Procedură : 2015/0135(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0076/2017

Texte depuse :

A8-0076/2017

Dezbateri :

Voturi :

PV 05/04/2017 - 9.2

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0104

RECOMANDARE     ***
PDF 614kWORD 61k
27.3.2017
PE 597.651v02-00 A8-0076/2017

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la respectivul protocol, în interesul Uniunii Europene, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă

(13806/2015 – C8-0410/2015 – 2015/0135(NLE))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportor: Pavel Svoboda

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la respectivul protocol, în interesul Uniunii Europene, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă

(13806/2015 – C8-0410/2015 – 2015/0135(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13806/2015),

–  având în vedere Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive („Convenția HNS din 1996”),

–  având în vedere Protocolul din 2010 la Convenția HNS din 1996,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0410/2015),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2002/971/CE din 18 noiembrie 2002 de autorizare a statelor membre să ratifice sau să adere, în interesul Comunității Europene, la Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (Convenția HNS)(1),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014(2),

–  având în vedere Rezoluția sa intermediară din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului(3),

–  având în vedere răspunsul Comisiei la rezoluția intermediară, din 4 octombrie 2016,

–  având în vedere avizul sub formă de scrisoare privind temeiul juridic adecvat pentru proiectul de decizie menționat mai sus, adoptat de Comisia pentru afaceri juridice la 19 februarie 2016(4) și anexat la raportul intermediar al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0191/2016),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0076/2017),

1.  aprobă ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la respectivul protocol, în interesul Uniunii Europene, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 337, 13.12.2002, p. 55.

(2)

Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0259.

(4)

PE576.992.


EXPUNERE DE MOTIVE

Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive privește răspunderea și despăgubirea pentru daune provocate de transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, inclusiv al gazului natural lichefiat (GNL) și al gazului petrolier lichefiat (GPL). Protocolul din 2010 la Convenția HNS din 1996 a introdus modificări menite să rezolve problemele identificate în Convenția HNS din 1996 și trebuie citit, interpretat și aplicat împreună cu prevederile Convenției, ca un instrument unic, cunoscut sub denumirea de „Convenția HNS din 2010”. Nici Convenția HNS din 1996, nici Protocolul din 2010 la Convenția HNS nu au intrat în vigoare.

Convenția HNS din 2010 stabilește răspunderea strictă a proprietarului navei care transportă substanțe periculoase sau nocive pentru orice fel de daune care rezultă dintr-un incident legat de transportarea acestor substanțe pe mare și la bordul respectivei nave. Există unele exceptări limitate de la răspunderea strictă a proprietarului, care este legată de obligația acestuia de a încheia o asigurare sau o altă garanție financiară pentru a-și acoperi răspunderea pentru daune în temeiul convenției. Încă și mai important, se creează un fond specializat de compensare conceput pentru despăgubirea oricărei persoane care suportă daune legate de transportarea substanțelor periculoase și nocive pe mare în măsura în care persoana respectivă nu a putut obține despăgubiri integrale și adecvate pentru daune de la proprietarul navei și de la asigurătorul acesteia. Cuantumul total al despăgubirii este de 250 milioane de unități de cont (aproximativ 310 milioane de euro, la rata actuală de schimb monetar), bazat pe un sistem complex de contribuții plătite în Fondul HNS de persoanele care primesc HNS din fiecare stat membru participant la convenție.

Atât Convenția HNS din 1996, cât și Convenția HNS din 2010 se suprapun ca sferă de aplicare cu Directiva 2004/35/CE privind răspunderea operatorilor care exercită activități profesionale(1), inclusiv transport maritim, în măsura în care sunt vizate (i) daunele ambientale provocate teritoriului, inclusiv apelor teritoriale, al unui stat care este parte la convenție, (ii) daunele provocate prin poluarea mediului în zona economică exclusivă sau într-o zonă echivalentă (până la 200 de mile marine de la liniile de bază) a unui stat care este parte la convenție și (iii) „măsurile de prevenire, în cazurile în care sunt luate astfel de măsuri, pentru prevenirea sau reducerea la minimum a unor astfel de daune”.

Cu toate acestea, nu există în prezent nicio dispoziție în directivă care să prevadă acordarea de despăgubiri victimelor poluării cu HNS pe mare în plus față de limitele răspunderii proprietarului navei, lipsind, de asemenea, cerințe privind asigurarea obligatorie. Mai mult, Directiva 2004/35/CE face în mod explicit trimitere la Convenția HNS din 1996, excluzând orice fel de daune care decurg dintr-un incident ce face obiectul convenției respective, precum și orice modificare viitoare a acesteia, din domeniul său de aplicare, cu condiția ca în statul membru în cauză să fie în vigoare convenția. Scopul este de a permite regimurilor internaționale specializate care acoperă răspunderea civilă ce decurge din activități profesionale specifice să prevaleze asupra directivei, întrucât acestea sunt considerate mai eficiente în acordarea unor despăgubiri prompte și corespunzătoare pentru daune aduse mediului și mai potrivite naturii acestor activități profesionale.

La 17 decembrie 2015, Parlamentul a primit o scrisoare prin care i se solicită aprobarea cu privire la proiectul de decizie a Consiliului referitoare la ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția HNS. Având în vedere discrepanțele semnificative dintre proiectul de decizie a Consiliului și propunerea inițială a Comisiei, după audierea Comisiei și a Consiliului (28 ianuarie 2016) și consultarea Serviciului Juridic al Parlamentului (15 martie 2016), Comisia pentru afaceri juridice a hotărât să recurgă la prevederile articolului 99 alineatul (5) din Regulamentul de procedură și să redacteze un raport intermediar care să conțină recomandări de modificare a proiectului de decizie a Consiliului în cauză.

Principalele discrepanțe dintre proiectul de decizie a Consiliului și propunerea Comisiei sunt legate de sfera competenței exclusive a Uniunii în temeiul articolului 3 alineatul (2) din TFUE, necesitatea ca statele membre să fie obligate să ratifice convenția într-un termen stabilit și temeiul juridic adecvat pentru decizia Consiliului, care să excludă cooperarea în materie civilă, și anume fie articolul 192 din TFUE, principala dispoziție referitoare la răspunderea pentru mediul înconjurător, fie articolul 100 alineatul (2), o dispoziție privind transportul, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) din TFUE.

Comisia pentru afaceri juridice a considerat că, având în vedere suprapunerea dintre Convenția HNS din 2010, pe de o parte, și Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, pe de altă parte, alături de absența, în proiectul de decizie a Consiliului, a unor termene obligatorii și a unor obligații clare pentru statele membre de a ratifica convenția sau a adera la aceasta, ar putea apărea un dezavantaj concurențial pentru statele care sunt pregătite să adere la Convenția HNS în raport cu cele care vor întârzia acest proces.

În plus, atât timp cât convenția nu este ratificată de toate cele 28 de state membre, nu se poate garanta că aplicarea Directivei privind răspunderea pentru mediu înconjurător și aplicarea Convenției HNS se exclud reciproc și, ca urmare, ar exista riscul ca industria să fie supusă concomitent la două regimuri diferite, unul al UE și altul internațional, cea ce ar putea, de asemenea, crea disparități pentru victimele poluării, (de exemplu, comunitățile costiere, pescarii etc.).

În cele din urmă, la 17 februarie, Comisia pentru afaceri juridice a analizat din proprie inițiativă modificarea temeiului juridic al proiectului de decizie a Consiliului excluzând aspectele legate de cooperarea judiciară în materie civilă și a ajuns la concluzia că un temei juridic triplu este cel mai potrivit:

întrucât propunerea de decizie a Consiliului urmărește să autorizeze statele membre să ratifice Protocolul HNS din 2010 sau să adere la acesta, în numele Uniunii, și, ca urmare, să își asume obligații în conformitate cu dispozițiile Convenției HNS din 2010 și întrucât cea din urmă nu acoperă doar cazurile de prejudicii aduse mediului (punând în aplicare principiile conform cărora trebuie luate măsuri preventive și «poluatorul plătește»), ci și cele de prejudicii care nu au legătură cu mediul, ambele cauzate de transportul pe mare al unor anumite substanțe, articolele 100 alineatul (2), 192 alineatul (1) și 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din TFUE constituie temeiurile juridice pertinente pentru propunere.

În acest context, raportorul a propus elaborarea unui raport intermediar pentru a ajunge la un rezultat pozitiv împreună cu Consiliul și Comisia, care să asigure uniformitatea, integritatea și eficacitatea legislației Uniunii, precum și respectarea principiului fundamental de atribuire a competențelor UE. Comisia a salutat adoptarea de către Parlament a acestei rezoluții și a confirmat faptul că este gata să accepte o soluție de compromis în ceea ce privește temeiul juridic al propunerii și un termen extins rezonabil pentru ratificarea Convenției HNS din 2010.

Consiliul a luat act de rezoluția Parlamentului în cadrul reuniunii din 15 iulie a Grupului său de lucru pentru transport maritim și a constatat că nu există motive pentru redeschiderea discuției pe tema propunerii de decizie a Consiliului, întrucât aceasta a intrat în procedura de aprobare și nu în cea de codecizie.

Având în vedere refuzul categoric al Consiliului de a iniția un dialog cu Parlamentul și Comisia și ținând seama de necesitatea de a promova un regim internațional, mai degrabă decât soluții regionale, pentru a asigura o aplicare uniformă a normelor privind răspunderea și despăgubirile în legătură cu accidentele cauzate de nave care transportă substanțe periculoase și nocive pe mare pe teritoriul UE, raportorul recomandă aprobarea ratificării de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la acest protocol, în interesul Uniunii Europene, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă.

(1)

JO L 143, 30.4.2004, p. 56.


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND

Titlu

Ratificarea de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, precum și aderarea statelor membre la acest protocol, în numele Uniunii, cu excepția aspectelor legate de cooperarea judiciară în materie civilă

Referințe

13806/2015 – C8-0410/2015 – COM(2015)03042015/0135(NLE)

Data sesizării

18.1.2016

 

 

 

Comisie competentă în fond

Data anunțului în plen

JURI

18.1.2016

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

ENVI

18.1.2016

TRAN

18.1.2016

PECH

18.1.2016

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

ENVI

16.7.2015

TRAN

15.9.2015

PECH

15.7.2015

 

Raportori

Data numirii

Pavel Svoboda

13.7.2015

 

 

 

Contestarea temeiului juridic

Data avizului JURI

JURI

17.2.2016

 

 

 

Examinare în comisie

28.1.2016

15.3.2016

21.4.2016

28.2.2017

Data adoptării

23.3.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Sajjad Karim, Sylvia-Yvonne Kaufmann, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Emil Radev, Julia Reda, Pavel Svoboda, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Daniel Buda, Angelika Niebler, Virginie Rozière, Rainer Wieland

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Eugen Freund, Maria Noichl

Data depunerii

27.3.2017


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

20

+

PPE

S&D

ALDE

GUE/NGL

Verts/ALE

EFDD

ENF

Daniel Buda, Angelika Niebler, Emil Radev, Pavel Svoboda, Rainer Wieland, Tadeusz Zwiefka

Eugen Freund, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Maria Noichl, Virginie Rozière

Jean-Marie Cavada, António Marinho e Pinto

Kostas Chrysogonos

Max Andersson, Julia Reda

Isabella Adinolfi, Joëlle Bergeron

Marie-Christine Boutonnet

0

-

 

 

1

0

ECR

Sajjad Karim

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Aviz juridic - Politica de confidențialitate