Procedură : 2016/2223(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0175/2017

Texte depuse :

A8-0175/2017

Dezbateri :

PV 15/05/2017 - 17
CRE 15/05/2017 - 17

Voturi :

PV 16/05/2017 - 6.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0207

RAPORT     
PDF 806kWORD 106k
28.4.2017
PE 595.612v02-00 A8-0175/2017

referitor la inițiativa din domeniul utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare

(2016/2223(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Biljana Borzan

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 Expunere de motive
 AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la inițiativa din domeniul utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare

(2016/2223(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Spre o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa” (COM(2014)0398),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: tranziția spre o economie circulară(1),

–  având în vedere Declarația scrisă nr. 0061/2015 din 14 octombrie 2015 referitoare la donarea de produse alimentare nevândute, însă apte pentru consum, către organizațiile de binefacere,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la evitarea risipei de alimente: strategii pentru creșterea eficienței lanțului alimentar din UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 iunie 2016 privind pierderile și risipa de alimente(4),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016 privind risipa de alimente(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013 referitor la „Contribuția societății civile la o strategie de prevenire și de reducere a pierderilor și a risipei de alimente”(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Organizației Națiunilor Unite pentru mediu din 27 mai 2016 referitoare la prevenirea, reducerea și reutilizarea deșeurilor alimentare,

–  având în vedere Studiul comparativ privind legislația statelor membre ale UE și practicile acestora cu privire la donarea de alimente al Comitetului Economic și Social European (2014),

–  având în vedere studiul FUSIONS (Utilizarea alimentelor pentru inovarea socială prin optimizarea strategiilor de prevenire a deșeurilor) privind nivelurile estimate ale deșeurilor alimentare europene (2016),

–  având în vedere revizuirea din studiul FUSIONS a legislației și politicilor UE cu implicații pentru deșeurile alimentare (2015),

–  având în vedere Cadrul FUSIONS de definiții privind deșeurile alimentare (2014),

–  având în vedere Standardul global de contabilizare și raportare a pierderilor și risipei de alimente (Food Loss and Waste Accounting and Reporting Standard – standardul FLW), lansat în iunie 2016,

–  având în vedere studiul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), intitulat „Amprenta risipei de alimente – Consecințe asupra resurselor naturale” (FAO 2013),

–  având în vedere studiul FAO referitor la pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global (FAO 2011),

–  având în vedere petiția „Opriți risipa alimentară în Europa!”

–  având în vedere Carta din Milano adoptată în cadrul Expo Milano în 2015,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0175/2017),

A.  întrucât FAO estimează că, în fiecare an, se pierd sau se risipesc aproximativ 1,3 miliarde de tone de produse alimentare, echivalând cu o treime, ca greutate, din toate alimentele produse pentru consum uman la nivel global;

B.  întrucât alimentele sunt un bun prețios; întrucât „sistemul alimentar” utilizează un număr semnificativ de resurse, precum pământul, solul, apa, fosforul și energia, gestionarea eficientă și durabilă a acestor resurse este extrem de importantă; întrucât risipa de alimente presupune costuri economice și de mediu masive, estimate de FAO(7) la 1,7 mii de miliarde de dolari pe an, la nivel global; întrucât prevenirea și reducerea risipei de alimente oferă beneficii economice pentru gospodării și pentru societate în ansamblu, reducând, în același timp, daunele aduse mediului;

C.  întrucât risipa de alimente are costuri sociale, economice și de mediu ridicate, precum și consecințe etice; întrucât alimentele pierdute sau risipite contribuie la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8 % din totalul emisiilor cu efect de seră antropogene globale și reprezintă o risipă de resurse limitate, precum pământ, energie și apă(8) de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor; întrucât surplusurile din lanțul alimentar nu ar trebui să devină în mod direct deșeuri alimentare atunci când ar putea fi utilizate pentru alimentația umană, iar o legislație adecvată privind surplusurile de alimente ar putea permite ca deșeurile alimentare să devină o resursă;

D.  întrucât, conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, din care: industria alimentară - 59 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, consumul casnic - 78 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, altele - 33 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an; întrucât producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) este responsabilă pentru utilizarea unei cantități cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;

E.  întrucât, potrivit mai multor studii, modificarea profundă a dietei se dovedește a fi cea mai eficace metodă de a reduce impactul consumului de alimente asupra mediului; întrucât realizarea unui sistem durabil de producție și de consum al alimentelor în Europa necesită o politică alimentară cuprinzătoare și integrată;

F.  întrucât, potrivit Programului Alimentar Mondial (PAM), la nivel mondial, 795 de milioane de persoane nu au suficiente alimente pentru a duce o viață sănătoasă și activă; întrucât alimentația precară cauzează aproape jumătate (45 %) sau aproximativ 3,1 milioane de decese în rândul copiilor cu vârste mai mici de cinci ani; întrucât, la nivel mondial, unul din șase copii este subponderal și unul din patru este subdezvoltat; întrucât, prin urmare, reducerea risipei de alimente nu este doar o obligație economică și de mediu, ci și o obligație morală(9);

G.  întrucât la nivel mondial sunt aproape 793 de milioane de persoane care suferă de malnutriție(10), și peste 700 milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei(11), cu venituri mai mici de 1,90 de dolari pe zi; întrucât orice tratament iresponsabil al resurselor naturale destinate producției de alimente și orice risipă de alimente ar trebui să fie considerate în consecință inacceptabile din punct de vedere moral;

H.  întrucât risipirea într-o mai mică măsură a alimentelor ar însemna o utilizare mai eficientă a terenurilor, o gestionare mai adecvată a resurselor de apă și efecte pozitive pentru întregul sector agricol la nivel mondial și ar intensifica lupta împotriva subnutriției în țările în curs de dezvoltare;

I.  întrucât UE a semnat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015; întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 12.3 vizează reducerea cu 50% a deșeurilor alimentare pe cap de locuitor pe plan mondial la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorului până în 2030, precum și reducerea pierderilor alimentare la nivelul lanțurilor de producție și aprovizionare, inclusiv a pierderilor în sectorul producției primare, al transportului și al depozitării; întrucât ONU estimează că populația lumii va crește de la 7,3 miliarde de persoane în prezent la 9,7 miliarde în 2050(12); întrucât reducerea risipei de alimente reprezintă un pas esențial spre reducerea foametei la nivel mondial și o necesitate pentru a hrăni populația tot mai mare a lumii;

J.  întrucât Forumul bunurilor de larg consum, care reprezintă 400 de distribuitori, producători, prestatori de servicii și alte părți interesate din 70 de țări, și-a asumat angajamentul public de a înjumătăți deșeurile alimentare provenite din activitățile membrilor săi până în 2025, cu cinci ani mai devreme față de ODD 12.3;

K.  întrucât prevenirea generării de deșeuri alimentare aduce beneficii de mediu și avantajele din punct de vedere social și economic; întrucât estimările arată că 88 de milioane de tone de alimente sunt risipite în UE în fiecare an, echivalând cu 173 kg de alimente risipite pe persoană și, de asemenea, că producția și eliminarea deșeurilor alimentare din UE generează 170 de milioane de tone de CO2 și consumă 26 de milioane de tone de resurse; întrucât costurile asociate cu acest nivel de risipă alimentară sunt estimate la aproximativ 143 de miliarde EUR(13); întrucât, conform FAO, 800 de milioane de oameni din lume suferă de foame;

L.  întrucât, potrivit datelor din 2014, 55 milioane de persoane (9,6 % din populația UE-28) nu își permiteau o masă de calitate o dată la două zile; întrucât, potrivit datelor din 2015, 118,8 milioane de persoane (23,7 % din populația UE-28) erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială(14);

M.  întrucât reducerea risipei de alimente poate îmbunătăți situația economică a gospodăriilor fără a scădea nivelul de trai;

N.  întrucât practicile comerciale neloiale și prețurile de dumping în sectorul alimentar conduc frecvent la vânzarea produselor alimentare la un preț mai mic decât valoarea lor reală, lucru care, la rândul său, creează o risipă mai mare;

O.  întrucât sunt pierdute sau risipite alimente în toate etapele lanțului alimentar, indiferent dacă este vorba despre producție, prelucrare, transport, depozitare, vânzare cu amănuntul, comercializare sau consum; întrucât estimările din proiectul FUSIONS arată că sectoarele care contribuie în cea mai mare măsură la risipa de alimente în UE sunt gospodăriile, cu 53 % și sectorul procesării, cu 19 %, celelalte sectoare care cauzează risipa de alimente fiind cel al distribuitorilor cu 12 %, al producției primare cu 10 % și al angrosiștilor cu 5 %(15); întrucât aceste estimări sugerează că măsurile pentru reducerea deșeurilor alimentare în gospodării și în sectoarele de producție ar avea cel mai mare impact; întrucât, în țările în curs de dezvoltare, risipa de alimente apare, în principal, ca urmare a limitărilor tehnologice și de infrastructură;

P.  întrucât datele rezultate din proiectul FUSIONS provin din surse diferite și din utilizarea unor definiții diferite ale „deșeurilor alimentare” (food waste);

Q.  întrucât, în cadrul proiectului FUSIONS, s-a observat că există foarte puține măsurători ale risipei din agricultură, horticultură, acvacultură, pescuit sau din alte activități din producția primară; întrucât acest lucru împiedică o bună evaluare a volumului real de pierderi și de risipă de alimente în Europa;

R.  întrucât acțiuni specifice, în funcție de actori și de etapele relevante din cadrul lanțului, reprezintă o modalitate mai bună pentru combaterea risipei de alimente, deoarece problemele întâlnite nu sunt aceleași;

S.  întrucât un studiu realizat de Programul de acțiune privind deșeurile și resursele (WRAP) realizat în 2015 în Regatul Unit a indicat faptul că generarea a cel puțin 60 % din deșeurile alimentare din gospodării pot fi evitate și că aceste alimente ar fi putut fi consumate, dacă ar fi fost gestionate mai bine(16);

T.  întrucât a parte din pierderi și risipă în producția primară reprezintă rezultatul standardelor distribuitorului cu privire la specificațiile produsului, al comenzilor anulate din cauza modificărilor cererilor consumatorilor și al supraproducției ca urmare a cerințelor de a satisface solicitările sezoniere; întrucât alterarea produselor alimentare de pe linia de producție este un alt motiv pentru pierderea de alimente în timpul producției;

U.  întrucât, potrivit FAO, în Europa, 20 % din cantitatea de fructe și legume, 20 % din recoltele de rădăcinoase și tuberculi și 10 % din cantitatea de semințe oleaginoase și de leguminoase se pierd în agricultură, cifre la care se adaugă încă 5 % din fructe, legume și recoltele de rădăcinoase și tuberculi care se pierd după recoltare(17);

V.  întrucât fructele și legumele afectate de un dezastru natural și fructele și legumele care sunt distruse sau peste care se ară în exploatațiile agricole familiale ca urmare a pierderii unei piețe sau a prețurilor scăzute reprezintă investiții și venituri pierdute pentru fermier;

W.  întrucât operatorii din lanțul alimentar internalizează adesea costul risipei de alimente și îl includ în prețul final de consum al produsului(18);

X.  întrucât raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene a încercat să răspundă la întrebarea „Contribuie UE la un lanț alimentar eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor prin combaterea eficace a risipei de alimente?”; întrucât concluziile raportului indică faptul că , în prezent, UE nu combate în mod eficace risipa de alimente și că inițiativele și politicile existente ar putea fi utilizate într-un mod mai eficient pentru a aborda problema risipei de alimente; întrucât în raport se afirmă că nivelul de ambiție al Comisiei de a soluționa problema risipei de alimente a scăzut, în pofida mai multor solicitări din partea Parlamentului European și a statelor membre de a aborda această chestiune; întrucât, potrivit raportului, măsurile luate până în prezent de Comisie sunt fragmentate, intermitente și fără o coordonare clară; întrucât raportul recomandă Comisiei: să dezvolte un plan de acțiune pentru următorii ani, să țină seama de risipa de alimente în viitoarele sale evaluări ale impactului și să alinieze mai bine diferitele politici ale UE care pot combate risipa de alimente, să clarifice interpretarea dispozițiilor juridice care pot descuraja donarea de alimente, precum și să analizeze modalitățile de a facilita donarea în alte domenii de politică;

Y.  întrucât Comisia, după ce a investit resurse substanțiale și a desfășurat o consultare publică de mare succes în 2013, a decis, în cele din urmă, să nu publice comunicarea intitulată „Construirea unui sistem alimentar european durabil”, în ciuda faptului că comunicarea era deja finalizată și convenită de trei comisari (DG Mediu, DG SANCO și DG AGRI); întrucât această comunicare conține un număr de abordări pozitive pentru soluționarea problemei risipei de alimente;

Z.  întrucât încă nu există nici o definiție comună consecventă pentru „deșeurile alimentare” și nici o metodologie comună pentru măsurarea risipei de alimente la nivelul Uniunii, ceea ce face dificilă compararea diferitelor seturi de date și măsurarea progreselor înregistrate în reducerea risipei de alimente; întrucât dificultățile legate de colectarea de date complete, fiabile și armonizate constituie o barieră suplimentară pentru evaluarea nivelului deșeurilor alimentare în Uniune; întrucât, în sensul prezentului raport, „deșeuri alimentare” înseamnă alimente destinate consumului uman, în stare comestibilă sau necomestibilă, eliminate din lanțul de producție sau de aprovizionare pentru a fi aruncate la nivelurile producției primare, prelucrării, fabricării, transportului, depozitării, vânzării cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, cu excepția pierderilor din sectorul producției primare; întrucât este necesar să se stabilească o definiție a „pierderilor din sectorul producției primare”;

AA.  întrucât trebuie să se facă o distincție între risipa de alimente comestibile și părțile necomestibile din deșeuri, pentru a evita concluziile înșelătoare și măsurile ineficace; întrucât eforturile de reducere ar trebui să se concentreze pe evitarea risipei de alimente comestibile;

AB.  întrucât Protocolul privind pierderile și risipa de alimente este un efort al mai multor părți interesate, care a permis dezvoltarea unui standard global de contabilizare și raportare (cunoscut sub denumirea de Standardul FLW) pentru cuantificarea alimentelor și a altor părți asociate necomestibile, eliminate din lanțul alimentar(19);

AC.  întrucât nu numai monitorizarea cantității de alimente risipite, dar și cea a surplusului și a cantității de alimente recuperate poate oferi o imagine mai completă, care ar putea fi utilă pentru inițierea unor politici adecvate la nivelul UE;

AD.  întrucât ierarhia de gestionare a deșeurilor, stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile(20) (prevenire, pregătirea pentru reutilizare, reciclare, recuperare și eliminare) nu ține seama de caracterul specific al deșeurilor alimentare, care reprezintă un flux de deșeuri foarte variat; întrucât, în prezent, nu există o ierarhie specifică pentru gestionarea alimentelor neconsumate și a deșeurilor alimentare la nivelul UE; întrucât ar trebui instituită o ierarhie a deșeurilor alimentare care să ia în considerare întregul lanț de aprovizionare cu alimente; întrucât prevenirea și reutilizarea pentru consumul uman ar trebui să fie măsurile prioritare;

AE.  întrucât, cu ajutorul unor politici de încurajare adecvate, surplusul de alimente ar putea fi recuperat și utilizat pentru hrana umană;

AF.  întrucât există potențial pentru optimizarea utilizării fostelor alimente și a produselor secundare din lanțul alimentar în producerea de furaje;

AG.  întrucât incinerarea și depozitarea deșeurilor alimentare sunt practici încă folosite în unele zone din UE și sunt în contradicție cu economia circulară;

AH.  întrucât articolul 9 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(21) impune operatorilor din sectorul alimentar să indice data durabilității minimale („a se consuma, de preferință, înainte de”) sau „data-limită de consum” a unui aliment;

AI.  întrucât marcarea datei pe produsele alimentare nu este înțeleasă suficient, în special de către consumatori; întrucât etichetarea cu „data durabilității minimale” indică data după care, în general, un produs alimentar poate fi încă consumat, dar este posibil nu mai fie la o calitate optimă, în timp ce etichetarea cu „data-limită de consum” indică data după care nu mai este sănătos să se consume produsul alimentar; întrucât nici măcar jumătate dintre cetățenii UE nu înțeleg sensul etichetelor „data durabilității minimale” și „data-limită de consum”(22); întrucât utilizarea etichetelor „data durabilității minimale” și „data-limită de consum” variază de la un stat membru la altul și între diferite societăți de producție, prelucrare sau distribuție, chiar dacă produsul este identic; întrucât adesea, consumatorii nu reușesc să citească data de pe produs, din cauza modului în care aceasta este tipărită sau plasată;

AJ.  întrucât donarea alimentelor nevândute de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente conduce la o reducere considerabilă a deșeurilor alimentare, ajutând, în același timp, persoanele care au nevoie de hrană să cumpere anumite produse alimentare sau o cantitate suficientă de alimente de aceeași calitate; întrucât supermarketurile și punctele de vânzare cu specific gastronomic ar putea juca un rol distinct în acest proces;

AK.  întrucât fondurile europene, precum Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), facilitează donarea de alimente prin finanțarea, printre altele, a infrastructurii de depozitare și de transport a alimentelor donate; întrucât statele membre nu exploatează suficient FEAD;

AL.  întrucât surplusul de alimente consumabile nu poate ajunge la cei car au nevoie de el din cauza unui blocaj în capacitatea canalului de distribuție, sau, uneori, a lipsei totale de capacitate a acelui canal; întrucât organizațiile caritabile și instituțiile care desfășoară activități sociale și care sunt susținute de autoritățile de stat sau locale nu dispun de suficiente resurse financiare și umane pentru a fi în măsură să transporte și să distribuie produse alimentare consumabile oferite în scopuri caritabile; întrucât acest lucru este valabil mai ales pentru cele mai defavorizate regiuni;

AM.  întrucât programele sociale și cele cu o abordare de jos în sus, cum sunt băncile de alimente sau cantinele gestionate de organizațiile de caritate, reduc risipa de alimente și ajută persoanele cele mai sărace, contribuind astfel la dezvoltarea unei societăți responsabile și conștiente;

AN.  întrucât, pe piața unică, multe societăți produc alimente pentru mai multe țări; întrucât, în unele cazuri, produsele nevândute ale unor astfel de societăți nu pot fi donate în țara în care au fost produse, din cauza etichetării în limbi străine;

AO.  întrucât donatorii de alimente sunt considerați „operatori din sectorul alimentar” în temeiul Regulamentului referitor la legea alimentară generală(23) și, prin urmare, trebuie să respecte toată legislația UE privind alimentele în ceea ce privește normele referitoare la responsabilitate, răspundere, trasabilitate și siguranța alimentară, stabilite în Pachetul privind igiena produselor alimentare(24); întrucât riscurile asociate răspunderii pentru alimentele donate pot determina potențialii donatori de alimente să elimine surplusul de alimente în loc să îl doneze(25);

AP.  întrucât, din cauza barierelor administrative existente, lanțurile importante de comercianți cu amănuntul și supermarketurile consideră că este acceptabil ca alimentele aproape de „data durabilității minimale” să fie aruncate în loc să fie donate;

AQ.  întrucât Comisia lucrează în prezent la clarificarea legislației europene privind donațiile;

AR.  întrucât mai multe state membre au adoptat deja legi naționale pentru a limita generarea de deșeuri alimentare și, în special, Italia a adoptat legi care facilitează donarea și distribuirea de alimente din motive de solidaritate socială, prin excluderea răspunderii donatorului pentru alimentele pe care le donează cu bună credință și cunoscând că acestea pot fi consumate la data la care sunt donate;

AS.  întrucât țările pot adopta, de asemenea, orientări naționale voluntare pentru donarea de alimente, precum cele pregătite de autoritățile pentru siguranța alimentelor din Finlanda, care vizează reducerea deșeurilor alimentare ce pot fi evitate;

AT.  întrucât Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(26) (Directiva privind TVA) prevede că donațiile de alimente sunt impozabile și că nu sunt permise scutirile de impozite pe donațiile de alimente; întrucât Comisia recomandă ca, în scopul impozitării, valoarea alimentelor donate, a căror dată a durabilității minimale se apropie sau care nu sunt vandabile, să fie stabilită la un nivel „suficient de scăzut, chiar apropiat de zero”(27); întrucât unele state membre stimulează donarea de alimente prin „abandonarea” obligației de a plăti TVA, însă conformitatea cu Directiva privind TVA nu este clară; întrucât alte state membre oferă un credit fiscal pentru alimentele donate(28),

AU.  întrucât, din nefericire, în multe state membre, donarea surplusului de alimente care pot fi consumate este mai costisitoare decât digestia anaerobă, ceea este contrar interesului public, având în vedere numărul de persoane care trăiesc în condiții de sărăcie extremă;

AV.  întrucât ambalarea alimentelor contribuie semnificativ la reducerea deșeurilor alimentare și la durabilitate, prin prelungirea vieții utile a produselor și prin protejarea lor; întrucât ambalajul alimentelor care este reciclabil și obținut din materii prime regenerabile poate contribui suplimentar la obiectivele privind mediul și utilizarea eficientă a resurselor;

AW.  întrucât materialele active și inteligente care vin în contact cu alimentele pot îmbunătăți calitatea alimentelor ambalate și pot prelungi perioada de valabilitate a acestora, pot monitoriza mai bine starea alimentelor ambalate și pot furniza informații cu privire la prospețimea acestora;

AX.  întrucât gestionarea alimentelor care sunt aruncate necesită resurse suplimentare;

AY.  întrucât combaterea risipei de alimente constituie, de asemenea, un avantaj economic, deoarece 1 euro cheltuit pentru prevenirea risipei de alimente permite autorităților locale ca, prin evitarea a 265 kg de deșeuri alimentare în valoare de 535 euro, să facă o economie de 9 euro din costurile deșeurilor și de 50 de euro din costurile de mediu asociate emisiilor de gaze cu efect de seră și poluării atmosferice1 (29);

AZ.  întrucât măsurile pentru reducerea deșeurilor alimentare ar trebui luate la nivelul adecvat; întrucât autoritățile locale și regionale trebuie să joace un rol esențial în reducerea deșeurilor alimentare, prin responsabilitatea și competențele lor cu privire la gestionarea deșeurilor, prin capacitățile lor de a iniția și de a derula campanii locale, precum și prin contactul și cooperarea lor în mod direct cu societatea civilă și cu organizații de caritate, având în vedere ponderea lor importantă în achizițiile publice și, în multe cazuri, autoritatea lor asupra instituțiilor de învățământ;

BA.  întrucât schimbul de bune practici la nivel european și internațional, precum și asistența pentru țările în curs de dezvoltare au o importanță majoră în domeniul combaterii risipei alimentelor la nivel mondial;

BB.  întrucât, începând din al doilea semestru din 2013, Parlamentul European a pus în aplicare o politică amplă, cu obiectivul de a reduce în mod drastic deșeurile alimentare generate de serviciile sale de alimentație publică; întrucât alimentele neconsumate provenite din supraproducție sunt, în general, donate de principalele facilități ale Parlamentului din Bruxelles;

1.  subliniază nevoia urgentă de a reduce cantitatea de deșeuri alimentare și de a îmbunătăți eficiența resurselor din Uniune în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv în etapele de producție, prelucrare, transport, depozitare, vânzare cu amănuntul, comercializare și consum, ținând seama de faptul că în țările în curs de dezvoltare produsele alimentare sunt risipite în principal în etapele de vânzare și consum, în timp ce în țările în curs de dezvoltare, alimentele încep să fie risipite în etapele de fabricație și prelucrare; subliniază, în acest sens, importanța leadership-ului politic și a angajamentului Comisiei și statelor membre; reamintește că Parlamentului European a cerut în mod repetat Comisiei să întreprindă acțiuni de combatere a risipei de alimente;

2.  îndeamnă, mai exact, la reducerea cantității de deșeuri alimentare generate în comerțul cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, precum și la reducerea pierderilor alimentare din lanțurile de producție și de aprovizionare, inclusiv a pierderilor ulterioare recoltării;

3.  insistă, prin urmare, asupra faptului că trebuie îmbunătățită comunicarea între toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special între furnizori și distribuitori, pentru a corela cererea și oferta;

4.  solicită un răspuns coordonat la nivel de politici în UE și în statele membre, în conformitate cu competențele lor respective, care să ia în considerare nu numai politicile în domeniul risipei, al siguranței alimentare și al informațiilor referitoare la alimente, dar și elemente ale politicilor economice, fiscale, financiare, de cercetare și inovare, de mediu, structurale (agricultură și pescuit), educației, sociale, comerciale, de protecție a consumatorilor, energetice și din domeniul achizițiilor publice; solicită, în acest sens, coordonare între UE și statele membre; subliniază faptul că eforturile UE de a reduce risipa de alimente ar trebui consolidate și mai bine aliniate; observă că majoritatea întreprinderilor din lanțul alimentar sunt IMM-uri, care nu ar trebui să fie împovărate cu sarcini administrative suplimentare nerezonabile;

5.  îndeamnă Comisia să implice toate serviciile sale relevante care se ocupă de risipa de alimente și să asigure o coordonare continuă și consolidată la nivelul Comisiei; invită, prin urmare, Comisia să aplice o abordare sistematică ce tratează toate aspectele legate de risipa de alimente și să stabilească un plan de acțiune privind risipa de alimente care să acopere diversele domenii de politică și să descrie strategia pentru anii următori;

6.  invită Comisia să identifice legislația europeană care ar putea împiedica combaterea eficientă a risipei de alimente și să analizeze modul în care aceasta ar putea fi adaptată pentru a realiza obiectivul de prevenire a risipei de alimente;

7.  invită Comisia ca, atunci când realizează o evaluare de impact privind noile propuneri legislative pertinente, să evalueze impactul potențial al acestora asupra risipei de alimente;

8.  invită Comisia și statele membre să permanentizeze sprijinul financiar existent în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; invită statele membre să utilizeze mai bine oportunitățile pe care le oferă în acest domeniu diferitele politici și programe de finanțare ale Uniunii Europene;

9.  subliniază responsabilitatea autorităților competente din statele membre de a dezvolta o abordare specifică pentru lupta împotriva risipei de alimente în cadrul UE; recunoaște activitatea importantă desfășurată deja în mai multe state membre;

10.  invită Comisia și statele membre să se angajeze în campanii de sensibilizare și de comunicare cu privire la modul de a preveni risipa de alimente;

11.  solicită statelor membre să ia măsuri pentru reducerea pierderilor alimentare de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv în etapa de producție primară, de transport și de depozitare;

12.  invită statele membre să ia măsurile necesare pentru atingerea obiectivului legat de reducerea deșeurilor alimentare în Uniune cu 30 % până în 2025 și cu 50 % până în 2030, comparativ cu nivelurile de referință din 2014;

13.  invită Comisia ca, până la 31 decembrie 2020, să examineze posibilitatea de a stabili obiective obligatorii de reducere a deșeurilor alimentare la nivelul întregii Uniuni Europene, care ar urma să fie realizate până în 2025 și 2030, pe baza măsurătorilor calculate în conformitate cu metodologia comună; invită Comisia să elaboreze un raport, însoțit de o propunere legislativă, după caz;

14.  invită statele membre să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare a măsurilor pe care le-au instituit în materie de reducere a generării de deșeuri alimentare prin măsurarea nivelurilor de deșeuri alimentare pe baza unei metodologii comune; îndeamnă Comisia să sprijine o definiție obligatorie din punct de vedere juridic a deșeurilor alimentare și să adopte până la 31 decembrie 2017 o metodologie comună, care să cuprindă cerințele minime de calitate pentru măsurarea uniformă a nivelurilor risipei de alimente; consideră că o definiție comună a UE și o metodologie de măsurare a „pierderii” de alimente aplicabile întregului lanț de aprovizionare ar facilita eforturile statelor membre și părților interesate în calcularea și reducerea deșeurilor alimentare;

15.  îndeamnă Comisia și statele membre să folosească următoarea definiție pentru „deșeuri alimentare”: „deșeuri alimentare înseamnă produse alimentare destinate consumului uman, în stare comestibilă sau necomestibilă, eliminate din lanțul de producție sau de aprovizionare pentru a fi aruncate, inclusiv la nivelurile producției primare, prelucrării, fabricării, transportului, depozitării, vânzării cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, cu excepția pierderilor din sectorul producției primare”;

16.  invită Comisia să stabilească o distincție clară în viitoarele sale politici între risipa alimentară și pierderea alimentară, care este inevitabilă la nivelul producției primare și care are la bază evenimente de forță majoră, cum ar fi furtunile;

17.  invită Comisia să includă în calculele sale pierderile alimentare din sectorul producției agricole și din alte sectoare ale producției primare pentru a asigura o abordare care ia în considerare întregul lanț de aprovizionare; observă, cu toate acestea, că cuantificarea pierderilor în etapa de producție primară poate fi dificilă și invită Comisia să identifice cele mai bune practici pentru a sprijini statele membre în colectarea unor astfel de date;

18.  solicită Comisiei să conlucreze cu statele membre și cu toate părțile interesate pentru a elabora o definiție comună a noțiunii „pierdere” în fiecare etapă a lanțului alimentar, precum și o metodologie comună de măsurare a acesteia;

19.  ia act de faptul că risipa și pierderea de alimente din etapa de producție primară sunt greu de cuantificat din cauza produselor eterogene și a proceselor respective, precum și din cauza lipsei unei definiții clare a deșeurilor alimentare; solicită Comisiei să identifice și să disemineze în statele membre cele mai bune practici privind colectarea datelor referitoare la pierderea și risipa alimentară din cadrul exploatațiilor, fără impunerea unei sarcini administrative suplimentare sau a unor costuri adiționale fermierilor;

20.  invită Comisia și statele membre să consulte toate părțile interesate relevante cu privire la metodologia statistică și alte măsuri care urmează să fie puse în aplicare pentru a preveni risipa de alimente în întreaga Uniune și în toate sectoarele;

21.  constată că nu există o definiție comună a UE și nici o metodologie de măsurare a „surplusului de alimente”; subliniază că Italia a adoptat legislație care definește surplusurile din lanțul alimentar, prevede o ierarhie pentru recuperarea surplusurilor, acordând prioritate consumului uman; invită Comisia să exploreze efectele legislației menționate privind donarea de alimente și deșeurile alimentare din Italia și să analizeze posibilitatea de a propune legislație similară la nivelul UE, dacă este necesar;

22.  solicită o ierarhie specifică a deșeurilor alimentare care să fie aplicată în Directiva 2008/98/CE, după cum urmează:

a) prevenirea la sursă;

b) salvarea produselor alimentare comestibile, acordând prioritate consumului uman în raport cu hrana pentru animale, și reprocesarea în produse nealimentare;

c) reciclarea organică;

d) valorificarea energetică;

e) eliminarea;

23.  subliniază că inițiativele cuprinse în Planul de acțiune privind economia circulară cuprind măsuri de stabilire a unei platforme de sprijin financiar care să atragă investiții și inovare în vederea reducerii pierderilor, precum și orientări adresate statelor membre pentru transformarea unora dintre deșeurile alimentare și dintre subprodusele agricole în energie;

24.  subliniază că nevoile energetice ar trebui satisfăcute prin utilizarea deșeurilor și a subproduselor care nu sunt utile în niciun alt proces aflat pe o poziție superioară în ierarhia deșeurilor;

25.  subliniază faptul că pentru a combate cu succes deșeurile alimentare este nevoie, de asemenea, de niveluri ridicate de reciclare în Directiva-cadru revizuită, precum și de integrarea principiului de utilizare în cascadă pentru biomasă în politica energetică a UE;

26.  subliniază necesitatea de a introduce obligația pentru statele membre de a raporta anual Comisiei nivelul total al deșeurilor alimentare generate într-un anumit an;

27.  solicită statelor membre să adopte măsuri specifice de prevenire a risipei de alimente în programele lor de prevenire a deșeurilor; invită statele membre să stabilească acorduri voluntare și să creeze stimulente economice și fiscale în vederea donării alimentelor și alte mijloace pentru limitarea risipei de alimente;

28.  consideră, în special, că statele membre ar trebui să încurajeze compostarea la domiciliu și să asigure colectarea separată, la sursă, a deșeurilor biologice și, de asemenea, să garanteze că aceste deșeuri sunt supuse unei reciclări organice, pentru a asigura o protecție sporită a mediului și pentru a obține, printre altele, un digestat și un compost cu standarde înalte de calitate; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să garanteze interzicerea depozitării deșeurilor organice;

29.  observă riscul de contaminare implicat de pătrunderea plasticului și a metalului din deșeurile alimentare în compost și în sol și, ulterior, în apa dulce și în ecosistemele marine și îndeamnă la reducerea la minimum a acestei rute a poluării; reamintește, în plus, intenția Directivei privind utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură de a reduce la minimum contaminarea în solurile agricole; solicită, prin urmare, să se acționeze cu precauție atunci când se ia în considerare amestecarea fluxurilor de deșeuri și să se acorde garanții adecvate;

30.  subliniază că siguranța alimentelor este foarte importantă și că măsurile de reducere a risipei de alimente nu trebuie să compromită standardele actuale privind siguranța alimentară; subliniază că combaterea risipei de alimente nu ar trebui să compromită standardele de siguranță alimentară și de mediu și nici standardele pentru protecția animalelor, în special sănătatea și bunăstarea animalelor;

31.  solicită Comisiei să încurajeze autoritățile competente din statele membre să adopte măsuri pentru a controla siguranța alimentelor din punctul de vedere al sănătății ori de câte ori este necesar, pentru a câștiga încrederea cetățenilor și a consumatorilor în politicile care contribuie la reducerea risipei alimentare;

32.  ia act de faptul că prevenirea generării de deșeuri alimentare reprezintă o acțiune prioritară care trebuie pusă în aplicare într-o gestionare adecvată a deșeurilor și care urmează principiile economiei circulare. subliniază, cu toate acestea, că în prezent este imposibil să se reducă complet generarea de deșeuri alimentare; consideră necesară, prin urmare, stabilirea de măsuri obligatorii la nivelul UE pentru a se asigura faptul că deșeurile alimentare ar putea deveni noi resurse;

33.  invită Comisia și statele membre să ofere stimulente economice pentru a sprijini colectarea de alimente nefolosite, care pot fi fie redistribuite către organizații de caritate, fie reutilizate pentru un alt scop secundar care împiedică risipa de alimente, cum ar fi transformarea produselor alimentare într-o resursă valoroasă, prin utilizarea lor în producția de hrană pentru efectivele de animale și animalele domestice;

34.  ia act de posibilitățile de optimizare a utilizării alimentelor care sunt pierdute sau eliminate în mod inevitabil și a subproduselor din lanțul alimentar, în special a celor de origine animală, în producția de hrană pentru animale, în reciclarea nutrienților și în producția de amelioratori pentru sol, precum și de importanța acestora pentru producția primară;

35.  subliniază că o legislație europeană mai eficientă privind subprodusele din cadrul Directivei 2008/98/CE ar putea contribui la reducerea semnificativă a deșeurilor alimentare; invită, în acest scop, Comisia să sprijine, în special prin programul Orizont 2020, proiectele bazate pe participarea companiilor agroalimentare care vizează facilitarea sinergiilor dintre agricultură și industrie;

36.  reiterează că, cel târziu la 31 decembrie 2018, Comisia trebuie să adopte măsuri de reglementare orizontale în sectorul consumului și al producției durabile, precum și să elaboreze un raport de impact pentru identificarea măsurilor a căror interacțiune reprezintă un obstacol în dezvoltarea sinergiilor între diferitele sectoare, inclusiv sectorul agroalimentar și care împiedică utilizarea ulterioară a subproduselor;

37.  subliniază că utilizarea stocurilor și a alimentelor care, în caz contrar, ar fi irosite nu contravine nevoii legate de o bună gestionare a aprovizionării și de o gestionare inteligentă a lanțului alimentar în vederea evitării surplusurilor structurale sistematice;

38.  invită Comisia și statele membre să promoveze utilizarea într-un mai mare grad a fostelor alimente și a subproduselor din întregul lanț alimentar pentru producția de hrană pentru animale;

39.  invită Comisia să analizeze barierele juridice aflate în calea utilizării fostelor alimente în producția de hrană pentru animale și să promoveze cercetarea în acest domeniu, subliniind, în același timp, că este nevoie de o mai bună trasabilitate, de respectarea standardelor de biosecuritate și de utilizarea proceselor de separare și de tratare, care elimină complet riscurile pentru siguranța alimentară;

40.  salută crearea recentă a Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente, care are ca obiectiv identificarea acțiunilor prioritare ce urmează să fie puse în aplicare la nivelul UE pentru a preveni pierderile alimentare și risipa de alimente și care facilitează schimbul de informații între operatorii implicați; subliniază, în acest scop, faptul că se dorește o mai mare implicare a Parlamentului European în activitatea platformei; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului o listă clară a acțiunilor în desfășurare, precum și obiectivele principale și secundare urmărite, precum și pentru progresele înregistrate în ceea ce privește metodologia comună și donarea alimentelor; consideră că platforma ar putea fi instrumentul adecvat pentru a monitoriza nu numai cantitatea de alimente risipite, ci și surplusul și cantitatea de alimente recuperate; rămâne totuși convins că acest lucru nu poate fi decât un prim pas în abordarea problemei risipei de alimente;

41.  solicită Comisiei ca activitățile Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente să fie traduse în cele 24 de limbi ale Uniunii Europene;

42.  invită Platforma UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente să sprijine, printre altele, dezvoltarea mai multor canale de informare a consumatorilor, precum și programe de informare și educare a consumatorilor cu privire la produsele alimentare; îndeamnă platforma să faciliteze cooperarea părților interesate locale în cadrul inițiativelor referitoare la prevenirea risipei de alimente și donarea de alimente, cu accent pe reducerea costurilor tranzacțiilor respective; reiterează importanța schimbului de bune practici, reunind cunoștințe și evitând suprapunerea cu alte forumuri relevante, cum ar fi, de exemplu, Forumul UE al comerțului cu amănuntul privind dezvoltarea durabilă, Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil de alimente, Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și Forumul bunurilor de larg consum;

43.  invită Comisia Europeană ca, în cadrul Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente, să evalueze bunele practici puse deja în aplicare în diferite state membre, în scopul de a defini mai bine instrumente eficiente de reducere a risipei de alimente;

44.  consideră că, pentru a limita la maximum risipa de alimente, trebuie implicați toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și vizate diferitele cauze ale acestei risipe pentru fiecare sector în parte; invită, prin urmare, Comisia să efectueze o analiză a întregului lanț alimentar, pentru a identifica sectoarele alimentare în care se înregistrează cea mai mare risipă de alimente și care ar fi soluțiile pentru prevenirea acesteia;

45.  solicită Comisiei și statelor membre să partajeze, să promoveze și să sprijine practici de succes pentru reducerea risipei de alimente și metodele de conservare a resurselor deja utilizate de părțile interesate; încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să consulte părțile interesate relevante cu privire la măsurile sectoriale specifice care ar trebui luate în contextul prevenirii risipei de alimente;

46.  subliniază că, în primul rând, Comisia și statele membre ar trebui să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu cele din sectorul agricol, și să realizeze o evaluare de impact cu privire la orice măsură propusă pentru a fi pusă în aplicare în vederea prevenirii risipei de alimente la nivelul întregii Uniuni;

47.  încurajează Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să se implice, în cooperare cu părțile interesate, în îmbunătățirea înțelegerii, în special de către consumatori, a sintagmelor „dată-limită de consum” și „data durabilității minimale”, precum și a posibilității de utilizare a produselor alimentare după „data durabilității minimale”, printre altele prin realizarea unor campanii de informare și educare și prin furnizarea de informații complete și ușor de înțeles despre produs și facilitarea accesului la acestea; subliniază faptul că utilizarea etichetării cu două date pentru același produs, de exemplu, „dată de expirare” și „data-limită de consum” poate avea un efect negativ asupra deciziilor consumatorilor legate de gestionarea produselor alimentare; subliniază importanța responsabilizării consumatorilor pentru a-i ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză;

48.  solicită Comisiei să aprecieze, în cadrul evaluării sale în curs, în special: dacă legislația UE existentă și practica „datei durabilității minimale” și a „datei-limită de consum” într-un număr de state membre sunt adecvate scopului; dacă ar trebui să se ia în considerare o revizuire a sintagmelor „data-limită de consum” și „data durabilității minimale” pentru a le face mai ușor de înțeles de către consumatori; dacă ar fi benefică eliminarea anumitor date în cazul produselor care nu prezintă niciun risc pentru sănătate și mediu și dacă este oportună introducerea unor orientări în acest domeniu la nivel european; solicită Comisiei să efectueze un studiu de cercetare în scopul de a evalua legătura dintre marcarea datei și prevenirea risipei de alimente;

49.  salută inițiativa luată de o parte dintre marii comercianți cu amănuntul de a promova mecanisme de adaptare a prețurilor de vânzare a produselor destinate consumului în ceea ce privește data de expirare a produselor, în scopul de a crește gradul de sensibilizare a consumatorilor și de a stimula achiziționarea de produse care urmează să expire în scurt timp;

50.  întrucât în zilele următoare datei de expirare indicate, multe produse alimentare își păstrează caracteristicile organoleptice și nutritive, deși într-o măsură mai mică, continuând să fie consumabile dacă se respectă principiile de siguranță alimentară; invită Comisia să identifice modele logistice și organizaționale care să permită valorificarea, în condiții de siguranță totală, a tuturor tipurilor de produse încă nevândute;

51.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare variația prețului în raport cu data de expirare, ca instrument pentru reducerea cantității de produse alimentare comestibile care devin deșeuri; consideră că risipa alimentară din etapa de distribuție ar putea fi redusă, în mod semnificativ, prin introducerea de reduceri de preț, proporționale cu timpul care rămâne până la expirarea produsului; consideră că această practică, în prezent adoptată în mod voluntar, ar trebui să promovată și sprijinită;

52.  solicită Comisiei să actualizeze lista produselor alimentare exceptate în prezent de la etichetarea cu „data durabilității minimale” pentru a preveni risipa de alimente;

53.  consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații adaptate fiecărui produs cu privire la datele-limită de consum, precum și de promovarea și încurajarea consumului de produse proaspete și în vrac și de reducerea produselor ambalate și depozitate pe termen lung;

54.  solicită Comisiei, statelor membre, autorităților regionale și locale și părților interesate să organizeze campanii de informare și comunicare pentru a promova înțelegerea în rândul consumatorilor și al tuturor actorilor din lanțul alimentar a prevenirii risipei alimentelor, a siguranței alimentare, valorii alimentelor și a bunelor practici în ceea ce privește prelucrarea, gestionarea și consumul alimentelor; subliniază faptul că aceste inițiative ar trebui să evidențieze nu doar beneficiile de mediu, ci și beneficiile economice și sociale ale combaterii risipei de alimente; recomandă utilizarea și promovarea instrumentelor de informare moderne, cum ar fi aplicațiile mobile, în scopul de a ajunge și la generațiile mai tinere, care folosesc în primul rând mijloace de comunicare digitale; solicită ca risipa de alimente și foametea, care constituie probleme serioase în prezent, să fie tratate în mod corespunzător; subliniază nevoia de solidaritate și de a împărți cu cei mai nevoiași;

55.  îndeamnă Consiliul și Comisia să desemneze un An european al combaterii risipei de alimente, ca o inițiativă esențială de informare și sensibilizare a cetățenilor europeni, și să atragă atenția guvernelor naționale asupra acestei teme importante în vederea punerii la dispoziție a unor fonduri suficiente pentru abordarea provocărilor din viitorul apropiat;

56.  subliniază importanța educării și a implicării copiilor în reducerea risipei de alimente; constată că Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene privind combaterea risipei de alimente subliniază importanța de a include mesaje educative referitoare la risipa de alimente între măsurile însoțitoare ale programelor de încurajare a consumului de lapte, fructe și legume în școli și semnalează că foarte puține state membre au ales să facă acest lucru; încurajează autoritățile competente din statele membre să exploateze întregul potențial al acestor programe care vizează promovarea bunelor obiceiuri alimentare în rândul tinerilor și oferirea posibilității de a învăța despre alimentele proaspete și procesele de producție agricolă;

57.  invită Comisia și statele membre să motiveze gospodăriile să combată risipa de alimente prin promovarea unei zile din săptămână dedicată resturilor alimentare și prin oferirea de informații despre cele mai bune practici de a face cumpărături și a găti pentru ca consumatorii să reducă risipa de alimente;

58.  subliniază importanța de a adapta mai bine modul de distribuție, de conservare și de ambalare la caracteristicile fiecărui produs în parte și la nevoile consumatorilor, pentru a limita risipa acestor produse;

59.  subliniază importanța, din perspectiva reducerii deșeurilor, a unei adaptări adecvate a modului de distribuție și de păstrare a alimentelor la caracteristicile fiecărui produs în parte;

60.  invită Comisia, statele membre și părțile interesate să asigure o mai bună informare a consumatorilor cu privire la tehnicile de păstrare și/sau de reutilizare a produselor;

61.  insistă asupra rolului important al autorităților locale și al întreprinderilor municipale, pe lângă cel al comercianților cu amănuntul și al mass media, în informarea și sprijinirea cetățenilor cu privire la modul optim de păstrare și/sau utilizare a alimentelor pentru prevenirea și reducerea risipei de alimente;

62.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să emită recomandări privind temperatura de refrigerare, pe baza faptului demonstrat că atunci când temperaturile care nu sunt optime și adecvate alimentele devin necomestibile prematur și se produce o risipă inutilă; subliniază faptul că nivelurile de temperatură armonizate pe parcursul lanțului de aprovizionare ar îmbunătăți conservarea produselor și ar reduce risipa de alimente în cazul produselor transportate și vândute la nivel transfrontalier;

63.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți programarea propriei producții în sectorul agroalimentar, în scopul de a reduce surplusurile de alimente; subliniază, cu toate acestea, că un nivel minim al surplusului de alimente, până în prezent, reprezintă un factor fiziologic al întregului lanț alimentar și că surplusul alimentar este cauzat, de asemenea, de factori externi incontrolabili; consideră, din acest motiv, că măsurile încurajarea a donării pot reprezenta un instrument important pentru a se evita ca surplusul de alimente să se transforme în deșeuri alimentare;

64.  invită Comisia și statele membre să încurajeze inovația și investițiile în tehnologiile de procesare în domeniul producției agricole în efortul de a diminua risipa de alimente în cadrul lanțului alimentar și de a reduce pierderile în producția de alimente în exploatațiile agricole familiale;

65.  încurajează statele membre să utilizeze Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a reduce risipa de alimente în producția primară și în sectorul de procesare;

66.  subliniază importanța reunirii fermierilor în cooperative sau în asociații profesionale, în vederea reducerii pierderilor de alimente prin consolidarea cunoștințelor lor cu privire la piețe, printr-o programare mai eficientă, economii de scară și prin îmbunătățirea capacității lor de a-și comercializa produsele;

67.  subliniază importanța cooperării, de exemplu prin intermediul organizațiilor de producători sau al altor structuri, precum organizațiile interprofesionale și cooperativele, în vederea unui acces sporit la finanțare pentru inovare și investiții în tehnologii de tratare, precum compostarea și digestia anaerobă, după caz, sau prelucrarea ulterioară a produselor, ceea ce ar putea facilita accesul fermierilor la noi produse, piețe și clienți; subliniază, în acest sens, că organizarea sectorială și utilizarea rezultatelor contractelor permit o mai bună gestionare a producției și combaterea mai eficace a risipei de alimente; consideră că este esențial ca acest lucru să se realizeze la nivel local sau regional, pentru a respecta principiul proximității;

68.  ia act de beneficiile cooperării și digitalizării, care permit un acces mai bun la informații și previziuni privind cererea, și ale dezvoltării de programe de producție anticipată pentru fermieri, care să le permită acestora să își adapteze producția în funcție de cerere, să se coordoneze mai bine cu celelalte sectoare ale lanțului de aprovizionare cu alimente și să reducă la minimum pierderile; subliniază, având în vedere faptul că reducerea deșeurilor alimentare inevitabile este dificilă, că ar trebui promovată utilizarea eficace a deșeurilor alimentare, inclusiv în bioeconomie;

69.  consideră că, în scopul de a răspunde mai bine ofertei și cererii de produse, adoptarea unor norme privind etichetarea care să furnizeze informații adecvate cu privire la originea ingredientelor și tehnicile de producție și de prelucrare ar permite consumatorului să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când cumpără produsele, influențând astfel în mod indirect și factorii de producție, cu efecte pozitive din punct de vedere ecologic, economic și social;

70.  solicită Comisiei și statelor membre să informeze mai bine fermierii și consumatorii cu privire la gestionarea mai eficientă a energiei, a apei și a resurselor naturale de-a lungul întregului lanț alimentar, astfel încât să se reducă în mod semnificativ risipa de resurse și de alimente, în scopul reducerii costurilor de producție și a risipei de nutrienți, precum și în scopul inovării și al durabilității în cadrul sistemelor agricole;

71.  consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații pentru a evita risipa de alimente în cadrul producției primare și pentru a înlocui practicile care irosesc resurse în producția agricolă și în prelucrarea sau distribuția alimentelor cu metode ecologice;

72.  subliniază că, pentru a menține risipa de alimente la un nivel minim absolut, fermierii ar trebui să fie situați, la nivel atât tehnic, cât și economic, pe o poziție în care să-și utilizeze produsele în cel mai eficient mod din punctul de vedere al resurselor;

73.  consideră că inițiativele gestionate de fermieri și de comunitate pot oferi soluții viabile din punct de vedere economic și durabile și pot valorifica produse care, în caz contrar, ar putea ajunge să se irosească, prin dezvoltarea de piețe pentru produse care, în mod normal, ar fi excluse din lanțul alimentar, și subliniază potențialul proiectelor de inovare socială gestionate de fermieri și de comunitate, precum colectarea produselor alimentare în exces și donarea lor asociațiilor de ajutoare alimentare, inclusiv băncilor de alimente; invită Comisia și statele membre să recunoască aceste practici și să le încurajeze în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC;

74.  subliniază că, pentru reducerea risipei de alimente la nivelul producției, ar trebui utilizate tehnici și tehnologii inovatoare care să permită optimizarea performanței în aceste domenii și transformarea produselor care nu respectă standardele de piață în produse prelucrate;

75.  subliniază că mari cantități de fructe și legume perfect comestibile nu ajung pe piață din motive estetice și din cauza standardelor de comercializare; constată că există inițiative de succes care utilizează astfel de produse și încurajează părțile interesate din sectorul comerțului cu ridicata și al comerțului cu amănuntul să promoveze astfel de practici; solicită Comisiei și statelor membre să stimuleze înființarea unor piețe pentru astfel de produse alimentare și să efectueze cercetări cu privire la relația dintre standardele de comercializare și risipa de alimente în acest context;

76.  invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a influența standardele publice ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU (UNECE), cu scopul de a evita irosirea resurselor prin prevenirea generării de deșeuri alimentare;

77.  consideră că este nevoie de intensificarea cooperării între producători și a utilizării organizațiilor de producători pentru a permite și a promova accesul la oportunități de piață secundare, la alte puncte de desfacere și la utilizări alternative ale surplusurilor alimentare care, în caz contrar, ar fi introduse din nou în arătură sau irosite, acordând prioritate reutilizării în scopul consumului uman, precum vânzarea la o cotă inferioară pentru alimentele prelucrate și vânzarea pe piețele locale;

78.  constată că produsele care încă pot fi utilizate în alte scopuri decât cele alimentare, precum transformarea în hrană pentru animale, fertilizarea terenurilor sau utilizarea pentru producerea de compost și energie, ar trebui diferențiate în mod clar de ceea ce este considerat ca fiind deșeu, pentru a nu le afecta reutilizarea;

79.  constată că ar putea fi posibilă reducerea cantității de culturi eliminate dacă acestea s-ar vinde într-un mod mai direct consumatorului, de exemplu, în piețele de producători sau în magazinele agroalimentare, unde lanțurile de comercializare sunt scurte și produsele cumpărate sunt produse locale mai puțin prelucrate;

80.  încurajează statele membre și Comisia să promoveze alimentele locale și să sprijine lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și comercializarea la domiciliu a produselor agricole;

81.  subliniază că produsele locale și regionale, precum și sistemele agricole sprijinite de comunitate permit existența unor lanțuri de aprovizionare mai scurte, care cresc standardele de calitate a produselor și susțin cererile sezoniere, având astfel beneficii sociale, de mediu și economice considerabile;

82.  consideră că lanțurile de aprovizionare scurte pot juca un rol esențial în reducerea risipei de alimente și a ambalării excesive, reducând distanța de transport a alimentelor și asigurând o calitate mai ridicată a acestora și lanțuri alimentare transparente și susținând astfel viabilitatea economică a comunităților rurale;

83.  solicită promovarea fructelor și legumelor de sezon din fiecare stat membru;

84.  solicită acordarea unei atenții deosebite bunăstării animalelor;

85.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de reducere a pierderilor cauzate de nivelul scăzut de bunăstare a animalelor;

86.  subliniază faptul că practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare pot duce la risipa de alimente; invită Comisia și statele membre să analizeze modul în care practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului alimentar generează deșeuri alimentare și, acolo unde este necesar, să creeze un cadru strategic pentru a combate astfel de practici;

87.  consideră că soluționarea probleme practicilor comerciale neloiale va îmbunătăți poziția fermierilor, cele mai slabe verigi din lanț, și, prin scăderea supraproducției și a acumulării de surplusuri, ar putea contribui nu doar la stabilizarea prețurilor și la asigurarea unor prețuri echitabile și rentabile la poarta exploatației pentru fermieri, ci și la reducerea atât a risipei alimentare în cadrul întregului lanț, cât și a pierderilor generate la fermele de familie; subliniază că o remunerație mai echitabilă a producătorilor ar adăuga valoare produselor, determinând o reducere a fenomenului risipei de alimente în segmentele finale ale lanțului de aprovizionare;

88.  subliniază că autoritățile locale și regionale și părțile interesate au o responsabilitate esențială în punerea în aplicare a programelor de reducere și prevenire a risipei de alimente și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare acest lucru în toate etapele procesului;

89.  invită Comisia să recunoască rolul agențiilor publice care furnizează servicii de interes general în gestionarea deșeurilor și combaterea risipei de alimente și eforturile întreprinderilor precum IMM-urile care contribuie în mod direct la economia circulară;

90.  invită statele membre să încurajeze guvernele locale, societatea civilă, supermarketurile și alte părți interesate relevante să sprijine inițiativele de reducere a risipei de alimente și să contribuie la o strategie alimentară locală, de exemplu prin informarea consumatorilor cu ajutorul unei aplicații mobile cu privire la alimentele nevândute, aliniind cererea și oferta;

91.  salută înființarea unităților alimentare unde pot fi lăsate alimente care pot fi consumate persoanelor care au nevoie („foodsharing"); solicită simplificarea procedurilor pentru a facilita înființarea unor astfel de unități;

92.  consideră că cel mai mare obstacol din UE în calea livrării către persoanele nevoiașe a surplusului de alimente care încă sunt comestibile este faptul că nu există suficiente capacități - sau uneori deloc - în canalele de distribuție; remarcă faptul că organizațiile caritabile și organismele de asistență socială gestionate de stat sau de administrația locală nu dețin suficiente resurse materiale sau umane pentru a transporta și distribui în scopuri caritabile alimentele care încă sunt comestibile; remarcă faptul că acest lucru este valabil în special în majoritatea regiunilor dezavantajate;

93.  remarcă faptul că industria alimentară a adoptat deja inițiative pentru reducerea risipei alimentare, prin consolidarea cooperării cu asociațiile de ajutoare alimentare, printre care băncile de alimente din întreaga Europă;

94.  invită Comisia să promoveze stabilirea, în statele membre, a unor convenții prin care sectorul comerțului cu amănuntul de alimente să distribuie produsele nevândute unor asociații caritabile;

95.  solicită o mai mare implicare a tuturor părților interesate pentru a se asigura că toate alimentele care urmează să expire în curând sunt donate în prealabil în scopuri caritabile; remarcă totuși că încă există bariere în calea donațiilor, în principal de natură juridică; solicită Comisiei să clarifice interpretarea dispozițiilor legale care descurajează donațiile;

96.  este preocupat de faptul că nu a fost încă abordată „clarificarea legislației UE relevante referitoare la deșeuri, alimente și hrană pentru animale, pentru a facilita donarea de alimente și utilizarea fostelor alimente pentru hrana animalelor”, astfel cum a fost anunțată pentru 2016(30);

97.  salută proiectul de orientări ale UE privind donarea de alimente, ca prim pas în direcția corectă; totuși, în ceea ce privește diversele bariere în calea donării de alimente din legislația UE, consideră că donarea alimentelor nevândute de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie promovată în continuare prin aplicarea unor modificări legislative;

98.  invită Comisia să analizeze modalități prin care societățile din țara de producție să poată dona alimente organizațiilor de caritate, indiferent de limba de pe ambalajul produsului; subliniază că donațiile de bunuri menționate ar trebui să fie posibile atunci când informațiile esențiale pentru menținerea siguranței alimentare, de exemplu informațiile privind alergenii, sunt puse la dispoziția beneficiarilor în limbile oficiale ale statelor lor membre;

99.  invită Comisia și statele membre să faciliteze cooperarea între părțile interesate locale și regionale în materie de donare de alimente prin reducerea costurilor de tranzacție cu scopul de a reduce pragul de participare, de exemplu prin furnizarea unor instrumente-șablon care pot fi adaptate la nevoile specifice locale și care pot fi utilizate de către actorii locali pentru a corela oferta și cererea de alimente în surplus și pentru a organiza logistica într-un mod mai eficient;

100.  salută înființarea „băcăniilor sociale”, precum și a parteneriatelor public-privat cu organizațiile de caritate, pentru a utiliza în cel mai bun mod posibil alimentele comestibile care nu sunt vandabile;

101.  solicită statelor membre să asigure un sprijin instituțional și financiar pentru supermarketurile sociale, deoarece acestea sunt un mediator esențial în donarea de produse alimentare;

102.  solicită ca operatorii din sectorul alimentar care efectuează furnizarea gratuită a surplusului de alimente să asigure practici operaționale corecte, în scopul de a asigura securitatea sănătății și igiena produselor alimentare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 852/2004;

103.  subliniază rolul important pe care autoritățile naționale îl pot avea în a ajuta actorii din întregul lanț alimentar să utilizeze alimentele comestibile și alimentele care se apropie de data expirare, adoptând o abordare de încurajare, și nu una punitivă atunci când pun în aplicare normele de siguranță alimentară;

104.  solicită Comisiei să exploreze posibilitatea și efectele introducerii legii „bunului samaritean”; solicită Comisiei să clarifice modul în care acte legislative precum Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și Directiva 85/374/CEE reglementează răspunderea în cazul donațiilor de alimente;

105.  solicită Comisiei să propună o modificare a Directivei privind TVA care ar autoriza, în mod explicit, scutirile de impozite în cazul donațiilor de alimente; invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei și să stabilească o cotă redusă de TVA sau aproape de 0 în cazul în care donarea de alimente este făcută în apropierea datei de expirare recomandate sau în cazul în care produsele sunt invandabile;

106.  invită Comisia să completeze Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane(31) cu un act de punere în aplicare care să promoveze utilizarea FEAD pentru a facilita donarea alimentelor în contextul finanțării costurilor de colectare, transport, depozitare și distribuție și care reglementează utilizarea stocurilor de intervenție generate în temeiul PAC; încurajează autoritățile locale, regionale și naționale să sprijine crearea infrastructurii pentru donarea de alimente în regiunile și în zonele în care aceasta este inexistentă, inadecvată sau subdimensionată;

107.  invită Comisia și statele membre să nu devieze resursele FEAD destinate deja băncilor de alimente și organizațiilor de caritate către alte grupuri-țintă;

108.  subliniază că donarea de alimente nu poate fi considerată o măsură clară pentru rezolvarea problemelor de bază ale sărăciei; subliniază, prin urmare, că ar trebui evitate așteptări nerealiste în acest sens; nu se poate pretinde ca donarea de alimente să atenueze problemele sociale și, în același timp, să prevină deșeurile alimentare; invită, prin urmare, Comisia să ia măsuri mai hotărâte pentru prevenirea sărăciei;

109.  invită Comisia și statele membre să fie vigilente în ceea ce privește donarea de alimente și să se asigure că nu este utilizată în vederea creării unei piețe alternative, care ar avea drept consecințe împiedicarea persoanelor nevoiașe să beneficieze de aceste alimente și descurajarea comercianților de la a dona;

110.  solicită Comisiei și statelor membre ca, fără a plasa o sarcină inutilă asupra IMM-urilor și a organizațiilor voluntare, să monitorizeze îndeaproape donarea de alimente pentru a se asigura că aceste alimente sunt deturnate și vândute pe piețe alternative, ceea ce ar împiedica persoanele nevoiașe să beneficieze de alimentele donate și ar descuraja profesioniștii din domeniul comerțului să mai doneze alimente de teama unei concurențe neloiale;

111.  invită toți actorii din cadrul lanțului alimentar să își asume responsabilitatea comună și să pună în aplicare Declarația comună privind risipa alimentară, intitulată „Every Crumb Counts”(„Fiecare firimitură contează”), și „Acordul din sectorul comerțului cu amănuntul privind risipa”; subliniază că sectorul comerțului cu amănuntul interacționează cu milioane de consumatori în fiecare zi și se află într-o poziție privilegiată, care îi permite să crească nivelul de cunoștințe și de sensibilizare cu privire la risipa alimentară, facilitând astfel alegerile în cunoștință de cauză; subliniază faptul că practicile de vânzare, cum ar fi „la un produs cumpărat, al doilea este gratis”, cresc riscul ca consumatorii să cumpere mai mult decât pot folosi; subliniază de asemenea în acest sens, necesitatea de a oferi pachete de dimensiuni mai mici pentru gospodării mai mici; salută faptul că unii comercianți cu amănuntul comercializează produsele alimentare cu o dată-limită de consum apropiată la prețuri reduse, dar consideră că această practică ar trebui să fie mai răspândită;

112.  reiterează faptul că deșeurile de ouă constituie încă una dintre principalele probleme pentru comercianții cu amănuntul; solicită Comisiei să caute modalități de reducere a deșeurilor de ouă, ținând cont de evaluarea științifică realizată de EFSA și solicită statelor membre să informeze în mod adecvat consumatorii cu privire la această chestiune importantă;

113.  invită Comisia să efectueze un studiu cu privire la impactul reformelor politicii agricole comune (PAC) și ale politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) asupra producerii și reducerii risipei de alimente;

114.  subliniază că mijloacele de subzistență ale fermierilor depind de comercializarea produselor lor în condiții echitabile și la prețuri remuneratoare și că pierderile de produse la nivelul exploatațiilor, inclusiv produsele pierdute din cauza evenimentelor climatice extreme sau neobișnuite, cele deteriorate în urma unei calamități naturale sau cele distruse din cauza pierderii unei piețe sau din cauza prețurilor mici conduc la o pierdere a investițiilor și a venitului pentru fermieri; subliniază, în acest sens, că volatilitatea prețurilor pe piețele agricole afectează producția și veniturile fermierilor și poate să genereze o risipă de alimente și că, prin urmare, este necesar ca, în cadrul PAC, să se dezvolte instrumentele adecvate pentru combaterea acestei volatilități;

115.  subliniază că Comisia nu a realizat încă niciun studiu pentru a stabili impactul diferitelor reforme asupra volumului producției agricole și efectele acestora asupra risipei alimentare și invită, prin urmare, Comisia să integreze problema risipei alimentare în viitoarea dezvoltare și punere în aplicare a politicilor din cadrul PAC;

116.  subliniază că risipa de alimente în etapa de producție poate fi și rezultatul deteriorării bazei producției agricole din cauza degradării calității terenurilor, a biodiversității (reducerea polenizării) și a tuturor resurselor naturale și că trebuie să se țină seama de acest fenomen în evoluția dezvoltării agriculturii și a PAC;

117.  consideră că este important să se asigure gestionarea funciară în cadrul PAC și al politicilor naționale pentru a limita risipa de alimente indirectă, care este rezultatul unei urbanizări și al unei dezvoltări a infrastructurilor gestionate necorespunzător sau al abandonării suprafețelor agricole care nu mai sunt exploatate din cauza lipsei de interes economic;

118.  încurajează statele membre să profite de întregul potențial al Fondului european pentru pescuit (FEP) și al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) pentru a reduce risipa de alimente în contextul aruncării peștelui înapoi în mare și pentru a îmbunătăți ratele de supraviețuire ale organismelor cultivate din acvacultură ;

119.  își exprimă speranța că obligația de debarcare stipulată de PCP, care în prezent este introdusă treptat, va conduce la echipamente și practici de pescuit mai selective și, astfel, la o cantitate mai mică de pește de aruncat înapoi în mare; observă totuși că obligația de debarcare nu se aplică tuturor speciilor de pește și, prin urmare, este nevoie de măsuri suplimentare;

120.  este preocupat de nivelul de deșeuri care se produce în perioada ulterioară capturii peștelui, având în vedere natura perisabilă a acestuia și parcursul deseori extrem de îndelungat pe care îl urmează peștele în scopuri de procesare, fiind transportat în mod frecvent din Europa în Asia și înapoi în Europa spre comercializare finală;

121.  reamintește importanța noțiunii de „amprentă de apă” a produselor alimentare și a furajelor;

122.  reamintește că Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului include printre produsele alimentare chiar și apa, „încorporată în mod intenționat în produsele alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor”, precum și faptul că aceasta este o resursă strategică esențială a întregului lanț de aprovizionare cu produse agroalimentare;

123.  subliniază că risipa de alimente, în funcție de calitatea, tipul și cantitatea de apă utilizată pentru producția de alimente, implică, de asemenea, o risipă semnificativă a apei;

124.  reamintește importanța îmbunătățirii gestionării apei în agricultură, a dezvoltării sistemelor de producție alimentară care utilizează apa în mod inteligent (water-smart) și a sporirii securității aprovizionării cu apă și alimente în zonele cele mai expuse riscurilor prezentate de schimbările climatice;

125.  subliniază că soluțiile inovatoare și favorabile mediului în domenii care includ gestionarea coproduselor și a subproduselor din producția de alimente, comerțul cu produse alimentare, depozitarea alimentelor, perioada de valabilitate, tehnologiile digitale și materialele care vin în contact cu alimentele pot oferi un potențial semnificativ pentru reducerea deșeurilor alimentare; încurajează Comisia, statele membre și alte părți interesate să sprijine cercetarea în aceste domenii și să promoveze soluții durabile și eficiente; consideră că serviciile din economia colaborativă sunt importante pentru a crește gradul de conștientizare și a promova consumul durabil; invită Comisia să avanseze inovarea prin proiecte de cercetare finanțate de la bugetul UE, cum ar fi parteneriatul european pentru inovare;

126.  subliniază responsabilitatea tuturor actorilor din cadrul lanțului de aprovizionare, inclusiv a producătorilor de sisteme de ambalare, în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente; subliniază contribuția pozitivă a materialelor și soluțiilor de ambalare a alimentelor pentru prevenirea pierderilor de alimente și a risipei de alimente de-a lungul lanțului de aprovizionare, de exemplu, ambalaje care reduc pierderile de alimente în timpul transportului, depozitării și distribuției și care păstrează calitatea și igiena alimentelor pentru mai mult timp sau care prelungesc termenul de valabilitate; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a face ca ambalajul să fie adecvat scopului (de exemplu, fără ambalare excesivă sau deficitară) și adaptate produsului și exigențelor consumatorului, precum și necesitatea de a lua în considerare durata ciclului de viață a produsului ambalat în ansamblu, inclusiv proiectarea și utilizarea ambalajelor; invită Comisia și statele membre să evalueze avantajele ambalajelor de origine biologică biodegradabile și compostabile, luând în considerare impactul asupra sănătății umane și siguranța alimentară și adoptând o abordare bazată pe ciclul de viață; subliniază faptul că obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare ar trebui să fie adoptate în conformitate cu măsurile și obiectivele prevăzute în Directiva 94/62/CE, în special obiectivul privind reducerea substanțială a consumului de ambalaje nereciclabile și a utilizării excesive a ambalajelor;

127.  încurajează Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea și utilizarea de materiale active și inteligente care vin în contact cu alimentele și alte soluții inovatoare, cu o contribuție pozitivă la utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară; subliniază că legislația relevantă privind materialele care vin în contact cu alimentele ar trebui să asigure un nivel maxim de protecție a consumatorilor pentru toate materialele de ambalare, inclusiv materialele importate din țări terțe; invită, prin urmare, Comisia să prezinte norme armonizate la nivelul UE pentru materialele care vin în contact cu alimentele și să acorde prioritate elaborării de măsuri specifice la nivelul UE pentru materiale precum hârtia și cartonul, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1953/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare;

128.  recomandă promovarea utilizării de coduri voluntare de bune practici în afaceri, elaborate de organizații sectoriale din sectorul alimentar, de alimentație publică și hotelier pentru a urmări o utilizare optimă a produselor și pentru a promova donarea către sisteme care vizează colectarea excesului de alimente în scopuri sociale;

129.  invită statele membre să încurajeze încheierea de acorduri sau de memorandumuri de înțelegere pentru a promova un comportament responsabil și bune practici în măsură să reducă deșeurile alimentare, printre care și furnizarea operatorilor din sectorul alimentației publice a unor ambalaje reutilizabile, fabricate din materiale reciclabile, care să le permită clienților să își ia la pachet alimentele rămase;

130.  recomandă ca, atunci când este cazul, în sectorul alimentar și hotelier să se utilizeze produse locale și regionale și produse de sezon, pentru a scurta lanțul de producție și de consum, astfel încât să se reducă numărul de etape de procesare și, implicit, cantitatea de deșeuri generate în timpul diferitelor etape;

131.  subliniază că evoluțiile din sectorul digital oferă numeroase oportunități pentru prevenirea generării de deșeuri alimentare, în special, crearea unor platforme online de „salvare a alimentelor” care permit sectorului alimentației publice să ofere porțiile nevândute la prețuri reduse; subliniază faptul că astfel de experimente au adus rezultate semnificative în statele membre în care au fost aplicate;

132.  solicită Comisiei să recunoască contribuția inițiativelor de responsabilitate socială, cum ar fi „Healthy Nutritional Standard”, al cărui obiectiv este acela de a informa mai bine diferitele grupuri de consumatori cu nevoi sau preferințe alimentare speciale cu privire la produsele alimentare prin intermediul etichetării voluntare și coreglementate a alimentelor în restaurante și turism cu scopul de a reduce risipa alimentară în acest domeniu;

133.  invită Comisia și statele membre să coopereze cu țările în curs de dezvoltare pentru a îmbunătăți infrastructura lanțului lor alimentar și a reduce nivelurile lor de risipă de alimente;

134.  îndeamnă toate instituțiile și organismele Uniunii Europene să includă cerința ca ofertele legate de alimentația publică să fie însoțite de planuri de gestionare și reducere a risipei de alimente; solicită chestorilor să acorde prioritate măsurilor de reducere a risipei de alimente în Parlamentul European și încurajează alte instituții europene să urmeze acest exemplu; încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să reducă risipa de alimente în instituțiile publice;

135.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0266.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0014.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0250.

(4)

Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(5)

Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(6)

JO C 161, 6.6.2013, p. 46.

(7)

FAO, 2015. „Food wastage footprint. Impacts on natural resources” (Amprenta risipei de alimente. Efecte asupra resurselor naturale). FAO Roma, 2013.

(8)

FAO, 2015. Food wastage footprint & climate change (Amprenta risipei de alimente și schimbările climatice).

(9)

https://www.wfp.org/hunger/stats.

(10)

The State of Food Insecurity in the World 2015 (Situația insecurității alimentare la nivel mondial), FAO, ONU.

(11)

Development Goals in an Era of Demographic Change (Obiectivele de dezvoltare în era schimbărilor demografice), Raportul global de monitorizare 2015/2016, Banca Mondială.

(12)

http://www.un.org/en/development/desa/news/population/2015-report.html

(13)

FUSIONS, Estimates of European food waste levels (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), martie 2016.

(14)

Eurostat, „People at risk of poverty or social exclusion” (Persoanele expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială).

(15)

FUSIONS, Estimates of European food waste levels (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), martie 2016.

(16)

WRAP, 2015. „Deșeurile alimentare din gospodării în Regatul Unit”, 2015.

(17)

FAO (2011): Global Food Losses and Food Waste (Pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global).

(18)

Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene, „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”, pag. 14.

(19)

Food Loss and Waste Accounting and Reporting Standard (Standardul de contabilizare și raportare a pierderilor și a risipei de alimente), 2016.

(20)

Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(21)

JO L 304, 22.11.2011, p. 18.

(22)

Eurobarometrul Flash 425, Food waste and date marking („Deșeurile alimentare și marcarea datei”), septembrie 2015.

(23)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(24)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55); Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).

(25)

Studiu comparativ privind legislația statelor membre și practicile acestora cu privire la donarea de alimente (2014), comandat de Comitetul Economic și Social European.

(26)

JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(27)

Răspuns comun la două întrebări parlamentare cu solicitare de răspuns scris (E-003730/13, E-002939/13), 7 mai 2013.

(28)

Studiu comparativ privind legislația statelor membre și practicile acestora cu privire la donarea de alimente (2014), comandat de Comitetul Economic și Social European.

(29)

Document de lucru al serviciilor Comisiei, rezumatul evaluării impactului, evaluare de impact a măsurilor de combatere a risipei de alimente care completează SWD (2014)207 privind revizuirea obiectivelor UE în materie de gestionare a deșeurilor (SWD(2014) 289 final, 23.9.2014).

(30)

Anexă la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (2015).

(31)

JO L 72, 12.3.2014, p. 1.


Expunere de motive

Uniunea Europeană, una dintre cele mai bogate și prospere comunități din lume, are obligația morală și politică de a reduce cantitățile imense de deșeuri alimentare din fiecare an. Risipa și pierderea de alimente implică, de asemenea, risipă de apă, de sol, de ore de muncă, energie și alte resurse valoroase și, adesea, limitate.

Estimările arată că 88 de milioane de tone de alimente sunt risipite în UE în fiecare an. Producția și eliminarea deșeurilor alimentare în UE generează 170 de milioane de tone de emisii de CO2 și consumă 261 de milioane de tone de resurse.

Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 12.3 vizează înjumătățirea deșeurilor alimentare pe cap de locuitor pe plan mondial la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorului până în 2030, precum și reducerea pierderilor alimentare la nivelul lanțurilor de producție și aprovizionare, inclusiv a pierderilor ulterioare recoltării.

La nivel global, există diferențe în ceea ce privește momentul și locul risipei și pierderii de alimente. În țările industrializate, cea mai mare risipă se concentrează în etapele finale, și anume la nivelul distribuției și consumului. În țările în curs de dezvoltare, aceasta are loc în etapele inițiale, din cauza absenței practicilor agricole avansate, a sistemelor eficiente de transport și a infrastructurii, precum și a spațiilor sigure de depozitare.

Potrivit estimărilor din proiectul FUSIONS, sectoarele care contribuie în cea mai mare măsură la risipa alimentelor în UE sunt gospodăriile cu 53 % și sectorul prelucrării cu 19 %. Sectorul serviciilor alimentare contribuie cu 12 %, producția primară cu 10 %, iar vânzările cu ridicata și cu amănuntul cu 5 %.

Complexitatea problemei necesită un răspuns coordonat la nivel de politici în UE și în statele membre, care să ia în considerare politicile în domeniul risipei, al siguranței alimentare și al informațiilor referitoare la alimente, dar și aspecte ale politicilor economice, de cercetare și inovare, de mediu, din domeniul agriculturii, educației și politicii sociale.

Risipa alimentară are loc de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente și toți actorii au responsabilitatea de a lua măsuri de prevenire și reducere a problemei. Prin urmare, prezentul raport este conceput ca un document cuprinzător care abordează problema de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și consum și analizează mijloacele și modalitățile politice și practice de a o reduce. Concomitent, menținerea și îmbunătățirea siguranței alimentare trebuie să fie o prioritate.

Problema utilizării eficiente a resurselor și a risipei alimentare are prioritate pe agenda politică a UE și a tuturor instituțiilor sale. Platforma privind pierderile alimentare și risipa de alimente a fost recent înființată de Comisie, iar activitatea de elaborare a Orientărilor UE privind donarea de alimente avansează. La finalizare, acestea ar trebui să constituie un instrument valoros de creștere a volumului de alimente donate în statele membre, însă este posibil ca multe chestiuni legate de risipa alimentară să rămână în afara domeniului de aplicare a orientărilor.

Planul de acțiune privind economia circulară avansează și ar trebui să pună bazele unei acțiuni europene coordonate. Dacă dorim ca UE să abordeze problema în mod sistematic, avem nevoie de definiții, de o ierarhie și de metodologii comune. Lipsa unei definiții consecvente comune a „deșeurilor alimentare” și a unei metodologii de măsurare a risipei alimentare la nivelul UE îngreunează comparația între diferitele seturi de date și măsurarea progreselor înregistrate în reducerea risipei alimentare.

Parlamentul European ar trebui să aibă o poziție coerentă în ceea ce privește aceste aspecte. Prin urmare, acolo unde este posibil, prezentul raport va fi aliniat la deciziile relevante adoptate în cadrul activității importante în curs cu privire la pachetul legislativ referitor la deșeuri.

Acestea fiind spuse, problema risipei și pierderii alimentare este mai complexă decât simpla dimensiune a deșeurilor. Chestiuni precum etichetarea, răspunderea, educația, partajarea bunelor practici, eliminarea necesită atenție în continuare și subliniază nevoia unui răspuns coordonat în materie de politici, la nivelul diferitelor domenii de politică.

Potrivit raportului FUSIONS, în prezent există 52 de acte ale UE care au un anumit impact, pozitiv sau negativ, asupra risipei de alimente: 29 de regulamente, 10 directive, 3 decizii, 10 comunicări și 1 rezoluție. Domeniile de politică ale UE acoperite de acestea sunt: agricultură, pescuit, impozitare, protecția consumatorului, mediu, finanțe, economie, sănătate publică, politica industrială și piața internă.

În contextul vizării reducerii risipei alimentare, Comisia ar trebui să analizeze legislația relevantă pentru a vedea dacă este adecvată scopului și să identifice lacunele, suprapunerile sau domeniile care necesită clarificări sau acțiuni suplimentare.

În ceea ce privește cadrul de reglementare actual și având în vedere interpretările eronate ale legislației UE curente la nivel național, ar trebui să fie clar explicat în orientările UE privind donarea de alimente ce anume ține de responsabilitatea UE și ce anume ține de competența statelor membre, pentru a permite modificări eficace.

În plus, este în mod clar nevoie ca cetățenii să înțeleagă mai bine noțiunile de alimente, siguranță alimentară, risipă alimentară și cauzele acesteia. Potrivit unui sondaj Eurobarometru realizat în 2015, 47 % dintre europeni înțeleg sensul etichetei „data durabilității minimale” și 40 % cunosc sensul sintagmei „data-limită de consum”.

În același timp, aproape șase din zece europeni declară că verifică întotdeauna etichetele „a se consuma, de preferință, înainte de” și „data-limită de consum” atunci când fac cumpărături și pregătesc mâncarea, foarte puțini indicând că nu fac niciodată acest lucru. Aceste două constatări confirmă faptul că sensul marcajelor privind data aplicate pe produsele alimentare este înțeles insuficient și că această confuzie sporește rata risipei alimentare.

Educația consumatorilor reprezintă un domeniu critic în care este necesar un efort concertat pentru a reduce risipa alimentară. Conform Eurobarometrului, consumatorii recunosc că ei înșiși au un rol de jucat în prevenirea risipei alimentare. Peste trei sferturi dintre europeni cred că fiecare consumator reprezintă unul dintre actorii implicați în prevenirea risipei alimentare.

În plus, legislația existentă conține mai multe aspecte care pot avea un impact negativ asupra nivelurilor risipei alimentare. De exemplu, Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (Directiva privind TVA) prevede că donarea de alimente este impozabilă și că scutirile de impozite pe donarea de alimente nu sunt permise. Pentru a evita această situație, Comisia recomandă ca, în scopuri legate de impozitare, valoarea alimentelor donate, a căror dată a durabilității minimale se apropie sau care nu sunt vandabile, să fie stabilită la un nivel „suficient de scăzut, chiar apropiat de zero”. Unele state membre au găsit modalități legale de a abandona impozitarea donării de alimente, însă altele, în special dintre cele mai noi, nu au găsit astfel de modalități. Prin urmare, este adecvat să se solicite Comisiei să propună o modificare a Directivei privind TVA pentru a autoriza, în mod explicit, scutirile de impozite în cazul donării de alimente.

Stimulentele economice și de altă natură de la nivelul statelor membre pot fi un semnal puternic pentru ca părțile interesate să își intensifice eforturile de reducere a risipei alimentare. Stimulentele fiscale și-au demonstrat eficacitatea în încurajarea donațiilor de alimente pentru băncile de alimente din țări precum Franța și Spania.

Întrebările privind răspunderea donatorilor, generate de legea alimentară generală și Directiva 85/374/CEE din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect, reprezintă un exemplu de insecuritate juridică. În principiu, alimentele donate cu bună credință și în conformitate cu toate normele privind siguranța alimentară și alte norme nu ar trebui să creeze probleme de ordin juridic pentru donatori.

O formă a legii „bunului samaritean” la nivelul UE, cu respectarea principiului subsidiarității, ar putea conduce la un volum sporit de alimente donate. Comisia ar trebui să exploreze posibilitatea și efectele introducerii unei astfel de legi asupra reducerii risipei alimentare și a siguranței alimentare. În această privință, trebuie să fie clar că siguranța alimentară este o prioritate și că măsurile de reducere a risipei alimentare nu trebuie să compromită standardele actuale privind siguranța alimentară.

Pentru a reduce risipa alimentară, a îmbunătăți siguranța alimentară și a consolida sustenabilitatea generală a producției de alimente, cercetarea și dezvoltarea joacă un rol important în toate sectoarele lanțului de aprovizionare și consum de alimente. Ar trebui să fie încurajată și susținută elaborarea unor soluții inovatoare și favorabile mediului în domenii care includ gestionarea coproduselor și subproduselor din producția de alimente, depozitarea alimentelor, tehnologiile digitale și ambalarea.

Este clar că Uniunea Europeană, statele membre, fermierii, procesatorii, producătorii de ambalaje, transportatorii, comercianții cu amănuntul, serviciile alimentare, consumatorii și toate celelalte părți interesate au responsabilitatea de a acționa.

Experiența demonstrează că inițiativele spontane ale părților interesate, fie voluntare, fie profesioniste, în vederea promovării și concretizării unei culturi care luptă împotriva risipei de alimente au înregistrat, în general, succese în zonele în care s-au derulat. Comisia și statele membre ar trebui să promoveze practici de succes pentru reducerea risipei de alimente și metodele de conservare a resurselor deja utilizate de părțile interesate.

Cu toate acestea, măsurile eficace de reducere a risipei alimentare necesită o regândire de ansamblu a modului în care producem, comercializăm și consumăm alimente în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare și consum de alimente. Aceasta impune o înțelegere comună a aspectelor în cauză și o cooperare strânsă între toate părțile interesate relevante. 


AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (27.3.2017)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la inițiativa privind utilizarea eficientă a resurselor: reducerea risipei alimentare, îmbunătățirea siguranței alimentare

(2016/2223(INI))

Raportor pentru aviz: James Nicholson

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că risipa de alimente are la bază o gamă de factori și constituie o problemă în fiecare etapă a lanțului, iar responsabilitatea de a adopta măsuri este egală în fiecare etapă, indiferent dacă este vorba despre producție, prelucrare, comercializare, transport sau consum; insistă, prin urmare, asupra faptului că trebuie îmbunătățită comunicarea între toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special între furnizori și distribuitori, pentru a corela cererea și oferta;

2.  solicită tuturor părților interesate din lanțurile de producție, de aprovizionare și de consum de alimente să utilizeze diverse bune practici și să facă schimb de informații și de experiențe legate de măsuri eficiente din statele membre ale UE pentru a combate pierderile alimentare și a preveni risipa de alimente în diferitele etape ale lanțurilor de producție, de aprovizionare și de consum de alimente și invită Comisia să propună orientări bazate pe date dovedite și pe bunele practici;

3.  subliniază că mijloacele de subzistență ale fermierilor depind de comercializarea produselor lor în condiții echitabile și la prețuri remuneratoare și că pierderile de produse la nivelul exploatațiilor, inclusiv produsele pierdute din cauza evenimentelor climatice extreme sau neobișnuite, cele deteriorate în urma unei calamități naturale sau cele distruse din cauza pierderii unei piețe sau din cauza prețurilor mici conduc la o pierdere a investițiilor și a venitului pentru fermieri; subliniază, în acest sens, că volatilitatea prețurilor pe piețele agricole afectează producția și veniturile fermierilor și poate să genereze o risipă de alimente și că, prin urmare, este necesar ca, în cadrul PAC, să se dezvolte instrumente pentru combaterea acestei volatilități;

4.  subliniază că, în primul rând, Comisia și statele membre ar trebui să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu cele din sectorul agricol, și să realizeze o evaluare de impact cu privire la orice măsură propusă pentru a fi pusă în aplicare pentru a preveni risipa de alimente la nivelul întregii Uniuni;

5.  subliniază că risipa de alimente trebuie analizată într-o manieră transversală, deoarece ea afectează mai multe politici în același timp, inclusiv agricultura, pescuitul, siguranța alimentară, mediul, afacerile sociale și politica fiscală; insistă, prin urmare, că este nevoie să se armonizeze într-o mai mare măsură diferitele politici și să se asigure, după caz, că reducerea risipei alimentare este o prioritate a politicilor existente și subliniază că lupta împotriva risipei alimentare nu ar trebui să compromită nici siguranța alimentară și standardele de mediu, nici standardele de protecție a animalelor, în special sănătatea și bunăstarea animalelor;

6.  evidențiază constatările Raportului Special nr. 34 al Curții de Conturi Europene „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”, care subliniază că acțiunea Comisiei cu privire la risipa de alimente a fost, până în prezent, sporadică și fragmentată, indicând totodată lacune precum întârzierea obligației statelor membre de a raporta cu privire la deșeurile alimentare pe care le generează și amânarea termenului său pentru adoptarea unui act de punere în aplicare care să prevadă o metodologie comună pentru evaluarea cantităților de alimente;

7.  subliniază că Comisia nu a realizat încă niciun studiu pentru a stabili impactul diferitelor reforme asupra volumului producției agricole și efectele acestora asupra risipei alimentare și invită, prin urmare, Comisia să integreze problema risipei alimentare în viitoarea dezvoltare și punere în aplicare a politicilor din cadrul PAC;

8.  invită Comisia să stabilească o distincție clară în viitoarele sale politici între risipa alimentară, care este cauzată de comportamentul consumatorului și care poate fi redusă la nivel minim prin inițiative și campanii de conștientizare corespunzătoare, și pierderea alimentară, care este inevitabilă la nivelul producției primare și care are la bază evenimente de forță majoră, cum ar fi furtunile;

9.  salută crearea recentă a Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa alimentară pentru a le permite părților interesate să partajeze informații legate de optimizarea utilizării fostelor alimente și a subproduselor din lanțul alimentar în producția de hrană pentru animale, precum și de importanța acesteia pentru producția primară; invită Comisia să transmită Parlamentului o agendă precisă a acțiunilor în desfășurare și a obiectivelor stabilite, precum și un raport intermediar privind evoluția lucrărilor referitoare la metodologia comună și la donarea de alimente și solicită Comisiei ca activitățile Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente să fie puse la dispoziție în cele 24 de limbi ale Uniunii Europene;

10.  subliniază că inițiativele cuprinse în Planul de acțiune privind economia circulară cuprind măsuri de stabilire a unei platforme de sprijin financiar care să atragă investiții și inovare în vederea reducerii pierderilor, precum și orientări adresate statelor membre pentru transformarea unora dintre deșeurile alimentare și dintre subprodusele agricole în energie;

11.  subliniază că nevoile energetice ar trebui satisfăcute prin utilizarea deșeurilor și a subproduselor care nu sunt utile în niciun alt proces aflat pe o poziție superioară în ierarhia deșeurilor;

12.  invită Comisia să recunoască rolul agențiilor publice care furnizează servicii de interes general în gestionarea deșeurilor și combaterea risipei de alimente și eforturile întreprinderilor precum IMM-urile care contribuie în mod direct la economia circulară;

13.  subliniază că risipa de alimente are consecințe enorme asupra mediului, contribuie la schimbările climatice și reprezintă o risipă a resurselor limitate, precum terenul, energia și apa;

14.  ia act de posibilitățile de optimizare a utilizării alimentelor care sunt pierdute sau eliminate în mod inevitabil și a subproduselor din lanțul alimentar, în special a celor de origine animală, în producția de hrană pentru animale, în reciclarea nutrienților în ferme și în producția de amelioratori pentru sol, precum și de importanța acestora pentru producția primară;

15.  invită Comisia să analizeze barierele juridice aflate în calea utilizării fostelor alimente în producția de hrană pentru animale și să promoveze cercetarea în acest domeniu, subliniind, în același timp, că este nevoie de o mai bună trasabilitate, de respectarea standardelor de biosecuritate și de utilizarea proceselor de separare și de tratare, care elimină complet riscurile pentru siguranța alimentară;

16.  solicită stabilirea, în legislația UE, a unei ierarhii cuprinzătoare a deșeurilor alimentare, cu un accent clar asupra prevenirii la sursă; subliniază că prevenirea la sursă este prioritatea esențială în ierarhia deșeurilor pentru deșeurile alimentare; remarcă faptul că urmează utilizarea pentru dieta umană, abia apoi hrana pentru animale și, după aceea, compostarea și degradarea anaerobă, și anume:

  a) prevenirea la sursă;

  b) salvarea alimentelor comestibile, acordând prioritate uzului uman față de hrana pentru animale și față de prelucrarea ulterioară în produse necomestibile;

  c) reciclarea organică;

  d) valorificarea energetică;

  e) eliminarea deșeurilor;

17.  ia act de posibilitățile de optimizare a utilizării fostelor alimente și a subproduselor din lanțul alimentar în producția de hrană pentru animale, precum și de importanța acestora pentru producția primară, însă evidențiază utilizarea ierarhiei deșeurilor și faptul că este nevoie de o mai bună trasabilitate;

18.  subliniază importanța reunirii fermierilor în cooperative sau în asociații profesionale, în vederea reducerii pierderilor de alimente prin consolidarea cunoștințelor lor cu privire la piețe, prin permiterea unei programări și a unor economii de scară mai eficiente și prin îmbunătățirea capacității fermierilor de a-și introduce produsele pe piață;

19.  subliniază importanța cooperării, de exemplu prin intermediul organizațiilor de producători sau al altor forme de structuri, precum organizațiile interprofesionale și cooperativele, în vederea unui acces sporit la finanțare pentru inovare și investiții în tehnologii de tratare, precum compostarea și digestia anaerobă, după caz, sau prelucrarea ulterioară a produselor, ceea ce le-ar putea facilita fermierilor accesul la noi produse, piețe și clienți; subliniază, în acest sens, că organizarea sectorială și utilizarea rezultatelor contractelor permit o mai bună gestionare a producției și combaterea mai eficace a risipei de alimente; consideră că este esențial ca acest lucru să se realizeze la nivel local sau regional, pentru a respecta principiul proximității

20.  ia act de beneficiile cooperării și digitalizării, care permit un acces mai bun la informații și previziuni privind cererea, și ale dezvoltării de programe de producție anticipată pentru fermieri, care să le permită acestora să își adapteze producția în funcție de cerere, să se coordoneze mai bine cu celelalte sectoare ale lanțului de aprovizionare cu alimente și să minimizeze pierderile; subliniază, având în vedere faptul că reducerea deșeurilor alimentare inevitabile este dificilă, că ar trebui promovată utilizarea eficace a deșeurilor alimentare, inclusiv în bioeconomie;

21.  consideră că, în scopul de a răspunde mai bine ofertei și cererii de produse, adoptarea unor norme privind etichetarea care să furnizeze informații adecvate cu privire la originea ingredientelor și tehnicile de producție și de prelucrare ar permite consumatorului să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când achiziționează produsele, influențând astfel în mod indirect și factorii de producție, cu efecte pozitive din punct de vedere ecologic, economic și social;

22.  solicită Comisiei și statelor membre să ofere stimulente suplimentare pentru prevenirea risipei de alimente;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să informeze mai bine fermierii și consumatorii cu privire la gestionarea mai eficientă a energiei, a apei și a resurselor naturale de-a lungul întregului lanț alimentar, astfel încât să se reducă în mod semnificativ risipa de resurse și de alimente, în scopul reducerii costurilor de producție și a risipei de nutrienți, precum și în scopul inovării și al durabilității în cadrul sistemelor agricole;

24.  consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații pentru a evita risipa de alimente în cadrul producției primare și pentru a înlocui practicile care irosesc resurse în producția agricolă și în prelucrarea sau distribuția alimentelor cu metode ecologice;

25.  subliniază că, pentru a menține risipa de alimente la un nivel minim absolut, fermierii ar trebui să fie situați, la nivel atât tehnic, cât și economic, pe o poziție în care să-și utilizeze produsele în cel mai eficient mod din punctul de vedere al resurselor;

26.  consideră că este nevoie de intensificarea cooperării între producători și a utilizării organizațiilor de producători pentru a permite și a promova accesul la oportunități de piață secundare, la alte puncte de desfacere și la utilizări alternative ale surplusurilor alimentare care, în caz contrar, ar fi introduse din nou în arătură sau irosite, acordând prioritate reutilizării în scopul consumului uman, precum vânzarea la o cotă inferioară pentru alimentele prelucrate și vânzarea pe piețele locale;

27.  constată că produsele care încă pot fi utilizate în alte scopuri decât cele alimentare, precum transformarea în hrană pentru animale, fertilizarea terenurilor sau utilizarea pentru producerea de compost și energie, ar trebui diferențiate în mod clar de ceea ce este considerat ca fiind deșeu, pentru a nu le afecta reutilizarea;

28.  observă riscul de contaminare implicat de pătrunderea plasticului și a metalului din deșeurile alimentare în compost și în sol și, ulterior, în apa dulce și în ecosistemele marine și îndeamnă la reducerea la minimum a acestei rute a poluării; reamintește, în plus, intenția Directivei privind utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură de a reduce la minimum contaminarea în solurile agricole; solicită, prin urmare, să se acționeze cu precauție atunci când se ia în considerare amestecarea fluxurilor de deșeuri și să se acorde garanții adecvate;

29.  subliniază că, în cadrul proiectului FUSIONS, s-a remarcat că există puține măsurători ale pierderilor alimentare în activitățile din producția primară, cum ar fi agricultura, horticultura, acvacultura sau pescuitul, și că acest lucru ar putea împiedica o evaluare exactă a nivelului global al risipei alimentare din Europa;

30.  ia act de faptul că risipa și pierderea de alimente din etapa de producție primară sunt greu de cuantificat din cauza produselor eterogene și a proceselor respective, precum și din cauza lipsei unei definiții clare a deșeurilor alimentare; solicită Comisiei să identifice și să disemineze în statele membre cele mai bune practici privind colectarea datelor referitoare la pierderea și risipa alimentară din cadrul exploatațiilor, fără impunerea unei sarcini administrative suplimentare sau a unor costuri adiționale fermierilor; solicită Comisiei să adopte rapid o terminologie și o definiție comune pentru deșeurile alimentare, ținând seama de distincția dintre risipa de alimente și pierderea de alimente în sectorul producției primare;

31.  consideră că niște inițiative gestionate de fermieri și de comunitate pot oferi soluții viabile din punct de vedere economic și durabile și pot valorifica produse care, în caz contrar, ar putea ajunge să se irosească, prin dezvoltarea de piețe pentru produse care, în mod normal, ar fi excluse din lanțul alimentar, și subliniază potențialul proiectelor de inovare socială gestionate de fermieri și de comunitate, precum colectarea produselor alimentare în exces și donarea lor asociațiilor de ajutoare alimentare, inclusiv băncilor de alimente; invită Comisia și statele membre să recunoască aceste practici și să le încurajeze în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC;

32.  subliniază că, pentru reducerea risipei de alimente la nivelul producției, ar trebui utilizate tehnici și tehnologii inovatoare care să permită optimizarea performanței în aceste domenii și transformarea produselor care nu respectă standardele de piață în alte produse;

33.  solicită restaurarea unei politici eficace, care să reglementeze piețele agricole, în vederea unei mai bune corelări între cerere și ofertă, reducând astfel risipa de alimente;

34.  constată că o parte din risipa și pierderile de la nivelul exploatațiilor este cauzată nu numai de specificațiile de produs impuse furnizorilor, ci și de alte practici restrictive, cum ar fi anularea comenzilor din cauza modificării cererii consumatorilor, supraproducția ca rezultat al cerințelor de a răspunde nevoilor sezoniere și utilizarea de articole alimentare de bază ca „lideri ai pierderilor” pentru a mări cota de piață; subliniază necesitatea de a revizui standardele de comercializare cu privire la calitate și la estetică pentru clasificarea produselor agricole;

35.  consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații adaptate fiecărui produs cu privire la datele-limită de consum, precum și de promovarea și încurajarea consumului de produse proaspete și în vrac și de reducerea produselor ambalate și depozitate pe termen lung;

36.  subliniază importanța de a adapta mai bine modul de distribuție, de conservare și de ambalare la caracteristicile fiecărui produs în parte și la nevoile consumatorilor, pentru a limita risipa acestor produse;

37.  constată că standardele de comercializare pot contribui la risipa alimentară și solicită Comisiei să promoveze cercetarea cu privire la relația dintre standardele de comercializare și risipa de alimente; invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a influența standardele publice ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU (UNECE), cu scopul de a evita irosirea resurselor prin prevenirea generării de deșeuri alimentare;

38.  remarcă faptul că practicile comerciale inechitabile și dumpingul prețurilor în sectorul alimentar rezultă deseori în vânzarea alimentelor la un nivel inferior adevăratei lor valori, contribuind astfel la o risipă mai mare, și că o interzicere a vânzării la un preț mai mic decât cel de producție este necesară de urgență, parțial pentru a spori conștientizarea în rândul consumatorilor cu privire la valoarea reală a alimentelor;

39.  invită Comisia și statele membre să își coordoneze eforturile cât mai curând posibil și să prezinte un cadru pentru o soluție europeană la problema practicilor comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente, începând de la recomandările prevăzute în Rezoluția Parlamentului din 7 iunie 2016(1); consideră că soluționarea acestei probleme va îmbunătăți poziția fermierilor, cele mai slabe verigi din lanț, și, prin scăderea supraproducției și a acumulării de surplusuri, ar putea contribui nu doar la stabilizarea prețurilor și la asigurarea unor prețuri echitabile și rentabile la poarta exploatației pentru fermieri, ci și la reducerea atât a risipei alimentare în cadrul întregului lanț, cât și a pierderilor generate la fermele de familie; subliniază că o remunerație echitabilă a producătorilor ar adăuga valoare produselor, determinând o reducere a fenomenului risipei de alimente în segmentele finale ale lanțului de aprovizionare;

40.  subliniază importanța inițiativelor și măsurilor educaționale și de sensibilizare, în special pentru sectorul gospodăriilor și îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la valoarea produselor alimentare și agricole, la cauzele și consecințele risipei de alimente și la metodele în care aceasta poate fi redusă, promovând astfel principiile sustenabilității și solidarității;

41.  invită statele membre să încurajeze introducerea de cursuri de educație alimentară la toate nivelurile de învățământ și subliniază rolul important al autorităților locale și al întreprinderilor municipale, pe lângă cel al comercianților cu amănuntul și al mijloacelor de informare în masă, în informarea și sprijinirea cetățenilor în ceea ce privește cele mai bune modalități de a păstra și/sau utiliza produsele alimentare pentru a preveni și reduce risipa de alimente;

42.  atrage atenția asupra rolului important al Programului de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli în sensibilizarea opiniei publice și, în special, al introducerii măsurilor de însoțire obligatorii, cum ar fi promovarea consumului conștient de alimente în educație și subliniază importanța utilizării acestor măsuri pentru a transmite mesaje educaționale cu privire la risipa alimentară și la prevenirea acesteia;

43.  invită Comisia și statele membre să continue să susțină proiectele și campaniile educaționale orientate spre promovare care învață copiii de la o vârstă fragedă să consume alimente proaspete, sănătoase, produse la nivel local;

44.  încurajează statele membre și Comisia să promoveze alimentele locale și organice și să sprijine lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și comercializarea la domiciliu a produselor agricole;

45.  subliniază că produsele locale și regionale, precum și sistemele agricole sprijinite de comunitate permit existența unor lanțuri de aprovizionare mai scurte, care cresc standardele de calitate a produselor și susțin cererile sezoniere, având astfel beneficii sociale, de mediu și economice considerabile;

46.  consideră că lanțurile de aprovizionare scurte pot juca un rol esențial în reducerea risipei de alimente și a ambalării excesive, reducând distanța de transport a alimentelor și asigurând o calitate mai ridicată a acestora și lanțuri alimentare transparente și susținând astfel viabilitatea economică a comunităților rurale;

47.  consideră că cel mai mare obstacol din UE în calea livrării către persoanele nevoiașe a surplusului de alimente care încă sunt comestibile este faptul că nu există suficiente capacități - sau uneori deloc - în canalele de distribuție; remarcă faptul că organizațiile caritabile și organismele de asistență socială gestionate de stat sau de administrația locală nu dețin suficiente resurse materiale sau umane pentru a transporta și distribui în scopuri caritabile alimentele care încă sunt comestibile; remarcă faptul că acest lucru este valabil în special în majoritatea regiunilor dezavantajate;

48.  consideră că fondurile europene facilitează donațiile de alimente, cum ar fi Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), care permite finanțarea, printre altele, a infrastructurilor de stocare și de transport ale organizațiilor care donează alimente; consideră, de asemenea, că aceste posibilități nu sunt suficient exploatate de statele membre; recomandă ca, având în vedere cele de mai sus, la punerea în aplicare a FEAD, resursele disponibile în temeiul programului să fie realocate pentru livrarea surplusului de alimente; remarcă faptul că, prin realocarea resurselor - în conformitate cu un model anterior elaborat de organizațiile caritabile europene -, valoarea alimentelor livrate către persoanele nevoiașe ar putea fi crescută de 14 ori în comparație cu utilizarea actuală a programului FEAD;

49.  remarcă faptul că industria alimentară a adoptat deja inițiative pentru reducerea risipei alimentare, prin consolidarea cooperării cu asociațiile de ajutoare alimentare, printre care băncile de alimente din întreaga Europă;

50.  invită statele membre să aibă în vedere mijloacele instituționale și financiare de sprijinire a magazinelor sociale și a supermarketurilor;

51.  solicită o mai mare implicare a tuturor părților interesate pentru a se asigura că toate alimentele care urmează să expire în curând sunt donate în prealabil în scopuri caritabile; remarcă totuși că încă există bariere în calea donațiilor, în principal de natură juridică; solicită Comisiei să clarifice interpretarea dispozițiilor legale care descurajează donațiile;

52.  subliniază că utilizarea stocurilor și a alimentelor care, în caz contrar, ar fi irosite nu contravine nevoii legate de o bună gestionare a aprovizionării și de o gestionare inteligentă a lanțului alimentar în vederea evitării surplusurilor structurale sistematice;

53.  solicită Comisiei și statelor membre ca, fără a plasa o sarcină inutilă asupra IMM-urilor și a organizațiilor voluntare, să monitorizeze îndeaproape donațiile de alimente pentru a se asigura că acestea din urmă nu sunt deturnate și vândute pe piețe alternative, ceea ce ar împiedica persoanele nevoiașe să beneficieze de aceste donații și ar descuraja profesioniștii din domeniul comerțului să mai doneze alimente de teama unei concurențe neloiale;

54.  solicită Comisiei să clarifice normele referitoare la aplicarea Directivei privind TVA-ul în cazul ajutoarelor alimentare și să propună o modificare a acesteia în vederea autorizării explicite a scutirilor de impozite în cazul donațiilor de alimente; invită statele membre să respecte recomandările Comisiei și să stabilească o cotă de TVA mai mică sau egală cu zero dacă donația are loc în apropierea datei durabilității minimale sau dacă produsele alimentare nu mai pot fi vândute;

55.  subliniază că risipa de alimente în etapa de producție poate fi și rezultatul deteriorării bazei producției agricole din cauza degradării calității terenurilor, a biodiversității (reducerea polenizării) și a tuturor resurselor naturale și că trebuie să se țină seama de acest fenomen în evoluția dezvoltării agriculturii și a PAC;

56.  remarcă importanța accesului la produse de protecție a plantelor pentru fermieri, pentru a se asigura menținerea calității recoltelor și faptul că acestea nu se pierd din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, a dăunătorilor și a bolilor;

57.  consideră că este important să se asigure gestionarea funciară în cadrul PAC și al politicilor naționale pentru a limita risipa de alimente indirectă, care este rezultatul unei urbanizări și al unei dezvoltări a infrastructurilor gestionate necorespunzător și chiar al abandonării pur și simplu a suprafețelor agricole care nu sunt exploatate din cauza lipsei de interes economic pentru agricultură;

58.  remarcă obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU de a reduce risipa alimentară până în 2030.

59.  reamintește importanța noțiunii de „amprentă de apă” a produselor alimentare și a furajelor;

60.  reamintește că Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului include printre produsele alimentare chiar și apa, „încorporată în mod intenționat în produsele alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor”, precum și faptul că aceasta este o resursă strategică esențială a întregului lanț de aprovizionare cu produse agroalimentare;

61.  subliniază că risipa de alimente, în funcție de calitatea, tipul și cantitatea de apă utilizată pentru producția de alimente, implică, de asemenea, o risipă semnificativă a apei;

62.  reamintește importanța îmbunătățirii gestionării apei în agricultură, a dezvoltării sistemelor de producție alimentară care utilizează apa în mod inteligent (water-smart) și a sporirii securității aprovizionării cu apă și a securității alimentare în zonele cele mai expuse riscurilor prezentate de schimbările climatice;

63.  constată că ar putea fi posibilă reducerea cantității de culturi eliminate dacă acestea s-ar vinde într-un mod mai direct consumatorului, de exemplu, în piețele de producători sau în magazinele agroalimentare, unde lanțurile de comercializare sunt scurte și produsele cumpărate sunt produse locale mai puțin prelucrate;

64.  solicită Comisiei UE și statelor membre să lanseze o campanie de sensibilizare în rândul cetățenilor UE cu privire la gravele implicații economice, sociale și în materie de mediu ale risipei de alimente;

65.  reamintește că strategiile de marketing de tipul „la un produs achiziționat, primești unul gratis” riscă să determine consumatorii să achiziționeze mai multe produse decât consumă și astfel să sporească riscul risipei de alimente pentru produsele care nu se apropie de data-limită de consum; salută faptul că anumiți comercianți vând produse care se apropie de data-limită de consum la prețuri reduse și consideră că această practică ar trebui să fie generalizată.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.3.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

1

4

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, José Bové, Daniel Buda, Michel Dantin, Jean-Paul Denanot, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Luke Ming Flanagan, Martin Häusling, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Ivan Jakovčić, Elisabeth Köstinger, Zbigniew Kuźmiuk, Philippe Loiseau, Mairead McGuinness, Nuno Melo, Ulrike Müller, James Nicholson, Maria Noichl, Marijana Petir, Laurențiu Rebega, Jens Rohde, Maria Lidia Senra Rodríguez, Ricardo Serrão Santos, Czesław Adam Siekierski, Tibor Szanyi, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Paul Brannen, Angélique Delahaye, Maria Heubuch, Karin Kadenbach, Anthea McIntyre, Massimo Paolucci, John Procter, Estefanía Torres Martínez, Vladimir Urutchev

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

36

+

ALDE

Jan Huitema, Ivan Jakovčić, Ulrike Müller, Jens Rohde

ECR

Zbigniew Kuźmiuk, Anthea McIntyre, James Nicholson, John Procter

ENF

Philippe Loiseau, Laurențiu Rebega

GUE/NGL

Luke Ming Flanagan, Maria Lidia Senra Rodríguez, Estefanía Torres Martínez

NI

Diane Dodds

PPE

Daniel Buda, Michel Dantin, Angélique Delahaye, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Köstinger, Mairead McGuinness, Nuno Melo, Marijana Petir, Czesław Adam Siekierski

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Paul Brannen, Jean-Paul Denanot, Karin Kadenbach, Maria Noichl, Massimo Paolucci, Ricardo Serrão Santos, Tibor Szanyi

1

-

EFDD

John Stuart Agnew

4

0

EFDD

Marco Zullo

Verts/ALE

José Bové, Maria Heubuch, Martin Häusling

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0247.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

11.4.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

64

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Marco Affronte, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Nessa Childers, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Mark Demesmaeker, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Peter Liese, Norbert Lins, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivica Tolić, Estefanía Torres Martínez, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Nicola Caputo, Eleonora Evi, Martin Häusling, Elisabeth Köstinger, Merja Kyllönen, Stefano Maullu, Ulrike Müller, James Nicholson, Marijana Petir, Christel Schaldemose, Bart Staes, Tiemo Wölken

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

64

+

ALDE

Catherine Bearder, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Ulrike Müller, Nils Torvalds

ECR

Mark Demesmaeker, Ian Duncan, Arne Gericke, Julie Girling, Urszula, Krupa, James Nicholson, Jadwiga Wiśniewska

EFDD

Eleonora Evi, Piernicola Pedicini

ENF

Mireille D’Ornano, Sylvie Goddyn, Jean-François Jalkh

GUE/NGL

Stefan Eck, Kateřina Konečná, Merja Kyllönen, Estefanía Torres Martínez

NI

Zoltán Balczó

PPE

Ivo Belet, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Elisabeth Köstinger, Peter Liese, Norbert Lins, Stefano Maullu, Miroslav Mikolášik, Marijana Petir, Annie Schreijer-Pierik, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Nicola Caputo, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Susanne Melior, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Christel Schaldemose, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Tiemo Wölken, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Marco Affronte, Bas Eickhout, Martin Häusling, Benedek Jávor, Davor, Škrlec, Bart Staes

0

-

 

 

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Aviz juridic - Politica de confidențialitate