Procedură : 2016/2208(DEC)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0160/2017

Texte depuse :

A8-0160/2017

Dezbateri :

PV 26/04/2017 - 19
CRE 26/04/2017 - 19

Voturi :

PV 27/04/2017 - 5.13
CRE 27/04/2017 - 5.13

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0144

RAPORT     
PDF 1001kWORD 124k
4.4.2017
PE 592.205v02-00 A8-0160/2017

referitor la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015

(2016/2208(DEC))

Comisia pentru control bugetar

Raportor: Joachim Zeller

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2015

(2016/2208(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi elaborate în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (COM(2016)0475 – C8-0338/2016)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2015 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din …2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III - Comisia(5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia respectivă,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 21 februarie 2017 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015 (05876/2017 – C8-0037/2017),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(6) al Consiliului, în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0160/2017),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele și, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

B.  întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi conțin informații cu privire la aspecte importante ale execuției bugetare și, prin urmare, îi sunt utile Parlamentului în exercitarea funcției sale de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.  întrucât observațiile sale privind rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din Decizia Parlamentului din … 2017 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia, menționată mai sus,

Partea I – Raportul special nr. 18/2015 al Curții de Conturi intitulat „Asistența financiară acordată statelor membre aflate în dificultate”

1.  ia act de constatările și recomandările cuprinse în Raportul special nr. 18/2015 al Curții de Conturi Europene („Curtea”): „Asistența financiară acordată statelor membre aflate în dificultate”;

2.  salută primul raport special al Curții privind guvernanța economică în Uniune și așteaptă cu interes rapoartele viitoare, care vor fi publicate în anii următori;

3.  regretă că Curtea nu a inclus în acest raport toate statele membre care au primit asistență financiară de la începutul crizei financiare, inclusiv prin programul destinat Greciei, pentru a facilita comparația;

4.  salută însă faptul că Curtea va elabora un raport special separat privind Grecia; invită Curtea să compare rezultatele ambelor rapoarte speciale și, în special, să examineze sugestiile formulate de Parlament în privința raportului privind Grecia, inclusiv rezultatele pe termen mediu și lung (și anume, dezbaterea curentă pe tema unei posibile reduceri a datoriilor);

5.  încurajează Curtea să își consolideze în continuare resursele umane și expertiza în acest domeniu, pentru a-și îmbunătăți calitatea prestației; invită Curtea ca, între timp, să țină pe deplin cont de rapoartele externe de expertiză pe care le-a solicitat ca bază pentru audit;

6.  atrage atenția că Curtea a limitat auditul la scenariul concret și pe termen foarte scurt al asistenței financiare decise de Consiliu, fără a ține cont de alte potențiale soluții la dezechilibrele fiscale, care făceau deja obiectul dezbaterii publice și academice, ca de pildă mutualizarea datoriei suverane sau reducerea datoriei;

7.  regretă că raportul se concentrează doar pe administrarea asistenței, dar nu analizează și nici nu pune sub semnul întrebării conținutul programului și condițiile negociate pentru asistența financiară;

8.  observă că măsurile specifice adoptate la nivelul politic al Uniunii și principalele caracteristici ale programelor au fost doar descrise în raportul special; încurajează Curtea să analizeze dacă măsurile adoptate au fost adecvate în raport cu obiectivele programelor, precum și modul în care acestea au interacționat cu cadrul de politici mai larg și cu obiectivele pe termen lung, inclusiv cu strategia Europa 2020;

9.  observă că obiectivele programelor de asistență financiară au fost întoarcerea țărilor asistate pe piețele financiare, obținerea unor finanțe publice sustenabile, reluarea creșterii și reducerea șomajului; regretă că constatările Curții nu au analizat pe deplin rezultatele programului comparativ cu aceste obiective;

10.  constată că Curtea și-a concentrat în principal concluziile pe Comisie, în calitate de administrator al asistenței financiare, dar consideră că, pentru o mai bună înțelegere, ar fi trebuit să se acorde mai multă atenție și Fondului Monetar Internațional și Băncii Centrale Europene (BCE), care au sprijinit inițial Comisia în pregătirea și monitorizarea programelor;

11.  împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia rolul Consiliului și al altor parteneri în instituirea și administrarea programului a fost subestimat; invită Curtea și Comisia să analizeze pertinența măsurilor adoptate de Consiliu și rolul BCE, precum și să estimeze dacă acestea au fost adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor programului și dacă au contribuit la obiectivele Uniunii, inclusiv la eliminarea treptată a crizei economice, crearea de locuri de muncă și creșterea economică;

12.  regretă că partenerii nu au transmis întotdeauna Comisiei toate informațiile disponibile, ceea ce a generat abordări inconsecvente în cadrul echipei de negociere; îndeamnă Comisia să instituie acorduri formale cu partenerii săi, cu scopul de a avea acces deplin și în timp util la toate informațiile disponibile, evitând astfel probleme similare în viitor;

13.  subliniază că unele dintre reformele indicate în programe (de exemplu reforma piețelor muncii) pot genera rezultate în materie de competitivitate numai pe termen foarte lung, în timp ce programele de asistență vizează în principal rezultate imediate, pe termen scurt;

14.  constată că programele s-au axat în principal pe latura cheltuielilor (reforma piețelor muncii, a regimurilor de pensie și de șomaj, reducerea entităților locale etc.), precum și pe reduceri ale programelor publice; înțelege că aceste reduceri au fost efectuate în scopul reformării piețelor financiare ale țărilor asistate;

15.  îndeamnă Consiliul să reevalueze cu atenție setul de instrumente și de măsuri disponibile pentru asistența financiară în cadrul programelor viitoare, pentru a reduce impactul asupra populației, efectul nedorit asupra cererii interne și socializarea costurilor crizei;

16.  subliniază că asistența financiară oferită statelor membre aflate în situații de dificultate a luat forma unor împrumuturi de pe piețele de capital, la care s-a folosit bugetul Uniunii drept garanție; consideră că rolul de autoritate bugetară al Parlamentului în aceste programe a fost subminat, reducându-se astfel și mai mult legitimitatea democratică a asistenței financiare furnizate;

17.  îndeamnă Comisia să îmbunătățească nivelul implicării Parlamentului în cadrul asistenței financiare, atunci când este implicat bugetul Uniunii;

18.  consideră că este important să se examineze rolul Băncii Centrale Europene în asistența indirectă oferită statelor membre pentru a-și îndeplini obiectivele și în sprijinul mai larg acordat arhitecturii financiare a Uniunii pe durata programelor financiare;

19.  consideră că a fost dificil să se prevadă, la începutul crizei, unele dintre dezechilibrele majore cu efecte devastatoare în anumite state membre; subliniază că a fost dificil să se prevadă amploarea și caracterul crizei financiare globale fără precedent din perioada 2007-2008;

20.  împărtășește opinia Curții, potrivit căreia atenția acordată cadrului juridic de supraveghere pre-criză nu a fost adecvată pentru a identifica riscul subiacent pozițiilor fiscale într-o perioadă de criză economică gravă;

21.  salută aprobarea de către legiuitori a pachetului de șase propuneri legislative și de două propuneri legislative introduse ca urmare a crizei financiare, care au abordat deficiențele în materie de supraveghere scoase la iveală de criză; consideră însă că reforma cadrului de guvernanță economică al Uniunii din ultimii ani nu a dus la o eliminare completă a crizei și invită Comisia să analizeze în continuare punctele forte și punctele slabe ale noului cadru în comparație cu alte economii similare (de exemplu SUA, Japonia și alte țări membre ale OCDE) și să propună noi reforme, dacă este necesar;

22.  invită Comisia să dea curs recomandării Curții de a îmbunătăți în continuare calitatea previziunilor sale macroeconomice și fiscale;

23.  ia act de concluzia Curții, potrivit căreia Comisia a îndeplinit în termene strânse și cu o experiență limitată sarcini noi de gestionare a programelor de asistență financiară; subliniază concluzia Curții, care estimează că a fost vorba de o reușită, dată fiind situația;

24.  salută decizia prin care se permite ca administrarea asistenței financiare să îi revină Comisiei și nu altor parteneri financiari, permițând o asistență personalizată care ține cont de specificități și de asumarea responsabilității de către statele membre;

25.  este de părere că, deși statele membre ar trebui tratate în mod egal, este necesară o marjă de flexibilitate pentru a personaliza și a adapta programele și reformele la circumstanțele naționale specifice; consideră că, pentru viitoarele programe ale Comisiei și viitoarele rapoarte ale Curții, ar trebui să se identifice și să se diferențieze între aplicarea unor măsuri pur europene și agendele conjuncturale naționale;

26.  ia act de observația Curții privind dificultățile întâmpinate de Comisie în păstrarea unei evidențe a informațiilor și de faptul că procedurile sale nu erau adaptate pentru evaluarea retroactivă a deciziilor adoptate;

27.  subliniază că, în etapa inițială a programelor, Comisia a acționat sub o puternică presiune politică și constrânsă de timp, confruntându-se cu riscuri incerte care amenințau stabilitatea întregului sistem financiar cu consecințe imprevizibile pentru economie;

28.  consideră că, deși nu dispune de experiență prealabilă în domeniul asistenței financiare, Comisia „a învățat pe parcurs” și a reușit să instituie în mod corespunzător și relativ rapid programele inițiale și să își îmbunătățească administrarea programelor ulterioare;

29.  este de acord cu recomandările Curții, potrivit cărora Comisia ar trebui să analizeze în continuare aspectele-cheie ale ajustărilor operate de țări, dar și să compare previziunile economice, inclusiv piața imobiliară și datoriile naționale publice și private; îndeamnă toate statele membre să furnizeze Comisiei sistematic și cu regularitate datele necesare;

30.  consideră că intervalul de timp de la lansarea primului program al Uniunii și până la finalizarea analizei Curții ar trebui să ofere ocazia includerii unor recomandări îmbunătățite, atât privind ameliorările, cât și rezultatele programului pentru programele viitoare, ca urmare a dialogului interinstituțional și contradictoriu dintre Curte și Comisie;

31.  consideră că, din motive care țin de transparență și de o mai bună informare și comunicare către cetățeni, răspunsurile Comisiei la opinia Curții ar trebui prezentate într-un document cu două coloane, pentru a permite comparația între punctele de vedere, așa cum se procedează în cazul raportului anual al Curții;

32.  ținând cont de caracterul sensibil al acestor noi rapoarte privind guvernanța financiară a Uniunii, recomandă ca comunicatele de presă și alte documente de comunicare să reflecte în profunzime constatările și recomandările Curții.

Partea a II-a - Raportul special nr. 19/2015 al Curții de Conturi intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”

33.  observă că, în momentul elaborării prezentului document de lucru, Comisia și-a prezentat deja propunerea de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale; salută faptul că recomandările Curții au fost evident luate în considerare de Comisie și speră că Programul de sprijin pentru reforme structurale se va dovedi un instrument puternic de asistență tehnică, bazat pe învățămintele desprinse din experiența Grupului operativ pentru Grecia;

34.  este preocupat că înființarea ad-hoc, rapidă, a grupului operativ a determinat unele probleme în funcționarea acestuia; solicită să se realizeze o evaluare amănunțită a situației de la fața locului și să se elaboreze un plan de acțiune concis, pas cu pas, ca un exercițiu preliminar obligatoriu al oricărui proiect de asistență tehnică; solicită ca, în programele sale ulterioare de asistență tehnică, Comisia să adopte o abordare mai planificată, care să prevadă un calendar al datelor de început și de sfârșit al mandatului;

35.  subliniază că alocarea unui buget propriu este o condiție esențială pentru reușita unui program de asistență tehnică, în ce privește atât planificarea, cât și raționalizarea cheltuielilor, evitându-se astfel diferite niveluri de control și reglementări care trebuie să fie respectate pentru linii bugetare separate;

36.  ia act de faptul că grupul operativ a gestionat un număr impresionant de proiecte în care erau implicate numeroase organizații partenere; consideră că impactul asistenței tehnice ar fi putut fi îmbunătățit prin simplificarea programelor, limitarea numărului de organizații partenere și a sferei de aplicare a proiectelor, astfel încât să fie reduse la minimum eforturile de coordonare administrativă și să se crească eficiența;

37.  regretă că nici statul membru beneficiar, nici grupul operativ nu au furnizat Comisiei rapoarte de activitate periodice; subliniază că Comisia ar trebui să insiste să primească, fără întârzieri excesive, rapoarte de activitate trimestriale și un raport final cuprinzător sub forma unei evaluări ex post într-un interval de timp rezonabil după încheierea lucrărilor Grupului operativ pentru Grecia; solicită Comisiei să supravegheze sistematic acordarea în practică a asistenței tehnice, pentru a putea opera ajustări în direcția unei asistențe tehnice orientate către rezultate; solicită, de asemenea, ca în diversele rapoarte legate de asistența tehnică și în cele ale Grupului operativ pentru Grecia să fie inclusă o situație a modului și direcției în care au fost plătite așa-numitele fonduri „de salvare” acordate Greciei;

38.  invită Comisia, Parlamentul și Consiliul European să folosească discuția privind Programul de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 drept prilej de a revizui bunele practici ale liderilor din acest domeniu; încurajează Comisia să găsească, împreună cu statele membre, un sistem care să permită angajarea de experți direct din statele membre, evitându-se astfel un grad de complexitate și de sarcini administrative suplimentar, prin ocolirea agențiilor naționale;

39.  solicită statelor membre să dea dovadă de un angajament mai puternic: o abordare bazată pe performanțe ar permite Parlamentului, precum și parlamentelor naționale să joace un rol de sprijin mai accentuat, prin comisiile respective pentru control bugetar.

Partea a III-a - Raportul special nr. 21/2015 al Curții de Conturi intitulat „Analiza riscurilor aferente unei abordări axate pe rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și cooperare“

40.  salută publicarea raportului special care examinează riscurile legate de o abordare orientată spre rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și de cooperare și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

41.  ia act de faptul că Comisia a integrat analiza riscurilor în gestionarea operațiunilor sale externe, care se desfășoară-un mediu complex și fragil, cu numeroase tipuri de riscuri, țările partenere având diferite niveluri de dezvoltare și cadre de guvernare;

42.  salută, în special, recomandarea Curții adresată Comisiei de a îmbunătăți utilizarea terminologiei în ceea ce privește rezultatele pe termen lung (realizări, rezultate și consecințe) și subliniază importanța de a formula adevărate obiective S.M.A.R.T. înainte de a lua orice decizie privind finanțarea diferitelor proiecte;

43.  subliniază că este necesar să se pună un accent sporit pe formularea „obiective realizabile și realiste” pentru a se evita cazurile în care țările partenere îndeplinesc obiectivele inițiale, însă fără rezultate semnificative în ceea ce privește dezvoltarea;

44.  consideră că trebuie să se evite axarea pe rezultatul bugetar ca obiectiv unic de management, deoarece aceasta poate fi în detrimentul principiului bunei gestiuni financiare și al obținerii de rezultate;

45.  reamintește faptul că monitorizarea și evaluarea periodică a factorilor de risc ridicat (externi, financiari și operaționali) și cuantificarea acestora, de la identificare până la fazele de punere în aplicare, constituie o condiție prealabilă esențială nu numai pentru buna gestiune financiară și calitatea cheltuielilor, ci și pentru a asigura credibilitatea, durabilitatea și reputația intervențiilor Uniunii; consideră că crearea de profiluri de risc pentru activități și țări facilitează, de asemenea, elaborarea rapidă a unei strategii de reducere a riscurilor în cazul deteriorării situației într-o țară parteneră;

46.  subliniază necesitatea de a adapta periodic mediul de control și funcțiile de gestionare a riscurilor pentru a ține seama de apariția unor noi forme de instrumente și facilități de asistență, cum ar fi finanțarea mixtă, fondurile fiduciare, precum și parteneriatele financiare cu alte instituții internaționale;

47.  își reiterează opinia potrivit căreia este necesar un nou echilibru între absorbție, conformitate și performanță care să se reflecte în gestionarea operațiunilor;

48.  consideră că dezvoltarea capacităților, a cadrelor de guvernanță și a asumării responsabilității țărilor partenere reprezintă, de asemenea, o modalitate importantă de a reduce riscurile sistemice cu scopul de a promova un mediu favorabil care să permită ca fondurile să fie utilizate în scopul prevăzut și să răspundă cerințelor celor „3 E“ (economie, eficiență și eficacitate);

49.  consideră că este necesar să se consolideze dialogul politic și privind politicile, condiționalitatea ajutorului și lanțul logic pentru a se asigura atât coerența dintre decizii și condițiile prealabile plăților sau rambursărilor în cadrul acordurilor de finanțare, condiționând, în mod clar, plățile de realizarea de acțiuni și de rezultate, cât și pertinența obiectivelor și indicatorilor selectați;

50.  încurajează instituțiile internaționale, în special în cazul inițiativelor cofinanțate sau care implică donatori multipli:

–  să evalueze și să planifice viitoarele efecte benefice ale unui proiect și măsura în care fiecare partener contribuie la rezultatele finale, precum și efectele mai ample, pentru a evita problemele legate de aproprierea rezultatelor, și anume ce parte a rezultatelor este atribuibilă finanțării Uniunii sau intervenției altor donatori;

–  să își combine cadrele lor de guvernanță cu cel al Uniunii, în special prin îmbunătățirea metodelor lor de gestionare a riscurilor; consideră că fungibilitatea fondurilor ar trebui să fie monitorizată îndeaproape din cauza nivelului ridicat al riscului fiduciar;

51.  solicită Comisiei să asigure că legătura dintre evaluări și elaborarea politicilor este un mecanism eficace, luând în considerare toate lecțiile învățate în procesul decizional;

52.  reamintește că obstacolele în calea monitorizării performanțelor și a evaluării rezultatelor sunt în detrimentul responsabilității publice și al informării cuprinzătoare a factorilor de decizie;

Partea a IV-a - Raportul special nr. 23/2015 al Curții de Conturi intitulat „Evaluările de impact în cadrul instituțiilor UE: s-au realizat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, dar mai sunt necesare eforturi în acest sens”

  consideră că Comisia ar trebui să ofere orientări referitoare la o abordare mai diferențiată în ceea ce privește raportarea progreselor înregistrate în legătură cu aspectele care vizează calitatea apei;

  împărtășește opinia Curții, potrivit căreia Comisia ar trebui să promoveze comparabilitatea datelor, prin metode cum ar fi, de exemplu, reducerea discrepanțelor în ceea ce privește numărul de substanțe fizico-chimice evaluate în vederea clasificării stării ecologice;

55.  subliniază faptul că Comisia trebuie să își continue demersurile întreprinse pentru a monitoriza progresele statelor membre în direcția atingerii unei bune calități a apei, care constituie obiectivul Directivei-cadru privind apa;

56.  invită statele membre să asigure monitorizarea bunei calități a apei pentru a dispune de informații exacte cu privire la situația și la sursa poluării pentru fiecare corp de apă, pentru a face posibilă astfel o mai bună direcționare a măsurilor și optimizarea raportului costuri-eficacitate al măsurilor de remediere;

57.  încurajează statele membre să asigure o coordonare între organismele responsabile de definirea măsurilor din planurile de management al bazinelor hidrografice și cele care au responsabilitatea aprobării proiectelor în vederea finanțării;

58.  încurajează statele membre să evalueze și să asigure eficacitatea mecanismelor de asigurare a respectării, în special în ceea ce privește gradul de acoperire care trebuie atins și efectul disuasiv al sancțiunilor aplicate;

59.  invită statele membre să evalueze potențialul pe care îl prezintă utilizarea taxei de poluare a apei ca instrument economic și ca modalitate de aplicare a principiului „poluatorul plătește”, cel puțin pentru principalele substanțe care afectează în mod negativ calitatea apei;

60.  invită Comisia să ia în considerare în mod sistematic posibilitatea de a evalua nu numai existența, ci și gradul de adecvare a standardelor referitoare la bunele condiții agricole și de mediu, precum și cerințele minime adoptate de statele membre;

61.  relevă faptul că Comisia ar trebui să furnizeze orientări cu privire la eventuale modalități de recuperare a costurilor în domeniul poluării difuze;

62.  invită statele membre să analizeze potențialul pe care îl prezintă utilizarea unor instrumente economice, cum ar fi taxele de mediu, ca stimulent pentru reducerea poluării și ca modalitate de aplicare a principiului „poluatorul plătește”;

63.  invită Comisia și statele membre să identifice modalități de simplificare a mecanismului controalelor și a punerii lor în aplicare, precum și de asigurare a eficacității acestora, pe baza unui inventar al mecanismelor de asigurare a respectării instituite la nivelul UE și la nivel național.

Partea a V-a - Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”

64.  este de părere că Comisia ar trebui să inițieze introducerea unui sistem comun de estimare a volumului fraudei intracomunitare în domeniul TVA, care ar permite statelor membre să își evalueze performanțele în funcție de indicatori adecvați. Performanțele ar trebui să vizeze reducerea fraudei intracomunitare în domeniul TVA, creșterea numărului de cazuri de fraudă depistate și a sumelor recuperate ca urmare a depistării acestor cazuri;

65.  consideră că, pentru a îmbunătăți performanțele Eurofisc în calitate de sistem eficace de avertizare timpurie, Comisia ar trebui să recomande statelor membre: (a) să introducă o analiză comună a riscurilor, pentru a asigura că informațiile transmise prin intermediul rețelei Eurofisc sunt corect direcționate către situațiile de fraudă; (b) să îmbunătățească rapiditatea și frecvența acestor schimburi de informații; (c) să utilizeze un mediu informatic fiabil și ușor de utilizat; (d) să stabilească indicatori și niveluri-țintă adecvate pentru a măsura performanța diferitelor domenii de lucru; (e) să participe la toate domeniile de lucru ale rețelei Eurofisc;

66.  solicită Comisiei, în contextul evaluării acordurilor de cooperare administrativă dintre statele membre vizând schimbul de informații între autoritățile lor fiscale în vederea combaterii fraudei intracomunitare în domeniul TVA, să efectueze vizite de monitorizare la obiective selectate în funcție de risc. Aceste vizite de monitorizare ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea promptitudinii cu care statele membre răspund la solicitările de informații, pe fiabilitatea sistemului de schimb de informații privind TVA, pe viteza controalelor multilaterale și pe măsurile luate în urma constatărilor din rapoartele sale precedente privind cooperarea administrativă;

67.  ținând cont de faptul că statele membre au nevoie de informații din partea statelor terțe pentru a asigura colectarea TVA la serviciile și la bunurile necorporale furnizate consumatorilor de întreprinderi prin intermediul comerțului electronic și invită Comisia să sprijine statele membre în negocierea unor acorduri de asistență reciprocă cu țările în care au sediul cei mai mulți furnizori de servicii digitale și în semnarea acestor acorduri; pentru a consolida cooperarea cu țările din afara UE și pentru a asigura colectarea TVA;

68.  consideră că, în timp ce frauda intracomunitară în domeniul TVA are adeseori legătură cu structuri ale criminalității organizate, Comisia și statele membre ar trebui să elimine obstacolele juridice care împiedică schimbul de informații între autoritățile administrative, judiciare și de aplicare a legii, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. În special, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Europol ar trebui să aibă acces la date disponibile prin sistemul de schimb de informații privind TVA și prin Eurofisc, iar statele membre ar trebui să beneficieze de informațiile operative furnizate de aceste organisme;

69.  consideră că Comisia ar trebui să pună la dispoziție resurse financiare suficiente pentru a asigura viabilitatea și sustenabilitatea planurilor de acțiune operaționale concepute de statele membre și ratificate de Consiliu în cadrul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale.

Partea a VI-a - Raportul special nr. 25/2015 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru infrastructura rurală: se poate obține un raport costuri-beneficii mult mai bun”

70.  recunoaște importanța investițiilor în infrastructura rurală realizate cu sprijinul financiar al fondurilor Uniunii, în special al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), cu scopul de a răspunde anumitor nevoi ale căror beneficii depășesc sfera agriculturii și care, în absența acestor instrumente, ar fi riscat să nu fie satisfăcute, ca urmare a provocărilor semnificative existente la nivel economic și a deficitului de finanțare cu care se confruntă zonele rurale;

71.  ia act de faptul că finanțarea pusă la dispoziție de FEADR pentru proiectele de infrastructură are la bază gestiunea partajată, în cadrul căreia statele membre sunt responsabile pentru gestionarea, monitorizarea și controlul proiectelor, precum și pentru selecția și punerea în aplicare a acestora, în timp ce rolul Comisiei este acela de a supraveghea buna funcționare a sistemelor de gestiune și de control din statele membre; consideră că aceste roluri ar trebui să fie mai bine definite, astfel încât să fie clar pentru beneficiari asupra căror domenii au competență organismele de monitorizare; subliniază că atât Comisia, cât și statele membre au obligația de a respecta principiile bunei gestiuni financiare;

72.  consideră că recomandările și constatările Curții, incluse în Raportul său special nr. 25/2015, pot aduce o contribuție utilă pentru a asigura o mai bună utilizare a investițiilor Uniunii în infrastructura rurală, având la bază criteriul performanței, precum și pentru a îmbunătăți rezultatele obținute și nivelul de rentabilitate a investițiilor și solicită Comisiei să le pună în aplicare;

73.  recomandă cu fermitate ca investițiile Uniunii în infrastructura rurală să fie orientate către proiectele care permit îmbunătățirea serviciilor publice și/sau contribuie la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea economică în zonele rurale, precum și către proiectele în cazul cărora există o nevoie demonstrabilă de sprijin public și care pot asigura o valoare adăugată, asigurându-se totodată că aceste fonduri sunt investiții suplimentare și că nu sunt folosite ca înlocuitor al finanțării naționale a serviciilor esențiale;

74.  recomandă statelor membre să recurgă la o abordare coordonată, care să cuantifice nevoile, după caz, precum și deficitul de finanțare și care să justifice utilizarea măsurilor prevăzute în programul de dezvoltare rurală (PDR) și care să ia în considerare nu doar fondurile și programele Uniunii, ci și programele naționale, regionale sau locale și fondurile publice și private care ar putea răspunde — sau răspund deja — acelorași nevoi ca și cele avute în vedere de PDR;

75.  invită Comisia să asigure continuitatea măsurilor pe care le-a adoptat în vederea asigurării unei coordonări mai eficiente și a complementarității între diferitele fonduri ale Uniunii și care au îmbrăcat, într-o primă fază, forma listei de verificare instituite de Comisie pentru a asigura coerența PDR în perioada 2014-2020, precum și să furnizeze statelor membre orientări suplimentare pe durata punerii în aplicare a programelor, pentru a clarifica, pe de o parte, modul în care se poate îmbunătăți complementaritatea și, pe de altă parte, modul în care se poate evita riscul substituției fondurilor și se poate atenua riscul de apariție a „efectului de balast”; în acest sens, solicită Comisiei să intervină și prin promovarea bunelor practici;

76.  recomandă statelor membre ca, pentru a reduce riscul apariției efectului de balast, înainte de stabilirea ratelor ajutorului pentru măsurile care vizează sectorul infrastructurii, să evalueze nivelul corespunzător al finanțării publice necesare pentru a încuraja investițiile, și ca, pe durata procesului de selecție a proiectelor, să verifice, după caz, înainte de a aproba cererile de finanțare, dacă solici­tantul dispune deja de un capital suficient sau de acces la capital pentru a-și finanța întregul proiect sau o parte din acesta; încurajează o mai bună utilizare a sistemelor de informații de gestiune de către statele membre;

77.  solicită să se garanteze respectarea principiului adiționalității la toate nivelurile și insistă, prin urmare, asupra necesității de a asigura instituirea corespunzătoare a comitetelor de monitorizare și participarea lor activă la procesul de coordonare; solicită Comisiei să își exercite în mod corespunzător rolul său consultativ în cadrul comitetelor de monitorizare;

78.  salută faptul că, în martie 2014, Comisia a emis orientări prin care încurajează statele membre să se asigure că criteriile de eligibilitate și selecție sunt aplicate în mod transparent și coerent în cursul întregii perioade de programare, că criteriile de selecție se aplică chiar și în cazurile în care bugetul disponibil este suficient pentru a finanța toate proiectele eligibile și că proiectele cu un punctaj total care se situează sub un anumit prag sunt excluse de la acordarea sprijinului; invită, prin urmare, statele membre să respecte cu strictețe aceste orientări în activitatea de gestionare a proiectelor de infrastructură rurală finanțate prin fonduri ale Uniunii;

79.  solicită statelor membre să stabilească și să aplice în mod consecvent criterii cu ajutorul cărora să asigure selecția proiectelor cu cel mai bun raport cost-eficacitate – acestea fiind proiectele care au potențialul de a aduce cea mai mare contribuție la obiectivele PDR per unitate de cost; de asemenea, solicită statelor membre să se asigure că estimările costurilor proiectelor se bazează pe informații actualizate privind prețurile, care reflectă prețurile reale de pe piață, și că procedurile de achiziții publice sunt echitabile și transparente și promovează o concurență reală; ia act de orientările privind modul în care pot fi evitate erorile comune în cadrul proiectelor cofinanțate de Uniune, elaborate de Comisie la sfârșitul anului 2014, și încurajează toate statele membre ca până la sfârșitul anului 2016 să îndeplinească condiționalitatea ex ante privind achizițiile publice;

80.  solicită mai multă transparență în procesul de selecție a proiectelor și consideră că autoritățile de management ar trebui să ia în considerare, atunci când aprobă cererile de finanțare, opinia cetățenilor cu privire la problemele de la nivel local care afectează zonele rurale; recunoaște faptul că grupurile de acțiune locală ar putea juca un rol important în acest proces;

81.  recomandă Comisiei să includă în viitoarele sale audituri o evaluare a aspectelor legate de performanță asociate proiectelor de infrastructură rurală și se așteaptă ca modificările introduse de către Comisie pe baza problemelor anterioare care au fost identificate și care urmează să se aplice în perioada de programare 2014-2020 să facă posibilă realizarea îmbunătățirilor preconizate;

82.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă cerințe prin care să impună beneficiarilor obligația de a asigura sustenabilitatea pe termen lung și întreținerea corespunzătoare a infrastructurii finanțate prin investițiile Uniunii și să verifice punerea în aplicare a cerințelor respective;

83.  solicită statelor membre să stabilească un calendar rezonabil pentru prelucrarea cererilor de finanțare și de plată, pe care să îl respecte, având în vedere că, în multe cazuri, beneficiarii au angajat deja credite-punte pentru a putea finaliza lucrările;

84.  recomandă ca, pentru perioada 2014-2020, Comisia și statele membre să colecteze în timp util date relevante și fiabile care să ofere informații utile cu privire la rezultatele proiectelor și ale măsurilor finanțate; se așteaptă ca aceste informații să permită formularea unor concluzii cu privire la eficiența și eficacitatea fondurilor cheltuite, identificarea măsurilor și a tipurilor de proiecte de infrastructură care contribuie în cea mai mare măsură la efortul de îndeplinire a obiectivelor Uniunii și să ofere o bază solidă pentru îmbunătățirea modului în care măsurile sunt gestionate;

85.  încurajează statele membre să garanteze faptul că sunt stabilite obiective clare, specifice și, dacă este posibil, cuantificabile, în cazul tuturor proiectelor pentru care se angajează fonduri, facilitând astfel execuția și monitorizarea proiectelor și permițând transmiterea unui feedback util pentru autoritățile de management;

86.  recunoaște că „dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității” reprezintă un instrument important pentru depășirea deficiențelor identificate de Curte.

Partea a VII-a - Raportul special nr. 1/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul pentru veniturile fermierilor: este sistemul utilizat de Comisie pentru măsurarea performanței acestui sprijin bine conceput și bazat pe date temeinice?”

87.  recomandă Comisiei să elaboreze un cadru statistic mai cuprinzător, capabil să furnizeze informații privind venitul disponibil al gospodăriilor agricole și să ofere o imagine mai precisă asupra nivelului de trai al fermierilor. În acest scop, și în cooperare cu statele membre, Comisia ar trebui să analizeze, pe baza unei metodologii comune, cele mai bune modalități de a dezvolta și de a combina instrumentele statistice existente la nivelul Uniunii;

88.  recomandă Comisiei să amelioreze cadrul pentru compararea veniturilor fermierilor cu veniturile obținute în alte sectoare ale economiei;

89.  solicită Comisiei să dezvolte în continuare conturile economice pentru agricultură, astfel încât potențialul acestora să poată fi mai bine utilizat pentru:

–  a oferi informații mai detaliate privind factorii care influențează veniturile agricole;

–  a asigura transmiterea datelor de la nivel regional pe baza unor acorduri oficiale cu statele membre.

90.  consideră că Comisia ar trebui să analizeze dacă conturile economice pentru agricultură pot fi dezvoltate în continuare pentru a oferi o estimare rezonabilă a valorii economice a bunurilor publice care sunt produse de fermieri și să se asigure că informațiile privind conturile economice pentru agricultură sunt utilizate în mod adecvat pentru indicatorii de venit;

91.  recomandă Comisiei să se asigure că analiza veniturilor fermierilor se bazează pe indicatori care țin seama de situația actuală din agricultură și pe date suficiente și coerente pentru toți beneficiarii măsurilor din cadrul PAC. Acest lucru ar putea fi realizat prin dezvoltarea de sinergii între datele administrative existente ori prin dezvoltarea Rețelei de informații contabile agricole sau a altor instrumente statistice adecvate;

92.  consideră că, având în vedere importanța conturilor economice pentru agricultură pentru monitorizarea PAC, Comisia ar trebui să introducă o raportare periodică cu privire la calitatea acestor conturi și să obțină o asigurare rezonabilă că statele membre au instituit un cadru de asigurare a calității capabil să garanteze faptul că datele furnizate de statele membre sunt comparabile și compilate în conformitate cu criteriile de calitate aplicabile statisticilor europene;

93.  recomandă Comisiei să remedieze deficiențele constatate în punerea în aplicare a Rețelei de informații contabile agricole, convenind asupra unui calendar clar cu statele membre vizate și încurajând o mai bună utilizare a potențialului acestui sistem;

94.  Comisia ar trebui să dezvolte în continuare actualele mecanisme legate de calitate utilizate la întocmirea statisticilor Rețelei de informații contabile agricole de către statele membre, astfel încât să se garanteze faptul că, în toate statele membre, sectoarele și clasele de mărime a exploatațiilor care prezintă interes pentru PAC sunt reprezentate în mod adecvat, reflectând și alegerile statelor membre cu privire la opțiunile de aplicare a PAC;

95.  recomandă Comisiei, luând în considerare deficiențele identificate de Curte, să îmbunătățească fiabilitatea și exhaustivitatea informațiilor privind performanța măsurilor PAC în ceea ce privește veniturile fermierilor:

–  definind încă de la început obiective operaționale adecvate, precum și niveluri de referință în raport cu care să poată fi comparată performanța măsurilor din cadrul PAC în următoarea perioadă de programare;

–  în contextul evaluărilor sale, completând cadrul existent de indicatori de performanță cu alte date relevante și de bună calitate pentru măsurarea rezultatelor obținute;

–  tot în contextul evaluărilor sale, analizând eficacitatea și eficiența măsurilor menite să sprijine veniturile fermierilor.

Partea a VIII-a - Raportul special nr. 3/2016 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea eutrofizării în Marea Baltică: sunt necesare acțiuni suplimentare care să fie mai eficace”

96.  salută raportul special al Curții intitulat „Combaterea eutrofizării în Marea Baltică: sunt necesare acțiuni suplimentare care să fie mai eficace” și aprobă recomandările conținute în acesta;

97.  regretă profund că, deși între 2007-2013 Uniunea a contribuit cu 14,5 miliarde EUR la epurarea apelor uzate și la măsurile de protecție a apelor în statele membre ale Uniunii din regiunea Mării Baltice, pe lângă 44 de milioane EUR destinate ameliorării calității apei în Rusia și Belarus între 2001-2014, nu s-au înregistrat decât progrese limitate în reducerea emisiilor de nutrienți; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită eficacității măsurilor susmenționate;

98.  subliniază că eutrofizarea este una din principalele amenințări la adresa unui bun echilibru ecologic în Marea Baltică și subliniază importanța combaterii acesteia într-una dintre cele mai poluate mări din lume; regretă, prin urmare, faptul că s-au înregistrat doar progrese limitate în materie de reducere a nutrienților în cadrul strategiei HELCOM în domeniu, care a stabilit ținte de reducere a nutrienților pentru fiecare țară baltică; regretă faptul că directiva Uniunii a fost doar parțial aplicată în unele state membre;

99.  subliniază că statele membre ar trebui să-și creeze proceduri pentru programele de nitrați în funcție de cele mai noi cercetări științifice și de recomandările subsecvente;

100.  invită Comisia să solicite statelor membre să colecteze informații cu privire la randamentul măsurilor de reducere a încărcării cu nutrienți, cu scopul de a efectua o analiză solidă în vederea stabilirii viitoarelor programe de măsuri;

101.  solicită insistent Comisiei să îmbunătățească fiabilitatea datelor de monitorizare a evoluției nutrienților în regiunea Mării Baltice, acestea nefiind, în prezent, fiabile;

102.  solicită insistent Comisiei să insiste asupra delimitării efective a zonelor vulnerabile la nitrați în statele membre, cu introducerea de măsuri suficiente în zonele foarte vulnerabile, evitându-se totodată o presiune inutilă asupra fermierilor din zone ce nu sunt foarte vulnerabile la poluarea cu nitrați; subliniază că statele membre din regiunea Mării Baltice ar trebui să revizuiască zonele delimitate ca fiind vulnerabile la poluarea cu nitrați;

103.  ia act cu îngrijorare de lipsa de eficacitate a acțiunilor de reducere a poluării cu nutrienți proveniți din apele uzate urbane; solicită Comisiei să asigure un control subsecvent eficace la implementarea Directivei privind tratarea apelor reziduale urbane(7) și corecta respectare de către statele membre a dispozițiilor acesteia;

104.  regretă că recomandările HELCOM au fost doar parțial respectate și aplicate prin intermediul directivei Uniunii pentru activități specifice;

105.  ia act de importantul efect de pârghie în finanțarea proiectelor în Rusia și Belarus; își exprimă însă îngrijorarea cu privire la întârzierile în proiecte ce pot conduce la pierderi importante de resurse; solicită Comisiei să își continue eforturile în acest sens și să se concentreze mai îndeaproape pe poluatorii principali identificați de HELCOM; consideră, totodată, că ar trebui identificate și aplicate exemple de bune practici în cooperarea dintre state membre ale Uniunii și state terțe.

Partea a IX-a - Raportul special nr. 4/2016 al Curții de Conturi intitulat „Institutul European de Inovare și Tehnologie trebuie să își modifice mecanismele operaționale și anumite elemente de la baza concepției sale pentru a produce impactul scontat”

106.  salută raportul dedicat Institutului European de Inovare și Tehnologie și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

107.  salută constatările și recomandările Curții;

108.  subliniază că Curtea a identificat mai multe deficiențe ale conceptelor-cheie și ale proceselor operaționale și a emis patru recomandări pentru ca EIT să devină un institut inovator și revoluționar;

109.  reamintește că, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune pentru execuția bugetului EIT pe 2012 și 2013, decizia de acordare a descărcării pentru EIT a fost amânată din cauza lipsei asigurării cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor aferente granturilor EIT, a dovezilor neadecvate că nu s-a depășit plafonul de 25 % din cheltuielile totale ale CCI-urilor, a nivelului ridicat de credite reportate care nu au fost executate și a întârzierilor în punerea în aplicare a recomandărilor Serviciului de Audit Intern al Comisiei;

110.  consideră că actualul raport al Curții ridică semne de întrebare serioase cu privire la fundamentul, modelul de finanțare și funcționarea EIT;

111.  ia act de răspunsul Comisiei la raport, prin care Comisia își exprimă punctul de vedere cu privire la fapte și constatări; menționează că Comisia este de acord cu majoritatea recomandărilor Curții;

112.  constată că raportul precizează că, în 2015, EIT a adus o serie de îmbunătățiri, care par să reflecte constatările și recomandările Curții; observă că sunt necesare o monitorizare și o evaluare atente pentru a verifica efectele acestor îmbunătățiri;

113.  subliniază că un acord multianual de grant între EIT și CCI-uri și strategia multianuală a CCI-urilor nu ar trebui să împiedice o raportare anuală de către CCI-uri;

114.  subliniază că monitorizarea performanțelor și evaluarea rezultatelor sunt esențiale pentru răspunderea publică și pentru informarea cuprinzătoare a factorilor de decizie; subliniază că acest lucru trebuie să fie valabil și în cazul EIT și al CCI-urilor;

115.  observă că Comisarul pentru cercetare, știință și inovare a introdus în 2015 conceptul de „inovare deschisă” ca noțiune politică esențială pentru definirea politicii de inovare la nivelul Uniunii; consideră că nu este clar ce rol joacă EIT în acest concept; subliniază că acest concept nu oferă un cadru clar pentru dezvoltarea unei acțiuni coerente și coordonate de către Comisie, având în vedere numărul de politici și instrumente din cadrul mixului și numărul de direcții generale implicate în sprijinirea inovării;

116.  solicită Comisiei să asigure o politică de inovare coordonată și eficientă, în care direcțiile generale responsabile îmbunătățesc activitățile și instrumentele, și să informeze Parlamentul cu privire la aceste eforturi;

117.  este preocupat de faptul că în CCI-uri implicarea întreprinderilor in selectarea proiectelor de cercetare ar putea da naștere unor situații în acre cercetătorii au legături financiare sau de altă natură cu sectorul respectiv și nu mai pot fi considerați independenți; este îngrijorat de faptul că influența întreprinderilor în cercetarea științifică și fundamentală a crescut;

118.  înțelege misiunea EIT de a promova cooperarea între învățământul superior, cercetare și inovare; constată că întreprinderile pot reprezenta adesea principalul beneficiar, fiind proprietarii de drept ai produselor inovatoare introduse pe piață, și pot încasa profituri financiare; subliniază necesitatea ca, în această situație, să se ia în considerare posibilitatea de a integra în modelul de cooperare o structură prin care fondurile acordate să poată fi, cel puțin parțial, rambursate EIT;

119.  consideră că îmbunătățirile menționate și acordul Comisiei cu privire la recomandări reprezintă un motiv pentru a ne aștepta la mai multe evoluții în cadrul EIT;

120.  solicită EIT ca, în raportul său anual pe 2015, să furnizeze autorității care acordă descărcarea de gestiune o analiză aprofundată privind punerea în aplicare a recomandărilor Curții;

121.  invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport referitor la aplicarea și monitorizarea acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor Curții.

Partea a X-a - Raportul special nr. 5/2016 al Curții de Conturi intitulat „A asigurat Comisia o punere în aplicare eficace a Directivei privind serviciile?”

122.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare în viitor;

123.  menționează că, în ciuda restrângerii domeniului său de aplicare prin excluderea furnizării anumitor servicii, Directiva privind serviciile(8) are un domeniu de aplicare foarte larg, ceea ce a impus Comisiei să introducă un set de măsuri pentru a asigura punerea sa corectă în aplicare;

124.  subliniază că piața serviciilor nu și-a atins întregul potențial, iar punerea în aplicare cu succes a Directivei privind serviciile va avea un impact considerabil asupra creșterii și creării de locuri de muncă; în timp ce posibilele beneficii economice ale punerii integrale în aplicare a directivei nu sunt încă cunoscute, Comisia ar trebui să realizeze studiu pentru a estima, în cei mai fiabili termeni cantitativi cu putință, creșterea producției;

125.  încurajează includerea ulterioară a mai multor sectoare, pentru a se elimina cât mai multe obstacole sectoriale din calea integrării piețelor, scopul final fiind eliminarea barierelor de pe piața internă a serviciilor și valorificarea deplină a potențialului Uniunii în ceea ce privește creșterea, competitivitatea și crearea de locuri de muncă;

126.  consideră că statele membre ar fi putut valorifica mai bine măsurile puse la dispoziție de Comisie pentru a sprijini transpunerea, implementarea și asigurarea aplicării, în special prin comunicarea problemelor întâmpinate în diferitele etape ale procedurii, prin discutarea eventualelor soluții comune și prin schimbul de bune practici;

127.  sprijină reducerea de către Comisie la o valoare cât mai mică a duratei procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ;

128.  regretă că întreprinderile și consumatorii nu au cunoscut și folosit suficient instrumente precum ghișeele unice, Sistemul de informare al pieței interne și Centrele Europene ale Consumatorilor (Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor - ECC-net) când au avut o problemă legată de punerea în aplicare a directivei privind serviciile;

129.  menționează că furnizarea de servicii online este în continuare limitată din cauza incertitudinilor care există pentru furnizori și beneficiari.

Partea a XI-a - Raportul special nr. 6/2016 al Curții intitulat „Programele de eradicare, control și monitorizare vizând limitarea răspândirii bolilor animalelor”

130.  salută recomandările Curții de Conturi, precum și faptul că acestea au fost acceptate de către Comisie;

131.  salută faptul că, în urma evaluării realizate în cadrul auditului, s-a ajuns la concluzia că programele în domeniul bolilor animalelor și-au atins obiectivele și că consilierea tehnică, analiza riscurilor și mecanismele de sprijin sunt eficiente; salută rezultatele pozitive înregistrate de aceste programe privind sănătatea animalelor la nivelul UE; încurajează Comisia și statele membre să pună în aplicare și în viitor această strategie de succes;

132.  consideră că gama largă de indicatori de realizare pentru programele naționale de eradicare, control și monitorizare a anumitor zoonoze și boli ale animalelor ar trebui îmbunătățită în continuare, în special în ceea ce privește execuția tehnică a programelor și indicatorii economici, care ar permite o analiză a raportului cost-eficacitate al programelor;

133.  constată, pe baza informațiilor furnizate de Comisie, că determinarea raportului cost-eficacitate al programelor este o sarcină dificilă, având în vedere, în special, faptul că nici chiar la nivel internațional nu există modele disponibile în acest domeniu; constată, de asemenea, că rentabilitatea programelor a fost dovedită prin evitarea răspândirii bolilor și infecțiilor umane și prin salvarea de vieți;

134.  relevă faptul că schimbul de informații epidemiologice și accesul imediat la rezultatele istorice ar putea fi mai bine susținute prin sisteme informatice relevante, care să permită o mai bună coordonare a activităților de control întreprinse de statele membre; constată că, astfel cum a fost informat de Comisie, instrumentele TI folosite în prezent sunt în stadiu de dezvoltare pentru a susține mai bine statele membre; încurajează Comisia să asigure faptul că instrumentele TT dezvoltate aduc valoare adăugată pentru schimbul de informații necesare;

135.  consideră că Comisia ar trebui să contribuie la asigurarea disponibilității vaccinurilor în vederea utilizării lor de către statele membre acolo unde se justifică din punct de vedere epidemiologic; salută faptul că au fost deja instituite bănci de vaccinuri/antigeni pentru două boli; încurajează Comisia să realizeze în continuare o analiză de risc care ar putea stabili o posibilă nevoie de a se dezvolta și alte bănci de vaccinuri/antigeni;

136.  ia act de faptul că Comisia acceptă să se asigure că statele membre includ în mod sistematic în programele lor veterinare, atunci când este relevant, aspectele referitoare la animalele sălbatice;

137  constată că programele din anumite țări nu au înregistrat același succes în eradicarea bolilor animalelor și că progresele au fost relativ lente; invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să acorde prioritate acestor cazuri specifice și să pregătească o strategie detaliată care să contribuie la eficientizarea eforturilor depuse în vederea eradicării bolilor respective, în special a tuberculozei bovine în Regatul Unit și Irlanda și a brucelozei ovine și caprine în sudul Italiei;

138.  constată cu îngrijorare că legislația care vizează aspectele legate de bolile animalelor este în continuare excesiv de complexă și fragmentată; salută adoptarea unui act legislativ-cadru – Regulamentul privind bolile transmisibile ale animalelor („Legea privind sănătatea animală”) – în martie 2016; remarcă faptul că noul regulament va fi aplicabil timp de cinci ani de la adoptare; salută faptul că noul regulament va institui norme armonizate, mai simple și mai clare.

Partea a XII-a - Raportul special nr. 7/2016 al Curții de Conturi intitulat „Administrarea de către Serviciul European de Acțiune Externă a clădirilor pe care acesta le deține în întreaga lume”

139.  salută raportul special dedicat administrării de către Serviciul European de Acțiune Externă a clădirilor pe care acesta le deține în întreaga lume și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

140.  subliniază că SEAE și statele membre au interesul comun de a aprofunda cooperarea locală în administrarea de clădiri, cu dedicarea unei atenții specifice și continue aspectelor de securitate, de rentabilitate și de imagine a Uniunii;

141.  salută creșterea numărului de proiecte de ocupare în comun a unor spații de către delegațiile Uniunii și statele membre, prin semnarea a 17 memorandumuri de înțelegere; încurajează SEAE să găsească în continuare modalități de extindere a acestei bune practici; consideră că această politică ar trebui să includă și abordări inovatoare care să vizeze definirea unei strategii coordonate de utilizare în comun a spațiilor cu statele membre interesate, precum și stabilirea unor mecanisme de împărțire a costurilor imobiliare și logistice;

142.  regretă insuficiența înregistrărilor și erorile din sistemul informatic de administrare a clădirilor de birouri ale delegațiilor, precum și a clădirilor rezidențiale; solicită revizuirea periodică a exhaustivității și fiabilității datelor înregistrate de delegațiile Uniunii;

143.  îndeamnă SEAE să își consolideze instrumentele de control și de monitorizare a tuturor costurilor suportate în cadrul politicii imobiliare, pentru a asigura o imagine corectă a cheltuielilor și măsuri subsecvente adecvate în acest domeniu; consideră că ar trebui pus accentul pe respectarea plafoanelor stabilite în politica imobiliară pentru a se reduce sumele anuale cheltuite cu chiria clădirilor de birouri, pe caracterul adecvat al contribuțiilor partenerilor care ocupă în comun aceleași spații, pe acoperirea costurilor de întreținere în situațiile de utilizare în comun a unor spații și pe armonizarea costurilor cu condițiile de pe piața locală;

144.  consideră că este necesară dezvoltarea rapidă de expertiză legală și tehnică privind administrarea imobilelor, cu analizarea unor alternative rentabile, cum ar fi angajarea unor persoane cu expertiză externă precum agenții imobiliari locali, pentru analizarea pieței sau eventuale negocieri cu proprietarii imobiliari;

145.  sprijină introducerea unei strategii pe termen mediu-lung, prin care să se identifice toate opțiunile, de la priorități de investiții sau posibilități de achiziție, prelungirea contractelor de închiriere la utilizarea în comun a spațiilor cu statele membre, ținându-se cont de necesarul de personal în viitor și de planificarea politicilor și dezvoltarea acestora.

Partea a XIII-a - Raportul special nr. 8/2016 al Curții de Conturi intitulat „Transportul feroviar de marfă nu este încă pe calea cea bună”

146.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare;

147  atrage atenția asupra domeniilor în care este foarte necesară acțiunea din partea statelor membre și a Comisiei: liberalizarea pieței, procedurile de management al traficului, constrângerile tehnice și administrative, monitorizarea și transparența performanței sectorului de transport feroviar de marfă, concurența echitabilă între diferitele moduri de transport, consecvența între obiectivele politicii și alocarea fondurilor, o mai bună coordonare între statele membre și Comisie în selectarea, planificarea și gestionarea proiectelor și întreținerea rețelei feroviare;

148.  constată că Comisia nu a evaluat în mod corespunzător impactul pachetelor legislative pe acre le-a lansat din anul 2000 în sectorul feroviar, în special cu privire la transportul feroviar de marfă; regretă că fondurile Uniunii investite în anumite proiecte nu pot fi considerate rentabile;

149.  consideră că obiectivele de transfer stabilite pentru 2030 nu vor fi îndeplinite dacă în sectorul feroviar continuă situația actuală;

150.  consideră că este în interesul statelor membre să se realizeze o evaluare de impact comună și obligatorie a legislației viitoare în domeniul transportului feroviar de marfă, pentru a garanta că deficiențele referitoare la incompatibilitățile rețelei sunt depășite în mod eficace;

151.  ia act de faptul că sectorul feroviar este în general corporativ în mare măsură, ceea ce poate face ca liberalizarea pieței să fie percepută mai mult ca o amenințare decât ca un avantaj;

152.  consideră că transportul feroviar de marfă este unul dintre aspectele-cheie ale pieței unice a bunurilor și, dat fiind uriașul potențial pozitiv al acestuia în ceea ce privește obiectivele de combatere a schimbărilor climatice și de reducere a utilizării transportului rutier, îndeamnă Comisia să îi dea un nou impuls în cadrul strategiei privind piața unică; solicită elaborarea unei strategii privind transportul feroviar de marfă;

153.  solicită o evaluare cuprinzătoare a sistemului de transport feroviar de marfă din Uniune, cu un accent deosebit pe punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010, inclusiv activitatea ghișeului unic și alocarea traselor, precum și, în paralel, o evaluare a coridoarelor de marfă și a coridoarelor Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), inclusiv a proiectelor deja aprobate în cadrul MIE;

154.  solicită realizarea unei evaluări cuprinzătoare cu privire la interoperabilitatea sistemelor feroviare naționale;

155.  solicită să se realizeze o evaluare a strategiilor de transport ale statelor membre elaborate ca urmare a încheierii acordurilor de parteneriat în ceea ce privește armonizarea și operabilitatea coridoarelor TEN-T la nivel transfrontalier;

156.  solicită elaborarea unui plan de acțiune pentru a susține aplicarea deplină și rapidă a celui de al patrulea pachet feroviar;

157.  regretă faptul că unele obstacole în calea dezvoltării unui sistem de transport feroviar european puternic și competitiv, care au fost identificate de Curte în raportul său nr. 8/2010, continuă să obstrucționeze progresele în acest sector.

Partea a XIV-a - Raportul special nr. 9/2016 al Curții de Conturi intitulat „Cheltuielile efectuate de UE, până în 2014, în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană, în cadrul politicii externe în materie de migrație”

158.  salută raportul special dedicat cheltuielilor efectuate de UE, până în 2014, în țările din vecinătatea sa estică și sudică mediteraneeană în cadrul politicii externe în materie de migrație și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

159.  ia act de poziția critică adoptată de Curte, precum și de numeroasele deficiențe prezentate de Curte, mai ales în ceea ce privește ineficacitatea utilizării fondurilor alocate;

160.  invită Comisia să evalueze toate observațiile Curții și să adopte măsurile necesare pentru a evita comiterea unor erori identice în politica privind migrația în perioada 2014-2020; solicită să fie puse în practică toate recomandările Curții;

161.  consideră că utilizarea fondurilor ar trebui să fie ghidată de sisteme de monitorizare și evaluare mai eficiente, bazate pe indicatori inițiali, criterii de referință progresive și obiective măsurabile și realiste; invită Comisia să revizuiască toți indicatorii, criteriile de referință și obiectivele programelor actuale din domeniul migrației;

162.  consideră că trebuie căutat constant un răspuns cuprinzător și coordonat, în măsura în care criza migrației prezintă multe provocări care nu se limitează la un singur sector sau la o singură instituție;

163.  solicită să fie constant perfecționate înțelegerea și cadrul strategic ale politicilor externe și opțiunilor de politică ale Uniunii în domeniul migrației, cu participarea actorilor-cheie, pentru a se asigura claritatea și mobilizarea coordonată și coerentă pe termen scurt, mediu și lung a mecanismelor externe în materie de migrație, în cadrul sau în afara bugetului Uniunii;

164.  invită Comisia să dea dovadă de un angajament constructiv în folosul îmbunătățirii coordonării dintre instrumente, mecanisme și părțile interesate vizate pentru a se putea preveni efectiv crizele legate de migrație;

165.  invită toate părțile interesate importante să reflecteze cu privire la echilibrul dintre flexibilitatea intervențiilor, caracterul complementar al fondurilor, nivelul lor și mobilizarea fondurilor necesare, precum și cu privire la eventuale sinergii și adiționalitatea generală a intervențiilor Uniunii și să le ia în considerare în mod adecvat;

166.  consideră, în acest context, că este necesar să se acorde atenția cuvenită direcționării adecvate a ajutoarelor pentru diferite aspecte ale politicii externe în materie de migrație aflate în continuă schimbare, asigurând, totodată, caracterul adecvat al controlului fondurile acordate pentru a se evita riscul de deturnare de fonduri și dubla finanțare;

167.  consideră că este indispensabil să se reconcilieze nevoia de rezultate mai bune și disponibilitatea de fonduri suficiente, pentru a se asigura un nivel ridicat al aspirațiilor în elaborarea unui răspuns cuprinzător și sustenabil al Uniunii la provocările actuale și viitoare generate de criza migrației; este de părere că negocierile pentru revizuirea intermediară a cadrului financiar multianual (CFM) reprezintă forumul potrivit pentru abordarea acestor provocări, în vederea creșterii bugetului alocat acestor fonduri;

168.  consideră că, pe lângă deficitul de finanțare, fragmentarea actuală a instrumentelor, fiecare având obiective proprii și specifice, fără interconexiuni, împiedică controlul parlamentar al modului în care sunt executate fondurile și identificarea responsabilităților, ceea ce face dificilă, prin urmare, evaluarea clară a cuantumurilor efectiv cheltuite pentru a sprijini măsurile externe în materie de migrație; regretă că acest lucru duce la ineficacitate, precum și la lipsa de transparență și de răspundere; consideră că este necesar să se reevalueze modul în care sunt utilizate instrumentele de politică existente, cu o structură nouă și clară a obiectivelor, pentru a le spori eficacitatea generală și vizibilitatea;

169.  este de părere că fondurile Uniunii destinate politicii externe în materie de migrație trebuie să fie eliberate mai eficient și trebuie să îndeplinească criteriile privind „valoarea adăugată”, pentru a le putea oferi persoanelor condiții de trai adecvate în țările lor de origine și a se evita intensificarea fluxurilor de migranți economici;

170.  invită Comisia să urmărească, să evalueze și să analizeze în mod constructiv activitățile Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care urmează să înceapă în octombrie 2016;

171.   salută crearea fondurilor fiduciare ale Uniunii și intenția ca, într-o situație de urgență, fondurile să fie eliberate mai repede și în mod mai flexibil, precum și intenția de a combina diferite surse de finanțare pentru a aborda toate aspectele unei crize;

172.  remarcă faptul că fondurile fiduciare reprezintă rezultatul unei reacții ad-hoc, ceea ce dovedește că bugetul Uniunii și cadrul financiar multianual nu dispun de resursele și de flexibilitatea necesare pentru adoptarea unei abordări rapide și cuprinzătoare față de crizele majore; regretă că ele au ca rezultat scurtcircuitarea autorității bugetare și subminarea unității bugetului;

173.  salută propunerea Comisiei ca parte din revizuirea CFM la jumătatea perioadei, privind crearea unei noi rezerve a Uniunii Europene pentru situații de criză, finanțate din creditele dezangajate, ca instrument suplimentar de reacție rapidă la probleme urgente ale Uniunii; invită Consiliul să susțină pe deplin această propunere;

174.  subliniază importanța unor mecanisme de control suficiente pentru a garanta controlul politic al execuției bugetului în contextul procedurii de descărcare de gestiune; îndeamnă Comisia să ia imediat măsuri pentru o implicare mai activă a autorității bugetare și de control bugetar și o mai bună aliniere a fondurilor fiduciare și a altor mecanisme cu normele bugetare, în special prin înscrierea lor în bugetul Uniunii;

175.  regretă faptul că Comisia nu a prezentat detalii privind plățile efectiv executate și invită Comisia Europeană să întreprindă măsurile necesare pentru a îmbunătăți și a simplifica înscrierea în sistemul de informare financiară, astfel încât să poată fi urmărite și monitorizate mai bine sumele destinate acțiunilor externe în materie de migrație;

176.  invită Comisia să creeze un registru cuprinzător al cheltuielilor efectuate de la bugetul Uniunii în legătură cu migrația, care să conțină toate proiectele finalizate, cele aflate în curs și cele planificate; această bază de date interactivă ar trebui să prezinte părților interesate și cetățenilor rezultatele proiectate pe harta lumii și să conțină o posibilitate de căutare în funcție de țări, tipurile de proiecte și sumele aferente;

177.  consideră că o gestionare bazată pe previziuni ar fi, pe termen lung, mai eficientă decât o simplă politică de reacție precum gestionarea crizelor;

178.  reamintește poziția Parlamentului cu privire la abordarea integrată a migrației, bazată pe o nouă combinație de politici care include îmbunătățirea legăturii dintre migrație și dezvoltare prin tratarea cauzelor de bază ale migrației, susținând, totodată, modificarea modalităților de finanțare a crizei migrației;

Partea a XV-a - Raportul special nr. 10/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare îmbunătățiri suplimentare pentru a se asigura o implementare eficace a procedurii aplicabile deficitelor excesive”

179.  salută constatările și recomandările Raportului special nr. 10/2016 al Curții privind îmbunătățirile suplimentare care sunt necesare pentru a se asigura o implementare eficace a procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE);

180.  recomandă Comisiei să îmbunătățească transparența procedurii aplicabile deficitelor excesive comunicând cu regularitate evaluările sale defalcate pe țări privind respectarea reformelor structurale propuse în cadrul procedurii și asigurând o mai mare transparență la aplicarea acestor norme;

181.  este de părere că, în urma consultării cu statele membre, Comisia ar trebui să raporteze cu regularitate Parlamentului European progresele înregistrate de procedura aplicabilă deficitelor excesive defalcată pe țări;

182.  recomandă Comisiei să își continue progresele în ceea ce privește implicarea consiliilor fiscale naționale și să asigure că Consiliul bugetar european își asumă un rol oficial în cadrul PDE; ia act de îmbunătățirea, în ultimii ani, a transparenței în cadrul PDE și recunoaște că anumite informații cu un caracter politic sensibil nu pot fi întotdeauna făcute publice;

183.  recomandă ca PDE să se concentreze mai mult pe reducerea datoriei guvernamentale; constată că, la finalul anului 2014, doar 13 state membre aveau o pondere a datoriei în PIB de sub 60 %; subliniază că mai multe state membre sunt acum foarte îndatorate, în ciuda faptului că Uniunea are acum parte de o redresare modestă, iar nivelurile datoriilor publice sunt acum mai ridicate decât în 2010;

184.  recunoaște că norma privind plafonul datoriei a fost transpusă în practică doar în cadrul PDE din 2011; consideră că reducerea nivelului datoriei guvernamentale, în special în statele membre puternic îndatorate, va îmbunătăți considerabil creșterea economică pe termen lung;

185.  recomandă să se asigure menținerea unei flexibilități suficiente la aplicarea normelor PDE în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere; subliniază că, deoarece pot apărea evenimente neprevăzute în politica macroeconomică, un cadru de guvernanță economică solidă trebuie să fie adaptabil, pentru a ține cont de evoluțiile economice;

186.  consideră că Comisia ar trebui să asigure coordonarea strânsă a aplicării normelor PDE cu măsurile de reformă structurală convenite în cadrul semestrului european.

Partea a XVI-a - Raportul special nr. 11/2016 al Curții de Conturi intitulat „Consolidarea capacității administrative în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei: s-au înregistrat progrese limitate într-un context dificil”

187.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative a fostei Republici iugoslave a Macedoniei;

188.  se declară preocupat de progresul limitat în consolidarea capacităților administrative, fără un progres semnificativ în implementarea legislației în anumite domenii foarte importante precum dezvoltarea unui serviciu public profesionist și independent;

189.  constată că au fost realizate doar progrese parțiale în combaterea corupției și îmbunătățirea transparenței;

190.  remarcă totuși că Comisia trebuie să își desfășoare activitatea într-un context politic dificil și că se confruntă cu o lipsă de voință politică în abordarea provocărilor rămase; constată că constrângerile actualei crize politice au contribuit la succesul proiectelor finanțate;

191.  salută și susține rolul-cheie al Comisiei în soluționarea crizei politice și salută implicarea Comisarului în medierea dialogului politic dintre forțele politice oponente;

192.  invită Comisia să continue să depună eforturi cu privire la dialogul cu liderii politici din întregul spectru politic, cu autoritățile naționale și experții în domeniul judiciar și în aplicarea legii, pentru a găsi un acord cu privire la combaterea activă a corupției și a crimei organizate, precum și cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri și mecanisme stricte pentru prevenirea corupției și a activităților comerciale ilegale, în conformitate cu dreptul penal național;

193.  recomandă cu tărie Comisiei să recurgă la dialog politic și la contactele cu autoritățile naționale pentru a îmbunătăți eficiența sistemului de achiziții publice și transparența executării bugetului public;

194.  solicită Comisiei să stabilească priorități în lupta împotriva corupției și regretă absența unei strategii eficace a guvernului în ceea ce privește lupta împotriva corupției; reamintește necesitatea unui angajament politic mai puternic din partea autorităților naționale, cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens;

195.  solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc durabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările aplicabile IPA II;

196.  salută elaborarea de către Comisie de proiecte orientate către organizațiile din societatea civilă; solicită Comisiei să continue în această direcție și să stabilească relații solide cu ONG locale;

197.  încurajează Comisia să elaboreze proiecte care să consolideze drepturile și poziția persoanelor care semnalează nereguli pentru a putea atrage atenția publică asupra cazurilor de corupție și de fraudă;

198.  ia act de faptul că, deși multe dintre proiecte au fost bine gestionate, rezultatele nu au fost întotdeauna durabile sau nici măcar atinse; constată, totodată, că proiectele nu se încadrau întotdeauna într-o abordare coerentă, destinată consolidării capacității administrative; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o condiție prealabilă a proiectelor;

199.  solicită Comisiei să urmeze în continuare principiile bunei gestiuni financiare; invită Comisia să participe la elaborarea proiectelor ce ar putea servi și la atragerea de noi investiții în țară; încurajează Comisia să acorde prioritate proiectelor cu potențial ridicat în domenii-cheie precum achizițiile publice sau procedurile de selecție și să evite finanțarea proiectelor cu perspective de sustenabilitate limitate;

200.  încurajează Comisia să reacționeze de manieră flexibilă la evoluții neprevăzute fie prin deblocarea rapidă a resurselor relevante sau prin strangularea acestora, pentru a adresa cauzele problemei.

Partea XVII – Raportul special nr. 12/2013 al Curții de Conturi intitulat „Utilizarea granturilor ca metodă de finanțare de către agenții nu este întotdeauna opțiunea cea mai adecvată, iar eficacitatea sa nu poate fi demonstrată în toate cazurile

201.  salută raportul referitor la utilizarea granturilor de către agenții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

202.  salută constatările și recomandările Curții;

203.  ia act de răspunsul Comisiei și al agențiilor implicate, care conține, printre altele, informații importante cu privire la măsurile adoptate după efectuarea auditurilor;

204.  subliniază că agențiile sunt responsabile de programarea multianuală și anuală, precum și de implementarea (operațională și financiară) a acțiunilor lor finanțate prin granturi; prin urmare, concluzionează că gestionarea eficace de către agenții a activităților finanțate prin granturi este crucială pentru realizarea obiectivelor și punerea în aplicare a politicilor Uniunii;

205.  constată că, în raportul său, Curtea a ajuns la concluzia că, în general, agențiile auditate au acordat și au plătit granturile în conformitate cu normele;

206.  observă, cu toate acestea, faptul că Curtea a identificat anumite deficiențe în ceea ce privește opțiunile de finanțare, procedurile de atribuire, sistemele de control și măsurarea performanțelor și a formulat cinci recomandări în vederea soluționării acestor probleme;

207.  constată că modul în care agențiile aleg instrumentele de finanțare și își justifică această opțiune strategică ar putea consolida eficacitatea și eficiența instrumentelor în cauză și ar contribui, prin urmare, la îndeplinirea eficace a obiectivelor preconizate ale acestora; subliniază că o urmărire inadecvată a evaluării ex ante ar putea determina agențiile să aleagă instrumente de finanțare nepotrivite și modele de grant de slabă calitate;

208.  regretă descrierile generice și comune ale activităților agențiilor finanțate prin granturi și descrierile vagi ale realizărilor, care duc la planuri anuale de lucru incomplete;

209.  ia act de importanța alinierii acțiunilor agențiilor finanțate prin granturi cu mandatul și obiectivele strategice ale acestora; încurajează, prin urmare, toate agențiile ca, în alegerea unui anumit instrument de finanțare, să țină seama de orientări și de criterii corespunzătoare acestui scop, pornind de la o analiză riguroasă a nevoilor agenției, a resurselor sale, a obiectivelor care trebuie îndeplinite, a potențialilor beneficiari vizați, precum și a nivelului de concurență necesar și a învățămintelor desprinse din alegerile anterioare;

210.  ia act de faptul că programele de lucru ale agențiilor ar trebui să indice activitățile care urmează să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi, obiectivele specifice și rezultatele preconizate care trebuie să fie îndeplinite în urma acțiunilor finanțate prin granturi, precum și resursele umane și financiare planificate care sunt necesare pentru punerea în aplicare a acestor acțiuni;

211.  consideră că stabilirea de obiective strategice și urmărirea rezultatelor și a impactului au o importanță maximă în vederea realizării unei programări anuale bine definite;

212.  evidențiază faptul că există situații în care cadrul de reglementare aplicabil anumitor agenții le obligă pe acestea să utilizeze procedurile de acordare a granturilor; cu toate acestea, ia act cu îngrijorare de faptul că agențiile nu au analizat sistematic toate opțiunile de finanțare disponibile și că granturile nu au fost de fiecare dată cel mai potrivit instrument; de asemenea, ia act de observația Curții, potrivit căreia procedurile de acordare a granturilor utilizează criterii mai restrictive de eligibilitate și criterii financiare de atribuire mai puțin riguroase decât cele aferente procedurilor de achiziții publice și, prin urmare, granturile nu ar trebui să fie opțiunea implicită de finanțare; consideră, cu toate acestea, că ar trebui să se mențină un echilibru adecvat între dezavantajele procedurilor de acordare a granturilor și costurile administrative asociate procedurilor de achiziții publice și, prin urmare, își exprimă dezacordul față de observația Curții, conform căreia achizițiile publice ar trebui să fie opțiunea implicită de finanțare;

213.  este preocupată de observația Curții, conform căreia agențiile implicate nu au reușit să instituie sisteme de monitorizare și mecanisme de evaluare ex post adecvate; invită agențiile să instituie evaluări ex post pentru a-și îmbunătăți monitorizarea și raportarea privind activitățile finanțate prin granturi;

214.  subliniază că monitorizarea performanțelor și evaluarea rezultatelor sunt esențiale pentru răspunderea publică și pentru informarea cuprinzătoare a factorilor de decizie; subliniază că aceste măsuri sunt cu atât mai importante pentru agenții, având în vedere caracterul lor descentralizat; invită agențiile să instituie sisteme de monitorizare și de raportare cu privire la granturi, bazate pe indicatori-cheie de performanță axați pe rezultate și pe impact, precum și pe rezultatele evaluărilor ex post; consideră că indicatorii-cheie de performanță joacă un rol crucial în monitorizarea și evaluarea progresului, a impactului și a rezultatelor;

215.  ia act cu îngrijorare de faptul că indicatorii-cheie de performanță continuă să se axeze pe intrări și ieșiri, nu pe rezultate și impact; invită agențiile să își elaboreze indicatorii-cheie de performanță într-un mod mai strategic și să îi bazeze pe rezultate și impact;

216.  invită agențiile să elaboreze și să întreprindă o evaluare a riscului în ceea ce privește planurile lor anuale de lucru, pentru a îmbunătăți eficiența prin activități de punere în aplicare, monitorizare și evaluare mai precise;

217.  recomandă alocarea strategică de instrumente financiare pentru obiectivele pe termen scurt, pentru a îmbunătăți acuratețea deciziilor de finanțare;

218.  invită rețeaua agențiilor din UE să le ofere sprijin agențiilor în eforturile lor de a îmbunătăți procedurile de finanțare pe care le utilizează și mai ales, în acest context, procedurile de monitorizare a performanței;

219.  subliniază, în special, constatările Curții referitoare la procedurile de acordare a granturilor și la nevoia de a asigura transparența și egalitatea de tratament și de a evita eventualele conflicte de interese; invită agențiile vizate să pună în aplicare cât mai curând posibil recomandările Curții;

220.  invită agențiile să aplice proceduri specifice de acordare a granturilor pentru a institui proceduri interne formale care să reglementeze principiile transparenței și egalității de tratament și care să asigure o protecție împotriva eventualelor conflicte de interese; subliniază că, din acest motiv, agențiile ar trebui să își consolideze sistemul de verificare în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor finanțate prin granturi;

221.  invită Comisia și agențiile care au făcut obiectul auditului în cadrul acestui raport special să furnizeze Parlamentului informații actualizate privind modul în care au fost puse în aplicare recomandările.

Partea a XVIII-a – Raportul special nr. 13/2016 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată de UE pentru consolidarea administrației publice în Republica Moldova”

222.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative a Republicii Moldova;

223.  remarcă cu îngrijorare că Uniunea a contribuit doar parțial la consolidarea administrației publice și că Curtea a înregistrat mai multe lacune, inclusiv deficiențe în elaborarea și implementarea programelor și proiectelor supuse auditului;

224.  remarcă totuși că Comisia Europeană trebuie să își desfășoare activitatea într-un context politic dificil și că se confruntă cu probleme de corupție răspândită la scară largă și cu multe deficiențe ale instituțiilor publice, precum birocrația excesivă, lipsa unei atenții suficiente pentru funcțiile de bază, rata ridicată de rotație a personalului, eficiența scăzută și lipsa de responsabilitate; remarcă, în continuare, că Republica Moldova este afectată puternic de instabilitate politică, tulburări economice, sărăcie profundă și emigrare masivă;

225.  observă că, deși împrejurările politice specifice și factorii externi au jucat un rol important în succesul programelor incluse în buget și deși, într-adevăr, în multe cazuri programele nu s-au aflat sub controlul Comisiei Europene, s-au constatat deficiențe concrete care ar fi putut fi abordate de Comisie;

226.  constată că printre deficiențele observate de Curte s-au numărat perioada îndelungată de reacție a Comisiei la evoluțiile bruște, armonizarea insuficientă a programelor cu strategiile naționale ale Republicii Moldova, lipsa unor obiective ambițioase, condițiile vagi și neclare și lipsa justificării pentru acordarea de fonduri suplimentare ca stimulent;

227.  solicită Comisiei să încurajeze omologii săi din Republica Moldova să elaboreze strategii naționale sistematice și formulate clar, care să includă obiective clare, măsurabile, și să creeze o legătură mai bună între elaborarea programelor în țară și aceste strategii;

228.  încurajează Comisia să utilizeze evaluările ex-ante pentru a evalua în mod clar nevoile financiare și pentru a crea o planificare bugetară concentrată și justificată;

229.  solicită Comisiei să stabilească priorități în lupta împotriva corupției și regretă absența unei strategii cu adevărat eficace a guvernului în ceea ce privește lupta împotriva corupției; salută desemnarea consilierului la nivel înalt în domeniul anticorupției în cadrul cabinetului prim-ministrului; cu toate acestea, reamintește că sunt necesare o strategie mai ambițioasă și mai eficace și un angajament politic mai mare din partea autorităților naționale cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens; solicită autorităților naționale să se concentreze mai mult pe combaterea corupției și, în mod prioritar, pe o mai mare transparență și integritate a administrației publice;

230.  invită Comisia să continue dialogul cu liderii politici din întregul spectru politic, cu autoritățile naționale și experții în domeniul judiciar și în aplicarea legii, pentru a găsi un acord cu privire la combaterea activă a corupției și a crimei organizate, precum și cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri și mecanisme stricte pentru prevenirea corupției și a activităților comerciale ilegale, în conformitate cu dreptul penal național;

231.  încurajează Comisia să elaboreze proiecte care să consolideze drepturile și poziția persoanelor care semnalează nereguli pentru a putea atrage atenția publică asupra cazurilor de corupție și de fraudă;

232.  remarcă faptul că principalele modalități de acordare a ajutorului sunt sprijinul bugetar sectorial (74 % din ajutor) și proiectele; constată cu regret că sprijinul bugetar a avut un efect limitat în consolidarea administrației publice;

233.  remarcă cu îngrijorare că modalitatea de sprijin bugetar sectorial este o modalitate de distribuție bugetară extrem de riscantă, în special în contextul Republicii Moldova, unde administrația publică este paralizată de corupție masivă și dominată de oligarhia locală; invită Comisia să își revizuiască metodele utilizate, pe baza unei analize aprofundate a riscurilor ;

234.  invită Comisia să utilizeze metode care să aducă rezultate vizibile și concrete pentru cetățenii Republicii Moldova;

235.  remarcă faptul că proiectele au fost în general concepute într-un mod relevant, deși le-a lipsit coordonarea în ceea ce privește sfera de aplicare și calendarul, iar asistența tehnică pentru dezvoltarea capacității administrative a fost asigurată mai târziu decât a fost necesar;

236.  regretă faptul că, deși proiectele au produs, în general, rezultatele așteptate, acestea nu au fost întotdeauna sustenabile, situație pentru care voința politică și factorii externi sunt parțial responsabili; solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc sustenabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o condiție prealabilă a proiectelor;

237.  constată că proiectele au contribuit parțial la consolidarea administrației publice, însă, cu toate acestea, ele nu au corespuns întotdeauna nevoilor sau obiectivelor administrației Republicii Moldova; solicită Comisiei să se concentreze pe alinierea mai precisă a proiectelor la nevoile naționale concrete;

238.  solicită Comisiei să urmeze în continuare principiile bunei gestiuni financiare; invită Comisia să contribuie la elaborarea de proiecte care să servească la atragerea de noi investiții în țară și să stabilească relații de cooperare cu instituțiile financiare internaționale în acest sens; încurajează Comisia să acorde prioritate proiectelor cu potențial ridicat în domenii-cheie precum achizițiile publice sau procedurile de selecție și să evite finanțarea proiectelor cu perspective de sustenabilitate limitate;

239.  constată cu îngrijorare că, deși în 2012 Comisia Europeană a elaborat o analiză mai sistematică a riscurilor, a înființat comitete directoare la nivel înalt pentru operațiuni de sprijin bugetar și un sistem de avertizare timpurie cu privire la riscurile nou apărute, nu a fost în măsură să descopere în timp util „furtul secolului”, atunci când 1 miliard de dolari din fondurile deponenților, posibil chiar și din contribuțiile acordate din fondurile UE, a fost sustras în timpul unui scandal masiv de corupție; remarcă faptul că plățile de sprijin bugetar au fost oprite, în cele din urmă, în iulie 2015, reluarea lor fiind condiționată de îmbunătățirea situației macroeconomice și bugetare și de încheierea unui acord cu FMI;

240.  solicită Comisiei să îmbunătățească sistemul de alertă timpurie și analiza riscurilor pentru a răspunde mai rapid și mai flexibil riscurilor potențiale;

241.  observă că dezvoltarea capacității administrative în Republica Moldova este un aspect esențial, deoarece țara nu deține controlul deplin asupra întregului său teritoriu, ceea ce încurajează tendințele separatiste ale forțelor pro-ruse; reamintește că Republica Moldova are o perspectivă europeană și este, prin urmare, un partener strategic pentru Uniune;

242.  regretă faptul că instabilitatea politică actuală din Republica Moldova are efecte negative pe termen lung asupra credibilității instituțiilor democratice ale țării, ceea ce conduce la progrese limitate către democrație, la scăderea sprijinului față de integrarea în Uniune și la creșterea numărului de inițiative politice pro-ruse;

243.  solicită Comisiei să continue să se implice în Republica Moldova, cu scopul de a consolida asocierea politică și integrarea economică între Uniune și Republica Moldova; subliniază importanța sprijinului acordat de Uniune, a orientărilor și a monitorizării reformelor prioritare care au ca scop combaterea politizării instituțiilor statului, a corupției sistemice și reforma administrației publice în vederea atingerii acestor obiective.

Partea a XIX-a – Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi intitulat „Inițiativele de politică ale UE și sprijinul financiar acordat de aceasta pentru integrarea romilor: s-au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu, dar sunt necesare eforturi suplimentare pe teren

244.  reamintește articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Directiva 2000/43/CE privind egalitatea rasială, Directiva 2000/78/CE privind egalitatea tratament în ocuparea forței de muncă și încadrarea muncă și Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere în Uniune;

245.  salută decizia-cadru din 2008 a Consiliului privind combaterea rasismului și a xenofobiei(9), Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor(10), Comunicarea Comisiei din 2011 privind cadrul Uniunii Europene pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020(11), Recomandarea Consiliului din 2013 privind măsurile de integrare efectivă a romilor(12), precum și Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2015 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor 2015”;

246.  reamintește că integrarea romilor depinde de incluziunea lor și de posibilitatea lor de a beneficia de aceleași drepturi ca cele acordate tuturor cetățenilor europeni, din rândul cărora romii fac pe deplin parte;

247.  reamintește principiile de bază comune pentru incluziunea romilor(13), și anume cele zece principii de bază comune discutate în cadrul primei reuniuni a Platformei UE pentru incluziunea romilor, care a avut loc la Praga în 2009, înainte de a fi incluse ca anexă la concluziile reuniunii Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori în urma reuniunii din 8 iunie 2009 a acestuia;

248.  aprobă recomandările Curții și îndeamnă Comisia și statele membre să le transpună în practică cât mai rapid;

249.  regretă că s-a acordat o atenție insuficientă incluziunii și integrării romilor în perioada de programare 2007-2013; cere să se țină seama într-o măsură mai mare, în procesul de elaborare a viitorului cadru strategic al Uniunii Europene, de dificultățile legate de incluziune și de discriminare cu care se confruntă romii și alte comunități marginalizate;

250.  regretă că ancheta desfășurată de Curte nu a luat în considerare și alte țări în care romii reprezintă o populație semnificativă, cum ar fi Slovacia, Grecia sau Franța;

251.  invită statele membre să definească persoanele defavorizate pe care doresc să le vizeze, în funcție de nevoile și provocările cu care se confruntă acestea, și să acorde o atenție deosebită populațiilor rome în alocarea fondurilor europene;

252.  regretă faptul că complexitatea fondurilor din cadrul politicii de coeziune (acestea reprezentând singura sursă de finanțare a proiectelor de incluziune, integrare și combatere a discriminării romilor) nu permite o contribuție suficientă la incluziunea romilor și la garantarea drepturilor lor;

253.  consideră, prin urmare, că este necesar ca fiecare stat membru să adopte o foaie de parcurs pentru a analiza impactul real al legilor, reglementărilor, dispozițiilor administrative și fondurilor destinate susținerii romilor și să identifice unde trebuie consolidate resursele și capacitățile administrative la nivel național, regional și local pentru a sprijini introducerea și gestionarea proiectelor de incluziune, de integrare și de combatere a discriminării romilor;

254.  invită Comisia să furnizeze informații detaliate cu privire la fondurile disponibile pentru romi, să examineze obstacolele existente și să le ia în considerare în cadrul simplificării fondurilor;

255.  recunoaște că este important să se selecteze, folosind fondurile structurale și de investiții europene, proiecte pe termen lung pentru comunitățile de romi marginalizate;

256.  subliniază că este necesar să se stabilească criterii de selecție mai flexibile pentru proiectele ce vizează incluziunea romilor și a altor comunități marginalizate;

257.  invită Comisia să se asigure, în cursul următoarei perioade de programare sau la revizuirea programelor operaționale, că obiectivele de integrare a romilor înscrise strategiile naționale de integrare a lor se reflectă în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene la fiecare nivel operațional;

258.  îndeamnă statele membre și Comisia să furnizeze date statistice relevante și armonizate privind romii, care să permită o mai bună evaluare a incluziunii lor sociale, economice și administrative;

259.  subliniază că excluziunea lor în ceea ce privește acordarea de locuințe, lipsa de adăpost, excluziunea în educație, șomajul și discriminarea în accesul la locuri de muncă sunt adesea elemente principale ale marginalizării; prin urmare, subliniază importanța inițiativelor integrate, care includ locuințele, educația și accesul la locuri de muncă pentru romi și alte comunități marginalizate;

260.  subliniază că un obstacol major în combaterea discriminării romilor este rata foarte scăzută de raportare a cazurilor de discriminare către organizații sau instituții cum ar fi poliția sau serviciile sociale; invită, prin urmare, statele membre să adopte o strategie pentru a remedia discriminarea instituțională și pentru a învinge neîncrederea în instituții a romilor;

261.  invită Comisia să elaboreze, în parteneriat cu reprezentanții comunităților marginalizate, mai ales cu populațiile de romi și cu „instituțiile specializate”, cursuri de instruire a autorităților publice din statele membre pentru a combate practicile discriminatorii și pentru a oferi un exemplu de promovare a incluziunii printr-un dialog sănătos, constructiv și eficace;

262.  reamintește de existența Programului UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, cu fonduri de 900 de milioane de euro pentru perioada 2014-2020, care acordă o atenție deosebită persoanelor vulnerabile și combaterii sărăciei și excluziunii sociale;

263.  invită Comisia să ia în considerare crearea unui fond european dedicat incluziunii romilor și a altor comunități marginalizate și invită Comisia să asigure un control adecvat al cheltuielilor din cadrul acestor fonduri;

264.  invită Comisia să elaboreze o veritabilă strategie europeană pentru incluziunea romilor, care să fie un plan de acțiune european pregătit și aplicat la toate nivelurile politice și administrative, cu implicarea reprezentanților comunității rome și care să aibă la bază valorile fundamentale ale egalității, accesului la drepturi și nediscriminării; subliniază că această strategie trebuie să contribuie la incluziunea efectivă a romilor și la accesul acestora la educație, ocuparea forței de muncă, locuințe, cultură, asistență medicală, la participarea lor chestiunile publice, la formare și la libera circulație în interiorul Uniunii Europene;

265.  subliniază, însă, că e datoria statelor membre să ia toate măsurile necesare de sprijin pentru romi și să garanteze aplicarea uniformă a legislației naționale și a tuturor drepturilor pe teritoriul lor, fără niciun fel de discriminare;

Partea a XX-a – Raportul special nr. 15/2016 al Curții de Conturi intitulat „A gestionat Comisia în mod eficace ajutorul umanitar furnizat populațiilor afectate de conflicte în regiunea Marilor Lacuri Africane?”

266.  salută publicarea raportului special care examinează riscurile legate de o abordare orientată spre rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și de cooperare și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

267.  salută constatările potrivit cărora ajutorul umanitar a fost gestionat în mod eficace, îndeosebi într-un mediu de lucru dificil, caracterizat de insecuritate și impredictibilitate, care au reprezentat un adevărat obstacol în calea implementării eficiente;

268.  invită Comisia să își continue eforturile în vederea creării de legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare, atunci când condițiile de la fața locului permit acest lucru; o modalitate de a realiza acest lucru ar putea fi o platformă permanentă care să asigure care să creeze o legătură între serviciile din acest domeniu (ajutor de urgență, reabilitare și dezvoltare). o astfel de platformă ar putea servi, printre altele, la identificarea potențialelor programe care pot fi combinate; consideră că ar trebui introduse, ori de câte ori este posibil, abordări integrate cu obiective de coordonare stabilite clar și o strategie coerentă la nivel de țară/de regiune în rândul tuturor părților interesate;

269.  solicită, în plus, serviciilor Comisiei să realizeze o tranziție mai bună de la activitățile pe termen scurt din domeniul ajutorului umanitar la intervenții pe termen lung în materie de dezvoltare și să realizeze o coordonare coerentă nu numai între diferiții actori ai Uniunii, ci și o coordonare cu prioritățile naționale și cu alte organizații internaționale prin adoptarea unei strategii comune, cu ajutorul unui cadru comun în materie de ajutor umanitar și de dezvoltare;

270.  consideră că este necesar să se realizeze o evaluare sistemică a rezultatelor reale ale intervențiilor umanitare, care să includă o evaluare a costurilor administrative din regiune, punându-se un accent mai mare pe eficiență și elaborându-se, eventual, criterii de referință pentru elementele de cost comune și periodice;

271.  încurajează, acolo unde este posibil, o mai bună adaptare a calendarelor la mediul în care se intervine, pentru a se evita prelungirile îndelungate și costisitoare;

272.  invită instituțiile competente ale UE și ONU să respecte pe deplin și să pună în aplicare Acordul-cadru financiar și administrativ; solicită Comisiei să prezinte un raport Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a acordului și a orientărilor referitoare la acesta, să identifice domeniile care necesită îmbunătățiri și să formuleze propuneri în acest sens;

273.  reamintește că raportările ONU și ale organizațiilor internaționale ar trebui să asigure o trasabilitate cât mai precisă a fondurilor, să permită comparații cu aspectele operaționale ale furnizării ajutorului convenite la începutul intervenției și să ofere totodată un feedback util serviciilor Comisiei; subliniază că este important ca organizațiile partenere să ofere Comisiei rapoarte în timp util, pentru a permite gestionarea sau ajustarea rapidă a reacției umanitare și a modalităților de finanțare;

274.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească răspunderea ONU și transparența utilizării resurselor UE, precum și performanțele obținute în transpunerea în practică a orientărilor și obiectivelor strategice în materie de ajutor umanitar și dezvoltare convenite pe plan internațional;

275.  solicită Comisiei să introducă evaluări ale rezultatelor la nivelul planurilor de furnizare a ajutorului umanitar (HIP), pentru a permite elaborarea unor criterii de referință pentru acestea și schimbul de bune practici;

276.  regretă informațiile incomplete sau insuficient de orientate către rezultate, care împiedică Comisia să își exercite în mod corespunzător atribuția de monitorizare;

277.  insistă asupra necesității de a asigura un nivel maxim de transparență și răspundere instituțională la toate nivelurile, prin garantarea accesului la informații bugetare exhaustive și fiabile și la date financiare referitoare la proiectele cu finanțare din partea UE, pentru a permite Parlamentului să își exercite controlul.

Partea a XXI-a – Raportul special nr. 16/2016 al Curții de Conturi intitulat „Obiectivele în materie de educație ale UE: programele operaționale sunt aliniate la aceste obiective, însă există deficiențe în ceea ce privește măsurarea performanței

278.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și se arată mulțumit de faptul că Comisia le acceptă și le va lua în considerare;

279.  salută faptul că Comisia a pus în aplicare recomandările anterioare ale Curții în cadrul juridic privind fondurile ESI pentru perioada 2014-2020, oferind astfel garanția unui mai bun raport costuri-beneficii, și anume prin intermediul cadrului și al rezervei de performanță, prin condiționalități ex-ante, prin rezultate comune și prin indicatori de rezultate;

280.  subliniază că este necesar să se acorde atenție deosebită performanțelor și rezultatelor și este mulțumit deoarece noul cadru reglementare pentru perioada de programare 2014-2020 conține dispoziții privind comunicarea de către statele membre a rezultatelor obținute;

281.  observă deficiențe în procesul de evaluare a performanțelor, mai ales în stabilirea obiectivelor și a indicatorilor de rezultat pentru proiecte puse în aplicare în perioada 2007-2013; regretă că indicatorii de rezultat nu sunt încă complet fiabili și speră ca neajunsurile să fie corectate în a doua jumătate a perioadei de programare 2014-2020;

282.  salută tendința de reducere a ratei abandonului școlar timpuriu și de absolvire a unei forme de învățământ terțiar; invită statele membre să-și alinieze obiectivele specifice naționale la obiectivul UE, pentru o mai bună realizare a obiectivelor în materie de educație;

283.  remarcă că obiectivul privind rata de ocupare a forței de muncă pentru noii absolvenți în UE a fost stabilit la 82% până în 2020, iar patru dintre cele cinci state membre vizitate încă nu au îndeplinit acest obiectiv; subliniază că acele patru state membre s-au confruntat cu o criză economică gravă, de pe urma căreia încep să-și revină abia acum; consideră că este încă posibil ca acele state membre să atingă obiectivul, ba chiar să-l depășească;

284.  subliniază că este important să se mențină un nivel suficient de ridicat al investițiilor Uniunii în educație, dată fiind legătura puternică dintre nivelul de instruire și capacitatea de inserție profesională.

Partea a XXII-a – Raportul special nr. 17/2016 al Curții de Conturi intitulat „Instituțiile UE ar putea face mai multe pentru a facilita accesul la procedurile lor de achiziții publice”

285.  salută constatările și recomandările Raportului special nr. 17/2016 al Curții (descărcarea de gestiune pentru 2015): „Instituțiile UE ar putea face mai multe pentru a facilita accesul la procedurile lor de achiziții publice.”

286.  solicită o mai mare transparență a achizițiilor publice în instituțiile UE, precum și la nivel național, prin punerea la dispoziția publicului a documentelor și a informațiilor privind achizițiile publice; consideră că vizibilitatea pe internet a activităților de achiziții publice ale instituțiilor UE este insuficientă, informațiile sunt incomplete, imprecise și disipate pe diferite site-uri internet;

287.  sprijină cu fermitate recomandarea Curții adresată instituțiilor UE de a crea un ghișeu electronic unic comun pentru activitățile lor de achiziții publice, care să permită operatorilor economici să găsească toate informațiile relevante într-un singur loc pe internet și să interacționeze cu instituțiile UE prin intermediul acestui site internet; consideră că procedurile de achiziție, inclusiv comunicarea privind normele aplicabile, oportunitățile de afaceri și documentele relevante pentru procedura de atribuire, depunerea ofertelor și toate celelalte comunicări între instituții și operatorii economici ar trebui să fie gestionate prin intermediul unui astfel de ghișeu unic.

288.  solicită site-ul internet al Comisiei privind fondurile europene plătite statelor membre să fie pus la dispoziție în una dintre cele trei limbi de lucru ale instituțiilor și să includă aceleași informații pentru toate statele membre, precizând cel puțin valoarea și obiectul contractului, numele contractantului, numele subcontractanților (dacă este cazul), durata contractului și dacă există documente suplimentare; subliniază că acest lucru va permite ONG-urilor și cetățenilor din toate statele membre să urmărească modul în care sunt cheltuiți banii și eficiența proiectelor din punctul de vedere al costurilor;

289.  insistă că autorităților contractante le revine rolul de a asigura achiziții publice care să fie bazate pe piață, să atragă un număr suficient de oferte și să ofere un acces echilibrat tuturor operatorilor economici; este de acord cu Curtea referitor la faptul că, pentru revizuirea în curs, din 2016, a Regulamentului financiar al UE, Comisia ar trebui să propună un set unic de norme pentru achizițiile publice; subliniază că participarea întreprinderilor mici și mijlocii ar trebui încurajată în mod deschis, spre deosebire de situația actuală, în care sunt avantajați doar operatorii mari; consideră că în setul unic de norme ar trebui incluse reguli privind prospectarea pieței înainte de încheierea contractelor imobiliare și privind regimul lingvistic pentru procedurile de achiziții, iar cazurile în care nu s-a respectat Directiva privind achizițiile publice(14) din 2014 ar trebui justificate.

290.  reamintește că utilizarea de către autoritățile contractante a procedurilor de achiziție restrânse descurajează potențialii ofertanți, împiedică transparența și răspândirea informațiilor despre cum sunt utilizați banii contribuabililor; subliniază că Consiliul a utilizat proceduri de licitație restrânse pentru marea majoritate a licitațiilor sale și că toate instituțiile UE au atribuit, în perioada 2010-2014, 25% din contractele lor sau un procent chiar mai mare pe baza unei proceduri restrânse; solicită ca aceste proceduri să fie utilizate într-un număr foarte limitat de cazuri, justificate corespunzător;

291.  observă că Parlamentul publică, pe site-ul său internet, lista anuală completă a tuturor contractanților săi care au obținut contracte cu o valoare mai mare de 15 000 de euro, însă nu publică toate contractele; îndeamnă toate instituțiile să pună la dispoziția publicului informații complete privind toți contractanții și contractele atribuite prin procedura de achiziții publice, inclusiv privind cazurile de atribuire directă sau cele în care s-a recurs la procedura de licitație restrânsă;

292.  subliniază că este necesară o publicitate mai largă și că anunțurile de participare ar trebui publicate în mod transparent pentru toți operatorii; reamintește că, conform constatărilor Curții, „Parlamentul European a apelat la o procedură de negociere pentru a încheia un «contract imobiliar» în valoare de 133,6 milioane de euro pentru o clădire din Bruxelles, cu toate că clădirea respectivă încă nu exista la momentul semnării contractului, la 27 iunie 2012”, nerespectând regula conform căreia numai clădirile existente pot face obiectul derogării de la procedura de concurs pe o bază cât mai largă prevăzută la articolul 134 alineatul (1) din normele de aplicare a Regulamentului financiar; subliniază cu fermitate că toate clădirile aflate încă în construcție sau clădirile neconstruite încă trebuie să facă obiectul unor metode de atribuire deschise și competitive și consideră că această abordare ar trebui utilizată pentru toate contractele imobiliare, date fiind complexitatea contractelor și sumele importante implicate;

293.  este de acord cu Curtea asupra faptului că instituțiile UE ar trebui să fragmenteze contractele în loturi ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru a crește participarea la procedurile lor de achiziții; subliniază că, în 2014, Consiliul a atribuit un contract-cadru cu o durată de 10 ani și cu o valoare de peste 93 de milioane de euro pentru gestionarea, întreținerea, repararea și adaptarea instalațiilor tehnice din clădirile sale actuale sau viitoare unei singure întreprinderi, fără a fi apelat la fragmentarea pe loturi; menționează că Comisia a procedat la fel, în 2015, în cazul contractului cu o durată de cinci ani pentru serviciul de consultanță juridică gratuită oferit de Uniunea Europeană denumit „Europa ta – Consiliere”, contract cu o valoare de circa 9 milioane EUR; subliniază că lipsa fragmentării și durata excesiv de lungă a contractelor-cadru (zece sau șapte ani, cu recordul de 17 ani pentru un contract atribuit de Consiliu pentru clădirea Justus Lipsius) distruge concurența, încurajează lipsa de transparență și creează un mediu propice corupției; solicită, așadar, tuturor instituțiilor să pună capăt acestor practici, care sunt complet contrare spiritului transparenței și bunelor practici pe care ar trebui să le promoveze UE.

294.  solicită ca toate instituțiile UE să conceapă și să pună în practică instrumente și metode corespunzătoare pentru realizarea auditurilor și evaluărilor, în scopul identificării și semnalării neregularităților; reiterează că este necesară o tehnologie mai performantă de monitorizare, detectare, analiză și raportare în lupta împotriva fraudei și a corupției; insistă că aceste cunoștințe trebuie să fie puse și la dispoziția statelor membre; subliniază rolul central al persoanelor care semnalează nereguli în denunțarea faptelor ilegale și reamintește că toate instituțiile și agențiile europene trebuie să adopte norme interne obligatorii pentru protecția persoanelor care semnalează nereguli, în conformitate cu articolul 22c din Statutul funcționarilor UE, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014;

295.  este de acord cu Curtea privind faptul că Comisia ar trebui să propună modificarea Regulamentului financiar al UE, astfel încât acesta să permită o examinare rapidă a contestațiilor depuse de operatorii economici care consideră că nu au fost tratați corect; remarcă faptul că această examinare ar trebui să aibă loc înainte ca operatorii economici să apeleze la Ombudsmanul European sau la instanțele Uniunii;

296.  consideră că asigurarea respectării legii în domeniul achizițiilor publice poate fi garantată în primul rând prin instituirea unor organisme și agenții de investigație competente și independente, a căror sarcină principală să fie investigarea corupției din segmentul achizițiilor publice; subliniază că instituțiile Uniunii și statele membre ar trebui să facă schimb de informații privind achizițiile publice, atât între ele, cât și cu OLAF, Europol, Eurojust și alte organe de anchetă; recomandă cu fermitate ca instituțiile cu competențe de investigare, în special OLAF, să își îmbunătățească sistemele de gestionare a cazurilor pentru a putea elabora rapoarte și statistici privind diferitele tipuri de acuzații care fac obiectul investigațiilor și privind rezultatul acestor investigații;

297.  salută concluzia Curții potrivit căreia instituțiile Uniunii trebuie să creeze un registru unic de informații accesibile publicului referitoare la contractele lor de achiziții publice pentru a permite o monitorizare ex post eficace a activităților lor de achiziții;

298.  subliniază că colectarea centralizată a datelor privind achizițiile publice contribuie la crearea unor statistici relevante, corecte și detaliate, cu scopul de a preveni, detecta și ancheta corupția în segmentul achizițiilor publice și de a lua toate măsurile corespunzătoare împotriva acesteia; subliniază că adăugarea unor câmpuri de date în bazele de date centrale privind achizițiile publice (inclusiv portalul TED) ar putea indica situațiile problematice legate de anumite nereguli din segmentul achizițiilor publice; solicită instituțiilor Uniunii să se asigure că aceste baze de date vor fi completate integral și în timp util;

299.  subliniază rolul jurnaliștilor de investigație și al ONG-urilor în asigurarea transparenței procesului de achiziții publice și în identificarea fraudelor sau a potențialelor conflicte de interese; crede cu tărie că categoriile menționate mai sus ar trebui să aibă acces complet la ARACHNE, ORBIS și la alte instrumente și baze de date asemănătoare care permit identificarea oricăror potențiale conflicte de interese sau cazuri de corupție în domeniul achizițiilor publice în instituțiile europene, precum și în statele membre, în special în ceea ce privește achizițiile făcute cu fonduri europene;

300.  îndeamnă toate instituțiile și agențiile să publice întotdeauna CV-urile și declarațiile de interese ale personalului care ocupă posturi de conducere de nivel mediu și superior, ale membrilor, ale experților și ale membrilor organelor sau structurilor de conducere de orice fel, chiar și în cazul experților detașați din alte state membre, dat fiind că CV-urile acestor experți ar trebui să fie mereu accesibile publicului; subliniază că declarația privind lipsa conflictului de interese folosită încă de unele instituții și agenții nu este un document potrivit pentru publicare, dat fiind că aprecierea existenței sau lipsei conflictului de interese ar trebui efectuată întotdeauna de o structură sau o organizație terță independentă;

301.  solicită Curții să publice în mod regulat istoricul tuturor abuzurilor privind cazuri de semnalare a unor nereguli, precum și istoricul tuturor situațiilor de conflict de interese sau de „uși turnante” identificate în timpul proceselor de monitorizare sau de auditare și solicită, de asemenea, Curții să publice cel puțin anual rapoarte speciale privind politicile și cazurile de conflicte de interese descoperite în toate agențiile și întreprinderile comune europene, concentrându-se mai ales asupra cazurilor care au legătură cu industria;

302.  salută recomandarea Curții ca instituțiile Uniunii să recurgă la evaluări inter pares în vederea învățării reciproce și în vederea schimbului de bune practici în materie de achiziții publice.

Partea a XXIII-a – Raportul special nr. 18/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili”

303.  salută raportul special al Curții privind sistemul uniunii de certificare a biocarburanților durabili, mai ales comentariile și recomandările formulate de Curte; constată că Comisia a acceptat fără rezerve patru din cele cinci recomandări și a acceptat parțial o recomandare; invită Comisia să ia în calcul o acceptare integrală a recomandării privind fiabilitatea datelor oferite de statele membre;

304.  observă că Uniunea este considerată un lider în ce privește politica globală de mediu, stabilind standarde de mediu la nivel internațional, oferind exemple de bune practici în protecția mediului și păstrând o prezență competitivă pe piața globală; constată că, în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, Uniunea propune ca obiectiv pentru 2050 „o viață bună, în limitele planetei”; observă că una dintre priorități este să ne asigurăm că prosperitatea și mediul sănătos vor fi rezultatul unei economii inovatoare, circulare, în care nu se irosește nimic și în care resursele naturale sunt gestionate în mod durabil, biodiversitatea este protejată, prețuită și refăcută, astfel încât să sporească rezistența societății noastre;

305.  constată că Uniunea și-a luat, prin Directiva privind energia din surse regenerabile, angajamentul de a asigura că ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în toate formele de transporturi până în 2020 va reprezenta cel puțin 10 %, obiectiv care poate fi îndeplinit doar prin folosirea la scară largă a biocarburanților; constată totuși că producția în sine de biocarburanți ar putea fi asociată cu anumite riscuri privind utilizarea terenurilor și, prin urmare, trebuie asigurată durabilitatea acestora;

306.  subliniază că un sistem eficient și fiabil de certificare a biocarburanților durabili este una dintre etapele importante pentru îndeplinirea priorităților politice stabilite în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu; observă că durabilitatea carburanților este certificată prin sisteme voluntare recunoscute de Comisie; regretă că Curtea a considerat că sistemul Uniunii de certificare a durabilității biocarburanților nu este complet fiabil;

307.  constată, cu părere de rău, că procedura de recunoaștere a Comisiei nu ia în calcul unele dintre aspectele-cheie ale durabilității și ale comerțului echitabil, precum conflictele funciare, munca forțată sau munca copiilor, condițiile precare de muncă ale fermierilor, pericolele pentru sănătate și siguranță și impactul schimbărilor indirecte a utilizării terenurilor, care sunt considerate foarte relevante în contexte diferite; consideră că aceasta este o dovadă de lipsă de consecvență a politicilor Comisiei; cere Comisiei să își regândească procedurile de evaluare într-un mod mai cuprinzător și să includă aceste aspecte în procedura sa de verificare a sistemelor voluntare; cere Comisiei să impună sistemelor voluntare să raporteze anual, pe baza activităților de certificare desfășurate și a informațiilor relevante referitoare la riscurile menționate mai sus;

308.  constată că, până în prezent, Comisia a transmis două rapoarte privind impactul politicii Uniunii privind biocarburanții asupra durabilității sociale din UE și din țări terțe și asupra disponibilității produselor alimentare la prețuri accesibile; observă, cu părere de rău, că informația din rapoarte este mai degrabă limitată și oferă concluzii destul de neclare; cere Comisiei să îmbunătățească sistemul de raportare și să ofere Parlamentului o analiză detaliată, pentru a informa publicul despre aceste chestiuni importante;

309.  constată cu deosebită îngrijorare că producția de biocarburanți ar putea concura cu culturile alimentare și că răspândirea foarte largă a culturilor pentru producția de biocarburanți poate avea un efect uriaș asupra standardelor de mediu și de sănătate în țările în curs de dezvoltare, de exemplu, din America de Sud sau Asia de Sud, iar acest lucru poate duce la defrișări în masă și la declinul agriculturii tradiționale, ceea ce ar avea efecte socioeconomice pe termen lung asupra comunităților locale; regretă că raportul din 2015 al Comisiei nu abordează chestiuni mai ample de dezvoltare din țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să adopte o abordare mai consecventă și mai coerentă față de politicile sale privind mediul, energia, dezvoltarea și alte probleme conexe; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită efectelor schimbării indirecte a utilizării terenurilor;

310.  constată cu regret că Comisia a emis decizii de recunoaștere a unor sisteme voluntare care nu dispuneau de proceduri de verificare corespunzătoare prin care să se garanteze că materiile prime utilizate în producția de biocarburanți din deșeuri erau, într-adevăr, deșeuri, sau că materiile prime pentru biocarburanți cultivate în Uniune îndeplineau, într-adevăr, cerințele de mediu ale UE pentru agricultură; solicită Comisiei să verifice dacă producătorii europeni de materii prime destinate producției de biocarburanți respectă cu adevărat cerințele de mediu ale Uniunii pentru agricultură; solicită Comisiei să furnizeze suficiente dovezi privind proveniența deșeurilor și a reziduurilor utilizate în producția de biocarburanți;

311.  constată cu îngrijorare că unele dintre sistemele recunoscute nu erau suficient de transparente sau aveau structuri de guvernanță alcătuite numai din reprezentanți ai unui număr mic de operatori economici; solicită Comisiei să se asigure că sistemele voluntare sunt în afara oricărui conflict de interese și să stabilească o comunicare eficientă cu alte părți interesate;

312.  solicită Comisiei să asigure în continuare transparența sistemelor voluntare și a operatorilor economici, cerând să se creeze, pentru fiecare sistem, câte un site internet oficial care să ofere informații publice amănunțite privind sistemele voluntare, procedurile lor de certificare, personalul angajat, certificatele emise, rapoartele de audit, reclamațiile și operatorii economici cu care cooperează;

313.  constată cu îngrijorare că Comisia nu monitorizează funcționarea sistemelor voluntare recunoscute și, prin urmare, nu poate obține asigurări privind calitatea certificărilor; constată cu regret că lipsește un sistem de reclamații specific, ceea ce nu permite Comisiei să verifice dacă reclamațiile sunt tratate corect; solicită Comisiei să introducă un sistem de monitorizare care va controla dacă certificarea sistemelor voluntare îndeplinește criteriile de recunoaștere; solicită Comisiei să ceară, pentru sistemele voluntare, crearea, pe site-ul internet, a unor sisteme de depunere a reclamațiilor transparente, ușor de utilizat, informative și accesibile; solicită Comisiei să monitorizeze sistemul de depunere a reclamațiilor și să ia măsuri, dacă este cazul;

314.  salută faptul că Comisia emite note de orientare generale privind sistemele voluntare, care ar putea contribui la promovarea bunelor practici și la o creștere a eficacității; constată însă că notele nu sunt obligatorii și nu au fost puse în aplicare în întregime; invită Comisia să dispună obligativitatea notelor de orientare privind sistemele voluntare, pentru a se asigura că cerințele sunt îndeplinite;

315.  constată că responsabilitatea de a garanta fiabilitatea statisticilor comunicate Comisiei privind durabilitatea biocarburanților le revine statelor membre, însă că există riscul supraestimării statisticilor; solicită Comisiei să introducă pentru statele membre obligația de a-și susține statisticile cu dovezi corespunzătoare, de exemplu, sub forma unui certificat sau a unei declarații emise de entitatea responsabilă de colectarea datelor privind biocarburanții durabili și de transmiterea lor către autoritatea națională, care le trimite ulterior către Eurostat;

316.  reiterează că, deseori, informațiile transmise de statele membre nu sunt comparabile, din cauza definițiilor variabile, făcând, practic, imposibilă verificarea situației reale; invită Comisia să armonizeze definiția substanțelor considerate deșeuri care nu sunt incluse în lista prevăzută de Directiva privind energia din surse regenerabile și care sunt folosite pentru producerea biocarburanților avansați în instalațiile înființate înainte de adoptarea Directivei (UE) 2015/1513 de modificare a Directivei privind energia din surse regenerabile;

317.  constată cu îngrijorare că valoarea specifică a biocarburanților produși din deșeuri și reziduuri (contabilizată dublu) crește riscul de fraudă; subliniază necesitatea dialogului dintre Comisie și statele membre pe tema monitorizării și prevenirii fraudelor; invită Comisia să inițieze un astfel de dialog;

318.  salută exemplul sistemului voluntar menționat în raportul Curții, care stabilește standarde ridicate pentru producția durabilă, nu doar cu scopul de a preveni daune ecologice, inclusiv prin protecția solului, a apei și a aerului, ci și de a asigura condiții de lucru corespunzătoare și protecția sănătății lucrătorilor agricoli, precum și respectarea drepturilor omului, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor asupra terenurilor; consideră că acesta este un exemplu de bună practică; invită Comisia să ia în considerare crearea unei platforme pentru sistemele voluntare în cadrul căreia s-ar putea face schimb de bune practici.

Partea a XXIV-a – Raportul special nr. 19/2016 intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”

319.  salută constatările și recomandările Raportului special nr. 19/2016 al Curții: „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”;

320.  regretă că prezentarea generală a instrumentelor financiare nu a putut să descrie o acțiune de succes pentru îmbunătățirea investițiilor în Uniune; remarcă faptul că atât Comisia, în primul rând, cât și statele membre și-au asumat riscuri mai mari și regretă că nu a existat o contribuție semnificativă din partea sectorului privat la capitalul acestor instrumente;

321.  subliniază că costurile și comisioanele de gestiune au un nivel ridicat în comparație cu sprijinul financiar real acordat destinatarilor finali; propune stabilirea de plafoane fiscale pentru intermediarii financiari; subliniază că dimensiunile fondurilor specifice din cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) și al Fondului social european (FSE) ar trebui reevaluate, astfel încât, acolo unde este posibil, să se beneficieze de eventualele economii semnificative de la nivelul costurilor pe care le implică funcționarea acestor fonduri;

322.  consideră că Comisia se află într-o poziție privilegiată pentru a oferi statelor membre orientări suplimentare cu privire la modalitățile de înființare a unor astfel de instrumente financiare (gestionate direct sau indirect de Comisie) în statele membre ori la nivelul UE; subliniază importanța de a se asigura că instrumentele financiare nu fac obiectul unor mecanisme inacceptabile de evitare a obligațiilor fiscale;

323.  este preocupat de faptul că, în anumite cazuri, s-a recurs la soluții fiscale anticipate pentru a face instrumentele financiare mai atractive pentru investitorii din sectorul privat; regretă că, potrivit Comisiei, soluțiile fiscale anticipate în sine nu pot fi considerate ca fiind contrare propriei politici; solicită Comisiei să împiedice orice formă de soluție fiscală anticipată în contextul utilizării instrumentelor financiare ale Uniunii;

324.  este de părere că, la crearea instrumentelor financiare pentru fondurile structurale și de investiții europene, trebuie să se țină seama de învățămintele desprinse din perioada de programare auditată (2007-2013); consideră, în special, că propunerile ar trebui să aibă în vedere mai degrabă performanța și rezultatele decât simpla respectare a normelor; consideră că proiectele trebuie să adauge mai multă valoare specializării regionale și dezvoltării economice a regiunilor europene.

325.  regretă că temeiul juridic din perioada anterioară a făcut posibil ca statele membre să înghețe o parte din contribuție în conturile băncilor și ale intermediarilor financiari care administrează fondurile, fără ca sumele respective să fie efectiv utilizate în scopurile prevăzute; ia act de modificările introduse de Comisie în orientările sale finale; solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ situația, pentru ca astfel de practici să fie evitate;

326.  consideră că efectul de pârghie ar trebui să ilustreze măsura în care s-a atras finanțare privată prin contribuțiile financiare inițiale, atât ale Uniunii, cât și ale statelor membre; regretă că constatările raportului special al Curții arată că instrumentele financiare care făceau obiectul gestiunii partajate și al celei centralizate nu s-au bucurat de succes în atragerea de capital privat; consideră că cofinanțarea instrumentelor financiare de către statele membre ar trebui considerată, împreună cu contribuția Uniunii, ca făcând parte din finanțarea publică;

327.  solicită Comisiei să formuleze o definiție a efectului de pârghie al instrumentelor financiare, care să fie aplicabilă în toate domeniile bugetului UE și care să facă o distincție clară între efectul de pârghie al contribuțiilor private și al contribuțiilor naționale publice mobilizate în cadrul programelor operaționale și/sau efectul de pârghie al contribuțiilor suplimentare de capital public sau privat, ținând seama, totodată, de tipul instrumentului implicat;

recomandă statelor membre să facă eforturi suplimentare de colectare, gestionare și partajare a datelor privind efectul circular al instrumentelor financiare;

328.  atrage atenția cu privire la necesitatea de a oferi de la început o estimare clară și concretă a efectului de pârghie pentru viitoarele fonduri ale instrumentelor financiare; în ceea ce privește instrumentele financiare aferente FEDR și FSE din perioada de programare 2007-2013, se așteaptă ca Comisia să se asigure că statele membre pun la dispoziție date complete și fiabile cu privire la contribuțiile private la capitalul de dotare, furnizate atât în cadrul programelor operaționale, cât și în plus față de acestea;

329.  consideră că, înainte de a se lua o decizie cu privire la măsurile de inginerie financiară ale proiectelor de infrastructură relevante, autoritățile de management ar trebui să se asigure că propunerea lor este justificată în mod corespunzător printr-o evaluare ex ante independentă de înaltă calitate, pe baza unei metodologii standardizate și convenite de comun acord; susține opinia conform căreia, înainte de aprobarea programelor operaționale care conțin proiecte de infrastructură relevante, Comisia ar trebui să verifice coerența lor cu evaluarea ex ante independentă și să asigure calitatea acesteia din urmă;

330.  recomandă autorităților de management ca remunerația administratorilor de fonduri să fie corelată cu calitatea investițiilor realizate efectiv, aceasta fiind măsurată în funcție de contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor strategice ale programului operațional și la valoarea resurselor restituite operațiunii în urma investițiilor realizate prin instrumentul respectiv;

331.  recomandă o abordare proactivă din partea autorităților de management și a instituțiilor Uniunii, precum și acordarea de asistență tehnică pe teren privind mai buna utilizare a instrumentelor financiare la nivel regional;

332.  susține cu fermitate că Comisia ar trebui să realizeze o analiză comparativă a costurilor de implementare a granturilor și a instrumentelor financiare (care fac obiectul gestiunii partajate și al celei centralizate) pentru perioada de programare 2014-2020, cu scopul de a stabili nivelul real al acestora și impactul lor asupra îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și asupra celui de al 11-lea obiectiv tematic al politicii de coeziune; consideră că astfel de informații ar avea o relevanță deosebită pentru elaborarea propunerilor legislative pentru perioada post-2020; solicită ca, până la sfârșitul anului 2019, să se realizeze o evaluare completă a performanței, cu scopul de a analiza viitorul acestor instrumente.

Partea a XXV-a – Raportul special nr. 20/2016 al Curții de Conturi intitulat „Consolidarea capacității administrative în Muntenegru: au fost înregistrate progrese, însă este nevoie de rezultate mai bune în numeroase domenii-cheie”

333.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de ele în eforturile sale de consolidare a capacității administrative în Muntenegru;

334.  salută faptul că asistența pentru preaderare acordată de UE a ajutat la consolidarea capacității administrative; constată, cu toate acesta, că în anumite domenii-cheie nu s-au înregistrat decât progrese foarte lente;

335.  regretă faptul că, deși proiectele au produs, în general, rezultatele așteptate, acestea nu au fost întotdeauna sustenabile, situație pentru care voința politică a autorităților naționale și factorii externi sunt parțial responsabili; solicită Comisiei să se folosească de realizările proiectelor de succes care se dovedesc sustenabile, au o valoare adăugată clară și au fost puse în aplicare și gestionate în conformitate cu reglementările; solicită Comisiei să îmbunătățească planificarea strategică și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor, definindu-le ca o cerință clară;

336.  regretă că implicarea slabă din partea autorităților naționale influențează în mod negativ progresul consolidării capacității administrative; solicită autorităților naționale să monitorizeze rezultatele obținute în cadrul proiectelor pentru a crește eficacitatea; subliniază că este necesară o voință politică puternică pentru a încerca să se realizeze în mod eficace depolitizarea și moderarea administrației de stat;

337.  salută faptul că, în cele mai multe cazuri, proiectele au fost bine coordonate cu alte proiecte IPA sau intervenții ale finanțatorilor; subliniază, cu toate acestea, că au existat și cazuri de coordonare mai slabă, care au dus la suprapunerea unora dintre eforturi; invită Comisia să-și coordoneze mai bine activitățile ce vizează Muntenegru cu alte proiecte care implică beneficiari multipli;

338.  regretă că informațiile disponibile în rapoartele Comisiei nu erau suficiente pentru a arăta progresul în timp în ceea ce privește consolidarea capacității administrative; notează că rapoartele nu au evaluat mereu aceleași părți ale administrației publice, iar criteriile de evaluare a capacității administrative nu au fost întotdeauna foarte clare, ceea ce a făcut mai dificilă comparația în timp;

339.  salută, cu toate acestea, noua metodologie de evaluare anuală din rapoartele pe 2015 privind progresele înregistrate, care a demonstrat o mai bună armonizare a scalelor de evaluare și o comparabilitate mai bună; invită Comisia să continue să dezvolte și pe viitor acest sistem de raportare;

340.  ia notă de faptul că Comisia a utilizat corect mijloacele nefinanciare pentru a susține procesul de reformă sub forma unui dialog politic, subliniază, însă, că rămân nerezolvate probleme majore;

341.  regretă că, în ciuda anumitor rezultate obținute în ultimul an în ce privește punerea în aplicare a legislației anticorupție, progresul în combaterea corupției rămâne lent; subliniază că întregul sistem bazat pe statul de drept trebuie să producă mai multe rezultate concentrate anume pe consolidarea combaterii corupției și a crimei organizate; solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să consolideze capacitatea în domeniul investigațiilor financiare și al protecției persoanelor care semnalează nereguli;

342.  salută începerea activității Agenției anticorupție în 2016; constată, însă, că corupția continuă să fie răspândită în multe domenii și să reprezinte o problemă serioasă;

343.  observă că descentralizarea gestiunii proiectelor poate avea ca rezultat o consolidare valoroasă a capacităților structurilor operaționale, datorită verificărilor ex ante în detaliu; observă și că difuzarea bunelor practici în materie de gestionare a proiectelor acumulate în cadrul structurilor IPA către restul administrației publice care își desfășoară activitatea în același domeniu poate oferi rezultate potențial eficace; solicită Comisiei să exploateze aceste opțiuni pentru a crește eficacitatea consolidării capacităților în Muntenegru; solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să ia în considerare utilizarea cazurilor de bune practici pentru consolidarea capacităților;

344.  notează că Muntenegru este considerată cea mai avansată țară din regiune în procesul de aderare; subliniază că UE a jucat un rol esențial în țară; cu toate acestea, constată cu regret că Muntenegru a fost recent grav afectată de instabilitate politică și polarizare, precum și de o luptă tot mai tensionată pentru influență între Rusia și NATO, căreia țara i se va alătura în 2017; invită Comisia să continue dialogul politic cu autoritățile naționale pentru a ajuta la obținerea unor compromisuri între guvern și opoziție.

Partea a XXVI-a – Raportul special nr. 22/2016 al Curții de Conturi intitulat „Programele de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia: s-au realizat unele progrese în raport cu situația din 2011, dar se prefigurează o serie de dificultăți importante în viitor”

345.  salută angajamentul de care a dat dovadă Curtea în activitatea sa legată de dezafectarea centralelor nucleare, care se reflectă în prezentul raport special și în raportul special din 2011(15);

346.  susține recomandările Curții, majoritatea cărora au fost acceptate fără rezerve de Comisie;

347.  reamintește că, începând din 2012, Comisia pentru control bugetar a acordat o atenție deosebită problemei dezafectării nucleare și, prin urmare, în 2012, 2013 și 2014 a organizat misiuni de informare la cele trei centrale nucleare;

348.  subliniază că securitatea nucleară este esențială, nu doar pentru statele membre în cauză, ci și pentru întreaga populație a Uniunii și a regiunilor învecinate;

349.  subliniază că, în Lituania, îndepărtarea și stocarea intermediară în condiții de siguranță a barelor de combustibil nuclear de la unitatea 2 trebuie să fie o prioritate;

350.  reamintește că unul dintre principalele motive ale întârzierilor înregistrate în Lituania a fost că litigiile tehnice și comerciale dintre autoritățile naționale și contractanții externi au rămas nesoluționate timp de mai mulți ani; subliniază că, pentru a nu permite ca o astfel de problemă să afecteze procesul de dezafectare, ar trebui desemnate echipe speciale de gestionare a proiectelor; invită Comisia să precizeze dacă există astfel de echipe de gestionare a proiectelor în toate cele trei state membre în cauză;

351.  reamintește Comisiei că Biroul Suprem de Audit din Slovacia a programat desfășurarea unei misiuni de audit în cadrul JAVYS(16) în 2015; solicită să fie informat cu privire la constatările acestui audit; în acest context, solicită autorităților competente din Bulgaria și Lituania să auditeze procesul de dezafectare a centralelor nucleare Ignalina și Kozlodui;

352.  este preocupat de întârzierile înregistrate în ceea ce privește lucrările la instalațiile pentru depozitarea deșeurilor cu radioactivitate scăzută și medie; solicită Comisiei ca, înainte de votul în Parlament privind descărcarea de gestiune acordată Comisiei pentru exercițiul financiar 2015, să ofere informații actualizate comisiei competente a Parlamentului cu privire la progresele înregistrate;

353.  solicită Comisiei să informeze comisia competentă din cadrul Parlamentului cu privire la eforturile depuse pentru reducerea deficitului de finanțare, în special în Lituania;

354.  reamintește că Curtea a estimat costurile operațiunilor de dezafectare din cele trei state membre, inclusiv costurile depozitării definitive a deșeurilor cu radioactivitate ridicată și a combustibilului nuclear uzat, la 11 388 de milioane EUR; consideră că costurile operațiunilor de dezafectare nu ar trebui să includă costurile depozitării definitive a deșeurilor cu radioactivitate ridicată și a combustibilului nuclear uzat, deoarece acestea țin de responsabilitatea statelor membre și ar trebui acoperite din fonduri naționale;

355.  solicită Comisiei ca, împreună cu cele trei state membre în cauză, să prezinte un raport privind situația actuală a gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive generate de dezafectarea celor trei centrale nucleare;

356.  solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a explora opțiuni de identificare a depozitelor geologice pentru deșeurile cu radioactivitate ridicată;

357.  subliniază că închiderea centralei nucleare de la Ignalina a fost condiția stabilită de Uniune pentru aderarea Lituaniei, Uniunea angajându-se să ofere în schimb sprijin pentru închiderea și dezafectarea centralei și pentru atenuarea impactului social și economic al acestei măsuri, potrivit prevederilor Protocolului nr. 4 din tratatul de aderare; ia act de faptul că Lituania și-a îndeplinit obligațiile de a închide reactoarele nucleare ale centralei Ignalina în termenul convenit; se declară totuși preocupat de întârzierile înregistrate în procesul de dezafectare a centralei și recomandă, prin urmare, un control mai aprofundat al respectivului proces din partea autorităților Uniunii;

358.  reamintind că securitatea nucleară constituie un aspect de importanță capitală pentru întreaga populație a Uniunii și luând act de recomandările Curții privind continuarea finanțării, invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a nevoii de a continua programele specifice de finanțare pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia și după 2020; subliniază că orice nouă finanțare potențială acordată de Uniune după 2020 la propunerea Comisiei, în vederea dezafectării nucleare în cele trei state membre, ar trebui să fie însoțită de reguli clare și de stimulentele adecvate pentru realizarea dezafectării, cu mecanisme de control mai eficiente, atât în ceea ce privește resursa financiară, cât și termenele de execuție, ținându-se cont în același timp de nevoia de a utiliza eficient resursele financiare ale Uniunii;

359.  solicită Comisiei să se asigure că toate costurile viitoare aferente dezafectării nucleare și depozitării definitive a combustibilului uzat sunt contabilizate corect și sunt calculate în conformitate cu standardele internaționale și legislația Uniunii Europene;

360.  solicită Comisiei să evalueze planurile de acțiune din cele trei țări, cu scopul de a recomanda oferte comune pentru proiecte similare, în special în ceea ce privește consultanța și proiectarea instalațiilor de depozitare a deșeurilor;

361.  solicită Comisiei să evalueze procesul de dezafectare din Lituania, Bulgaria și Slovacia, inclusiv să aprecieze dacă asistența financiară a UE a fost utilizată eficient din punctul de vedere al costurilor în cursul perioadei financiare 2007-2013;

362.  solicită Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare să auditeze funcționarea fondurilor de sprijin pentru dezafectare în perioada 2007-2013;

363.  își exprimă îngrijorarea față de constatările Curții, potrivit cărora evaluarea realizată de Comisie cu privire la planurile de finanțare și la planurile detaliate de dezafectare pentru perioada de finanțare 2014-2020, mai exact, evaluarea celei de a doua și celei de a treia condiționalități ex ante(17), a fost necorespunzătoare; dorește să știe cine își asumă răspunderea financiară pentru acest eșec în cadrul Comisiei; în acest context, dorește să fie informat cu privire la planul de acțiune încheiat care a redresat deficiențele constatate.

Partea a XXVII-a – Raportul special nr. 23/2016 al Curții de Conturi intitulat „Transportul maritim în UE: în ape tulburi – multe investiții ineficace și nesustenabile”

364.  salută raportul Curții și aprobă recomandările sale;

365.  salută faptul că transportul pe mare în UE s-a intensificat în ultimul deceniu în pofida diferențelor considerabile de utilizare între porturile din statele membre;

366.  subliniază că politica de investiții în porturile din statele membre se stabilește în conformitate cu deciziile politice luate la nivel național, care pot fi diferite de strategia UE, definită, și ea, de statele membre; consideră că rolul fundamental al Comisiei ar trebui să fie acela de a asigura coerența acțiunilor naționale de finanțare a infrastructurilor europene cu politica Uniunii în domeniul transporturilor și a le alinia la strategiile de la nivelul Uniunii; regretă că Comisia nu dispune de toate instrumentele pentru a asigura această coerență;

367.  recunoaște că investițiile în infrastructura portuară sunt investiții pe termen lung; regretă că, în cele mai multe cazuri, randamentul investiției este însă scăzut și lent;

368.  regretă că, deși strategiile de dezvoltare a porturilor naționale au fost, în mare parte, elaborate, planurile solide de punere în aplicare și coordonarea constituie încă o serie de probleme;

369.  este profund preocupat de faptul că Curtea a constatat lipsa raportării despre datele agregate privind capacitatea, precum și raportarea deficitară privind capacitatea disponibilă;

370.  regretă că statele membre nu oferă informații privind capacitatea porturilor centrale, ceea ce împiedică monitorizarea capacității de către Comisie; subliniază că este important ca situația să se îmbunătățească, în așa fel încât Comisia să poată prezenta un plan de dezvoltare portuară la nivelul Uniunii; invită Comisia să creeze un sistem de raportare clar pentru datele transmise de statele membre;

371.  consideră că coordonarea dintre BEI și serviciile Comisiei poate fi îmbunătățită printr-o cooperare mai bună și prin proceduri mai transparente.

Partea a XXVIII-a – Raportul special nr. 25/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sistemul de identificare a parcelelor agricole este un instrument util pentru a stabili eligibilitatea terenurilor agricole, dar gestionarea sa ar mai putea fi îmbunătățită”

372.  recomandă ca, pe baza unei analize cuantificate a raportului costuri-beneficii- și pe baza unei evaluări a riscurilor, statele membre ar trebui să își intensifice, în actuala perioadă PAC, eforturile de îmbunătățire a fiabilității datelor din sistemele LPIS, pe baza unor actualizări realizate în timp util și cu rigurozitate. dată fiind complexitatea evaluării legate de sistemul proporțional-, statele membre care utilizează această opțiune ar trebui, în actuala perioadă PAC, să depună eforturi suplimentare pentru a elabora un catalog referitor la sistemul proporțional-, care să conțină descrieri și criterii de evaluare clare, precum și pentru a utiliza instrumente tehnice complementare cu scopul de a crește obiectivitatea analizei imaginilor ortofoto și de a asigura reproductibilitatea; de asemenea, statele membre ar trebui să aibă în vedere posibilitatea de a înregistra în sistemele lor LPIS datele privind proprietatea și drepturile obținute prin luarea în arendă, ori de câte ori acest lucru este fezabil și eficace din punctul de vedere al costurilor-;

373.  recomandă statelor membre ca, în actuala perioadă PAC, cu sprijinul Comisiei, să elaboreze și să instituie un cadru pentru evaluarea costurilor de funcționare și de actualizare a sistemelor lor LPIS; Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să măsoare performanța sistemelor LPIS și raportul cost-eficacitate al îmbunătățirilor aduse acestora;

374.  recomandă statelor membre să se asigure că, utilizând sistemele lor LPIS, identifică și înregistrează în mod fiabil și monitorizează apoi în mod eficace zonele de interes ecologic, pajiștile permanente și categoriile noi de teren; de asemenea, ele ar trebui să efectueze o analiză cost-beneficiu, introducând în LPIS toate elementele de peisaj protejate în cadrul ecocondiționalității sau al programelor de agromediu cu scopul de a îmbunătăți monitorizarea și protejarea acestor elemente benefice pentru mediu și pentru biodiversitate;

375.  recomandă Comisiei să re-examineze actualul cadru juridic cu scopul de a simplifica și de a raționaliza normele legate de LPIS_ pentru următoarea perioadă PAC, de exemplu re_analizând necesitatea pragului de stabilitate de 2 % și a regulii maximului de 100 de arbori;

376.  înainte de începerea exercițiului de evaluare a calității din 2017, Comisia ar trebui să procedeze la o analiză costuri-beneficii- pentru a stabili dacă reprezentativitatea eșantioanelor selectate pentru exercițiile de evaluare a calității ar putea fi îmbunătățită astfel încât să fie obținută o mai bună acoperire a populației de parcele din LPIS;

377.  începând din 2016, Comisia își ameliorează modul de monitorizare a rezultatelor exercițiului de evaluare a calității, analizând eventualele inconsecvențe în raportarea rezultatelor acestuia, asigurând urmărirea lor, transmițând feedback statelor membre și asigurându-se că sunt elaborate și executate planuri de acțiuni de remediere atunci când este necesar; de asemenea, Comisia ar trebui să efectueze o analiză anuală detaliată a tendințelor pentru fiecare stat membru și pentru fiecare tip de parcelă de referință, astfel încât eventualele probleme să poată fi identificate în timp util.

Partea a XXIX-a – Raportul special nr. 26/2016 al Curții de Conturi intitulat „Creșterea eficacității și simplificarea mecanismului de ecocondiționalitate prezintă în continuare unele provocări”

378.  Recomandă Comisiei să analizeze, în cadrul evaluării de impact cu privire la politica agricolă comună post-2020, în ce mod poate dezvolta în continuare setul de indicatori utilizați pentru a evalua performanța sistemului de eco-condiționalitate; recomandă, de asemenea, Comisiei să examinează modul în care poate lua în considerare, în cadrul indicatorilor săi, nivelul de conformitate a fermierilor cu normele de eco-condiționalitate, cu scopul de a consolida mecanismele de punere în aplicare și de a asigura respectarea standardelor de mediu în sectorul agriculturii și de a garanta, astfel, coerența PAC;

  pentru a garanta faptul că problemele apărute nu se vor repeta, Comisia va avea în vedere utilizarea unor cerințe diferite, în funcție de necesitățile teritoriale de la nivel local; în plus, nivelul plăților ar trebui să fie corelat în mai mare măsură cu obligațiile impuse fermierilor, astfel încât să poată fi atacate anumite probleme specifice legate de mediu și, în același timp, vor fi acordate compensații fermierilor pentru restricțiile care le-au fost impuse;

379.  recomandă Comisiei ca, pe viitor, să îmbunătățească partajarea informațiilor cu privire la încălcările normelor de eco-condiționalitate între serviciile vizate, astfel încât acestea să poată identifica mai ușor motivele de la baza încălcărilor și să poată lua măsuri adecvate cu privire la acestea;

380.  referitor la politica agricolă comună post-2020, solicită Comisiei să aibă în vedere îmbunătățirea normelor care reglementează controalele -la fața- locului privind eco-condiționalitatea și le va solicita statelor membre să aplice în continuare în mod eficient controalele administrative pe care le-au instituit, utilizând în acest scop toate informațiile disponibile; consideră că acest lucru ar permite o axare mai eficace asupra principalelor aspecte de controlat;

381.  recomandă Comisiei să analizeze, în cadrul evaluării de impact cu privire la politica agricolă comună post-2020, experiența coexistenței a două sisteme care funcționează cu obiective de mediu similare (standardele privind menținerea în bune condiții agricole și de mediu și „înverzirea”), cu scopul de a promova o mai mare sinergie între acestea; această analiză ar trebui să ia în considerare criterii precum impactul standardelor asupra mediului și nivelul din trecut de conformitate a fermierilor;

382.  încurajează Comisia să elaboreze, după prezentarea raportului referitor la performanța PAC programat pentru sfârșitul anului 2018, o metodologie de măsurare a costurilor sistemului de eco-condiționalitate;

383.  propune introducerea unor indicatori calitativi și stabilirea mai multor obiective concrete pentru măsurile de ecocondiționalitate; recomandă o metodă de aplicare facilă, rapidă și simplificată pentru beneficiari;

384.  recomandă Comisiei să încurajeze, pentru politica agricolă comună post-2020, o aplicare mai armonizată a sancțiunilor la nivelul UE prin clarificări suplimentare cu privire la conceptele de gravitate, amploare, persistență, repetare și intenție, ținând totuși seama de condițiile specifice din diferitele state membre; consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să se introducă un set de condiții minime la nivelul Uniunii;

385.  este de părere că este necesar ca în perioada de programare 2014–2020 și ulterior să se țină seama de învățămintele desprinse din perioada de programare 2007-2013, conform cărora indicatorii ar trebui să evalueze rezultatele efective ale punerii în aplicare a sistemului de ecocondiționalitate.

Partea a XXX-a – Raportul special nr. 27/2016 al Curții de Conturi intitulat „Guvernanța în cadrul Comisiei Europene: se aplică cele mai bune practici?”

386.  recomandă Comisiei ca, astfel cum solicită entitățile de interes public european, atunci când decide să nu urmeze bunele practici, ar trebui să explice motivele acestei alegeri; recomandă, de asemenea, acesteia să pună un accent puternic pe rezultate și să valorifice, în același timp, învățămintele desprinse din experiență;

387.  recomandă Comisiei:

a)  să invite IAS să efectueze mai multe activități de audit cu privire la aspecte de guvernanță de nivel înalt;

b)  să finalizeze procesul de aliniere a cadrului său de control intern la principiile COSO 2013;

c)  să devanseze și mai mult data de publicare a conturilor anuale;

d)  să reunească, sub autoritatea Președintelui său, informațiile deja prezentate într-o gamă de rapoarte existente într-un raport unic sau într-un ansamblu unic de rapoarte privind răspunderea de gestiune, care să conțină conturile, dar și:

-  o declarație privind guvernanța;

-  o examinare a riscurilor operaționale și strategice;

-  un raport privind performanța nefinanciară;

-  informații privind activitățile din cursul anului și îndeplinirea obiectivelor de politică;

-  un raport privind rolul și concluziile comitetului de audit; precum și

-  o declarație privind sustenabilitatea bugetară pe termen mediu și lung, însoțită, după caz, de trimiteri către informațiile conținute în alte rapoarte;

e)  să prezinte acest raport unic sau ansamblu unic de rapoarte privind răspunderea de gestiune în vederea auditului conturilor: acest raport unic sau ansamblu unic de rapoarte trebuie să fie analitic, compact, ușor de înțeles și accesibil pentru auditorii, angajații și cetățenii UE, respectând totodată cu strictețe standardele internaționale de contabilitate și utilizarea de bune practici;

f)  să publice ca parte a conturilor anuale sau a informațiilor care le însoțesc o estimare cu privire la nivelul de eroare, pe baza unei metodologii solide, și să implice părțile interesate, inclusiv Parlamentul European, în fiecare etapă, alegând metoda statistică pentru estimarea erorii; metodologia ar trebui să fie clară și coerentă;

g)  să actualizeze periodic mecanismele sale de guvernanță, să publice periodic o descriere a acestora și să explice motivele pentru care au fost alese anumite structuri și procese în raport cu cadrul selectat;

h)  să transforme Comitetul de monitorizare a auditurilor într-un comitet de audit cu o majoritate de membri externi independenți și să extindă mandatul acestuia pentru a include gestionarea riscurilor, raportarea financiară și activitățile și rezultatele unităților de verificare ex post și ale direcțiilor de audit.

388.  Parlamentul European insistă asupra următoarelor elemente:

a)  guvernanța la nivel înalt a organizațiilor internaționale trebuie să urmeze un model de afaceri și ar trebui să fie transparentă, fiabilă, responsabilă și, cel mai important, eficientă;

b) guvernanța la nivel înalt trebuie să se adapteze la o lume aflată în schimbare rapidă și trebuie să evolueze și să detecteze problemele potențiale înainte ca acestea să se transforme în probleme reale;

c)  relațiile pe orizontală și pe verticală dintre diferitele structuri ale Comisiei trebuie să fie clare și ușor de urmărit; continuarea procesului de reducere a birocrației este o obligație; se recomandă, de asemenea, o mai bună coordonare între diferitele structuri;

d)  avem nevoie de mai multă vizibilitate a rezultatelor în statele membre, astfel cum reies din bilanțul anual de guvernanță; existența unor date fiabile făcute publice și prezentate într-un mod eficient poate sprijini luarea unor decizii importante;

e)  efectuarea unei evaluări solide ex ante, ex post și la jumătatea perioadei ar trebui să garanteze valoarea fiecărui euro cheltuit; pentru a facilita implicarea, documentul ar trebui să furnizeze informații cu privire la costurile și beneficiile relevante ale tuturor cheltuielilor;

f)  ar trebui promovată utilizarea strategică a achizițiilor publice: în fiecare an, statele membre cheltuiesc aproximativ 14 % din bugetul lor pentru achiziționarea de servicii, lucrări și bunuri; achizițiile publice ar trebui și trebuie să fie utilizate ca un instrument important pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Partea a XXXI-a – Raportul special nr. 28/2016 al Curții de Conturi intitulat „Gestionarea amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății în UE: au fost făcuți pași importanți în acest sens, dar sunt necesare eforturi suplimentare”

389.  salută raportul Curții, aprobă recomandările acesteia și încurajează Comisia să țină seama de aceste recomandări la punerea în aplicare a măsurilor suplimentare în ceea ce privește gestionarea amenințărilor transfrontaliere grave la adresa sănătății în UE;

390.  sprijină recomandarea Curții ca învățămintele desprinse în urma primului ciclu de raportare să fie aplicate în mod corespunzător înainte de următorul raport; consideră că, pentru a se asigura că prezentarea viitoarelor rapoarte este adecvată, procesul trebuie să fie consecvent în toate statele membre;

391.  recunoaște progresele înregistrate de la adoptarea strategiei în domeniul sănătății pentru perioada 2008-2013, însă subliniază necesitatea unei monitorizări mai bune și mai eficiente din punct de vedere strategic;

392.  sprijină recomandarea Curții privind dezvoltarea de către Comitetul pentru securitate sanitară a unui plan strategic care să abordeze provocările de ordin operațional și strategic cu care acesta se confruntă;

393.  ia act de faptul că Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor nu dispune de niciun proces formal pentru a răspunde cu eficiență cererilor de asistență; consideră că o astfel de situație este intolerabilă;

394.  subliniază că diversele servicii ale Comisiei care îndeplinesc funcții legate de sănătate și Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară ar trebui să dezvolte o abordare structurată pentru a îmbunătăți cooperarea;

395.  regretă faptul că statele membre nu au acționat împreună pentru a accelera achiziția comună a vaccinului contra gripei pandemice și recunoaște că gripa reprezintă o problemă care afectează anual serviciile de sănătate din fiecare stat membru; consideră că o abordare coordonată în toate statele membre va avea un impact pozitiv asupra sănătății cetățenilor Uniunii și va reduce costurile;

396.  invită Comisia, statele membre și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor să colaboreze pentru a dezvolta în continuare sistemul de alertă precoce și răspuns rapid; subliniază că este important ca un astfel de sistem, care a fost utilizat pe scară largă, să fie actualizat pentru a reflecta schimbările tehnologice, în scopul asigurării utilizării optime;

0

0  0

397.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

(1)

JO L 69, 13.3.2015.

(2)

JO C 380, 14.10.2016, p. 1.

(3)

JO C 375 13.10.2016 p.1.

(4)

JO C 380, 14.10.2016, p. 147.

(5)

Texte adoptate la această dată, P8_TA-PROV(2017)0000.

(6)

JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(7)

Directiva Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor reziduale urbane (JO L 135 30.5.1991, p. 40).

(8)

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36–68).

(9)

  Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal.

(10)

  Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal.

(11)

  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 5 aprilie 2011 - Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) – nepublicată în Jurnalul Oficial.

(12)

  JO C 378, 24.12.2013, p. 1.

(13)

  A se vedea anexa III a Raportului special nr. 14/2016, p. 74-76.

(14)

Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(15)

  Raportul special nr. 16/2011, Asistența financiară acordată de Uniunea Europeană pentru dezafectarea unor centrale nucleare din Bulgaria, Lituania și Slovacia: realizări și provocări viitoare (http://eca.europa.eu).

(16)

  Jadrové vyrad'ovacia spoločnost' (JAVYS): proprietarul centralei nucleare și responsabilul pentru dezafectarea centralei nucleare de la Bohunice.

(17)

  A se vedea COM(2011)0783, Regulamentele (Euratom) nr. 1368/2013 și nr. 1369/2013 ale Consiliului și Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2014)5449.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

23.3.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

2

1

Membri titulari prezenți la votul final

Dennis de Jong, Tamás Deutsch, Ingeborg Gräßle, Cătălin Sorin Ivan, Jean-François Jalkh, Bogusław Liberadzki, Notis Marias, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Bart Staes, Hannu Takkula, Indrek Tarand, Derek Vaughan, Tomáš Zdechovský, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Karin Kadenbach, Younous Omarjee, Julia Pitera, Miroslav Poche

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Raymond Finch, Jens Geier, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Lieve Wierinck


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

22

+

ALDE

Hannu Takkula, Lieve Wierinck

EFDD

Ignazio Corrao

GUE/NGL

Younous Omarjee, Dennis de Jong

PPE

Tamás Deutsch, Ingeborg Gräßle, Julia Pitera, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Tomáš Zdechovský, Joachim Zeller

S&D

Jens Geier, Cătălin Sorin Ivan, Karin Kadenbach, Bogusław Liberadzki, Miroslav Poche, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Derek Vaughan

VERTS/ALE

Bart Staes, Indrek Tarand

2

-

ECR

Notis Marias

ENF

Jean-François Jalkh

1

0

EFDD

Raymond Finch

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică - Politica de confidențialitate