RAPORT conținând recomandări către Comisie privind protecția adulților vulnerabili
3.4.2017 - (2015/2085(INL))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Joëlle Bergeron
(Inițiativă – articolul 46 din Regulamentul de procedură)
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
conținând recomandări către Comisie privind protecția adulților vulnerabili
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 3, în care se garantează fiecărei persoane dreptul la integritate fizică și psihică, precum și articolul 21 privind nediscriminarea;
– având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere[1],
– având în vedere evaluarea valorii adăugate europene din septembrie 2016, elaborată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (PE 581.388),
– având în vedere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților (denumită în continuare „Convenția de la Haga”),
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap (denumită în continuare „Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”),
– având în vedere Recomandarea nr. R (99) 4 din 23 februarie 1999 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu (denumită în continuare „Recomandarea nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),
– având în vedere Recomandarea CM/Rec(2009)11 din 9 decembrie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la procurile permanente și directivele anticipate referitoare la incapacitate (denumită în continuare „Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),
– având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0152/2017),
A. întrucât este esențial ca Uniunea europeană să se apropie de cetățenii săi și să se ocupe de chestiuni care îi privesc direct, garantând respectarea drepturilor fundamentale, fără discriminare sau excludere;
B. întrucât protecția adulților vulnerabili care își exercită libertatea de circulație în interiorul Uniunii este o problemă cu caracter transfrontalier, care, prin urmare, afectează toate statele membre; întrucât această chestiune demonstrează importanța rolului pe care Uniunea și Parlamentul său trebuie să îl îndeplinească pentru a răspunde la problemele și dificultățile întâmpinate de cetățenii europeni în punerea în aplicare a drepturilor lor, în special în contexte transfrontaliere;
C. întrucât protecția adulților vulnerabili se află în strânsă legătură cu respectarea drepturilor omului; întrucât orice adult vulnerabil ar trebui să fie considerat, la fel ca orice alt cetățean european, ca având drepturi și fiind capabil de a lua decizii libere, independente și în cunoștință de cauză, în limitele capacității sale, și nu pur și simplu un beneficiar pasiv de îngrijire și supraveghere;
D. întrucât vulnerabilitatea adulților și diferitele reglementări privind protecția juridică nu trebuie să constituie obstacole pentru dreptul la libera circulație a persoanelor;
E. întrucât schimbările demografice și creșterea speranței de viață au dus la creșterea numărului de persoane în vârstă care nu sunt în măsură să își protejeze interesele din cauza bolilor legate de vârstă; întrucât există și alte circumstanțe, independente de vârstă, cum ar fi dizabilitățile mentale și fizice - care pot fi, de asemenea, din naștere - în care capacitatea oricărei persoane adulte de a-și proteja interesele poate fi afectată;
F. întrucât au apărut probleme legate de circulația sporită între statele membre a expatriaților și pensionarilor, printre care se află persoane vulnerabile sau care ar putea deveni vulnerabile;
G. întrucât există discrepanțe între legislațiile statelor membre referitoare la competența jurisdicțională, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea măsurilor de protecție a adulților; întrucât diversitatea legislației aplicabile și multiplicitatea instanțelor competente poate afecta dreptul adulților vulnerabili de a circula liber și de a locui într-un stat membru ales de ei, precum și protecția adecvată a patrimoniului lor, atunci când acesta se află în mai multe state membre;
H. întrucât continuă să existe disparități între legislațiile statelor membre în domeniul măsurilor de protecție, în ciuda progreselor în acest domeniu în urma Recomandării nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu;
I. întrucât articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului[2] exclude starea civilă și capacitatea juridică a persoanelor fizice din domeniul său de aplicare;
J. întrucât Convenția de la Haga reprezintă un ansamblu de norme de drept internațional privat adecvat pentru a răspunde la problemele transfrontaliere în ceea ce privește adulții vulnerabili; întrucât, în ciuda timpului scurs de la adoptarea acestei convenții, puține state membre au ratificat-o; întrucât această întârziere în ratificarea Convenției subminează protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere în Uniune; întrucât este esențial, din motive de eficiență, să se acționeze la nivelul Uniunii pentru a se garanta protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere;
K. întrucât un adult vulnerabil este o persoană care a împlinit vârsta de 18 de ani și care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu este în măsură să își protejeze interesele (propria persoană și/sau patrimoniul personal), fie temporar, fie definitiv;
L. întrucât trebuie avute în vedere prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât UE și statele membre sunt părți la această convenție;
M. întrucât, în elaborarea politicilor, Uniunea trebuie să asigure respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității;
N. întrucât acțiunea Uniunii în domeniul protecției adulților vulnerabili trebuie să urmărească în principal să garanteze circulația, recunoașterea și executarea de către autoritățile din statele membre a măsurilor de protecție luate în favoarea unui adult vulnerabil de autoritățile altui stat membru, difuzarea și recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității, precum și intensificarea cooperării dintre statele membre în acest sens;
O. întrucât „măsuri de protecție” înseamnă în special măsurile prevăzute la articolul 3 din Convenția de la Haga;
P. întrucât, prin „mandat de constatare a incapacității ” trebuie înțelese puterile de reprezentare conferite de către un adult capabil, fie printr-un acord, fie printr-un act unilateral, care intră în vigoare în cazul în care acest adult nu mai este în măsură să își protejeze propriile interese;
Q. întrucât ar trebui ca cetățenii să aibă un acces mai facil la informații mai clare și detaliate legate de legislația națională privind incapacitatea și protecția adulților vulnerabili, astfel încât să poată lua singuri decizii în cunoștință de cauză;
R. întrucât accesul în timp util al diferitelor autorități administrative și judiciare competente la informațiile referitoare la situația juridică a adulților care fac obiectul unei măsuri de protecție sau al unui mandat de constatare a incapacității ar putea îmbunătăți și consolida protecția acestor persoane;
S. întrucât crearea în fiecare stat membru de fișiere sau registre reunind deciziile administrative și hotărârile judecătorești prin care se stabilesc măsuri de protecție pentru adulții vulnerabili, precum și mandatele de constatare a incapacității, în cazul în care mandatele sunt prevăzute în legislația națională, ar putea facilita accesul în timp util al tuturor autorităților administrative și judiciare competente la informații referitoare la situația juridică a adulților vulnerabili și ar asigura o mai bună securitate juridică; întrucât confidențialitatea acestor fișiere sau registre ar trebui să fie garantată în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile naționale în materie de regimul de protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal;
T. întrucât măsurile de protecție luate de autoritățile unui stat membru ar trebui să fie recunoscute automat în celelalte state membre; întrucât, în pofida celor de mai sus, ar putea fi necesar să se introducă motive de refuz al recunoașterii și al executării unei măsuri de protecție; întrucât motivele, limitate în mod corespunzător, care ar putea fi invocate de autoritățile naționale competente pentru a refuza să recunoască și să execute o măsură de protecție adoptată de autoritățile unui alt stat membru ar trebui să fie limitate la protecția ordinii publice a statului respectiv;
U. întrucât ar putea fi introduse mecanisme eficiente pentru a se asigura identificarea, înregistrarea și utilizarea mandatelor de constatare a incapacității în toată Uniunea Europeană; întrucât ar putea fi elaborat, la nivelul Uniunii, un formular unic pentru mandatele de constatare a incapacității, cu scopul de a se garanta că aceste mandate sunt valabile în toate statele membre;
V. întrucât ar trebui utilizate formulare unice la nivelul Uniunii pentru a se facilita informarea cu privire la hotărârile legate de protecția adulților vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri; întrucât securitatea juridică impune ca oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau a proprietății unui adult vulnerabil să i se poată emite, la cerere, într-un timp rezonabil, un certificat care îi menționează condiția, statutul și competențele care i-au fost conferite;
W. întrucât o hotărâre pronunțată într-un stat membru și care este executorie în statul membru respectiv ar trebui să fie executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestei hotărâri;
X. întrucât ar fi oportun să se pună în aplicare mecanisme de cooperare între statele membre pentru a promova și facilita comunicarea dintre autoritățile competente, precum și transmiterea și schimbul de informații cu privire la adulții vulnerabili; întrucât desemnarea unei autorități centrale de către fiecare stat membru, precum cea prevăzută de Convenția de la Haga, ar putea să contribuie în mod adecvat la acest obiectiv;
Y. întrucât anumite măsuri de protecție avute în vedere de autoritățile unui stat membru cu privire la un adult vulnerabil, în special plasarea adultului într-un stabiliment situat într-un alt stat membru, ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru; întrucât, în astfel de cazuri, ar fi indicat să se instituie mecanisme de cooperare între autoritățile din statele membre în cauză, astfel încât acestea să poată să convină cu privire la oportunitatea unei distribuiri a costurilor pentru măsura de protecție în cauză;
Z. întrucât existența unor autorități centrale nu ar trebui să împiedice autoritățile administrative și judiciare din statele membre să intre în contact direct atunci când această comunicare este considerată a fi mai eficientă;
AA. întrucât timpul scurs de la adoptarea rezoluției Parlamentului European din 18 decembrie 2008 ar fi trebuit să permită Comisiei să obțină suficiente informații privind punerea în aplicare a Convenției de la Haga în statele membre care au ratificat-o și să întocmească raportul solicitat de Parlament în această rezoluție;
1. felicită statele membre care au semnat și ratificat Convenția de la Haga și invită statele membre care încă nu au semnat-o sau nu au ratificat-o să facă acest lucru cât mai curând posibil; face apel la Comisie pentru punerea în aplicare a unei acțiuni de presiune politică față de Consiliu și statele membre, care să poată duce la o creștere a ratificărilor acestei convenții până la finele anului 2017;
2. remarcă faptul că propunerea de regulament care face obiectul recomandărilor din anexă nu înlocuiește Convenția de la Haga, ci o susține, și încurajează statele membre să o ratifice și să o pună în aplicare;
3. ia act de faptul că protecția adulților vulnerabili, inclusiv a celor cu dizabilități, necesită un ansamblu cuprinzător de măsuri specifice și direcționate;
4. invită statele membre să se asigure că măsurile de protecție prevăzute de dreptul lor intern sunt suficient de adaptabile situației fiecărui adult vulnerabil, astfel încât autoritățile naționale competente să poată lua măsuri de protecție individuale corespunzătoare proporționale, evitând astfel ca cetățeni ai UE să fie decăzuți din drepturile pe care le pot încă exercita; ia act de faptul că, de cele mai multe ori, în cazul persoanelor cu dizabilități, incapacitatea juridică este cauzată de dizabilități, nu de vârstă;
5. reamintește Comisiei și statelor membre că vulnerabilitatea adulților nu este în mod necesar datorată vârstei avansate și le solicită să ia măsuri pentru a consolida protecția juridică și drepturile, nu doar ale adulților vulnerabili vârstnici, ci și ale adulților care sunt sau au devenit vulnerabili și care sunt care nu sunt în măsură să-și protejeze interesele din cauza unor dizabilități grave, mentale și/sau fizice; în acest sens, este de părere că ar fi foarte utilă introducerea unor forme de schimb și comparație privind bunele practici între statele membre, pe baza regimurilor lor diferite de protecție;
6. invită statele membre să promoveze autodeterminarea adulților prin introducerea unei legislații privind mandatul de constatare a incapacității, inspirându-se din principiile conținute în Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitoare la principiile privind procurile permanente, precum și directivele anticipate referitoare la incapacitate;
7. invită statele membre să acorde o atenție specială nevoilor celor mai defavorizați adulți vulnerabili și să pună în aplicare măsuri menite să asigure că aceștia nu sunt supuși unor discriminări legate de situația lor; invită, în acest sens, statele membre care recunosc mandatul de constatare a incapacității sau care decid să-l introducă să nu includă în sistemele lor juridice costuri sau formalități care ar putea împiedica în mod nejustificat adulții dezavantajați să beneficieze de un mandat de constatare a incapacității, indiferent de situația lor financiară;
8. solicită Comisiei să inițieze, să mențină și să finanțeze proiecte pentru a se atrage atenția cetățenilor europeni asupra legislației statelor membre privind adulții vulnerabili și măsurile de protecție care îi vizează; invită statele membre să ia măsuri și să întreprindă acțiuni corespunzătoare pentru a furniza tuturor persoanelor de pe teritoriul lor informații ușor accesibile și suficiente referitoare în special la legislația lor națională, precum și la serviciile disponibile în domeniul protecției adulților vulnerabili;
9. regretă faptul că Comisia nu a oferit un răspuns la solicitarea Parlamentului de a prezenta în timp util un raport Parlamentului și Consiliului referitor la dificultățile întâlnite și la cele mai bune practici observate în aplicarea Convenției de la Haga, care ar fi trebuit să conțină și propuneri de măsuri ale Uniunii pentru completarea sau precizarea modalităților de punere în aplicare a convenției; consideră că acest raport ar fi putut menționa problemele practice cu care s-a confruntat Comisia în colectarea de informații cu privire la aplicarea Convenției de la Haga;
10. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care să vizeze consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția adulților vulnerabili și la mandatele de constatare a incapacității, urmând recomandările prezentate în anexă;
11. confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității; subliniază în acest sens importanța prezentării, printre bunele practici naționale, a experiențelor dezvoltate de comunitățile locale și de administrațiile teritoriale:
12. consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare pentru Uniune;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, prezenta rezoluție și recomandările în anexă.
ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE
A. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII
1. Să promoveze informarea cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili care fac obiectul unor măsuri de protecție, astfel cum sunt definite de Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților, precum și să faciliteze circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri.
2. Să creeze fișiere sau registre naționale care să reunească, pe de o parte, deciziile administrative și hotărârile judecătorești care conțin măsuri de protecție a unor adulți vulnerabili și, pe de altă parte, acolo unde există, mandatele de constatare a incapacității, pentru a asigura securitatea juridică și pentru a facilita circulația și accesul rapid de către administrațiile competente și judecători la informații privind situația juridică a persoanelor care fac obiectul unei măsuri de protecție.
3. Să pună în aplicare măsuri specifice și adecvate menite să promoveze cooperarea între statele membre, bazate pe instrumentele disponibile în temeiul Convenției de la Haga, în special înființarea de autorități centrale care să faciliteze comunicarea între autoritățile competente ale statelor membre și să coordoneze transmiterea și schimbul de informații privind deciziile administrative și hotărârile judecătorești cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție.
4. Să garanteze că schimbul de informații între statele membre cu privire la protecția adulților vulnerabili, precum și accesul la fișierele și registrele de măsuri de protecție și la mandatele de constatare a incapacității sunt realizate într-un mod care să garanteze principiul confidențialității și normele de protecție adecvată a datelor cu caracter personal ale adulților implicați.
5. Să creeze formulare unice la nivelul Uniunii destinate favorizării informării cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea deciziilor relevante. Comisia ar putea recurge la modelele de formulare recomandate de Comitetul special cu caracter diplomatic al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat în lucrările sesiunii din perioada septembrie-octombrie 1999 referitoare la protecția adulților.
6. Să-i recunoască oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau proprietății unui adult vulnerabil dreptul de a obține de la autoritățile competente, într-un termen rezonabil, un certificat care îi menționează condiția și competențele care i-au fost conferite, valabil în toate statele membre.
7. Să încurajeze recunoașterea de drept a măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a împiedica introducerea, în mod excepțional și în conformitate cu articolele 3 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a unor garanții juridice în vederea protejării ordinii publice în statele respective, care vor permite acestor state să justifice nerecunoașterea și neexecutarea unor astfel de măsuri de protecție de către statele membre respective.
8. Să încurajeze executarea măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestor măsuri.
9. Să promoveze consultarea și concertarea între statele membre în cazul în care executarea unei decizii avute în vedere de autoritățile unui stat membru ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru, astfel încât statele membre în cauză să poată conveni asupra partajării costurilor asociate măsurii de protecție. Colaborarea și consultarea ar trebui să aibă loc întotdeauna în interesul adulților vulnerabili în cauză și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestora. Autoritățile competente ar putea să prezinte autorității administrative sau judiciare competente măsuri alternative, ținând seama de faptul că decizia finală rămâne în sfera de competență a acesteia din urmă.
10. Să creeze formulare unice pentru mandatul de constatare a incapacității, pentru a se promova utilizarea acestor mandate de către persoanele interesate, al căror consimțământ în cunoștință de cauză ar trebui să fie verificat de către autoritățile competente, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor mandate.
B. ACȚIUNI DE PROPUS
1. Solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care vizează consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția adulților vulnerabili și a mandatelor de constatare a incapacității.
EXPUNERE DE MOTIVE
I. Introducere
Adulții vulnerabili sunt persoane fizice care au atins vârsta de 18 ani care se află, temporar sau definitiv, într-o situație de incapacitate de gestionare a propriei persoane și/sau a patrimoniului personal. Majoritatea persoanelor vulnerabile sunt persoane în vârstă, mai expuse riscului de a-și pierde capacitatea de exercițiu din cauza bolilor legate de vârstă. Evoluția demografică din Europa a determinat, de altfel, creșterea exponențială a numărului adulților vulnerabili.
Toate statele membre ale Uniunii au un cadru juridic propriu cu diferite instrumente pentru protecția adulților vulnerabili. Unul dintre fundamentele juridice ale Uniunii este libera circulație a persoanelor. Persoanele care fac deja obiectul sau ar putea face obiectul unor măsuri de protecție într-o țară din UE pot avea nevoie să se deplaseze într-un alt stat membru. Patrimoniul acestor persoane poate să se afle în mai multe state membre.
Cu toate acestea, în prezent nu există un cadru juridic uniform pe teritoriul Uniunii Europene care să permită o protecție adecvată a adulților vulnerabili în situații transfrontaliere. Acest fapt poate împiedica exercitarea de către adulți a libertății lor de circulație și poate face mai dificilă protecția patrimoniului lor. Acoperirea acestui vid juridic ar permite adulților afectați de vulnerabilitate să beneficieze pe deplin de principiile de liberă circulație și ședere, în loc să se confrunte cu posibile dificultăți legate de protecția persoanei și a bunurilor lor.
În mod evident, nu este vorba despre armonizarea măsurilor de protecție existente în fiecare stat membru, care este responsabilitatea exclusivă a statelor membre, ci despre punerea în aplicare a unui set de norme menite să faciliteze recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat membru al Uniunii de către autoritățile din alte state membre, precum și despre consolidarea cooperării dintre statele membre în acest domeniu. În plus, este necesar să se instituie mecanisme care să faciliteze circulația și recunoașterea în toate statele membre ale Uniunii a mandatelor de constatare a incapacității care sunt conforme cu legislația unui stat membru.
II. Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția adulților
La nivel internațional, principalul text în vigoare conținând norme de drept internațional privat privind protecția adulților este Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000. Raportoarea consideră că această convenție conține un set de norme adecvate pentru a răspunde problemelor transfrontaliere în ceea ce privește adulții vulnerabili. Cu toate acestea, ea observă cu îngrijorare că după șaisprezece ani de la adoptarea acestui act, doar nouă state membre l-au semnat și doar șapte l-au ratificat.
Indiferent de motivele acestei rate scăzute a ratificărilor, consecința este că protecția adulților vulnerabili într-o situație transfrontalieră în cadrul UE este diminuată și subminată. Raportoarea consideră, în acest context, că este imperativ să se acționeze, din motive de eficiență, la nivelul Uniunii, pentru a se asigura protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere.
Acțiunile Uniunii în acest domeniu trebuie, în orice caz, să fie în conformitate cu Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000. Pentru a se asigura respectarea principiului subsidiarității, aceste măsuri ar trebui să faciliteze difuzarea, recunoașterea și executarea de către autoritățile din statele membre a măsurilor de protecție luate în favoarea unui adult vulnerabil și să consolideze comunicarea și cooperarea dintre statele membre. Ar trebui, de asemenea, să faciliteze difuzarea și recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității.
Acțiunile UE trebuie să se ghideze, de asemenea, după principiile și obiectivele cuprinse în alte instrumente internaționale precum Convenția Organizației Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Uniunea Europeană este parte. Ar trebui, de asemenea, să ia în considerare recomandările Comitetului de Miniștri ai statelor membre ale Consiliului Europei privind protecția adulților fără capacitate de exercițiu și procurile permanente, precum și directivele anticipate referitoare la incapacitate.
III. Recunoașterea și executarea automată a hotărârilor conținând măsuri de protecție și introducerea de mecanisme care să faciliteze recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității
Regulamentul propus ar trebui să urmărească, în special, să faciliteze recunoașterea la nivelul UE și executarea măsurilor de protecție adoptate într-un stat membru și, în acest scop, raportoarea propune eliminarea cerinței cu privire la exequatur în cazul măsurilor luate în statele membre ale UE. Această eliminare va contribui în mod cert la reducerea costurilor juridice și emoționale pentru adulții vulnerabili care se confruntă cu probleme în situații transfrontaliere și la sporirea securității juridice.
Măsuri de protecție înseamnă, în special, măsurile vizate de articolul 3 din Convenția de la Haga, care face trimitere la: măsurile legate de determinarea incapacității și instituirea unui regim de protecție; punerea adultului sub protecția unei autorități judiciare sau administrative; tutela, curatela și instituții similare; desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau organism care are sarcina să se ocupe de persoana sau de bunurile adultului, să îl reprezinte ori să îl asiste; plasarea adultului într-o unitate sau în orice alt loc în care protecția sa poate fi asigurată; administrarea, conservarea sau acte de dispoziție privind bunurile adultului; autorizația pentru o intervenție unică pentru protejarea persoanei sau bunurilor adultului.
Pentru a se facilita recunoașterea și executarea automată hotărârilor judecătorești pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii și pentru a spori securitatea juridică, raportoarea propune crearea unor formulare unice pentru Uniunea Europeană, precum și crearea unui certificat care poate fi obținut la cerere de către orice persoană căreia i-a fost încredințată protecția unei persoane vulnerabile sau a patrimoniului acesteia. Acest certificat ar trebui să ateste calitatea persoanei respective, precum și competențele care i-au fost conferite de către autoritățile naționale și ar putea fi utilizat de autoritățile competente din toate statele membre. La redactarea acestor documente, Comisia Europeană ar putea să se inspire din alte formulare deja existente la nivel european și din modelele recomandate de Comitetul special cu caracter diplomatic pentru protecția adulților, reunit în septembrie/octombrie 1999.
Raportoarea consideră că motivele care ar putea fi invocate de autoritățile naționale competente pentru a refuza să recunoască și să execute o măsură de protecție adoptată de autoritățile unui alt stat membru ar trebui să fie foarte limitate și, în special, legate exclusiv de protecția ordinii publice a statului respectiv.
În plus, raportoarea consideră că este necesar să se promoveze recunoașterea și punerea în aplicare a mandatelor de constatare a incapacității și, în acest scop, propune întocmirea unor formulare unice. Acestea ar facilita înțelegerea și acceptarea mandatului de constatare a incapacității de către autoritățile altor state membre. Raportoarea este pe deplin conștientă de faptul că introducerea mandatului de constatare a incapacității în legislațiile interne ale statelor membre intră în sfera lor de competență. Cu toate acestea, ea consideră că introducerea sa ar promova autodeterminarea adulților și, prin urmare, trebuie încurajată. În orice caz, trebuie acordată o atenție specială celor mai defavorizați adulți vulnerabili, pentru ca aceștia să nu fie supuși unor discriminări legate de situația lor. Introducerea acestei instituții în toate statele membre ar facilita circulația și recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității întocmite în conformitate cu dreptul unui alt stat membru.
IV. Comunicarea și cooperarea între autoritățile din statele membre
Raportoarea consideră că, pentru a se asigura o mai bună protecție a adulților vulnerabili într-o situație transfrontalieră, este necesară îmbunătățirea comunicării și a cooperării dintre autoritățile din statele membre. Desemnarea unei autorități centrale de către fiecare stat membru, precum cea prevăzută de Convenția de la Haga, ar putea să contribuie în mod adecvat la acest obiectiv. Aceste autorități centrale ar promova și ar facilita comunicarea între autoritățile competente din statele în cauză, precum și schimbul de informații cu privire la adulții vulnerabili, inclusiv cu privire la legislația în vigoare în țările lor. Existența acestor autorități centrale nu ar trebui să împiedice autoritățile administrative și judiciare din statele membre să intre în contact direct atunci când această comunicare ar putea fi eficientă.
Accesul la informații privind persoanele vulnerabile se dovedește deseori a fi complicat. Acest lucru este valabil în special în cazul persoanelor vulnerabile care se află într-o situație transfrontalieră. Pentru a facilita accesul la aceste informații, raportoarea propune crearea în fiecare stat membru a unor fișiere sau registre cu deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind instituirea unor măsuri de protecție în favoarea unor adulți vulnerabili, precum și cu mandatele de constatare a incapacității.
Cu toate acestea, accesul la astfel de fișiere sau registre ar trebui să fie restricționat. Într-adevăr, confidențialitatea acestor registre ar trebui să fie garantată în mod corespunzător și, în acest sens, ar fi necesar să se introducă mecanisme pentru a se asigura că accesul la informațiile conținute în aceste registre se limitează la anumite categorii de persoane și numai în cazuri bine justificate. Crearea acestor fișiere sau registre în fiecare stat membru ar trebui să faciliteze comunicarea și cooperarea dintre autoritățile centrale. Acestea ar trebui să beneficieze de drept de acces la fișiere pentru a-și îndeplini atribuțiile în mod eficace.
Anumite măsuri de protecție avute în vedere de autoritățile unui stat membru cu privire la un adult vulnerabil, în special plasarea adultului într-un stabiliment situat într-un alt stat membru, ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru. Raportoarea consideră că, în astfel de cazuri, ar fi indicat să se instituie mecanisme de cooperare între autoritățile din statele membre în cauză, astfel încât acestea să poată să convină cu privire la oportunitatea unei distribuiri a costurilor legate de măsura de protecție în cauză. Autoritățile ar trebui să aibă drept obiectiv principal protejarea intereselor persoanei vulnerabile și ar putea propune autorității competente măsuri alternative, aceasta având, în orice caz, ultimul cuvânt cu privire la acest subiect.
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
|
Data adoptării |
23.3.2017 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
20 0 2 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Sajjad Karim, Sylvia-Yvonne Kaufmann, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Emil Radev, Julia Reda, Pavel Svoboda, Tadeusz Zwiefka |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Isabella Adinolfi, Daniel Buda, Angelika Niebler, Virginie Rozière, Rainer Wieland |
||||
|
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Eugen Freund, Maria Noichl |
||||
VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
|
20 |
+ |
|
|
PPE S&D
ALDE GUE/NGL Verts/ALE EFDD |
Daniel Buda, Angelika Niebler, Emil Radev, Pavel Svoboda, Rainer Wieland, Tadeusz Zwiefka Eugen Freund, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Maria Noichl, Virginie Rozière Jean-Marie Cavada, António Marinho e Pinto Kostas Chrysogonos, Jiří Maštálka Max Andersson, Julia Reda Isabella Adinolfi, Joëlle Bergeron |
|
|
0 |
- |
|
|
|
|
|
|
2 |
0 |
|
|
ECR ENF |
Sajjad Karim Marie-Christine Boutonnet |
|
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri