RAPORT referitor la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor

28.3.2017 - (2016/2140(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportoare: Lola Sánchez Caldentey


Procedură : 2016/2140(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0080/2017

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor

(2016/2140(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 153, 191, 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului[1] și Comentariul general nr. 16 al Comitetului ONU pentru drepturile copilului,

–  având în vedere convențiile de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca copiilor, munca forțată, discriminarea și libertatea de asociere și negocierea colectivă,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului[2],

–  având în vedere Rezoluția nr. 26/9[3] a Consiliului ONU pentru drepturile omului, în care acesta a decis „să înființeze un grup de lucru interguvernamental fără limită de membri privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, al cărui mandat urmează să fie elaborarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi”,

–  având în vedere Rezoluția nr. 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”[4],

–  având în vedere programele finanțate de Fondul fiduciar al ONU pentru stoparea violenței împotriva femeilor, axat pe abordarea hărțuirii și a violenței împotriva femeilor în industria confecțiilor[5],

–  având în vedere Cadrul UNCTAD de politici de investiții pentru dezvoltare durabilă (2015)[6],

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale[7],

–  având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari[8],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497)[9],

–  având în vedere Orientările din 2015 ale Comisiei privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială[10],

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale[11],

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la comemorarea a doi ani de la prăbușirea clădirii Rana Plaza și la progresul Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh[12],

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare[13],

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor[14],

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a obiectivului tematic „îmbunătățirea competitivității IMM-urilor” [articolul 9 punctul 3 din Regulamentul privind dispozițiile comune] (2015/2282(INI))[15],

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe[16],

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință[17],

–  având în vedere studiul intitulat „Clauze privind drepturile omului și democrația în acordurile internaționale ale UE”, publicat în 2015 de Departamentul tematic al Direcției Generale Politici Externe a Parlamentului European[18],

–  având în vedere studiul intitulat „Politica comercială a UE: de la ignorare la sensibilizare în privința dimensiunii de gen” elaborat de Departamentul tematic al Direcției Generale Politici Externe a Parlamentului European[19],

–  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile[20],

–  având în vedere Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh,

–  având în vedere Programul OIM pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă în industria confecțiilor din Bangladesh[21],

–  având în vedere Acordul din 2013 privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh,

–  având în vedere acordul de cooperare semnat la 25 aprilie 2016 de către președintele Inditex, Pablo Isla, și secretarul general al Uniunii Globale IndustriALL, Jyrki Raina, privind gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor,

–  având în vedere Conferința la nivel înalt privind gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor, care a avut loc la Bruxelles, la 25 aprilie 2016,

–  având în vedere sistemul SPG+ al UE[22],

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE[23],

–  având în vedere Fondul „Vision Zero” lansat în 2015 de G7 în cooperare cu OIM pentru a promova securitatea și sănătatea la locul de muncă în țările producătoare,

–  având în vedere Parteneriatul german pentru textile durabile[24] și Acordul neerlandez privind durabilitatea în sectorul confecțiilor și textilelor[25],

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0080/2017),

A.  întrucât obiectivul dezvoltării economice ar trebui să fie urmărit în paralel cu obiectivul justiției sociale și cu cel al unei politici de bună guvernanță; întrucât, dată fiind complexitatea și fragmentarea lanțurilor valorice globale, este necesar să se adopte politici complementare în vederea derulării unui proces de îmbunătățire continuă pentru asigurarea durabilității lanțurilor valorice globale și a lanțurilor de producție, precum și să se realizeze studii privind impactul structurilor organizaționale din sector, al sistemului de coordonare și al puterii de negociere a membrilor rețelei asupra dezvoltării acestor procese; întrucât este nevoie de măsuri complementare pentru a evita impactul negativ potențial al acestor lanțuri; întrucât victimelor încălcărilor drepturilor omului ar trebui să li se garanteze accesul efectiv la căi de atac;

B.  întrucât, la nivel mondial, 60 de milioane de persoane lucrează în branșa produselor textile și de îmbrăcăminte, iar acest sector creează multe locuri de muncă, în special în țările în curs de dezvoltare;

C.  întrucât producătorii de textile din țările în curs de dezvoltare sunt expuși în mod regulat unor practici agresive de cumpărare ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul, situație cauzată într-o anumită măsură și de concurența globală puternică;

D.  întrucât victimele celor trei incidente din sectorul confecțiilor care au provocat cele mai multe pierderi de vieți omenești (Rana Plaza, Tazreen și Ali Enterprises) au primit compensații pentru pierderea veniturilor sau urmează să primească, fiind în curs proceduri în acest scop; întrucât acordarea de compensații în acest caz este în conformitate cu Convenția OIM nr. 121 și este rezultatul unei cooperări fără precedent între mărci, sindicate, societatea civilă, guverne și OIM; întrucât, dată fiind încălcarea pe scară largă a drepturilor fundamentale ale omului, căile de atac efective rămân rare;

E.  întrucât victimele actelor de încălcare a drepturilor omului la care sunt asociate întreprinderi europene se confruntă cu numeroase dificultăți în accesarea căilor de atac judiciare, inclusiv cu obstacole procedurale privind admisibilitatea și dezvăluirea elementelor de probă, cheltuieli judiciare adesea prohibitive, absența unor standarde clare privind răspunderea întreprinderilor implicate în cazuri de încălcare a drepturilor omului și o lipsă de claritate în ceea ce privește aplicarea normelor UE în domeniul dreptului internațional privat în procedurile civile transnaționale;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica comercială a UE trebuie să se bazeze pe politicile și obiectivele externe ale UE și, în mod concret, pe cele ale cooperării pentru dezvoltare, prevăzute la articolul 208 din TFUE; întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), acțiunile externe ale UE au la bază principii precum democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, egalitatea și solidaritatea, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

G.  întrucât UE este al doilea exportator la nivel mondial de produse textile și articole de îmbrăcăminte, după China, grație celor aproximativ 174 000 de întreprinderi de textile și articole de îmbrăcăminte, dintre care 99 % sunt întreprinderi mici și mijlocii și care oferă locuri de muncă unui număr de circa 1,7 milioane de persoane; întrucât, în plus, peste o treime (34,3 %, reprezentând o valoare totală de 42,29 miliarde EUR) din îmbrăcămintea destinată utilizării în Europa este produsă de întreprinderi din UE;

H.  întrucât Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă prevede angajamentul statelor membre, indiferent dacă au ratificat convențiile relevante, de a respecta și a promova principii și drepturi care se încadrează în patru categorii, și anume libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă, eliminarea discriminării în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și exercitarea profesiei, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie și abolirea exploatării prin muncă a copiilor;

I.  întrucât negocierea colectivă este un mijloc de a asigura că salariile și creșterea productivității merg mână în mână; întrucât, cu toate acestea, utilizarea în lanțul de aprovizionare global a formelor atipice de angajare, inclusiv subcontractarea și munca fără forme legale, a slăbit acordurile colective; întrucât numeroși lucrători din industria confecțiilor nu câștigă un venit de subzistență;

J.  întrucât mai multe state membre, cum ar fi Germania, Țările de Jos, Danemarca și Franța, au promovat programe naționale;

K.  întrucât proiectul referitor la „Realizarea valorii pe termen lung pentru întreprinderi și investitori” desfășurat în cadrul principiilor ONU pentru investiții responsabile și Pactul mondial al ONU demonstrează că economia este compatibilă cu principiile justiției sociale, sustenabilității mediului și respectării drepturilor omului și că acestea se consolidează reciproc;

L.  întrucât principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, deopotrivă transnaționale și de altă natură, indiferent de dimensiune, localizare, proprietate și structură;

M.  întrucât UE este un actor principal în calitate de investitor, cumpărător, comerciant cu amănuntul și consumator în industria confecțiilor și în comerțul cu acestea, și, prin urmare, este cea mai potrivită pentru a combina mai multe inițiative la nivel mondial cu scopul de a îmbunătăți în mod substanțial situația infraumană suportată de zeci de milioane de lucrători din acest sector și a crea condiții de concurență echitabile pentru toți actorii implicați;

N.  întrucât gestionarea responsabilă a lanțurilor valorice globale este deosebit de importantă din perspectiva dezvoltării, întrucât cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și ale drepturilor lucrătorilor, precum și cel mai ridicat nivel de poluare a mediului apar frecvent în țările producătoare, care se confruntă adesea cu dificultăți semnificative în domeniul dezvoltării și creșterii durabile, afectând persoanele cele mai vulnerabile;

O.  întrucât se așteaptă ca performanța puternică a exporturilor de confecții, în special în China, Vietnam, Bangladesh și Cambodgia, să continue;

P.  întrucât cele mai multe încălcări ale drepturilor omului înregistrate în sectorul confecțiilor vizează diverse aspecte legate de drepturile lucrătorilor, precum încălcarea dreptului fundamental al lucrătorilor de a înființa organizații sindicale sau de a se afilia la acestea și a dreptului de a participa la negocieri colective cu bună credință, punând în dificultate garantarea faptului că lucrătorii se pot bucura de drepturile lor fundamentale la locul de muncă; întrucât această situație a permis perpetuarea încălcărilor drepturilor lucrătorilor, printre care se numără plata unor remunerații sub nivelul sărăciei, furtul salariilor, munca forțată și munca copiilor, concedieri arbitrare, nesiguranța locurilor de muncă și condiții de muncă dăunătoare sănătății, violența împotriva femeilor, hărțuirea fizică și sexuală și munca și condițiile de muncă precare; întrucât, în pofida încălcării pe scară largă a drepturilor omului, măsurile de remediere efective rămân, în general, rare; întrucât aceste deficite în materie de muncă decentă sunt deosebit de acute în zonele industriale de export (ZIE) legate de lanțurile de aprovizionare globale, în care există adesea derogări de la dreptul muncii și taxe, precum și restricții asupra activităților sindicatelor și a negocierilor colective;

Q.  întrucât s-a dovedit că inițiativele voluntare lansate de sectorul privat în ultimii 20 de ani, cum ar fi codurile de conduită, etichetele, autoevaluările și auditurile sociale, deși au furnizat cadre relevante pentru cooperare în chestiuni precum securitatea și sănătatea în muncă, nu au fost suficient de eficiente în sensul îmbunătățirii cu adevărat a drepturilor lucrătorilor, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a egalității de gen, și nici în sensul creșterii numărului de drepturi ale lucrătorilor, al sensibilizării consumatorilor și al consolidării standardelor de mediu și a siguranței și durabilității în cadrul lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor;

R.  întrucât o serie de inițiative multilaterale precum Parteneriatul german pentru textile durabile sau Acordul neerlandez privind durabilitatea în sectorul confecțiilor și textilelor aduc la aceeași masă părțile interesate, cum ar fi industria, sindicatele, guvernele și ONG-urile; întrucât standardele stabilite de aceste inițiative cuprind și chestiuni de mediu; întrucât aceste inițiative nu au intrat încă în faza de punere în aplicare și, prin urmare, nu s-au înregistrat încă rezultate concrete; întrucât astfel de inițiative naționale sunt necesare din cauza lipsei unei inițiative legislative a UE; întrucât, cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu au stabilit astfel de inițiative;

S.  întrucât eforturile corporațiilor de a promova conformitatea la locul de muncă pot sprijini, dar nu pot înlocui eficacitatea și eficiența sistemelor de guvernanță publice, și anume datoria fiecărui stat de a promova conformitatea și de a asigura respectarea legislației și a reglementărilor naționale de muncă, inclusiv administrația muncii și sistemele de inspecție a muncii, soluționarea litigiilor și urmărirea în justiție a celor care comit încălcări, precum și de a ratifica și de a pune în aplicare standardele internaționale în domeniul muncii;

T.  întrucât industria confecțiilor încă se îndreaptă spre moda „rapidă“, ceea ce constituie o amenințare enormă pentru lucrătorii din industria confecțiilor din țările producătoare și pune o presiune extraordinară asupra acestora;

U.  întrucât Ministerul cooperării pentru dezvoltare din Germania a stabilit obiectivul ca, până în 2020, 50 % din totalitatea importurilor de produse textile ale Germaniei să respecte criterii ecologice și sociale;

V.  întrucât, în vederea îmbunătățirii sistemului de guvernanță a lanțurilor valorice globale, este necesar ca diferitele instrumente și inițiative existente în domenii de politică precum comerțul și investițiile, precum și sprijinul acordat de sectorul privat și cooperarea pentru dezvoltare să fie utilizate în mod coordonat pentru a contribui la sustenabilitatea și gestionarea responsabilă a lanțurilor valorice globale, ca parte a eforturilor de punere în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care recunoaște impactul crucial al politicilor comerciale în punerea în aplicare a obiectivelor sale prin acoperirea unui număr de domenii de politici, cum ar fi regulile de origine, piețele de materii prime, drepturile lucrătorilor și egalitatea de gen;

W.  întrucât caracteristicile specifice ale lanțurilor valorice din sectorul confecțiilor, cum ar fi dispersarea geografică a etapelor procesului de producție, diversele tipuri de lucrători din domeniul confecțiilor, politica de achiziții, prețurile scăzute, volumele ridicate, termenele de execuție foarte scurte, subcontractarea și relațiile pe termen scurt dintre cumpărător și furnizor contribuie la reducerea vizibilității, a trasabilității și a transparenței în cadrul lanțurilor de aprovizionare ale întreprinderilor și la creșterea riscurilor de încălcare a drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, de daune la adresa mediului și de abuz împotriva animalelor încă din etapa de producție a materiilor prime; întrucât transparența și trasabilitatea sunt condiții prealabile pentru a asigura responsabilitatea întreprinderilor și un consum responsabil; întrucât consumatorii au dreptul să fie informați cu privire la locul în care sunt produse articolele de îmbrăcăminte și la condițiile sociale și de mediu în care se desfășoară procesul de producție; întrucât garantarea dreptului consumatorilor la informații fiabile, transparente și relevante privind sustenabilitatea producției va contribui la realizarea unei schimbări durabile din punctul de vedere al trasabilității și al transparenței lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor;

X.  întrucât drepturile femeii reprezintă unul dintre elementele constitutive ale drepturilor omului; întrucât problema egalității de gen intră în domeniul de aplicare a capitolelor din acordurile comerciale care fac referire la comerț și dezvoltarea durabilă; întrucât, din cauza inegalităților structurale de gen, impactul specific al acordurilor comerciale și de investiții afectează în mod diferit femeile și bărbații; întrucât, pentru a crește egalitatea dintre femei și bărbați și pentru a consolida drepturile femeilor, dimensiunea de gen ar trebui, prin urmare, să fie inclusă în toate acordurile comerciale;

Y.  întrucât angajarea femeilor în industria confecțiilor în țările în curs de dezvoltare contribuie în mod semnificativ la veniturile gospodăriei și la reducerea sărăciei;

Z.  întrucât drepturile copiilor reprezintă o parte integrantă a drepturilor omului, iar abolirea muncii copiilor ar trebui să rămână un imperativ; întrucât munca copiilor necesită reglementări specifice cu privire la vârstă, timpul de lucru și tipurile de muncă;

AA.  întrucât, în decembrie 2016, numeroși activiști sindicaliști au fost arestați în Bangladesh, ceea ce a condus la un protest pentru un venit de subzistență și condiții de muncă mai bune; întrucât sute de lucrători din domeniul confecțiilor au fost concediați ca urmare a protestelor; întrucât dreptul de asociere continuă să nu fie respectat în țările producătoare;

AB.  întrucât se estimează că 70-80 %[26] din forța de muncă din sectorul confecțiilor din țările producătoare este reprezentată de lucrătoare slab calificate, deseori minore; întrucât nivelul scăzut al salariilor și nivelul scăzut de protecție socială sau lipsa acesteia fac ca aceste femei și copii să fie deosebit de vulnerabili la exploatare; întrucât perspectiva de gen și măsurile specifice privind capacitarea femeilor sunt, în mare măsură, trecute cu vederea în cadrul actualelor inițiative în domeniul sustenabilității;

AC.  întrucât sectorul privat joacă un rol esențial în stimularea creșterii economice durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare; întrucât economiile unor țări în curs de dezvoltare depind de industria confecțiilor; întrucât extinderea acestei industrii le-a permis multor lucrători să treacă de la economia informală la sectorul formal;

AD.  întrucât în sectorul confecțiilor se înregistrează cel mai ridicat număr de inițiative în domeniul sustenabilității aflate în desfășurare; întrucât unele dintre inițiativele existente au contribuit la îmbunătățirea situației în sectorul confecțiilor și, prin urmare, ar trebui, de asemenea, continuate eforturile la nivel european;

AE.  întrucât acordurile comerciale sunt un instrument important pentru promovarea muncii decente în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale, în combinație cu dialogul social și monitorizarea la nivel de întreprindere;

AF.  întrucât, în octombrie 2015, Comisia Europeană și-a lansat noua strategie în domeniul comerțului, intitulată „Comerț pentru toți”, în care și-a propus ca scop să folosească acordurile comerciale și programele de preferințe ca pârghii pentru a promova la nivel mondial dezvoltarea durabilă, drepturile omului și comerțul echitabil și etic și pentru a crește responsabilitatea lanțurilor de aprovizionare ca mijloc de consolidare a dezvoltării durabile, a drepturilor omului, a luptei împotriva corupției și a bunei guvernanțe în țările terțe,

1.   salută atenția sporită acordată obiectivului de promovare a condițiilor decente de ocupare a forței de muncă prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale, după prăbușirea fabricii din Rana Plaza, introducerea proiectului de lege francez privind „obligația de diligență”, proiectul de lege privind combaterea fenomenului sclaviei din Marea Britanie, Acordul neerlandez privind durabilitatea în sectorul confecțiilor și textilelor, Parteneriatul german pentru textile durabile și declarația făcută de Președintele Juncker cu ocazia reuniunii la nivel înalt a G7 în favoarea „măsurilor urgente” de îmbunătățire a responsabilității la nivelul lanțurilor globale de aprovizionare, în cadrul căreia se acordă o atenție sporită promovării durabilității, transparenței și trasabilității pentru lanțurile valorice și de producție; ia act de angajamentul Comisiei de a promova gestionarea responsabilă a lanțurilor de aprovizionare, inclusiv în sectorul confecțiilor, după cum s-a subliniat în Comunicarea intitulată „Comerț pentru toți”; salută faptul că opt state membre au utilizat dreptul lor de inițiativă legislativă (principiul „cartonașului verde”) pentru a solicita introducerea unor dispoziții care să le impună întreprinderilor din UE o obligație de diligență în raport cu persoanele și comunitățile asupra cărora exercită un impact în ceea ce privește drepturile fundamentale și mediul local prin activitatea pe care o desfășoară; salută faptul că indicele Higg utilizează o abordare holistică pentru a evalua impactul pe care îl are activitatea întreprinderilor în domeniul social, asupra mediului și asupra forței de muncă; subliniază că este necesar să se continue îmbunătățirea și transparența indicelui Higg;

2.  salută acordul de cooperare încheiat între Inditex și Uniunea Globală IndustriALL – care angajează, împreună, 50 de milioane de lucrători în 140 de țări – privind îmbunătățirea gestionării lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor; subliniază că viitorul sectorului confecțiilor va depinde de îmbunătățirea productivității și a trasabilității durabile, astfel încât să asigure identificarea eficace a proceselor care au loc de-a lungul lanțului valoric, ceea ce va face posibilă identificarea și introducerea de îmbunătățiri;

3.  salută abordarea Acordului privind siguranța împotriva incendiilor și siguranța clădirilor în Bangladesh, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, și Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh lansat de Comisie împreună cu Bangladesh și OIM în urma dezastrului de la Rana Plaza din 2013, deoarece include dispoziții privind sindicatele și renovarea fabricilor inspectate, și solicită prelungirea termenului acestuia; subliniază importanța continuării monitorizării obiectivelor pactului în vederea îmbunătățirii drepturilor lucrătorilor, precum și necesitatea unei gestionări mai responsabile a lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial; solicită Comisiei să realizeze o evaluare detaliată a pactului, în care să sublinieze toate progresele sau lipsa acestora și să includă eventuale modificări aduse regimului comercial, dacă este necesar, în special având în vedere rapoartele mecanismelor de supraveghere ale OIM; invită Comisia să urmărească programe și măsuri similare cu alți parteneri comerciali ai UE producători de confecții, cum ar fi Sri Lanka, India sau Pakistan;

4.  sprijină examinarea de către Comisie a unei eventuale inițiative la nivelul UE în sectorul confecțiilor; remarcă, în plus, faptul că actuala acumulare a inițiativelor existente ar putea crea un mediu imprevizibil pentru întreprinderi; consideră că o nouă propunere ar trebui să abordeze aspecte legate de drepturile omului, să promoveze sustenabilitatea, trasabilitatea și transparența lanțurilor valorice, să sporească consumul conștient și să aibă drept obiectiv drepturile lucrătorilor și egalitatea de gen în special; consideră că consumatorii din UE au dreptul de a fi informați cu privire la durabilitatea produselor din industria confecțiilor și la conformitatea acestora cu drepturilor omului și cu normele ecologice; consideră, în acest sens, că eforturile legislative ale UE și inițiativele cu privire la confecții ar trebui să fie vizibile în produsul final;

5.  invită Comisia să meargă dincolo de prezentarea unui document de lucru al serviciilor sale și să prezinte o propunere legislativă cu privire la un sistem obligatoriu de diligență necesară în cadrul lanțurilor de aprovizionare din sectorul confecțiilor; subliniază că această propunere legislativă trebuie să fie în conformitate cu noile orientări OCDE privind diligența în industria confecțiilor și a articolelor de încălțăminte, cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale care importă în Uniunea Europeană, cu rezoluția OIM privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare, precum și cu standardele convenite la nivel internațional în domeniul drepturilor omului și în cel social și ecologic;

6.  subliniază că noile orientări ale OCDE ar trebui să fie principiul director în propunerea legislativă a Comisiei; subliniază că această propunere legislativă ar trebui să includă standarde de bază, precum sănătatea și siguranța la locul de muncă, standarde de sănătate, un venit de subzistență, libertatea de asociere și de negociere colectivă, prevenirea hărțuirii sexuale și a violenței la locul de muncă și eliminarea muncii forțate și a muncii copiilor; invită Comisia să abordeze în continuare următoarele aspecte: stabilirea unor criterii esențiale în ceea ce privește producția sustenabilă, transparența și trasabilitatea, inclusiv colectarea transparentă a datelor și instrumentelor de informare a consumatorilor, verificarea respectării obligației privind diligența necesară și auditarea, accesul la căi de atac, egalitatea de gen, drepturile copiilor, raportarea cu privire la sistemul de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare, responsabilitatea întreprinderilor în cazul unor dezastre provocate de om și sensibilizarea la nivelul Uniunii Europene; încurajează Comisia să recunoască și alte propuneri și inițiative legislative naționale care au același scop ca legislația, odată ce acestea au fost auditate și se atestă că îndeplinesc cerințele legislației europene;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a extinde domeniul de aplicare a responsabilității sociale a întreprinderilor și a inițiativelor referitoare la obligațiile de diligență necesară dincolo de cadrul stabilit în prezent pentru sectorul confecțiilor, astfel încât să se garanteze că UE, operatorii săi și partenerii săi comerciali își îndeplinesc obligația de a respecta atât drepturile omului, cât și cele mai înalte standarde sociale și de mediu; subliniază că industria confecțiilor din Uniunea Europeană trebuie să respecte, de asemenea, standardele OIM, precum venitul de subzistență sau condițiile de muncă decente; îndeamnă Comisia să acorde atenție remunerării și condițiilor de muncă din industria confecțiilor în statele membre; îndeamnă statele membre să pună în aplicare standardele OIM în sectorul confecțiilor;

8.  invită Comisia să promoveze în mod activ utilizarea materiilor prime ecologice și gestionate în mod sustenabil, precum bumbacul, și să încurajeze reutilizarea și reciclarea articolelor de îmbrăcăminte și a produselor textile în cadrul Uniunii Europene prin includerea unor dispoziții specifice în propunerea legislativă privind sectorul confecțiilor; invită UE, statele sale membre și întreprinderile să majoreze finanțarea pentru cercetare și dezvoltare, inclusiv în domeniul reciclării articolelor de îmbrăcăminte, pentru a se asigura o alternativă de aprovizionare durabilă cu materii prime pentru industria confecțiilor din UE; salută inițiativele menite să pună în aplicare cele mai înalte și mai stricte standarde disponibile legate de bunăstarea animalelor (cum ar fi standardul privind utilizarea responsabilă a pufului și standardul privind utilizarea responsabilă a lânii) și îndeamnă Comisia să le utilizeze ca orientări pentru a introduce dispoziții specifice în propunerea sa legislativă; invită Comisia să pună la dispoziție resurse suplimentare în instituții, pentru a lua măsuri în urma inițiativei emblematice;

9.  subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare codurile de conduită, sistemele de etichete de excelență și sistemele de comerț echitabil, asigurând conformitatea acestora cu standardele internaționale, cum ar fi Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Pactul mondial al ONU, Declarația tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială (Declarația MNE), Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, Orientările OCDE privind diligența necesară în sectorul articolelor de confecții și încălțăminte și Principiile privind drepturile copiilor și afacerile elaborate de UNICEF, Pactul mondial al ONU și Salvați Copiii; subliniază, de asemenea, necesitatea de a intensifica dialogul social transfrontalier prin încheierea de acorduri-cadru internaționale (ACI) pentru promovarea drepturilor lucrătorilor în lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor multinaționale;

10.  subliniază importanța punerii în aplicare, a asigurării respectării sau a transpunerii legislației existente la nivel regional, național și internațional;

11.  îndeamnă Comisia să acționeze în continuare în vederea îndeplinirii obiectivului său de a oferi sprijin pentru realizarea unor îmbunătățiri în sectorul confecțiilor, inclusiv prin integrarea strictă a dimensiunii de gen și a celei legate de copii; invită Comisia să asigure că egalitatea de gen, capacitarea femeilor și drepturile copiilor reprezintă unul dintre elementele centrale ale propunerii sale legislative; consideră că această inițiativă ar trebui să promoveze nediscriminarea și să soluționeze problema hărțuirii la locul de muncă, astfel cum prevăd deja angajamentele europene și internaționale;

12.  își reiterează angajamentul față de egalitatea de gen și capacitarea femeilor; subliniază necesitatea de a promova accesul femeilor la funcții de conducere prin sprijinirea formării lucrătoarelor cu privire la drepturile lor, legislația muncii și problemele de securitate și sănătate, precum și formarea managerilor de sex masculin cu privire la egalitatea de gen și la discriminare;

13.  invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare care să se axeze asupra modului în care dezvoltarea, ajutorul pentru comerț și politicile privind achizițiile publice pot contribui la asigurarea unui lanț de aprovizionare și a unor microîntreprinderi locale mai echitabile și mai sustenabile în sectorul confecțiilor, prin promovarea celor mai bune practici și acordarea de stimulente actorilor din sectorul privat care investesc în lanțurile lor de aprovizionare, pentru a garanta sustenabilitatea și caracterul echitabil al acestora, de la exploatațiile agricole care furnizează materiile prime și până la consumatorul final;

14.  consideră că informarea consumatorilor joacă un rol esențial în asigurarea unor condiții decente de muncă, acest imperativ fiind pus în evidență de implicațiile prăbușirii clădirii Rana Plaza; solicită să se ofere consumatorilor informații clare și fiabile cu privire la sustenabilitatea activităților din sectorul confecțiilor, la locul de origine a produselor și la gradul de respectare a drepturilor lucrătorilor; recomandă ca informațiile colectate în urma punerii în aplicare a acțiunilor UE să fie făcute publice și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare crearea unei baze de date publice online care să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la toți actorii din lanțul de aprovizionare;

15.  solicită o sensibilizare sporită a consumatorilor europeni cu privire la procesul de producție din sectorul confecțiilor; propune, în acest sens, să se elaboreze standarde de etichetare la nivelul UE pentru îmbrăcămintea produsă în mod echitabil, care să fie accesibile atât pentru companiile multinaționale, cât și pentru IMM-uri, pentru a indica faptul că au fost respectate condiții de muncă echitabile și pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor, sprijinindu-i astfel în adoptarea deciziilor lor de cumpărare;

16.  subliniază că este necesar să fie colectate și publicate date cuprinzătoare privind performanța în materie de sustenabilitate a întreprinderilor; solicită, în acest context, să se elaboreze definiții și standarde comune, într-un mod armonizat, pentru colectarea și compilarea datelor statistice, în special cu privire la importurile generale, dar și la locurile de producție individuale; solicită Comisiei să lanseze o inițiativă pentru dezvăluirea obligatorie a locurilor de producție;

17.  invită Comisia să dezvolte o gamă largă de sisteme de monitorizare în industria confecțiilor din UE folosind indicatori-cheie de performanță, cuprinzând colectarea de date prin intermediul anchetelor, audituri și tehnici de analiză a datelor care să măsoare în mod eficient performanța și să abordeze impactul sectorului confecțiilor asupra dezvoltării, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor omului în întregul lanț de aprovizionare din domeniul confecțiilor;

18.  consideră că este esențial să se asigure un acces sporit la informații cu privire la activitatea întreprinderilor; consideră că este fundamental să se introducă un sistem de raportare eficient și obligatoriu și obligația de diligență pentru confecțiile care pătrund pe piața UE; consideră că responsabilitatea ar trebui să le revină tuturor actorilor de la nivelul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv subcontractanților din economia formală și informală, inclusiv în zonele industriale de export, și salută eforturile depuse deja în acest sens; consideră că UE este cea mai în măsură să dezvolte un cadru comun prin intermediul legislației care stabilește obligația de diligență la nivel transfrontalier, căile de atac pentru victime și aspectele legate de transparența lanțului de aprovizionare și de trasabilitate, acordând totodată atenție protejării avertizorilor de integritate; recomandă să fie puse la dispoziția consumatorilor informații demne de încredere, clare și semnificative cu privire la sustenabilitate;

19.  subliniază că coordonarea și schimbul de informații și de bune practici pot contribui la creșterea eficienței inițiativelor private și publice din cadrul lanțului valoric și la atingerea unor rezultate pozitive în domeniul dezvoltării durabile;

20.  solicită ca inițiativele naționale și europene să încurajeze consumatorii să cumpere produse fabricate la nivel local;

21.  ia act de faptul că prețul reprezintă încă factorul determinant în practicile de achiziție ale mărcilor și distribuitorilor cu amănuntul, adesea în detrimentul bunăstării lucrătorilor și al salariilor decente; solicită UE să colaboreze cu toate părțile interesate relevante pentru a promova un parteneriat social de succes și să acorde sprijin părților interesate în vederea elaborării și punerii în aplicare a mecanismelor de stabilire a salariilor, în conformitate cu convențiile relevante ale OIM, în special în țările în care nu există o legislație adecvată; subliniază că este necesar să li se garanteze lucrătorilor plata regulată a unor remunerații corespunzătoare care să le permită acestora și familiilor lor să-și satisfacă nevoile de bază, fără a fi necesar să efectueze cu regularitate ore suplimentare; subliniază necesitatea de a asigura, în cadrul negocierilor privind acordurile colective, faptul că aceste acorduri vor combate concurența negativă privind costurile salariale, precum și necesitatea de a sensibiliza consumatorii cu privire la consecințele potențiale ale încercării de a obține prețuri tot mai mici;

22.  subliniază că guvernele țărilor producătoare trebuie să poată pune în aplicare standarde și norme internaționale, inclusiv prin elaborarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației adecvate, în special în ceea ce privește stabilirea statului de drept și combaterea corupției; solicită Comisiei să sprijine țările producătoare din acest domeniu în cadrul politicii de dezvoltare a UE;

23.  recunoaște faptul că, deși fiecărui stat îi revine responsabilitatea de a asigura respectarea propriei sale legislații în domeniul muncii, țările în curs de dezvoltare pot avea o capacitate și resurse limitate pentru a monitoriza și asigura în mod eficient respectarea legilor și a reglementărilor; invită UE ca, în cadrul programelor sale de cooperare pentru dezvoltare și pentru a elimina decalajul în materie de guvernanță, să consolideze capacitățile și să ofere guvernelor din țările în curs de dezvoltare asistență tehnică privind administrația muncii și sistemele de inspecție a muncii, inclusiv în fabricile subcontractante și facilitând accesul la căi de atac corespunzătoare și eficiente și la mecanisme de plângeri, inclusiv în ZIE, unde orele de lucru prelungite, orele suplimentare forțate și discriminarea salarială sunt uzuale;

24.  subliniază importanța inspecțiilor de muncă și a auditurilor sociale în cadrul lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor și al produselor de încălțăminte; consideră că, de prea multe ori, acestea nu reflectă decât situația din momentul efectuării inspecției; recomandă adoptarea de măsuri în continuare pentru îmbunătățirea inspecțiilor și a auditurilor, inclusiv cursuri de formare pentru inspectori și convergența standardelor și a metodelor privind inspecțiile, prin intermediul cooperării cu industria confecțiilor și cu țările producătoare;

25.  subliniază importanța inspecțiilor independente la locul de muncă pentru alerta timpurie și prevenire, precum și pentru aplicarea normelor și a reglementărilor naționale în materie de securitate și sănătate în muncă, însă constată că factori precum creșterea excesivă a sarcinii de audit pot submina eficacitatea acestora și că auditurile pot să evidențieze doar situația existentă în momentul în care ele sunt efectuate; consideră că ratificarea și punerea în aplicare a Convenției nr. 81 a OIM este esențială pentru detectarea abuzurilor; recomandă efectuarea unor cercetări suplimentare privind modalități de a îmbunătăți auditurile și inspecțiile, cum ar fi convergența standardelor și metodelor de audit și trimiterea unor inspectori de muncă diferiți de fiecare dată, ceea ce poate conduce la crearea de standarde mai stricte, în special în țările cu probleme de corupție; subliniază importanța recrutării adecvate a inspectorilor de muncă și evidențiază în același timp importanța asigurării unei formări continue a inspectorilor de muncă aflați în funcție și a celor nou-desemnați cu privire la convențiile și standardele internaționale, legislația locală în domeniul muncii și tehnicile adecvate de inspecție; invită UE să sprijine în continuare, atât financiar, cât și tehnic, dezvoltarea inspectoratelor de muncă în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu standardele relevante ale OIM, în special în contextul execuției fondurilor sale dedicate dezvoltării;

26.  remarcă faptul că industria confecțiilor creează locuri de muncă pentru o gamă largă de competențe, de la mâna de lucru slab calificată la roluri foarte specializate;

27.  consideră că protecția sănătății și siguranței pentru toți lucrătorii ar trebui să fie asigurate prin intermediul standardelor internaționale, al punerii în aplicare a legislației naționale și al negocierii colective, la toate nivelurile (la nivel de fabrică, la nivel local, național și internațional), precum și prin intermediul unor politici în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă aplicate la nivel de fabrică, care includ, spre exemplu, planuri de acțiuni elaborate în scris și implementate și monitorizate cu implicarea lucrătorilor și a reprezentanților lor;

28.  subliniază că există interconexiuni între politicile UE în domeniul comerțului și al investițiilor, pe de o parte, și politicile în domeniul protecției sociale, al egalității de gen, al justiției fiscale, al dezvoltării, al drepturilor omului și al mediului și promovarea IMM-urilor, pe de altă parte; își reiterează solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a garanta, la toate nivelurile, coerența politicilor în favoarea dezvoltării în ceea ce privește afacerile și drepturile omului, în special în raport cu politicile Uniunii în domeniul comerțului și al investițiilor și cu politicile externe, care implică îmbunătățirea eficienței condiționalității sociale în acordurile bilaterale și regionale printr-o implicare și consultare sporite ale partenerilor sociali și ale societății civile în negocierea și punerea în aplicare a dispozițiilor în domeniul muncii, precum și folosirea sistematică a unor „evaluări ex ante și ex post cuprinzătoare ale impactului comerțului asupra dezvoltării durabile”;

29.  solicită Comisiei să își asume angajamentul de a respecta drepturile omului, inclusiv drepturile copilului, și de a promova buna guvernanță și clauzele sociale, de mediu și privind drepturile omului obligatorii în cadrul negocierilor pentru acordurile internaționale și bilaterale; consideră regretabil faptul că actualele clauze privind drepturile omului incluse în acordurile de liber schimb și în alte acorduri de parteneriat economic nu sunt întotdeauna pe deplin respectate de către statele semnatare; reiterează, în acest sens, nevoia consolidării tuturor instrumentelor de garantare a certitudinii juridice;

30.  încurajează UE și statele membre să promoveze și în rândul țărilor partenere, prin inițiativa privind confecțiile și prin alte instrumente de politică comercială, punerea în aplicare eficace a standardelor OIM cu privire la salarii și programul de lucru în sectorul confecțiilor; solicită Uniunii, în plus, să ofere consiliere și sprijin cu privire la modalitățile de îmbunătățire a respectării acestor standarde, sprijinind, în același timp, crearea unor întreprinderi sustenabile, precum și îmbunătățirea perspectivelor de creare a locurilor de muncă sustenabile;

31.  încurajează UE și statele sale membre să promoveze, prin intermediul dialogului politic și al măsurilor de consolidare a capacităților, adoptarea și asigurarea respectării efective de către țările partenere a standardelor internaționale în domeniul muncii și a principiilor referitoare la drepturile omului, în conformitate cu convențiile și recomandările OIM, inclusiv drepturile privind munca copiilor și standardele în acest domeniu, precum Convențiile OIM nr. 138 și 182, și recomandările; subliniază, în acest context, faptul că respectarea dreptului de a înființa organizații sindicale și de a se afilia la acestea, precum și a dreptului de a participa la negocieri colective constituie un criteriu fundamental de evaluare a responsabilității întreprinderilor; regretă faptul că libertatea de asociere este adesea încălcată în multe locuri de producție și încurajează statele să consolideze legislația muncii; invită, în acest sens, UE să încurajeze guvernele țărilor în curs de dezvoltare să consolideze rolul sindicatelor și să promoveze în mod activ dialogul social și principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, inclusiv libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă pentru toți lucrătorii, indiferent de statutul lor de angajare;

32.  evidențiază rolul important al industriei confecțiilor ca factor de dezvoltare cu utilizarea intensivă a forței de muncă pentru economiile emergente, în special pentru piețele emergente din Asia;

33.  solicită instituțiilor financiare pentru dezvoltare să consolideze condiționalitățile în materie de muncă în standardele lor de performanță ca o condiție contractuală de finanțare;

34.  remarcă faptul că țările „hotspot” care fac obiectul inițiativei emblematice au acces preferențial la piața UE; solicită Comisiei să includă în continuare ratificarea standardelor fundamentale ale OIM, inspecția sănătății și siguranței la locul de muncă și libertatea de asociere în discuțiile pe tema menținerii regimului comercial preferențial pe care le poartă cu țările conectate la lanțul global de aprovizionare din sectorul confecțiilor și să consolideze, în baza sistemului generalizat de preferințe, convențiile în domeniul drepturilor omului, al muncii și al mediului;

35.  își reiterează solicitarea fermă pentru introducerea sistematică a clauzelor obligatorii privind drepturile omului în toate acordurile internaționale, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții care au fost deja încheiate sau care urmează a fi încheiate între UE și țările terțe; subliniază, de asemenea, că este necesară instituirea unor mecanisme de control ex ante, care să acționeze înainte de încheierea unui acord-cadru și care să fie fundamentale pentru încheierea acestuia; subliniază că este necesară instituirea unor mecanisme de control ex post care să permită adoptarea unor acțiuni concrete ca reacție la încălcările acestor clauze, cum ar fi sancțiuni adecvate stipulate în clauzele din acord referitoare la drepturile omului, inclusiv suspendarea acordului;

36.  consideră că capitolele privind dezvoltarea durabilă din cadrul acordurilor comerciale ale UE ar trebui să fie obligatorii și executorii, pentru îmbunătățirea efectivă a nivelului de trai al oamenilor, și subliniază necesitatea de a include, atât în acordurile comerciale bilaterale, cât și în cele multilaterale, o clauză care să promoveze ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor OIM și a Agendei privind munca decentă; reamintește că dezvoltarea unor sisteme precum regimul special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SPG+), prin obligația de a ratifica și a pune în aplicare cele 27 de convenții, poate contribui la îmbunătățirea situației drepturilor lucrătorilor, la promovarea egalității de gen și la eliminarea muncii copiilor și a muncii forțate; subliniază, în acest sens, necesitatea de a monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a sistemului SPG + și respectarea convențiilor de către statele în cauză; invită UE să se asigure că condițiile în domeniul drepturilor omului legate de preferințele comerciale unilaterale, cum ar fi SPG sau SPG+, sunt puse în aplicare și monitorizate în mod eficient; solicită Comisiei ca, în viitoarea reformă a normelor SPG/SPG+, să introducă preferințe tarifare pentru articolele textile care, în mod clar dovedit, sunt produse durabil; îndeamnă Comisia să recunoască criteriile de durabilitate consacrate și cerințele minime pentru sistemele de detectare și de certificare pe baza convențiilor internaționale, cum ar fi standardele fundamentale de muncă ale OIM sau standardele pentru protejarea biodiversității; invită Comisia să promoveze fabricarea de produse provenite din comerțul echitabil prin intermediul acestui instrument de preferințe tarifare și să acorde mai multă importanță rapoartelor OIM și constatărilor formulate de organele sale de supraveghere în activitățile sale de monitorizare și de evaluare și să asigure mai bine legătura cu agențiile locale ale OIM și ale Organizației Națiunilor Unite în țara beneficiară, pentru a lua în considerare pe deplin punctele lor de vedere și experiența;

37.  își reiterează solicitarea privind realizarea evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile pentru fiecare nou acord negociat și solicită colectarea de date defalcate în funcție de gen;

38.  reamintește că fiscalitatea este un instrument important pentru promovarea muncii decente; consideră că, pentru a garanta faptul că toate întreprinderile, inclusiv multinaționalele, plătesc impozite către guvernele țărilor în care se desfășoară activitatea economică și este creată valoare, stimulentele fiscale, cum ar fi scutirile de taxe în ZIE, ar trebui reexaminate, alături de exceptările de la legislația națională a muncii și de la reglementările aferente;

39.  salută călduros activitățile inițiate cu scopul de a pregăti adoptarea unui tratat ONU cu efecte obligatorii privind întreprinderile comerciale și drepturile omului, care, potrivit estimărilor, va consolida responsabilitatea socială a întreprinderilor, inclusiv în sectorul confecțiilor; regretă orice comportament obstrucționist legat de acest proces și invită UE și statele membre să se angajeze în mod constructiv în aceste negocieri;

40.   reamintește efectele negative ale dumpingului social, inclusiv încălcarea drepturilor omului și nerespectarea standardelor de muncă, asupra industriei confecțiilor din Europa; își exprimă încrederea în capacitatea UE de a fi un lider mondial și o forță motrice pentru schimbare, ținând seama de masa critică a acesteia; încurajează, prin urmare, Comisia să colaboreze cu partenerii internaționali în cadrul următoarei reuniuni ministeriale a Organizației Mondiale a Comerțului pentru a lansa o inițiativă la nivel mondial; solicită Comisiei să instituie măsuri obligatorii pentru a garanta că întreprinderile importatoare din Uniunea Europeană respectă condițiile de concurență echitabile stabilite prin propunerea legislativă solicitată; recunoaște, în acest sens, nevoile speciale ale IMM-urilor europene și faptul că natura și amploarea obligației de diligență, cum ar fi măsurile specifice care trebuie luate de către o întreprindere, sunt afectate de dimensiunea acesteia, de contextul operațiunilor sale și de gravitatea potențialului său impact negativ; solicită, prin urmare, luarea în considerare corespunzătoare a IMM-urilor care domină industria europeană a confecțiilor; consideră că IMM-urile și microîntreprinderile europene care sunt implicate în crearea inițiativei ar trebui să beneficieze și de sprijin financiar european, prin intermediul programului COSME;

41.  invită Comisia să pună în aplicare măsuri specifice pentru ca IMM-urile europene să poată avea acces la instrumente financiare și de politică, acordând o atenție deosebită capacității IMM-urilor respective de a asigura trasabilitatea și transparența astfel încât noile cerințe să nu impună o sarcină disproporționată, precum și să le pună în contact cu producători responsabili;

42.  subliniază că condițiile de muncă din sectorul confecțiilor din cadrul unor state membre ale UE s-au dovedit în repetate rânduri a fi precare în ceea ce privește sănătatea și siguranța, salariile, securitatea socială și timpul de lucru; solicită, prin urmare, să se dezvolte inițiative aplicabile în interiorul UE care să fie eficiente și precis orientate, pentru a îmbunătăți situația din sectorul confecțiilor și a sprijini ocuparea forței de muncă în statele membre;

43.  reamintește că includerea dispozițiilor sociale în procesele de achiziții publice poate avea un efect puternic asupra drepturilor lucrătorilor și a condițiilor de muncă de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale; regretă totuși că, potrivit studiilor OIM[27], majoritatea dispozițiilor sociale limitează responsabilitățile la contractantul de prim nivel, în timp ce dispozițiile privind subcontractarea și externalizarea sunt incluse în contractele de achiziții publice pe o bază ad-hoc; invită UE să acorde asistență țărilor în curs de dezvoltare pentru a-i permite politicii de achiziții publice să fie un instrument de promovare a principiilor și drepturilor fundamentale la locul de muncă;

44.  este convins că achizițiile publice constituie un instrument util pentru promovarea unui sector responsabil al confecțiilor; îndeamnă Comisia și instituțiile europene să acționeze ca model în ceea ce privește achizițiile publice de produse textile utilizate în cadrul instituțiilor; solicită, în acest sens, instituțiilor europene, inclusiv Parlamentului, să se asigure că toate achizițiile lor publice, inclusiv bunurile achiziționate de către instituții și grupurile politice, în cazul Parlamentului, promovează reciclarea și lanțul de aprovizionare echitabil și durabil în domeniul confecțiilor; invită Comisia, de asemenea, să elaboreze orientări pentru autoritățile locale cu privire la criteriile sociale în achiziționarea produselor textile în urma Directivei din 2014 privind achizițiile publice și să le motiveze în mod corespunzător; încurajează Comisia să utilizeze legislația pentru a pune în aplicare și a promova în continuare ODD și să propună un plan, astfel încât, până în 2030, majoritatea achizițiilor publice de confecții în UE să provină din surse durabile;

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

EXPUNERE DE MOTIVE

Valoarea totală comerțului mondial cu articole de îmbrăcăminte este de peste 2,86 mii de miliarde EUR, iar în acest sector lucrează peste 75 de milioane de persoane, dintre care trei sferturi sunt femei. Lanțul de aprovizionare din sectorul confecțiilor se numără printre cele în care riscul de încălcare a drepturilor omului și a principiului demnității umane este cel mai ridicat.

La patru ani după dramaticele evenimente legate de colapsul clădirii Rana Plaza din Bangladesh - o clădire cu opt etaje din Savar, în afara orașului Dhaka, în care existau mai multe fabrici de confecții și care s-a prăbușit, cauzând moartea a peste 1 100 de persoane și rănirea a circa 2 500 de persoane -, opinia publică a fost sensibilizată în mai mare măsură cu privire la condițiile în care sunt fabricate articolele noastre de îmbrăcăminte. În plus, atât actorii publici, cât și cei privați - în special societatea civilă, OIM și OCDE - au lansat mai multe inițiative în urma acestor evenimente. Totuși, aceste inițiative nu sunt armonizate, uneori se suprapun și nu asigură o acoperire cuprinzătoare a întregului sector.

Fără a trece cu vederea faptul că Uniunea Europeană și instituțiile sale s-au angajat să remedieze această situație și recunoscând totodată valoarea adăugată a măsurilor luate în cadrul unor inițiative precum Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și Fondul „Zero Vision” (Fondul pentru reducerea la zero a deceselor și a vătămărilor legate de muncă) al G7, sunt necesare acțiuni suplimentare. Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să se implice în mod activ în soluționarea acestor probleme și să pună capăt în mod efectiv încălcărilor sistematice ale drepturilor omului din cadrul lanțului de aprovizionare din acest sector.

Problemele ce caracterizează lanțul de aprovizionare din sectorul confecțiilor pot fi analizate prin prisma a trei dimensiuni principale, care trebuie abordate concomitent, pentru a putea garanta respectarea drepturilor omului și a demnității umane. În plus, este necesar ca aspectele de gen să fie integrate în toate acțiunile, pentru a garanta egalitatea de gen și a asigura în mod efectiv respectarea drepturilor femeilor.

Una dintre cele trei dimensiuni susmenționate este legată de munca decentă și de standardele sociale. Articolele noastre de îmbrăcăminte sunt adesea produse în condiții care nu respectă nici pe departe standardele minime în materie de demnitate umană, având în vedere că prețurile scăzute continuă să fie principalul factor în virtutea căruia consumatorii aleg să achiziționeze produsele, acest comportament fiind adesea în detrimentul bunăstării lucrătorilor. Drepturile lucrătorilor sunt frecvent încălcate. Este necesar să se garanteze că sindicatele și organizațiile lucrătorilor sunt în măsură să acționeze în mod independent și liber pentru a promova și a proteja drepturile lucrătorilor, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța și, în același timp, trebuie să li se permită acestora să își dezvolte în mod eficient rolul lor fundamental în calitate de parteneri indispensabili în dialogul social și procesele colective de negociere.

O altă dimensiune importantă este cea care privește transparența și trasabilitatea. În calitate de cetățeni, deținem informații mult prea limitate cu privire la condițiile în care articolele noastre de îmbrăcăminte sunt produse. Sunt necesare progrese semnificative în ceea ce privește etichetarea și sensibilizarea publicului, obiective care necesită asumarea promptă a unor angajamente politice solide. În acest scop, ar trebui ca transparența și trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare să devină condiții prealabile obligatorii pentru realizarea unor progrese ulterioare.

În plus, pe lângă faptul că există numeroase suprapuneri între actualele inițiative create pe bază voluntară și că acestea nu reușesc să abordeze toate lacunele lanțului de aprovizionare, ele și-au demonstrat, de asemenea, eșecul în a aborda în mod eficace problemele legate de respectarea drepturilor omului sau de asigurarea unor standarde minime în domeniul social și în materie de protecție a mediului, cu privire la aspecte cum sunt sănătatea și siguranța la locul de muncă, salariile, securitatea socială sau timpul de lucru; prin urmare, aceste inițiative reprezintă un eșec inadmisibil din perspectiva standardelor fundamentale în domeniul muncii și al drepturilor omului. Prin urmare, trebuie să se elaboreze de urgență un cadru instituțional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

În conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, prevăzut la articolul 208 din TFUE, Comisia Europeană trebuie să elaboreze o propunere legislativă care să prevadă un sistem obligatoriu de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor, care să fie în concordanță cu orientările OCDE și cu cele mai înalte standarde convenite la nivel internațional privind drepturile omului, precum și cu standardele sociale și de mediu. Este esențial să se evidențieze importanța instituirii unor dispoziții cu caracter obligatoriu care să reglementeze aceste obligații, atât în ceea ce privește segmentele din amonte, cât și segmentele din aval ale lanțului de aprovizionare: este important să se reamintească faptul că responsabilitatea pentru practicile lipsite de etică din sectorul confecțiilor revine în egală măsură producătorilor, întreprinderilor afiliate acestora și filialelor lor din aval și distribuitorilor și comercianților cu amănuntul din amonte.

Această propunere trebuie să aibă drept obiectiv prioritar respectarea drepturilor omului și să se concentreze în special asupra problemelor majore cu care se confruntă lucrătorii din industria confecțiilor (sănătatea și siguranța la locul de muncă, un venit de subzistență, exercitarea dreptului de asociere, hărțuirea sexuală și violența). Propunerea ar trebui să abordeze următoarele aspecte: stabilirea unor criterii esențiale în ceea ce privește producția sustenabilă, transparența și trasabilitatea, mecanisme care să permită publicului și unor actori privați independenți să exercite un control asupra practicilor din acest sector, inclusiv colectarea de date și instrumentele de informare a consumatorilor, verificarea respectării obligației privind diligența necesară, auditul, accesul la căi de atac, egalitatea de gen, raportarea cu privire la sistemul de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare, sensibilizarea publicului.

În acest context, activitățile inițiate cu scopul de a pregăti adoptarea unui tratat ONU cu efecte obligatorii privind întreprinderile comerciale și drepturile omului sunt extrem de utile și necesare. Ne așteptăm ca acest tratat să fie finalizat cât mai curând posibil și ca UE și statele membre să fie pe deplin implicate în negocierile aferente, având în vedere faptul că acest instrument va contribui la combaterea factorilor care creează un climat de impunitate la nivel internațional pentru întreprinderile multinaționale care se fac vinovate de încălcări ale drepturilor omului.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL (28.02.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor

(2016/2140(INI))

Raportor pentru aviz: Sajjad Karim

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât comerțul mondial cu confecții (RMG) se ridică la aproximativ 2 800 de miliarde EUR și oferă locuri de muncă pentru 75 de milioane de persoane; întrucât aproximativ trei sferturi din acești lucrători sunt femei; întrucât egalitatea de gen reprezintă un motor al dezvoltării; întrucât drepturile femeilor se încadrează în domeniul drepturilor omului; întrucât natura complexă a lanțurilor de aprovizionare cu confecții duce la niveluri scăzute de transparență și crește riscul de încălcare a drepturilor omului și de exploatare; întrucât salariile plătite nu sunt suficiente pentru a permite lucrătorilor să asigure familiilor lor satisfacerea nevoilor umane de bază;

B.  întrucât UE este un actor principal în calitate de investitor, cumpărător, comerciant cu amănuntul și consumator în industria confecțiilor și în comerțul cu acestea, și, prin urmare, este cea mai potrivită pentru a combina mai multe inițiative la nivel mondial cu scopul de a îmbunătăți în mod substanțial situația infraumană suportată de zeci de milioane de lucrători din acest sector și a crea condiții de concurență echitabile pentru toți actorii implicați;

C.  întrucât, la nivel european, sectorul textil și al confecțiilor cuprinde 185 000 de întreprinderi care angajează peste 1,7 milioane de persoane, generând o cifră de afaceri de 166 de miliarde EUR; întrucât UE importă aproximativ jumătate din producția totală mondială de îmbrăcăminte; întrucât țările producătoare sunt în cea mai mare parte economii emergente;

D.  întrucât articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica comercială a UE trebuie să se întemeieze pe principiile și obiectivele acțiunii externe a UE; întrucât articolul 208 din TFUE stabilește principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și stabilește ca principal obiectiv eradicarea sărăciei; întrucât comunicarea „Comerț pentru toți” așază la baza politicii comerciale a UE trei principii cheie — eficacitatea, transparența și valorile — și are o secțiune dedicată gestionării responsabile a lanțurilor de aprovizionare;

E.  întrucât la articolul 8 din TFUE s-a stabilit în mod ferm că „în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei” și întrucât UE are, așadar, datoria de a integra egalitatea de gen în toate politicile sale, de a garanta că bărbații și femeile beneficiază în mod egal de schimbările sociale, de creșterea economică și de crearea de locuri de muncă decente, eliminând discriminarea și promovând respectarea drepturilor femeilor în lume;

F.  întrucât 289 de persoane au murit în urma unui incendiu la Karachi, Pakistan, în septembrie 2012; întrucât, în același an, incendiul de la fabrica de confecții Tazreen, din Bangladesh, a provocat moartea a 117 persoane și rănirea a mai mult de 200 de lucrători; întrucât defectele structurale de la Rana Plaza, din 2013, au cauzat 1 129 de victime și au provocat rănirea a aproximativ 2 500 de persoane;

G.  întrucât, după aceste evenimente dramatice a crescut puternic cererea din partea consumatorilor europeni pentru o mai mare transparență și trasabilitate de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;

H.  întrucât, în ciuda diferitelor angajamente asumate de UE, organizațiile internaționale, administrațiile locale și operatorii privați, protecția drepturilor lucrătorilor în țările furnizoare este în continuare mult sub standardele internaționale;

I.  întrucât Agenda privind munca decentă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), din 2015, a devenit parte integrantă a noii Agende 2030 pentru dezvoltare durabilă;

J.  întrucât mai multe state membre, cum ar fi Germania, Țările de Jos, Danemarca și Franța, au promovat programe naționale;

K.  întrucât toate acordurile de liber schimb încheiate de UE trebuie să includă capitole ambițioase privind dezvoltarea durabilă;

L.  întrucât UE trebuie să includă printre prioritățile sale promovarea standardelor sociale și de mediu în cadrul organismelor multilaterale, precum Organizația Mondială a Comerțului sau G20, precum și în cadrul relațiilor bilaterale cu țările terțe;

M.  întrucât Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului au definit în mod clar responsabilitățile guvernelor și ale întreprinderilor, care au obligația de a proteja și respecta drepturile omului indiferent de punctul din lanțul de aprovizionare, de țara în care are loc producția și indiferent dacă țara de origine a întreprinderii beneficiare sau țara furnizorului face comanda; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a încuraja adoptarea principiilor directoare și de a contribui la punerea lor în aplicare,

1.  regretă faptul că deocamdată Comisia nu a prezentat o inițiativă emblematică ambițioasă la nivelul UE privind sectorul confecțiilor, care ar trebui să fie ghidată de orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și aliniată la respectivele orientări, astfel încât întreprinderile să poată să urmeze un set uniform de standarde în ceea ce privește obligația de diligență și responsabilitatea socială și invită Comisia să lanseze o astfel de inițiativă cât mai curând posibil; constată, în plus, că actuala multiplicare a inițiativelor existente la nivel local, regional și mondial ar putea crea un mediu imprevizibil pentru întreprinderi; subliniază, în plus, că schimbul de informații și de bune practici și coordonarea, contribuie la creșterea eficienței inițiativelor publice și private din lanțul valoric și la obținerea unor rezultate pozitive în materie de dezvoltare durabilă;

2.  consideră că propunerea ar trebui să permită o cooperare armonioasă cu organizații internaționale precum ONU, Organizația Mondială a Comerțului (OMC), OIM și OCDE, stabilind definiții comune pentru a permite acțiuni și evaluări mai clare și mai bine coordonate; solicită recunoașterea și punerea în valoare a inițiativelor de succes existente, de exemplu, prin achiziții publice sustenabile, condiționând accesul la achizițiile publice de respectarea sistemelor de responsabilitate socială a întreprinderilor; în acest sens, apreciază „Pactul pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh” (Pactul privind durabilitatea), ca fiind un pas înainte în ceea ce privește monitorizarea, însă invită actorii implicați să realizeze respectarea deplină; solicită insistent Comisiei Europene să adopte măsuri pentru a remedia deficiențele indicate de rapoartele de evaluare;

3.  subliniază, prin urmare, necesitatea de a avea o imagine de ansamblu a măsurilor deja existente privind responsabilitatea socială a întreprinderilor adoptate de întreprinderile europene, pentru a facilita identificarea bunelor practici și a contribui la crearea unui cadru comun de acțiune la nivel european; reamintește, în acest sens, că sectorul privat a lansat, de asemenea, numeroase inițiative pentru a crește nivelul de responsabilitate în lanțul de aprovizionare;

4.  invită Comisia să ia în considerare nevoile speciale ale IMM-urilor, care reprezintă 90% din sectorul european al confecțiilor, întemeind-și abordarea pe principiul scalabilității și acordând o atenție deosebită capacității acestora de a asigura trasabilitatea și transparența, în conformitate cu orientările OCDE, astfel încât IMM-urile să nu facă obiectul unor poveri disproporționate; invită, prin urmare, Comisia să stabilească un serviciu specific de asistență pentru IMM-uri și să le sprijine cu programe personalizate de consolidare a capacităților; consideră că IMM-urile și microîntreprinderile europene care sunt implicate în crearea inițiativei ar trebui să beneficieze și de sprijin financiar european, prin intermediul programului COSME;

5.  subliniază necesitatea unei abordări integrate privind transparența și trasabilitatea în ceea ce privește colectarea de date referitoare la drepturile omului, performanțele sociale, de mediu și de muncă, care să se aplice de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu o metodologie standardizată pentru măsurarea impactului lanțurilor valorice din industria confecțiilor asupra dezvoltării durabile în vederea obținerii unei mai mari coerențe în ceea ce privește evaluarea responsabilității sociale a întreprinderilor, care trebuie să țină cont de diversitatea actorilor, având în vedere complexitatea lanțului; îndeamnă Comisia să nu se limiteze la prezentarea unui document de lucru al serviciilor Comisiei; subliniază că, pe lângă orientările OCDE, principalele domenii vizate sunt acoperite de alte inițiative, cum ar fi principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, legea franceză privind diligența necesară obligatorie și legea britanică de combatere a sclaviei, precum și unele inițiative susținute de industrie care ar putea fi o bază pentru o astfel de inițiativă;

6.  solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită aspectelor privind accesul la justiție, despăgubirile pentru victime și familiile acestora, precum și protejarea avertizorilor de integritate în această comunicare;

7.  reamintește faptul că trasabilitatea și transparența lanțului de aprovizionare pot avea o contribuție importantă la schimbarea durabilă și recunoaște că lipsa accesului la informații este esențială pentru împiedica publicul să afle despre încălcările drepturilor omului; reiterează, prin urmare, necesitatea sistemelor de diligență obligatorie care să acopere întregul lanț de aprovizionare, corelând fiecare produs cu producătorii respectivi; așadar, invită Comisia să îmbunătățească trasabilitatea și transparența lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor în mod realist, echilibrat și care să poată fi pus în aplicare ținând seama de diversitatea actorilor în cadrul acestui lanț; recomandă să fie puse la dispoziția consumatorilor informații demne de încredere, clare și semnificative cu privire la sustenabilitate;

8.  solicită Comisiei ca, în contextul viitoarei revizuiri a Regulamentului privind sistemul generalizat de preferințe (SGP), să introducă preferințe tarifare pentru textilele în cazul cărora poate fi demonstrat faptul că au fost produse în mod sustenabil; consideră că mărfurile ar trebui să facă, în mod voluntar, obiectul unei proceduri de certificare în ceea ce privește modul sustenabil în care au fost produse și ar trebui prezentate documentele justificative aferente la momentul importului în UE; consideră că, în acest mod, UE ar putea susține eforturile depuse de sectorul privat pentru a asigura sustenabilitatea în cadrul lanțului valoric din sectorul textilelor; consideră că această recunoaștere ar trebui acordată în conformitate cu criteriile de sustenabilitate și cu cerințele minime pentru sistemele de atestare sau de certificare; consideră că cerințele de sustenabilitate ar trebui să se întemeieze, printre altele, pe convențiile internaționale, cum ar fi standardele fundamentale de muncă ale OIM sau Convenția privind diversitatea biologică; consideră, de asemenea, că astfel ar fi consolidată și promovată fabricarea produselor care provin din comerțul echitabil [cum ar fi cele certificate de Social Accountability International (SAI) (standardul privind responsabilitatea socială internațională) sau Fairtrade Textile Standard (standardul privind comerțul echitabil cu produse textile)].

9.  subliniază că negocierea de către UE a acordurilor de liber schimb care includ un capitol privind dezvoltarea durabilă ambițioasă reprezintă o oportunitate pentru UE de a contribui la îmbunătățirea respectării drepturilor lucrătorilor, în special ale femeilor, și la eliminarea tuturor formelor de muncă a copiilor și a muncii forțate; subliniază că punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb permite, în special, dezvoltarea unui dialog între întreprinderi și societatea civilă în ceea ce privește lanțul de aprovizionare din sectorul confecțiilor și poate astfel contribui la îmbunătățirea condițiilor de producție și a siguranței lucrătorilor;

10.  reamintește că dezvoltarea unor sisteme precum regimul special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SPG+), prin obligația de a ratifica și a pune în aplicare cele 27 de convenții, poate contribui la îmbunătățirea situației drepturilor lucrătorilor, la promovarea egalității de gen și la eliminarea muncii copiilor și a muncii forțate; subliniază, în acest sens, necesitatea de a monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a sistemului SPG + și respectarea convențiilor de către statele în cauză;

11.  încurajează UE și statele membre să promoveze și în rândul țărilor partenere, prin inițiativa privind confecțiile și prin alte instrumente de politică comercială, punerea în aplicare eficace a standardelor OIM cu privire la salarii și programul de lucru în sectorul confecțiilor; solicită Uniunii, în plus, să ofere consiliere și sprijin cu privire la modalitățile de îmbunătățire a respectării acestor standarde, sprijinind, în același timp, crearea unor întreprinderi sustenabile, precum și îmbunătățirea perspectivelor de creare a locurilor de muncă sustenabile;

12.  subliniază faptul că Pactul privind durabilitatea, lansat în urma tragediei de la Rana Plaza, reprezintă o inițiativă europeană interesantă, care poate constitui baza pentru dezvoltarea de noi acțiuni în parteneriat cu țările terțe, pentru a urmări obiectivele privind îmbunătățirea condițiilor de muncă, a sănătății și siguranței la locul de muncă în sectorul confecțiilor;

13.  invită Comisia să continue și să își intensifice cooperarea cu organizații internaționale, cum ar fi OIM, OCDE și Organizația Națiunilor Unite, pentru a promova o mai bună responsabilizare a actorilor din lanțul de aprovizionare din sectorul produselor textile și al confecțiilor;

14.  invită guvernele țărilor furnizoare să colaboreze cu toate părțile interesate pentru a dezvolta relațiile de muncă și negocierile colective și să îi implice pe producători în stabilirea unor mecanisme de depunere a plângerilor ușor de accesat și eficace care, în conformitate cu standardele convenite la nivel internațional, se numără printre principalele garanții pentru respectarea corespunzătoare a standardelor în domeniul muncii și al drepturilor omului și completează căile de atac judiciare, conform cadrului elaborat de reprezentantul special al ONU pentru afaceri și drepturile omului;

15.  invită Comisia să promoveze în continuare ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor de bază ale OIM și a Agendei OIM privind munca decentă; în acest scop, invită Comisia să sprijine OIM, administrațiile locale și organizațiile din domeniul muncii care acordă asistență pentru consolidarea capacității în relațiile de muncă și în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor în materie de muncă și a dreptului muncii, cu un accent special pe eradicarea muncii copiilor și a muncii forțate, precum și în ceea ce privește promovarea celor mai înalte standarde de protecție a sănătății și a siguranței;

16.  încurajează UE să dezvolte și să întrețină un dialog cu anumite state terțe pentru a contribui la îmbunătățirea drepturilor lucrătorilor și a respectării drepturilor omului în aceste țări; solicită UE și statelor membre să sprijine activitatea ONU, inclusiv Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), analizând posibilitatea încheierii unui tratat internațional care ar îmbunătăți, de asemenea, eficacitatea responsabilității sociale a întreprinderilor în sectorul confecțiilor;

17.  speră că propunerea Comisiei se bazează pe inițiativa „Pactului privind durabilitatea”, lansată în Bangladesh după prăbușirea clădirii Rana Plaza;

18.  solicită clarificări cu privire la modul în care confecțiile produse în zonele industriale de export, cu un nivel scăzut sau inexistent de protecție a muncii, pot fi identificate în general și excluse din sistemul SGP + dintr-o anumită țară beneficiară;

19.  este convins că achizițiile publice constituie un instrument util pentru promovarea unui sector responsabil al confecțiilor;

20.  subliniază că forța de muncă din industria confecțiilor la nivel mondial cuprinde un procent extrem de ridicat de femei - circa 85 % din lucrătorii angajați în acest sector sunt femei, care deseori se confruntă cu condiții de muncă dificile și cu salarii scăzute; solicită ca dimensiunea de gen să fie integrată în inițiativa UE privind sectorul confecțiilor, în special pentru a permite realizarea unor progrese semnificative în ceea ce privește egalitatea salarială, egalitatea de gen, drepturile sociale și în domeniul muncii ale femeilor, inclusiv protecția maternității și participarea femeilor la negocierile colective;

21.  își reiterează solicitarea privind realizarea evaluărilor impactului asupra dezvoltării durabile pentru fiecare nou acord negociat și solicită colectarea de date defalcate în funcție de gen;

22.  invită Comisia să colaboreze cu întreprinderile multinaționale, cu comercianții cu amănuntul și cu mărcile și să îi încurajeze să se angajeze pentru o mai mare responsabilitate socială a întreprinderilor; se așteaptă ca întreprinderile din UE să garanteze respectarea deplină a standardelor de muncă fundamentale ale OIM în lanțurile lor de aprovizionare în conformitate cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și cu declarația tripartită de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială; le solicită insistent acestora să se angajeze în dialoguri fructuoase cu lucrătorii și organizațiile locale; invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici;

23.  recunoaște necesitatea unor condiții de concurență echitabile la nivel global pentru a proteja lucrătorii de dumping social și de mediu; își exprimă încrederea în capacitatea UE de a fi un lider mondial și a stimula schimbarea, ținând seama de masa critică a acesteia; consideră că numai un cadru multilateral poate împiedica încălcarea drepturilor omului și ale lucrătorilor; încurajează, prin urmare, Comisia să colaboreze cu partenerii internaționali în cadrul următoarei reuniuni ministeriale a Organizației Mondiale a Comerțului pentru a lansa o inițiativă la nivel mondial.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

28.2.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Maria Arena, Tiziana Beghin, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Christofer Fjellner, Karoline Graswander-Hainz, Heidi Hautala, Bernd Lange, David Martin, Emmanuel Maurel, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Franck Proust, Tokia Saïfi, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Hannu Takkula, Iuliu Winkler

Membri supleanți prezenți la votul final

Reimer Böge, Klaus Buchner, Sergio Gutiérrez Prieto, Sander Loones, Georg Mayer, Fernando Ruas, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Pedro Silva Pereira

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jean-François Jalkh, Joëlle Mélin

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

32

+

ALDE

Marietje Schaake, Hannu Takkula

ECR

David Campbell Bannerman, Sander Loones, Emma McClarkin, Joachim Starbatty

EFDD

Tiziana Beghin

GUE/NGL

Anne-Marie Mineur, Helmut Scholz

PPE

Laima Liucija Andrikienė, Reimer Böge, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Christofer Fjellner, Artis Pabriks, Franck Proust, Fernando Ruas, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Tokia Saïfi, Adam Szejnfeld, Iuliu Winkler

S&D

Maria Arena, Karoline Graswander-Hainz, Sergio Gutiérrez Prieto, Bernd Lange, David Martin, Emmanuel Maurel, Sorin Moisă, Joachim Schuster, Pedro Silva Pereira

Verts/ALE

Klaus Buchner, Heidi Hautala

0

-

--

--

3

0

ENF

Jean-François Jalkh, Georg Mayer, Joëlle Mélin

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (10.2.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor

(2016/2140(INI))

Raportoare pentru aviz: Jean Lambert

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât, la nivel mondial, 60 de milioane de persoane lucrează în branșa produselor textile și de îmbrăcăminte, iar acest sector creează multe locuri de muncă, în special în țările în curs de dezvoltare;

B.  întrucât această ramură economică este puternic interconectată la nivel internațional, iar lanțurile de aprovizionare sunt, prin urmare, deosebit de complexe, astfel încât inițiativele naționale izolate își ating rapid limitele;

C.  întrucât producătorii de textile din țările în curs de dezvoltare sunt expuși în mod regulat unor practici agresive de cumpărare ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul, ceea ce se datorează și unei concurențe globale puternice;

D.  întrucât influența antreprenorială este limitată, în special în ceea ce privește exercitarea sarcinilor statelor suverane, însă guvernele statelor producătoare ar trebui să creeze cadre economice și legislative pentru a-și putea îndeplini funcția de control;

E.  întrucât tratatele internaționale joacă un rol esențial în combaterea abuzurilor în ceea ce privește protecția muncii și protecția socială în țările terțe, întreprinderile trebuind să își exercite activitatea antreprenorială în conformitate cu principiile impuse de aceste tratate,

1.  ia act de faptul că industria textilă reprezintă unul dintre cele mai precare sectoare și se caracterizează prin condiții de muncă adesea inadecvate, atât pentru lucrătorii din Europe, cât și pentru cei din afara Europei, în special în ceea ce privește protecția sănătății și siguranța la locul de muncă; solicită ca inițiativa emblematică să acorde prioritate ratificării și punerii în aplicare de către țările participante a convențiilor OIM, a Declarației tripartite de principii a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială, precum și a Agendei privind munca decentă; subliniază faptul că este important să se acorde o atenție deosebită categoriilor celor mai vulnerabile și mai expuse exploatării, în special copiilor și femeilor;

2.  condamnă toate practicile care presupun exploatarea prin muncă a copiilor și solicită ca UE și statele sale membre să facă tot posibilul pentru a elimina complet importurile de articole de îmbrăcăminte fabricate utilizând munca copiilor de pe piața unică europeană; subliniază, în acest sens, importanța registrelor de furnizori responsabili; atrage atenția asupra practicilor abuzive ale anumitor subcontractanți care utilizează standarde de muncă inferioare și ilegale și condamnă aceste practici; consideră că este esențial ca țările participante să garanteze ratificarea și implementarea Convenției OIM nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și a Convenției OIM nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă; invită Comisia să desprindă învățăminte din experiența acumulată prin punerea în aplicare a Programului Internațional al OIM pentru eliminarea muncii copiilor (IPEC) și de organisme precum Alianța globală pentru eradicarea muncii forțate, a sclaviei moderne, a traficului de ființe umane și a muncii copiilor;

3.  remarcă faptul că industria confecțiilor creează locuri de muncă pentru o gamă largă de competențe, de la mâna de lucru slab calificată la roluri foarte specializate;

4.  consideră că lansarea unor inițiative voluntare pentru a adopta o abordare ecologică, etică și durabilă contribuie în mod pozitiv la îmbunătățirea situației din sectorul textilelor; observă, cu toate acestea, că aceste inițiative nu constituie, în sine, un instrument suficient pentru a aborda aspectele legate de drepturile fundamentale ale lucrătorilor, inclusiv de protecția lucrătorilor, libertatea de asociere, negocierea colectivă și alte aspecte, cum ar fi exploatarea prin muncă a copiilor, sănătatea și siguranța la locul de muncă, un nivel salarial care să asigure un trai decent, securitatea socială și timpul de lucru; subliniază necesitatea de a crea condițiile adecvate pentru introducerea unor măsuri de reglementare care să fie adoptate și puse în aplicare de către țările în cauză, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, precum și necesitatea de a consolida sistemele de administrare și de inspecție a muncii și de a institui mecanisme de reclamații; subliniază importanța garantării faptului că legislația și reglementările de la nivel național sunt în conformitate cu convențiile de bază ale OIM;

5.  ia act de faptul că prețul reprezintă încă factorul determinant în practicile de achiziție ale mărcilor și distribuitorilor cu amănuntul, adesea în detrimentul bunăstării lucrătorilor și al salariilor decente; solicită UE să colaboreze cu toate părțile interesate relevante pentru a promova un parteneriat social de succes și să acorde sprijin părților interesate în vederea elaborării și punerii în aplicare a mecanismelor de stabilire a salariilor, în conformitate cu convențiile relevante ale OIM, în special în țările în care nu există o legislație adecvată; subliniază faptul că este necesar să li se garanteze lucrătorilor plata regulată a unor remunerații corespunzătoare care să le permită acestora și familiilor lor să-și satisfacă nevoile de bază, fără a fi necesar să efectueze cu regularitate ore suplimentare; subliniază necesitatea de a asigura, în cadrul negocierilor privind acordurile colective, faptul că aceste acorduri vor combate concurența negativă privind costurile salariale, precum și necesitatea de a sensibiliza consumatorii cu privire la consecințele potențiale ale încercării de a obține prețuri tot mai mici;

6.  subliniază că guvernele din țările producătoare trebuie să poată pune în aplicare standarde internaționale și acte legislative relevante, deoarece acestea reprezintă un partener necesar în dialogul social și în eforturile de îmbunătățire care trebuie depuse în baza inițiativei emblematice;

7.  sprijină ideea promovării, în cadrul Inițiativei Uniunii Europene în sectorul confecțiilor, a programelor de formare a competențelor și de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv a formării în domeniul antreprenoriatului, care contribuie la dezvoltarea economică și socială; subliniază cu insistență necesitatea de a promova, în cadrul tuturor inițiativelor, sensibilizarea cu privire la drepturile fundamentele ale lucrătorilor și informarea cu privire la mecanismele de asistență juridică pentru cazurile în care respectivele drepturi sunt încălcate, precum și includerea în cadrul inițiativelor a unor programe de formare a lucrătorilor și a angajatorilor cu privire la dialogul social și negocierea colectivă; subliniază că Inițiativa UE în sectorul confecțiilor ar trebui să contribuie la emanciparea femeilor, întrucât un procent majoritar al forței de muncă din sectorul textil este reprezentat de femei, care sunt în continuare puternic subreprezentate la nivelul lucrătorilor calificați și al pozițiilor de conducere; consideră, prin urmare, că inițiativa ar trebui să promoveze în mod activ nediscriminarea și egalitatea de șanse între femei și bărbați, inclusiv în ceea ce privește remunerarea, precum și să contribuie la consolidarea rolului femeilor în societățile din țările terțe, acest lucru aducând beneficii familiei și societății în general;

8.  consideră că Comisia a început deja să adopte măsuri care corespund recomandărilor menționate, cu scopul de a îndeplini obiectivele propuse în cadrul inițiativei emblematice, inclusiv în ceea ce privește sensibilizarea consumatorilor și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în efortul lor de a promova și a pune în aplicare standardele internaționale în domeniul muncii și al mediului; regretă, cu toate acestea, că abordarea și obiectivele actuale ale Comisiei, astfel cum au fost evidențiate în raportul său referitor la Conferința la nivel înalt privind gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor din 25 aprilie 2016, nu sunt nici suficient de precis orientate, nici suficient de ambițioase pentru a îmbunătăți în mod concret situația din sectorul confecțiilor; ia act de faptul că, potrivit constatărilor preliminare ale unui studiu realizat de Comisie cu privire la lanțurile de aprovizionare din sectorul confecțiilor, egalitatea de gen, drepturile lucrătorilor, mediul și transparența în lanțul de aprovizionare reprezintă principalele probleme; invită Comisia să prezinte de urgență raportul pe care l-a comandat, care identifică lacunele din politica actuală, și să prezinte propuneri concrete în vederea eliminării acestor lacune;

9.  îndeamnă Comisia să prezinte, în cel mai scurt timp, inițiativa emblematică a UE referitoare la gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare din sectorul confecțiilor, care a fost promisă ca parte a Anului European pentru Dezvoltare 2015 și care ar trebui să țină seama de inițiativele naționale existente, cum ar fi cele din Germania și din Țările de Jos; consideră că UE are capacitatea și obligația de a fi un susținător global al responsabilității în cadrul lanțului de aprovizionare, ca răspuns la o serie de evenimente tragice, cum ar fi prăbușirea clădirii Rana Plaza din Bangladesh, și având în vedere interesul fără precedent al cetățenilor Uniunii;

10.  consideră că orice măsură care rezultă din inițiativa emblematică ar trebui să contribuie la promovarea inițiativelor multipartite, cum ar fi Programul OIM/IFC privind condițiile de muncă mai bune, care combină o abordare tripartită cu conformitatea în fabrici și crearea unui dialog între lucrători și conducere la nivel național sau ACCORD, creat în Bangladesh, care este obligatoriu din punct de vedere juridic și care include sindicatele și prevede nu doar inspecții ale fabricilor, ci și măsuri de remediere;

11.  invită Comisia să elaboreze un raport care să prezinte o imagine de ansamblu a inițiativelor actuale și a contribuției lor la îmbunătățirea condițiilor pentru lucrătorii din industria confecțiilor;

12.  atrage atenția asupra faptului că organizațiile sindicale și federațiile patronale sunt parteneri necesari în dialogul social și în negocierile colective, mecanisme ce ar trebui promovate; subliniază că organizațiile independente care reprezintă lucrătorii trebuie să poată funcționa independent și liber pentru a promova și a proteja drepturile lucrătorilor, în special în ceea ce privește protecția sănătății și siguranța la locul de muncă; subliniază, în acest sens, faptul că este important ca aceste organizații să aibă acces la fabrici pentru a putea instrui lucrătorii cu privire la drepturile și la siguranța lor; atrage atenția asupra faptului că acțiunile care rezultă din orice inițiativă în sectorul confecțiilor ar trebui să promoveze drepturile fundamentale ale lucrătorilor și ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor OIM, în special a Convențiilor nr. 87 și nr. 98, și că reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie incluși în procesul de diligență stabilit la nivel de întreprindere;

13.  consideră că respectarea legislației aplicabile și a acordurilor de muncă colective reprezintă o condiție sine qua non a responsabilității sociale a întreprinderilor; consideră, de asemenea, că un comportament responsabil din punct de vedere social trebuie să includă în mod obligatoriu relații adecvate cu sindicatele, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor sindicatelor, precum și un flux continuu de informații către lucrători și organizațiile care îi reprezintă;

14.  subliniază totodată că este necesară consolidarea capacităților structurilor statului de drept din țările producătoare și că acest obiectiv ar trebui promovat în mod constant și ar trebui să constituie o componentă obligatorie a politicii externe și de dezvoltare europene;

15.  consideră că protecția sănătății și siguranței pentru toți lucrătorii ar trebui să fie asigurate prin intermediul standardelor internaționale, al punerii în aplicare a legislației naționale și al negocierii colective, la toate nivelurile (la nivel de fabrică, la nivel local, național și internațional), precum și prin intermediul unor politici în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă aplicate la nivel de fabrică, care includ, spre exemplu, planuri de acțiuni elaborate în scris și implementate și monitorizate cu implicarea lucrătorilor și a reprezentanților lor;

16.  consideră că orice inițiativă a UE în sectorul confecțiilor ar trebui să recunoască faptul că UE deține prerogativele necesare pentru sprijinirea și dezvoltarea în continuare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, care prevăd faptul că întreprinderile sunt responsabile în cadrul propriului lanț de aprovizionare; ia act de faptul că întreprinderile ar trebui să dezvolte proceduri care să le permită să își identifice și să își reducă impactul activităților antreprenoriale asupra drepturilor omului și a condițiilor de muncă; propune adaptarea standardelor la caracteristicile specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor);

17.  recunoaște faptul că eforturile existente în materie de formare a personalului de conducere și a lucrătorilor în domeniul sănătății și securității, dreptului muncii și egalității între femei și bărbați sunt fundamentale pentru îmbunătățirea drepturilor lucrătorilor și solicită ca inițiativa emblematică să dezvolte o platformă specifică pentru schimbul de bune practici privind formarea personalului de conducere și a lucrătorilor, concentrându-se în special pe pozițiile medii de conducere;

18.  încurajează UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește adoptarea și implementarea standardelor și a convențiilor internaționale; solicită Comisiei Europene să includă în continuare ratificarea standardelor fundamentale ale OIM, inspecția sănătății și siguranței la locul de muncă și libertatea de asociere în discuțiile pe tema menținerii regimului comercial preferențial pe care le poartă cu țările conectate la lanțul global de aprovizionare din sectorul confecțiilor și să consolideze, în baza sistemului generalizat de preferințe, drepturile omului, precum și convențiile de muncă și de mediu; consideră că UE ar trebui să includă în acordurile sale comerciale dispoziții pentru îmbunătățirea nivelului de trai al lucrătorilor și subliniază necesitatea de a include, atât în acordurile comerciale bilaterale, cât și în cele multilaterale, o clauză care să promoveze ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor OIM și a Agendei privind munca decentă;

19.  subliniază importanța inspecțiilor independente la locul de muncă pentru alerta timpurie și prevenire, precum și pentru aplicarea normelor și a reglementărilor naționale în materie de securitate și sănătate în muncă, însă constată că factori precum creșterea excesivă a sarcinii de audit pot submina eficacitatea acestora și că auditurile pot să evidențieze doar situația existentă în momentul în care ele sunt efectuate; consideră că ratificarea și punerea în aplicare a Convenției nr. 81 a OIM este esențială pentru detectarea abuzurilor; recomandă efectuarea unor cercetări suplimentare privind modalități de a îmbunătăți auditurile și inspecțiile, cum ar fi convergența standardelor și metodelor de audit și trimiterea unor inspectori de muncă diferiți de fiecare dată, ceea ce poate conduce la crearea de standarde mai stricte, în special în țările cu probleme de corupție; subliniază importanța recrutării adecvate a inspectorilor de muncă și evidențiază în același timp importanța asigurării unei formări continue a inspectorilor de muncă aflați în funcție și a celor nou-desemnați cu privire la convențiile și standardele internaționale, legislația locală în domeniul muncii și tehnicile adecvate de inspecție; invită UE să sprijine în continuare, atât financiar, cât și tehnic, dezvoltarea inspectoratelor de muncă în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu standardele relevante ale OIM, în special în contextul execuției fondurilor sale dedicate dezvoltării;

20.  constată că, de la introducerea pe scară mai largă a auditului social al lanțului de aprovizionare cu articole de îmbrăcăminte și de încălțăminte, în urmă cu peste 20 de ani, numărul standardelor și metodelor de audit social a crescut dramatic, unele înregistrând doar diferențe minore, precum și că, în condițiile în care mărcile și comercianții cu amănuntul aplică, la nivel individual, standarde proprii ușor diferite, producătorii sunt nevoiți să aloce resurse valoroase pentru a gestiona un flux constant al auditurilor; prin urmare, recomandă accelerarea și sprijinirea eforturilor depuse în prezent la nivelul sectorului în vederea asigurării convergenței standardelor și metodelor de audit în consultare cu părțile interesate;

21.  consideră că responsabilitatea ar trebui extinsă la nivelul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv la nivelul tuturor subcontractanților, și salută eforturile depuse deja în acest sens; consideră, cu toate acestea, că UE este cea mai în măsură să elaboreze un cadru comun prin intermediul căruia să se impună o obligație juridică de diligență necesară în privința drepturilor omului la nivelul întreprinderilor din UE care își desfășoară activitatea în sectorul confecțiilor și care își externalizează producția în țări terțe, inclusiv măsuri cu caracter obligatoriu pentru a asigura trasabilitatea și transparența, care ar obliga întreprinderile care doresc să își desfășoare activitatea pe piața europeană să ofere informații despre întregul lanț de aprovizionare cu produsele lor; recomandă ca inițiativele voluntare de la nivel național, european și internațional să fie completate și sprijinite prin reglementări elaborate cu implicarea organizațiilor sindicale locale și mondiale;

22.  reamintește că trasabilitatea și transparența lanțului de aprovizionare sunt esențiale pentru realizarea unei schimbări durabile; consideră că lipsa accesului la informații cu privire la situația din sectorul confecțiilor în ceea ce privește producătorii din țările terțe este adeseori cel mai important obstacol în calea abordării încălcărilor drepturilor omului și ale drepturilor sociale și ale lucrătorilor în cadrul lanțului de aprovizionare global; consideră, în acest context, că este necesar un sistem de raportare obligatoriu, care să ofere informații ce pot fi utilizate pentru a conecta toți actorii din cadrul lanțului mondial de producție al fiecărui produs individual, de la locul de producție până la comercianții cu amănuntul; solicită UE să sprijine dezvoltarea unui cadru comun pentru colectarea datelor despre performanțele sociale, de mediu și de muncă;

23.  consideră că informarea consumatorilor joacă un rol esențial în asigurarea unor condiții decente de muncă, acest imperativ fiind pus în evidență de implicațiile prăbușirii clădirii Rana Plaza; solicită să se ofere consumatorilor informații clare și fiabile cu privire la sustenabilitatea activităților din sectorul confecțiilor, la locul de origine a produselor și la gradul de respectare a drepturilor lucrătorilor; recomandă ca informațiile colectate în urma punerii în aplicare a acțiunilor UE să fie făcute publice și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare crearea unei baze de date publice online care să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la toți actorii din lanțul de aprovizionare;

24.  subliniază necesitatea de a elabora un concept de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) aplicabil în sectorul confecțiilor, care să vizeze inclusiv aspecte legate de calitatea muncii, organizarea muncii, egalitatea de șanse și remunerarea egală, incluziunea socială, măsurile de combatere a discriminării, dezvoltarea educației pe tot parcursul vieții și formare; invită Comisia să prezinte o propunere prin care să faciliteze convergența cerințelor în materie de RSI și care includă un cadru obligatoriu de raportare socială și de asumare a responsabilității de către întreprinderi și conducere pentru consecințele abuzurilor și delictelor, și care să stabilească un cadru pentru acordurile europene privind RSI; subliniază că reglementările privind RSI ar trebui să promoveze proiecte care sprijină tranziția către o economie durabilă; invită Comisia și statele membre să ofere întreprinderilor din UE stimulente care să le încurajeze să își asume angajamente în materie de RSI și de diligență; subliniază că astfel de obligații de diligență includ adoptarea de măsuri proactive pentru a identifica și a preveni orice încălcare a drepturilor omului, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor legate de mediu în cadrul întregului lanț de aprovizionare;

25.  solicită o sensibilizare sporită a consumatorilor europeni cu privire la procesul de producție din sectorul confecțiilor; propune, în acest sens, să se elaboreze standarde de etichetare la nivelul UE pentru îmbrăcămintea produsă în mod echitabil, care să fie accesibile atât pentru companiile multinaționale, cât și pentru IMM-uri, pentru a indica faptul că au fost respectate condiții de muncă echitabile și pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor, sprijinindu-i astfel în adoptarea deciziilor lor de cumpărare;

26.  subliniază că condițiile de muncă din sectorul confecțiilor din cadrul unor state membre ale UE s-au dovedit în repetate rânduri a fi precare în ceea ce privește sănătatea și siguranța, salariile, securitatea socială și timpul de lucru; solicită, prin urmare, să se dezvolte inițiative aplicabile în interiorul UE care să fie eficiente și precis orientate, pentru a îmbunătăți situația din sectorul confecțiilor și a sprijini ocuparea forței de muncă în statele membre;

27.  consideră că nerespectarea standardelor sociale internaționale din sectorul confecțiilor reprezintă un tip de dumping social și de mediu care dăunează atât întreprinderilor, cât și lucrătorilor; subliniază că nerespectarea dispozițiilor stricte de mediu de către întreprinderile europene în țările terțe trebuie să fie situată pe același plan cu nerespectarea drepturilor lucrătorilor, deoarece o astfel de nerespectare pune în pericol sănătatea lucrătorilor și distruge zonele rurale și de pescuit, privând populațiile locale de orice șansă la dezvoltare;

28.  felicită Comisia pentru contribuția sa la Fondul „Zero Vision” (Fondul pentru reducerea la zero a deceselor și a vătămărilor legate de muncă) și încurajează continuarea investițiilor în îmbunătățirea siguranței lucrătorilor; constată însă că fondul și majoritatea inițiativelor existente nu soluționează în mod adecvat problema salariilor echitabile, a dreptului de asociere sau a discriminării la locul de muncă;

29.  solicită ca inițiativele naționale și europene să încurajeze consumatorii să cumpere produsele fabricate la nivel local;

30.  consideră că gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare global din sectorul confecțiilor poate să contribuie la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă decente, la reducerea sărăciei, la consolidarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, precum și la trecerea de la economia informală la cea formală; constată situația specială a zonelor libere industriale de export (EPZ), care, în unele țări, au derogări de la legislația națională în materie de muncă, interzic activitățile sindicale și nu oferă căi de atac pentru lucrători, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la conformitatea lor cu standardele OIM; solicită să se asigure o mai mare transparență în EPZ prin intermediul monitorizării și al raportării;

31.  subliniază importanța unui sector al confecțiilor bazat pe inovare și pe produse cu o valoare adăugată mai ridicată în statele membre; invită Comisia să ofere sprijin financiar și să simplifice finanțarea în cadrul programelor UE pentru IMM-urile din industria confecțiilor, precum și să sprijine cercetarea în domeniul materialelor;

32.  sprijină IMM-urile din statele membre care au o contribuție importantă la conservarea și îmbunătățirea patrimoniului cultural european în industria confecțiilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

6.2.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

4

0

Membri titulari prezenți la votul final

Brando Benifei, Enrique Calvet Chambon, Lampros Fountoulis, Marian Harkin, Rina Ronja Kari, Ádám Kósa, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Anthea McIntyre, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Sofia Ribeiro, Robert Rochefort, Maria João Rodrigues, Anne Sander, Sven Schulze, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Arena, Georges Bach, Mircea Diaconu, Sergio Gutiérrez Prieto, Krzysztof Hetman, Dieter-Lebrecht Koch, Paloma López Bermejo, Edouard Martin, Alex Mayer, Csaba Sógor, Helga Stevens, Neoklis Sylikiotis, Flavio Zanonato

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Jakop Dalunde, Ulrike Rodust, Marc Tarabella, Miguel Viegas, Daniele Viotti

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

21.3.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

2

8

Membri titulari prezenți la votul final

Raymond Finch, Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Maria Heubuch, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Lola Sánchez Caldentey, Eleni Theocharous, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Željana Zovko

Membri supleanți prezenți la votul final

Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cécile Kashetu Kyenge, Florent Marcellesi, Louis Michel, Jan Zahradil

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Tania González Peñas, Martina Werner

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

14

+

ALDE

Louis Michel, Paavo Väyrynen

ECR

Eleni Theocharous

GUE/NGL

Tania González Peñas, Lola Sánchez Caldentey

S&D

Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Cécile Kashetu Kyenge, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Martina Werner

Verts/ALE

Maria Heubuch, Florent Marcellesi

2

-

ECR

Jan Zahradil

EFDD

Raymond Finch

8

0

PPE

Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Maurice Ponga, Bogdan Brunon Wenta, Željana Zovko, Anna Záborská

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri