RAPORT referitor la un pilon european al drepturilor sociale

    20.12.2016 - (2016/2095(INI))

    Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
    Raportoare: Maria João Rodrigues


    Procedură : 2016/2095(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A8-0391/2016

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    referitoare la un pilon european al drepturilor sociale

    (2016/2095(INI))

    Parlamentul European,

    –  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

    –  având în vedere articolul 9 din TFUE, care impune UE obligația să promoveze un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, să garanteze o protecție socială corespunzătoare, să combată excluziunea socială și să asigure un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane,

    –  având în vedere articolele 151-156 din TFUE,

    –  având în vedere Declarația din 9 mai 1950, prin care s-a solicitat „egalizarea și îmbunătățirea nivelului de trai al lucrătorilor”,

    –  având în vedere Carta socială europeană, protocolul adițional la aceasta și versiunea sa revizuită, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999, în special partea I, partea II și articolele 2, 4, 16 și 27 referitoare la dreptul lucrătorilor cu responsabilități familiale la oportunități egale și la un tratament egal,

    –  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

    –  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în 2010,

    –  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, care a intrat în vigoare în 1990,

    –  având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989,

    –  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2030, care au fost adoptate de Organizația Națiunilor Unite în 2015 și care se aplică în întreaga lume, inclusiv în UE,

    –  având în vedere Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE[1],

      având în vedere convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

    –  având în vedere Codul european de securitate socială al Consiliului Europei și protocolul la acesta, un instrument european de bază care asigură o armonizare minimă a sistemelor de securitate socială, care prevede standarde minime și care permite părților contractante să depășească aceste standarde,

    –  având în vedere raportul expertului independent privind exercitarea tuturor drepturilor omului de către persoanele în vârstă,

    –  având în vedere legislația existentă a UE, mecanismele de coordonare a politicilor și instrumentele financiare din domeniul ocupării forței de muncă, politicii sociale, politicii economice și monetare, pieței interne, liberei circulații a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului, Fondului social european și coeziunii economice, sociale și teritoriale,

    –  având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010 și 17 iunie 2010, precum și Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

    –  având în vedere concluziile Consiliului European din 14 decembrie 2007, care aprobă principiile comune privind flexisecuritatea și recunoaște importanța unei abordări solide, integrate și echilibrate a provocărilor esențiale pentru modernizarea piețelor forței de muncă,

    –  având în vedere recomandările și concluziile Consiliului referitoare la integrarea romilor,

    –  având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (2008/867/CE),

    –  având în vedere recomandarea Comisiei din 2013, intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

    –  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa”,

    –  având în vedere Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă[2],

    –  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

    –  având în vedere Directiva privind declarația scrisă[3],

    –  având în vedere Directiva privind munca pe durată determinată[4],

    –  având în vedere Directiva privind munca prin agent de muncă temporară[5],

    –  având în vedere Directiva privind munca pe fracțiune de normă[6],

    –  având în vedere Directiva privind egalitatea de tratament fără deosebire de rasă[7],

    –  având în vedere orientările politice pentru Comisia Europeană, intitulate „Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice”, prezentate de Jean-Claude Juncker la 15 iulie 2014,

    –  având în vedere raportul din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016 intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) și anexele sale,

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

    –  având în vedere comunicările Comisiei privind integrarea romilor (COM(2010)0133), (COM(2011)0173), (COM(2012)0226), (COM(2013)0454), (COM(2015)299), (COM(2016)424),

    –  având în vedere Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (2008/867/CE),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

    –  având în vedere Raportul Comisiei din 21 martie 2014 cu privire la aplicarea Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară,

    –  având în vedere avizul CESE SOC 520 din septembrie 2015 pe tema „Principii pentru sisteme de prestații sociale eficiente și fiabile”,

    –  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la prioritățile strategice ale programului de lucru al Comisiei pentru 2017[8],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor[9],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la concediul de maternitate[10],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost[11],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015[12],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă[13],

    –  având în vedere „Angajamentul strategic al Comisiei Europene pentru egalitatea de gen 2016-2019”,

    –  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

    –  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor[14],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020[15],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor[16],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD[17],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană[18],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată[19],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom[20],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei[21],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor[22],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză[23] și Pachetul privind investițiile sociale al Comisiei din 20 februarie 2013, inclusiv recomandarea Comisiei intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

    –  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la romi[24],

    –  având în vedere dicționarul Eurofound privind relațiile industriale europene,

    –  având în vedere raportul Eurofound din 2014 referitor la remunerația în Europa în secolul al XXI-lea[25],

    –  având în vedere raportul Eurofound din 2014 referitor la accesul la asistență medicală în vremuri de criză[26],

    –  având în vedere raportul Eurofound din 2015 referitor la accesul la prestații sociale: reducerea gradului de neutilizare[27],

    –  având în vedere raportul Eurofound din 2015 referitor la formele noi de ocupare a forței de muncă[28],

    –  având în vedere raportul Eurofound din 2016 referitor la condițiile de locuit necorespunzătoare din Europa: costuri și consecințe[29],

    –  având în vedere viitorul raport general al Eurofound din 2016 referitor la al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă,

    –  având în vedere studiul OIM din 2016 privind „Construirea unui pilon social pentru convergența europeană”,

    –  având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și, în special, sondajele sale referitoare la migranți și la minorități și rapoartele privind formele grave de exploatare prin muncă, sistemele de protecție a copilului și dreptul la o viață independentă pentru persoanele cu handicap,

    –  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție în cauza C-266/14 privind organizarea timpului de lucru pentru lucrătorii care nu au un loc de muncă fix sau obișnuit,

    –  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauzele conexate C-8/15 P – C-10/15 P (Ledra Advertising și alții) la 20 septembrie 2016, care consolidează drepturile fundamentale ale cetățenilor față de Comisie și Banca Centrală Europeană în legătură cu adoptarea memorandumurilor de înțelegere în numele MES,

    –  având în vedere analiza comună efectuată de partenerii sociali europeni, BusinessEurope, CEIP, CES și UEAPME, din octombrie 2007, intitulată „Principalele provocări pentru piețele europene ale forței de muncă”, precum și analiza din iulie 2015, intitulată „O analiză aprofundată a ocupării forței de muncă efectuată de partenerii sociali europeni”,

    –  având în vedere avizul comun al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă și al Comitetului pentru protecție socială referitor la pilonul european al drepturilor sociale, aprobat de Consiliu la 13 octombrie 2016,

    –  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

    –  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0391/2016),

    A.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să răspundă rapid și în mod vizibil la frustrarea și îngrijorarea în creștere a multor oameni în legătură cu perspectivele nesigure de trai, șomajul, inegalitățile tot mai accentuate și lipsa de oportunități, în special pentru tineri; întrucât consultarea publică cu privire la pilonul european al drepturilor sociale, realizată de Comisie până în decembrie 2016, s-a transformat într-o reflecție profundă privind acquis-ului social existent și într-o discuție amplă între partenerii sociali, guvernele și parlamentele naționale, societatea civilă și instituțiile UE cu privire la viitorul și structura unui model social european pentru viitor; întrucât această dezbatere poate contribui la a atrage atenția asupra valorilor de bază ale UE și asupra faptului că, în cadrul unei comparații la nivel mondial, Europa are standarde avansate în materie socială și de muncă, precum și sisteme avansate de protecție socială; întrucât dezbaterea privind pilonul european al drepturilor sociale și măsurile necesare care trebuie luate ca urmare a acestei dezbateri pot contribui, de asemenea, la plasarea proiectului european pe baze mai solide și la creșterea gradului de implicare a cetățenilor în procesul de integrare europeană;

    B.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să dezvolte în continuare un model social european, care să fie integrat în cadrul unei economii de piață sociale, care să capaciteze oamenii și să permită o prosperitate durabilă și o productivitate ridicată, un model bazat pe solidaritate, justiție socială și șanse egale, pe repartizarea echitabilă a bogățiilor, pe solidaritate între generații, pe statul de drept, nediscriminare, egalitate între femei și bărbați, sisteme de educație universale și de înaltă calitate, locuri de muncă de calitate și creștere durabilă pe termen lung, favorabilă incluziunii și cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă de la nivel mondial, un model care să vizeze cu adevărat ocuparea integrală a forței de muncă, să asigure o protecție socială adecvată și servicii esențiale de calitate pentru toți, să combată inegalitatea economică, să capaciteze persoanele aflate în situații vulnerabile, să combată sărăcia și excluziunea socială, să crească participarea la viața civilă și politică, să îmbunătățească standardele de viață ale tuturor cetățenilor UE, asigurând punerea în aplicare a obiectivelor și drepturilor prevăzute în tratatele UE, în Carta drepturilor fundamentale și în Carta socială europeană;

    C.  întrucât Comisia s-a angajat să realizeze pentru UE un „rating social AAA” și este așteptată să prezinte, în primăvara anului 2017, o propunere privind un pilon european al drepturilor sociale, care va promova piețe ale muncii și sisteme de protecție socială cu o bună funcționare și favorabile incluziunii în statele membre participante și care va servi drept busolă pentru o convergență ascendentă reînnoită prin (i) actualizarea legislației existente a UE, (ii) îmbunătățirea cadrului UE de coordonare a politicilor economice și sociale, printre altele prin analiza socială comparativă a eforturilor naționale de reformare, fără a institui structuri paralele ineficiente și (iii) asigurarea sprijinului financiar relevant la nivel național și european; întrucât Parlamentul, ales în mod direct de către cetățenii europeni, are o responsabilitate și un rol fundamental în definirea și adoptarea pilonului european al drepturilor sociale;

    D.  întrucât politicile economice și sociale au scopul de a servi oamenilor, inclusiv prin promovarea activităților economice durabile și responsabile din punct de vedere social, în condiții egale de concurență și întrucât oamenii sunt totodată factorul cel mai important pentru competitivitatea unei întreprinderi și pentru buna funcționare a întregii economii;

    E.  întrucât dialogul social poate contribui în mod pozitiv la creștere, ocuparea forței de muncă și competitivitate; întrucât Uniunea are obligația de a recunoaște și de a promova rolul partenerilor sociali, de a facilita dialogul între partenerii sociali și de a le respecta autonomia, inclusiv în ceea ce privește nivelurile salariale, dreptul de a negocia, de a încheia și de a aplica acorduri colective și de a întreprinde acțiuni colective, în conformitate cu dreptul și cu practicile naționale; întrucât pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să încurajeze partenerii sociali și statele membre să stabilească standarde mai ridicate decât cele convenite la nivel european; întrucât Comisia consultă partenerii sociali cu privire la posibila direcție a acțiunii Uniunii în domeniul politicii sociale; întrucât este nevoie de sprijin continuu pentru dialogul social la toate nivelurile;

    F  întrucât este crucial ca întreprinderile să se comporte în mod responsabil din punct de vedere social, acordând cu adevărat atenție durabilității și intereselor societății; întrucât este important ca lucrătorii să fie implicați în procesul decizional; întrucât întreprinderile din economia socială, precum cooperativele, oferă un exemplu bun în ceea ce privește crearea de locuri de muncă de calitate, susținerea incluziunii sociale și promovarea economiei participative;

    G.  întrucât drepturile sociale fundamentale se aplică tuturor persoanelor din Uniunea Europeană, iar actualul corpus legislativ al Uniunii care reglementează piețele forței de muncă, produselor și serviciilor se aplică în toate statele membre; întrucât integrarea economică face ca statele membre să fie interdependente în ceea ce privește capacitatea lor de a asigura condiții de muncă decente și de a menține coeziunea socială; întrucât, pentru a avea o piață unică funcțională, este nevoie de un nucleu solid de drepturi sociale pentru lucrători, pentru a împiedica concurența pe baza condițiilor de muncă; întrucât principiul subsidiarității, astfel cum este definit în tratate, justifică acțiunea la nivel european, date fiind dimensiunile sau efectele acțiunii propuse; întrucât atingerea obiectivelor sociale ale UE depinde, de asemenea, de legislația națională și de gradul de dezvoltare a sistemelor sociale naționale; întrucât diferențele regionale dintre nivelurile salariilor și dintre sistemele de securitate socială sunt într-o anumită măsură inevitabile, însă ar trebui să se aibă grijă ca aceste diferențe să nu creeze presiune în sensul înrăutățirii condițiilor de muncă și de trai; întrucât convergența socială și economică ascendentă este foarte importantă pentru buna funcționare a Uniunii; întrucât Uniunea nu armonizează sistemele naționale de securitate socială, ci le coordonează, promovează dezvoltarea acestora și facilitează protecția socială eficientă a persoanelor care își exercită dreptul la liberă circulație; întrucât evoluțiile în materie de reglementare trebuie să țină pasul cu inovarea tehnologică și cu alte inovații pentru a oferi securitate juridică și pentru a promova dezvoltarea economică prin concurență echitabilă; întrucât implementarea pilonului european al drepturilor sociale va necesita acțiuni pe mai multe niveluri, abordări trans-sectoriale și implicarea deplină a părților interesate; întrucât dispozițiile privind timpul de odihnă al angajaților ar trebui să prevadă, dacă este cazul, o zi obișnuită de repaus săptămânal, recunoscută de tradițiile și obiceiurile din țara sau regiunea respectivă;

    H.  întrucât statele sociale europene trebuie modernizate și consolidate pentru a sprijini tranziții ascendente înspre și în cadrul pieței forței de muncă și pentru a menține securitatea economică pe tot parcursul vieții; întrucât, în condițiile în care piața forței de muncă devine mai complexă, este normal ca statul social să trebuiască, de asemenea, să își adapteze mecanismele și instrumentele, pentru a gestiona în mod corect diversele riscuri sociale care apar; întrucât acest proces de modernizare ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, accesul oamenilor și interacțiunea cu statul social și să faciliteze aplicarea normelor relevante, inclusiv pentru IMM-uri; întrucât, cu toate acestea, rolul statelor sociale este mai amplu decât în ceea ce privește piața muncii; acesta include, printre altele, funcționarea sistemelor de securitate socială, lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și investițiile în educație, îngrijirea copiilor, serviciile sociale și alte servicii esențiale; întrucât „investițiile sociale” care sprijină dezvoltarea persoanelor încă din copilărie până la bătrânețe au un rol esențial pentru a le permite acestora să participe pe deplin la societatea și economia secolului al XXI-lea; întrucât va fi nevoie de un efort deosebit pentru a atinge obiectivul de reducere a sărăciei și de incluziune socială din Strategia Europa 2020; întrucât locuințele constituie o chestiune presantă în multe state membre și multe gospodării cheltuiesc o mare parte din venitul lor disponibil pentru costuri cu locuința și energia;

    I.  întrucât Recomandarea OIM nr. 202 prevede că nivelurile minime de protecție socială ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele garanții de protecție socială de bază: (a) accesul la o serie de bunuri și servicii stabilite la nivel național, în special asistența medicală de bază, inclusiv îngrijirea în timpul maternității, și care să îndeplinească criteriile de disponibilitate, accesibilitate, acceptabilitate și calitate; (b) siguranța unui venit de bază pentru copii, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, prin care să se asigure accesul la alimentație, educație, îngrijire și la alte bunuri și servicii necesare; (c) siguranța unui venit de bază, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, pentru persoanele de vârstă activă care nu sunt în măsură să obțină venituri suficiente, în special în cazuri de boală, de șomaj, de maternitate și de handicap; și (d) siguranța unui venit de bază, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, pentru persoanele în vârstă; întrucât pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să țină seama de această definiție și să vizeze a garanta că aceste elemente de bază ale protecției sociale sunt realizate pe deplin și, de preferință, depășite în toate statele membre; întrucât Comitetul Economic și Social European a adus o contribuție utilă în acest sens, prin stabilirea unor principii pentru sistemele de securitate socială eficace și fiabile;

    J.  întrucât toate statele membre ale UE se confruntă cu anumite provocări sociale și în materie de ocupare a forței de muncă; întrucât garantarea respectării drepturilor sociale depinde, de asemenea, de politicile și instrumentele care sprijină coeziunea teritorială, în special în regiunile cu dezavantaje grave și permanente, naturale, demografice sau structurale, inclusiv în regiunile cu densitatea scăzută a populației sau cu populație dispersată sau în regiunile ultraperiferice; întrucât sunt necesare investiții strategice mai numeroase și un sprijin mai consistent pentru coeziune în regiunile defavorizate, cu scopul de a le face mai competitive, îmbunătățind structura socioeconomică a acestora și prevenind accentuarea declinului demografic; întrucât zona euro se confruntă, în actualul său cadru macroeconomic, cu provocări specifice în ceea ce privește realizarea obiectivelor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă prevăzute în tratate, în special în sensul că statutul de membru al zonei euro reduce posibilitățile de utilizare a instrumentelor de politică macroeconomică la nivel național și creează presiune pentru o ajustare internă mai rapidă; întrucât restabilirea unei securități socioeconomice adecvate pentru a compensa această flexibilitate internă crescută poate necesita introducerea unor obiective și standarde sociale și/sau a unor instrumente financiare specifice la nivelul zonei euro,

    K.  întrucât piețele europene ale forței de muncă evoluează tot mai mult către forme „atipice” sau „non-standard” de ocupare a forței de muncă, cum ar fi munca temporară, munca involuntară cu fracțiune de normă, munca ocazională, munca sezonieră, munca la cerere, activități autonome dependente sau munca intermediată de platformele digitale; întrucât cererea de forță de muncă devine mai diversificată decât în trecut; întrucât, în unele cazuri, aceasta poate aduce beneficii pentru productivitate, în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată și tranzițiile de pe piața forței de muncă și pot aduce alte oportunități profesionale pentru cei care au nevoie de ele; întrucât, cu toate acestea, unele forme atipice de ocupare a forței de muncă implică insecuritate economică prelungită și condiții de muncă precare, în special venituri mai scăzute și mai puțin sigure, lipsa posibilităților de apărare a drepturilor, lipsa asigurărilor sociale și de sănătate, lipsa unei identități profesionale, lipsa perspectivelor de carieră și dificultăți în concilierea muncii la cerere cu viața privată și de familie; întrucât o piață dinamică a forței de muncă ar trebui să garanteze că fiecare cetățean are șansa de a-și folosi competențele și abilitățile în viața profesională, printre altele pe baza unor condiții de muncă sănătoase și sigure, a unor politici active privind piața muncii și prin actualizarea continuă a competențelor prin învățare regulată pe tot parcursul vieții; întrucât jurisprudența relevantă a CJUE clarifică conceptele de „raport de muncă” și „lucrător” în scopul aplicării legislației UE, fără a aduce atingere definițiilor naționale ale noțiunii de „lucrător”, care sunt create în sensul dreptului intern, în conformitate cu principiul subsidiarității;

    L.  întrucât politicile active în domeniul pieței muncii, responsabilitatea individuală și participarea la învățarea pe tot parcursul vieții sunt importante pentru integrarea pe piața muncii, chiar dacă șomajul este cauzat în cele mai multe cazuri de lipsa de posturi vacante sau de alte circumstanțe independente de voința persoanei respective;

    M.  întrucât persoanele care se află în situații vulnerabile sau care suferă mai adesea de pe urma discriminării, precum femeile, minoritățile etnice, șomerii de lungă durată, cetățenii în vârstă și persoanele cu handicap, pot necesita măsuri suplimentare pentru a încuraja participarea lor pe piața forței de muncă și pentru a le asigura un nivel de trai decent pe toată durata vieții; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a crea o Europă fără obstacole pentru cele 80 de milioane de persoane cu handicap care există în UE, potrivit estimărilor, și întrucât obiectivele UE de reducere a sărăciei și de ocupare a forței de muncă nu vor fi atinse dacă persoanele cu handicap nu vor fi pe deplin integrate în economie și în societate; întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) a fost ratificată de UE, iar principiile sale ar trebui, prin urmare, să fie integrate în pilonul drepturilor sociale; întrucât impactul negativ al crizei asupra accesului la asistență medicală s-a manifestat adesea cu întârziere, multe persoane aflându-se în imposibilitatea de a avea acces la asistență medicală, chiar dacă serviciile sunt acoperite în mod oficial, în special deoarece nu își pot permite să efectueze coplăți sau se confruntă cu liste de așteptare;

    N.  întrucât, în UE, femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și să fie subreprezentate în toate domeniile de decizie;

    O.  întrucât egalitatea de gen este consacrată în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a UE și constituie o valoare de bază a UE; întrucât, cu toate acestea, femeile rămân subreprezentate pe piața muncii în ansamblu, rata ocupării forței de muncă fiind de 75,6 % în rândul bărbaților și doar de 64,5 % în rândul femeilor, și sunt în continuare suprareprezentate în locurile de muncă cu fracțiune de normă și în sectoarele cele mai prost plătite, pe lângă faptul că primesc salarii pe oră mai mici, ceea ce conduce la o diferență de remunerare între bărbați și femei de 16 % și la un decalaj de pensii de 39 % între bărbați și femei, cu diferențe semnificative între statele membre; întrucât discriminarea de gen continuă să predomine în procedurile de recrutare din statele membre, în pofida faptului că femeile depășesc bărbații ca nivel de educație;

    P.  întrucât drepturile sociale, serviciile și veniturile adecvate sunt domenii unde genul contează, dat fiind faptul că mai multe femei sunt angajate pe posturi cu salarii mici, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie, sunt mai dependente de asistența socială publică și privată și asumă rolul tradițional de îngrijire a copiilor și a membrilor mai în vârstă ai familiei, precum și responsabilitatea principală pentru nevoile gospodăriei, toate acestea conducând la pensii mai scăzute pentru femei;

    Q.  întrucât obiectivele de la Barcelona din 2002 sunt departe de a fi îndeplinite, deși, conform Cartei drepturilor fundamentale, copiii au dreptul la protecție și la îngrijiri corespunzătoare și întrucât aceasta are un impact dramatic asupra participării femeilor pe piața muncii, asupra egalității de gen, asupra echilibrului dintre viața privată și cea profesională și asupra sărăciei femeilor;

    R.  întrucât Europa poate merge mult mai departe în dezvoltarea unui cluster de sectoare care să pună accentul pe susținerea sănătății, a cunoștințelor și a abilității oamenilor de a participa la economie; întrucât serviciile orientate spre oameni, precum educația, asistența medicală, îngrijirea copiilor și alte servicii de îngrijire au un potențial important de creare de locuri de muncă și nu ar trebui considerate ca fiind un cost pentru economie, ci, mai degrabă, ca factori determinanți pentru o prosperitate durabilă;

    S.  întrucât este necesară o abordare strategică pentru a face față provocărilor cauzate de îmbătrânirea și scăderea populației de vârstă activă a UE, în special în ceea ce privește deficitul viitor de competențe și neconcordanțele de pe piața forței de muncă din UE și evoluția estimată a ratelor de dependență economică, luând în considerare, de asemenea, resortisanții țărilor terțe care locuiesc în mod legal în UE; întrucât este important să se promoveze oportunități pentru mobilitatea profesională, în special în rândul tinerilor, inclusiv al celor care urmează un program de formare profesională prin ucenicii,

    1.  invită Comisia să se bazeze pe revizuirea acquis-ului social și a politicilor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă ale UE, precum și pe rezultatele consultării publice din 2016 și să elaboreze propuneri pentru un pilon european solid al drepturilor sociale, care să nu se limiteze la o declarație de principii sau de bune intenții, ci să consolideze drepturile sociale prin măsuri concrete și instrumente specifice (legislație, mecanisme politice și instrumente financiare), care să aibă un impact pozitiv asupra vieții oamenilor pe termen scurt și mediu și care să permită sprijinirea construcției europene în secolul al XXI-lea, susținând în mod eficient atingerea obiectivelor sociale prevăzute în tratate, sprijinind statele sociale naționale, consolidând coeziunea, solidaritatea și convergența ascendentă în rezultatele economice și sociale, garantând o protecție socială adecvată, reducerea inegalităților și realizarea progreselor restante de multă vreme în materie de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale, facilitând eforturile naționale de reformă, prin analiză comparativă, și contribuind la îmbunătățirea funcționării UEM și a pieței unice a UE;

    2.  consideră că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să contribuie, de asemenea, la asigurarea punerii în aplicare adecvate a standardelor internaționale în materie de muncă și să contribuie la actualizarea acquis-ului social; consideră că standardele care urmează să fie definite de pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să se aplice tuturor țărilor participante la piața unică, pentru a menține condiții egale de concurență, și că legislația, mecanismele de guvernanță și instrumentele financiare relevante pentru realizarea acestora ar trebui să se aplice tuturor statelor membre ale UE; subliniază faptul că pilonul drepturilor sociale ar trebui să fie luat în considerare în elaborarea politicilor economice ale UE; constată că, date fiind restricțiile specifice presupuse de apartenența la zona euro, sunt necesare stabilirea unor obiective și standarde sociale specifice suplimentare și instituirea unui sprijin financiar relevant la nivelul zonei euro, păstrând în același timp deschiderea pentru statele membre din afara zonei euro, pe bază voluntară; subliniază posibilitatea utilizării mecanismului de cooperare consolidată, în temeiul articolului 20 din TUE, dacă este cazul, pentru a construi un pilon european solid al drepturilor sociale;

    3.  subliniază că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să ofere oamenilor care trăiesc în UE mijloace mai puternice de a menține controlul asupra vieții lor, să le permită acestora să trăiască o viață demnă și să își realizeze aspirațiile, atenuând diversele riscuri sociale apărute în cursul vieții și oferind oamenilor posibilitatea de a participa pe deplin în societate și de a se putea adapta la schimbările tehnologice și economice frecvente, inclusiv prin dezvoltarea competențelor și sprijinirea spiritului antreprenorial; subliniază că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să facă piețele să funcționeze pentru prosperitate comună, bunăstare și dezvoltare durabilă, în contextul unei economii sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, care vizează ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social și care valorifică, de asemenea, politica industrială la nivelul UE; consideră că pilonul ar trebui să vizeze aceste obiective prin promovarea standardelor sociale relevante și prin autorizarea statelor sociale naționale să mențină coeziunea socială și egalitatea în întreaga UE, prin sisteme de protecție socială adecvate, accesibile și sustenabile din punct de vedere financiar și prin politici de incluziune socială; subliniază că acesta ar trebui, de asemenea, să faciliteze libera circulație a lucrătorilor într-o piață europeană a forței de muncă mai aprofundată și mai echitabilă; subliniază faptul că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să contribuie, de asemenea, la respectarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării și egalității de șanse, prin intermediul politicilor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă; recomandă ca pilonul european al drepturilor sociale să permită respectarea eficace a drepturilor sociale existente și să instituie noi drepturi, atunci când este cazul, având în vedere noile evoluții tehnologice și socioeconomice; consideră că, în acest mod, pilonul va consolida, de asemenea, legitimitatea UE;

    Actualizarea standardelor de muncă și sociale existente

    4.  solicită partenerilor sociali și Comisiei să colaboreze pentru a prezenta o propunere de directivă-cadru privind condițiile de muncă decente în toate formele de ocupare a forței de muncă, extinzând standardele minime existente la noile tipuri de relații de muncă, pe baza unei evaluări aprofundate a impactului; consideră că această directivă-cadru ar trebui să îmbunătățească punerea în aplicare a legislației UE, să sporească securitatea juridică în cadrul pieței unice și să prevină discriminarea, completând legislația UE existentă și asigurând pentru fiecare lucrător un set de bază de drepturi garantate, indiferent de tipul de contract de muncă sau raport de muncă, inclusiv egalitate de tratament, protecția sănătății și securității, protecția în timpul concediului de maternitate, dispoziții privind timpul de lucru și timpul de odihnă, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, acces la formare, sprijin la locul de muncă pentru persoanele cu handicap, informare adecvată, drepturi de consultare și participare, libertate de asociere și reprezentare, negociere colectivă și acțiune colectivă; subliniază faptul că această directivă-cadru ar trebui să se aplice tuturor angajaților și lucrătorilor în forme nestandardizate de încadrare în muncă, fără a modifica în mod necesar directivele existente; reamintește că drepturile existente din domeniul muncii sunt aplicate de către statele membre, în conformitate cu legislația națională și a UE; solicită, de asemenea, punerea în aplicare și controlul mai eficace și mai eficient al standardelor de muncă existente, pentru a îmbunătăți respectarea drepturilor și pentru a combate munca nedeclarată;

    Condițiile de muncă

    5.  recunoaște că o anumită varietate de contracte de muncă este utilă pentru corelarea eficientă a lucrătorilor și a angajatorilor; reamintește, cu toate acestea, riscul dualismului pieței forței de muncă și pericolul cu care se confruntă persoanele captive în contracte de muncă nesigure, fără o perspectivă concretă de a beneficia de tranziții ascendente; subliniază importanța contractelor de muncă pe durată nedeterminată pentru securitatea socioeconomică și subliniază beneficiile pe care aceste contracte le aduc angajatorilor din numeroase sectoare de activitate; sprijină, de asemenea, promovarea modelelor de afaceri ale economiei sociale; solicită Comisiei să extindă Directiva privind declarația scrisă (91/533/CEE), pentru a cuprinde toate formele de ocupare a forței de muncă și de relații de muncă; solicită ca directiva-cadru privind condițiile de muncă decente să includă, de asemenea, standardele minime existente relevante care să fie asigurate în cadrul anumitor raporturi de muncă specifice, în special:

    (a)  un conținut educativ și de formare adecvat și condiții de muncă decente pentru stagii, stagii de formare și ucenicii, pentru a garanta că acestea servesc drept puncte de trecere reale în tranziția de la educație la viața profesională, astfel cum se prevede în Recomandarea Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii, și că sunt limitate în timp și nu înlocuiesc locurile de muncă pentru tineri; remunerația ar trebui să fie proporțională cu volumul de muncă prestat, cu competențele și experiența persoanei în cauză și să permită stagiarilor și ucenicilor care participă pe piața forței de muncă în afara programelor de învățământ să își asigure traiul;

    (b)  în cazul muncii intermediate de platformele digitale și al altor tipuri de activități autonome dependente, o distincție clară — în sensul dreptului Uniunii și fără a aduce atingere legislației naționale — între persoanele care desfășoară cu adevărat activități independente și cele aflate într-un raport de muncă, având în vedere Recomandarea OIM nr. 198, potrivit căreia îndeplinirea unei serii de indicatori este suficientă pentru a determina existența unui raport de muncă; statutul și responsabilitățile de bază ale platformei, clientul și persoana care efectuează lucrările ar trebui, prin urmare, să fie clarificate; ar trebui, de asemenea, introduse standarde minime privind normele de colaborare, cu informarea deplină și cuprinzătoare a furnizorului de servicii cu privire la drepturile și obligațiile sale, beneficiile, nivelul de protecție socială asociat și identitatea angajatorului; persoanele angajate, precum și lucrătorii care desfășoară cu adevărat o activitate independentă care sunt angajate prin intermediul platformelor online ar trebui să aibă drepturi similare ca în restul economiei și ar trebui să fie protejate prin participarea la sisteme de securitate socială și de asigurări de sănătate; statele membre ar trebui să asigure o supraveghere corespunzătoare a termenilor și condițiilor raportului de muncă sau contractului de servicii, prevenind abuzurile de poziție dominantă din partea platformelor;

    (c)  limite în ceea ce privește munca la cerere: nu ar trebui permise contractele cu zero ore de lucru, având în vedere incertitudinea extremă pe care acestea o implică;

    6.  ia act de scăderea proporției forței de muncă din venitul total în Europa în ultimele decenii; subliniază că este necesar să existe o nouă convergență socială ascendentă și să se elimine diferențele de remunerare dintre femei și bărbați pe întreg teritoriul UE, pentru a stimula cererea, pentru a permite creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a reduce inegalitățile; recunoaște că salariile decente sunt importante ca mijloc de a evita sărăcia persoanelor încadrate în muncă; solicită Comisiei să sprijine în mod activ o acoperire mai largă a acordurilor colective, în conformitate cu tradițiile și practicile naționale ale statelor membre și cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali; recomandă instituirea unor niveluri minime de salarizare sub forma unui salariu minim național, după caz, respectând în mod corespunzător practicile fiecărui stat membru și după consultarea partenerilor sociali, având drept obiectiv atingerea în mod treptat cel puțin a nivelului de 60 % din salariul median național din statul membru respectiv, dacă este posibil, și nu sub nivelul de subzistență al regiunii în cauză; invită Comisia să pregătească o versiune pilot a unui calcul al venitului de subzistență regional, care să ajute la definirea veniturilor de subzistență, să servească drept instrument de referință pentru partenerii sociali și să contribuie la schimbul de bune practici în acest domeniu;

    7.  reamintește că dreptul la condiții de muncă sigure și sănătoase implică, de asemenea, protejarea împotriva riscurilor de la locul de muncă, precum și limitarea timpului de lucru și dispoziții privind perioadele minime de repaus și concediul anual; îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare legislația relevantă; așteaptă propunerile Comisiei de măsuri concrete să sprijine respectarea acestui drept în mod eficace pentru toate categoriile de lucrători, inclusiv pentru lucrătorii sezonieri și contractuali, și să cuprindă, de asemenea, măsuri de prevenire a violenței împotriva femeilor sau a hărțuirii; remarcă faptul că astfel de măsuri ar trebui să se bazeze pe o evaluare de impact, care să reflecte toate cunoștințele actuale cu privire la riscurile în materie de securitate și sănătate și să țină seama de noile modalități de lucru asociate cu digitalizarea și alte progrese tehnologice;

    8.  subliniază importanța dreptului de negociere și de acțiune colectivă, ca drept fundamental consacrat în legislația primară a UE; se așteaptă ca Comisia să intensifice sprijinul concret pentru consolidarea și respectarea dialogului social la toate nivelurile și în toate sectoarele, în special acolo unde acesta nu este suficient de bine dezvoltat, ținând, în același timp, seama de practicile naționale diferite; recunoaște beneficiile implicării lucrătorilor în administrarea întreprinderilor, inclusiv în cadrul întreprinderilor transnaționale, precum și beneficiile informării, consultării și participării acestora, de asemenea cu scopul de a valorifica în mod adecvat noile forme de organizare a muncii, garantând că munca este semnificativă și răsplătită și anticipând schimbările economice; solicită monitorizarea aplicării legislației europene privind comitetele europene de întreprindere și privind informarea și consultarea lucrătorilor, precum și măsuri eficace care să asigure faptul că restructurarea întreprinderilor are loc într-o manieră responsabilă din punct de vedere social;

    9.  subliniază nevoia de date cuprinzătoare, fiabile și actualizate în mod regulat privind calitatea muncii și a ocupării forței de muncă, ce pot fi utilizate în timp pentru monitorizarea calității muncii și a ocupării forței de muncă și pot reprezenta contribuții pentru elaborarea politicilor pe acest subiect; solicită Eurofound să-și dezvolte în continuare activitățile de monitorizare a calității locurilor de muncă și a vieții profesionale prin ancheta sa privind condițiile de muncă europene, pe baza conceptului său de calitate a locului de muncă care cuprinde veniturile, perspectivele, mediul fizic, mediul social, intensitatea muncii, utilizarea abilităților și dispunerea de acestea și calitatea timpului de lucru; solicită Eurofound să-și continue cercetarea privind politicile, acordurile dintre partenerii sociali și practicile întreprinderilor, care contribuie la creșterea calității locurilor de muncă și a vieții profesionale;

    Protecție socială adecvată și durabilă

    10.  subliniază că drepturile de protecție socială sunt drepturi individuale; sprijină furnizarea unor prestații de protecție socială și a unor servicii sociale de calitate de o manieră mai integrată, ca o modalitate prin care statul social poate deveni mai ușor de înțeles și mai accesibil, fără însă a reduce eficacitatea protecției sociale; subliniază necesitatea de a avea o protecție socială adecvată și investiții sociale pe parcursul întregii vieți a oamenilor, permițând tuturor să participe pe deplin în cadrul societății și al economiei și susținând standarde de trai decente; subliniază importanța informării cetățenilor cu privire la drepturile sociale și la potențialul soluțiilor de e-guvernare accesibile, care să includă eventual un card european de asigurare socială, cu garanții solide privind protecția datelor, care ar putea îmbunătăți coordonarea securității sociale în UE și sensibilizarea individuală și ar putea ajuta lucrătorii mobili să își clarifice și să își asigure contribuțiile și drepturile în țara de origine și în țara gazdă și să faciliteze activitatea inspectoratelor naționale de muncă; subliniază importanța sprijinului personalizat, față în față, în special pentru gospodăriile excluse și vulnerabile;

    11.  este de acord cu importanța accesului universal la servicii preventive și curative de îngrijire a sănătății, oferite la timp, de bună calitate și la prețuri accesibile, precum și la medicamente; consideră acest lucru ca fiind un drept care trebuie susținut, inclusiv în zonele rurale și în regiunile transfrontaliere; subliniază că toți rezidenții trebuie să fie acoperiți de o asigurare de sănătate; este de acord cu faptul că o mai bună prevenire a riscurilor pentru sănătate și a bolilor reprezintă o investiție socială evidentă care este profitabilă în sine, în special datorită avansării în vârstă într-o stare mai bună de sănătate;

    12.  este conștient de faptul că creșterea speranței de viață și diminuarea forței de muncă reprezintă o provocare pentru sustenabilitatea și adecvarea sistemelor de pensii și pentru solidaritatea dintre generații; remarcă faptul că eliminarea decalajelor de pensii dintre femei și bărbați trebuie să fie, de asemenea, o prioritate în această privință; reafirmă faptul că cea mai bună soluție este creșterea ratei globale de ocupare a forței de muncă prin aplicarea de modele de ocupare a forței de muncă asociate cu asigurări complete de pensii și acordându-se o atenție deosebită generației tinere și persoanelor care sunt cele mai excluse de pe piața muncii; consideră că vârsta de pensionare ar trebui să reflecte, pe lângă speranța de viață, și alți factori care trebuie definiți la nivel național, printre care evoluțiile în materie de productivitate, raportul de dependență economică și diferențele în ceea ce privește dificultatea condițiilor de muncă; reamintește importanța investițiilor în îmbătrânirea activă și a mecanismelor care să le permită persoanelor ajunse la vârsta de pensionare să aibă opțiunea de a continua să lucreze la nivelul de intensitate dorit și să poată, în același timp, să-și primească o parte din pensie, dacă lucrează mai puțin decât norma întreagă;

    13.  solicită Comisiei să efectueze o analiză aprofundată a celor mai bune practici, pentru a oferi asistență statelor membre la calcularea pensiilor minime;

    14.  recomandă ca toți lucrătorii să beneficieze de o asigurare pentru șomaj sau pentru ocuparea involuntară unui loc de muncă cu fracțiune de normă, precum și de asistență pentru căutarea unui loc de muncă și investiții pentru formare (recalificare), în conformitate cu condițiile stabilite de fiecare stat membru în colaborare cu partenerii sociali; reamintește faptul că ajutoarele de șomaj adecvate îmbunătățesc procesul de corelare între cerere și ofertă, fiind, prin urmare, utile pentru productivitate și, în același timp, joacă un rol-cheie în prevenirea și reducerea sărăciei; consideră că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să recomande obiective de referință de calitate pentru sistemele naționale de asigurări de șomaj, mai ales în ceea ce privește gradul lor de acoperire, cerințele de activare, legătura dintre durata ajutorului și perioada medie națională de căutare a unui loc de muncă, precum și privind calitatea sprijinului oferit de centrele de ocupare a forței de muncă;

    15.  subliniază importanța unui venit adecvat pentru menținerea demnității umane, precum și rolul investițiilor sociale în a le permite oamenilor să beneficieze de formare și/sau să-și caute un loc de muncă;

    16.  insistă asupra faptului că drepturile persoanelor cu handicap ar trebui integrate în pilonul social printr-o abordare bazată pe drepturile omului, în conformitate cu obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD); consideră că dispozițiile ar trebui să includă cel puțin:

      dreptul la muncă decentă și fără bariere în medii de lucru și pe piețe ale muncii pe deplin favorabile incluziunii, deschise și accesibile;

      servicii și siguranța unui venit de bază adaptat la nevoile individuale specifice, care să permită un nivel de trai decent și realizarea incluziunii sociale;

      garantarea liberei circulații și a transferabilității serviciilor între statele membre ale UE;

      educare și formare favorabile incluziunii, inclusiv dispoziții privind competențele digitale adecvate;

      dispoziții specifice privind protecția împotriva exploatării și a muncii forțate în cazul persoanelor cu handicap, în special în rândul persoanelor cu deficiențe intelectuale și psihosociale sau al persoanelor private de capacitate juridică;

    17.  constată cu îngrijorare faptul că disponibilitatea și accesibilitatea îngrijirii pe termen lung rămân o problemă majoră în Europa, ținând la domiciliu persoanele care asigură servicii informale de îngrijire pentru familie și împiedicându-le să își urmeze cariera; deplânge abuzurile frecvente ale îngrijitorilor angajați prin agenții de muncă sau pe bază informală; consideră că accesul la servicii de îngrijire de calitate, accesibile din punct de vedere financiar și pe termen lung, inclusiv la servicii de îngrijire la domiciliu și la sisteme care permit o viață autonomă, reprezintă un drept care ar trebui asigurat cu sprijinul unor profesioniști cu calificări adecvate, angajați în condiții decente; consideră că ar trebui puse deci în aplicare servicii publice și de asistență adecvate pentru familii, în special pentru cele care trăiesc cu venituri mici, pentru a evita instituționalizarea și riscul de sărăcie; își reiterează solicitarea ca legislația privind concediul pentru acordarea de îngrijiri să limiteze implicațiile în materie de remunerare și de drepturi de protecție socială atunci când lucrătorii trebuie să aibă grijă temporar de rudele lor; solicită Comisiei să stabilească un plan concret de acțiune în acest domeniu și să includă obiective privind îngrijirea persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap și a altor persoane dependente, similare obiectivelor de la Barcelona, prevăzând și instrumente de monitorizare care să măsoare calitatea, accesibilitatea și abordabilitatea acestora; solicită, de asemenea, o mai bună partajare și preluare a bunelor practici din acest domeniu;

    18.  consideră că sărăcia în rândul copiilor este o preocupare majoră, cu privire la care Europa ar trebui să ia măsuri drastice; subliniază că dreptul la sisteme de educație, de sănătate și de securitate socială universale reprezintă o condiție de bază pentru combaterea sărăciei, în special în rândul copiilor; ținând seama de acest obiectiv, invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare rapidă a Recomandării din 2013 privind „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” și adoptarea de măsuri concrete pentru a asigura o garanție pentru copii în toate statele membre, astfel încât fiecare copil care în prezent este expus riscului de sărăcie să aibă acces la asistență medicală gratuită, la învățământ gratuit, la îngrijire gratuită, la o locuință decentă și la o alimentație adecvată; subliniază legătura necesară cu programe care oferă sprijin și oportunități pentru părinți de a ieși din situațiile de excluziune socială și a se integra pe piața muncii; recunoaște că aceste politici necesită o finanțare adecvată la nivel național și sprijin din partea fondurilor structurale și de investiții europene;

    19.  solicită statelor membre să asigure respectarea dreptului la locuințe adecvate, asigurând accesul la locuințe de calitate, la prețuri accesibile și de dimensiune adecvată pentru toți, precum și să prevină și să reducă numărul persoanelor fără adăpost, în vederea eliminării treptate a acestei probleme; îndeamnă statele membre să adopte acte cu putere de lege și/sau alte măsuri necesare pentru a garanta accesul la locuințe sociale sau la ajutoare adecvate pentru locuință pentru cei care au nevoie de acestea, inclusiv, în mod evident, persoanele și familiile fără adăpost, și pentru a garanta că persoanele vulnerabile și gospodăriile sărace sunt protejate împotriva evacuării sau că li se oferă locuințe alternative adecvate; solicită ca furnizarea de locuințe să fie combinată cu serviciile sociale relevante care sprijină incluziunea socială și economică; solicită introducerea unor măsuri adecvate pentru a ajuta tinerii cu venituri mici să-și înființeze propriile gospodării; subliniază faptul că investițiile în locuințe sociale eficiente din punct de vedere energetic sunt profitabile din toate punctele de vedere pentru crearea de locuri de muncă, pentru mediu, pentru reducerea sărăciei energetice și pentru realizarea drepturilor sociale; solicită o mai bună utilizare a instrumentelor financiare europene relevante pentru a sprijini reînnoirea urbană și locuințe abordabile, accesibile și eficiente din punct de vedere energetic și pentru a promova dezvoltarea de locuințe sociale în regiunile în care acest sector este subdezvoltat; solicită abolirea tuturor formelor de criminalizare a sărăciei, cum ar fi măsurile de sancționare injustă a persoanelor fără adăpost sau alte forme de deprivare materială;

    20.  solicită adoptarea de măsuri adecvate, inclusiv îmbunătățiri ale legislației, dacă acestea sunt necesare în urma unor evaluări, care să asigure disponibilitatea și accesul tuturor la servicii sociale de interes general și la alte servicii de interes general sau servicii esențiale de bună calitate și la prețuri accesibile, cum ar fi aprovizionarea cu apă, gestionarea deșeurilor, educație, îngrijire medicală, comunicații electronice și servicii în bandă largă de mare viteză, energie, transport public și servicii financiare; subliniază rolul important al furnizorilor din sectorul public, bine echipați și dotați cu personal suficient, și al întreprinderilor sociale și organizațiilor nonprofit în acest context, având în vedere că obiectivul principal al acestora este un impact social pozitiv; subliniază, de asemenea, rolul important al întreprinderilor economiei sociale în furnizarea acestor servicii și în a face ca piața muncii să devină mai favorabilă incluziunii; solicită eliminarea actualelor incertitudini juridice cu care se confruntă autoritățile publice în ceea ce privește finanțarea serviciilor sociale de interes general; sprijină utilizarea de criterii sociale în cadrul achizițiilor publice; reamintește că zonele rurale au nevoie în mod special de sprijin continuu pentru modernizarea infrastructurii lor și pentru a menține dinamismul economic; subliniază, de asemenea, importanța educației financiare care contribuie la prevenirea îndatorării excesive a gospodăriilor și importanța asistenței juridice și a altor mecanisme care să protejeze și să sprijine debitorii împotriva practicilor agresive și să le ofere o a doua șansă;

    Egalitatea de șanse și accesul la piața muncii

    21.  consideră că, în lumea noastră din ce în ce mai digitalizată, persoanele slab calificate nu numai că au oportunități de angajare reduse, ci sunt și mai vulnerabile la șomajul pe termen lung și au dificultăți mai mari în obținerea accesului la servicii și la participarea deplină în cadrul societății, o situație care nu afectează doar individul, ci este și extrem de costisitoare pentru economie și societate în ansamblu; sprijină, prin urmare, introducerea unei garanții de competențe ca fiind un nou drept pentru toți, în toate etapele vieții, pentru dobândirea de competențe fundamentale pentru secolul al XXI-lea, printre care alfabetizarea, competențele numerice, alfabetizarea digitală și media, gândirea critică, aptitudinile sociale și competențe utile pentru economia verde și circulară, ținând seama de industriile emergente și de sectoarele-cheie de creștere și vizând includerea deplină a persoanelor aflate în situații defavorizate, printre care se numără persoanele cu handicap, solicitanții de azil, șomerii pe termen lung și grupurile subreprezentate; subliniază că sistemele educaționale ar trebui să fie favorabile incluziunii, oferind o educație de bună calitate pentru întreaga populație, ajutând oamenii să fie cetățeni europeni activi, pregătindu-i să poată învăța și a se adapta pe parcursul întregii lor vieți și pentru a răspunde nevoilor de pe piața forței de muncă și în societate; consideră că absolvirea învățământului secundar ar trebui să fie obligatorie în Europa secolului al XXI-lea și că trebuie puse în aplicare programe relevante pentru a acorda o nouă șansă tuturor tinerilor care au abandonat învățământul primar sau secundar; consideră că garanția de competențe ar trebui să implice evaluări personalizate ale nevoilor de învățare, o ofertă de învățământ de calitate, precum și validarea sistematică a abilităților și a competențelor dobândite, permițând recunoașterea acestora cu ușurință pe piața muncii; subliniază necesitatea de a garanta accesul tuturor la rețele în bandă largă pentru a permite alfabetizarea digitală; subliniază că garanția de competențe este o investiție socială importantă, care necesită o implementare și o finanțare adecvate, de asemenea cu sprijinul fondurilor structurale și de investiții europene;

    22.  este îngrijorat de răspândirea incertitudinii socioeconomice și de deteriorarea condițiilor de muncă pentru mulți lucrători; recunoaște faptul că mulți dintre lucrătorii angajați în forme atipice de ocupare a forței de muncă au dificultăți în exercitarea drepturilor lor la locul de muncă sau în ceea ce privește accesul la prestațiile de securitate socială și că femeile și migranții sunt în mod disproporționat afectați de această problemă; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare și asigurarea respectării Directivei privind munca pe durată determinată, Directivei privind munca cu fracțiune de normă și Directivei privind munca prin agent de muncă temporară; invită Comisia și statele membre să ia măsuri de îmbunătățire a transferabilității drepturilor sociale dobândite în diferite activități; subliniază că este important să se asigure capacități suficiente pentru a oferi o protecție socială adecvată la nivel de stat membru pentru toate formele de ocupare a forței de muncă, relații de muncă standard și nestandardizate, precum și desfășurarea de activități independente; invită Comisia să propună o recomandare în acest sens; consideră, în special, că:

    (a)  statele membre ar trebui să organizeze sistemele de asigurări sociale astfel încât să permită tuturor persoanelor care lucrează în cadrul tuturor formelor de ocupare a forței de muncă, de raporturi de muncă și de desfășurare a activităților independente să acumuleze drepturi care să asigure siguranța veniturilor în situații cum ar fi șomajul, munca involuntară cu fracțiune de normă, probleme de sănătate, vârsta înaintată, întreruperile carierei profesionale pentru creșterea copiilor sau din motive legate de îngrijirea altor persoane sau pentru formare profesională;

    (b)  începând de la prima lor intrare pe piața muncii, toate persoanele în toate formele de ocupare a forței de muncă, de raporturi de muncă și de desfășurare a activităților independente ar trebui să aibă un cont al activității personale, ușor accesibil prin contact personal și prin mijloace electronice, ținând seama în mod corespunzător de nevoile persoanelor cu handicap, cont prin care să își poată consulta drepturile sociale acumulate și alte drepturi sociale, inclusiv dreptul la învățarea pe tot parcursul vieții, și din care s-ar putea informa cu privire la transferabilitatea acestora între țări, dacă este cazul; aceste conturi de activități personale ar trebui să fie puse la dispoziție într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor și ar trebui să fie asigurată o protecție adecvată a datelor;

    (c)  platformele digitale și alți intermediari ar trebui să aibă obligația de a raporta autorităților competente toate activitățile desfășurate prin intermediul lor, în scopul asigurării contribuțiilor și protecției adecvate prin asigurarea socială și de sănătate pentru toți lucrătorii;

    23.  subliniază că realizarea tranzițiilor profesionale necesită investiții corespunzătoare, atât în capacitatea instituțională a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, cât și pentru a oferi asistență individuală pentru căutarea unui loc de muncă și perfecționarea competențelor într-o fază cât mai timpurie; consideră că politicile proactive de ocupare a forței de muncă, cum ar fi formarea și asistența pentru plasarea pe piața muncii, sunt instrumente valoroase pentru reintegrarea persoanelor aflate în șomaj pe piața muncii, indiferent de vârstă; reamintește rolul util al Fondului social european în susținerea politicilor active în domeniul pieței muncii în întreaga Europă și al Fondului european de ajustare la globalizare, care sprijină recalificarea și reluarea vieții profesionale în cazul șocurilor economice regionale și al șomajului tehnic la scară largă; reamintește, de asemenea, rolul important al sistemelor de securitate socială în sprijinirea tranzițiilor sigure; subliniază că păstrarea și portabilitatea drepturilor sociale acumulate pe parcursul carierei și al vieții ar trebui să fie asigurate pentru a facilita tranzițiile profesionale;

    24.  subliniază că o politică proactivă de ocupare a forței de muncă implică sprijin public pentru dezvoltarea unor sectoare cu potențial important de creare de locuri de muncă și, în multe țări, de asemenea, nevoia de a extinde rolul pe care îl joacă serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă și de a garanta că acestea au o capacitate adecvată de contact direct cu mediul de afaceri, astfel încât recalificarea și alte măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să fie furnizate în conformitate cu profilul persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă și cu nevoile economiei locale; solicită punerea în aplicare pe deplin a garanției pentru tineret pentru toate persoanele sub 30 de ani, cu accent pe calitatea ofertelor și cuprinzând în mod eficace toți tinerii NEET, precum și punerea în aplicare a recomandării Consiliului privind șomajul pe termen lung, inclusiv prin dezvoltarea de măsuri suplimentare necesare pentru a asigura accesibilitatea acestor politici pentru persoanele cu nevoi de sprijin; subliniază necesitatea de a se lua în considerare nevoile lucrătorilor și ale persoanelor mai în vârstă aflate în căutarea unui loc de muncă și de a promova cooperarea între lucrătorii mai tineri și cei mai în vârstă; subliniază că aceste politici sunt reforme structurale și investiții sociale importante, care au nevoie de o finanțare adecvată, de la nivel european și național, inclusiv prin Fondul social european, Inițiativa privind ocuparea forței de muncă și/sau prin alte instrumente;

    25.  reamintește că femeile sunt mai expuse riscului de a ocupa locuri de muncă precare și mai prost plătite și de a-și întrerupe cariera, fapt care are consecințe pe toată durata vieții; consideră că este nevoie să se realizeze urgent progrese decisive în domeniul egalității de gen și al echilibrului dintre viața profesională și cea privată pentru a elimina discriminările persistente; așteaptă propunerile Comisiei în acest domeniu, astfel cum s-au anunțat în programul său de lucru pentru 2017, în special în ceea ce privește următoarele:

    (a)  mecanismele existente pentru a asigura egalitatea de tratament dintre bărbați și femei ar trebui să fie consolidate, disparitățile de gen persistente în ceea ce privește salariile și pensiile ar trebui să fie eliminate, iar segregarea ocupațională ar trebui să fie redusă; în acest scop, punerea în aplicare și asigurarea respectării Directivei 2006/54/CE ar trebui să fie monitorizate, iar directiva ar trebui să fie revizuită, dacă este necesar; Pactul european pentru egalitatea de gen pentru perioada 2011-2020 și Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 ar trebui să fie în continuare urmărite și prin intermediul rapoartelor anuale privind egalitatea de gen;

    (b)  este nevoie de noi măsuri eficiente la nivel european și național pentru concilierea vieții profesionale, a vieții private și a vieții de familie, inclusiv de propuneri legislative în ceea ce privește concediul de maternitate, concediul de paternitate, concediul pentru creșterea copilului, concediul îngrijitorilor, accesul la servicii de îngrijire de calitate și aranjamente pentru un program de lucru flexibil; ar trebui încurajat accesul egal la posibilitățile de concediu pentru femei și bărbați în cadrul tuturor categoriilor de lucrători pentru a îmbunătăți accesul și poziția femeilor pe piața muncii, pentru a consolida rolul taților în creșterea copiilor și pentru a facilita concilierea vieții profesionale cu viața privată; Comisia ar trebui, de asemenea, să sprijine statele membre în partajarea și adoptarea de bune practici în acest domeniu;

    26.  reamintește că în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală; subliniază că toți cetățenii ar trebui să beneficieze de șanse egale pe tot parcursul vieții, inclusiv atunci când se află în căutarea unui loc de muncă și la locul de muncă; subliniază necesitatea punerii în aplicare corespunzătoare a Directivei 2000/78/CE și a Directivei 2000/43/CE privind egalitatea rasială; îndeamnă statele membre să accelereze punerea în aplicare, iar Comisia să evalueze punerea în aplicare a măsurilor existente pentru a asigura nediscriminarea și egalitatea de șanse și pentru a crește participarea pe piața forței de muncă și integrarea socială a grupurilor subreprezentate; invită Comisia să propună noi recomandări concrete sau alte măsuri în acest sens, dacă este necesar; reamintește că Directiva privind egalitatea de tratament, propusă în 2008 și care nu au fost încă adoptată, reprezintă un element lipsă în cadrul legislativ privind nediscriminarea; atrage atenția asupra jurisprudenței europene și de la nivel național care arată că în legislația europeană și națională ar trebui prevăzută obligația de a asigura amenajări corespunzătoare pentru toate motivele de discriminare, cu condiția ca acest lucru să nu implice o sarcină disproporționată pentru angajatori sau furnizorii de servicii; invită Comisia să monitorizeze cadrele juridice și politicile statelor membre, în conformitate cu legislația aplicabilă a UE, pentru a asigura integrarea, egalitatea de tratament și condiții de lucru decente pentru toate persoanele cu statut de refugiat; subliniază că ar trebui să se asigure accesul la justiție și protecție pentru toate victimele exploatării și discriminării;

    Mobilitatea forței de muncă

    27.  subliniază faptul că libera circulație a persoanelor este una dintre cele mai mari realizări ale UE și că libera circulație a lucrătorilor este o piatră de temelie a pieței interne, care joacă un rol important în consolidarea convergenței și a integrării între statele membre; subliniază că mobilitatea în cadrul UE reprezintă o oportunitate și un drept fundamental a cărui exercitare trebuie să fie sprijinită, inclusiv prin buna funcționare a sistemului de coordonare a securității sociale; solicită punerea în aplicare corespunzătoare și asigurarea respectării normelor UE privind mobilitatea lucrătorilor și a furnizării transfrontaliere de servicii; solicită, în plus, acordarea de sprijin pentru mobilitatea forței de muncă prin cursuri de limbi străine adecvate la toate nivelurile de educație, printr-o mai bună comparabilitate a sistemelor de învățământ și prin recunoașterea calificărilor profesionale, prin informații ușor accesibile cu privire la drepturile și îndatoririle lucrătorilor mobili, precum și prin măsuri care să asigure condiții de muncă decente și cooperarea eficace dintre serviciile publice de ocupare a forței de muncă din întreaga Europă; ia act de faptul că mobilitatea nu ar trebui să fie rezultatul unor oportunități necorespunzătoare de ocupare a forței de muncă sau a protecției sociale inadecvate a lucrătorilor în regiunile de origine, deoarece exodul prelungit al forței de muncă poate împiedica convergența economică; subliniază, prin urmare, importanța politicii de coeziune și a altor instrumente de dezvoltare economică echilibrată la nivel teritorial; consideră că mobilitatea forței de muncă nu ar trebui să fie utilizate în mod abuziv pentru a submina standardele sociale ale țărilor-gazdă prin fraudă sau eludarea legii; subliniază faptul că lucrătorii mobili realizează, de regulă, contribuții nete la bugetele publice ale țărilor-gazdă; solicită realizarea de investiții adecvate în serviciile publice în zonele care se confruntă cu creșterea populației și subliniază sprijinul pe care Fondul social european îl poate oferi în acest sens;

    28.  invită UE și statele membre să țină seama de impactul social al mobilității asupra numărului tot mai mare de familii transnaționale, de exemplu oferind posibilitatea concediului pentru îngrijirea unui membru de familie aflat într-o altă țară și asigurând transferabilitatea și comparabilitatea sistemelor educaționale pentru mobilitatea copiilor de vârstă școlară;

    29.  invită statele membre să impună angajatorilor obligația de a prezenta un contract de muncă redactat într-o limbă cunoscută de cetățenii mobili ai UE, pentru ca acesta să fie înțeles de către lucrători;

    Dezvoltarea de mijloace pentru a obține rezultate în practică

    30.  invită Comisia să valorifice rezultatele consultării publice și opiniile instituțiilor UE prin prezentarea unei foi de parcurs clare, cu măsuri concrete pentru punerea în aplicare integrală a pilonului european al drepturilor sociale și pentru realizarea deplină a obiectivelor sociale ale tratatelor; subliniază faptul că, pentru a proteja drepturile sociale fundamentale, dispoziții precum cele de la articolele 8, 9 și 10 din TFUE ar trebui să fie aplicate în mod corect în procesul de elaborare a politicilor UE și în toate acțiunile întreprinse de către instituțiile UE, inclusiv prin evaluări ale impactului social;

    31.  solicită statelor membre să semneze și să ratifice Carta socială europeană revizuită și Convenția europeană de securitate socială (ETS nr. 78); încurajează Comisia să examineze acțiunile necesare pentru aderarea Uniunii Europene la carta revizuită și să propună un calendar pentru îndeplinirea acestui obiectiv;

    32.  solicită insistent Comisiei să includă perspectiva de gen ca parte integrantă a pilonului european al drepturilor sociale, precum și să includă evaluări sistematice ale impactului de gen ca parte a evaluării respectării drepturilor fundamentale;

    33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul negativ persistent al crizei economice prelungite cu care s-a confruntat Europa în prima jumătate a acestui deceniu și care a influențat anumite țări și regiuni mai mult decât pe altele; consideră că obiectivul de convergență economică și socială ascendentă ar trebui să fie susținut de un set de obiective, pe baza strategiei Europa 2020 și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, care să ghideze coordonarea politicilor economice, sociale și privind ocuparea forței de muncă în UE și care să reprezinte o referință pentru zona euro, unde este necesar să se acorde o atenție deosebită convergenței economice și sociale ascendente;

    34.  atrage atenția asupra legăturii bidirecționale dintre condițiile sociale și performanța economică; solicită ca obiectivele Strategiei Europa 2020, tabloul de bord existent al principalilor indicatori sociali și de ocupare a forței de muncă din cadrul raportului comun privind ocuparea forței de muncă și noul cod de convergență potențial să fie luate în considerare în mod direct și transparent în formularea de recomandări specifice fiecărei țări și de recomandări privind zona euro, precum și în ceea ce privește utilizarea instrumentelor UE; consideră că instrumentele strategiei europene privind ocuparea forței de muncă și ale metodei deschise de coordonare socială ar trebui să fie consolidate în acest scop; solicită un rol mai important pentru dialogul macroeconomic cu partenerii sociali în formularea mixului de politici economice la nivel european; consideră că supravegherea macrosocială este foarte importantă pentru a garanta că dezechilibrele economice nu sunt reduse în detrimentul ocupării forței de muncă și a situației sociale și pentru a preveni uniformizarea la un nivel inferior a standardelor sociale în UE; reiterează solicitarea sa pentru o agendă europeană a reformelor și investițiilor care să vizeze consolidarea potențialului de creștere bazat pe locuri de muncă de calitate și pe productivitate, pentru a promova sisteme sociale echitabile, solide, eficiente și durabile, precum și pentru a promova o tranziție durabilă a economiilor statelor membre către o utilizare mai eficientă a resurselor;

    35.  consideră că promovarea participării femeilor pe piața muncii și independența lor economică sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivului Strategiei Europa 2020 privind o rată globală de ocupare a forței de muncă de 75 % și ar conduce la creșterea PIB-ului; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să-și consolideze politicile și să crească investițiile pentru susținerea angajării femeilor în locuri de muncă de calitate, mai ales în sectoarele și funcțiile în care femeile sunt subreprezentate, cum ar fi în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), precum și în sectoarele economiei ecologice sau în posturi de conducere, în toate sectoarele;

    36.  menționează că femeile și fetele sunt afectate în mod disproporționat de sărăcie și de excluziunea socială și solicită un nou elan politic pentru o strategie europeană ambițioasă de combatere a sărăciei, precum și un angajament reînnoit pentru realizarea obiectivelor europene pentru 2020 de combatere a sărăciei; îndeamnă statele membre să elaboreze planuri strategice naționale detaliate de combatere a sărăciei, iar Comisia să insiste asupra reducerii sărăciei în cadrul semestrului european;

    37.  invită statele membre și Comisia să depună eforturi pentru asigurarea unui nivel corespunzător de investiții sociale care sunt esențiale pentru coeziunea socială și au un impact pozitiv clar asupra creșterii economice pe termen scurt și pe termen lung (de exemplu, îngrijirea copiilor, educație, garanția pentru tineret și garanția de competențe); consideră că evaluarea calității cheltuielilor publice ar trebui, de asemenea, să reflecte această preocupare;

    38.  reiterează solicitarea sa referitoare la organizarea unor reuniuni comune între formațiunile EPSCO și ECOFIN ale Consiliului, pentru a promova politici socioeconomice mai bine coordonate, precum și la organizarea unor reuniuni periodice ale miniștrilor din domeniul muncii și din domeniul social din zona euro, pentru a îmbunătăți coordonarea politicilor în interiorul zonei euro și pentru a aborda dezechilibrele sociale în mod adecvat;

    39.  subliniază faptul că fenomenele actuale de producție cu utilizare intensivă de capital și contribuția importantă a imobilizărilor necorporale la crearea de valoare adăugată, pe de o parte, și ratele ridicate de inegalitate și șomaj, creșterea continuă a muncii „atipice” și scăderea proporției forței de muncă din venitul total, pe de altă parte, implică necesitatea de a lărgi baza financiară pentru sistemele de asistență socială, cu neutralitate fiscală, pentru a oferi o protecție socială adecvată și servicii de calitate pentru toți; consideră că acest lucru ar trebui realizat în special prin trecerea la noi surse de venituri fiscale; îndeamnă statele membre să își evalueze nevoile în acest sens; reamintește faptul că acumularea drepturilor de securitate socială prin muncă este un aspect important al muncii decente și contribuie în mod semnificativ la stabilitatea economică și socială; subliniază, cu toate acestea, că sarcina fiscală actuală asupra costului forței de muncă poate fi redusă, asigurând în același timp sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor naționale de securitate socială; subliniază, de asemenea, că pentru asigurarea unui nivel adecvat de investiții publice și a sustenabilității sistemelor de asistență socială, este extrem de importantă combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale;

    40.  consideră că pilonul european al drepturilor sociale nu poate fi credibil decât dacă este însoțit de o finanțare adecvată la nivel național și european, garantând faptul că statele membre au capacitatea de a realiza obiectivele stabilite de comun acord; își reiterează apelul pentru o punere în aplicare accelerată a programelor operaționale relevante, precum și pentru revizuirea CFM 2014-20, acolo unde este necesar, pentru a face față unor nevoi sporite; solicită, în special, consolidarea în continuare a inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” și măsuri suplimentare pentru a asigura un acces mai facil și utilizarea deplină a Fondului social european, FEG și FEAD; consideră că aceste instrumente financiare ar trebui să rămână disponibile pentru toate statele membre și ar trebui să fie consolidate, după caz, inclusiv în ceea ce privește educația și formarea, garanția de competențe, sărăcia în rândul copiilor și provocările noi și neprevăzute, cum ar fi integrarea refugiaților pe piața muncii; consideră că regula privind alocarea a 20 % din pachetele financiare naționale din FSE pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale trebuie să fie menținută;

    41.  solicită continuarea sprijinului acordat de UE pentru consolidarea capacităților instituționale, de exemplu în ceea ce privește dialogul social, rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, schimbul electronic de informații în materie de securitate socială și platforma împotriva muncii nedeclarate, care ar putea să evolueze pe termen mai lung spre crearea unui sistem european de inspectorate de muncă; subliniază, în acest context, importanța programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și sprijinul FSE pentru consolidarea capacităților relevante la nivel național;

    42.  solicită Comisiei și Grupului BEI să dezvolte în continuare Planul de investiții pentru Europa, pentru a consolida investițiile în redresarea economică, crearea de locuri de muncă de calitate, dezvoltarea durabilă și investițiile sociale în capacitățile actuale și viitoare ale persoanelor de a se integra pe piața muncii;

    43.  consideră că impactul social al ajustării economice în cadrul zonei euro ar putea fi atenuat și convergența economică și socială ascendentă ar putea fi consolidată prin finanțări adecvate, astfel încât să se evite accentuarea și mai mare a inegalităților și scăderea potențialului de creștere al statelor membre și pentru a face față șocurilor macroeconomice grave, sporind în același timp competitivitatea și stabilitatea economiilor statelor membre; invită, prin urmare, Comisia, Consiliul și celelalte organisme relevante să abordeze această chestiune în discuțiile ulterioare;

    44.  invită Comisia să își prezinte propunerile privind pilonul european al drepturilor sociale cu ocazia prezentării Cărții sale albe anunțate privind viitorul UE și al UEM;

    45.  invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre să realizeze acțiunea externă în concordanță cu pilonul european al drepturilor sociale, în special prin promovarea punerii în aplicare a convențiilor și a obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă, a convențiilor OIM, a concluziilor G20 relevante, a convențiilor relevante ale Consiliului Europei și a acordurilor comerciale și parteneriatelor strategice ale UE;

    46.  consideră că pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să fie adoptat în 2017 sub forma unui acord între Parlament, Comisie și Consiliul European, implicând partenerii sociali și societatea civilă la cel mai înalt nivel, și că acest acord ar trebui să conțină o foaie de parcurs clară privind implementarea; invită Comisia să propună mecanisme pentru implicarea corespunzătoare a tuturor părților interesate, de la toate nivelurile relevante, în punerea în aplicare a pilonului european al drepturilor sociale;

    47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor statelor membre.

    • [1]  JO L 68, 18.3.2010, p. 13.
    • [2]  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).
    • [3]  Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, 18.10.1991, p. 32).
    • [4]  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat de CES, UNICE și CEEP (JO L 175, 10.7.1999, p. 43).
    • [5]  Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).
    • [6]  Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES- Anexă: Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă (JO L 14, 20.1.1998, p. 9).
    • [7]  Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).
    • [8]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0312.
    • [9]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0005.
    • [10]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0207.
    • [11]  Texte adoptate, P7_TA(2014)0043.
    • [12]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.
    • [13]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0351.
    • [14]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0401.
    • [15]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0411.
    • [16]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0136.
    • [17]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0318.
    • [18]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0346.
    • [19]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.
    • [20]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0377.
    • [21]  Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.
    • [22]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0008.
    • [23]  JO C 419, 16.12.2015, p. 5.
    • [24]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0085, P7_TA(2010)0312, P7_TA(2011)2276, P7_TA(2013)0545, P7_TA(2013)0594, P8_TA(2015)0095.
    • [25]  Eurofound (2014), Remunerația în Europa în secolul al XXI-lea.
    • [26]  Eurofound (2014), Accesul la asistență medicală în vremuri de criză.
    • [27]  Eurofound (2015), Accesul la prestații sociale: reducerea gradului de neutilizare.
    • [28]  Eurofound (2015), Formele noi de ocupare a forței de muncă.
    • [29]  Eurofound (2016), Condițiile de locuit necorespunzătoare din Europa: costuri și consecințe.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Europa a dezvoltat începând cu secolul al XIX-lea și mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, modelul social cel mai avansat din istoria lumii, asigurând condiții de muncă decente, o protecție socială cuprinzătoare și servicii publice rezonabil de bune pentru o mare parte a populației. Modelul social european a contribuit la rândul său la creșterea semnificativă a productivității și la competitivitatea Europei, pe baza unei forțe de muncă sănătoase și calificate, cu o putere de cumpărare decentă, capabilă să susțină o piață internă sofisticată.

    Extinderile succesive au permis o îmbunătățire a standardelor sociale în statele membre aderente și au susținut o creștere treptată a convergenței economice, datorată, printre altele, fondurilor structurale și de coeziune ale UE. În ansamblu, modelul social european a reprezentat un factor important al poveștii de succes a integrării europene, care a adus pace, securitate și prosperitate pe scară largă timp de mai multe decenii. Instituțiile statului social și dialogul social au ajutat, de asemenea, Europa să facă față crizei financiare mondiale care a izbucnit în perioada 2007-2008.

    Totuși, dimensiunea socială a integrării europene a suferit o lovitură grea odată cu criza zonei euro, care persistă din 2010. Aproape 2 mii de miliarde de euro din banii contribuabililor au fost utilizați sub formă de ajutoare de stat acordate sectorului financiar în perioada 2008-2014[1], fapt care a declanșat o criză a datoriei suverane în mai multe state membre. În același timp, numeroase state membre au fost nevoite să apeleze la o consolidare bugetară severă și la măsuri de devalorizare internă, în mare parte din cauza lipsei unor mecanisme comune de stabilizare în uniunea economică și monetară incompletă a Europei. Aceste politici au condus la probleme sociale grave, încă acute în multe țări.

    Prin criza zonei euro, UE însăși a ajuns să fie considerată de mulți cetățeni ca o sursă de divergențe, inegalități și nedreptăți sociale. Un proiect asociat timp de decenii cu ideea de convergență, prosperitate și progres este acuzat în prezent de degradarea sistemelor de protecție socială și văzut ca o amenințare la adresa bunăstării cetățenilor.

    În același timp, Europa se confruntă cu o serie de tendințe structurale și provocări cunoscute precum globalizarea, schimbările demografice (inclusiv îmbătrânirea, feminizarea, ratele reduse ale natalității, migrația), schimbările climatice și constrângerile privind resursele naturale. De asemenea, este martora unei noi faze a revoluției digitale, care afectează profund funcționarea piețelor forței de muncă.

    În opinia raportoarei, aceasta este provocarea fundamentală care trebuie abordată pentru a defini un „pilon european al drepturilor sociale” și a încerca actualizarea modelului social european pentru secolul al XXI-lea. Avem nevoie de structurile noastre ale statului social pentru a ține pasul cu schimbările demografice, cu tehnologia, cu globalizarea și cu accentuarea recentă semnificativă a inegalităților sociale. În același timp, avem nevoie să depășim daunele provocate de criza economică îndelungată. Trebuie să consolidăm în mod decisiv „Europa socială” și să îmbunătățim procesul de elaborare a politicilor economice și structura UEM.

    Pentru a face față acestei provocări și a răspunde așteptărilor cetățenilor este esențial să se recunoască și să se aprecieze (din nou) faptul că statul are un rol indispensabil în configurarea piețelor și gestionarea riscurilor sociale. Statul acționează în acest sens, printre altele, prin reglementare, redistribuirea veniturilor și furnizarea de (sau acordarea de sprijin pentru) sisteme colective de asigurări sociale, programe de asistență socială, servicii publice și servicii de interes general. UE trebuie să redevină o forță de sprijin în această privință, consolidându-și statele membre și ajutându-le să promoveze modelul social european într-un context global. Trebuie, de asemenea, să devină (din nou) o forță de sprijin pentru consolidarea dialogului social între întreprinderi și lucrători, contribuind la asigurarea unei distribuiri echitabile a veniturilor și riscurilor, inclusiv pe piețele modelate de digitalizare și de concurența la nivel mondial.

    Modelul social european are, bineînțeles, multe variante naționale și fiecare țară are propriile sale acorduri specifice, în conformitate cu evoluțiile istorice și cu principiul subsidiarității. Totuși, în contextul globalizării și al schimbărilor tehnologice, statele membre ale UE sunt foarte interdependente (având în vedere și legăturile create de o monedă comună) și doar conlucrând pot oferi cetățenilor lor prosperitate pe scară largă. Fără un cadru european comun, statele membre vor fi prinse, cu siguranță, în capcana unei concurențe distructive care va duce la scăderea standardelor sociale. Modelul social european este, prin urmare, un proiect comun, al cărui obiectiv central îl reprezintă convergența socială ascendentă: o îmbunătățire durabilă a bunăstării tuturor persoanelor din toate statele membre ale UE, pe baza unei creșteri economice sustenabile și favorabile incluziunii și a unor măsuri care să asigure că nicio persoană și niciun stat nu sunt lăsate în urmă și fiecare poate participa în cadrul societății și al economiei.

    Convergența socială ascendentă poate fi realizată numai prin acțiunea colectivă a statelor membre. UE a adoptat deja în acest scop un ansamblu de dispoziții de reglementare a piețelor forței de muncă, produselor și serviciilor și a introdus mecanisme de coordonare a politicilor și instrumente financiare relevante. Acquis-ul se aplică în toate statele membre, iar drepturile sociale fundamentale se aplică tuturor persoanelor din UE; prin urmare, procesul de actualizare a standardelor sociale prin pilonul european al drepturilor sociale ar trebui, de asemenea, să implice toate statele membre ale UE.

    Acestea fiind spuse, este clar că, în contextul cadrului său macroeconomic actual, zona euro se confruntă cu obstacole specifice în calea realizării obiectivelor sociale și a celor privind ocuparea forței de muncă prevăzute în tratate. Pierderea mai multor instrumente economice naționale prin aderarea la zona euro a exercitat presiune, până la urmă, pentru o ajustare internă mai brutală și mai rapidă, vizibilă la nivelul salariilor, al condițiilor de muncă, al șomajului și al cheltuielilor sociale mai reduse. Restabilirea unei securități socioeconomice adecvate pentru a compensa această flexibilitate internă crescută în zona euro impune, prin urmare, introducerea unor obiective, standarde sociale și/sau instrumente financiare comune zonei euro.

    Care sunt principalele aspirații și așteptări ale cetățenilor europeni legate de actualizarea modelului social european? Cu siguranță, cetățenii doresc să păstreze modul de viață european și să poată avea încredere în dezvoltarea durabilă a Europei, care să permită bunăstarea generațiilor prezente și viitoare. Aceasta înseamnă că UE și statele sale membre trebuie:

      să pregătească cetățenii și să le ofere cunoștințele, competențele, timpul și spațiul necesare pentru o participare economică semnificativă;

      să adopte o politică economică care să favorizeze crearea de locuri de muncă de calitate și să permită cetățenilor să ajungă la securitate economică și împlinire personală în condiții de muncă decente;

      să protejeze cetățenii împotriva riscurilor sociale apărute pe parcursul vieții;

      să reducă actualul nivel ridicat al inegalităților sociale; precum și

      să încurajeze participarea activă a cetățenilor: statul social trebuie să fie ușor de înțeles și accesibil, permițându-le cetățenilor să aibă sentimentul apartenenței și oferindu-le suficiente structuri deschise de dialog social și politică democratică.

    Ideile și energia tinerilor vor fi deosebit de importante pentru a actualiza și inova structurile statului social și a asigura prosperitatea pe scară largă. În medie, Generația Mileniului este probabil cea mai educată generație pe care a avut-o vreodată Europa, dar ea se confruntă cu tranziții mult mai lungi și mai precare între școală și locul de muncă decât generațiile anterioare, ceea ce distruge o parte a potențialului său extraordinar. Trebuie să preîntâmpinăm această pierdere socială majoră organizând mai bine incluziunea economică, socială și politică a acestei generații.

    Toate aceste dificultăți și aspirații necesită o serie de modificări ale setului de instrumente care stau la baza modelului social european.

    Conceptul de „investiții sociale” este util pentru a orienta această evoluție, bazându-se pe convingerea că prevenirea și intervenția timpurie sunt mai ieftine decât rezolvarea tardivă a problemelor sociale. Investițiile sociale constau în furnizarea publică de (sau în acordarea de sprijin public pentru) servicii care să permită tuturor persoanelor să participe în cadrul economiei și al societății pe parcursul întregii lor vieți, de exemplu prin servicii de îngrijire a copiilor de calitate, educație, învățare pe tot parcursul vieții, asistență medicală, politici active în domeniul pieței forței de muncă, asigurări sociale, sisteme de venit minim și acțiuni de eradicare a analfabetismului digital. Investițiile sociale sunt indispensabile pentru creșterea și bunăstarea durabile în economiile avansate. Ele țin, în principal, de responsabilitatea sectorului public, dar pot fi realizate eficace și de întreprinderile din economia socială sau de alți actori din „al treilea sector”.

    Europa va trebui, de asemenea, să își adapteze legislația muncii și sistemele de asigurări sociale pentru a garanta condiții de muncă decente și echitabile, precum și protecție socială pentru toate categoriile de lucrători. Cererea de forță de muncă devine și va rămâne probabil mai „fluidă” și diversificată, lucru care poate fi în unele cazuri benefic pentru productivitate și echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Cu toate acestea, locurile de muncă „atipice” implică deseori și nesiguranță economică și precaritate de durată, pe care sectorul public trebuie să le combată.

    Va fi nevoie, de asemenea, să se aducă modificări pe partea de venituri a statelor noastre sociale, care, în prezent, se bazează pe patru mecanisme principale de distribuire echitabilă a valorii economice:

      negocieri între angajatori și angajați cu privire la distribuția veniturilor brute, inclusiv prin negocieri colective, acompaniate de salarii minime și de alte mecanisme sprijinite de stat;

      sisteme de asigurări sociale, bazate pe legislație și constituite cu contribuții din partea lucrătorilor, a angajatorilor și a statului;

      impozitare și cheltuieli publice; precum și

      reglementarea sistemului financiar internațional și lupta împotriva evitării obligațiilor fiscale.

    Toate cele patru mecanisme sunt necesare pentru a garanta sustenabilitatea statului social și un nivel adecvat al investițiilor publice. Totuși, în viitor va fi necesar să ne bazăm mai puțin pe contribuțiile lucrătorilor și mai mult pe impozitarea generală, reglementarea financiară și o luptă hotărâtă împotriva evitării obligațiilor fiscale. Acumularea de drepturi la asigurări sociale prin muncă reprezintă un aspect important al muncii decente, motivând lucrătorii și contribuind la stabilitatea economică și socială pe termen mai lung într-o măsură superioară prestațiilor stabilite în funcție de mijloacele materiale sau sistemelor de venit de bază necondiționat. Totuși, în prezent, nivelul înalt al inegalității, răspândirea continuă a locurilor de muncă „atipice” și accentuarea utilizării intensive a capitalului în producția economică sugerează nevoia de a reduce sarcina fiscală asupra forței de muncă (inclusiv contribuțiile la asigurările sociale) și de a cofinanța sistemele de asigurări sociale mai mult din alte venituri fiscale (de exemplu, câștiguri de capital, avere sau poluare), pentru a oferi un nivel decent de protecție socială pentru toți.

    Guvernanța economică europeană trebuie reechilibrată într-o măsură mai mare, acordând mai multă atenție indicatorilor sociali în elaborarea politicilor economice. În ceea ce privește zona euro, trebuie lansat un nou cerc virtuos, cu investiții mai ridicate care să ducă la crearea de locuri de muncă de calitate, oferindu-le cetățenilor securitate economică și contribuind la creșterea cererii agregate și la realizarea de investiții suplimentare. Creșterea ocupării forței de muncă și extinderea sferei protecției sociale ar putea și ele să majoreze volumul veniturilor colectate, îmbunătățind sustenabilitatea statului social. În fine, moneda euro ar trebui să devină un motor al convergenței ascendente.

    Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere o mai bună utilizare a politicilor externe ale UE pentru a pune în practică drepturile sociale în Europa și a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă la nivel mondial. Europa are un interes strategic clar privind intensificarea dialogului social, punerea în aplicare a convențiilor și recomandărilor OIM, precum și îmbunătățirea sistemelor de protecție socială și a serviciilor sociale în întreaga lume. Prin urmare, ar trebui să urmărească aceste interese prin acordurile sale comerciale, parteneriatele strategice, politica de dezvoltare, politica de vecinătate și Agenda europeană privind migrația.

    În concluzie, pilonul european al drepturilor sociale constituie o inițiativă importantă și urgentă, pe care Comisia Europeană și Parlamentul European au plasat-o în mod justificat printre prioritățile lor politice absolute. Însă acest proiect și ideea unei „Europe sociale” nu se poate limita la un grup restrâns de specialiști ai UE. „Europa socială” este trăită de fiecare prin drepturile de care se bucură la locul de muncă, prin serviciile sociale la care are acces, prin investițiile sociale pe care le primește, prin politicile care influențează perspectivele sale economice și prin protecția socială pe care se bazează atunci când apar probleme în viață.

    „Europa socială” este și trebuie să fie pentru toată lumea, îmbunătățind concret viețile cetățenilor. În consecință, forța pilonului european al drepturilor sociale trebuie să se extindă în întreaga structură pe mai multe niveluri a UE, inclusiv la nivelul autorităților locale, regionale și naționale și al cooperării acestora cu întreprinderile, sindicatele și societatea civilă.

    OPINIE MINORITARĂ

    referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (2016/2095(INI))

    Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Raportoare: Maria João Rodrigues

    Opinie minoritară depusă de Grupul ENF

    A.  întrucât, în cadrul discursului său din 2015, Jean-Claude Juncker a evocat noțiunea de „pilon social”;

    B.  întrucât, pentru a transpune acest concept în realitate, se pare că este necesar ca UE să realizeze „o schimbare de paradigmă în direcția unui model social european puternic”;

    C.  întrucât acest demers va distruge 200 de ani de construcție europeană pentru a institui un model social european comun, adaptat treptat de către fiecare stat cu succes, în funcție de nevoile sale, pentru a sprijini edificarea unei așa-zise Europe sociale, însă în realitate cu un grad de armonizare cu efecte devastatoare;

    D.  întrucât realitatea care se profilează este în special subordonarea sistemelor de protecție socială ale statelor membre față de procesul decizional de la nivel european;

    E.  întrucât această propunere reprezintă un instrument de propagandă, menit să transmită ideea că Uniunea este unica soluție la problemele cetățenilor, deși cauza acestor probleme este reprezentată de moneda euro;

    F.  întrucât ideea pilonului social este gândită nu cu scopul de a servi cetățenilor, ci ea reprezintă o nouă încercare de a salva proiectul reprezentat de moneda euro și zona euro,

    1.  Grupul ENF se desolidarizează de activitatea realizată de grupurile politice cu privire la acest raport, care reprezintă o atingere gravă la adresa suveranității statelor membre și o ingerință nejustificată.

    AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (30.11.2016)

    destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

    referitor la un pilon european al drepturilor sociale

    (2016/2095(INI))

    Raportoare pentru aviz: Maria Arena

    SUGESTII

    Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    A.  întrucât Comisia va prezenta o propunere privind crearea unui pilon european al drepturilor sociale (PEDS) cu caracter obligatoriu, care ar trebui să garanteze drepturi sociale esențiale, în special egalitatea de gen; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită grupurilor care se confruntă cu mai multe forme de discriminare, precum persoanele LGBTI în chestiuni legate de sistemele de asigurări sociale, de asistență socială și de administrație publică;

    B.  întrucât drepturile sociale fac parte din drepturile omului și sunt consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

    C.  întrucât respectarea drepturilor fundamentale reprezintă un aspect esențial al unei societăți echitabile din punct de vedere social;

    D.  întrucât, în UE, femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și să fie subreprezentate în toate domeniile de decizie;

    E.  întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc disproporționat de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen;

    F.  întrucât egalitatea de gen este consacrată în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a UE, și constituie o valoare fundamentală a UE; întrucât, cu toate acestea, femeile rămân subreprezentate pe piața muncii în ansamblu, rata ocupării forței de muncă fiind de 75,6 % în rândul bărbaților și doar de 64,5 % în rândul femeilor, și sunt în continuare suprareprezentate în locurile de muncă cu fracțiune de normă și în sectoarele cele mai prost plătite, pe lângă faptul că primesc salarii pe oră mai mici, ceea ce conduce la o diferență de remunerare între bărbați și femei de 16 % și la un decalaj de pensii de 39 %, cu diferențe semnificative între statele membre; întrucât discriminarea de gen continuă să predomine în procedurile de recrutare din statele membre, în pofida faptului că femeile depășesc bărbații ca nivel de educație;

    G.  întrucât criza economică și măsurile de austeritate au afectat în mod disproporționat femeile, în special femeile tinere și femeile supuse unor discriminări multiple; întrucât feminizarea sărăciei, datorată inclusiv locurilor de muncă prost plătite, persistă în UE și întrucât creșterea riscului de sărăcie și de excluziune socială a femeilor, în special a mamelor singure și a copiilor care trăiesc în sărăcie, este strâns legată de reducerile bugetare din serviciile publice, cum ar fi asistența medicală, educația, serviciile sociale și ajutoarele sociale;

    H.  întrucât drepturile sociale, serviciile și veniturile adecvate sunt domenii unde genul contează, dat fiind faptul că mai multe femei sunt angajate pe posturi cu salarii mici, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie, sunt mai dependente de asistența socială publică și privată și asumă rolul tradițional de îngrijire a copiilor și a membrilor mai în vârstă ai familiei, precum și responsabilitatea principală pentru nevoile gospodăriei, toate acestea conducând la pensii mai scăzute pentru femei;

    I.  întrucât progresul în realizarea egalității de gen este lent, iar eliminarea diferențelor de gen pe piața muncii depinde de exercitarea drepturilor sociale de bază și de furnizarea de asistență socială primară;

    J.  întrucât Europa se confruntă cu îmbătrânirea populației, femeile având o speranță de viață mai mare, dar trecând prin perioade din ce în ce mai lungi de boală în comparație cu bărbații, iar femeile în vârstă se confruntă cu discriminări multiple, inclusiv pe bază de vârstă, gen, stare de sănătate și dizabilități;

    K.  întrucât, potrivit Organizației Internaționale a Muncii, majoritatea lucrătorilor angajați în sectorul muncilor casnice, inclusiv în sectorul serviciilor de îngrijire, sunt femei;

    L.  întrucât obiectivele de la Barcelona din 2002 sunt departe de a fi îndeplinite, deși, conform Cartei drepturilor fundamentale, copiii au dreptul la o protecție și la îngrijiri corespunzătoare, ceea ce are un impact dramatic asupra participării femeilor pe piața muncii, asupra egalității de gen, asupra echilibrului dintre viața privată și cea profesională și asupra sărăciei femeilor,

    M.  întrucât eforturile de conciliere a vieții de familie cu viața profesională sunt dificile mai ales pentru părinții singuri, majoritatea acestora fiind femei; întrucât, la nivelul celor 28 de state membre ale UE, nu mai puțin de 34 % dintre mamele singure sunt expuse riscului sărăciei, iar copiii care provin din aceste familii sunt expuși unui risc disproporționat mai mare de transmitere a sărăciei de la o generație la alta;

    N.  întrucât violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate categoriile sociale, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială sau țara de origine sau de reședință și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

    O.  întrucât realizarea obiectivelor UE de combatere a sărăciei stabilite pentru 2020 necesită un impuls politic ambițios și măsuri drastice, luând în considerare feminizarea sărăciei; întrucât obiectivele de combatere a sărăciei nu pot fi realizate fără abordarea inegalităților socioeconomice de gen;

    P.  întrucât femeile se confruntă în continuare cu discriminarea în ceea ce privește accesul la un loc de muncă și păstrarea acestuia, precum și cu negarea drepturilor lor de muncă, în special pe motivul sarcinii și maternității;

    Q.  întrucât piețele europene ale forței de muncă suferă de segregare de gen; întrucât și Comisia a recunoscut acest lucru, în Comunicarea sa din 8 martie 2016 privind pilonul european al drepturilor sociale, (COM(2016)0127, anexa I), afirmând că „femeile continuă să fie subreprezentate în ocuparea forței de muncă, suprareprezentate în munca cu fracțiune de normă și în sectoarele cu remunerații mai mici și primesc remunerații salariale pe oră mai mici, chiar și pentru o muncă echivalentă și chiar dacă acestea au depășit nivelul de educație al bărbaților”;

    R.  întrucât accesul femeilor la piața locurilor de muncă este un factor de creștere economică; întrucât, potrivit concluziilor Evaluării valorii adăugate europene, o scădere de un punct procentual a disparității salariale de gen va produce o creștere economică de 0,1 %[1];

    1.  solicită ca în pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) să fie inclus un mecanism obligatoriu de monitorizare și aplicare a drepturilor sociale existente și a celor actualizate, în special cele privind egalitatea de șanse, inclusiv participarea femeilor pe piața muncii, în consiliile de administrație și în poziții de management, condiții echitabile de muncă și o protecție socială adecvată și viabilă a femeilor; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru găsirea celor mai adecvate măsuri pentru reducerea diferențelor de pensii între femei și bărbați;

    2.  subliniază că printre principalele obstacole ale creșterii participării femeilor pe piața muncii se numără lipsa unor politici de echilibrare a vieții profesionale cu cea privată, măsurile financiare disuasive pentru persoanele care cu două surse de venit și impozitarea excesivă a muncii, precum și stereotipurile cu privire la distribuirea sarcinilor casnice, la rolul femeii în societate, la domeniile de studiu și la ocupație; subliniază, în plus, faptul că multe state membre nu oferă suficiente posibilități sau stimulente pentru ca bărbați să își ia concedii pe motive familiale, obligând astfel femeile să își asume sarcinile de îngrijire, cu efectul inerent asupra ratei angajării pentru femei;

    3.  consideră că promovarea participării femeilor pe piața muncii și independența lor economică este esențială pentru îndeplinirea obiectivului Strategiei Europa 2020, al unei ratei globale a ocupării forței de muncă de 75 %, și ar conduce la creșterea PIB-ului; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să-și consolideze politicile și să crească investițiile pentru susținerea angajării femeilor în locuri de muncă de calitate, mai ales în sectoarele și funcțiile în care femeile sunt subreprezentate, cum ar fi în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), precum și în sectoarele economiei ecologice sau în posturi de conducere, în toate sectoarele;

    4.  reiterează că includerea indicatorilor sociali în obiectivele și procedurile guvernanței economice, în special în semestrul european, nu modifică sub nicio formă obiectivele de bază ale acestor mecanisme;

    5.  subliniază faptul că concilierea vieții profesionale cu cea privată trebuie să fie garantată tuturor ca drept fundamental, în spiritul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, făcând accesibile măsuri în acest sens, în mod nediscriminatoriu;

    6.  insistă asupra necesității de a lua în considerare discriminarea multiplă cu care se confruntă anumite grupuri de femei, incluzând, printre altele, femeile migrante, femeile cu dizabilități, femeile LGBTI, cele care aparțin minorităților și cele în vârstă;

    7.  solicită insistent Comisiei să includă integrarea perspectivei de gen ca parte integrantă a PEDS, precum și să includă evaluări sistematice ale impactului de gen ca parte a evaluării respectării drepturilor fundamentale;

    8.  reamintește că reconcilierea vieții profesionale cu cea privată este un concept larg, care reunește ansamblul politicilor globale cu caracter legislativ sau nelegislativ vizând promovarea unui echilibru adecvat și proporțional între diferitele aspecte ale vieții unei persoane; consideră că realizarea unui echilibru real între viața profesională și cea privată necesită politici solide, orizontale, structurale, coerente și cuprinzătoare, care să includă stimulente și măsuri eficiente pentru echilibrul dintre viața profesională, activitățile de îngrijire, timpul petrecut cu familia și timpul dedicat dezvoltării personale;

    9.  solicită aprobarea și implementarea rapidă a Directivei privind combaterea discriminării, recunoscând nevoia unei conștientizări specifice și a unor acțiuni precis direcționate pentru a combate multiplele niveluri ale discriminării, precum și necesitatea unor instrumente pentru a aborda în mod orizontal problema discriminării în toate sectoarele societății;

    10.  regretă, în acest context, că nu a fost adoptată nicio strategie a UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2016-2020 și, reluând Concluziile Consiliului privind egalitatea de gen din 16 iunie 2016, îi solicită Comisiei să consolideze statutul Angajamentului strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 adoptându-l sub formă de comunicare;

    11.  solicită intensificarea eforturilor pentru aplicarea Directivei privind egalitatea în muncă, în vederea promovării diversității și a combaterii stereotipurilor și discriminării lucrătorilor;

    12.  invită Comisia și statele membre să integreze dimensiunea de gen în procesul bugetar pentru a se asigura că deciziile bugetare țin cont de dimensiunea de gen și abordează diferențiat efectele;

    13.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile de a crește reprezentarea femeilor în procesul decizional din domeniul politic și din cel economic, urmând o concepție binară, care să combine integrarea aspectelor de gen cu măsuri specifice;

    14.  solicită dezvoltarea unui cadru de politică socială cuprinzător și în mod real adaptat problematicii de gen, care să promoveze coerența politică între politicile sociale, ocupaționale și macroeconomice și să integreze consecvent perspectiva de gen; solicită Comisiei și statelor membre să includă coerența politicilor în studiile de impact asupra politicilor economice și sociale;

    15.  invită Comisia să îmbunătățească colectarea, analiza și difuzarea unor date exhaustive, comparabile, fiabile și actualizate în mod regulat cu privire la participarea femeilor la procesele decizionale;

    16.  regretă faptul că propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2012 privind îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul directorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsurile asociate este încă blocată și solicită Consiliului să adopte cât mai curând o poziție comună cu privire la această propunere;

    17.  invită Comisia să folosească și să direcționeze mai bine Agenda digitală și Strategia pieței unice digitale pentru a contracara decalajul de gen grav din sectorul TIC, pentru a promova educația și pregătirea profesională a femeilor și a fetelor în domeniul TIC, crescând vizibilitatea femeilor în arena digitală și îmbunătățind egalitatea de gen și participarea femeilor, printr-un acces mai bun la finanțare și prin sprijinirea societății civile și a organizațiilor de femei pentru a transforma principiul internetului incluziv în realitate;

    18.  îndeamnă Comisia să prezinte un pachet de măsuri legislative și nelegislative privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată în vederea realizării egalității de gen, revizuind, printre altele, directivele referitoare la maternitate și la concediul pentru îngrijirea copilului și propunând directive privind concediul de paternitate și concediul pentru îngrijire; subliniază că propunerile legislative trebuie să includă egalitatea între bărbați și femei ca temei juridic;

    19.  regretă persistența diferențelor de gen în materie de remunerare și pensii, acestea reprezentând încălcări ale principiului fundamental al egalității de remunerare pentru muncă egală între lucrători și lucrătoare, consacrat la articolul 157 din TFUE; invită UE și statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și organizațiile pentru egalitatea de gen, să creeze și să aplice politici de eliminare a diferențelor de gen în materie de remunerare și pensii;

    20.  solicită axarea atenției asupra noii forme de sărăcie care afectează cele mai vulnerabile grupuri sociale - dintre care femeile sunt cele mai expuse excluziunii sociale - precum adulții vulnerabili, familiile expuse riscului de sărăcie și lucrătorii cu venituri mici, pentru care politicile sociale europene ar trebui dotate cu instrumente inovatoare preventive și proactive;

    21.  invită insistent Comisia să îi prezinte Consiliului spre aprobare o directivă-cadru privind programul și cadrul de politică pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire;

    22.  subliniază că acordurile de lucru flexibile, inclusiv munca la distanță, realizabile prin progresele tehnologiei digitale, pot, de asemenea, ajuta la atingerea unui echilibru just între viața profesională și cea privată;

    23.  invită statele membre să pună efectiv în aplicare obiectivele de la Barcelona până în 2020 și să adopte cadrul din 2014 privind calitatea educației și îngrijirii copiilor mici;

    24.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă obiective privind îngrijirea persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități și a altor persoane dependente, similare obiectivelor de la Barcelona, prevăzând și instrumente de monitorizare care să măsoare calitatea, accesibilitatea și abordabilitatea acestora; solicită Eurostat, Eurofound și Institutului European pentru Egalitatea de Gen (prin indicele de egalitate de gen) să colecteze date relevante și să realizeze studii pentru a susține această activitate;

    25.  solicită dezvoltarea unui cadru european privind calitatea îngrijirii pe termen lung, utilizând Cadrul european pentru calitatea serviciilor de îngrijire pe termen lung, pentru a crea servicii de îngrijire de calitate care să răspundă tuturor nevoilor, inclusiv cazurilor celor mai complexe, și pentru a extinde pe termen cât mai îndelungat posibilitățile de independență ale persoanelor care necesită îngrijire;

    26.  subliniază că numai un procent mic dintre bărbați își exercită dreptul la concediu parental; solicită, prin urmare, luarea unor măsuri concrete de trecere către drepturi la concediu parental cât mai individuale și netransmisibile cu putință;

    27.  insistă asupra faptului că riscul de sărăcie și de excluziune socială în rândul copiilor este puternic legat de situația părinților lor pe piața muncii și de situația socială a acestora;

    28.  observă că concentrarea femeilor în locurile de muncă precare, care includ un număr mare de locuri de muncă cu fracțiune de normă, locuri de muncă prost plătite, contracte pe perioadă determinată și contracte în care nu se menționează numărul de ore, este disproporționată și, adesea, involuntară; reamintește, în acest context, că egalitatea dintre femei și bărbați nu poate fi realizată decât prin intermediul unei redistribuiri echitabile a muncii remunerate și neremunerate, precum și a responsabilităților profesionale, familiale și de îngrijire;

    29.  subliniază importanța programelor de venit mediu garantat în combaterea sărăciei; solicită Comisiei să evalueze maniera și mijloacele prin care poate fi acordat un venit minim adecvat peste pragul de sărăcie, de 60 % din venitul median la nivel național, în toate statele membre;

    30.  recomandă instituirea unor niveluri minime de salarizare la nivel național prin intermediul legislației sau prin negocieri colective, cu obiectivul de a atinge cel puțin 60 % din valoarea salariului median național respectiv și de a depăși venitul de subzistență la nivel național sau regional;

    31.  solicită revizuirea Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și includerea, printre altele, a unei cerințe obligatorii pentru întreprinderi de a elabora măsuri și planuri pentru egalitatea de gen, inclusiv a unor acțiuni urmărind eliminarea segregării și a discrepanțelor de gen persistente în materie de remunerare și pensii, precum și dezvoltarea unor sisteme de remunerare și a unor măsuri pentru sprijinirea carierei femeilor; reiterează că este important ca statele membre să interzică explicit, prin legislația lor națională, orice formă de discriminare pe criterii de orientare sexuală sau identitate de gen; consideră că protecția juridică actuală prevăzută de directivă ar trebui extinsă pentru a cuprinde toate persoanele transgen; solicită acordarea unei atenții maxime echilibrului de gen atunci când se elaborează modele de consultare, de participare și de informare a lucrătorilor în procesul de management corporativ;

    32.  remarcă faptul că eliminarea diferențelor de gen în materie de remunerare și pensii este un element central pentru o societate justă din punct de vedere social și bazată pe egalitatea de gen și reiterează ferm, prin urmare, invitația pe care a adresat-o statelor membre de a începe, în sfârșit, aplicarea efectivă a recomandării Comisiei referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență și acțiuni pozitive permanente, de preferință prin intermediul legislației, și de a introduce măsuri de asigurare a transparenței salariale și evaluări profesionale neutre din perspectiva genului;

    33.  solicită acordarea unei atenții deosebite protejării și restabilirii funcției de echitate a pensiilor de securitate socială în reformele sistemului de pensii, inclusiv prin acordarea de credite pentru îngrijire în cadrul acestora și prin permiterea unei tranziții mai flexibile de la activitatea profesională la pensie;

    34.  solicită acțiuni reale de eliminare a diferențelor de gen în remunerare, acestea având un impact negativ asupra poziției sociale și economice a femeilor; solicită să se ia măsuri pentru elaborarea unor modele de eliminare a decalajului de pensii între femei și bărbați, care rezultă din discrepanțele de gen în angajare și salarizare, precum și din faptul că timpul alocat pentru îngrijirea copiilor și a altor membri ai familiei nu este luat în considerare;

    35.  recomandă asigurarea unui nivel ridicat de protecție a lucrătorilor față de toate riscurile care pot apărea la locul de muncă, pe baza principiului precauției;

    36.  recomandă o protecție adecvată pentru numărul în creștere de lucrători atipici, în cadrul sistemelor europene de asigurări sociale;

    37.  reamintește că PEDS nu își va îndeplini obiectivele în absența unor investiții sociale, în special în infrastructuri accesibile și abordabile pentru îngrijirea copiilor și a altor persoane dependente, cu sprijinul Fondului social european (FSE), al Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) și al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază importanța echipării Garanției pentru tineret cu resurse și obiective specifice pentru femeile tinere, pentru a le ajuta pe acestea să se integreze pe piața locurilor de muncă, în special în domenii în care indicatorii sociali arată că există un dezechilibru de gen major;

    38.  reafirmă că politicile macroeconomice de austeritate și reformele structurale care determină reducerea cheltuielilor în sectorul public au un efect disproporționat asupra femeilor și fetelor, blochează creșterea economică și agravează sărăcia și excluziunea socială; reiterează invitația pe care a adresat-o Comisiei și statelor membre de a-și reorienta abordarea macroeconomică spre încurajarea investițiilor sociale în sectorul public, pentru o creștere sustenabilă și incluzivă, favorabilă persoanelor celor mai vulnerabile din societate, în special femeilor și fetelor;

    39.  subliniază că UE are, în temeiul TUE, obligația de a combate excluziunea socială și discriminarea, precum și că TFUE consacră eliminarea inegalităților și promovarea egalității între femei și bărbați ca obiective ale UE; subliniază că principiul egalității nu împiedică sub nicio formă menținerea sau adoptarea unor măsuri care oferă avantaje specifice sexului subreprezentat, conform articolului 23 din Carta drepturilor fundamentale;

    40.  solicită adoptarea și punerea rapidă în aplicare a Actului european privind accesibilitatea;

    41.  regretă profund faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea de directivă din 2008 privind aplicarea principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală; salută prioritizarea de către Comisie a acestei directive și reiterează invitația pe care a adresat-o Consiliului de a adopta propunerea cât mai curând;

    42.  recomandă adaptarea locuințelor la nevoile unei populații în îmbătrânire, astfel încât persoanele în vârstă să poată rămâne acasă oricât timp doresc;

    43.  menționează că femeile și fetele sunt afectate în mod disproporționat de sărăcie și de excluziunea socială și solicită un nou elan politic pentru o strategie europeană de combatere a sărăciei, precum și un angajament reînnoit în direcția realizării obiectivelor europene de combatere a sărăciei pentru 2020; invită insistent statele membre să elaboreze planuri strategice naționale detaliate de combatere a sărăciei, iar Comisia să insiste asupra reducerii sărăciei în cadrul Semestrului european;

    44.  insistă asupra faptului că violența împotriva femeilor reprezintă o încălcare sistematică a drepturilor fundamentale; invită, prin urmare, UE și statele membre să ratifice cât mai curând Convenția de la Istanbul și reiterează invitația pe care a adresat-o Comisiei de a prezenta o propunere de directivă a UE privind violența împotriva femeilor și violența de gen;

    45.  condamnă toate formele de discriminare și violență față de persoanele LGBTI;

    46.  invită Comisia și statele membre să includă măsuri de protejare a femeilor și a persoanelor LGBTI împotriva hărțuirii la locul de muncă;

    47.  solicită ca toți indicatorii PEDS să ia în considerare dimensiunea de gen;

    48.  invită Comisia și statele membre să implice partenerii sociali și societatea civilă în politicile privind egalitatea dintre femei și bărbați; subliniază importanța unei finanțări adecvate pentru aceste politici, a acordurilor și negocierilor colective pentru combaterea discriminării și promovarea egalității de gen la locul de muncă, precum și importanța cercetării și a schimbului de bune practici.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

    Data adoptării

    29.11.2016

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    15

    9

    2

    Membri titulari prezenți la votul final

    Daniela Aiuto, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Florent Marcellesi, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, João Pimenta Lopes, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Biljana Borzan, Stefan Eck, Clare Moody, Sirpa Pietikäinen, Marc Tarabella, Monika Vana, Julie Ward

    • [1]  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2013/504469/IPOL-JOIN_ET(2013)504469_EN.pdf

    REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

    Data adoptării

    8.12.2016

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    34

    14

    4

    Membri titulari prezenți la votul final

    Laura Agea, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Czesław Hoc, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, João Pimenta Lopes, Georgi Pirinski, Marek Plura, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Romana Tomc, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Renate Weber, Jana Žitňanská

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Daniela Aiuto, Maria Arena, Georges Bach, Deirdre Clune, Karima Delli, Tania González Peñas, Edouard Martin, Alex Mayer, Joachim Schuster, Tom Vandenkendelaere, Flavio Zanonato, Gabriele Zimmer

    Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

    John Stuart Agnew, Adam Gierek, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Hannu Takkula

    VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

    34

    +

    ALDE

    EFDD

    GUE/NGL

    PPE

     

    S&D

     

    VERTS/ALE

    Enrique Calvet Chambon, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Yana Toom

    Laura Agea, Daniela Aiuto

    Tania González Peñas, Patrick Le Hyaric, Gabriele Zimmer

    Georges Bach, David Casa, Deirdre Clune, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Sofia Ribeiro, Claude Rolin, Anne Sander, Romana Tomc, Tom Vandenkendelaere

    Maria Arena, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Ole Christensen, Agnes Jongerius, Jan Keller, Javi López, Edouard Martin, Alex Mayer, Georgi Pirinski, Maria João Rodrigues, Joachim Schuster, Flavio Zanonato

    Karima Delli, Jean Lambert, Terry Reintke

    14

    -

    ALDE

    ECR

    EFDD

    ENF

    GUE/NGL

    PPE

    S&D

    Martina Dlabajová, Hannu Takkula, Renate Weber

    Czesław Hoc, Anthea McIntyre, Ulrike Trebesius, Jana Žitňanská

    John Stuart Agnew

    Mara Bizzotto, Dominique Martin

    João Pimenta Lopes

    Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Marek Plura

    Adam Gierek

    4

    0

    GUE/NGL

    PPE

    Rina Ronja Kari

    Ádám Kósa, Thomas Mann, Sven Schulze

    Legenda simbolurilor utilizate:

    +  :  pentru

    -  :  împotrivă

    0  :  abțineri