Procedură : 2016/2270(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0292/2017

Texte depuse :

A8-0292/2017

Dezbateri :

PV 23/10/2017 - 20
CRE 23/10/2017 - 20

Voturi :

PV 24/10/2017 - 5.18
CRE 24/10/2017 - 5.18
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0403

RAPORT     
PDF 726kWORD 88k
6.10.2017
PE 597.608v02-00 A8-0292/2017

referitor la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei

(2016/2270(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportoare: Laura Agea

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei

(2016/2270(INI))

Parlamentul European,

-  având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 9, 14, 19, 151 și 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

-  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, reconfirmată la Conferința mondială privind drepturile omului din 1993, în special articolele 3, 23 și 25,

-  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și în special dispozițiile referitoare la drepturile sociale, mai ales articolele 34, 35 și 36, care definesc în mod specific dreptul la asistența socială și locativă, dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și accesul la servicii de interes economic general,

-  având în vedere Carta socială europeană, în special articolele 1, 4, 6, 12, 14, 17, 19, 30 și 31,

-  având în vedere Convențiile nr. 29 și nr. 105 ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind abolirea muncii forțate, Convenția nr. 102 a OIM privind securitatea socială și Recomandarea nr. 202 a OIM privind nivelurile minime de protecție socială,

-  având în vedere Agenda OIM privind munca decentă și Pactul global al OIM privind locurile de muncă, adoptate prin consens mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

-  având în vedere Concluziile Consiliului EPSCO din iunie 2013 „Către investiții sociale pentru creștere economică și locuri de muncă”,

-  având în vedere Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resursele și asistența socială suficiente în cadrul sistemelor de protecție socială (recomandarea privind venitul minim)(1),

-  având în vedere Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială(2),

-  având în vedere recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(C(2013)0778)(3),

-  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013, intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (SWD(2013)0038),

-  având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(4),

-  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

-  având în vedere propunerea Comisiei din 2 martie 2015 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2015)0098),

-  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la Agenda socială reînnoită(5),

-  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(6),

-  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 intitulată „Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză”(7),  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(8),

-  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor(9),

-  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 intitulată „Sărăcia: o perspectivă de gen”(10),

-  având în vedere Rezoluția sa legislativă 15 septembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(11),

-  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(12),

-  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011 intitulat „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială”,

-  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013 intitulat „Venitul european minim și indicatorii sărăciei”,

-  având în vedere studiul intitulat „Towards adequate and accessible minimum income schemes in Europe” (Către regimuri de venit minim adecvate și accesibile în Europa), publicat în 2015 de Rețeaua Europeană pentru un venit minim (EMIN),

-  având în vedere Raportul Eurofound din 2015 intitulat „Accesul la prestații sociale: reducerea gradului de neutilizare”,

-  având în vedere raportul Eurofound din 2017 intitulat „Inegalitățile în materie de venituri și modelele de ocupare a forței de muncă din Europa înainte și după marea recesiune economică”,

-  având în vedere studiul realizat de Departamentul tematic A intitulat „Politicile privind venitul minim în statele membre ale UE” publicat în formă finală în martie 2017,  având în vedere raportul intitulat „Sistemele de venit minim din Europa - un studiu al politicilor naționale din 2015” elaborat pentru Comisie de Rețeaua europeană de politici sociale (ESPN) în 2016,

-  având în vedere întrebarea sa cu solicitare de răspuns oral O-000087/2016 din 16 iunie 2016,

-  având în vedere întrebarea sa cu solicitare de răspuns scris P-001004/16 din 2 februarie 2016,

-  având în vedere Recomandarea sa din 7 iulie 2016 adresată Consiliului privind cea de a 71-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(13),

-  având în vedere Declarația lui Schuman din 9 mai 1950, prin care s-a solicitat „egalizarea și îmbunătățirea nivelului de trai al lucrătorilor”,

-  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

-  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0292/2017),

A.  întrucât sărăcia și excluderea socială, ale căror cauze și durată nu depind de voința persoanelor care se confruntă cu acestea, constituie înjosiri ale demnității umane și încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului; întrucât UE și statele membre s-au angajat în 2010 să reducă numărul persoanelor expuse riscului sărăciei și al excluziunii sociale cu 20 de milioane până în 2020; întrucât sărăcia și excluziunea socială reprezintă chestiuni care nu țin doar de responsabilitatea individuală, ci trebuie abordate în mod colectiv;

B.  întrucât Europa este una dintre cele mai bogate regiuni din lume, cu toate că datele recente privind sărăcia din punctul de vedere al veniturilor au evidențiat amplificarea sărăciei și a lipsurilor materiale grave în Europa și adâncirea inegalităților între statele membre;

C.  întrucât o economie prosperă cu o rată de șomaj scăzută reprezintă în continuare cel mai eficient instrument pentru combaterea sărăciei;

D.  întrucât sărăcia din punctul de vedere al veniturilor reprezintă doar o parte a conceptului general de sărăcie, prin urmare, sărăcia nu se referă doar la resursele materiale, ci și la resursele sociale, în special la educație, sănătate și accesul la servicii;

E.  întrucât termenul de „sărăcie relativă” nu reflectă o nevoie reală, ci doar venitul unei persoane în raport cu veniturile altor persoane;

F.  întrucât, potrivit metodologiei elaborate de Eurostat, pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60 % din venitul disponibil echivalat mediu național (pe gospodărie, după transferurile sociale); întrucât, ținând seama și de divergențele existente între statele membre și de politicile sociale naționale diferite, acest procent ar trebui luat în considerare împreună cu alți indicatori, precum bugetele de referință; întrucât veniturile sunt un indicator indirect al nivelului de trai și întrucât bugetul de referință reflectă mai bine diversitatea modelelor de consum și costul vieții în rândul statelor membre;

G.  întrucât politicile UE și ale organizațiilor internaționale, precum FMI, au impus politici de austeritate bugetară extrem de restrictive în cazul unor state membre, prin care obligă la reduceri substanțiale de cheltuieli în domenii fundamentale, cum ar fi educația, sănătatea, justiția, cultura și ajutoarele și serviciile sociale și prin care promovează reduceri semnificative în ceea ce privește cheltuielile cu personalul, numărul locurilor de muncă, salariile și drepturile lucrătorilor din sectorul public, provocând degradarea și limitarea funcțiilor sociale ale statului; întrucât astfel de politici au îngreunat și au împiedicat punerea în aplicare a politicilor de investiții și de dezvoltare care răspund nevoilor oamenilor și ale statelor membre; întrucât astfel de opțiuni politice au dus la o creștere accentuată a sărăciei și a excluziunii sociale;

H.  întrucât nu trebuie să existe confuzii între termenii „diferențe de venit” și „sărăcie”;

I.  întrucât , potrivit Comisiei(14), 119 milioane de persoane din UE – circa 25 % din populația totală – trăiesc sub amenințarea sărăciei și excluziunii sociale; întrucât în unele state membre la această situație se adaugă rate ale șomajului ridicate și persistente și întrucât această situație îi afectează mai ales pe tineri, în rândul cărora cifrele sunt chiar și mai alarmante; întrucât, chiar dacă cifrele sunt ușor în scădere, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie este încă mai mare decât în 2008; întrucât UE și statele membre sunt departe de a atinge obiectivul Strategiei Europa 2020 de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, având în vedere că nivelul rămâne peste acest obiectiv;

J.  întrucât datele disponibile sugerează că anumite grupuri de persoane, precum copiii, femeile, șomerii, familiile monoparentale și persoanele cu dizabilități, sunt deosebit de vulnerabile la sărăcie, lipsuri și excluziune socială;

K.  întrucât sărăcia afectează în special familiile;

L.  întrucât concilierea vieții de familie cu viața profesională este de o importanță vitală pentru a ieși din sărăcie, în special pentru familiile monoparentale;

M.  întrucât ar trebui să se țină seama de necesitatea de a include acțiuni de prevenire și combatere a sărăciei și a excluziunii sociale în toate domeniile tematice relevante ale politicilor, garantând accesul universal la servicii publice, la locuri de muncă decente și la un venit care să permită oamenilor să trăiască demn;

N.  întrucât, potrivit Comisiei, ratele ridicate ale șomajului, sărăciei și inegalității rămân preocupări esențiale în unele state membre; întrucât inegalitățile mari între venituri afectează nu doar coeziunea socială, ci și creșterea economică durabilă, așa cum a remarcat comisarul Thyssen; întrucât, potrivit Eurofound, impactul crizei a fost în general mai acut în rândul persoanelor cu venituri scăzute, agravând inegalitatea veniturilor în cadrul societăților europene(15);

O.  întrucât lipsa de locuință reprezintă cea mai extremă formă de sărăcie și de lipsuri materiale și întrucât acest fenomen s-a intensificat în ultimii ani practic în toate statele membre, îndeosebi în cele lovite cel mai dur de criza economică și financiară; întrucât, potrivit Federației europene a organizațiilor care lucrează cu persoanele fără adăpost (FEANTSA), aproximativ 4 milioane de persoane din întreaga UE se confruntă anual cu lipsa de locuințe, peste 10,5 milioane de gospodării sunt afectate de lipsuri grave aferente locuințelor și 22,3 milioane de gospodării se confruntă cu costuri locative excesive, indicând că cheltuielile legate de locuință reprezintă peste 40 % din venitul disponibil;

P.  întrucât în situația actuală este nevoie de măsuri de promovare a unor regimuri naționale de venit minim, pentru a le garanta tuturor persoanelor cu venituri insuficiente care îndeplinesc condițiile specifice de eligibilitate condiții de viață demne, îmbunătățind în același timp nivelurile de participare socială și pe piața muncii și garantând egalitatea de șanse în exercitarea drepturilor fundamentale; întrucât educația, transferurile și beneficiile sociale redistributive, o politică fiscală echitabilă și o politică rațională în domeniul ocupării forței de muncă sunt factori importanți pentru a atenua inegalitățile de venituri, reducând rata șomajului și nivelul sărăciei; întrucât un loc de muncă ar proteja o persoană de riscul sărăciei și ar putea fi considerat un mijloc indispensabil pentru integrarea socială;

Q.  întrucât, potrivit unei prezentări generale făcute de Eurofound, multe persoane din UE nu beneficiază de prestațiile care li se cuvin, inclusiv prestațiile asociate cu exercitarea unei activități profesionale, de exemplu, din cauza complexității sistemelor de securitate socială sau a procedurilor de solicitare ori din cauza necunoașterii drepturilor;

R.  întrucât conceptul de „venit minim” nu trebuie confundat cu conceptul de „salariu minim”, acesta fiind stabilit prin contracte colective sau prin lege la nivel național;

S.  întrucât stabilirea salariilor ține de competența statelor membre;

T.  întrucât introducerea și consolidarea sistemelor de venit minim adecvat în toate statele membre, cu resurse bugetare, umane și materiale corespunzătoare, împreună cu politicile active de ocupare a forței de muncă pentru persoanele apte de muncă, este o măsură importantă și eficientă pentru a lupta împotriva sărăciei și a inegalităților, contribuind la asigurarea coeziunii economice și teritoriale, la protejarea drepturilor fundamentale ale oamenilor, la asigurarea unui echilibru între obiectivele economice și sociale și la sprijinirea integrării sociale și a accesului pe piața muncii;

U.  întrucât instituirea și gestionarea sistemelor de securitate socială reprezintă o competență a statelor membre, ele fiind coordonate, însă nu armonizate, la nivelul Uniunii;

V.  întrucât, potrivit Observatorului social european (OSE), există deja unele forme de susținere a venitului în 26 state membre(16);

W.  întrucât există multe diferențe între statele membre în ceea ce privește tratarea politicilor privind venitul minim, întrucât dreptul la o viață demnă nu este considerat un drept universal și subiectiv în toate statele membre ale UE; întrucât există niveluri ridicate de neutilizare, precum și o lipsă de coordonare între ajutorul pentru venit, politicile active în domeniul pieței muncii și serviciile sociale; întrucât doar în câteva cazuri sistemele de venit minim au capacitatea de a scoate oamenii din sărăcie;

X.  întrucât, în prezent, mii de cetățeni trăiesc aproape de pragul sărăciei sau în condiții de sărăcie și excluziune socială deși ocupă un loc de muncă (9,8 % în UE-28(17)), ceea ce dovedește că este esențial să se mărească salariile în paralel cu punerea în aplicare a acestui instrument, în special la nivelurile inferioare;

Y.  întrucât unele dintre cele mai vulnerabile persoane, precum persoanele fără adăpost, se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesarea sistemelor de venit minim;

Z.  întrucât garantarea oferirii unui venit minim adecvat pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente pentru a avea un nivel de trai decent, precum și participarea la măsuri de (re)integrare pe piața forței de muncă și garantarea accesului la muncă și motivarea pentru căutarea unui loc de muncă sunt dispoziții cuprinse în versiunea preliminară a pilonului european al drepturilor sociale(18); întrucât cu ocazia conferinței la nivel înalt de la Bruxelles din 23 ianuarie 2017, desfășurată după încheierea consultării publice pe această temă, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat din nou că asemenea măsuri ar trebui adoptate de toate statele membre;

AA.  întrucât, potrivit Eurostat, în 2015 rata de ocupare în rândul cetățenilor UE cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani se situa la 70,1 % și era departe de obiectivul de 75 % al Strategiei Europa 2020;

AB.  întrucât propunerea Comisiei din 2 martie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre reafirmă importanța ajutorului pentru venit pentru a combate sărăcia (orientarea 8);

AC.  întrucât sistemele de ajutor pentru venit bine concepute, adecvate și disponibile unor categorii largi nu împiedică și nu descurajează revenirea pe piața forței de muncă, pe lângă faptul că stimulează cererea internă;

AD.  întrucât Recomandarea privind incluziunea activă a recunoscut pe bună dreptate faptul că, pe lângă facilitarea accesului la locuri de muncă de calitate pentru persoanele care pot munci, politicile de incluziune activă ar trebui, de asemenea, „să ofere resurse suficiente pentru o viață demnă, alături de un sprijin pentru participare socială, pentru persoanele care nu pot munci”;

AE.  întrucât, la 5 octombrie 2015, Consiliul a adoptat concluzii privind nivelul adecvat al pensiilor, considerând că este esențial ca pensiile publice sau alte sisteme de protecție socială să conțină garanții corespunzătoare pentru persoanele ale căror oportunități de muncă nu le permit sau nu le-au permis să acumuleze suficiente drepturi de pensie și ca aceste garanții să includă în special dispoziții referitoare la pensiile minime sau alte prevederi privind venitul minim pentru persoanele mai în vârstă;

AF.  întrucât, în Recomandarea 92/441/CEE din 24 iunie 1992, Consiliul le cere statelor membre să recunoască dreptul fundamental al tuturor persoanelor la resurse și asistență socială suficiente pentru a duce o viață demnă; întrucât în Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 statele membre sunt îndemnate să își întemeieze propriile sisteme de protecție socială pe aceste principii;

AG.  întrucât, în concluziile din 17 decembrie 1999, Consiliul a aprobat promovarea integrării sociale printre obiectivele aferente modernizării și îmbunătățirii protecției sociale;

AH.  întrucât recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă identifică ajutorul adecvat pentru venit drept una dintre cele trei componente la fel de importante ale unei strategii de incluziune activă și se subliniază faptul că acesta trebuie însoțit de accesul la servicii de calitate și de piețe ale muncii incluzive; întrucât, de asemenea, promovarea incluziunii sociale necesită măsuri coordonate care să abordeze persoanele și cei pe care îi au în grijă, însoțite de o acțiune de promovare a muncii stabile;

AI.  întrucât, în multe țări, principalele bariere în calea dezvoltării de legături eficiente între diferitele componente ale incluziunii active includ lipsa de capacități, de competențe și de resurse a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și a instituțiilor de asistență socială, lipsa de coordonare și de colaborare între servicii, precum și o tendință de a acorda prioritate între grupurile care necesită sprijin celor care pot să fie mai ușor reintegrate pe piața muncii;(19)

AJ.  întrucât pachetul privind investițiile sociale din 2013 al Comisiei Europene a reiterat importanța unei abordări active a incluziunii și, în cadrul acesteia, a subliniat importanța unui ajutor adecvat pentru venitul minim; întrucât s-a afirmat că adecvarea sistemelor naționale existente de venit minim poate fi îmbunătățită pentru a fi siguri că nivelul său este suficient de ridicat pentru a duce o viață demnă; întrucât s-a menționat faptul că, în cadrul semestrului european, „Comisia va monitoriza caracterul adecvat al ajutorului pentru venit și va utiliza în acest scop bugetele de referință, de îndată ce se va încheia elaborarea acestora, realizată în colaborare cu statele membre”;

AK.  întrucât Recomandarea nr. 202 a OIM privind nivelurile minime de protecție socială prevede că țările ar trebui „să stabilească cât mai repede posibil și să mențină nivelurile minime de protecție socială, care cuprind garanții de securitate socială de bază”, afirmând totodată că: Garanțiile ar trebui să asigure cel puțin faptul că, pe durata vieții, orice persoană are acces la îngrijiri medicale esențiale și la un venit de bază sigur, acestea împreună asigurând accesul efectiv la bunuri și servicii”.

AL.  întrucât Consiliul a recunoscut necesitatea incluziunii active, asociată cu un ajutor adecvat pentru venit, și importanța unei abordări integrate pe cicluri de viață pentru combaterea sărăciei;(20)

AM.  întrucât persoanelor aflate în șomaj de mult timp, care la sfârșitul lui 2015 reprezentau 48,1 % din totalul șomerilor din UE, echivalentul a 10,9 milioane de persoane, le este mai greu să reintre pe piața muncii;

AN.  întrucât în multe cazuri se înregistrează pierderi semnificative de venituri și dezavantaje financiare de lungă durată („family pay gap”), ca urmare a creșterii copiilor și a perioadelor de timp alocate acestui scop;

AO.  întrucât creșterea copiilor reprezintă un efort real pentru părinți și trebuie recunoscută ca atare;

AP.  întrucât la finele lui 2015, 5,1 % dintre persoanele inactive profesional din UE erau persoane descurajate, care deși și-ar fi dorit să muncească au renunțat la căutarea unui loc de muncă și întrucât acestea nu sunt luate în calcul, în mod sistematic, în statisticile referitoare la șomaj;

AQ.  întrucât șomajul determină o deteriorare rapidă și constantă a condițiilor de viață ale lucrătorilor și a stării lor mintale și emoționale, care le compromite perspectivele de actualizare a calificărilor și, în consecință, posibilitatea de (re)integrare pe piața muncii;

AR.  întrucât anumite programe publice de ocupare a forței de muncă pot fi un instrument eficient alături de sistemele de venit minim ca mijloc de incluziune socială și profesională a anumitor categorii, cum ar fi tinerii șomeri, șomerii pe termen lung și alte grupuri vulnerabile; întrucât astfel de programe ar putea fi eficace în contexte și zone geografice în care este nevoie de reconversie profesională; întrucât o persoană care rămâne activă profesional în cadrul unui program de angajare în sectorul public va avea, de asemenea, mai multe șanse să își găsească apoi un alt loc de muncă; întrucât aceste programe trebuie să asigure un salariu decent, să includă un itinerar personalizat și să netezească drumul spre un loc de muncă decent;

AS.  întrucât Concluziile Consiliului privind Analiza anuală a creșterii pentru 2017 și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă adoptate de Consiliul EPSCO la 3 martie 2017(21) le solicită ambele statelor membre să se asigure că sistemele de protecție socială oferă un ajutor adecvat pentru venit și că reformele continuă să se axeze, printre altele, pe furnizarea unui ajutor adecvat pentru venit și a unor servicii de facilitare și de activare de înaltă calitate;

AT.  întrucât formarea profesională, în special prin intermediul sistemelor de instruire asociate cu munca, permite dobândirea competențelor necesare pentru exercitarea unei activități profesionale și pentru construirea unei rețele profesionale, ceea ce contribuie la o integrare durabilă pe piața ocupării forței de muncă și la reducerea riscului de sărăcie;

AU.  întrucât sistemele de venit minim reprezintă un procent foarte mic din cheltuielile sociale ale guvernului, asigurând în același timp un randament uriaș al investiției, și întrucât decizia de a nu face această investiție are un impact imediat enorm asupra persoanelor în cauză și generează costuri pe termen lung pentru societate;

AV.  întrucât sistemele de venit minim reprezintă un beneficiu pentru întreaga societate, deoarece acestea sunt indispensabile pentru societățile care sunt caracterizate de un grad mai mare de egalitate, și întrucât astfel de societăți au performanțe mai bune în ceea ce privește indicatorii sociali și economici;

AW.  întrucât sistemele de venit minim reprezintă pachete eficiente de stimulente economice, deoarece banii sunt folosiți pentru a răspunde nevoilor urgente și reintră imediat în economia reală;

AX.  întrucât dreptul la un nivel de trai adecvat este recunoscut la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului a ONU și se referă la măsura în care nivelul prestațiilor le oferă persoanelor suficiente resurse pentru a le garanta „un nivel de trai care să le asigure sănătatea și bunăstarea”; întrucât acoperirea se referă la măsura în care toate persoanele care au nevoie de sprijin sunt acoperite de condițiile de eligibilitate aferente unui sistem de venit minim; întrucât utilizarea se referă la măsura în care persoanele eligibile pentru a primi o prestație de venit minim beneficiază într-adevăr de aceasta;

AY.  întrucât, adesea, neefectuarea unor plăți adecvate corelată cu o acoperire limitată și o utilizare deficitară cauzate, printre altele, de o administrare necorespunzătoare, accesul inadecvat la informații, birocrația excesivă și stigmatizare, înseamnă că plățile în cauză nu asigură nici pe departe un trai decent pentru persoanele cele mai vulnerabile din societate;(22)

AZ.  întrucât mai multe state membre au de furcă cu deficite bugetare grave și niveluri ridicate ale datoriei, fiind nevoite în consecință să își restrângă cheltuielile sociale, fapt ce le afectează sistemele publice de sănătate, învățământ, protecție socială și locuințe și, mai ales, accesul la serviciile aferente, precum și adecvarea la scopul urmărit, disponibilitatea și calitatea acestor servicii, cu un impact negativ îndeosebi asupra celor mai nevoiași membri ai societății din aceste state membre;

BA.  întrucât sistemele de venit minim pot acționa ca stabilizatori macroeconomici automați ca răspuns la șocurile economice;

BB.  întrucât succesul sistemelor de venit minim în ceea ce privește atenuarea sărăciei, favorizarea integrării pe piața forței de muncă, în special a tinerilor, și de îndeplinirea funcției de stabilizatori automați variază în mod semnificativ între statele membre;

BC.  întrucât politicile care instaurează venituri minime acționează ca un stabilizator automat; întrucât recesiunea a fost mai puțin resimțită în țările care dispun de sisteme solide de ajutor pentru venitul disponibil al gospodăriilor;

BD.  întrucât eludarea taxelor și evaziunea fiscală creează condiții de concurență inechitabile în UE, privând statele membre de venituri care altminteri ar contribui la finanțarea suficientă a unor politici robuste de protecție socială și reducând, de asemenea, veniturile de care dispun guvernele pentru a putea finanța crearea unor condiții mai propice pentru creșterea economică, venituri mai mari și politici sociale; întrucât acest fenomen constituie o problemă serioasă pentru UE;

BE.  întrucât mai multe studii au indicat faptul că sărăcia afectează negativ creșterea economică(23);

BF.  întrucât unele state membre lansează proiecte-pilot pentru testarea politicilor privind venitul universal de bază, de exemplu Finlanda, unde un eșantion aleatoriu de 2 000 de șomeri va primi o sumă necondiționată de 560 EUR pe lună, care ar trebui să ofere un stimulent adecvat pentru a accepta un loc de muncă temporar și cu fracțiune de normă;

BG.   întrucât în mai multe state membre se discută despre introducerea unor sisteme de venituri de bază;

Sistemele de venit minim

1.  solicită tuturor statelor membre să introducă sisteme de venit minim, însoțite de măsuri de sprijin pentru reintegrarea persoanelor care pot munci și programe de educație și formare profesională adaptate la situația personală și familială a beneficiarului, pentru a sprijini gospodăriile cu venituri suficiente și a le permite să aibă un standard de viață decent; subliniază că acest venit minim ar trebui să fie ultima măsură de protecție socială și că ar trebui să constea în sprijin financiar adecvat în plus față de garantarea accesului la servicii de calitate și politici active în domeniul muncii, ca o modalitate eficientă de a combate sărăcia și de a asigura o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente; subliniază în această privință că dreptul la asistență socială este un drept fundamental și că sistemele de venit minim le permit oamenilor să trăiască o viață demnă, le susțin participarea deplină în societate și le asigură independența pe toată durata vieții;

2.  consideră că promovarea unor societăți favorabile incluziunii și fără sărăcie trebuie să se bazeze pe redistribuirea bogăției produse, prin îmbunătățirea statutului de muncă, cu drepturi ale lucrătorilor bazate pe negociere colectivă și creșteri salariale și prin asigurarea unor servicii universale, gratuite și de înaltă calitate de sănătate publică, de securitate socială și de educație, care rup ciclurile excluziunii și promovează dezvoltarea;

3.  subliniază importanța unei finanțări publice adecvate pentru sistemele de venit minim; invită Comisia să monitorizeze în mod specific utilizarea a 20 % din suma totală alocată din FSE pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și, de asemenea, să examineze, în cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului privind dispozițiile comune pentru fondurile structurale (Regulamentul (UE) nr. 1303/2013), în special în cadrul Fondului social european și al Programului UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), posibilitățile de finanțare pentru a ajuta toate statele membre să instituie un sistem de venit minim, dacă acesta nu există sau să îmbunătățească funcționarea și eficacitatea sistemelor existente și, dacă este necesar, să ia în considerare înființarea unui fond european în acest sens, cu titlu temporar, pentru a acționa ca un instrument al politicii de coeziune și al solidarității europene;

4.  recunoaște faptul că este dificil pentru statele membre să treacă de la sisteme de venit minim de slabă calitate sau de la lipsa acestora la sisteme de venit minim de înaltă calitate; le solicită, așadar, statelor membre să depună eforturi pentru realizarea progresivă a sistemelor de venit minim adecvat care să abordeze aspectele legate de caracterul adecvat, și gradul de acoperire și de utilizare al acestor sisteme;

5.  subliniază faptul că instituirea sistemelor de venit minim poate atât să atenueze inegalitățile și impactul social al crizei, cât și să aibă un impact anticiclic prin furnizarea de resurse pentru a îmbunătăți cererea pe piața internă;

6.  subliniază că este esențial pentru toate persoanele nevoiașe să dispună de un venit minim suficient care să le permită să își satisfacă nevoile de bază, inclusiv pentru persoanele cele mai excluse, cum ar fi cele fără adăpost; consideră că un venit minim adecvat reprezintă un venit indispensabil pentru cei nevoiași pentru a trăi o viață demnă, și că ar trebui luat în considerare împreună cu dreptul la acces la servicii publice și sociale universale; consideră că sistemele de venit minim trebuie să garanteze evitarea perpetuării dependenței sociale și să faciliteze integrarea în societate; reamintește că Recomandarea privind incluziunea activă recunoaște necesitatea unei strategii integrate în punerea în aplicare a celor trei elemente principale ale incluziunii sociale (ajutor adecvat pentru venit, piețe ale forței de muncă favorabile incluziunii și acces la servicii de calitate);

7.  subliniază importanța componentei de stabilizare automată a sistemelor de protecție socială pentru a absorbi undele de șoc sociale provocate de efecte exterioare precum recesiunile; invită, prin urmare, statele membre ca, având în vedere Recomandarea nr. 202 a OIM, care stabilește nivelurile minime de protecție socială, să realizeze și să mărească investițiile în sistemele de protecție socială, pentru a garanta că acestea reușesc să combată și să prevină sărăcia și inegalitățile, asigurând, totodată, durabilitatea acestor sisteme;

8.  subliniază, în legătură cu dezbaterea cu privire la venitul minim, rolul special al familiilor cu copii și al familiilor monoparentale, precum și măsura în care acestea sunt afectate;

9.  subliniază faptul că persoanele ar trebui să fie în măsură să participe pe deplin în cadrul societății și al economiei și că acest drept ar trebui să fie pe deplin recunoscut și evidențiat în procesul de elaborare a politicilor Uniunii prin asigurarea unor sisteme universale de protecție socială de înaltă calitate care includ sisteme de venit minim eficiente și adecvate;

10.  consideră că protecția socială, inclusiv pensiile și servicii precum asistența medicală, îngrijirea copiilor și îngrijirea pe termen lung, rămâne esențială pentru o creștere echilibrată și favorabilă incluziunii, contribuind totodată la o viață profesională mai lungă, la crearea de locuri de muncă și la reducerea inegalităților; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze politici care să garanteze suficiența, adecvarea, eficiența, precum și calitatea sistemelor de protecție socială pe tot parcursul ciclului de viață al unei persoane, garantând astfel o viață decentă, combătând inegalitățile și încurajând incluziunea, cu scopul de a eradica sărăcia, în special pentru persoanele excluse de pe piața forței de muncă și cele mai vulnerabile grupuri;

11.  evidențiază că un venit minim adecvat pe tot ciclul vieții reprezintă un element de sprijin pentru ca persoanele cu niveluri insuficiente de venit să poată ajunge să ducă o viață decentă;

12.  subliniază faptul că sistemele de venit minim adecvat, ca un instrument de incluziune activă, promovează incluziunea socială și participarea socială;

13.  reamintește că unul dintre principalele obiective ale Strategiei Europa 2020 este reducerea numărului celor afectați de sărăcii și excludere socială cu cel puțin 20 de milioane de persoane și că încă sunt necesare multe eforturi pentru atingerea acestui obiectiv; consideră că sistemele de venit minim pot reprezenta o modalitate adecvată de atingere a acestui obiectiv;

14.  afirmă răspicat că locurile de muncă decente reprezintă cea mai bună cale de a combate sărăcia și excluziunea socială; reamintește, în acest context, importanța stimulării creșterii economice, a investițiilor și a creării de locuri de muncă;

15.  regretă faptul că unele state membre par a nu respecta Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului, prin care se recunoaște „dreptul fundamental al persoanei la resurse și prestații sociale suficiente pentru a putea duce o existență compatibilă cu demnitatea umană”;

16.  subliniază că, deși majoritatea statelor membre ale UE-27 dispun de sisteme naționale de venit minim, unele dintre aceste sisteme nu asigură un ajutor adecvat pentru venit pentru toate persoanele care au nevoie de ele(24); le solicită tuturor statelor membre să prevadă introducerea și, după caz, modernizarea unor sisteme naționale de venit minim garantat pentru a preveni sărăcia și a favoriza incluziunea socială;

17.  subliniază faptul că introducerea unui sistem național de venit minim nu ar trebui să diminueze protecția oferită de sistemele regionale de venit minim;

18.  subliniază importanța semestrului european în încurajarea statelor membre care încă nu dispun de sisteme de venit minim să introducă sisteme de ajutor adecvat pentru venit;

19.  constată că, în unele state membre, dreptul la prestații de venit minim este supus condiției de participare la măsurile active pe piața muncii; subliniază, în acest sens, rolul important al UE ca mediu care le permite statelor membre să poată face schimb de bune practici;

20.  își reiterează poziția exprimată în Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa;

21.  ia act de avizul Comitetului Economic și Social European referitor la o directivă-cadru privind venitul minim adecvat în Uniunea Europeană care să stabilească norme și indicatori comuni, să pună la dispoziție metode pentru monitorizarea punerii sale în aplicare și să faciliteze dialogul între părțile interesate, statele membre și instituțiile Uniunii; în acest context, subliniază că s-a demonstrat că este posibil din punct de vedere legal să dispunem de o directivă-cadru privind venitul minim în contextul tratatelor actuale ale UE;(25) consideră că un cadru de acest tip ar trebui să se bazeze pe elemente concrete și să țină cont de contextul social și economic și de practicile istorice din fiecare stat membru și că ar putea stimula oamenii să fie activi din punct de vedere economic; invită Comisia și statele membre să evalueze, în acest sens, modalitățile și instrumentele necesare pentru a garanta un venit minim adecvat în toate statele membre;

22.  salută declarația Comisiei conform căreia semestrul european pune un accent mai puternic acum pe ocuparea forței de muncă și pe performanțele sociale, dar consideră că sunt necesare mai multe eforturi pentru a atinge acest obiectiv și pentru a asigura coerența globală, în special prin promovarea investițiilor sociale; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze periodic progresele înregistrate de statele membre în privința recomandărilor specifice fiecărei țări (RSȚ) în furnizarea de servicii accesibile, necostisitoare și de calitate, precum și în introducerea unor sistemele adecvate și eficiente de venituri minime;

23.  subliniază importanța semestrului european în procesul de monitorizare a caracterului adecvat al sistemelor de venit minim existente și impactul acestora asupra reducerii sărăciei, în special prin intermediul RSȚ-urilor, dar subliniază, de asemenea, importanța raportului comun privind ocuparea forței de muncă și a analizei anuale a creșterii;

24.  subliniază că sistemele de venit minim ar trebui să asigure un venit superior pragului de sărăcie, să prevină situațiile de lipsuri materiale grave și să scoată familiile din astfel de situații, și să fie însoțite de furnizarea de servicii publice, cum ar fi serviciile de sănătate, educație sau îngrijire a copilului;

25.  consideră, prin urmare, că sistemele de venit minim trebuie să facă parte integrantă dintr-o abordare strategică având ca obiectiv incluziunea socială și integrarea socială, ceea ce presupune atât măsuri generale, cât și politici specifice - în ceea ce privește locuințele, asistența medicală, educația și formarea, serviciile sociale și alte servicii de interes general - care să ajute persoanele să iasă din sărăcie, oferind, totodată, sprijin personalizat, precum și asistență pentru accesul la piața forței de muncă pentru cei care pot munci; consideră că adevăratul obiectiv al sistemelor de venit minim nu ar trebui să fie numai să acorde asistență, ci, mai presus de toate, să ajute beneficiarii să treacă de la o situație de excluziune socială la viața activă, evitând dependența pe termen lung;

26.  îndeamnă statele membre să îmbunătățească coordonarea și planificarea integrată între administrațiile și serviciile care se ocupă de diferitele elemente ale incluziunii active, prin stabilirea unui punct de contact unic pentru clienți, precum și prin mărirea capacității și a resurselor disponibile pentru servicii, astfel încât să crească accesul la serviciile în cauză și calitatea acestora;

27.  consideră că este esențial să se garanteze venituri adecvate și pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, pentru care o revenire în câmpul muncii nu este posibilă sau nu mai este o opțiune, astfel cum este recunoscut în Recomandarea privind incluziunea activă;

28.  cere să se facă progrese palpabile și verificate în privința dimensionării juste a sistemelor de venit minim, astfel încât să se reducă sărăcia și excluziunea socială în rândul celor mai vulnerabile grupuri, garantându-le dreptul la o viață demnă;

29.  constată cu îngrijorare că, în multe state membre, de exemplu, costurile cu îngrijirea pe termen lung depășesc chiar și venitul mediu din pensii; evidențiază cât este de important să se ia în considerare nevoile specifice și cheltuielile de întreținere ale diferitelor grupe de vârstă;

30.  subliniază importanța definirii unor criterii de admisibilitate corespunzătoare adaptate la situația socio-economică din statele membre pentru a le da posibilitatea de a beneficia de un regim adecvat de venit minim; consideră că printre aceste criterii ar trebui se numere cerința de a nu fi beneficiar al unei prestații de șomaj, sau faptul că a fi beneficiar nu este suficient pentru a evita sărăcia și excluziunea socială, și că ele ar trebui, de asemenea, să ia în considerare numărul de copii și de alte persoane aflate în întreținere; subliniază totuși că aceste criterii nu ar trebui să creeze bariere administrative în calea accesului la sistemele de venit minim pentru persoanele care se află deja într-o situație foarte vulnerabilă, cum ar fi cerința impusă persoanelor fără adăpost de a avea o adresă fixă;

31.  reiterează importanța accesului egal la sistemele de venit minim fără discriminare pe motive de etnie, sex, nivel de educație, naționalitate, orientare sexuală, religie, dizabilitate, vârstă, opinii politice sau statut socioeconomic;

32.  este îngrijorat de rata ridicată de a persoanelor care nu apelează la venitul minim, deși au dreptul la el; consideră că neutilizarea este unul dintre obstacolele majore în calea incluziunii sociale a persoanelor în cauză; solicită Comisiei și Comitetului pentru protecție socială să examineze în continuare problema neutilizării și să elaboreze recomandări și orientări în vederea soluționării acesteia; solicită statelor membre să combată neutilizarea, inclusiv prin sensibilizarea publicului cu privire la existența sistemelor de venit minim, oferind orientări adecvate privind accesarea acestora și prin îmbunătățirea organizării administrative;

33.  subliniază necesitatea ca statele membre să intervină concret, definind un prag al venitului minim, pe baza unor indicatori pertinenți care să includă bugetele de referință, care să garanteze coeziunea economică și socială și să reducă riscul de sărăcie în toate statele membre; consideră că aceste informații ar trebui să fie prezentate în fiecare an cu ocazia Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei (17 octombrie);

34.  constată faptul că multe state membre utilizează deja indicatori de protecție a venitului minim (MIPI); îndeamnă toate statele membre să utilizeze date MIPI, ceea ce va permite, de asemenea, o mai bună comparație între sistemele naționale;

35.  consideră că venitul minim ar trebui considerat ca având un caracter temporar și ar trebui întotdeauna însoțit de politici active de incluziune pe piața forței de muncă;

36.  susține că sistemele de garantare a unui venit minim sunt instrumente de tranziție în procesul de reducere și combatere a sărăciei, excluziunii sociale și inegalității și trebuie percepute ca o investiție socială; remarcă efectele anticiclice ale sistemelor de venit minim;

37.  insistă asupra necesității de a se ține seama de numărul de persoane aflate în îngrijire, în special de copii sau persoane cu un grad mare de dependență, la stabilirea cuantumului venitului minim, pentru a sparge cercul vicios al sărăciei, în special al sărăciei în rândul copiilor; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare rapidă a recomandării din 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”; consideră, de asemenea, că serviciile Comisiei ar trebui să elaboreze un raport anual privind progresele realizate în lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor și privind punerea în aplicare a recomandării cu ajutorul indicatorilor în ea;

38.  evidențiază faptul că bugetele de referință pot contribui la stabilirea nivelului venitului minim necesar pentru a satisface nevoile fundamentale ale cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea pe tot parcursul vieții, locuințe decente, servicii medicale de calitate, activități sociale și participare civică, luând în considerare în același timp vârstele și componența gospodăriei, precum și contextul economic și social al fiecărui stat membru; reamintește că Comisia, în Comunicarea sa referitoare la Pachetul privind investițiile sociale, îndeamnă statele membre să stabilească bugete de referință pentru a contribui la conceperea unui ajutor pentru venit eficient și adecvat, care să ia în considerare nevoile sociale identificate la nivel local, regional și național în vederea îmbunătățirii coeziunii teritoriale; solicită, în plus, să se utilizeze bugetele de referință ca un instrument de evaluare a caracterului adecvat al sistemelor de venit minim oferite de statele membre;

39.  crede că, atunci când stabilesc sistemele de venit minim, statele membre trebuie să ia în considerare pragul de risc de sărăcie stabilit de Eurostat la 60% din venitul mediu național echivalat disponibil (după transferurile sociale), împreună cu alți indicatori, precum bugetele de referință; consideră că bugetele de referință ar putea fi utilizate pentru a combate mai bine sărăcia și a testa robustețea nivelului venitului minim și a pragului amintit, respectând totodată principiul subsidiarității;

40.  consideră că lipsa unor cifre actualizate privind venitul și condițiile de viață reprezintă un obstacol în calea punerii în aplicare a unui buget de referință și a unui venit minim și în calea comparației dintre acestea, ținând cont de specificitățile naționale;

41.  invită Comisia și statele membre să facă schimb de bune practici rezultate din sistemele de venit minim;

42.  invită Comisia Europeană și Comitetul pentru protecție socială să se documenteze și să difuzeze exemple de strategii de succes și să promoveze evaluările inter pares și alte metode de a face schimb de bune practici privind sistemele de venit minim; recomandă ca aceste eforturi să se concentreze pe probleme-cheie, cum ar fi asigurarea majorării periodice a valorii, îmbunătățirea gradului de acoperire și de utilizare, abordarea factorilor de descurajare și întărirea legăturilor între diferitele elemente ale incluziunii active;

43.  consideră că, având în vedere numeroasele preocupări pe care le ridică sistemele de venit minim, cum ar fi accesibilitatea, acoperirea, finanțarea, condițiile pentru obținerea de drepturi, durata, ar putea fi utilă elaborarea unui concept la nivel european privind obiectivele comune pentru sistemele naționale de venit minim, contribuind astfel la crearea unor condiții egale între statele membre; în această privință, invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului sistemelor de venit minim în Uniunea Europeană, să ceară monitorizarea și raportarea periodică și să ia în considerare acțiuni viitoare, ținând seama de circumstanțele economice și sociale ale fiecărui stat membru și de nevoile grupurilor celor mai afectate, precum și să evalueze dacă aceste sisteme le permit familiilor să își satisfacă nevoile personale de bază și să reducă sărăcia;

44.  reamintește că măsurile de austeritate care au dominat politica economică definită de UE în ultimii ani au dus la recesiune economică, creșterea ratei șomajului și reducerea posibilităților de găsire a unui loc de muncă, ceea ce a determinat creșterea numărului de persoane expuse riscului sărăciei și al excluziunii sociale, fapt demonstrat în special de experiențele din unele state membre în care există niveluri ridicate de șomaj sau inactivitate pe perioadă lungă;

45.  este îngrijorat de reducerea cuantumului și/sau a duratei de acordare a prestațiilor de șomaj, precum și de înăsprirea, în ultimii ani, a criteriilor de eligibilitate în multe state membre, ceea ce duce la creșterea numărului persoanelor care sunt nevoite să se bazeze pe sistemele de venit minim și determină o presiune suplimentară asupra acestor sisteme;(26)

46.  subliniază faptul că inegalitățile sunt în creștere în cadrul fiecărui stat membru și în cadrul UE;

47.  este preocupat de faptul că, în multe state membre, nivelul de prestații și de acoperire al sistemelor de venit minim pare să se fi redus în ultimii ani; consideră că statele membre ar trebui să crească, prin sistemele de venit minim, gradul de acoperire a persoanelor care au nevoie de sprijin, în conformitate cu recomandările ESPN:(27)

a.  solicită statelor membre cu sisteme foarte complexe și fragmentate să le simplifice și să elaboreze unele mai cuprinzătoare;

b.  solicită statelor membre în care există un nivel scăzut de acoperire să își revizuiască condițiile pentru a asigura că sunt incluse toate persoanele care au nevoie;

c.  solicită statelor membre ale căror sisteme de venit minim exclud în prezent grupuri semnificative afectate de sărăcie, cum ar fi persoanele fără adăpost, refugiații, solicitanții de azil, romii, tinerii, să își modifice sistemele pentru a acoperi mai bine grupurile respective;

d.  solicită statelor membre în care există un nivel ridicat de putere discreționară a autorităților administrative în cadrul sistemelor lor principale de venit minim să vizeze reducerea acestei puteri și să se asigure că există criterii clare și coerente pentru luarea deciziilor legate de o eventuală procedură de contestație;

48.  subliniază că este important să se sporească participarea la învățarea pe tot parcursul vieții a lucrătorilor, a șomerilor și a tuturor grupurilor sociale vulnerabile și că este necesar să se îmbunătățească nivelul calificărilor profesionale și dobândirea de noi competențe, care reprezintă un instrument fundamental pentru accelerarea integrării pe piața forței de muncă, pentru creșterea productivității și pentru sprijinirea cetățenilor în găsirea unui loc de muncă;

49.  subliniază importanța dezvoltării demografice în legătură cu lupta împotriva sărăciei în Europa;

50.  cere să se ia măsuri concrete urgente pentru eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale, care să promoveze dispozitive efective de siguranță socială și să reducă inegalitatea, contribuind, astfel, la asigurarea coeziunii economice și teritoriale; subliniază că aceste măsuri trebuie luate la nivelul corespunzător, cu acțiuni atât la nivel național, cât și european, în funcție de repartizarea competențelor pe politicile relevante;

51.  susține abordarea Comisiei față de investițiile sociale, potrivit căreia politicile sociale bine concepute contribuie la creșterea economică, protejând în același timp oamenii de sărăcie și acționând ca stabilizatori economici(28);

52.  salută reflecțiile și studiile privind modalitățile de realizare a unei distribuții echitabile a veniturilor și a bogăției în societățile noastre;

53.  subliniază că printre factorii-cheie care împiedică dezvoltarea unei abordări a investițiilor sociale de către statele membre se numără impactul crizei economice și al unui mediu politic dominat de austeritate;(29)

54.  solicită ca, atunci când se elaborează politicile macroeconomice, să se acorde atenția cuvenită necesității de a reduce inegalitățile sociale și de a garanta accesul tuturor grupurilor sociale la servicii sociale finanțate corespunzător, combătând, astfel, sărăcia și excluziunea socială;

55.  se pronunță în favoarea unor măsuri de reducere a inegalităților sociale, permițându-le persoanelor să își utilizeze cât mai bine talentele și capacitățile; cere ca ajutorul social să fie acordat cu prioritate persoanelor care sunt atât sărace, cât și incapabile să câștige un venit suficient prin propriile eforturi;

56.  constată că experiențele recente în privința reformelor bazate pe scutirile fiscale demonstrează că este de preferat să se finanțeze politicile privind veniturile minime prin sprijin bugetar mai degrabă decât prin stimulente fiscale;

57.  subliniază că educația, transferurile sociale și sistemele fiscale progresive, echitabile și cu caracter redistributiv, precum și măsurile practice de consolidare a competitivității și de combatere a eludării taxelor și a evaziunii fiscale, au toate potențialul de a contribui la coeziunea economică, socială și teritorială;

58.  subliniază că sistemele de venit minim existente ar trebui adaptate astfel încât să se trateze mai bine problema șomajului în rândul tinerilor;

Programe sociale de ocupare a forței de muncă

59.  ia notă de propunerile privind programele de lucru tranzitoriu, care constau în posibilitatea pentru oricine dorește și este apt de muncă de a dispune de un loc de muncă tranzitoriu în administrația publică sau la organizații non-profit sau întreprinderi de economie socială; cu toate acestea, subliniază că este important ca aceste sisteme să promoveze locuri de muncă ce conferă drepturi lucrătorilor, pe baza negocierii colective și a legislației muncii;

60.  consideră că programele sociale de ocupare a forței de muncă ar trebui să contribuie la îmbunătățirea perspectivelor de angajare ale lucrătorilor și la facilitarea accesului lor la piața normală a muncii; reamintește că aceste programe trebuie să asigure un salariu decent, să includă un itinerar personalizat și să netezească drumul spre un loc de muncă decent;

61.  consideră că crearea de locuri de muncă decente ar trebui să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană, ca prim pas spre reducerea sărăciei și a excluziunii sociale;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure participarea deplină a tuturor părților interesate, în special a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile, în conceperea, implementarea și monitorizarea politicilor și programelor de venituri minime;

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 245, 26.8.1992, p. 46.

(2)

JO L 245, 26.8.1992, p. 49.

(3)

JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(4)

JO L 307, 18.11.2008, p. 11.

(5)

JO C 212E, 5.8.2010, p. 11.

(6)

JO C 70E, 8.3.2012, p. 8.

(7)

JO C 419, 16.12.2015, p. 5.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0401.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0136.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0235.

(11)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0355.

(12)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0317.

(14)

„Semestrul european: evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011” (COM(2017)0090),

(15)

https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2017/income-inequalities-and-employment-patterns-in-europe-before-and-after-the-great-recession

(16)

‘Towards a European minimum income’ (Către un venit minim european), noiembrie 2013: http://www.eesc.europa.eu/resources/docs/revenu-minimum_-etude-ose_-vfinale_en--2.pdf

(17)

Datele Eurostat.

(18)

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) – anexa 1.

(19)

Rețeaua europeană de politici sociale, Sistemele de venit minim în Europa: studiu privind politicile naționale din 2015, ianuarie 2016.

(20)

Concluziile Consiliului privind „Lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale: o abordare integrată”, 16 iunie 2016

(21)

Documentul Consiliului 6885/17: „Analiza anuală a creșterii pentru 2017 și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă: orientări politice referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale - Concluziile Consiliului (3 martie 2017)”; și documentul Consiliului 6887/17: „Raport comun al Comisiei și al Consiliului privind ocuparea forței de muncă care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2017 (3 martie 2017)”.

(22)

Rețeaua europeană de politici sociale, „Sistemele de venit minim în Europa: studiu privind politicile naționale în 2015”, ianuarie 2016.

(23)

A se vedea: Banca Mondială (2006), „Poverty Reduction and Growth: The Virtuous and Vicious Circle” (Reducerea sărăciei și creșterea economică: cercul virtuos și cercul vicios) OCDE, „Trends in Income Inequality and its Impact on Economic Growth” (Tendințe ale inegalității de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice), 2014

(24)

„Minimum Income Schemes in Europe: „A study of national policies” (Sistemele de venit minim în Europa: un studiu al politicilor naționale) - 2015

(25)

A. Van Lancker, Documentul de lucru al EAPN privind o directivă-cadru privind venitul minim adecvat, septembrie 2010.

(26)

Rețeaua europeană de politici sociale, Investițiile sociale în Europa: studiu privind politicile naționale în 2015”, ianuarie 2016.

(27)

Rețeaua europeană de politici sociale, „Sistemele de venit minim în Europa: studiu privind politicile naționale în 2015”, ianuarie 2016.

(28)

Comisia Europeană: Comunicarea intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii — inclusiv punerea în aplicare a Fondului social european pentru perioada 2014-2020”, COM(2013)0083, 20 februarie 2013: și: ESPN, ‘Social Investment in Europe: A study of national policies 2015” (Investiții sociale în Europa: un studiu al politicilor naționale din 2015), 2015

(29)

‘Social Investment in Europe’ (op. cit.).


EXPUNERE DE MOTIVE

Marea criză economică care a lovit continentul european din 2008 încoace a avut un efect permanent asupra pieței muncii europene. Ea a avut o incidență semnificativă asupra structurii sociale, pe care a transformat-o profund, adâncind în mod exponențial prăpastia între clasele sociale, evidențiind existența unui soi de linie de demarcație între nordul și sudul continentului și soldându-se cu 120 de milioane de cetățeni care astăzi trăiesc sub amenințarea sărăciei și excluderii sociale.

În ciuda încercărilor făcute atât de instituțiile europene, cât și de guvernele naționale de a adopta măsuri care să izbutească întrucâtva să țină în frâu efectele crizei, nici în ziua de azi nivelurile șomajului și sărăciei nu par să fi scăzut, și nici reformele structurale impuse statelor membre, nici tentativa guvernelor naționale de a promova politici active pe piața muncii nu au produs rezultate semnificative;

Acest raport privind venitul minim garantat își propune să ofere o indicație practică privind modul în care trebui acționat în paralel, pe de o parte pentru a stăvili efectele sociale ale crizei economice, găsind o modalitate eficace de a salva de la sărăcie și excludere socială 120 de milioane de cetățeni europeni care în prezent se găsesc în această situație și, pe de altă parte, pentru a stimula politici active de creare de locuri de muncă și garantare a ocupării durabile a forței de muncă.

Există, într-adevăr, diverși factori care fac ca lucrătorii care devin șomeri să își piardă și forța contractuală în cadrul negocierilor, ajungând deci niște marginalizați, care vor avea greutăți mari să revină pe piața muncii. Această ieșire îndelungată de pe piața muncii vine la pachet cu factori agravanți precum pierderea progresivă a competențelor și o stare de pierdere treptată a stimei de sine/entuziasmului care îi îndepărtează apoi și de o viață socială activă. Daunele provocate sunt numeroase și de mai multe tipuri:

•  pierderi de producție;

•  excluderea socială;

•  deteriorarea competențelor;

•  traume psihologice;

•  speranță de viață redusă;

•  pierderea motivației;

•  deteriorarea vieții familiale;

•  agravarea inegalităților;

•  pierderea valorilor și responsabilității.

În plus, pierderea locului de muncă poate reprezenta o cale de acces către munca la negru care trebuie însă combătută cu toate forțele.

Necesitatea de a crea un cadru european privind venitul minim vine în urma constatării că diferitele inițiative în domeniu încercate de statele membre nu pot stăvili în totalitate problema sărăciei și inegalităților. În această privință, Europa ar trebui să facă tot ce îi stă în putință pentru a încerca să atingă obiectivele strategiei Europa 2020 care stabilește, ca și obiectiv primordial, exact acest lucru: să ajute persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie și excludere socială să depășească această situație.

În ziua de azi, acest obiectiv poate fi atins în principal prin politici active de stimulare a pieței muncii, formare și susținere a persoanelor sub toate aspectele necesare.

Crearea de noi locuri de muncă este posibilă dacă se mizează pe acele sectoare considerate în prezent ca fiind cele mai indicate pentru investiții substanțiale, și ne gândim aici la economia circulară, economia verde și economia socială, garantând readaptarea competențelor și valorificarea celor deja dobândite.

O cerință esențială promovată prin prezentul raport este, pe de altă parte, aceea de a utiliza indicatori relevanți și comuni care să poată garanta coeziunea socioeconomică, reducând riscul unor niveluri de remunerare diferite pentru aceleași activități.

Sistemul de venit minim trebuie în plus însoțit de o abordare strategică care să vizeze integrarea socială; în acest scop recomandarea este ca în paralel cu implementarea sa să se ia măsuri eficace de protecție socială în sectoare ale vieții cetățenilor precum garantarea locuinței, asistența medicală, instruirea și formarea profesională.

Intenția acestui raport nu este doar de a stimula o dezbatere pe această temă, care are deja loc de multă vreme la toate nivelurile, ci de a determina Comisia să adopte o poziție fermă, hotărâtă și obiectivă în această privință.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (29.6.2017)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei

(2016/2270(INI))

Raportor pentru aviz: Miguel Viegas

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât, în 2015, 23,7 % din populația UE-28 și 12,5 % din lucrătorii din UE-28 cu vârsta de peste 18 ani erau expuși riscului de sărăcie și excluziune socială(1);

B.  întrucât, în 2015, 17,3 % din populația UE-28 era expusă riscului specific al sărăciei(2); întrucât, potrivit Eurostat, acest indicator specific nu măsoară prosperitatea sau sărăcia, ci arată că o persoană are - în comparație cu alte persoane din aceeași țară - venituri scăzute, ceea ce nu trebuie echivalat neapărat cu un nivel de trai scăzut;

C.  întrucât numărul cumulat al persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială a crescut în perioada 2008-2015 cu 1,6 milioane în UE (+5,5 milioane în zona euro), contrastând cu obiectivul Strategiei Europa 2020 de a reduce acest număr cu 20 de milioane până în 2020;

D.  întrucât, potrivit metodologiei elaborate de Eurostat(3), pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60 % din venitul disponibil echivalent mediu național (după transferurile sociale);

E.  întrucât Europa este una dintre cele mai bogate regiuni din lume, cu toate că datele recente privind sărăcia din punctul de vedere al veniturilor evidențiază creșterea sărăciei și a lipsurilor materiale grave în Europa;

F.  întrucât sărăcia veniturilor reprezintă doar o parte a conceptului general de sărăcie, prin urmare, conceptul de sărăcie nu se referă doar la resursele materiale, ci și la resursele sociale, în special la educație, sănătate și accesul la servicii;

G.  având în vedere Declarația lui Schuman din 9 mai 1950, prin care s-a solicitat „egalizarea și îmbunătățirea nivelului de trai al lucrătorilor”,

H.   întrucât mai multe state membre au de furcă cu deficite bugetare grave și niveluri ridicate ale datoriei, fiind nevoite în consecință să își restrângă cheltuielile sociale, fapt ce afectează sistemele publice de sănătate, învățământ, protecție socială și locuințe și, mai ales, accesul la serviciile aferente, precum și adecvarea la scopul urmărit, disponibilitatea și calitatea acestor servicii, cu un impact negativ îndeosebi asupra celor mai nevoiași membri ai societății din aceste state membre;

I.  întrucât reformele structurale ale pieței forței de muncă și consolidarea bugetară au avut efecte negative, contrare celor urmărite, adâncind discrepanțele în cadrul Uniunii în ceea ce privește condițiile de viață și veniturile disponibile ale gospodăriilor; întrucât nivelul mediu de trai pentru 10 % dintre gospodăriile cele mai sărace din Franța este superior nivelului mediu de trai al întregii populații portugheze, și întrucât nivelul mediu de trai pentru 1 % dintre gospodăriile cele mai bogate din Luxemburg este de 75 de ori mai mare decât nivelul mediu de trai pentru 10 % dintre gospodăriile cele mai sărace din România;

J.  întrucât politicile care instaurează venituri minime acționează ca un stabilizator automat; întrucât recesiunea a fost mai puțin resimțită în țările care dispun de sisteme solide de ajutor pentru venitul disponibil al gospodăriilor;

K.   întrucât eludarea taxelor și evaziunea fiscală creează condiții de concurență inechitabile în UE, privând statele membre de venituri care altminteri ar contribui la finanțarea suficientă a unor politici robuste de protecție socială și reducând, de asemenea, veniturile de care dispun guvernele pentru a putea finanța crearea unor condiții mai propice pentru creșterea economică, venituri mai mari și politici sociale; întrucât acest fenomen constituie o problemă serioasă pentru UE;

L.   întrucât educația, transferurile și beneficiile sociale redistributive, o politică fiscală echitabilă și o politică rațională în domeniul ocupării forței de muncă sunt factori importanți pentru a atenua inegalitățile de venituri, reducând rata șomajului și nivelul sărăciei;

M.  întrucât pentru fiecare cvintilă de venituri există tendințe de consum diferite(4); întrucât se pare că politicile care sprijină sectoarele sociale cele mai defavorizate din UE vor aduce beneficii întregii economii și vor tinde să fie neutre din punct de vedere bugetar; întrucât FMI a concluzionat că „în cazul în care cota de venit a celor din cincimea superioară de venituri crește cu 1 punct procentual, creșterea PIB-ului este de fapt cu 0,08 puncte procentuale mai mică în următorii cinci ani” și că prin contrast „o creștere similară a cotei de venit a celor din cincimea inferioară de venituri (persoanele sărace) este asociată cu o creștere cu 0,38 puncte procentuale mai mare”(5);

N.  întrucât introducerea și consolidarea politicilor de introducere a unui venit minim, în măsura în care sunt combinate în mod corespunzător cu alte măsuri și politici pe piața socială și pe piața forței de muncă, pot constitui o modalitate de combatere a sărăciei, sprijinind incluziunea socială și accesul pe piața muncii;

O.  întrucât mai multe studii au indicat faptul că sărăcia afectează negativ creșterea economică(6);

P.  întrucât sistemele de venit minim pot acționa ca stabilizatori macroeconomici automați ca răspuns la șocurile economice;

Q.  întrucât succesul sistemelor de venit minim în ceea ce privește atenuarea sărăciei, favorizarea integrării pe piața forței de muncă, în special a tinerilor, și de îndeplinirea funcției de stabilizatori automați variază în mod semnificativ între statele membre;

R.  întrucât sistemele bine concepute de ajutor pentru venit nu acționează ca factori de descurajare a muncii(7);

S.  întrucât conceptul de „venit minim” nu trebuie confundat cu conceptul de „salariu minim”;

T.  întrucât asigurarea unui venit minim pentru persoanele care nu dispun de suficiente resurse pentru un trai decent sau care nu primesc o remunerație adecvată pentru munca lor este acoperită de primul pilon al drepturilor sociale;

U.  întrucât unele state membre lansează proiecte-pilot pentru testarea politicilor privind venitul universal de bază, de exemplu Finlanda, unde un eșantion aleatoriu de 2 000 de șomeri va primi o sumă necondiționată de 560 EUR pe lună, care ar trebui să ofere un stimulent adecvat pentru a accepta un loc de muncă temporar și cu fracțiune de normă;

V.   în mai multe state membre au loc discuții privind introducerea venitului de bază universal;

1.  în acest sens, invită Comisia Europeană să stabilească o evaluare de îndată ce vor fi încheiate experimentele actuale privind introducerea venitului de bază universal în statele membre respective;

2.  cere să se ia măsuri concrete urgente pentru eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale, care să promoveze dispozitive efective de siguranță socială și să reducă inegalitatea, contribuind, astfel, la asigurarea coeziunii economice și teritoriale; subliniază că aceste măsuri trebuie luate la nivelul corespunzător, cu acțiuni atât la nivel național, cât și european, în funcție de repartizarea competențelor pe politicile relevante;

3.  consideră că sistemele de garantare a unui venit minim țin de competența autorităților naționale și că, prin urmare, introducerea sau dezvoltarea acestora trebuie să ia în considerare, de la caz la caz, realitatea economică și socială și sistemul de producție proprii; recomandă ca atunci când vor fi introduse aceste sisteme, dacă vor fi introduse, să se garanteze menținerea stimulentelor pentru (re)integrarea pe piața forței de muncă;

4.  afirmă încă o dată că cel mai bun mod de reducere a sărăciei și de evitare a excluziunii sociale este acela de a impulsiona creșterea durabilă și de a crea condiții-cadru favorabile pentru întreprinderile europene, în special, prin evitarea sarcinilor administrative excesive, precum și prin asigurarea accesului la finanțare, pentru a le permite să creeze locuri de muncă;

5.  susține abordarea Comisiei față de investițiile sociale, potrivit căreia politicile sociale bine concepute contribuie la creșterea economică, protejând în același timp oamenii de sărăcie și acționând ca stabilizatori economici(8);

6.  salută reflecțiile și studiile privind modalitățile de realizare a unei distribuții echitabile a veniturilor și a bogăției în societățile noastre;

7.  subliniază că printre factorii-cheie care împiedică dezvoltarea unei abordări a investițiilor sociale de către statele membre se numără impactul crizei economice și al unui mediu politic dominat de austeritate;(9)

8.  solicită ca, atunci când se elaborează politicile macroeconomice, să se acorde atenția cuvenită necesității de a reduce inegalitățile sociale și de a garanta accesul tuturor grupurilor sociale la servicii sociale finanțate corespunzător, combătând, astfel, sărăcia și excluziunea socială;

9.  se pronunță în favoarea unor măsuri de reducere a inegalităților sociale, permițându-le persoanelor să își utilizeze cât mai bine talentele și capacitățile; cere ca ajutorul social să fie acordat cu prioritate persoanelor care sunt atât sărace, cât și incapabile să câștige un venit suficient prin propriile eforturi;

10.  respectă dreptul suveran al oricărui stat membru de a-și alege în mod democratic propria politică economică;

11.  constată că experiențele recente în privința reformelor bazate pe scutirile fiscale demonstrează că este de preferat să se finanțeze politicile privind veniturile minime prin sprijin bugetar mai degrabă decât prin stimulente fiscale;

12.  subliniază că educația, transferurile sociale și sistemele fiscale progresive, echitabile și cu caracter redistributiv, precum și măsurile practice de consolidare a competitivității și de combatere a eludării taxelor și a evaziunii fiscale, au toate potențialul de a contribui la coeziunea economică, socială și teritorială;

13.  subliniază că un sistem de redistribuire nu va putea de unul singur să aducă oamenii înapoi la muncă; reamintește că a avea im loc de muncă reprezintă întotdeauna cea mai bună protecție împotriva riscului de sărăcie și un mijloc puternic de integrare socială; subliniază faptul că, pentru a evita crearea unei clase de persoane asistate, se impun reforme ale pieței forței de muncă și ale mediului de afaceri și monitorizarea ulterioară a acestora;

14.  susține că sistemele de garantare a unui venit minim sunt instrumente de tranziție în procesul de reducere și combatere a sărăciei, excluziunii sociale și inegalității și trebuie percepute ca o investiție socială; remarcă efectele anticiclice ale sistemelor de venit minim;

15.  consideră că sistemele de venit minim ar trebui să aibă caracter temporar și ar trebui să fie întotdeauna însoțite de politici active de reinserție profesională;

16.  consideră că continuarea studiilor și cercetărilor privind diferite modele posibile de sisteme de venit minim ar putea constitui un instrument util în lupta pentru reducerea și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; subliniază că este esențial ca toate sistemele și modelele posibile să fie create cu implicarea activă a persoanelor celor mai defavorizate din statele membre; în acest context, cere să se evalueze sistemele de venit minim introduse în unele state membre și invită Comisia și statele membre să facă schimb de bune practici desprinse din sistemele de venit minim;

17.  îndeamnă insistent Comisia și statele membre să evalueze modul și mijloacele de instaurare a unui sistem de venit minim corespunzător, îndestulător și accesibil în toate statele membre și să aibă în vedere mai multe măsuri de susținere a convergenței sociale la nivelul întregii UE, respectându-se caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru, precum și practicile și tradițiile naționale; în această privință crede că structura sistemului de venit minim ar trebui concepută la nivel de stat membru;

18.  reiterează importanța accesului egal la sistemele de venit minim fără discriminare pe motive de etnie, sex, nivel de educație, naționalitate, orientare sexuală, religie, handicap, vârstă, opinii politice sau statut socioeconomic;

19.  constată că sistemele de venit minim ar trebui implementate și evaluate în contextul sistemelor naționale generale de servicii sociale (educație, asistență medicală, îngrijirea copiilor, locuințe și mobilitate);

20.  subliniază că sistemele de venit minim existente ar trebui adaptate astfel încât să se trateze mai bine problema șomajului în rândul tinerilor;

21.  atrage atenția asupra problemei sărăciei în rândul copiilor și solicită ca sistemele de venit minim să acorde o atenție specială nevoilor copiilor;

22.  subliniază faptul că bugetele de referință pot contribui la stabilirea nivelului venitului minim necesar pentru a satisface nevoile fundamentale ale cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea pe tot parcursul vieții, locuințe, servicii medicale de calitate, activități societale sau participare civică; mai crede, de asemenea, ținând seama și de divergențele existente între statele membre și de politicile sociale naționale diferite, că nivelul venitului minim ar trebui să ia în calcul pragul de risc de sărăcie, precum și bugetele de referință.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.6.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

7

0

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Udo Bullmann, Fabio De Masi, Markus Ferber, Jonás Fernández, Sven Giegold, Neena Gill, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Costas Mavrides, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Pirkko Ruohonen-Lerner, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Kay Swinburne, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Miguel Viegas, Sotirios Zarianopoulos, Esther de Lange, Cora van Nieuwenhuizen, Beatrix von Storch, Jakob von Weizsäcker

Membri supleanți prezenți la votul final

Simona Bonafè, Enrique Calvet Chambon, Nessa Childers, David Coburn, Andrea Cozzolino, Mady Delvaux, Jan Keller, Paloma López Bermejo, Luigi Morgano, Romana Tomc, Roberts Zīle

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Jarosław Wałęsa

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

43

+

ALDE

ECR

EFDD

GUE/NGL

PPE

 

S&D

 

VERTS/ALE

Enrique Calvet Chambon, Petr Ježek, Ramon Tremosa i Balcells

Pirkko Ruohonen-Lerner

Marco Valli

Fabio De Masi, Paloma López Bermejo, Marisa Matias, Miguel Viegas

Burkhard Balz, Markus Ferber, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Sirpa Pietikäinen, Romana Tomc, Jarosław Wałęsa, Esther de Lange

Simona Bonafè, Udo Bullmann, Nessa Childers, Andrea Cozzolino, Mady Delvaux, Jonás Fernández, Neena Gill, Jan Keller, Olle Ludvigsson, Costas Mavrides, Luigi Morgano, Alfred Sant, Peter Simon, Paul Tang, Jakob von Weizsäcker

Sven Giegold, Philippe Lamberts, Molly Scott Cato, Ernest Urtasun

7

-

ALDE

ECR

ENF

NI

Cora van Nieuwenhuizen

Bernd Lucke, Stanisław Ożóg, Kay Swinburne, Roberts Zīle

Gerolf Annemans

Sotirios Zarianopoulos

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Eurostat, ‘People at risk of poverty or social exclusion’ („Oameni amenințați de sărăcie sau de excluziunea socială”), decembrie 2016 - http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/People_at_risk_of_poverty_or_social_exclusion

(2)

Eurostat, ibid.

(3)

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:At-risk-of-poverty_rate

(4)

A se vedea: Banca Centrală Europeană, „The distribution of wealth and the marginal propensity to consume” (Distribuția bogăției și tendința marginală către consum), Documentul de lucru nr. 1655, martie 2014

(5)

FMI, „Causes and Consequences of Income Inequality: A Global Perspective’, 2015 „Cauzele și consecințele inegalității: O perspectivă globală”, citat în: http://www.taxjustice.net/2015/06/22/new-imf-research-tax-affects-inequality-inequality-affects-growth/

(6)

A se vedea: Banca Mondială (2006), „Poverty Reduction and Growth: The Virtuous and Vicious Circle” (Reducerea sărăciei și creșterea economică: cercul virtuos și cercul vicios) OCDE, „Trends in Income Inequality and its Impact on Economic Growth” (Tendințe ale inegalității de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice), 2014

(7)

A se vedea: Comisia Europeană, Ocuparea forței de muncă și evoluții sociale în Europa în 2013, ianuarie 2014.

(8)

Comisia Europeană: Comunicarea intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii — inclusiv punerea în aplicare a Fondului social european pentru perioada 2014-2020”, COM(2013)0083, 20 februarie 2013 și: „Social Investment in Europe: A study of national policies 2015” (Investiții sociale în Europa: un studiu al politicilor naționale din 2015), 2015

(9)

Comisia Europeană, ‘Social Investment in Europe’ (op. cit.).


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

28.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

7

4

Membri titulari prezenţi la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Javi López, Dominique Martin, Elisabeth Morin-Chartier, João Pimenta Lopes, Georgi Pirinski, Dennis Radtke, Robert Rochefort, Siôn Simon, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Arena, Georges Bach, Heinz K. Becker, Krzysztof Hetman, Paloma López Bermejo, Edouard Martin, Evelyn Regner, Jasenko Selimovic, Michaela Šojdrová, Kosma Złotowski

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Margrete Auken, Klaus Buchner, Ignazio Corrao, Jens Nilsson, Gabriele Preuß, Jozo Radoš, Marco Zullo, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

36

+

ALDE

EFDD

GUE/NGL

NI

PPE

S&D

VERTS/ALE

Marian Harkin, Jozo Radoš, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Yana Toom

Laura Agea, Ignazio Corrao, Marco Zullo

Paloma López Bermejo, João Pimenta Lopes

Lampros Fountoulis

Georges Bach, Heinz K. Becker, Krzysztof Hetman, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Elisabeth Morin-Chartier, Dennis Radtke, Michaela Šojdrová

Maria Arena, Guillaume Balas, Brando Benifei, Elena Gentile, Agnes Jongerius, Jan Keller, Javi López, Edouard Martin, Jens Nilsson, Georgi Pirinski, Gabriele Preuß, Evelyn Regner, Siôn Simon, Marita Ulvskog

Margrete Auken, Klaus Buchner, Tatjana Ždanoka

7

-

ALDE

ECR

ENF

Martina Dlabajová

Arne Gericke, Czesław Hoc, Ulrike Trebesius, Kosma Złotowski, Jana Žitňanská

Dominique Martin

4

0

PPE

Danuta Jazłowiecka, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Aviz juridic - Politica de confidențialitate