RAPORT privind cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács

29.5.2017 - (2016/2266(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Heidi Hautala

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács

(2016/2266(IMM))

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács, transmisă la 19 septembrie 2016 de către Dr Péter Polt, Procurorul General al Ungariei, în legătură cu o procedură penală inițiată împotriva sa de către Centrul de anchetă al Parchetului General și anunțată în plen la 3 octombrie 2016,

–  având în vedere că dl Kovács a fost invitat pentru a fi audiat la 12 ianuarie, 30 ianuarie și 22 martie 2017, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013[1],

–  având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Legea fundamentală a Ungariei, articolul 10 alineatul (2) și articolul 12 alineatul (1) din Legea LVII din 2004 privind statutul deputaților unguri în Parlamentul European și articolul 74 alineatele (1) și (3) din Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională a Ungariei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0203/2017),

A.  întrucât Procurorul general al Ungariei a solicitat ridicarea imunității lui Béla Kovács, deputat în Parlamentul European, pentru ca o anchetă să poată avea loc pentru a stabili dacă este cazul ca acesta să fie pus sub acuzare, în conformitate cu articolul 396 alineatul (1) litera (a) din Codul penal ungar, pentru infracțiunea de fraudă bugetară care a cauzat pierderi financiare considerabile și pentru delictul de uz repetat al unor documente private falsificate, în conformitate cu articolul 345 din Codul penal ungar; întrucât, conform acestui articol, orice persoană care face uz de un document privat falsificat sau de un document privat cu un conținut inexact pentru a justifica existența, modificarea sau terminarea unui drept sau a unei obligații, se face vinovat de un delict pasibil de pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de până la un an;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților din Parlamentul propriei țări;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Legea fundamentală a Ungariei, deputații în parlament beneficiază de imunitate; întrucât, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Legea LVII din 2004 privind statutul juridic al deputaților ungari în Parlamentul European, aceștia au dreptul la aceeași imunitate ca deputații în parlamentul ungar, iar în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), decizia de suspendare a imunității unui deputat în Parlamentul European se încadrează în competența Parlamentului European. În conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională, o procedură penală sau, în absența unei renunțări voluntare la imunitate în cazul respectiv, o acțiune în răspundere delictuală poate fi demarată împotriva deputatului numai cu acordul prealabil al Adunării Naționale; întrucât, în conformitate cu articolul 74 alineatul (3) din aceeași lege, până la prezentarea actului de trimitere în judecată, cererea de ridicare a imunității se prezintă de către procurorul general;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 alineatele (1) și (2) din Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European[2], deputații au dreptul la asistență prestată de colaboratori personali pe care sunt liberi să îi aleagă, iar Parlamentul rambursează cheltuielile suportate de deputați ocazionate de angajarea acestui personal;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din Deciziile Biroului din 19 mai și 9 iulie 2008 privind Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, cheltuielile suportate în cadrul convențiilor de stagiu pot fi, de asemenea, rambursate în condițiile prevăzute de Birou;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Decizia Biroului din 19 aprilie 2010 referitoare la Normele privind stagiarii deputaților, deputații în Parlamentul European pot, cu scopul de a contribui la educația europeană, la formarea profesională și la promovarea unei mai bune înțelegeri a modului în care funcționează instituția, să ofere stagii de formare la Bruxelles și Strasbourg, în timpul ședințelor plenare sau în cursul activităților lor ca deputați în statul membru în care deputatul a fost ales în fiecare caz;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) din Normele privind stagiarii, dispoziții specifice în ceea ce privește stagiul sunt incluse într-un acord scris de stagiu, semnat atât de deputat, cât și de stagiar; întrucât acordul cuprinde o clauză care prevede în mod explicit că Parlamentul European nu poate fi considerat parte la acord; întrucât, în temeiul articolului 5 alineatul (4), cheltuielile legate de stagii, inclusiv bursele și costurile asigurării, dacă acestea sunt plătite de către deputat, pot fi suportate din indemnizația de asistență parlamentară, în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din Normele de aplicare, în limitele respectivei alocații;

H.  întrucât, în conformitate cu ultima teză din articolul 1 alineatul (1) din Normele privind stagiarii, bursa acordată unui stagiar nu trebuie să fie de natură să constituie, în realitate, o formă deghizată de remunerare; întrucât, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), pe toată durata stagiului, stagiarii se află sub responsabilitatea exclusivă a deputatului pe lângă care efectuează stagiul;

I.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte, nu a avut suspiciuni suficient de grave și exacte potrivit cărora cererea de ridicare a imunității ar fi fost formulată în legătură cu o procedură intentată pentru a-i provoca daune politice deputatului în cauză;

J.  întrucât decizia fostului Președinte al Parlamentului de a aplica o sancțiune de mustrare dlui Kovács pentru încălcarea articolului 1 litera (a) din Codul de conduită[3] nu poate fi considerată echivalentă cu o hotărâre judecătorească cu valoare de res judicata pentru aspectele ce relevă de procedura penală lansată de Parchetul General Central; întrucât, prin urmare, nu există nicio încălcare a principiului ne bis in idem; întrucât, prin urmare, sancțiunea aplicată de fostul Președinte al Parlamentului în temeiul Codului de conduită nu împiedică începerea sau desfășurarea unei proceduri penale în Ungaria pentru a se stabili dacă este cazul ca acesta să fie pus sub acuzare,

1.  hotărăște să retragă imunitatea lui Béla Kovács;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Ungariei și lui Béla Kovács.

• [1]  Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
• [2]  JO L 262, 7.10.2005, p. 1.
• [3]  A se vedea Anexa I la Regulamentul de procedură, Codul de conduită a deputaților în Parlamentul European în materie de interese financiare și conflicte de interese.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Istoricul cauzei

În cursul ședinței din 3 octombrie 2016, Președintele a anunțat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare transmisă de Procurorul General al Ungariei, Dr Polt, la 15 septembrie 2016, prin care solicită retragerea imunității parlamentare a dlui Béla Kovács.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Președintele a transmis cererea Comisiei pentru afaceri juridice.

Cererea de retragere a imunității lui Béla Kovács este efectuată pe baza faptului că dl Béla Kovács poate fi în mod rezonabil suspectat de a fi comis infracțiunea de fraudă bugetară care a generat pierderi financiare considerabile, în conformitate cu articolul 396 alineatul (1) litera (a) și alineatul (3) litera (a) din Codul penal ungar și infracțiunea de uz repetat a unui document privat falsificat în conformitate cu articolul 345 din Codul penal.

Conform articolului 396 alineatul (1) litera (a) și alineatul (3) litera (a), pentru „orice persoană care a) determină o persoană să aibă sau să persiste în a avea o falsă părere sau să ascundă fapte cunoscute în legătură cu orice obligație de plată la buget sau cu orice fonduri plătite sau care urmează să fie plătite de la buget sau face o declarație falsă în acest sens; (...) (3) [s]e aplică pedeapsa cu închisoarea între unu și cinci ani în cazul în care: a) frauda bugetară a cauzat pierderi financiare considerabile”.

Conform articolului 345 din Codul penal ungar, „orice persoană care face uz de un document privat falsificat sau de un document privat cu un conținut inexact pentru a justifica existența, modificarea sau terminarea unui drept sau a unei obligații, se face vinovat de un delict pasibil de pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de până la un an.”

Potrivit informațiilor comunicate de către Procurorul General, dl. Kovács a semnat acorduri de stagiu cu trei stagiari în care se preciza, în mod fals, că părțile intrau într-o relație cu caracter juridic pentru realizarea unui stagiu; că stagiul urma să se desfășoare cu normă întreagă la Bruxelles; că, în cursul stagiului, stagiarii vor locui la o adresă din Bruxelles menționată în acord, adresă care era identică cu adresa lui Béla Kovács de la Bruxelles.

Se mai relevă că, prin semnarea acordurilor de stagiu, depunerea acestora împreună cu documentele necesare la serviciul competent al Parlamentului European și ascunderea caracterului fictiv al stagiilor în fața Parlamentului European, dl Kovács a încălcat dispozițiile articolului 1 alineatul (1) din Normele privind stagiarii, care prevede că bursa acordată unui stagiar nu trebuie să fie de natură a constitui, în realitate, o formă deghizată de remunerare.

Dl Kovács a răspuns Președintelui afirmând că, la momentul respectiv, nu fusese încă informat cu privire la raportul OLAF și că OLAF nu i-a permis accesul la dosarul său. În scrisoarea sa, dl Kovács a mai arătat că toți stagiarii săi își îndeplineau atribuțiile la solicitarea și sub autoritatea sa în mai multe locuri, cum ar fi Bruxelles și Budapesta, printre altele.

Dl Kovács a mai subliniat că avea grijă ca stagiile să se desfășoare în conformitate cu toate reglementările și normele în vigoare și că nu avea nicio intenție de a cauza plata unor sume necuvenite.

2. Legislația și procedura privind imunitatea deputaților în Parlamentul European

Articolul 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează următoarele:

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază:

(a)	pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b)	pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Dat fiind că retragerea imunității este invocată pentru Ungaria, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf litera (a), este aplicabilă legislația ungară privind imunitatea parlamentară. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Legea fundamentală a Ungariei, deputații în Parlamentul European beneficiază de imunitate. În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Legea LVII din 2004 privind statutul deputaților ungari în Parlamentul European, deputații în Parlamentul European beneficiază de aceeași imunitate ca deputații în Parlamentul Ungariei, iar în conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională, o procedură penală poate fi inițiată sau desfășurată și o măsură coercitivă în cadrul procedurii penale poate fi aplicată împotriva unui deputat numai cu încuviințarea prealabilă a Adunării Naționale. În fine, în conformitate cu articolul 74 alineatul (3), cererea de retragere a imunității trebuie emisă de Procurorul General.

Articolul 5 alineatele (1) și (2) și articolul 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European stipulează următoarele:

Articolul 5

Privilegii și imunități

1.   Deputații se bucură de privilegiile și imunitățile prevăzute în Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

2.   În exercitarea competențelor sale privind privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și pentru asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi.

(...)

Articolul 9 

 Proceduri privind imunitatea

(1)   Orice cerere adresată Președintelui de către o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat, sau de către un deputat sau un fost deputat în vederea apărării privilegiilor și imunităților, se anunță în Parlament și se transmite comisiei competente.

(2)   Cu acordul deputatului sau al fostului deputat în cauză, cererea poate fi adresată de un alt deputat, căruia i se va permite să îl reprezinte pe deputatul sau pe fostul deputat în cauză în toate fazele procedurii.

Deputatul care îl reprezintă pe deputatul sau pe fostul deputat în cauză nu este implicat în deciziile luate de comisie.

(3)   Comisia examinează fără întârziere, dar ținând cont de complexitatea lor relativă, cererile de ridicare a imunității sau de apărare a privilegiilor și imunităților.

(4)   Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor. Nu se admit amendamente. În cazul respingerii unei propuneri, se consideră adoptată decizia contrară.

(5)   Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea.

(6)   Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații și poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente.

Deputatul nu asistă la dezbaterile privind cererea de ridicare sau de apărare a imunității sale, cu excepția audierii propriu-zise.

Președintele comisiei invită deputatul la audiere, precizând data și ora. Deputatul poate renunța la dreptul de a fi audiat.

Dacă deputatul nu se prezintă la audierea la care a fost invitat, se consideră că a renunțat la dreptul de a fi audiat, cu excepția cazului în care deputatul a anunțat că nu poate participa la audiere la data și ora indicate, motivând această imposibilitate. Președintele comisiei decide dacă motivele invocate justifică absența, neexistând posibilitatea atacării acestei decizii.

Dacă decide că absența este justificată, președintele comisiei îl invită pe deputat la audiere la o altă dată și oră. Dacă deputatul nu dă curs celei de-a doua invitații la audiere, procedura continuă fără audierea deputatului. Nu se acceptă noi justificări pentru neprezentare sau noi cereri de audiere.

(…)

(8)   Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(9)   Propunerea de decizie a comisiei este înscrisă pe ordinea de zi a primei ședințe care urmează depunerii acesteia. Nu se admit amendamente la o astfel de propunere.

Dezbaterea are ca subiect doar motivele pro și contra fiecărei propuneri de ridicare, menținere sau apărare a unui privilegiu sau a imunității.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 164, deputatul ale cărui privilegii sau imunități fac obiectul unei examinări nu poate interveni în dezbatere.

Propunerea sau propunerile de decizie conținute în raport sunt supuse la vot în cursul votării care urmează dezbaterii.

După examinarea de către Parlament, se procedează la vot separat pentru fiecare propunere conținută în raport. În cazul respingerii unei propuneri, decizia contrară se consideră adoptată.

(…)

(11)   Comisia tratează aceste chestiuni și examinează toate documentele primite cu cea mai mare confidențialitate. Comisia examinează întotdeauna cu ușile închise cererile legate de procedurile privind imunitatea.

(12)   Parlamentul analizează doar cererile de ridicare a imunității unui deputat care i-au fost transmise de către autoritățile judiciare sau de către reprezentanțele permanente ale statelor membre.

(13)   Comisia stabilește principiile pentru aplicarea prezentului articol.

(14)   Orice cerere privind domeniul de aplicare a privilegiilor sau imunităților unui deputat, adresată de o autoritate competentă, este examinată în conformitate cu dispozițiile de mai sus.

3. Motivarea deciziei propuse

Pe baza faptelor menționate mai sus, cazul de față se califică pentru aplicarea articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Conform dispozițiilor acestuia, pe teritoriul național, deputații beneficiază de imunitățile recunoscute deputaților Parlamentului statului membru respectiv.

Pentru a hotărî retragerea, sau nu, a imunității parlamentare, Parlamentul European își aplică propriile principii consacrate. Unul dintre ele este principiul conform căruia imunitatea este, de obicei, ridicată dacă infracțiunea intră sub incidența articolului 9 din Protocolul nr. 7, cu condiția să nu existe niciun fumus persecutionis, adică nicio suspiciune întemeiată și exactă potrivit căreia cazul are la origine intenția de a-i cauza deputatului în cauză daune de natură politică.

După o dezbatere aprofundată în cadrul comisiei competente și după prezentarea declarațiilor scrise de către deputatul în cauză, care a acceptat de trei ori la rând invitația la audieri, însă, cu toate acestea, nu s-a prezentat niciodată la audieri, se consideră că, în acest caz, nu există niciun fumus persecutionis. În același fel, celelalte argumente ale dlui Kovács, care se referă la existența unui fumus persecutionis, par a nu fi întemeiate sau a se situa în afara unei proceduri pentru ridicarea imunității parlamentare. În plus, chiar dacă nu a contestat faptele susmenționate, dl Kovács a declarat că inițierea unei proceduri penale este disproporționată, deoarece consideră că o astfel de deturnare deliberată de fonduri nu poate duce decât la o acțiune în răspundere delictuală.

Mai exact, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe principiul ne bis in idem, este clar că sancțiunea de mustrare aplicată dlui Kovács pentru a fi încălcat dispozițiile articolului 1 litera (a) din Codul de conduită nu poate fi considerată a fi o hotărâre judecătorească în sensul strict al cuvântului.

Într-adevăr, sancțiunea de mustrare aplicată dlui Kovács este o simplă acțiune disciplinară ce constituie o hotărâre motivată a fostului Președinte, care trăsese concluzia că deturnarea de către dl Kovács a unor fonduri publice acordate de Parlamentul European poate fi considerată ca fiind stabilită și că aceasta decurge din nerespectarea deliberată a reglementărilor Parlamentului European cu privire la bursele acordate stagiarilor. Această deturnare deliberată a unor fonduri aparținând Parlamentului European de către un deputat implică, în sine, nerespectarea principiilor consacrate în articolul 1 litera (a) din Codul de conduită, în special a principiilor de integritate, diligență, onestitate, responsabilitate și respect pentru reputația Parlamentului.

În consecință, în această situație nu se poate invoca încălcarea principiului ne bis in idem având în vedere că sancțiunea de mustrare nu poate fi considerată a fi o hotărâre a unui tribunal constituțional, independent și imparțial, deoarece nu este de resortul Parlamentului să se pronunțe cu privire la procedura penală inițiată de Parchetul General Central pentru infracțiunea de fraudă bugetară care a generat pierderi financiare considerabile și pentru delictul de uz repetat a unui document privat falsificat, fapte sancționate de Codul penal ungar.

În sfârșit, se poate afirma ca dl Kovács nu a fost judecat de două ori pentru aceleași fapte: impunerea unei sancțiuni de mustrare nu constituie o hotărâre judecătorească întemeiată pe aceleași acuzații cu caracter penal și, prin urmare, nu se constată o încălcare a principiului ne bis in idem pentru că această sancțiune nu împiedică Ungaria să inițieze o procedură penală împotriva dlui M. Kovács

4. Concluzie

Pe baza considerațiilor de mai sus și în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice recomandă ca Parlamentul European să-i retragă dlui Béla Kovács imunitatea parlamentară.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	29.5.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	16 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Mady Delvaux, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, József Szájer, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Mario Borghezio, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Virginie Rozière, Viktor Uspaskich