații mandatați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5)  ESMA transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia sunt domiciliate sau stabilite persoanele menționate la alineatul (1) vizate de cererea de informații.

Articolul 5g

Investigații generale

(1)  Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 5f alineatul (1). În acest scop, funcționarii ESMA și alte persoane autorizate de aceasta sunt împuternicite:

(a)  să examineze toate evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale relevante pentru executarea atribuțiilor sale, indiferent de suportul pe care sunt stocate;

(b)  să facă sau să obțină copii certificate ale acestor evidențe, date, proceduri și alte materiale sau extrase din acestea;

(c)  să convoace orice persoană menționată la articolul 5f alineatul (1) sau reprezentanții acesteia sau membrii personalului său și să le solicite explicații verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul și scopul investigației și să înregistreze răspunsurile;

(d)  să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică, care își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(e)  să solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date.

(2)  Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. Autorizația respectivă indică și amenzile prevăzute la articolul 5j în coroborare cu anexa I secțiunea IV litera (b) pentru situațiile în care răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 5f alineatul (1) sunt incorecte sau induc în eroare.

(3)  Persoanele prevăzute la articolul 5f alineatul (1) cooperează în cadrul investigațiilor inițiate pe baza unei decizii a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 5k, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție.

(4)  În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele interne, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(5)  Atunci când este solicitată autorizația menționată la alineatul (4), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia ESMA este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt arbitrare sau excesive, având în vedere obiectul investigațiilor. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate referitoare, în special, la motivele sale de a suspecta că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu poate solicita să i se furnizeze informații din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA relevă strict de competența Curții de Justiție în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 5h

Inspecțiile la fața locului

(1)  Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate inspecțiile la fața locului necesare, la sediile de desfășurare a activității economice sau pe orice terenuri ale persoanelor juridice menționate la articolul 5f alineatul (1). Atunci când buna desfășurarea și eficiența inspecțiilor o impun, ESMA poate efectua inspecția la fața locului fără înștiințare prealabilă.

(2)  Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului dispun de liber acces în orice sediu de desfășurare a activității economice sau pe orice teren al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de ESMA și exercită toate competențele stipulate la articolul 5g alineatul (1). De asemenea, ei au dreptul să sigileze orice sedii de desfășurare a activității economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară acesteia.

(3)  Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea unei inspecții la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției.

(4)  Persoanele menționate la articolul 5f alineatul (1) cooperează în cadrul inspecțiilor la fața locului dispuse printr-o decizie a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul inspecției, precizează data la care inspecția urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 5k, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul legalității deciziei de către Curtea de Justiție. ESMA adoptă astfel de decizii după consultarea autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(5)  La cererea ESMA, funcționarii, precum și persoanele autorizate sau desemnate de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția, acordă asistență în mod activ funcționarilor și altor persoane autorizate de ESMA. În acest scop, aceștia exercită competențele prevăzute la alineatul (2). De asemenea, funcționarii autorității competente a statului membru în cauză pot să participe, la cerere, la inspecțiile la fața locului.

(6)  De asemenea, ESMA poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său sarcini de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 5g alineatul (1). În acest scop, autoritățile competente exercită aceleași competențe ca și ESMA, în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 5g alineatul (1).

(7)  Atunci când funcționarii și alte persoane care îi însoțesc, autorizate de ESMA, constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.

(8)  În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, această autorizație trebuie să fie solicitată. O astfel de autorizație poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(9)  Atunci când este solicitată autorizația menționată la alineatul (8), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia ESMA este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt arbitrare sau excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea inspecției și nici nu solicită să i se furnizeze informații din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA relevă strict de competența Curții de Justiție în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 5i

Norme procedurale pentru luarea măsurilor de supraveghere și impunerea de amenzi

(1)  Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, ESMA constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa I, ESMA numește un agent de investigații independent din cadrul său pentru a cerceta chestiunea respectivă. Agentul desemnat nu poate să fie sau să fi fost implicat, direct sau indirect, în supravegherea sau în procesul de înregistrare a registrului de securitizări vizat și își îndeplinește funcțiile independent de ESMA.

(2)  Agentul de investigații cercetează presupusele încălcări, ținând seama de orice observații transmise de persoanele care fac obiectul investigațiilor și prezintă ESMA un dosar complet cuprinzând constatările sale.

Pentru a-și îndeplini sarcinile, agentul de investigații își poate exercita competența de a solicita informații în conformitate cu articolul 5f și de a efectua investigații și inspecții la fața locului în conformitate cu articolele 5g și 5h. Atunci când exercită aceste competențe, agentul de investigații respectă dispozițiile articolului 5e.

În îndeplinirea sarcinilor sale, agentul de investigații dispune de liber acces la toate documentele și informațiile colectate de ESMA în cadrul activităților sale de supraveghere.

(3)  După încheierea investigației sale și înainte de a înainta ESMA dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații le oferă persoanelor care fac obiectul investigațiilor posibilitatea de a fi audiate pe tema aspectelor cercetate. Agentul de investigații își întemeiază constatările numai pe fapte cu privire la care persoanele vizate au avut ocazia să facă observații.

Drepturile la apărare ale persoanelor vizate sunt pe deplin respectate pe parcursul investigațiilor efectuate în temeiul prezentului articol.

(4)  Atunci când înaintează ESMA dosarul cuprinzând constatările sale, agentul de investigații notifică acest fapt persoanelor care fac obiectul investigațiilor. Acestea au drept de acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la un dosar nu se extinde și la informații confidențiale și documente interne de lucru ale ESMA.

(5)  Pe baza dosarului cuprinzând constatările agentului de investigații și, la cererea persoanelor vizate, după audierea persoanelor care fac obiectul investigațiilor, în conformitate cu articolul 5l, ESMA decide dacă una sau mai multe dintre încălcările enumerate în anexa I au fost săvârșite de persoanele care au făcut obiectul investigațiilor și, după caz, ia o măsură de supraveghere în conformitate cu articolul 5p și impune o amendă în conformitate cu articolul 5j.

(6)  Agentul de investigații nu participă la deliberările ESMA și nu intervine în niciun alt fel în procesul decizional al acesteia.

(7)  Comisia adoptă și alte norme procedurale pentru exercitarea competenței de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispoziții privind dreptul la apărare, dispoziții interimare și dispoziții privind încasarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu, și adoptă norme detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea sancțiunilor.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 22e pentru a completa/modifica prezentul regulament, specificând normele prevăzute la primul paragraf.

(8)  ESMA sesizează autoritățile naționale competente în vederea urmăririi penale atunci când, în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui infracțiuni. În plus, ESMA se abține de la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care o achitare sau o condamnare prealabilă în temeiul unor fapte identice sau al unor fapte în esență identice a dobândit autoritate de lucru judecat în urma unor proceduri penale în temeiul dreptului intern.

Articolul 5j

Amenzi

(1)  Atunci când, în conformitate cu articolul 5i alineatul (5), ESMA constată faptul că un registru de securitizări a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una dintre încălcările enumerate în anexa I, aceasta adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

O încălcare săvârșită de un registru de securitizări este considerată ca fiind săvârșită cu intenție dacă ESMA a constatat factori obiectivi care demonstrează faptul că registrul sau personalul de conducere al acestuia a acționat în mod deliberat pentru a săvârși încălcarea respectivă.

(2)  Cuantumurile de bază pentru amenzile menționate la alineatul (1) se încadrează între următoarele limite:

(a)  pentru încălcările menționate în anexa I secțiunea I litera (c), în anexa I secțiunea II literele (c)-(g) și în anexa I secțiunea III literele (c) și (f), cuantumurile amenzilor sunt de minimum [100 000 EUR] și nu depășesc [200 000 EUR];

(b)  pentru încălcările menționate în anexa I secțiunea I literele (a), (b) și (d) - (h) și în anexa I secțiunea II literele (a), (b) și (g), cuantumurile amenzilor sunt de minimum [50 000 EUR] și nu depășesc [100 000 EUR].

(c)  pentru încălcările menționate în anexa I secțiunea IV, cuantumurile amenzilor sunt de minimum [5 000 EUR] și nu depășesc [10 000 EUR].

Pentru a decide dacă sumele de bază ale amenzilor ar trebui să fie mai aproape de limitele minime, medii sau maxime prevăzute la primul paragraf, ESMA ține seama de cifra de afaceri anuală a registrului de securitizări în cauză, obținută în exercițiul financiar precedent. Suma de bază este mai aproape de cuantumurile minime în cazul registrelor a căror cifră de afaceri anuală se situează sub [1 milion EUR], de cuantumurile medii în cazul registrelor a căror cifră de afaceri se situează între [1 milion EUR și 5 milioane EUR] și de cuantumurile maxime în cazul registrelor a căror cifră de afaceri anuală depășește [5 milioane EUR].

(3)  Cuantumurile de bază stabilite la alineatul (2) se ajustează, dacă este necesar, ținându-se seama de circumstanțele agravante sau atenuante, în conformitate cu coeficienții relevanți stabiliți în anexa II.

Coeficienții agravanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți agravanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient agravant în parte se adaugă la cuantumul de bază.

Coeficienții atenuanți relevanți se aplică unul câte unul la cuantumul de bază. În cazul în care sunt aplicabili mai mulți coeficienți atenuanți, diferența dintre cuantumul de bază și cuantumul care rezultă în urma aplicării fiecărui coeficient atenuant în parte se scade din cuantumul de bază.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), valoarea amenzii nu se situează sub 2 % și nici nu depășește 20 % din cifra de afaceri anuală a registrului de securitizări în cauză, obținută în exercițiul financiar precedent, dar, în cazul în care registrul a obținut direct sau indirect un beneficiu financiar în urma încălcării, cuantumul amenzii este cel puțin egal cu respectivul beneficiu.

În cazul în care o faptă sau o omisiune a unui registru de securitizări constituie mai mult de o încălcare dintre cele enumerate în anexa I, se aplică numai cuantumul cel mai ridicat al amenzii, calculat în conformitate cu alineatele (2) și (3), pentru una dintre încălcările respective.

Articolul 5k

Penalități cu titlu cominatoriu

(1)  ESMA impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(a)  un registru de securitizări să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 5p alineatul (1) litera (a); sau

(b)  o persoană dintre cele menționate la articolul 5f alineatul (1):

(i)  să furnizeze informații complete solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 5f;

(ii)  să se coopereze în cadrul unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 5g; sau

(iii)  să coopereze în cadrul unei inspecții la fața locului dispuse prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 5h.

(2)  Penalitățile cu titlu cominatoriu sunt eficace și proporționale. Penalitățile cu titlu cominatoriu se aplică pentru fiecare zi de întârziere.

(3)  Fără a aduce atingere alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 3 % din cifra de afaceri medie zilnică din exercițiul financiar precedent sau, în cazul persoanelor fizice, 2 % din venitul zilnic mediu din anul calendaristic precedent. Aceasta se calculează începând cu data prevăzută în decizia de impunere a penalității cu titlu cominatoriu.

(4)  Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data notificării deciziei ESMA. La sfârșitul perioadei, ESMA reexaminează măsura.

Articolul 5l

Audierea persoanelor în cauză

(1)  Înainte de adoptarea oricărei decizii de aplicare a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 5j și 5k, ESMA acordă persoanelor care fac obiectul respectivelor proceduri posibilitatea de a fi audiate pe tema constatărilor ESMA. ESMA își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

(2)  Drepturile la apărare ale persoanelor care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin garantate pe durata procedurilor. Aceste persoane au drept de acces la dosarul ESMA, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la un dosar nu se extinde și la informații confidențiale și documente interne de lucru ale ESMA.

Primul paragraf nu se aplică în cazurile în care sunt necesare acțiuni urgente pentru prevenirea unor daune importante și iminente la adresa sistemului financiar sau la adresa integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare, inclusiv a stabilității sau acurateței datelor raportate registrului de securitizări. Într-o asemenea situație, ESMA poate adopta o decizie provizorie și acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi audiate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.

Articolul 5m

Publicarea, natura, executarea și alocarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1)  ESMA face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 5j și 5k, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate. Informațiile astfel divulgate nu conțin date cu caracter personal în sensul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

(2)  Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 5j și 5k au caracter administrativ.

(3)  În cazul în care decide să nu impună amenzi sau penalități, ESMA informează în acest sens Parlamentul European, Consiliul, Comisia și autoritățile competente din statul membru respectiv, prezentând argumente în sprijinul deciziei sale.

(4)  Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu impuse în temeiul articolelor 5j și 5k sunt aplicabile în conformitate cu dispozițiile de procedură civilă în vigoare în statul membru pe teritoriul căruia a fost impusă o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu.

Ordinul de executare se anexează deciziei, fără îndeplinirea vreunei alte formalități decât cea a verificării autenticității deciziei de către autoritatea pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop și a cărei desemnare este adusă la cunoștința ESMA și a Curții de Justiție.

După îndeplinirea acestor formalități la cererea părții interesate, aceasta poate începe executarea în conformitate cu dreptul intern, sesizând direct organul competent.

Executarea poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție. Cu toate acestea, plângerile privind executarea neregulamentară sunt de competența instanțelor statului membru în cauză.

(5)  Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 5n

Controlul efectuat de Curtea de Justiție

Curtea de Justiție are competență nelimitată în ceea ce privește examinarea deciziilor prin care ESMA impune o amendă sau plata unor penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate.

Articolul 5o

Retragerea înregistrării

(1)  Fără a aduce atingere articolului 5q, ESMA retrage înregistrarea unui registru de securitizări în următoarele cazuri în care registrul:

(a)  renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni ce precedă decizia de retragere;

(b)  a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(c)  nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost înregistrat.

(2)  ESMA notifică fără întârziere autorității competente relevante menționate la articolul 15 decizia de retragere a înregistrării unui registru de securitizări.

(3)  Autoritatea competentă a unui stat membru în care registrul de securitizări prestează servicii și desfășoară activități poate cere ESMA, în cazul în care consideră că este îndeplinită una dintre condițiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării registrului de securitizări în cauză. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului, ESMA prezintă toate motivele deciziei sale.

(4)  Autoritatea competentă menționată la alineatul (3) este autoritatea desemnată în temeiul articolului 15.

Articolul 5p

Taxe de supraveghere

(1)  ESMA percepe taxe de la registrele de securitizări în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Taxele respective acoperă în întregime cheltuielile ESMA aferente înregistrării și supravegherii registrelor de securitizări.

(2)  Taxele aplicate unui registru de securitizări acoperă toate costurile administrative suportate de ESMA pentru activitățile sale de înregistrare și supraveghere și sunt proporționale cu cifra de afaceri a registrului în cauză.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 22e pentru a completa/modifica prezentul regulament, precizând mai detaliat tipurile de taxe, cazurile în care se percep taxe, valoarea lor și modalitatea de plată a taxelor.

Articolul 5q

Măsuri de supraveghere adoptate de ESMA

(1)  Atunci când, în conformitate cu articolul 5i alineatul (5), ESMA constată faptul că un registru de securitizări a săvârșit una dintre încălcările enumerate în anexa I, aceasta ia una sau mai multe dintre următoarele decizii:

(a)  solicită registrului de securitizări să pună capăt încălcării;

(b)  aplică amenzi în temeiul articolului 5j;

(c)  emite anunțuri publice;

(e)  solicită încetarea temporară a oricărei practici care contravine prezentului regulament;

(f)  adoptă orice măsură pentru a se asigura că un registru de securitizări continuă să respecte cerințele legale prevăzute de prezentul regulament;

(g)  impune o interdicție temporară privind acceptarea de noi inițiatori, sponsori sau SSPE ori extinderea serviciilor oferite de un registru de securitizări, atunci când acestea ar compromite stabilitatea sau exactitatea datelor;

(h)  solicită retragerea unei persoane fizice din organele de conducere ale unui registru de securitizări;

(d)  în ultimă instanță, retrage înregistrarea registrului de securitizări.

(2)  Atunci când ia deciziile menționate la alineatul (1), ESMA ține seama de natura și gravitatea încălcării, care trebuie evaluate pe baza următoarelor criterii:

(a)  durata și frecvența încălcării;

(b)  dacă încălcarea a evidențiat deficiențe grave sau sistemice ale procedurilor, ale sistemelor de gestionare sau ale mecanismelor de control intern ale întreprinderii;

(c)  dacă încălcarea a facilitat sau a dat naștere unor infracțiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;

(d)   dacă încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență.

(3)  ESMA notifică fără întârziere orice decizie adoptată în temeiul alineatului (1) registrului de securitizări în cauză și comunică decizia respectivă autorităților competente desemnate în temeiul articolului 15 și Comisiei. ESMA publică orice decizie de acest fel pe site-ul său de internet în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

Atunci când își publică decizia, în conformitate cu primul paragraf, ESMA face public, de asemenea, dreptul registrului de securitizări în cauză de a contesta decizia și, după caz, faptul că a fost inițiată o astfel de cale de atac, precizând că aceasta nu are un efect suspensiv, precum și posibilitatea suspendării de către Comisia de apel a ESMA a aplicării deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 5r

Interzicerea resecuritizărilor

Securitizările nu pot fi folosite ca expuneri-suport pentru alte securitizări.

Capitolul 3

Securitizarea simplă, transparentă și standardizată

Articolul 6

Utilizarea denumirii de „securitizare simplă, transparentă și standardizată”

Inițiatorii, sponsorii și SSPE pot să utilizeze, pentru pozițiile lor din securitizare, denumirea „STS” sau „simplă, transparentă și standardizată” sau o denumire care se referă în mod direct sau indirect la acești termeni numai dacă securitizarea îndeplinește toate cerințele din secțiunea 1 sau secțiunea 2 a prezentului regulament, dacă au trimis ESMA o notificare în temeiul articolului 14 alineatul (1) și dacă securitizarea relevantă a fost inclusă în lista menționată la articolul 14 alineatul (4).

Inițiatorul, sponsorul și SSPE implicați într-o securitizare considerată STS trebuie să fie stabiliți în Uniune, cu excepția cazului în care sunt stabiliți într-o țară terță pentru care Comisia a adoptat un act delegat în conformitate cu articolul 22f.

Secțiunea 1

Cerințe generale privind securitizarea STS

Articolul 7

Securitizarea simplă, transparentă și standardizată

(1)  Se consideră „STS” securitizările, cu excepția programelor și tranzacțiilor ABCP, care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 8, 9 și 10 ale prezentului regulament.

(1a)  Securitizările, cu excepția programelor și tranzacțiilor ABCP, care sunt vândute investitorilor după 1 ianuarie 2011, dar înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, vor fi considerate „STS” din momentul în care fac obiectul unei notificări în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), cu următoarele condiții:

(a)  să fi îndeplinit în momentul emiterii cerințele stabilite la articolul 8 alineatele (1)-(5) și (7)-(9) și la articolul 9 alineatele (1) și (3);

(b)  să îndeplinească, din momentul notificărilor menționate la articolul 14 alineatul (1), cerințele prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (6), la articolul 9 alineatul (2) și alineatele (4)-(8) și la articolul 10 alineatele (1)-(4).

(1b)  ESMA adoptă, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul 1095/2010, orientări și recomandări privind interpretarea și aplicarea armonizată a cerințelor prevăzute la articolele 8, 9 și 10.

Articolul 8

Cerința privind simplitatea

(1)  Expunerile-suport se achiziționează de un SSPE prin intermediul unei vânzări sau a unei cesiuni într-un mod care este opozabil vânzătorului sau oricărui alt terț, inclusiv în caz de insolvență a vânzătorului. Transferul expunerilor-suport către SSPE nu face obiectul niciunei dispoziții stricte de recuperare în caz de insolvență a vânzătorului. Atunci când transferul expunerilor-suport se efectuează prin intermediul unei cesiuni și este perfectat într-o etapă ulterioară încheierii tranzacției, evenimentele de declanșare a unei astfel de perfectări ar trebui să includă cel puțin următoarele evenimente:

(a)  o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește calitatea creditului;

(b)  starea de nerambursare a vânzătorului sau insolvența acestuia; și

(c)  încălcări de către vânzător ale obligațiilor sale contractuale care nu sunt remediate.

(2)  Vânzătorul prezintă declarații și garanții care să ateste faptul că, din câte știe, expunerile-suport incluse în securitizare nu sunt grevate de sarcini și nici nu se află în alt mod într-o situație cu privire la care se poate preconiza că va afecta caracterul opozabil al vânzării sau al cesiunii.

(3)  Expunerile-suport transferate de la vânzător către un SSPE îndeplinesc criterii de eligibilitate prestabilite și definite în mod clar care nu permit administrarea activă a portofoliului în ceea ce privește expunerile respective în mod discreționar.

(4)  Securitizarea este garantată cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene. Expunerile-suport dintr-un portofoliu sunt considerate omogene dacă aparțin aceluiași tip de active și dacă caracteristicile lor contractuale, caracteristicile riscului de credit, ale rambursărilor anticipate și alte caracteristici care determină fluxurile de trezorerie legate de aceste active sunt suficient de similare. Sunt considerate tipuri individuale de active portofoliile de împrumuturi locative, portofoliile de credite acordate întreprinderilor, de credite pentru bunuri imobiliare comerciale, de contracte de leasing și de facilități de creditare din aceeași categorie, portofoliile de credite auto și de contracte de leasing auto, precum și portofoliile de facilități de creditare acordate persoanelor fizice pentru consum personal, familial sau de gospodărie. Expunerile-suport conțin cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil ce implică un drept de regres deplin împotriva debitorilor, cu fluxuri de plăți periodice definite, ale căror rate pot avea niveluri diferite, în ceea ce privește plata chiriei, a principalului și a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele care garantează astfel de plăți. Expunerile-suport nu includ valorile mobiliare, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE.

(5)  Expunerile-suport nu includ securitizările.

(6)  Expunerile-suport sunt inițiate în cursul normal al activității inițiatorului sau a creditorului inițial în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât cele aplicate de inițiator sau de creditorul inițial inițierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate și sunt comparabile, în ceea ce privește substanța economică și categoriile de creditori, cu expunerile inițiate în cursul normal al activității inițiatorului sau a creditorului inițial care nu sunt securitizate. Modificările semnificative aduse standardelor de subscriere se comunică integral investitorilor potențiali. În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor. Evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 18 alineatele (1)-(4), alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau cerințe echivalente în țările terțe. Inițiatorul sau creditorul inițial au know-how în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.

(7)  Atunci când sunt selectate, expunerile-suport transferate fără întârziere către SSPE ▌ nu includ expuneri în stare de nerambursare în sensul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau expuneri față de un debitor sau garant aflat în dificultate care, la momentul semnării contractului de credit, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial:

(a)  a declarat insolvență, a convenit cu creditorii săi asupra unei anulări sau a unei reeșalonări a datoriei sau în privința căruia o instanță le-a acordat creditorilor săi un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii;

(b)  se află într-un registru oficial de persoane cu un istoric negativ în materie de credite;

(c)  are o evaluare a creditului sau un scor de credit ce indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul unui debitor mediu pentru acest tip de împrumuturi în jurisdicția relevantă.

(8)  La momentul transferului expunerilor, debitorii sau garanții au efectuat cel puțin o plată, cu excepția cazurilor securitizărilor reînnoibile garantate cu expuneri care trebuie plătite într-o singură tranșă sau care au o scadență de mai puțin de un an, inclusiv, fără restricții, plăți lunare pentru creditele reînnoibile.

(9)  Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare nu trebuie să fi fost structurată astfel încât să depindă, în mod predominant, de vânzarea de active care garantează expunerile-suport. Expunerile-suport care sunt garantate prin active a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt complet reduse printr-o obligație de răscumpărare ce revine vânzătorului activelor prin care sunt garantate expunerile-suport sau unei alte părți terțe nu depind de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport. Acest lucru nu împiedică reînnoirea sau refinanțarea ulterioară a unor astfel de active.

(9a)  Securitizările sintetice de arbitraj nu fac parte dintr-o securitizare STS și nu sunt considerate STS atunci când activele nu sunt transferate unei SSPE printr-o adevărată securitizare prin vânzare și nici nu sunt reținute în bilanțul contabil al inițiatorului așa cum se întâmplă în cazul unei securitizări sintetice înscrise în bilanț.

(9b)  ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, elaborează proiecte de standarde de reglementare pentru a preciza:

(a)  caracteristicile expunerilor-suport menționate la alineatul (4) de la prezentul articol și criteriile utilizate pentru a stabili că aceste caracteristici sunt suficient de similare; și

(b)  celelalte tipuri de active considerate ca tipuri individuale de active în sensul alineatului (4) de la prezentul articol și al articolului 12 alineatul (2).

ESMA îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde de reglementare în termen de ... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 9

Cerințe privind standardizarea

(1)  Inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial îndeplinește cerința de reținere a riscului în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament.

(2)  Riscul privind rata dobânzii și riscul valutar ce rezultă din securitizare trebuie atenuate, iar măsurile întreprinse în acest sens trebuie divulgate. Expunerile-suport nu includ instrumente derivate, cu excepția cazului în care se urmărește acoperirea riscului valutar și a riscului privind rata dobânzii. Aceste instrumente derivate sunt subscrise și documentate în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.

(3)  Orice plăți ale dobânzilor de referință trecute la activele și pasivele securitizării se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață și nu prevăd formule sau instrumente derivate ▌.

(4)  Atunci când securitizarea a fost stabilită fără o perioadă de reînnoire sau perioada de reînnoire s-a încheiat și dacă s-a emis un aviz de executare sau un aviz de urgentare a plății, nicio cantitate semnificativă de lichidități nu poate fi blocată în SSPE, iar încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor prin amortizarea secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare. Rambursarea pozițiilor din securitizare nu poate fi inversată în ceea ce privește rangul de prioritate al acestora, iar în tranzacțiile care nu prevăd o ordine de prioritate secvențială a plăților se includ factori de declanșare legați de performanță, incluzând cel puțin deteriorarea calității creditului expunerilor-suport sub un prag prestabilit. Nu se prevăd dispoziții care să impună lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(5)  Documentele aferente tranzacției prevăd evenimentele de amortizare anticipată sau factorii ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire, atunci când s-a stabilit o perioadă de reînnoire pentru securitizare, inclusiv cel puțin:

(a)  o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;

(b)  producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează inițiatorul sau societatea de administrare;

(c)  scăderea valorii expunerilor-suport deținute de SSPE sub un prag prestabilit (eveniment de amortizare anticipată);

(d)  incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi care să aibă calitatea creditului prestabilită (factor ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire).

(6)  Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:

(a)  obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare și ale echipei sale de conducere, care trebuie să aibă know-how în administrarea expunerilor-suport, și, după caz, ale mandatarului și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)  procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare, care pot include o clauză contractuală care să permită înlocuirea administratorului de credite în caz de nerambursare sau de insolvență;

(c)  dispoziții care să asigure înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate, a furnizorilor de lichiditate și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea se află în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora și în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz.

Politicile, procedurile și controalele de management al riscurilor se documentează în mod corespunzător și se instituie sisteme eficace.

(7)  Documentele aferente tranzacției includ definiții, măsuri corective și acțiuni referitoare la incidentele de plată ale debitorilor și la starea de nerambursare a acestora, restructurarea datoriilor, iertarea de plată a datoriei, restructurarea datorată dificultăților financiare, perioadele fără plăți, pierderile, radierile, recuperările și alte măsuri corective privind performanța activelor, utilizându-se termeni clari și consecvenți. Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar ordinea de prioritate a plăților, factorii care declanșează plățile, modificările ordinii de prioritate a plăților în urma unor evenimente de declanșare, precum și obligația de a raporta astfel de evenimente. Acești termeni și procese pot face obiectul unor modificări cu condiția ca modificările respective să nu afecteze substanțial rambursarea pozițiilor din securitizare. Orice modificare a ordinii de prioritate a plăților se raportează la momentul apariției acesteia.

(8)  Documentele aferente tranzacției includ dispoziții clare care facilitează soluționarea în timp util a conflictelor dintre diferitele categorii de investitori, drepturile de vot se definesc și se alocă deținătorilor de titluri în mod clar, iar responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de fiducie față de investitori se identifică în mod clar.

Articolul 10

Cerințe privind transparența

(1)  Înainte de efectuarea investiției, inițiatorul și sponsorul ▌ oferă acces investitorului la datele istorice statice și dinamice privind starea de nerambursare și pierderea de performanță, cum ar fi datele privind incidentele de plată și starea de nerambursare, în ceea ce privește expuneri care sunt în mare măsură similare cu cele care sunt securitizate. Aceste date acoperă o perioadă de cel puțin șapte ani în cazul expunerilor altele decât cele retail și de cel puțin cinci ani pentru expunerile retail. Se comunică motivele care stau la baza considerării expunerilor ca fiind similare.

(2)  Înainte de emiterea titlurilor de valoare care rezultă din securitizare, un eșantion al expunerilor-suport face obiectul unei verificări externe de către un terț independent corespunzător, verificându-se inclusiv dacă datele publicate în ceea ce privește expunerile-suport sunt fiabile cu un nivel de încredere de 95 %.

(3)  Inițiatorul sau sponsorul le pune la dispoziția investitorilor un model de fluxuri de numerar ale pasivelor clar documentat, atât înainte de stabilirea prețurilor securitizării, cât și permanent, care să reprezinte cu precizie relația contractuală dintre expunerile-suport și plățile transferate între inițiator, sponsor, investitori, alte părți terțe și SSPE.

(3a)  Inițiatorul și sponsorul publică informații referitoare la natura pe termen lung, sustenabilă a securitizării pentru investitori, folosind criterii de mediu, sociale și de guvernanță pentru a descrie modul în care securitizarea a contribuit la investiții în economia reală și modul în care împrumutătorul inițial s-a folosit de capitalul eliberat.

(4)  Inițiatorul și sponsorul ▌ sunt responsabili în mod solidar de respectarea articolului 5 din prezentul regulament și de asigurarea punerii la dispoziția investitorilor potențiali, înainte de stabilirea prețurilor, a tuturor informațiilor cerute la articolul 5 alineatul (1) litera (a). Inițiatorul și sponsorul sunt responsabili, de asemenea, de asigurarea punerii la dispoziție a informațiilor cerute la articolul 5 alineatul (1) literele (b)-(e) înainte de stabilirea prețurilor, cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială, atunci când acest lucru este permis la articolul 3 al Directivei 2003/71/CE. În plus, inițiatorul și sponsorul sunt responsabili de asigurarea punerii la dispoziția investitorilor a documentelor finale în termen de cel mult 15 zile de la încheierea tranzacției.

Secțiunea 2

Cerințe privind securitizarea ABCP

Articolul 11

Securitizarea simplă, transparentă și standardizată a securitizărilor ABCP

O tranzacție ABCP se consideră STS atunci când ▌ îndeplinește cerințele la nivel de tranzacție prevăzute la articolul 12. Un program ABCP este considerat STS atunci când îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 13.

Articolul 12

Cerințe la nivel de tranzacție

(1)  O tranzacție din cadrul unui program ABCP îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul articol pentru a fi considerată STS. În sensul prezentei secțiuni, prin termenii „inițiator” și „creditor inițial” de la articolul 8 alineatul (7) se înțelege vânzătorul.

(1a)  Rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare nu depinde de vânzarea activelor care garantează expunerile-suport. Acest lucru nu se aplică activelor a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt complet reduse printr-un angajament efectiv al vânzătorului sau al unei alte părți terțe de a răscumpăra sau de a refinanța la o sumă fixă activele care garantează expunerea-suport și nici nu împiedică reînnoirea sau refinanțarea ulterioară a unor astfel de active.

(2)  Tranzacțiile din cadrul unui program ABCP sunt garantate cu un portofoliu de expuneri-suport care sunt omogene din punctul de vedere al tipului de active, au o durată de viață medie ponderată rămasă de cel mult un an și niciuna dintre aceste tranzacții nu are o scadență reziduală mai mare de trei ani, cu excepția portofoliilor de credite auto, de contracte de leasing auto și de tranzacții de leasing pentru echipamente, care au o durată de viață medie ponderată rămasă a expunerilor de cel mult patru ani și jumătate și niciuna dintre expunerile-suport nu are o scadență reziduală mai mare de șase ani. Expunerile-suport nu includ împrumuturi garantate cu ipoteci pe proprietăți imobiliare locative sau cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare comerciale ori împrumuturi locative garantate integral, astfel cum sunt menționate la articolul 129 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Expunerile-suport conțin cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil ce implică un drept de regres deplin împotriva debitorilor, cu fluxuri de plăți periodice definite în ceea ce privește plata chiriei, a principalului și a dobânzilor sau în ceea ce privește orice alt drept de a primi venituri din activele care garantează astfel de plăți. Expunerile-suport nu includ valorile mobiliare, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE.

(3)  Orice plăți ale dobânzilor de referință trecute la activele și pasivele tranzacțiilor de securitizare se bazează pe ratele dobânzilor utilizate în general pe piață și nu prevăd formule sau instrumente derivate complexe.

(4)  În urma intrării vânzătorului în stare de nerambursare sau a unui eveniment de urgentare a plății, nicio cantitate semnificativă de lichidități nu poate fi blocată în SSPE, iar încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor care dețin o poziție din securitizare prin plata secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare. Nu se prevăd dispoziții care să impună lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(5)  Expunerile-suport se inițiază în cursul normal al activității vânzătorului în conformitate cu standarde de subscriere care nu sunt mai puțin stricte decât cele pe care le aplică vânzătorul inițierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Modificările semnificative aduse standardelor de subscriere se comunică integral investitorilor potențiali. În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor. Vânzătorul trebuie să aibă know-how în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate.

(6)  Documentele aferente tranzacției prevăd factorii ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire, inclusiv cel puțin:

(a)  o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;

(b)  producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează vânzătorul sau societatea de administrare;

(c)  incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi care să aibă calitatea creditului prestabilită.

(7)  Documentele aferente tranzacției specifică în mod clar:

(a)  obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, ale societății de administrare și ale echipei sale de conducere, care trebuie să aibă know-how în administrarea expunerilor-suport, și, după caz, ale mandatarului și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)  procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;

(c)  dispoziții care să asigure înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora ori în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz.

▌

Politicile, procedurile și controalele de management al riscurilor se documentează în mod corespunzător și se instituie sisteme eficace.

Articolul 12a

Rolul sponsorului unui program ABCP

(1)  Sponsorul programului ABCP este o instituție de credit supravegheată în temeiul Directivei 2013/36/UE sau un fond ori un administrator de active reglementat.

(2)  Sponsorul unui program ABCP este un furnizor de facilități de lichiditate și sprijină toate pozițiile din securitizare la nivelul unui program ABCP, acoperind cu acest sprijin toate riscurile de lichiditate și de credit și orice riscuri de diluare semnificativă a expunerilor securitizate, precum și orice alte costuri ale tranzacțiilor și costuri de la nivelul întregului program. Sponsorul prezintă investitorilor o descriere a sprijinului acordat la nivel de tranzacție, inclusiv o descriere a facilităților de lichiditate oferite.

(3)  Înainte de a putea sponsoriza un program ABCP STS, instituția de credit demonstrează autorității de supraveghere printr-o simulare de criză că rolul său în temeiul alineatului (2) nu îi pune în pericol stabilitatea financiară, nici măcar într-o situație de criză extremă pe piață, în care piața de finanțare pe termen scurt rămâne în pană de resurse pentru toate programele ABCP pentru care are acest rol. În acest scop, sponsorul furnizează periodic autorității sale de supraveghere informații specifice privind obligațiile sale cumulative aferente riscului de lichiditate și modul în care pot fi onorate aceste obligații prin intermediul rezervelor de lichidități.

(4)  Sponsorul programului ABCP verifică, înainte de a fi expus unei tranzacții ABCP, că vânzătorul acordă toate creditele sale pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective. Sponsorul întreprinde activitățile pe care le presupune obligația de diligență în temeiul articolului 3 din prezentul regulament și verifică dacă vânzătorul îndeplinește standarde de subscriere solide, iar capacitatea sa de administrare a creditelor și procesele sale de colectare a debitelor respectă cerințele specificate la articolul 259 alineatul (3) literele (i)-(m) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cerințe echivalente în țările terțe. Politicile, procedurile și controalele de management al riscurilor se documentează în mod corespunzător și se instituie sisteme eficace.

(5)  Creditorul inițial sau emitentul, la nivelul unei tranzacții, sau sponsorul, la nivelul programului ABCP, îndeplinește cerința de reținere a riscului în conformitate cu articolul 4.

(6)  Articolul 5 se aplică programelor ABCP. Sponsorul programului ABCP este responsabil pentru conformitatea cu dispozițiile articolului 5 și:

(a)  pune la dispoziția investitorilor toate informațiile agregate prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a), aceste informații fiind actualizate trimestrial; și

(b)  pune la dispoziție informațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (b)-(e) din prezentul regulament.

(7)  În cazul în care sponsorul nu reînnoiește angajamentul de finanțare a facilității de lichiditate înainte de expirare, facilitatea de lichiditate este trasă, iar titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate.

Articolul 13

Cerințe la nivel de program

(1)  Toate tranzacțiile din cadrul unui program ABCP îndeplinesc cerințele de la articolul 12 ▌. Cu excepția articolului 12 alineatul (2), tranzacțiile individuale care reprezintă cel mult 5 % din valoarea agregată a expunerilor-suport ale unui program ABCP pot fi temporar în neconformitate cu articolul 12 fără să afecteze statutul STS al programului.

(2)  Inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial îndeplinește cerința de reținere a riscului în conformitate cu articolul 4 ▌.

(3)  ▌ îmbunătățirea calității creditului nu instituie un al doilea strat de segmentare pe tranșe la nivel de program.

(4)  Sponsorul programului ABCP este o instituție de credit supravegheată în temeiul Directivei 2013/36/UE. Sponsorul este un furnizor de facilități de lichiditate, sprijină toate pozițiile din securitizare la nivel de tranzacție din cadrul programului ABCP și acoperă toate riscurile de lichiditate și de credit și orice riscuri de diluare semnificativă a expunerilor securitizate, precum și orice alte costuri ale tranzacțiilor și costuri de la nivelul întregului program.

(5)  Nu sunt considerate ca fiind STS securitizările emise de un program ABCP care includ opțiuni de cumpărare, clauze de prelungire sau alte clauze, aflate la discreția inițiatorului, a sponsorului sau a SSPE, și care au un efect asupra scadenței finale a acestora.

(6)  Riscul privind rata dobânzii și riscul valutar ce apar la nivelul programului ABCP trebuie atenuate, iar măsurile întreprinse în acest sens trebuie publicate. Instrumentele derivate se utilizează la nivel de program doar în scopul acoperirii riscului valutar și a riscului privind rata dobânzii. Astfel de instrumente derivate se documentează în conformitate cu standardele comune utilizate în domeniul finanțelor internaționale.

(7)  Documentele referitoare la program specifică în mod clar:

(a)  responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de custodie, dacă este cazul, față de investitori;

▌ (c)  obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului și ale echipei sale de conducere, care trebuie să aibă know-how în subscrierea creditelor, ale mandatarului, dacă este cazul, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

▌ (e)  dispoziții privind înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul la nivel de program ABCP în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora și în cazul producerii altor evenimente specificate, dacă facilitatea de lichiditate nu acoperă astfel de evenimente;

(f)  că, în cazul unor evenimente specificate, al intrării sponsorului în stare de nerambursare sau al insolvenței acestuia, sunt prevăzute măsuri corective pentru a obține colateralizarea angajamentului de finanțare sau, după caz, înlocuirea furnizorului facilității de lichiditate. În cazul în care furnizorul facilității de lichiditate nu își reînnoiește angajamentul de finanțare în termen de 30 de zile de la expirarea acestuia, facilitatea de lichiditate este trasă, titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate, iar în cadrul tranzacțiilor nu se mai achiziționează expuneri și se amortizează expunerile-suport existente.

Politicile, procedurile și controalele de management al riscurilor se documentează în mod corespunzător și se instituie sisteme eficace.

(8)  Inițiatorul și sponsorul ▌ sunt responsabili în mod solidar și individual de respectarea la nivelul programului ABCP a articolului 5 ▌ și asigură punerea la dispoziția investitorilor potențiali, înainte de stabilirea prețurilor, a următoarelor informații:

(a)  toate informațiile agregate cerute la articolul 5 alineatul (1) litera (a);

(b)  informațiile cerute la articolul 5 alineatul (1) literele (b)-(e).

(8a)  Prospectul sau, în lipsa acestuia, documentația referitoare la program precizează dacă și cum au fost îndeplinite criteriile STS menționate la articolele 11-13.

Articolul 14

Notificarea STS și îndeplinirea obligației de diligență

(1)  Inițiatorii și sponsorii ▌notifică împreună ESMA prin intermediul modelului menționat la alineatul 5 al prezentului articol că securitizarea îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 7-10 sau 11-13 ale prezentului regulament („notificare STS”). Dacă un program ABCP are inițiatori multipli, fiecare inițiator informează ESMA numai în ceea ce privește cerințele prevăzute la articolul 12 în legătură cu propriile tranzacții. ESMA publică pe site-ul său internet oficial notificarea STS în conformitate cu alineatul (4). Aceștia informează, de asemenea, autoritatea lor competentă. Inițiatorul, sponsorul și SSPE-ul unei securitizări îl desemnează pe unul dintre ei drept entitate care să fie primul punct de contact pentru investitori și autoritățile competente. În cazul în care inițiatorul și sponsorul nu au convenit între ei care dintre entități trebuie să îndeplinească cerințele de la prezentul articol, îndeplinirea lor cade în sarcina inițiatorului.

(1a)  Inițiatorul, sponsorul sau SSPE pot recurge la serviciile unei părți terțe pentru a verifica dacă o securitizare respectă criteriile STS. Cu toate acestea, un astfel de aviz al unei părți terțe nu afectează răspunderea inițiatorului, a sponsorului sau a SSPE în ceea ce privește obligațiile lor legale ce decurg din prezentul regulament.

În cazul în care inițiatorul, sponsorul sau SSPE utilizează serviciile unei părți terțe pentru a evalua conformitatea unei securitizări cu articolele 7-10 sau cu articolele 11-13, notificarea STS include o declarație potrivit căreia conformitatea cu criteriile STS a fost confirmată de către respectiva parte terță. Notificarea respectivă include, de asemenea, numele părții terțe și locul unde aceasta este stabilită.

(2)  Atunci când inițiatorul sau creditorul inițial nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, notificarea efectuată în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol este însoțită de următoarele:

(a)  confirmarea din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că activitatea sa de acordare de credite are loc pe baza unor criterii solide și a unor procese stabilite în mod clar de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor și că inițiatorul sau creditorul inițial a instituit sisteme eficace de aplicare a unor astfel de procese;

(b)  o declarație în care să se precizeze dacă elementele menționate la litera (a) fac obiectul supravegherii.

(3)  Inițiatorul, sponsorul sau SSPE informează de îndată ESMA și autoritatea lor competentă atunci când o securitizare nu mai îndeplinește cerințele de la articolele 7-10 sau de la articolele 11-13 ▌.

(4)  ESMA publică imediat într-o secțiune specială de pe site-ul său internet ▌ o listă a tuturor securitizărilor cu privire la care inițiatorii, sponsorii și SSPE au notificat faptul că îndeplinesc cerințele menționate la articolele 7-10 sau la articolele 11-13. ESMA actualizează lista atunci când securitizările nu mai sunt considerate STS în urma unei decizii a autorităților competente sau a unei notificări din partea inițiatorului, sponsorului sau SSPE. Atunci când autoritatea competentă a impus sancțiuni administrative sau măsuri corective în conformitate cu articolul 17, aceasta informează imediat ESMA în acest sens. ESMA indică de îndată pe listă faptul că o autoritate competentă a impus sancțiuni administrative sau măsuri corective în ceea ce privește securitizarea respectivă.

(5)  ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care specifică informațiile pe care trebuie să le prezinte inițiatorul, sponsorul și SSPE pentru a-și respecta obligațiile prevăzute la alineatul (1) și pune la dispoziție formatul de prezentare a acestora prin intermediul unor modele standardizate.

ESMA îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de ... [douăsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.

Capitolul 4

Supravegherea

Articolul 15

Desemnarea autorităților competente

(1)  Respectarea obligațiilor menționate la articolul 3 din prezentul regulament se asigură de către următoarele autorități competente în conformitate cu competențele care le sunt conferite prin actele juridice relevante:

(a)  în cazul societăților de asigurare și de reasigurare, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 13 alineatul (10) din Directiva 2009/138/CE;

(b)  în cazul administratorilor de fonduri de investiții alternative, autoritatea competentă responsabilă desemnată în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/UE;

(c)  în cazul organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și al societăților de administrare a OPCVM, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;

(d)  în cazul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 6 litera (g) din Directiva 2003/41/CE;

(e)  în cazul instituțiilor de credit sau al firmelor de investiții, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului.

(2)  Autoritățile competente responsabile de supravegherea sponsorilor în conformitate cu articolul 4 al Directivei 2013/36/UE, inclusiv BCE în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, se asigură că sponsorii respectă obligațiile prevăzute la articolele 4-14 ale prezentului regulament.

(3)  Atunci când inițiatorii, creditorii inițiali și SSPE sunt entități supravegheate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, Directiva 2009/138/CE, Directiva 2003/41/CE, Directiva 2011/61/UE sau Directiva 2009/65/CE, autoritățile competente relevante desemnate în conformitate cu actele respective, inclusiv BCE în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, asigură respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 4-5 ale prezentului regulament.

(4)  În cazul entităților care nu sunt reglementate de actele legislative ale Uniunii menționate la alineatul (3), statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente care să asigure respectarea articolelor 4-5 ale prezentului regulament. Statele membre informează Comisia, ESMA, ABE și EIOPA și autoritățile competente ale celorlalte state membre cu privire la desemnarea autorităților competente în temeiul prezentului alineat. Prezenta obligație nu se aplică în ceea ce privește societățile nefinanciare care vând expuneri în cadrul unui program ABCP sau al unei alte tranzacții sau scheme de securitizare.

(4a)  ESMA, împreună cu autoritățile naționale competente responsabile de supravegherea piețelor de valori mobiliare, supraveghează și asigură respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 6-14.

(5)  ESMA publică și actualizează pe site-ul său internet o listă a autorităților competente menționate la prezentul articol.

Articolul 16

Competențele autorităților competente

(1)  Fiecare stat membru se asigură că autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 15 alineatele (2)-(4a) deține competențele de supraveghere, de investigare și de sancționare necesare pentru a-și îndeplini sarcinile ce îi revin în temeiul prezentului regulament.

(2)  Autoritatea competentă, desemnată în conformitate cu articolul 15 alineatele (2)-(4a), verifică periodic procedurile, procesele și mecanismele puse în aplicare de către inițiatori, sponsori, SSPE și creditorii inițiali pentru a se conforma prezentului regulament.

(2a)  Autoritatea competentă monitorizează noile emisiuni, inclusiv prin verificări periodice la fața locului, în special emisiunile de securitizări cu care piețele nu sunt familiarizate, pentru a depista încălcările menționate la articolul 17 alineatul (1) sau aspecte care, la prima vedere, nu au nicio altă justificare decât eludarea dispozițiilor din prezentul regulament.

(3)  Autoritățile competente impun obligația ca riscurile care decurg din tranzacțiile de securitizare, inclusiv riscurile la adresa reputației, să fie evaluate și abordate prin politici și proceduri adecvate ale inițiatorilor, sponsorilor, SSPE și creditorilor inițiali.

(3a)  Autoritatea competentă monitorizează, după caz, efectele specifice pe care le are participarea pe piața securitizării asupra stabilității instituției financiare ce acționează în calitate de creditor inițial, inițiator, sponsor sau investitor în cadrul supravegherii prudențiale în domeniul securitizării, luând în considerare, fără a exclude o reglementare sectorială mai strictă:

(a)  volumul amortizoarelor de capital pentru a atenua prociclicitatea pieței securitizărilor;

(b)  volumul rezervelor de lichidități pentru a compensa o posibilă concentrare a sprijinului instituțiilor de credit pentru programele ABCP;

(c)  riscul de lichiditate pentru investitori din cauza neconcordanței scadențelor între finanțarea și investițiile lor.

În cazul în care autoritatea competentă identifică un risc la adresa stabilității financiare a unei instituții financiare sau a sistemului financiar în ansamblul său, indiferent de obligațiile care îi revin în temeiul articolului 21, aceasta ia măsuri pentru a atenua riscul respectiv, raportează constatările sale autorității competente pentru instrumentele macroprudențiale desemnate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Comitetului european pentru risc sistemic și informează Comisia și Parlamentul European în acest sens.

(3b)  Autoritatea competentă, împreună cu ESMA, monitorizează orice posibilă eludare a obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1a) din prezentul regulament prin care securitizările sunt special structurate sau comercializate astfel încât să nu intre în domeniul de aplicare al acestor obligații. Autoritatea competentă monitorizează și prezintă ESMA un raport, ESMA evaluează informațiile raportate de către autoritatea competentă și raportează Comisiei, Parlamentului și Consiliului orice evoluție esențială a practicilor de piață în această privință.

Articolul 16a

Supravegherea macroprudențială a pieței securitizărilor

(1)  În cadrul sarcinilor lor respective, Comitetul european pentru risc sistemic este responsabil de supravegherea macroprudențială a pieței securitizărilor din Uniunea Europeană, iar ABE este responsabilă de supravegherea microprudențială, ținând totodată seama de caracteristicile specifice ale segmentelor de piață și ale categoriilor de active.

(2)  După publicarea raportului bienal privind piața securitizărilor menționat la articolul 29 și, de asemenea, pentru a reflecta schimbarea condițiilor de pe piață, pentru a preveni apariția unor bule ale activelor în diferite segmente ale pieței sau în diferite categorii de active și pentru a evita închiderea unor părți ale pieței securitizărilor din Uniune în perioade de criză, ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de șase luni de la data publicării unui astfel de raport și elaborează ulterior o dată la doi ani standarde tehnice de reglementare revizuite, pentru a preciza:

(a)  nivelul ratei de reținere a riscului menționate la articolul 4 alineatul (1), într-un interval maxim cuprins între 5 % și 20 %, aplicabil pentru modalitățile de reținere menționate la articolul 4 alineatul (2), ținând seama de caracteristicile segmentelor de piață;

(b)   în ce măsură garanțiile sunt aplicabile activelor securitizate;

(c)   dacă inițiatorul a reținut expunerile în bilanțul său pentru o parte din scadența lor inițială, atunci când a stabilit rata de reținere cerută;

(d)  dacă ratele de reținere cerute trebuie să fie majorate până la nivelul maxim de 20 % sau a motiva de ce ar trebui să fie ajustate în sens descrescător, ținând cont în același timp de caracteristicile segmentelor de piață; și

(e)  dacă garanțiile sunt aplicabile activelor securitizate.

Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare sunt elaborate până la … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau, dacă este cazul, doi ani de la data elaborării în temeiul prezentului alineat a celor mai recente proiecte de standarde tehnice de reglementare. O ajustare a ratei de reținere inclusă în proiectele de standarde tehnice de reglementare va intra în vigoare pentru securitizările care nu au fost comunicate BCE în conformitate cu articolele 243 și 244 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 până la data intrării în vigoare a standardelor tehnice de reglementare respective.

ABE îi prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare în termen de ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(3)  După publicarea raportului menționat la articolul 29 din prezentul regulament, CERS formulează recomandări la adresa statelor membre în care precizează dacă este necesară reevaluarea măsurilor axate pe debitor, inclusiv ajustarea nivelului maxim al raportului împrumut/valoare, împrumut/venit sau serviciu al datoriei/venit în cazul activelor ce urmează să fie securitizate.

(4)  Ori de câte ori se prezintă un proiect de standard tehnic de reglementare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, Comisia analizează, de asemenea, dacă, în conformitate cu articolul 270f din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sunt necesare modificări ale nivelurilor minime de risc pentru securitizări prevăzute la articolele 259, 260, 261, 263 și 264 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și adoptă acte delegate în consecință, după caz.

Articolul 17

Sancțiuni administrative și măsuri corective

(1)  Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea și de a impune sancțiuni penale în temeiul articolului 19 din prezentul regulament, statele membre instituie norme care stabilesc sancțiuni administrative și măsuri corective corespunzătoare aplicabile în situațiile în care:

(a)  un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit cerințele de la articolul 4;

(b)  un inițiator, un sponsor și o SSPE nu au îndeplinit cerințele de la articolul 5;

(c)  o securitizare este desemnată drept STS, iar un inițiator, un sponsor și o SSPE ale acestei securitizări nu au îndeplinit cerințele de la articolele 7-10 sau de la articolele 11-13 ▌.

(ca)  un inițiator sau un sponsor utilizează denumirea „STS” pentru securitizarea lor, încălcând dispozițiile articolului 6 din prezentul regulament, cu excepția cazului în care securitizarea îndeplinește toate cerințele fie de la articolele 7-10, fie de la articolele 11-13 din prezentul regulament;

(cb)  un inițiator sau un sponsor efectuează o notificare înșelătoare în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament.

De asemenea, statele membre se asigură că sancțiunile administrative și/sau măsurile corective sunt puse efectiv în aplicare.

(2)  Sancțiunile și măsurile respective sunt eficace, proporționale și disuasive și includ cel puțin următoarele:

(a)  o declarație publică în care se specifică identitatea persoanei fizice sau juridice și natura încălcării, în conformitate cu articolul 22;

(b)  un ordin prin care i se solicită persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c)  o interdicție temporară emisă împotriva oricărui membru al organului de conducere al inițiatorului, al sponsorului sau al SSPE ori împotriva oricărei alte persoane fizice care este considerată răspunzătoare, de a exercita funcții de conducere în cadrul acestor societăți;

(d)  în cazul încălcării menționate la alineatul (1) litera (c) al prezentului articol, o interdicție temporară emisă împotriva inițiatorului, sponsorului și SSPE de a notifica că o securitizare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 7-10 sau la articolele 11-13 ale prezentului regulament;

(e)  în cazul unei persoane fizice, amenzi administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la data de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(f)  sau, în cazul unei persoane juridice, amenzile administrative maxime prevăzute la litera (e) sau echivalente cu o sumă de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice respective ce reiese din cea mai recentă situație a conturilor disponibilă aprobată de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situații disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societății-mamă principale;

(g)  amenzi administrative maxime egale cu cel puțin de trei ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depășește valorile maxime prevăzute la literele (e) și (f).

(ga)  amenzi administrative minime egale cu cel puțin valoarea beneficiului rezultat din încălcare, atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depășește valorile maxime prevăzute la literele (e) și (f) de la prezentul alineat.

(3)  Atunci când dispozițiile alineatului (1) se aplică persoanelor juridice, statele membre se asigură, de asemenea, că autoritățile competente aplică sancțiunile administrative și măsurile corective prevăzute la alineatul (2) membrilor organului de conducere, precum și altor persoane care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile de încălcare.

(4)  Statele membre se asigură că orice decizie de impunere a unor sancțiuni administrative sau a unor măsuri corective prevăzute la alineatul (2) este justificată în mod corespunzător și face obiectul dreptului la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești.

Articolul 18

Exercitarea competenței de a impune sancțiuni administrative și măsuri corective

(1)  Autoritățile competente își exercită competențele de a impune sancțiunile administrative și măsurile corective menționate la articolul 17 din prezentul regulament în conformitate cu cadrele lor juridice naționale:

(a)  în mod direct;

(b)  în colaborare cu alte autorități;

(c)  prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(2)  La stabilirea tipului și nivelului unei sancțiuni administrative sau al unei măsuri corective impuse în temeiul articolului 17 din prezentul regulament, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv măsura în care încălcarea este intenționată sau rezultă dintr-o eroare de fapt, și, după caz:

(a)  importanța semnificativă, gravitatea și durata încălcării;

(b)  gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare și dacă s-a apelat la consilierea furnizată de o parte terță pentru a asigura îndeplinirea condițiilor STS;

(c)  puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum este indicată în special de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile;

(d)  importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)  pierderile suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)  nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei fizice sau juridice responsabile, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(g)  încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

Articolul 19

Prevederea de sancțiuni penale

(1)  Statele membre pot decide să nu stabilească norme privind sancțiunile administrative sau măsurile corective în cazul unor încălcări care fac deja obiectul unor sancțiuni penale în dreptul intern.

(2)  Atunci când statele membre aleg, în conformitate cu alineatul (1), să prevadă sancțiuni penale pentru încălcarea menționată la articolul 17 alineatul (1) din prezentul regulament, acestea se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare, astfel încât autoritățile competente să dispună de toate competențele necesare pentru a lua legătura cu autoritățile judiciare, autoritățile responsabile de urmărirea penală sau autoritățile judiciare din jurisdicția lor pentru a primi informații specifice legate de anchete penale sau de proceduri penale inițiate pentru încălcările menționate la articolul 17 alineatul (1) și pentru a furniza aceleași informații celorlalte autorități competente și ESMA, ABE și EIOPA cu scopul de a-și îndeplini obligația de a coopera în sensul prezentului regulament.

Articolul 20

Obligații de notificare

Statele membre notifică actele cu putere de lege și actele administrative de punere în aplicare a prezentului capitol, inclusiv orice dispoziții relevante de drept penal, Comisiei, ESMA, ABE și EIOPA până la [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Statele membre notifică fără întârzieri nejustificate Comisiei, ESMA, ABE și EIOPA orice modificare ulterioară a acestor acte.

Articolul 21

Cooperarea între autoritățile competente și autoritățile europene de supraveghere

(1)  Autoritățile competente menționate la articolul 15 din prezentul regulament și ESMA, ABE și EIOPA cooperează îndeaproape și fac schimb de informații pentru a-și îndeplini atribuțiile ce le revin în temeiul articolelor 16-19, în special pentru a identifica și remedia cazurile de nerespectare a prezentului regulament.

(1a)  Se instituie un comitet special pentru securitizări în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, în cadrul căruia autoritățile competente cooperează pentru a-și îndeplini atribuțiile în temeiul articolelor 16-19 din prezentul regulament.

(2)  Autoritățile competente pot coopera, de asemenea, cu autoritățile competente ale țărilor terțe în ceea ce privește exercitarea prerogativelor lor de sancționare și facilitarea recuperării sancțiunilor pecuniare.

(3)  În cazul în care o autoritate competentă constată că prezentul regulament a fost încălcat sau în cazul în care are motive să creadă că regulamentul a fost încălcat, aceasta informează autoritatea competentă a inițiatorului, a sponsorului, a creditorului inițial, a SSPE sau a investitorului cu privire la constatările sale, detaliate suficient. Autoritățile competente vizate își coordonează îndeaproape activitatea de supraveghere pentru a asigura consecvența între decizii, iar autoritatea competentă care constată încălcarea informează imediat ESMA.

(4)  În cazul în care încălcarea menționată la alineatul (3) se referă, în special, la o notificare incorectă sau înșelătoare în temeiul articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament, autoritatea competentă care a constat încălcarea notifică, de asemenea, fără întârziere ESMA, ABE și EIOPA constatările sale.

(5)  Odată ce primește informațiile menționate la alineatul (3), autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru remedierea încălcării identificate și informează celelalte autorități competente vizate, în special pe cele ale inițiatorului, sponsorului, SSPE, precum și autoritățile competente ale titularului unei poziții din securitizare, atunci când se cunoaște cine este acesta. În caz de dezacord între autoritățile competente, chestiunea este adusă în atenția ESMA și se aplică procedura de la articolul 19 și, după caz, de la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(6)  ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica obligația generală de cooperare, informațiile care urmează să fie transmise în temeiul alineatului (1) și obligațiile de notificare în temeiul alineatelor (3) și (4).

ESMA transmite Comisiei, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la ... [douăsprezece luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 22

Publicarea sancțiunilor administrative și a măsurilor corective

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente publică, fără întârzieri nejustificate, pe site-urile lor internet oficiale deciziile de impunere a unei sancțiuni administrative sau a unei măsuri corective în cazul încălcării articolelor 4, 5 sau a articolului 14 alineatul (1) din prezentul regulament, după ce destinatarului sancțiunii sau măsurii i s-a notificat respectiva decizie.

(2)  Publicarea menționată la alineatul (1) include informații privind tipul și natura încălcării, identitatea persoanelor responsabile și sancțiunile sau măsurile impuse.

(3)  În cazul în care, în urma unei evaluări de la caz la caz, autoritatea competentă consideră că publicarea identității, în cazul persoanelor juridice, sau a identității și a datelor cu caracter personal, în cazul persoanelor fizice, este disproporționată sau în cazul în care autoritatea competentă consideră că publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație în curs, statele membre se asigură că autoritățile competente iau una dintre următoarele măsuri:

(a)  amână publicarea deciziei de impunere a sancțiunii administrative sau a măsurii corective până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează; sau

(b)  publică decizia de impunere a sancțiunii administrative sau a măsurii corective, omițând pentru o perioadă de timp rezonabilă, identitatea și datele cu caracter personal ale destinatarului, dacă se estimează că în acel interval de timp motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe și dacă publicarea anonimă asigură protecția efectivă a datelor cu caracter personal vizate; sau

(c)   nu publică decizia de impunere a sancțiunii administrative sau a măsurii corective, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)  că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare;

(ii)  proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi minore.

(4)  Atunci când se decide publicarea sancțiunii sau a măsurii în condiții de anonimat, se poate amâna publicarea datelor relevante. Dacă decizia de impunere a unei sancțiuni administrative sau a unei măsuri corective face obiectul unui recurs în fața autorităților judiciare relevante, autoritățile competente includ, de asemenea, de îndată, pe site-ul lor oficial, această informație și orice altă informație ulterioară cu privire la rezultatul recursului. Se publică, de asemenea, hotărârile judecătorești care anulează deciziile de impunere a unei sancțiuni administrative sau a unei măsuri corective.

(5)  Autoritățile competente se asigură că orice publicare menționată la alineatele (1)-(4) rămâne pe site-ul lor oficial timp de cel puțin cinci ani de la publicare. Datele cu caracter personal incluse în publicare se păstrează pe site-ul oficial al autorității competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecție a datelor.

(6)  Autoritățile competente informează ESMA, ABE și EIOPA cu privire la toate sancțiunile administrative și măsurile corective impuse, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la recursurile introduse și la rezultatul acestora. Statele membre se asigură că autoritățile competente primesc informațiile și hotărârea judecătorească definitivă în legătură cu orice sancțiune penală impusă și le transmit ESMA, ABE sau EIOPA.

(7)  ESMA, ABE și EIOPA mențin în comun o bază de date centralizată a sancțiunilor administrative și a măsurilor corective care le-au fost comunicate. Această bază de date poate fi accesată doar de autoritățile competente și este actualizată pe baza informațiilor furnizate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (6).

Capitolul 4a

Cerințe aplicabile registrelor de securitizări

Articolul 22a

Cerințe generale

(1)  Registrele de securitizări:

(a)  dispun de sisteme robuste de guvernanță, care includ o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente și mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile solide, care să împiedice orice divulgare a informațiilor confidențiale;

(b)  mențin și aplică reguli organizaționale și administrative scrise și eficiente pentru identificarea și gestionarea conflictelor de interese care pot apărea în legătură cu managerii și membrii personalului lor sau cu orice persoană strâns legată de aceștia, fie direct, fie indirect;

(c)  instituie politici și proceduri adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament de către registre, inclusiv de către managerii și angajații lor; și

(d)  mențin și utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a asigura continuitatea și buna funcționare a registrelor de securitizări în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților. Ele utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționate.

(2)  În cazul în care un registru de securitizări oferă servicii auxiliare cum ar fi analize, prognoze de piață, estimări ale tendințelor economice, analize de preț și alte analize generale de date, precum și servicii de distribuție conexe, registrul de securitizări menține respectivele servicii auxiliare separate din punct de vedere operațional de funcția registrului de securitizări de colectare și de păstrare la nivel central a informațiilor referitoare la securitizări, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)  Personalul de conducere și membrii consiliului de administrație al unui registru de securitizări trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea solidă și prudentă a registrului.

(4)  Registrele de securitizări dispun de cerințe de acces obiective, nediscriminatorii și publice pentru inițiatori, sponsori și SSPE care fac obiectul obligației de transparență prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament. Registrele de securitizări acordă prestatorilor de servicii acces nediscriminatoriu la informațiile deținute de acestea, numai dacă contrapărțile relevante și-au dat acordul în acest sens. Limitările accesului sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care sunt expuse informațiile păstrate de registrele de securitizări.

(5)  Registrele de securitizări fac publice prețurile și taxele aferente serviciilor prestate în temeiul prezentului regulament. Acestea fac publice prețurile și taxele aferente fiecărui serviciu furnizat separat, inclusiv reducerile și rabaturile, precum și condițiile de îndeplinit pentru a beneficia de acestea. Ele permit inițiatorilor, sponsorilor și SSPE să îndeplinească cerințele privind informațiile pentru a accede separat la serviciile specifice. Prețurile și taxele percepute de registrele de securitizări sunt stabilite în funcție de costuri.

(6)  Registrele de securitizări dispun de proceduri adecvate pentru a asigura calitatea informațiilor publicate.

(7)  Pentru a asigura aplicarea consecventă a cerințelor de transparență și acuratețea informațiilor, ESMA elaborează proiecte de standarde de reglementare care precizează detaliile procedurilor ce urmează să fie aplicate de registrele de securitizări pentru a verifica exhaustivitatea și corectitudinea informațiilor furnizate de către inițiatori, sponsori și SSPE în temeiul articolului 5 alineatul (2).

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 22b

Fiabilitatea operațională

(1)  Registrele de securitizări identifică sursele de risc operațional și le reduc la minimum prin dezvoltarea unor sisteme, mijloace de control și proceduri adecvate. Aceste sisteme sunt fiabile și sigure și au o capacitate adecvată pentru a trata informațiile primite.

(2)  Registrele de securitizări prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de redresare în caz de dezastru cu scopul de a asigura menținerea funcțiilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor. Acest plan prevede cel puțin crearea unor capacități de rezervă.

(3)  Un registru de securitizări a cărui înregistrare a fost retrasă asigură o înlocuire adecvată, inclusiv transferul datelor către alte registre de securitizări.

Articolul 22c

Salvgardare și înregistrare

(1)  Registrele de securitizări asigură confidențialitatea, integritatea și protecția informațiilor primite în temeiul articolului 5 alineatul (1).

(2)  Registrele de securitizări pot utiliza informațiile pe care le primesc în temeiul prezentului regulament în scopuri comerciale numai dacă inițiatorul, sponsorul sau SSPE și-au dat acordul în acest sens.

(3)  Registrele de securitizări înregistrează rapid informațiile primite în temeiul articolului 5 alineatul (1) și le păstrează timp de cel puțin 10 ani de la încetarea contractelor respective. Ele utilizează proceduri de înregistrare rapide și eficiente pentru a documenta modificările aduse informațiilor înregistrate.

(4)  Registrele de securitizări permit inițiatorului, sponsorului sau SSPE să acceseze și să corecteze informațiile referitoare la contractul respectiv în timp util.

(5)  Registrele de securitizări iau toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele lor.

O persoană fizică care are o legătură strânsă cu un registru de securitizări sau o persoană juridică cu care registrul respectiv are o relație de întreprindere-mamă sau de filială nu utilizează informațiile confidențiale înregistrate de un registru de securitizări în scop comercial.

Articolul 22d

Transparență și disponibilitatea datelor

(1)  Registrele de securitizări publică, la intervale regulate și într-un mod ușor accesibil, informații în temeiul articolului 5 alineatul (1) din prezentul regulament cu privire la modelele standardizate care le sunt raportate.

(2)  Registrele de securitizări colectează și păstrează date și se asigură că entitățile menționate la alineatul (3) au acces direct și imediat la informațiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (d) de la articolul 5 din prezentul regulament pentru a le permite să își îndeplinească responsabilitățile și mandatele.

(3)  Registrele de securitizări raportează date agregate în conformitate cu un model standardizat furnizat de ESMA. Aceste informații sunt publicate de ESMA în conformitate cu articolul 5 alineatul (2a) din prezentul regulament.

(4)  Registrele de securitizări pun informațiile necesare la dispoziția următoarelor entități pentru a le permite să-și îndeplinească responsabilitățile și mandatele:

(a)  ESMA;

(b)  autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 15 din prezentul regulament;

(5)  ESMA comunică celorlalte autorități relevante ale Uniunii informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor.

(6)  ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, inclusiv modele standardizate, cu scopul de a specifica informațiile și formatul aferent pe care trebuie să le furnizeze inițiatorul, sponsorul și SSPE pentru a-și respecta obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (d) de la articolul 5 din prezentul regulament.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 22e

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5i alineatul (7), la articolul 5p alineatul (3) și la articolul 22f alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 5i alineatul (7), la articolul 5p alineatul (3) și la articolul 22f alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Înainte de a adopta un act delegat, Comisia se consultă cu ESMA.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5i alineatul (7), al articolului 5p alineatul (3) și al articolului 22f alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Capitolul 4b (nou)

Regimul aplicabil țărilor terțe

Articolul 22f

Echivalența și recunoașterea cadrului de reglementare

(1)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22e pentru a completa prezentul regulament, stabilind că mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale unei țări terțe:

(a)  sunt echivalente cu cerințele prevăzute la articolele 7-10 pentru securitizări care nu sunt ABCP și la articolele 11-13 pentru securitizări ABCP, precum și cu competențele de supraveghere și sancțiunile prevăzute în capitolul 4; și

(b)  sunt aplicate și se asigură respectarea lor în mod efectiv și echitabil și fără să creeze distorsiuni, astfel încât să asigure eficacitatea supravegherii și a aplicării normelor în țara terță respectivă;

(2)  În cazul în care Comisia a adoptat un act delegat privind echivalența în legătură cu o țară terță, astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, se consideră că o securitizare a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 7-10 pentru securitizări care nu sunt ABCP și la articolele 11-13 pentru securitizări ABCP, în cazul în care inițiatorul, sponsorul sau SSPE acestei securitizări este stabilit în țara terță respectivă, iar inițiatorul, sponsorul și SSPE, după caz, au respectat obligațiile relevante din această țară terță în ceea ce privește securitizarea în cauză.

(3)  Comisia, în cooperare cu ESMA, monitorizează punerea efectivă în aplicare de către țările terțe a cerințelor echivalente celor prevăzute la articolele 6-14 în legătură cu care a fost adoptat un act delegat privind echivalența și prezintă periodic un raport Parlamentului European și Consiliului în acest sens. În cazul în care constată o aplicare insuficientă sau inconsecventă a cerințelor echivalente de către autoritățile țării terțe, Comisia analizează dacă este oportun să retragă recunoașterea echivalenței cadrului juridic în cauză din țara terță în termen de 30 de zile calendaristice de la prezentarea raportului.

TITLUL III

MODIFICĂRI

Articolul 23

Modificarea Directivei 2009/65/CE

Articolul 50a din Directiva 2009/65/CE se elimină.

Articolul 24

Modificarea Directivei 2009/138/CE

Directiva 2009/138/CE se modifică după cum urmează.

1.  La articolul 135, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, de stabilire a specificațiilor pentru circumstanțele în care se poate impune o exigență proporțională de capital suplimentar când cerințele stabilite la articolele 3 și 4 din Regulamentul [Regulamentul privind securitizarea] au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3).

(3) Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește alineatul (2), EIOPA elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenței proporționale de capital suplimentar menționate la alineatul respectiv.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

2.  Articolul 308b alineatul (11) se elimină.

Articolul 25

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2009/1060

Regulamentul (CE) nr. 2009/1060 se modifică după cum urmează:

1.  În considerentele 22 și 41, la articolul 8c și în anexa II punctul 1, „instrument financiar structurat” se înlocuiește cu „instrument de securitizare”.

2.  În considerentele 34 și 40, la articolul 8 alineatul (4), la articolul 8c, la articolul 10 alineatul (3), la articolul 39 alineatul (4), precum și în anexa I secțiunea A punctul 2 alineatul (5), în anexa I secțiunea B punctul 5, în anexa II (în titlu și la punctul 2), în anexa III partea I punctele 8, 24 și 45 și în anexa III partea III punctul 8, „instrumente financiare structurate” se înlocuiește cu „instrumente de securitizare”;

3.  La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament stabilește, de asemenea, obligații pentru emitenții și părțile terțe conexe stabiliți în Uniune în ceea ce privește instrumentele de securitizare.”

4.  La articolul 3, litera (l) se înlocuiește cu următorul text:

„ (l) «instrument de securitizare» înseamnă un instrument financiar sau alte active rezultate dintr-o tranzacție sau o schemă de securizare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul [prezentul regulament];”

5.  Articolul 8b se elimină.

Articolul 26

Modificarea Directivei 2011/61/UE

Articolul 17 din Directiva 2011/61/UE se elimină.

Articolul 27

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Regulamentul 648/2012/UE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2, se adaugă punctele 30 și 31:

„30. «obligațiune garantată» înseamnă o obligațiune care întrunește cerințele prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

31. «entitatea emitentă a obligațiunii garantate» înseamnă emitentul obligațiunii garantate sau portofoliul de acoperire al unei obligațiuni garantate.”

2.  La articolul 4, se adaugă următoarele alineate (5) și (6):

„(5) Articolul 4 alineatul (1) nu se aplică în cazul contractelor derivate extrabursiere care sunt încheiate de entități emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare, în sensul Regulamentului [Regulamentul privind securitizarea], cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a) în ceea ce privește entitățile special constituite în scopul securitizării, entitatea special constituită în scopul securitizării emite exclusiv securitizări care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 7-10 sau la articolele 11-13 și la articolul 6 din Regulamentul [Regulamentul privind securitizarea];

(b) contractul derivat extrabursier se utilizează exclusiv pentru acoperirea riscului ratei dobânzii sau a neconcordanțelor de monedă aferente obligațiunii garantate sau securitizării; și

(c) măsurile aferente obligațiunii garantate sau securitizării atenuează în mod corespunzător riscul de credit al contrapărții în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate de entitatea emitentă a obligațiunii garantate sau de entitatea special constituită în scopul securitizării în legătură cu obligațiunea garantată sau cu securitizarea.

(6) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol și ținând seama de necesitatea de a preveni arbitrajul de reglementare, AES elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare de stabilire a măsurilor din cadrul obligațiunilor garantate sau al securitizărilor care atenuează în mod corespunzător riscul de credit al contrapărții în sensul alineatului (5).

AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

3.  La articolul 11, alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:

„(15) Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AES elaborează proiecte comune de standarde tehnice de reglementare în care precizează:

(a) procedurile de management al riscului, inclusiv nivelul și tipul garanției reale, precum și mecanismele de segregare necesare în vederea respectării dispozițiilor alineatului (3);

(b) procedurile pe care trebuie să le urmeze contrapărțile și autoritățile competente relevante atunci când aplică exceptările prevăzute la alineatele (6)-(10);

(c) criteriile aplicabile menționate la alineatele (5)-(10), în special referitor la ceea ce ar trebui considerat un impediment de ordin practic sau juridic în calea transferului rapid de fonduri proprii și a stingerii rapide a obligațiilor între contrapărți.

Nivelul și tipul garanției reale necesare în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate de entitățile emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare în sensul [prezentului regulament] și care întrunesc condițiile de la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament, precum și cerințele de la articolele 7-10 sau de la articolele 11-13 și de la articolul 6 din Regulamentul [Regulamentul privind securitizarea] se stabilesc ținând seama de impedimentele întâmpinate în tranzacția de schimb a garanției reale în ceea ce privește contractele de garanție existente în cadrul obligațiunii garantate sau a securitizării. AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

În funcție de natura juridică a contrapărții, Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 fie din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

Articolul 28

Dispoziții tranzitorii

(1)  Prezentul regulament se aplică operațiunilor de securitizare în cazul cărora titlurile de valoare sunt emise la data de [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau după această dată, sub rezerva alineatelor (2)-(6).

(2)  În ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la data de [data intrării în vigoare a prezentului regulament], inițiatorii, sponsorii și SSPE pot utiliza denumirea „STS” sau o denumire care se referă în mod direct sau indirect la acești termeni numai în cazul în care sunt întrunite cerințele prevăzute la articolul 6 din prezentul regulament.

(3)  În ceea ce privește securitizările ale căror titluri de valoare au fost emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, dar înainte de … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], precum și în ceea ce privește securitizările emise înainte de acea dată și în cazul cărora au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014, cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Regulamentul delegat (UE) nr. 2015/35 al Comisiei și Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei, continuă să se aplice în versiunea aplicabilă la … [o zi înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(4)  În ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la data de [data intrării în vigoare a prezentului regulament], instituțiile de credit sau firmele de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 2013/575, întreprinderile de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA), astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, aplică în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, capitolul 1, 2 și 3 și articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei, articolele 254 și 255 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei și, respectiv, articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei în versiunea aplicabilă la [o zi înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(5)  Până la data de la care se vor aplica standardele tehnice de reglementare care urmează a fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 4 alineatul (6) din prezentul regulament, inițiatorii, sponsorii sau creditorul inițial aplică, în sensul obligațiilor prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament, dispozițiile capitolelor 1, 2 și 3 și ale articolului 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei în cazul securitizărilor ale căror titluri de valoare sunt emise la data de [data intrării în vigoare a prezentului regulament] sau după această dată.

(6)  Până la data de la care se vor aplica standardele tehnice de reglementare care urmează a fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 5 alineatul (3) din prezentul regulament, în sensul obligațiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (e) din prezentul regulament, inițiatorii, sponsorii și SSPE pun la dispoziție, pe site-ul de internet menționat la articolul 5 alineatul (2), informațiile menționate în anexele I - VIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/3 al Comisiei.

Articolul 29

Rapoarte

(1)  Până la … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și apoi la fiecare trei ani, ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, publică un raport privind punerea în aplicare a cerințelor privind STS, astfel cum sunt prevăzute la articolele 6-14 ▌.

(2)  Până la … [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia, după consultări cu AES și CERS, publică un raport privind efectele prezentului regulament asupra pieței securitizărilor din Uniune. Raportul respectiv conține îndeosebi o evaluare a tuturor elementelor următoare:

(a)  efectele introducerii etichetei de securitizare STS, inclusiv asupra economiei reale și îndeosebi asupra accesului la credite al IMM-urilor,

(b)  funcționarea pieței respective;

(c)  efectele asupra intercorelării dintre instituțiile financiare și stabilitatea sectorului financiar.

(2a)  Cel puțin din doi în doi ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, publică un raport privind conformitatea participanților la piață cu cerințele prezentului regulament și îndeosebi cu cerințele privind reținerea riscului și modalitățile de reținere a riscului în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

(3)  Până la … [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, publică un raport cu privire la funcționarea cerințelor de transparență de la articolul 5 din prezentul regulament și cu privire la nivelul de transparență al pieței securitizărilor din Uniune.

(3a)  Până la ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ESMA, în strânsă cooperare cu ABE și EIOPA, publică un raport cu privire la fezabilitatea stabilirii unui cadru de reglementare pentru a completa noul cadru privind securitizarea instituit prin prezentul regulament, creând astfel un sistem de bănci cu autorizații limitate care să îndeplinească funcțiile de SSPE și să dețină dreptul exclusiv de a cumpăra expuneri de la inițiatori și de a vinde investitorilor creanțe garantate de expunerile cumpărate. În raport se examinează în detaliu avantajele și dezavantajele, din punctul de vedere al politicilor publice și al economiei reale, ale existenței unor entități clar desemnate care fac obiectul unui regim specific de supraveghere și de insolvență și care îndeplinesc activități esențiale de intermediere între inițiatori și investitori, spre deosebire de situația actuală, foarte eterogenă.

(3b)  Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ABE, în strânsă cooperare cu ESMA și EIOPA, publică un raport cu privire la fezabilitatea unui cadru pentru securitizarea sintetică simplă, transparentă și standardizată, limitată la securitizarea inclusă în bilanț, care să conțină propuneri privind cerințele de capital adecvate pentru o asemenea securitizare.

(3c.)  Până la … [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia, pe baza raportului întocmit de ABE menționat la alineatul (3b), transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la propunerile vizând stabilirea unui cadru pentru securitizarea sintetică simplă, transparentă și standardizată, limitată la securitizarea inclusă în bilanț și cuprinzând propuneri privind cerințele de capital adecvate pentru o asemenea securitizare, însoțit eventual de propuneri legislative.

Articolul 30

Revizuire

Până la … [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Raportul respectiv ține cont, printre altele, de concluziile rapoartelor menționate la articolul 29 alineatele (1)-(3c).

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European  Pentru Consiliu

Președintele  Președintele

ANEXA I

Lista încălcărilor menționate la articolul 5 litera (j)

I  Încălcări legate de cerințe organizaționale sau de conflicte de interese:

(a)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (1) dacă nu dispune de sisteme robuste de guvernanță, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente și mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile solide, care să împiedice divulgarea informațiilor confidențiale;

(b)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (2) dacă nu menține și nu aplică reguli organizaționale și administrative scrise și efective pentru identificarea și gestionarea conflictelor de interese în legătură cu managerii și membrii personalului lor sau cu orice persoană strâns legată de aceștia, fie direct, fie indirect;

(c)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (3) dacă nu instituie politici și proceduri adecvate pentru a asigura respectarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament de către registru, inclusiv de către managerii și angajații săi;

(d)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (4) dacă nu menține și nu utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a asigura continuitatea și buna sa funcționare în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților;

(e)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (5) dacă nu separă, la nivel operațional, serviciile sale auxiliare de funcția de colectare și de păstrare la nivel central a evidențelor referitoare la instrumentele financiare derivate;

(f)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (6) dacă nu se asigură că membrii consiliului său de administrație și personalul său de conducere au o bună reputație și o experiență suficiente pentru a asigura administrarea solidă și prudentă a registrului;

(g)  un registru de securitizări încalcă articolul 22a alineatul (7) dacă nu dispune de cerințe de acces obiective, nediscriminatorii și publice pentru furnizorii de servicii și inițiatorii, sponsorii și SSPE care fac obiectul obligației de raportare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament;

(h)  un registru de securitizări încalcă articolul 22b alineatul (8) dacă nu publică prețurile și taxele aferente serviciilor prestate în temeiul prezentului regulament, dacă nu permite entităților care fac raportări să aibă acces separat la fiecare serviciu sau dacă percepe prețuri și taxe care nu sunt stabilite în funcție de costuri.

II  Încălcări legate de cerințe operaționale:

(a)  un registru de securitizări încalcă articolul 22b alineatul (1) dacă nu identifică sursele de risc operațional și nu reduce la minimum riscurile respective prin dezvoltarea unor sisteme, mijloace de control și proceduri adecvate;

(b)  un registru de securitizări încalcă articolul 22b alineatul (2) dacă nu prevede, nu aplică sau nu menține o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de redresare în caz de dezastru cu scopul de a asigura menținerea funcțiilor sale, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor;

(c)  un registru de securitizări încalcă articolul 22c alineatul (1) dacă nu asigură confidențialitatea, integritatea sau protecția informațiilor primite în temeiul articolului 5 alineatul (2) din prezentul regulament;

(d)  un registru de securitizări încalcă articolul 22c alineatul (2) dacă utilizează datele pe care le primește în temeiul prezentului regulament în scopuri comerciale, fără acordul contrapărților relevante;

(e)  un registru de securitizări încalcă articolul 22c alineatul (3) dacă nu înregistrează rapid informațiile primite în temeiul articolului 5 sau dacă nu le păstrează timp de cel puțin 10 ani de la încetarea contractelor relevante sau dacă nu utilizează proceduri de înregistrare rapide și eficiente pentru a documenta modificările aduse informațiilor înregistrate;

(f)  un registru de securitizări încalcă articolul 22c alineatul (5) dacă nu le permite părților la un contract să acceseze și să corecteze informațiile referitoare la contractul respectiv în timp util;

(h)  un registru de securitizări încalcă articolul 22c alineatul (6) dacă nu ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele sale.

III  Încălcări legate de transparență și disponibilitatea informațiilor:

(a)  un registru de securitizări încalcă articolul 5d alineatul (1) dacă nu publică la intervale regulate și într-un mod ușor accesibil date agregate privind informațiile care îi sunt raportate;

(b)  un registru de securitizări încalcă articolul 5d alineatul (2) dacă nu permite entităților menționate la articolul 5d alineatul (3) un acces direct și imediat la informațiile menționate la articolul 5 pentru a le permite să își îndeplinească responsabilitățile și mandatele.

IV  Încălcări legate de obstacolele din calea activităților de supraveghere:

(a)  un registru de securitizări încalcă articolul 5f alineatul (1) dacă furnizează informații incorecte sau care induc în eroare drept răspuns la o cerere simplă de informații înaintată de ESMA în temeiul articolului 5f alineatul (2) sau la o decizie a ESMA prin care solicită furnizarea de informații în temeiul articolului 5f alineatul (3);

(b)  un registru de securitizări oferă răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate în temeiul articolului 5g alineatul (1) litera (c);

(c)  un registru de securitizări nu se conformează în termenul stabilit unei măsuri de supraveghere adoptate de ESMA în temeiul articolului 5q.

(d)  un registru de securitizări nu informează la timp ESMA în legătură cu orice modificare importantă a condițiilor înregistrării sale.

ANEXA II

Lista coeficienților legați de anumite circumstanțe agravante sau atenuante, în vederea aplicării articolului 22j alineatul (3)

Următorii coeficienți se aplică în mod cumulativ la cuantumurile de bază menționate la articolul 5j alineatul (2):

I  Coeficienți de ajustare legați de circumstanțe agravante:

(a)  în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 pentru fiecare dată când a fost repetată;

(b)  în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai mare de o lună, se aplică un coeficient de 1,5;

(c)  în cazul în care încălcarea a evidențiat deficiențe sistemice în organizarea registrului de securitizări, în special în ceea ce privește procedurile, sistemele de gestionare sau mecanismele de control intern, se aplică un coeficient de 2,2;

(d)  în cazul în care încălcarea are un impact negativ asupra calității datelor pe care le păstrează registrul de securitizări, se aplică un coeficient de 1,5;

(e)  în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

(f)  în cazul în care nu s-a luat nicio măsură corectoare după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

(g)  în cazul în care personalul de conducere al registrului de securitizări nu a cooperat cu ESMA în cadrul desfășurării investigațiilor acesteia, se aplică un coeficient de 1,5.

II  Coeficienți de ajustare legați de circumstanțe atenuante:

(a)  în cazul în care încălcarea a fost săvârșită timp de mai puțin de 24 de ore, se aplică un coeficient de 0,9;

(b)  în cazul în care personalul de conducere al registrului de securitizări poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a preveni încălcarea, se aplică un coeficient de 0,7;

(c)  în cazul în care registrul de securitizări a furnizat ESMA, fără întârziere și în mod eficace, informații complete cu privire la încălcare, se aplică un coeficient de 0,4;

(d)  în cazul în care registrul de securitizări a luat din proprie inițiativă măsuri pentru a se asigura că pe viitor nu mai pot fi săvârșite încălcări similare, se aplică un coeficient de 0,6.

• [1]  JO C 82, 3.3.2016, p. 1.
• [2]  JO C 219, 17.6.2016, p. 2.
• [3] ^* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
• [4]   JO C 82, 3.3.2016, p. 1..
• [5]   JO C 219, 17.6.2016, p. 2
• [6]   Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit (JO L 11, 17.1.2015, p. 1).
• [7]   Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 12, 17.1.2015, p. 1).
• [8]   Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 263).
• [9]   Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
• [10]   Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
• [11]   Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
• [12]   Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).

ANNEX: LIST OF ENTITIES OR PERSONSFROM WHOM THE RAPPORTEUR HAS RECEIVED INPUT

The following list is drawn up on a purely voluntary basis under the exclusive responsibility of the rapporteur. The rapporteur has received input from the following entities or persons in the preparation of the report:

At the first stakeholders meeting on 25 January 2016:

Entity and/or person
AFME, Richard Hopkin
AIMA, Jane Moran
APG, Johan Banard
Bank of America Merill Lynch, Alexander Batchvarov
Blackrock, Carey Evans
Deutsche Bank, Stephanie Schneider
European Association of Public Banks, Thorsten Guthke
European Banking Federation, Enrique Velazquez
Financing and Leasing Association, Edward Simpson
French Banking Federation, Antoine Garnier
HSBC, Constance Usherwood
ING, Johanneke Weitjens
Intesa Sanpaolo, Francesca Passamonti
Lease Europe, Ingrid Vermeersch
Nederlandse Vereniging van Banken, Martijn Vliegenthart
NN Investment Partners, Emanuel van Praag
PGGM, Michel De Jonge
Prime Collateralised Securities, Ian Bell

At the second stakeholders meeting on 21 June 2016:

Entity and/or person
AFME, Richard Hopkin
AIMA, Jane Moran
AmCham, Cameron Morrisy
APG, Johan Banard
Association of British Insurers, Julie Shah
Association of Danish Mortgage Banks, Jens Valdemar Krenchel
Association of German Banks, Kolja Gabriel
Autorité des Marchés Financiers, Veronique Cerneau
AXA Group, Emmanuelle Nasse-Bridier
Bank of America Merill Lynch, Alexander Batchvarov
Banking & Payments Federation Ireland, Niamh O'Donnellan
Blackrock, Carey Evans
BMW, Maurus Unsoeld
British Banking Association, Ashley Dorrington
CreditUtility, Casey Campbell & Tamar Joulia-Paris
CREFC Europe, Peter Cosmetatos
Dutch Securitisation Association, Rob Koning
EuroABS, Ben Bates
European Association of Public Banks, Thorsten Guthke
European Banking Federation, Enrique Velazquez
European Financial Services Round Table, Rémi Haumonté
European Fund and Asset Management Association, Vincent Dessard
European Investment Fund, George Passaris
Finance Watch, Frederic Hache
Financing and Leasing Association, Edward Simpson
Fleishman Hillard, Chiara Sandon
Ford Credit Europe, Eugene Scales
French Asset Management Association, Maria Goncalves
French Banking Federation, Antoine Garnier
HSBC, Constance Usherwood
ING, Johanneke Weitjens
Insurance Europe, Alois Thiant
International Capital Market Association, Patrik Karlsson
Italian banking association, Emanuela Farris
KfW Bankengruppe, Helmut von Glasenapp
Lease Europe, Ingrid Vermeersch
Loan Market Association, Nicholas Voisey
McGraw Hill Financial, David Henry Doyle
Moody’s Investors Service, Winifred Alexander-Tate
NN Investment Partners, Emanuel van Praag
PGGM, Michel De Jonge
Prime Collateralised Securities, Ian Bell
Prudential M&G, Branimira Radoslavova
Société Générale, Hugues Saillard
Standard Life Investment, Anne Schneider
The Investment Association, Pamela Gachara
TwentyFour Asset Management, Rob Ford
Verband der Automobilindustrie, Ralf Diemer
Webers Handwick, Katie LaZelle

Other persons, who were not present at one of the two stakeholders meetings:

Entity and/or person
Bundesverband der Deutschen Industrie e.V., Reinhard Kudiß
CEPS, Karel Lannoo
CFA Institute, Josina Kamerling
De Argumentenfabriek, Robin Fransman
Deutsche Bank, Stephanie Schneider
Deutscher Industrie- und Handelskammertag e.V., Susanne Lechner
Deutsches Aktieninstitut e.V., Norbert Kuhn
EURONEXT, Daphne van der Stam
European Central Bank, Vítor Constâncio
European Court of Auditors, Baudilio Tomé Muguruza
European Investment Bank, Susanne Fuhrmann
ESMA, Steven Maijoor
FESSUD, Marie Lepretre
Financial Conduct Authority, Nicholas Herbert-Young
French Association of Specialised Finance Companies, Louis-Marie Durand
Intesa Sanpaolo, Francesca Passamonti
Investment Association, Pamela Gachara
Nederlandse Vereniging van Banken, Martijn Vliegenthart
Rabobank, Bas Brouwers
Santander, Andrew Scourse
Scope Ratings AG, Torsten Hinrichs
U.S. Treasury Representative, Lawrence Norton
University of Amsterdam, Ewald Engelen
University of the West of England, Daniela Gabor
VNO-NCW, Winand Quaedvlieg

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

Titlu	Norme comune privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată
Referințe	COM(2015)0472 – C8-0288/2015 – 2015/0226(COD)
Data prezentării la PE	30.9.2015
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	ECON 14.10.2015
Comisii sesizate pentru aviz Data anunțului în plen	ITRE 14.10.2015	IMCO 14.10.2015	JURI 14.10.2015
Avize care nu au fost emise Data deciziei	ITRE 13.10.2015	IMCO 10.11.2015	JURI 13.10.2015
Raportor(i) Data numirii	Paul Tang 26.11.2015
Examinare în comisie	24.5.2016	13.6.2016	21.6.2016	11.10.2016
Data adoptării	8.12.2016
Rezultatul votului final	+: –: 0:	44 3 2
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Anneliese Dodds, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill, Sylvie Goulard, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Petr Ježek, Othmar Karas, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Jakob von Weizsäcker
Membri supleanți prezenți la votul final	David Coburn, Fabio De Masi, Ildikó Gáll-Pelcz, Eva Joly, Siegfried Mureșan, Joachim Starbatty, Tibor Szanyi
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Salvatore Cicu, Jan Huitema, Seán Kelly, Mairead McGuinness, Jens Nilsson
Data depunerii	19.12.2016