RAPORT referitor la politica economică a zonei euro

18.10.2017 - 2017/2114(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Gunnar Hökmark,
Raportoare pentru aviz (*):
Yana Toom, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la politica economică a zonei euro

(2017/2114(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2), articolul 136 și protocoalele nr. 1 și 2 la acesta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2017 privind recomandările specifice fiecărei țări din 2017 (COM(2017)0500),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2017[1],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 februarie 2017, intitulată „Semestrul european 2017: evaluarea progreselor înregistrate cu privire la reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice și rezultatele bilanțurilor aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011” (COM(2017)0090),

–  având în vedere rapoartele Comisiei intitulate „Analiza anuală a creșterii pentru 2017”, „Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2017” și „Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă 2017”, precum și recomandarea Comisiei de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro”,

-  având în vedere raportul Consiliului bugetar european din 20 iunie 2017 intitulat „Evaluarea orientării fiscale prospective pentru zona euro“,

-  având în vedere Studiul ocazional nr. 182 din ianuarie 2017 privind „Orientarea fiscală a zonei euro“, elaborat de Banca Centrală Europeană,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 martie 2017 privind politica economică a zonei euro,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2017 privind bilanțurile aprofundate și punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări pentru 2016,

-  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2017 privind închiderea procedurilor aplicabile deficitelor excesive pentru două state membre și politicile economică și bugetară,

–  având în vedere previziunile economice europene ale Comisiei Europene din primăvara anului 2017, publicate în mai 2017,

–  având în vedere setul de date al Eurostat privind PIB-ul real pe cap de locuitor, rata de creștere și totalurile din 31 mai 2017,

–  având în vedere statisticile OCDE privind veniturile fiscale totale, din 30 noiembrie 2016,

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

  având în vedere acordul COP 21 adoptat în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice la 12 decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice[2],

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre[3],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro[4],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv[5],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice[6],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro[7],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro[8],

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară[9],

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0310/2017),

A.  întrucât, potrivit previziunilor Comisiei, rata de creștere a PIB-ului în zona euro a fost de 1,8 % în 2016 și se preconizează că va rămâne stabilă, la 1,7 % în 2017 și la 1,9 % în UE în ansamblu, depășind nivelurile anterioare crizei, dar încă insuficientă, cu diferențe semnificative între ratele de creștere din întreaga UE; întrucât consumul privat este, de câțiva ani, principalul factor de creștere, deși este posibil ca acesta să scadă în acest an din cauza creșterii temporare a inflației prețurilor de consum, fiind posibil totuși ca cererea internă să impulsioneze perspectivele de creștere pe termen mediu; întrucât creșterea economică din UE rămâne prea scăzută pentru a crea noi locuri de muncă în statele membre și mult mai scăzută decât creșterea preconizată pentru întreaga lume;

B.  întrucât rata șomajului în zona euro și în UE-28 a fost de 9,3 % și, respectiv, de 7,8 % în aprilie 2017, nivelurile cele mai scăzute din martie 2009 și decembrie 2008, dar încă peste nivelurile dinaintea crizei; întrucât se înregistrează încă diferențe semnificative între ratele șomajului din întreaga UE, de la 3,2 % până la 23,2 %; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro și în UE-28 era încă la un nivel ridicat în aprilie 2017, și anume 18,7 % și 16,7 %;

C.  întrucât se preconizează că deficitul public general în zona euro va fi de 1,4 % în 2017 și de 1,3 % în 2018 și că performanțele statelor membre vor fi neuniforme; întrucât se estimează că ponderea datoriei publice în PIB în zona euro va fi de 90,3 % în 2017 și de 89,0 % în 2018;

D.  întrucât creșterea economică la nivel mondial este încă fragilă, iar economia din zona euro se confruntă cu o incertitudine sporită și cu provocări politice interne și externe importante;

E.  întrucât ratele excesiv de scăzute ale productivității și competitivității globale în UE impun reforme structurale echilibrate din punct de vedere social, eforturi fiscale și investiții susținute în statele membre pentru a contribui la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și la ocuparea forței de muncă și pentru a realiza o convergență ascendentă cu celelalte economii mondiale și în interiorul UE;

F.  întrucât rata ocupării forței de muncă în zona euro a crescut cu 1,4 % în 2016; întrucât, în martie 2017, rata șomajului era de 9,5 %, mai scăzută decât în martie 2016, când a fost de 10,2 % ; întrucât, în pofida unor îmbunătățiri recente, ratele șomajului nu au revenit încă la nivelurile de dinainte de criză;

G.  întrucât în 2016 rata de ocupare a forței de muncă a crescut cu 1,2 % în UE-28 și 234,2 milioane de persoane aveau un loc de muncă în primul trimestru al anului 2017, cifra fiind cea mai ridicată înregistrată vreodată[10]; întrucât, cu toate acestea, numărul considerabil de locuri de muncă create în conexiune cu creșterea economică ascunde provocări, cum ar fi recuperarea incompletă a numărului de ore lucrate și creșterea modestă a productivității; întrucât, în cazul în care sunt de durată, acești factori pot exercita o presiune suplimentară asupra unor aspecte ale creșterii economice pe termen lung și asupra coeziunii sociale în UE[11];

H.  întrucât rata ocupării forței de muncă este în general mai scăzută în rândul femeilor: în 2015, rata de ocupare a forței de muncă pentru bărbații cu vârsta între 20 și 64 de ani era de 75,9 % în UE-28, în comparație cu 64,3 % pentru femei;

I.  întrucât, în martie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro era de 19,4 %, în comparație cu 21,3 % în martie 2016; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este în continuare la un nivel inacceptabil de ridicat; întrucât, în 2015, proporția NEET a rămas ridicată și a reprezentat 14,8 % dintre persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani, și anume 14 milioane de persoane; întrucât se estimează că NEET generează costuri de 153 de miliarde EUR (1,21 % din PIB) pe an pentru Uniune, reprezentând prestațiile acordate și veniturile și impozitele pierdute[12], în timp ce costul total estimat al creării sistemelor de Garanție pentru tineret în zona euro este de 21 de miliarde EUR pe an, sau de 0,22 % din PIB; întrucât, în prezent, s-a alocat 1 miliard EUR Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, sumă care urmează să fie dublată cu 1 miliard EUR din Fondul social european pentru perioada 2017-2020;

J.  întrucât, deși șomajul pe termen lung în UE-28 a scăzut de la 5 % în 2014 la 4 % în 2016, acesta continuă să fie un motiv de îngrijorare, dat fiind că reprezintă aproape jumătate din șomajul total; constată cu îngrijorare că rata șomajului pe termen foarte lung, de 2,5 % în 2016, continuă să depășească cu un punct procentual cifra din 2008; întrucât continuă să existe decalaje mari între statele membre;

K.  întrucât, în multe state membre, numărul populației în vârstă de muncă și forța de muncă continuă să scadă, în special din cauza ratei scăzute a natalității; întrucât capacitatea de inserție profesională a femeilor, împreună cu sosirea continuă a migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil, reprezintă oportunități pentru statele membre de a face față acestei probleme și de a consolida forța de muncă în UE;

L.  întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau afectate de aceste probleme; întrucât sărăcia este în scădere, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială fiind cu 4,8 milioane mai mic în 2015 decât în 2012; întrucât cifrele din 2015 le depășesc în continuare pe cele din 2008 cu 1,6 milioane; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE; întrucât, în 2013, 26,5 milioane de copii din UE-28 erau expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât rata riscului de sărăcie sau de excluziune rămâne inacceptabil de ridicată, aceasta fiind de 23,7 %, cu valori care sunt, în continuare, foarte ridicate în unele state membre; întrucât, în plus, sărăcia energetică rămâne atât de ridicată încât, pentru cele 11 procente din populația UE care se află în această situație, ea conduce la un cerc vicios de dezavantaje economice;

M.  întrucât condițiile și performanțele de pe piața forței de muncă arată diferențe substanțiale între statele membre, deși aceste diferențe sunt în scădere;

N.  întrucât noi forme de ocupare a forței de muncă și de muncă se răspândesc din ce în ce mai mult, odată cu revoluția digitală de pe piața forței de muncă,

1.  salută mai buna funcționare a economiei europene, care are o bază tot mai largă, este susținută de o creștere moderată a PIB-ului, depășind nivelul de dinaintea crizei, precum și ratele șomajului, aflate în scădere, deși încă la nivel ridicat; consideră că această tendință pozitivă se datorează politicilor din ultimii ani; constată că totuși redresarea modestă este încă fragilă și distribuită inegal în societate și regiuni, în timp ce evoluția PIB pe cap de locuitor este aproape stagnantă; regretă că evoluțiile economice continuă să fie împovărate de urmările crizei; constată că, în ciuda progreselor substanțiale, nivelurile datoriei în multe state membre continuă să depășească pragul stabilit în Pactul de stabilitate și creștere;

2.  constată cu îngrijorare că ratele de creștere a PIB-ului și a productivității rămân sub potențialul deplin și că, prin urmare, nu ar trebui să ne complăcem în această situație, această redresare moderată necesitând eforturi continue pentru a se obține o mai mare reziliență și o sustenabilitate pe termen mediu și lung prin intermediul unui nivel mai ridicat de creștere economică și de ocupare a forței de muncă;

3.  ia act de faptul că Europa dispune de un potențial economic neexploatat, dat fiind că creșterea economică și ocuparea forței de muncă înregistrează progrese inegale; subliniază faptul că acest lucru este rezultatul performanțelor eterogene ale economiilor statelor membre; subliniază faptul că punerea în aplicare a unor reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și realizarea unor investiții private și publice mai mari în statele membre și la nivel european ar putea facilita creșterea cu cel puțin 1 %; reamintește că, pentru a ajuta la asigurarea convergenței și a stabilității în UE, coordonarea politicii economice și a celei bugetare ar trebui să rămână o prioritate de prim rang a semestrului european;

4.  consideră că ar fi nevoie, de asemenea, de un grad mai mare de convergență ascendentă și de competitivitate globală pentru a susține redresarea economică în UE și în zona euro pe termen lung; consideră că actualii indicatori economici și ai ocupării forței de muncă sunt esențiali pentru a garanta o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

5.  consideră că, pentru ca acest lucru să se materializeze, trebuie îmbunătățite condițiile structurale pentru creștere; consideră că creșterea potențială din toate statele membre ar trebui să se situeze pe termen lung la cel puțin 3 %; pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie pus un accent mai puternic pe convergența economică, caz în care stabilirea de criterii clare privind modul în care se poate îmbunătăți potențialul de creștere economică al statelor membre ar putea să ofere ghidajul necesar pentru măsurile de politică; subliniază că un astfel de exercițiu de evaluare comparativă periodică ar trebui să țină cont de punctele forte și de punctele slabe structurale ale fiecărui stat membru și să vizeze un obiectiv de creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii; acesta ar trebui să includă domenii precum economia digitală, sectorul serviciilor, piața energiei, dar și calitatea serviciilor publice, condițiile pentru investiții, incluziunea și pregătirea sistemelor de învățământ;

6.  subliniază că acest lucru ar completa eforturile în curs de îmbunătățire a calității și a gestiunii bugetelor naționale prin declanșarea factorilor ce stimulează creșterea economică în conformitate cu normele bugetare ale Uniunii și cu respectarea deplină a clauzelor sale de flexibilitate existente;

Politici structurale

7.  consideră că creșterea inegală și ratele diferite ale șomajului din zona euro necesită o mai bună coordonare a politicilor economice, în special printr-o asumare națională mai bună și coerentă și o punere în aplicare corespunzătoare a recomandărilor specifice fiecărei țări, și în vederea promovării unei convergențe ascendente, inclusiv printr-o mai bună punere în aplicare a legislației UE; subliniază că reformele trebuie să țină seama în mod corespunzător de situația specifică și de provocările din fiecare stat membru; invită Comisia să asigure coerența dintre reformele structurale și cheltuielile UE; reamintește, în acest sens, și importanța asistenței tehnice pentru a ajuta statele membre să își dezvolte capacitatea și să devină convergente; o abordare bazată pe parteneriat ar putea asigura o mai mare responsabilitate și mai multă asumare pentru rezultatul punerii în aplicare recomandărilor specifice fiecărei țări;

8.   constată că șomajul în rândul tinerilor rămâne excesiv de ridicat în țările din zona euro și subliniază că șomajul crescut și persistent în rândul tinerilor reprezintă un risc structural pe termen lung; este de acord că abordarea urmărilor crizei, de la șomajul de lungă durată, ocuparea forței de muncă care nu exploatează pe deplin competențele și abilitățile și societățile în curs de îmbătrânire până la nivelurile ridicate ale datoriei publice și private, rămâne o prioritate urgentă, care necesită punerea în aplicare a unor reforme durabile și favorabile incluziunii;

9.  consideră că urmările crizei, respectiv un nivel ridicat de îndatorare și de șomaj în anumite sectoare ale economiei, acționează încă ca o piedică în calea creșterii economice durabile și implică potențiale riscuri de regres; solicită statelor membre să reducă nivelurile excesive de îndatorare; este preocupat, în acest sens, de faptul că nivelul ridicat de credite neperformante în unele state membre ar putea avea efecte semnificative de propagare de la un stat membru la altul, precum și între bănci și entitățile suverane, ceea ce prezintă un risc la adresa stabilității financiare în Europa; ia act de faptul că au fost consolidate amortizoarele de capital în sectorul financiar, însă provocările sunt generate de profitabilitatea scăzută, combinată cu niveluri ridicate ale creditelor neperformante; este convins că o strategie la nivelul UE pentru gestionarea creditelor neperformante ar putea furniza o soluție mai cuprinzătoare, care să îmbine o serie de măsuri de politică complementare la nivel național și la nivel european, dacă este cazul;

10.  consideră că se impun reforme și inițiative pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, pentru stimularea productivității, a competitivității bazate pe prețuri și pe alte elemente, a investițiilor și a ocupării forței de muncă în zona euro; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a stimula accesul IMM-urilor la finanțare, care este un factor esențial pentru ca întreprinderile să inoveze și să se extindă; subliniază, în acest context, importanța unor reforme orientate către viitor, care să fie adaptate ofertei și cererii;

11.  consideră că, împreună cu un nivel adecvat al protecției sociale și al dialogului, niște piețe care funcționează bine și sunt productive ale forței de muncă contribuie la creșterea ocupării forței de muncă și la asigurarea unei creșteri durabile; subliniază că este important să se mențină ratele ridicate ale ocupării forței de muncă acolo unde au fost atinse; constată că lipsa personalului calificat, îmbătrânirea societăților, precum și o serie de alte provocări afectează creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și reducerea ratei șomajului în toate statele membre;

12.  subliniază că este important ca evoluția salarială să fie responsabilă și favorabilă creșterii, să asigure un nivel de trai decent, în concordanță cu productivitatea și să țină cont de competitivitate; ia act de faptul că creșterea remunerațiilor este prevăzută a fi relativ moderată; consideră că creșterea productivității ar trebui să fie un obiectiv prioritar al reformelor structurale; este de acord cu Comisia că se pot efectua creșteri salariale, ceea ce ar putea produce efecte pozitive asupra consumului agregat;

13.  subliniază că ratele de impozitare ar trebui să susțină, și ele, competitivitatea investițiile și crearea de locuri de muncă; solicită reforme fiscale, pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor, a preveni evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă, precum și pentru a aborda sarcina fiscală ridicată asupra forței de muncă în Europa, asigurând, totodată, durabilitatea sistemelor de protecție socială; consideră că scăderea sarcinii fiscale asupra forței de muncă ar crește ocuparea forței de muncă și ar stimula creșterea; subliniază că stimulentele fiscale, atunci când este posibil, prin intermediul unor taxe mai mici, pot sprijini cererea internă, securitatea socială, investițiile și ocuparea forței de muncă;

Investiții

14.  este de acord că relansarea economică trebuie sprijinită prin investiții publice și private, în special în inovare, și ia act de faptul că există încă un deficit de investiții în zona euro; salută faptul că în unele state membre investițiile depășesc deja nivelul dinaintea crizei și regretă că în alte state membre investițiile sunt în continuare la un nivel scăzut sau nu revin la ritmul necesar; subliniază că sunt necesare, de asemenea, măsuri suplimentare pentru a compensa „deficitul de investiții” acumulat de la izbucnirea crizei;

15.  consideră că reformele de eliminare a blocajelor pentru investițiile private și publice ar permite sprijinirea rapidă a activității economice și, în același timp, ar contribui la crearea condițiilor pentru o creștere economică durabilă pe termen lung; subliniază că investițiile în educație, inovare și cercetare și dezvoltare ar permite o mai bună adaptare la economia bazată pe cunoaștere; subliniază, de asemenea, că finalizarea uniunii piețelor de capital este un factor esențial pentru atragerea și creșterea investițiilor și pentru îmbunătățirea finanțării creșterii și a locurilor de muncă;

16.  consideră că cercetarea, tehnologia și educația sunt de o importanță vitală pentru dezvoltarea economică pe termen lung a zonei euro; subliniază diferențele dintre statele membre în ceea ce privește investițiile în aceste domenii și evidențiază că investițiile ar contribui la dezvoltarea inovării și ar permite o mai bună adaptare la economia bazată pe cunoștințe, în conformitate cu Strategia Europa 2020;

17.  salută faptul că acordul oportun privind revizuirea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) va contribui la creșterea eficacității acestui instrument și la soluționarea problemelor întâmpinate în punerea sa în aplicare până în prezent prin facilitarea finanțării mai multor proiecte cu potențial ridicat, asigurând aplicarea strictă principiului adiționalității, precum și la îmbunătățirea acoperirii geografice și a utilizării, sprijinind investiții care nu ar fi fost altfel realizate;

18.  constată că obiectivele fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sunt diferite de cele ale FEIS și, prin urmare, și că fondurile ESI sunt în continuare importante, inclusiv în scopul sprijinirii reformelor structurale sustenabile;

19.   subliniază că o uniune a piețelor de capital pe deplin funcțională poate, pe un termen mai lung, să ofere finanțare nouă pentru IMM-uri, pe lângă cea oferită de sectorul bancar; subliniază faptul că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și, prin urmare, pentru a crește competitivitatea din zona euro, consideră că creșterea accesului IMM-urilor la finanțare și combaterea incertitudinii economice a activităților acestora ar trebui să se numere printre prioritățile de prim rang; subliniază că este necesar să se reducă birocrația, să se simplifice și să se eficientizeze serviciile publice;

Politicile bugetare

20.  consideră că politicile bugetare prudente și anticipative joacă un rol fundamental pentru stabilitatea zonei euro și a Uniunii, în ansamblul său; subliniază faptul că, în acest domeniu, o bună coordonare a politicilor bugetare, punerea în aplicare corespunzătoare și conformitatea cu normele Uniunii, inclusiv respectarea în totalitate a clauzelor sale de flexibilitate actuale, reprezintă obligații legale și sunt esențiale pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare (UEM);

21.  salută, în această privință, faptul că situația finanțelor publice pare să se îmbunătățească odată cu scăderea preconizată a deficitelor publice din zona euro; cu toate acestea, pentru ca statele membre să nu fie vulnerabile la șocurile externe, trebuie continuate eforturile de reducere a datoriilor, promovând totodată și creșterea economică;

22.  este de acord cu Comisia în privința faptului că datoria publică este în continuare mare în unele state membre și că este necesar ca finanțele publice să devină sustenabile, promovând totodată creșterea economică și crearea de locuri de muncă; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că plățile unor rate scăzute ale dobânzilor, politicile monetare flexibile, măsurile cu caracter excepțional și alți factori de atenuare a datoriilor curente au doar caracter temporar și evidențiază deci că este necesar ca finanțele publice să devină sustenabile și, de asemenea, să se ia în considerare datoriile viitoare și să se urmărească creșterea pe termen lung ; subliniază că este posibil să crească costurile cu serviciul datoriei; accentuează importanța reducerii nivelurilor globale ale datoriilor;

23.  subliniază faptul că orientările fiscale de la nivel național și european trebuie să echilibreze caracterul sustenabil pe termen lung al finanțelor publice, cu respectarea strictă a Pactului de stabilitate și de creștere, a dispozițiilor acestuia privind flexibilitatea, și cu stabilizarea macroeconomică pe termen scurt;

24.  subliniază că actuala orientare fiscală agregată a zonei euro a rămas, în general, neutră în 2016 și se pare că va rămâne așa și în 2017; reamintește că, în comunicarea sa din 2016, Comisia a solicitat o orientare fiscală pozitivă, în timp ce Eurogrupul, după ce a concluzionat că orientarea fiscală în general neutră din 2017 a atins un echilibru adecvat, a convenit să sublinieze faptul că este important să se atingă un echilibru adecvat între nevoia de a asigura caracterul sustenabil și nevoia de a sprijini investițiile pentru a consolida redresarea economică, contribuind astfel la un mix de politici mai echilibrat; ia act, în acest context, de prima evaluare, din 20 iunie 2017, a orientării fiscale prospective adecvate pentru zona euro de către organismul independent Consiliul bugetar european; solicită Comisiei și statelor membre să preconizeze o orientare fiscală adecvată circumstanțelor respective;

25.  subliniază totuși că perspectiva agregată ar trebui să țină cont de situația eterogenă din statele membre și de nevoia de a diferenția între politicile bugetare impuse de fiecare stat membru; subliniază că conceptul de orientare fiscală agregată nu presupune că excedentele și deficitele din diferite state membre se compensează reciproc;

Recomandările specifice fiecărei țări

26.  apreciază că, în timp, statele membre au realizat cel puțin „unele progrese” în ceea ce privește două treimi dintre recomandările din 2016; consideră, cu toate acestea, că punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări este în continuare întârziată și îngreunează deci procesul de convergență din zona euro; consideră că statele membre sunt răspunzătoare pentru consecințele ce decurg din lipsa punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări și se așteaptă la un angajament mai ferm din partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se impun în baza recomandărilor specifice fiecărei țări convenite;

27.  recunoaște că statele membre au înregistrat progrese în punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări în domeniul politicii bugetare și al politicilor active pe piața forței de muncă, însă subliniază că nu s-au realizat progrese suficiente în domenii precum concurența în domeniul serviciilor și mediul de afaceri; se așteaptă la un angajament mai ferm din partea statelor membre de a lua măsurile de politică ce se impun în baza recomandărilor specifice fiecărei țări, a căror punere în aplicare este fundamentală pentru eliminarea dezechilibrelor din zona euro;

28.  salută recomandarea Comisiei de a încheia procedurile aplicabile deficitelor excesive în cazul mai multor state membre; salută eforturile de reformă fiscală din trecut și actuale care au condus la ieșirea statelor membre respective din procedura aplicabilă deficitelor excesive, dar insistă asupra faptului că aceste eforturi vor trebui să continue să asigure caracterul sustenabil al finanțelor publice și pe termen lung, promovând totodată creșterea economică și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a Pactului de stabilitate și de creștere, aplicând în mod coerent normele prevăzute de acesta;

29.  ia act de faptul că 12 state membre se confruntă cu dezechilibre macroeconomice diferite ca natură și gravitate și de faptul că se înregistrează dezechilibre excesive în șase state membre; ia act de concluzia Comisiei conform căreia în prezent nu există motive pentru accelerarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice pentru vreunul dintre statele membre;

30.  subliniază că procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) are drept scop prevenirea dezechilibrelor în statele membre pentru a se evita efectele negative de propagare la alte state membre;

31.  prin urmare, consideră că este de importanță fundamentală ca toate statele membre să ia măsurile de politică ce se impun pentru soluționarea dezechilibrelor macroeconomice, în special nivelurile ridicate de îndatorare, excedentele de cont curent și dezechilibrele în materie de competitivitate, și să se angajeze în direcția reformelor structurale echilibrate din punct de vedere social și favorabile incluziunii prin care să asigure sustenabilitatea economică a fiecărui stat membru în parte, asigurând astfel competitivitatea și reziliența generală a economiei europene;

Contribuții sectoriale la Raportul referitor la politica economică a zonei euro

Politicile sociale și de ocupare a forței de muncă

32.  consideră că sunt necesare eforturi continue pentru a se ajunge la un echilibru între dimensiunea economică și cea socială a procesului semestrului european și pentru a promova reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, care să reducă inegalitățile și să promoveze locuri de muncă decente, care să determine crearea de locuri de muncă de calitate, să genereze o creștere durabilă și investiții sociale; sprijină utilizarea tabloului de bord al indicatorilor sociali în cadrul semestrului european; solicită să se acorde o atenție sporită dezechilibrelor structurale de pe piața forței de muncă în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

33.  își reiterează solicitarea ca cei trei noi indicatori principali referitori la ocuparea forței de muncă să fie plasați pe picior de egalitate cu indicatorii economici existenți, garantând, astfel, că dezechilibrele interne sunt evaluate mai bine și mărind eficacitatea reformelor structurale; propune introducerea unei proceduri fără caracter punitiv privind dezechilibrele sociale în procesul de elaborare a recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel încât să se prevină uniformizarea descendentă a standardelor sociale, pe baza utilizării eficace a indicatorilor sociali și a celor referitori la ocuparea forței de muncă în cadrul supravegherii macroeconomice; constată că inegalitatea s-a accentuat în aproximativ zece state membre și reprezintă una dintre principalele provocări socioeconomice din UE[13];

34.  subliniază că niște reforme responsabile din punct de vedere social și economic trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare și justiție socială; subliniază că reformele ar trebui să aibă în vedere și acordarea unui sprijin susținut pentru redresarea economică și socială, crearea de locuri de muncă de calitate, stimularea coeziunii sociale și teritoriale, protejarea grupurilor vulnerabile și îmbunătățirea standardelor de trai pentru toți cetățenii;

35.  consideră că procesul semestrului european ar trebui să contribuie la soluționarea nu doar a provocărilor societale existente, ci și a celor emergente, pentru a asigura o mai mare eficiență economică, cuplată cu îmbunătățirea coeziunii sociale a Uniunii Europene; recunoaște, în acest sens, că este necesar să se realizeze o evaluare a impactului social al politicilor UE;

36.  invită Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, care rămâne inacceptabil de ridicat în UE, și să continue Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor după încheierea actualului cadru financiar multianual (CFM), îmbunătățind, în același timp, funcționarea și punerea sa în aplicare și luând în considerare cele mai recente constatări din raportul special al Curții de Conturi Europene privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și utilizarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită statelor membre să pună în aplicare recomandările Curții de Conturi Europene și să se asigure că Garanția pentru tineret este pe deplin accesibilă; regretă modificarea bugetului, prin care s-au transferat fonduri din Fondul social european (FSE), inclusiv din YEI, la Corpul european de solidaritate, care ar trebui, mai degrabă, să fie finanțat prin toate mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului CFM în vigoare; subliniază că este nevoie de o evaluare calitativă și cantitativă a locurilor de muncă create; subliniază că finanțarea UE nu ar trebui utilizată pentru a înlocui ajutoarele sociale naționale;

37.  subliniază faptul că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ar trebui consolidată la nivel național, regional și local și insistă asupra importanței tranzițiilor de la școală la locul de muncă; subliniază că o atenție deosebită trebuie acordată femeilor tinere și fetelor, care s-ar putea confrunta cu bariere de gen în calea obținerii unei oferte de angajare de bună calitate, a continuării educației, a unei ucenicii sau a unui stagiu; subliniază necesitatea de a se asigura faptul că Garanția pentru tineret ajunge la tinerii care se confruntă cu forme de excluziune multiple și cu sărăcie extremă;

38.  invită statele membre să pună în aplicare propunerile cuprinse în Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă[14];

39.  consideră că amploarea, eficiența și eficacitatea politicilor active și sustenabile de pe piața forței de muncă ar trebui să crească prin intermediul unei finanțări suficiente și adecvate, punând accentul pe protecția mediului, a angajatorului, a lucrătorului, a sănătății și a consumatorilor; este de părere că trebuie să se încerce să se soluționeze fenomenul sărăciei persoanelor încadrate în muncă;

40.  regretă faptul că economia socială a fost trecută cu vederea de Comisie în pachetul său de evaluări/recomandări; atrage atenția asupra faptului că acest sector cuprinde 2 milioane de întreprinderi, care angajează peste 14 milioane de persoane, și contribuie la atingerea obiectivelor pentru 2020; invită Comisia și statele membre să acorde întreprinderilor economiei sociale o mai mare recunoaștere și vizibilitate, prin intermediul unui plan de acțiune european pentru economia socială; consideră că această lipsă de recunoaștere le îngreunează accesul la finanțare; invită Comisia să prezinte o propunere de statut european pentru asociații, fundații și societăți mutuale;

41.  reamintește necesitatea de a se sprijini și consolida dialogul social, negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unor condiții de muncă de înaltă calitate; subliniază că legislația muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în economia socială de piață, sprijinind veniturile și încurajând investițiile în capacitate; subliniază că legislația UE trebuie să respecte drepturile și libertățile sindicatelor și convențiile colective, în conformitate cu practicile statelor membre, și să promoveze egalitatea de tratament în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei;

42.  invită Comisia să se bazeze pe rezoluția Parlamentului European și să înainteze propuneri ambițioase pentru un puternic pilon european al drepturilor sociale și să urmărească îndeplinirea integrală a obiectivelor sociale ale tratatelor în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai și de muncă ale tuturor cetățenilor și pentru a asigura oportunități adecvate pentru toți;

43.  avertizează cu privire la scăderea ponderii salariilor în UE, la adâncirea inegalităților salariale și de venituri și la creșterea numărului de persoane încadrate în muncă care trăiesc în condiții de sărăcie; reamintește că atât Declarația universală a drepturilor omului a ONU din 1948, cât și Constituția OIM din 1919 recunosc necesitatea ca lucrătorii să beneficieze de un venit de subzistență, precum și că toate declarațiile privind drepturile omului admit că remunerația ar trebui să fie suficientă pentru a întreține o familie;

44.  subliniază că salariile trebuie să permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii, precum și nevoile familiilor lor și că fiecare lucrător din Uniunea Europeană ar trebui să primească un venit de subzistență, care să nu satisfacă doar necesitățile fundamentale, cum ar fi o alimentație de bază, adăpost și îmbrăcăminte, ci să fie suficient și pentru a acoperi asistența medicală, educația, transportul, recreerea și să permită să se realizeze economii pentru evenimente neprevăzute, cum ar fi bolile și accidentele; subliniază că acesta este nivelul de trai decent pe care veniturile de subzistență ar trebui să îl ofere lucrătorilor și familiilor lor în UE;

45.  solicită Comisiei să studieze cum se poate stabili ceea ce ar putea cuprinde salariul de subzistență și cum ar putea fi exprimat în cifre acest lucru în vederea creării unui instrument de referință pentru partenerii sociali, precum și să faciliteze schimbul de bune practici în această privință;

46.   reamintește că salariile decente sunt importante nu numai pentru coeziunea socială, ci și pentru menținerea unei economii puternice și a unei forțe de muncă productive; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității locurilor de muncă și de reducere a dispersiei salariilor;

47.  subliniază necesitatea continuă de mai bună coordonare la nivel european a sistemelor de securitate socială, pentru care sunt responsabile statele membre; subliniază prioritatea absolută de a asigura sustenabilitatea și echitatea sistemelor de securitate socială, acestea fiind piloni centrali ai unui model social european; subliniază că pensiile adecvate și sustenabile sunt un drept universal; invită statele membre să asigure pensii adecvate și sustenabile, în lumina schimbărilor demografice continue; subliniază că sistemele de pensii ar trebui să asigure venituri adecvate din pensii, peste pragul sărăciei, și să permită pensionarilor să își păstreze un nivel de trai corect; consideră că cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și corespunzătoare pentru femei și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și numărul locurilor de muncă decente disponibile pentru toate grupurile de vârstă și de a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare; subliniază faptul că diferențele de pensie între femei și bărbați sunt, în continuare, semnificative și au consecințe sociale și economice negative; subliniază, în această privință, importanța integrării femeilor pe piața forței de muncă și a altor măsuri adecvate pentru a combate diferența de remunerare între femei și bărbați și sărăcia la bătrânețe; consideră că reformele sistemului de pensii și, în special, ale vârstei de pensionare ar trebui să reflecte și tendințele pieței forței de muncă, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul de dependență economică;

48.  consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de muncitori din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de formele nesigure de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de reducerea programului de lucru;

49.  invită Comisia să acorde în continuare o atenție deosebită îmbunătățirii serviciilor de îngrijire a copiilor și orarelor de lucru flexibile, nevoilor bărbaților și femeilor care îmbătrânesc și ale altor persoane aflate în întreținere în ceea ce privește îngrijirea pe termen lung;

50.  subliniază faptul că investițiile insuficiente și orientate în mod inadecvat în dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții, în special în ceea ce privește competențele și programarea digitală și alte competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare, cum ar fi economia verde, pot submina poziția competitivă a Uniunii; invită statele membre să asigure un schimb mai bun al cunoștințelor și al celor mai bune practici și să coopereze mai mult la nivelul UE, în așa fel încât să contribuie la promovarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor corespunzătoare de educație, de formare și de învățământ; ia act de importanța abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoaștere non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare;

51.  este de părere că îmbunătățirea corelării competențelor și o mai bună recunoaștere reciprocă a calificărilor sunt necesare în vederea abordării deficitelor și neconcordanțelor în materie de competențe; subliniază rolul pe care îl pot juca în acest sens învățământul profesional și tehnic (VET) și programele de ucenicie; solicită Comisiei să dezvolte un instrument de estimare a nevoilor în materie de competențe la nivel paneuropean, inclusiv competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare; consideră că, în vederea preconizării viitoarelor nevoi în materie de competențe, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie implicate puternic la toate nivelurile;

52.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare toate mecanismele adecvate necesare pentru o mai mare mobilitate în rândul tinerilor, inclusiv prin stagii de ucenicie; invită statele membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; solicită o mai bună punere în aplicare a Regulamentului privind EURES; subliniază că îmbunătățirea colaborării dintre instituțiile publice și părțile interesate de la nivel local și a sinergiilor dintre diferitele niveluri ale administrațiilor naționale ar crește raza de acțiune și impactul programelor;

53.  consideră că accesul la educație și calitatea învățământului ar trebui îmbunătățite; reamintește că rolul statelor membre este de a garanta un acces abordabil la educație și formare profesională de calitate, fără a ignora necesitățile pieței forței de muncă din întreaga UE; constată că, în multe state membre, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a educa populația activă, inclusiv prin oportunități de educație pentru adulți și de formare profesională; pune un accent deosebit pe învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv pentru femei, deoarece aceasta oferă posibilitatea de recalificare pe o piață a muncii în continuă schimbare; solicită o promovare bine direcționată și mai puternică a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) în rândul fetelor, cu scopul de a aborda stereotipurile existente în domeniul educației și de a combate decalajele pe termen lung dintre femei și bărbați din domeniul ocupării forței de muncă, al salarizării și al pensiilor;

54.  subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre; subliniază, în plus, necesitatea de a lupta împotriva stereotipurilor de la cea mai fragedă vârstă școlară, prin promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație; încurajează Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare Recomandarea privind investiția în copii și să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate; invită Comisia și statele membre să dezvolte și să introducă inițiative, cum ar fi o garanție pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei;

55.  subliniază schimbările profunde prin care va trece piața forței de muncă în viitor, după apariția inteligenței artificiale; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte instrumente și inițiative de cooperare, implicând partenerii sociali, pentru a îmbunătăți competențele din domeniu prin formare preliminară, inițială și continuă;

56.  solicită, în acest sens, precum și ca o modalitate de realizare a echilibrului dintre viața profesională și cea privată, să se aibă în vedere măsuri de flexicuritate, inclusiv munca la distanță și munca cu program flexibil, în consultare cu partenerii sociali;

57.  subliniază importanța investițiilor în capitalul uman – o forță motrice ce acționează asupra dezvoltării, competitivității și creșterii;

58.  subliniază că îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și o egalitate de gen consolidată sunt esențiale pentru a sprijini participarea femeilor la piața forței de muncă; subliniază faptul că, pentru autonomizarea economică a femeilor, este esențial să se transforme și să se adapteze piața forței de muncă și sistemele de protecție socială, pentru a se ține seama de etapele vieții femeilor;

59.  salută propunerea de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ca un prim pas pozitiv în direcția asigurării unei concilieri între viața profesională și cea familială a femeilor și bărbaților care își îngrijesc copiii sau alte persoane aflate în întreținere, precum și în direcția creșterii gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă; regretă însă faptul că nu s-au realizat progrese privind concediul de maternitate; insistă asupra faptului că asigurarea unei remunerații corespunzătoare și a unei siguranțe și protecții sociale puternice sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective;

60.  invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de transformare și să investească în campanii de conștientizare pentru a depăși stereotipurile de gen și a promova o repartizare mai egală a sarcinilor de îngrijire și a muncii casnice și să se concentreze, în plus, asupra dreptului și nevoii bărbaților de a-și asuma responsabilități de îngrijire fără a fi stigmatizați sau penalizați;

61.  invită statele membre să instituie politici proactive și să facă investiții adecvate, concepute și adaptate pentru a susține femeile și bărbații care intră, se întorc, rămân sau evoluează pe piața forței de muncă după un concediu familial sau pentru îngrijire, pentru ca aceste persoane să poată avea un loc de muncă stabil și de calitate, în conformitate cu articolul 27 din Carta socială europeană; subliniază în special necesitatea de a garanta: reîncadrarea în același post sau într-un post echivalent sau similar; protecția împotriva concedierii și a unui tratament mai puțin favorabil ca urmare a sarcinii; dreptul de a solicita sau de a beneficia de concediu pe motive familiale; și o perioadă de protecție pentru persoanele care se întorc la locul de muncă, pentru a le permite să se readapteze la munca lor; reafirmă că ar trebui să se garanteze atât adaptarea programului și/sau a procedurilor de lucru la întoarcerea la locul de muncă (inclusiv obligația angajatorului de a-și justifica un eventual refuz), cât și perioadele de formare profesională;

62.  invită statele membre să îmbunătățească protecția împotriva discriminării și concedierii ilegale legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să propună politici care să îmbunătățească aplicarea măsurilor de combatere a discriminării la locul de muncă, inclusiv printr-o mai bună informare cu privire la drepturile legale la egalitatea de tratament, prin desfășurarea unor campanii de informare, prin inversarea sarcinii probei și prin abilitarea organismelor naționale de promovare a egalității să desfășoare, din proprie inițiativă, anchete oficiale cu privire la aspectele legate de egalitate și să ajute eventualele victime ale discriminării;

63.  subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri personalizate este un factor esențial în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și va contribui în ultimă instanță la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; consideră că o astfel de integrare este necesară, având în vedere situația socială a acestor cetățeni și nevoile lor în materie de venituri suficiente, locuințe adecvate, transport public, asistență medicală și servicii de îngrijire a copilului; subliniază necesitatea unei mai bune monitorizări la nivel european a politicilor puse în aplicare la nivel național;

64.  subliniază importanța de a înțelege noile forme de încadrare în muncă și de muncă, precum și cea de a colecta date comparabile cu privire la această chestiune, pentru a mări eficiența legislației pieței forței de muncă și, astfel, pentru a amplifica ocuparea forței de muncă și creșterea durabilă;

65.  solicită o strategie integrată de combatere a sărăciei în vederea atingerii obiectivului privind sărăcia din Strategia Europa 2020; subliniază rolul pe care îl joacă sistemele de venit minim ale statelor membre în încercarea de a reduce sărăcia, în special atunci când sunt combinate cu măsuri de incluziune socială care implică beneficiarii; solicită statelor membre să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unor sisteme de venit minim, care să fie nu numai adecvate, ci și să asigure un nivel suficient de acoperire și de utilizare; consideră că venitul minim adecvat este un venit care este indispensabil pentru a trăi o viață demnă și pentru a participa pe deplin în societate, pe întreaga durată a vieții; subliniază că, pentru ca venitul minim să fie adecvat, acesta trebuie să se afle deasupra pragului de sărăcie, astfel încât să satisfacă nevoile fundamentale ale cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea pe tot parcursul vieții, locuințe decente, servicii medicale de calitate, activități sociale și participare civică;

66.  solicită folosirea mai eficientă, mai bine direcționată și mai atent monitorizată a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) de către autoritățile naționale, regionale și locale pentru a promova investițiile în servicii sociale, medicale, educaționale și de ocupare a forței de muncă de calitate, precum și pentru a combate sărăcia energetică, creșterea costurilor de trai, excluziunea socială, condițiile precare de locuit, precum și calitatea insuficientă a fondului locativ;

67.  solicită Comisiei să ajute statele membre să instituie programe de investiții specifice pentru regiunile lor în care rata șomajului, a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată depășește 30 %;

68.  solicită Comisiei să dedice următorul Consiliu de primăvară investițiilor sociale în sectoarele în care există dovezi solide că se promovează beneficiile sociale și economice (de exemplu, educația și îngrijirea copiilor la vârste mici, educația primară și secundară, formarea profesională și politicile active în domeniul pieței forței de muncă, locuințele sociale și convenabile, precum și asistența medicală);

69.   solicită o agendă care să se concentreze mai mult pe poziția Parlamentului și care să fie luată în considerare înainte de luarea unei decizii; solicită consolidarea rolului Consiliului EPSCO în cadrul semestrului european;

70.  solicită să se depună eforturi comune suplimentare pentru a se îmbunătăți integrarea migranților și a persoanelor care provin din familii de migranți pe piața forței de muncă.

Politicile regionale

71.  apreciază faptul că fondurile alocate politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 reprezintă 454 de miliarde EUR la prețurile curente; subliniază, cu toate acestea, că politica de coeziune a UE nu este doar un instrument, ci o politică structurală pe termen lung care urmărește să reducă disparitățile de dezvoltare dintre regiuni și să promoveze investițiile, ocuparea forței de muncă, competitivitatea, dezvoltarea durabilă și creșterea economică și reprezintă cea mai importantă și mai cuprinzătoare politică pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate statele membre, fără nicio distincție între cele dinăuntrul și cele din afara zonei euro; reamintește faptul că bugetul UE este de 50 de ori mai mic decât cheltuielile publice totale ale UE-28, ridicându-se la aproximativ 1 % din PIB-ul UE-28; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se stabilească sinergii între bugetele, prioritățile politice și acțiunile și proiectele Uniunii și cele ale statelor membre pentru a îndeplini obiectivele UE, menținând totodată echilibrul între dimensiunea economică și cea socială ale cadrului de politici al UE; subliniază că cerințele de cofinanțare aferente fondurilor ESI reprezintă un mecanism important de creare a sinergiilor; consideră că ar trebui păstrată unitatea bugetului UE; salută măsurile introduse în actuala perioadă de programare pentru o mai bună aliniere a politicii de coeziune la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

°

°  °

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre și Băncii Centrale Europene.

• [1]  Texte adoptate, P8_TA(2017)0038.
• [2]  JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
• [3]  JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
• [4]  JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
• [5]  JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
• [6]  JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
• [7]  JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
• [8]  JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
• [9]  JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
• [10]  Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p.11.
• [11]  Ibid, p. 46.
• [12]  Raportul Eurofound privind șomajul în rândul tinerilor.
• [13]  Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p. 47.
• [14]  JO C, 20.2.2016, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Uniunea Europeană este cea mai mare economie din lume. Ea reprezintă peste 20 % din produsul intern brut mondial. Am avut realizări excepționale, respectiv crearea celei mai mari piețe unice din lume în care 500 de milioane de cetățeni pot munci, călători și investi în mod liber.

Cu toate acestea, imaginea este umbrită. UE a intrat într-o perioadă de stagnare. Creșterea productivității este aproape nulă. Lipsa reformelor structurale și actualele datorii ridicate au condus statele membre pe o traiectorie a productivității insuficiente. În 2015, PIB-ul UE abia dacă și-a atins nivelul din 2008. PIB-ul UE pe cap de locuitor a fost de 26 200 EUR în 2007 și de 26 900 EUR în 2016. Creșterea, începând cu 2007, este de doar 700 EUR.

Acest lucru nu numai că subminează poziția Europei ca lider economic mondial, ci și generează discordie în rândul cetățenilor noștri. Coeziunea prosperității sociale nu poate fi atinsă decât prin coeziunea creșterii. Acest lucru necesită reforme structurale în mai multe state membre.

În cazul în care reformele privind concurența pe piață, fiscalitatea și scăderea cheltuielilor publice ar fi puse în aplicare, Europa s-ar bucura de efecte pozitive asupra creșterii și a prosperității. Acest lucru ar asigura locurile de muncă de care avem nevoie pentru a combate șomajul și ar genera cererea, care, la rândul său, ar crea noi oportunități. O mai mare convergență în ceea ce privește reformele ar oferi un nivel mai ridicat de coeziune socială, de care este nevoie. Agenda de reformă trebuie să fie adoptată atât cu o abordare generală, cât și cu măsuri specifice pentru fiecare țară.

Raportorul a împărțit raportul în cinci părți: prima parte este o prezentare a perspectivelor economice în statele membre și a nevoii de reforme; în a doua parte a raportului se analizează domeniile reformelor structurale, a treia parte a raportului prezintă necesitatea investițiilor pentru relansarea economiei; a patra parte a raportului se referă la politici bugetare responsabile, cea de-a cincea și ultima parte este dedicată recomandărilor specifice fiecărei țări și necesității unor reforme coerente și coordonate de punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

Coeziunea economică și socială

Cei care susțin că creșterea economică este distribuită neuniform în cadrul Uniunii Europene au dreptate. Dar creșterea nu este distribuită astfel cum această formulă recurentă ne-ar face să credem; disparitățile reflectă diferențele structurale dintre economiile statelor membre. Țările care au întreprins reforme pentru îmbunătățirea competitivității au rate mai ridicate ale creșterii economice și ale creării de locuri de muncă și, prin urmare, se bucură de un nivel de trai mai ridicat și de rate mai scăzute ale șomajului, în schimb țările care nu au reușit să realizeze reforme structurale au rămas în urmă.

La nivelul statelor membre, există o corelație strânsă între competitivitate și nivelul venitului. În graficul de mai jos, 26 de țări sunt reprezentate grafic în funcție de indicele competitivității globale calculat de Forumul Economic Mondial și de PIB-ul pe cap de locuitor[1]. Cu cât o țară este mai competitivă, cu atât nivelul veniturilor este mai mare.

Sursa: Eurostat și Forumul Economic Mondial. Nivelul de venit: PIB/cap de locuitor, PPC.

Cea mai competitivă economie

La Consiliul European de la Lisabona din martie 2000, șefii de stat și de guvern s-au angajat în mod solemn ca, într-o perioadă de zece ani, UE să devină „cea mai competitivă și cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”.

Între timp s-a înregistrat exact opusul. Până în 2016-2017, media UE a scăzut pe locul 34 în clasamentul GCI, de pe locul 28 în 2001-2002. Este important să se sublinieze faptul că competitivitatea nu depinde, în primul rând, de costul forței de muncă. Cele mai competitive țări din UE sunt cele cu cel mai mare nivel al remunerării, nu invers.

Diverse voci fac apel la consolidarea coeziunii sociale în Europa, propunerea Comisiei pentru un pilon european al drepturilor sociale fiind un astfel de exemplu. Plasele de siguranță și de securitate socială necesită resurse generate de creșterea economică, care este rezultatul unor reforme structurale pentru creșterea competitivității. Consolidarea coeziunii sociale necesită, prin urmare, o mai mare coeziune în materie de competitivitate. Cu toate acestea, începând din 2001-2002, diferențele de competitivitate dintre statele membre s-au accentuat. Pasul cel mai important pentru sporirea coeziunii sociale în Europa este, prin urmare, convergența reformei economice structurale prin care să se realizeze o convergență ascendentă a competitivității.

Germania este cea mai mare economie din Uniune, și va avea un profil și mai dominant după Brexit. Acesta nu a fost întotdeauna cazul. La începutul anilor 2000, Germania era numită „bolnavul Europei” și se confrunta cu o rată ridicată a șomajului. De atunci, Germania a întreprins reforme structurale serioase, urcând douăsprezece locuri în clasamentul GCI față de 2001-2002. Sunt multe de învățat din povestea de succes a Germaniei. UE are nevoie de un obiectiv mai ambițios pentru potențialul de creștere. Singura modalitate de a realiza acest lucru este prin intermediul reformelor structurale.

Reformele structurale imperioase

Pentru a readuce Europa pe calea cea bună sunt imperios necesare reforme structurale. Acest lucru este vital pentru competitivitatea noastră în viitor, pentru capacitatea noastră de a crea locuri de muncă și, nu mai puțin important, pentru o Europă mai socială.

Cheltuielile publice medii din UE în 2015 au fost de 47 % din PIB. Însă 9 state membre au avut cheltuieli publice de 35-42 % din PIB. Anumite state membre trebuie să-și limiteze cheltuielile publice prin reformarea sistemelor de pensii, reducerea cheltuielilor administrative și a transferurilor sociale excesive pentru a-și putea îmbunătăți competitivitatea. Un sistem de bune practici ar prezenta avantaje pentru toate statele membre și pentru Uniune, în ansamblu.

Trebuie să reducem cheltuielile publice nu numai pentru a spori competitivitatea, ci și pentru a consolida sustenabilitatea fiscală și caracterul solid al politicilor bugetare. În 2015, datoria publică medie în UE a fost de 87 % din PIB. Acest lucru o face vulnerabilă pentru viitor, confruntând-o cu datorii masive pentru generațiile viitoare, și este un efect al cheltuielilor excesive.

Concluzie

Semestrul european funcționează bine pentru evaluarea puterii noastre economice. Sunt necesare reforme structurale pentru a consolida Uniunea în ansamblu. Acest lucru este necesar atât ca abordare generală, cât și specifică fiecărei țări. Dintre toate eforturile noastre de a crea o Europă mai socială, cea mai socială politică este de aceea de a pune bazele creșterii economice și, prin aceasta, ale creșterii sociale. Aceasta nu este doar o posibilitate concretă de a construi un viitor solid pentru Europa, ci o necesitate pentru a împiedica slăbirea ei.

La nivel european trebuie instituită o piață digitală dinamică. Trebuie aprofundată piața serviciilor. Trebuie pusă în aplicare o uniune energetică, cu piețe deschise. Trebuie încurajată excelența în domeniul cercetării și cel științific și facilitată crearea unui spațiu european de cercetare și știință. La nivel național, trebuie redusă sarcina fiscală și impozitarea forței de muncă și a investițiilor. Trebuie reformate piețele muncii pentru a facilita crearea de noi locuri de muncă și accesul la acestea. Trebuie încurajată accentuarea concurenței în vederea deschiderii de noi întreprinderi, a unui număr tot mai mare de întreprinderi mici și mijlocii, care să poată deveni lideri naționali și mondiali.

Ar trebui să fim în măsură să realizăm o creștere de cel puțin 3 % și ar trebui să punem în aplicare reformele necesare tuturor, în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere și fără a crea dezechilibre. Prin urmare, trebuie stabilite obiective mai îndrăznețe pentru creștere și standarde mai ridicate pentru reformele care vizează creșterea potențialului de creștere al economiilor noastre. Numai astfel ne putem asigura că ne păstrăm poziția de lider politic și economic la nivel mondial și că asigurăm cetățenilor noștri oportunitățile optime.

• [1]  Din cauza denaturărilor în PIB pe cap de locuitor, în comparație cu VNB pe cap de locuitor, sunt excluse Irlanda (ca urmare a profiturilor întreprinderilor care nu sunt legate de producția în țară) și Luxemburg (o mare parte a forței de muncă provine din țările învecinate).

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (*) (28.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la politica economică a zonei euro

(2017/2114(INI))

Raportoare pentru aviz: Yana Toom

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, care este comisie competentă, să includă următoarele sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât rata ocupării forței de muncă în zona euro a crescut cu 1,4 % în 2016; întrucât, în martie 2017, rata șomajului era de 9,5 %, mai scăzută decât în martie 2016, când a fost de 10,2 % ; întrucât, în pofida unor îmbunătățiri recente, ratele șomajului nu au revenit încă la nivelurile de dinainte de criză;

B.  întrucât în 2016 rata de ocupare a forței de muncă a crescut cu 1,2 % în UE-28 și 234,2 milioane de persoane aveau un loc de muncă în primul trimestru al anului 2017, cifra fiind cea mai ridicată înregistrată vreodată[1]; întrucât, cu toate acestea, numărul considerabil de locuri de muncă create în conexiune cu creșterea economică ascunde provocări, cum ar fi recuperarea incompletă a numărului de ore lucrate și creșterea modestă a productivității; întrucât, în cazul în care durează în timp, acești factori pot exercita o presiune suplimentară asupra unor aspecte legate de creșterea economică și asupra coeziunii sociale pe termen lung în UE[2];

C.  întrucât rata ocupării forței de muncă este în general mai scăzută în rândul femeilor: în 2015, rata de ocupare a forței de muncă pentru bărbații cu vârsta între 20 și 64 de ani era de 75,9 % în UE-28, în comparație cu 64,3 % pentru femei;

D.  întrucât, în martie 2017, rata șomajului în rândul tinerilor în zona euro era de 19,4 %, în comparație cu 21,3 % în martie 2016; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este în continuare la un nivel inacceptabil de ridicat; întrucât, în 2015, proporția NEET a rămas ridicată și a reprezentat 14,8 % dintre persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani, și anume 14 milioane de persoane; întrucât se estimează că NEET generează costuri de 153 miliarde EUR (1,21 % din PIB) pe an pentru Uniune, reprezentând prestațiile acordate și veniturile și impozitele pierdute[3], în timp ce costul total estimat al stabilirii dispozitivelor pentru Garanția pentru tineret în zona euro este de 21 miliarde EUR pe an, sau de 0,22 % din PIB; întrucât, în prezent, s-a alocat 1 miliard EUR pentru planul referitor la Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, sumă care urmează să fie dublată cu 1 miliard EUR din Fondul social european pentru perioada 2017-2020;

E.  întrucât, deși șomajul pe termen lung în UE-28 a scăzut de la 5 % în 2014 la 4 % în 2016, acesta continuă să fie un motiv de îngrijorare, dat fiind că reprezintă aproape jumătate din șomajul total; constată cu îngrijorare că rata șomajului pe termen foarte lung, de 2,5 % în 2016, continuă să depășească cu un punct procentual cifra din 2008; întrucât continuă să existe decalaje mari între statele membre;

F.  întrucât, în multe state membre, mărimea populației în vârstă de muncă și a forței de muncă continuă să scadă, în special din cauza ratei scăzute a natalității; întrucât capacitatea de inserție profesională a femeilor, împreună cu sosirea continuă a migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil, reprezintă oportunități pentru statele membre de a face față acestei probleme și de a consolida forța de muncă în UE;

G.  întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, sau afectate de aceste probleme; întrucât sărăcia este în scădere, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială fiind cu 4,8 milioane mai mic în 2015 decât în 2012; întrucât cifrele din 2015 le depășesc în continuare pe cele din 2008 cu 1,6 milioane; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap erau expuse riscului de sărăcie și de excluziune în UE; întrucât, în 2013, 26,5 de milioane de copii din UE-28 erau expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât rata riscului de sărăcie sau de excluziune rămâne inacceptabil de ridicată, aceasta fiind de 23,7 %, cu valori care sunt, în continuare, foarte ridicate în unele state membre; întrucât, în plus, sărăcia energetică rămâne atât de ridicată încât, pentru cele 11 procente din populația UE care se află în această situație, ea conduce la un cerc vicios de dezavantaje economice;

H.  întrucât, în majoritatea statelor membre ale UE, creșterea economică rămâne scăzută, rata de creștere a UE scăzând și apoi stabilizându-se la 2 % în 2016 [în timp ce se preconizează că, dimpotrivă, creșterea globală (cu excepția UE) se va mări la 3,7 % în acest an și la 3,9 % în 2018 față de 3,2 % în 2016], în ciuda aspectelor pozitive temporare, cum ar fi prețurile scăzute la petrol, o rată scăzută a dobânzii pentru credite și politici monetare neconvenționale, lucru care demonstrează că UE poate întreprinde mai multe acțiuni pentru a stimula redresarea economică și socială, astfel încât să o facă mai sustenabilă pe termen mediu;

I.  întrucât, așa cum precizează Comisia[4], pentru a consolida convergența în țări și în cadrul UE, este esențial să se asigure o creștere mai incluzivă, mai robustă și mai sustenabilă;

J.  întrucât condițiile și performanțele de pe piața forței de muncă arată diferențe substanțiale între statele membre, deși aceste diferențe sunt în scădere;

K.  întrucât politicile economice din zona euro afectează puternic și economiile altor state membre;

L.  întrucât evaziunea fiscală și corupția, fenomene care capătă un caracter transnațional din ce în ce mai pregnant, afectează toate statele membre și subminează rezultatele economice ale UE, statul de drept și credibilitatea instituțiilor democratice;

M.  întrucât noi forme de ocupare a forței de muncă și de muncă se răspândesc din ce în ce mai mult, odată cu revoluția digitală de pe piața muncii;

N.  întrucât investițiile, atât cele private, cât și cele publice, sunt un instrument esențial pentru consolidarea coeziunii și a creșterii economice reale, precum și pentru creșterea productivității și a competitivității globale,

1.  consideră că sunt necesare eforturi continue pentru a se ajunge la un echilibru între dimensiunea economică și cea socială a procesului semestrului european și pentru a promova reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic, care să reducă inegalitățile și să promoveze locuri de muncă decente, care să ducă la locuri de muncă de calitate, creștere durabilă și investiții sociale; sprijină utilizarea tabloului de bord al indicatorilor sociali în cadrul semestrului european; solicită să se acorde o atenție sporită dezechilibrelor structurale de pe piața muncii în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

2.  își reiterează solicitarea ca cei trei noi indicatori principali referitori la ocuparea forței de muncă să fie plasați pe picior de egalitate cu indicatorii economici existenți, garantând, astfel, că dezechilibrele interne sunt evaluate mai bine și mărind eficiența reformelor structurale; propune introducerea unei proceduri fără caracter punitiv privind dezechilibrele sociale în procesul de elaborare a recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel încât să se prevină uniformizarea descendentă a standardelor sociale, pe baza utilizării eficace a indicatorilor sociali și a celor referitori la ocuparea forței de muncă în cadrul supravegherii macroeconomice; constată că inegalitatea s-a accentuat în aproximativ zece state membre și reprezintă una dintre principalele provocări socioeconomice din UE[5];

3.  subliniază că reformele responsabile din punct de vedere social și economic trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare și justiție socială; subliniază că reformele ar trebui să vizeze și un sprijin susținut pentru redresarea economică și socială, crearea de locuri de muncă de calitate, stimularea coeziunii sociale și teritoriale, protejarea grupurilor vulnerabile și îmbunătățirea nivelului de viață pentru toți cetățenii;

4.  consideră că procesul semestrului european ar trebui să contribuie la soluționarea nu doar a provocărilor societale existente, ci și a celor emergente, pentru a asigura o mai mare eficiență economică, cuplată cu îmbunătățirea coeziunii sociale a Uniunii Europene; recunoaște, în acest sens, că este necesar să se realizeze o evaluare a impactului social al politicilor UE;

5.  invită Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, care rămâne inacceptabil de ridicat în UE, și să continue Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor după încheierea actualului cadru financiar multianual (CFM), îmbunătățind, în același timp, funcționarea și punerea sa în aplicare și luând în considerare cele mai recente constatări din raportul special al Curții de Conturi Europene privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și utilizarea Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită statelor membre să pună în aplicare recomandările Curții de Conturi Europene și să se asigure că Garanția pentru tineret este pe deplin accesibilă; regretă modificarea bugetului, prin care s-au transferat fonduri din Fondul social european (FSE), inclusiv din YEI, la Corpul european de solidaritate, care ar trebui, mai degrabă, să fie finanțat prin toate mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului CFM în vigoare; subliniază că este nevoie de o evaluare calitativă și cantitativă a locurilor de muncă create; subliniază că finanțarea UE nu ar trebui utilizată pentru a înlocui ajutoarele sociale naționale;

6.  subliniază faptul că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ar trebui consolidată la nivel național, regional și local și insistă asupra importanței tranzițiilor de la școală la locul de muncă; subliniază că o atenție deosebită trebuie acordată femeilor tinere și fetelor, care s-ar putea confrunta cu bariere de gen în calea obținerii unei oferte de angajare de bună calitate, a unei educații continue, a unei ucenicii sau a unui stagiu; subliniază necesitatea de a se asigura faptul că Garanția pentru tineret ajunge la tinerii care se confruntă cu forme de excluziune multiple și cu sărăcie extremă;

7.  invită statele membre să pună în aplicare propunerile cuprinse în Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă[6];

8.  consideră că amploarea, eficiența și eficacitatea politicilor active și sustenabile de pe piața forței de muncă ar trebui să crească, prin intermediul unei finanțări suficiente și adecvate, punând accentul pe protecția mediului, a angajatorului, a lucrătorului, a sănătății și a consumatorilor; este de părere că fenomenul sărăciei persoanelor încadrate în muncă trebuie să fie abordat; subliniază că este deosebit de important să se crească investițiile publice și să se consolideze implicarea sectorului privat în dezvoltarea economică și socială;

9.  regretă faptul că economia socială a fost trecută cu vederea de Comisie în pachetul său de evaluări/recomandări; atrage atenția asupra faptului că acest sector cuprinde 2 milioane de întreprinderi, care angajează peste 14 milioane de persoane, și contribuie la atingerea obiectivelor pentru 2020; invită Comisia și statele membre să acorde întreprinderilor economiei sociale o mai mare recunoaștere și vizibilitate, prin intermediul unui plan de acțiune european pentru economia socială; consideră că această lipsă de recunoaștere le îngreunează accesul la finanțare; invită Comisia să prezinte o propunere de statut european pentru asociații, fundații și societăți mutuale;

10.  reamintește necesitatea de a se sprijini și consolida dialogul social, negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor, care joacă un rol esențial în obținerea unor condiții de muncă de înaltă calitate; subliniază că legislația muncii și standardele ridicate în domeniul social joacă un rol central în economia socială de piață, sprijinind veniturile și încurajând investițiile în capacitate; subliniază că legislația UE trebuie să respecte drepturile și libertățile sindicatelor și convențiile colective, în conformitate cu practicile statelor membre, și să promoveze egalitatea de tratament în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei;

11.  subliniază că economia europeană nu și-a revenit suficient pentru a oferi locuri de muncă tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și șomerilor; subliniază că, pe lângă crearea de locuri de muncă, inclusiv prin investiții publice, integrarea persoanelor care sunt cele mai îndepărtate de piața forței de muncă prin intermediul unor măsuri adaptate la nivel individual, aduce beneficii pentru individ, stabilizează securitatea socială și sprijină economia;

12.  invită Comisia să se bazeze pe rezoluția Parlamentului European și să înainteze propuneri ambițioase pentru un puternic pilon european al drepturilor sociale și să urmărească îndeplinirea integrală a obiectivelor sociale ale tratatelor în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă ale tuturor cetățenilor și pentru a asigura oportunități adecvate pentru toți;

13.  invită statele membre și Comisia să depună toate eforturile pentru a reduce sarcina administrativă și costurile financiare pentru sectorul de afaceri, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, precum și să abroge legislația care introduce sarcini birocratice excesive, contribuind astfel la stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

14.  avertizează cu privire la scăderea ponderii salariilor în UE, la adâncirea inegalităților salariale și de venituri și la creșterea numărului de persoane încadrate în muncă care trăiesc în condiții de sărăcie; reamintește că atât Declarația universală a drepturilor omului a ONU din 1948, cât și Constituția OIM din 1919 recunosc necesitatea ca lucrătorii să beneficieze de un venit de subzistență, precum și că toate declarațiile privind drepturile omului admit că remunerația ar trebui să fie suficientă pentru a întreține o familie;

15.  subliniază că salariile trebuie să permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii, precum și nevoile familiilor lor și că fiecare lucrător din Uniunea Europeană ar trebui să primească un venit de subzistență, care să nu satisfacă doar necesitățile fundamentale, cum ar fi o alimentație de bază, adăpost și îmbrăcăminte, ci să fie suficient și pentru a acoperi asistența medicală, educația, transportul, recreerea și să permită să se realizeze economii pentru evenimente neprevăzute, cum ar fi bolile și accidentele; subliniază că acesta este nivelul de trai decent pe care veniturile de subzistență ar trebui să îl ofere lucrătorilor și familiilor lor în UE;

16.  solicită Comisiei să studieze cum se poate stabili ceea ce ar putea cuprinde salariul de subzistență și cum ar putea fi exprimat în cifre acest lucru în vederea creării unui instrument de referință pentru partenerii sociali, precum și să faciliteze schimbul de bune practici în această privință;

17  reamintește că salariile decente sunt importante nu numai pentru coeziunea socială, ci și pentru menținerea unei economii puternice și a unei forțe de muncă productive; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității locurilor de muncă și de reducere a dispersiei salariilor;

18.  subliniază necesitatea continuă de coordonare la nivel european a sistemelor de securitate socială, pentru care sunt responsabile statele membre; subliniază prioritatea absolută de a asigura sustenabilitatea și echitatea sistemelor de securitate socială, acestea fiind piloni centrali ai unui model social european; subliniază că pensiile adecvate și sustenabile sunt un drept universal; invită statele membre să asigure pensii adecvate și sustenabile, în lumina schimbărilor demografice continue; subliniază că sistemele de pensii ar trebui să asigure venituri adecvate din pensii, peste pragul sărăciei, și să permită pensionarilor să își păstreze un nivel de trai corect; consideră că cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și corespunzătoare pentru femei și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și numărul locurilor de muncă decente disponibile pentru toate grupurile de vârstă și de a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare; subliniază faptul că diferențele de pensie între femei și bărbați sunt, în continuare, semnificative și au consecințe sociale și economice negative; subliniază, în această privință, importanța integrării femeilor pe piața forței de muncă și a altor măsuri adecvate pentru a combate diferența de remunerare între femei și bărbați și sărăcia la bătrânețe; consideră că reformele sistemului de pensii și, în special, ale vârstei de pensionare ar trebui să reflecte și tendințele pieței muncii, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul de dependență economică;

19.  consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de muncitori din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de formele nesigure de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de munca cu program redus;

20.  invită Comisia să acorde în continuare o atenție deosebită îmbunătățirii serviciilor de îngrijire a copiilor și orarelor de lucru flexibile, nevoilor bărbaților și femeilor care îmbătrânesc și ale altor persoane aflate în întreținere în ceea ce privește îngrijirea pe termen lung;

21.  regretă persistența diferenței de remunerare și a decalajului de pensii între femei și bărbați; invită UE și statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și organizațiile pentru egalitatea de gen, să creeze și să aplice politici de eliminare a diferențelor de gen în materie de remunerare și pensii; invită statele membre să desfășoare în mod regulat analize comparative ale salariilor, ca o completare la aceste eforturi;

22.  subliniază faptul că investițiile insuficiente și orientate în mod inadecvat în dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții, în special în ceea ce privește competențele și programarea digitală și alte competențe necesare în sectoarele în curs de dezvoltare, cum ar fi economia verde, pot submina poziția competitivă a Uniunii; invită statele membre să asigure un schimb mai bun al cunoștințelor și al celor mai bune practici și să coopereze mai mult la nivelul UE, în așa fel încât să contribuie la promovarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor corespunzătoare de educație, de formare și de învățământ; ia act de importanța abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare pentru formele de cunoaștere non-formale și informale, mai ales pentru cele dobândite prin activități voluntare;

23.  este de părere că îmbunătățirea corelării competențelor și o mai bună recunoaștere reciprocă a calificărilor este necesară în vederea abordării deficitelor și neconcordanțelor în materie de competențe; subliniază rolul pe care îl pot juca în acest sens învățământul profesional și tehnic (VET) și programele de ucenicie; solicită Comisiei să dezvolte un instrument de estimare a nevoilor în materie de competențe la nivel paneuropean, inclusiv competențele necesare în sectoarele în curs de dezvoltare; consideră că, în vederea anticipării viitoarelor nevoi în materie de competențe, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie implicate puternic la toate nivelurile;

24.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare toate mecanismele adecvate necesare pentru o mai mare mobilitate în rândul tinerilor, inclusiv prin stagii de ucenicie; invită statele membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare; solicită o mai bună punere în aplicare a Regulamentului EURES; subliniază că îmbunătățirea colaborării dintre instituțiile publice și părțile interesate de la nivel local și a sinergiilor dintre diferitele niveluri ale administrațiilor naționale ar crește raza de acțiune și impactul programelor;

25.  consideră că accesul la educație și calitatea învățământului ar trebui îmbunătățite; reamintește că rolul statelor membre este de a garanta un acces abordabil la educație și formare profesională, fără a ignora necesitățile pieței muncii din întreaga UE; constată că, în multe state membre, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a educa populația activă, inclusiv prin oportunități de educație pentru adulți și de formare profesională; pune un accent deosebit pe învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv pentru femei, deoarece aceasta oferă posibilitatea de recalificare pe o piață a muncii în continuă schimbare; solicită o promovare bine direcționată și mai puternică a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) în rândul fetelor, cu scopul de a aborda stereotipurile existente în domeniul educației și de a combate decalajele pe termen lung dintre femei și bărbați din domeniul ocupării forței de muncă, al salarizării și al pensiilor;

26.  subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre; subliniază, în plus, necesitatea de a lupta împotriva stereotipurilor de la cea mai fragedă vârstă școlară, prin promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație; încurajează Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare recomandarea privind investiția în copii și să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate; invită Comisia și statele membre să dezvolte și să introducă inițiative, cum ar fi o garanție pentru copii, care să plaseze copiii în centrul politicilor existente de reducere a sărăciei;

27.  subliniază schimbările profunde prin care va trece piața muncii în viitor, după apariția inteligenței artificiale; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte instrumente și inițiative de cooperare, implicând partenerii sociali, pentru a îmbunătăți competențele din domeniu prin formare preliminară, inițială și continuă;

28.  solicită, în acest sens, precum și ca o modalitate de realizare a echilibrului dintre viața profesională și cea privată, să se aibă în vedere măsuri de flexicuritate, inclusiv munca la distanță și cu program flexibil, în consultare cu partenerii sociali;

29.  subliniază importanța investițiilor în capitalul uman - o forță motrice ce acționează asupra dezvoltării, competitivității și creșterii;

30.  subliniază că îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și o egalitate de gen consolidată sunt esențiale pentru a sprijini participarea femeilor la piața forței de muncă; subliniază faptul că, pentru autonomizarea economică a femeilor, este esențial să se transforme și să se adapteze piața muncii și sistemele de protecție socială, pentru a se ține seama de etapele vieții femeilor;

31.  salută propunerea de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ca un prim pas pozitiv în direcția asigurării unei concilieri între viața profesională și cea familială a femeilor și bărbaților care își îngrijesc copiii sau alte persoane aflate în întreținere, precum și în direcția creșterii gradului de participare a femeilor pe piața forței de muncă; regretă însă faptul că nu s-au realizat progrese privind concediul de maternitate; insistă asupra faptului că asigurarea unei remunerații corespunzătoare și a unei siguranțe și protecții sociale puternice sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective;

32.  invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de transformare și să investească în campanii de conștientizare pentru a depăși stereotipurile de gen și a promova o repartizare mai egală a sarcinilor de îngrijire și a muncii casnice și să se concentreze, în plus, asupra dreptului și nevoii bărbaților de a-și asuma responsabilități de îngrijire fără a fi stigmatizați sau penalizați;

33.  invită statele membre să instituie politici proactive și să facă investiții adecvate, concepute și adaptate pentru a susține femeile și bărbații care intră, se întorc, se mențin sau evoluează pe piața forței de muncă după un concediu familial sau pentru îngrijire, pentru ca aceste persoane să poată avea un loc de muncă stabil și de calitate, în conformitate cu articolul 27 din Carta socială europeană; subliniază în special necesitatea de a garanta: reîncadrarea în același post sau într-un post echivalent sau similar; protecția împotriva concedierii și a unui tratament mai puțin favorabil ca urmare a sarcinii; dreptul de a solicita sau de a beneficia de concediu pe motive familiale; și o perioadă de protecție pentru persoanele care se întorc la locul de muncă, pentru a le permite să se readapteze la munca lor; reafirmă că ar trebui să se garanteze atât adaptarea programului și/sau a procedurilor de lucru la întoarcerea la locul de muncă (inclusiv obligația angajatorului de a-și justifica un eventual refuz), cât și perioadele de formare profesională;

34.  invită statele membre să îmbunătățească protecția împotriva discriminării și concedierii ilegale legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să propună politici care să îmbunătățească aplicarea măsurilor de combatere a discriminării la locul de muncă, inclusiv printr-o mai bună informare cu privire la drepturile legale la egalitatea de tratament, prin desfășurarea unor campanii de informare, prin inversarea sarcinii probei și prin abilitarea organismelor naționale de promovare a egalității să desfășoare, din proprie inițiativă, anchete oficiale cu privire la aspectele legate de egalitate și să ajute eventualele victime ale discriminării;

35.  consideră că promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă ar conduce la creșterea PIB-ului; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să-și consolideze politicile și să crească investițiile pentru susținerea angajării femeilor în locuri de muncă de calitate, mai ales în sectoarele și funcțiile în care femeile sunt subreprezentate, cum ar fi în domeniul STIM și în sectoarele economiei ecologice sau în posturi de conducere, în toate sectoarele;

36.  subliniază faptul că integrarea șomerilor de lungă durată prin intermediul unor măsuri adaptate este un factor esențial în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și va contribui în ultimă instanță la sustenabilitatea sistemelor naționale de securitate socială; consideră că o astfel de integrare este necesară, având în vedere situația socială a acestor cetățeni și nevoile lor în materie de venituri suficiente, locuințe adecvate, transport public, asistență medicală și servicii de îngrijire a copilului; subliniază necesitatea unei mai bune monitorizări la nivel european a politicilor puse în aplicare la nivel național;

37.  subliniază importanța de a înțelege noile forme de încadrare în muncă și de muncă, precum și cea de a colecta date comparabile cu privire la această chestiune, pentru a spori eficiența legislației pieței forței de muncă și, astfel, pentru a amplifica ocuparea forței de muncă și creșterea durabilă;

38.  solicită depunerea unor eforturi comune pentru a se reduce inegalitățile dintre femei și bărbați în statele membre și acordarea unui sprijin continuu pentru planuri specifice, adaptate la nivel local, pentru a reduce diferențele dintre femei și bărbați în privința ocupării forței de muncă, a remunerării și a pensiilor, prin intermediul politicilor economice;

39.  solicită o strategie integrată de combatere a sărăciei în vederea atingerii obiectivului privind sărăcia din Strategia Europa 2020; subliniază rolul pe care îl joacă sistemele de venit minim ale statelor membre în încercarea de a reduce sărăcia, în special atunci când sunt combinate cu măsuri de incluziune socială care implică beneficiarii; solicită statelor membre să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unor sisteme de venit minim, care să fie nu numai adecvate, ci și să asigure un nivel suficient de acoperire și de acceptare; consideră că venitul minim adecvat este un venit care este indispensabil pentru a trăi o viață demnă și pentru a participa pe deplin în societate, pe întreaga durată a vieții; subliniază că, pentru ca venitul minim să fie adecvat, acesta trebuie să se afle deasupra pragului de sărăcie, pentru a satisface nevoile fundamentale ale cetățenilor, care includ și aspecte nemonetare, cum ar fi accesul la educație și învățarea pe tot parcursul vieții, locuințe decente, servicii medicale de calitate, activități sociale și participare civică;

40.  solicită folosirea mai eficientă, mai bine direcționată și mai atent monitorizată a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) de către autoritățile naționale, regionale și locale pentru a promova investițiile în servicii sociale, medicale, educaționale și de ocupare a forței de muncă de calitate, precum și pentru a combate sărăcia energetică, creșterea costurilor de trai, excluziunea socială, precaritatea locuințelor, precum și calitatea insuficientă a fondului locativ;

41.  solicită Comisiei să sprijine statele membre să instituie programe de investiții specifice pentru regiunile lor în care rata șomajului, a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată depășește 30 %;

42.  deplânge faptul că, în pachetul său de recomandări, Comisia a ignorat solicitarea adresată de Parlamentul European de a se urgenta aplicarea articolului 349 din TFUE, în special prin adoptarea de măsuri specifice, concepute pentru a integra mai bine regiunile ultraperiferice în UE; reamintește că aceste regiuni au caracteristici și constrângeri specifice, rata șomajului depășind 30 %; subliniază necesitatea de măsuri și programe diferențiate pentru a reduce asimetriile și a maximiza, astfel, coeziunea socială în UE;

43.  solicită Comisiei să dedice următorul Consiliu de primăvară investițiilor sociale în sectoarele în care există dovezi solide că se promovează beneficii sociale și economice (de exemplu, educația și îngrijirea copiilor la vârste mici, educația primară și secundară, formarea profesională și politicile active în domeniul pieței forței de muncă, locuințele sociale și convenabile, precum și asistența medicală);

44.  regretă faptul că poziția Parlamentului, după adoptarea sa în plen, poate influența în mică măsură recomandările specifice fiecărei țări aflate în discuție; solicită o agendă care să se concentreze mai mult pe poziția Parlamentului și care să fie luată în considerare înainte de luarea unei decizii; solicită consolidarea rolului Consiliului EPSCO în cadrul semestrului european;

45.  solicită să se depună eforturi comune suplimentare pentru a se îmbunătăți integrarea migranților și a persoanelor care provin din familii de migranți pe piața forței de muncă.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	28.9.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 10 0
Membri titulari prezenți la votul final	Guillaume Balas, Brando Benifei, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Kostadinka Kuneva, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Thomas Mann, Dominique Martin, Elisabeth Morin-Chartier, João Pimenta Lopes, Georgi Pirinski, Dennis Radtke, Robert Rochefort, Siôn Simon, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská
Membri supleanți prezenți la votul final	Maria Arena, Georges Bach, Elmar Brok, Krzysztof Hetman, Dieter-Lebrecht Koch, Paloma López Bermejo, Evelyn Regner, Sven Schulze, Jasenko Selimovic, Michaela Šojdrová, Helga Stevens
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Klaus Buchner, Jens Nilsson, Gabriele Preuß, Jozo Radoš

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

34	+
ALDE EPP   S&D Verts/ALE	Martina Dlabajová, Marian Harkin, Jozo Radoš, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Yana Toom Georges Bach, Elmar Brok, Krzysztof Hetman, Danuta Jazłowiecka, Dieter-Lebrecht Koch, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Dennis Radtke, Sven Schulze, Michaela Šojdrová Maria Arena, Guillaume Balas, Brando Benifei, Elena Gentile, Agnes Jongerius, Jan Keller, Jens Nilsson, Georgi Pirinski, Gabriele Preuß, Evelyn Regner, Siôn Simon, Marita Ulvskog Klaus Buchner, Tatjana Ždanoka

10	-
GUE/NGL ECR ENF NI	Kostadinka Kuneva, Paloma López Bermejo, João Pimenta Lopes Arne Gericke, Czesław Hoc, Helga Stevens, Ulrike Trebesius, Jana Žitňanská Dominique Martin Lampros Fountoulis

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1]  Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p.11.
• [2]  Ibid, p. 46.
• [3]  Raportul Eurofound privind șomajul în rândul tinerilor.
• [4]  Comunicatul de presă al Comisiei din 22 mai 2017, intitulat „Pachetul de primăvară al Semestrului european 2017: prezentarea de către Comisie a recomandărilor specifice fiecărei țări”.
• [5]  Evoluții privind ocuparea forței de muncă și situația socială în Europa, raportul anual 2017, p.47.
• [6]  JO C, 20.2.2016, p. 1.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (8.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la politica economică a zonei euro

(2017/2114(INI))

Raportor pentru aviz: Ramón Luis Valcárcel Siso

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea urmărește promovarea unei dezvoltări armonioase a Uniunii în ansamblul său, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și reducerea înapoierii regiunilor celor mai defavorizate;

2.  subliniază că o zonă euro puternică este o condiție prealabilă pentru soliditatea întregii Europe și că moneda unică, la fel ca politica de coeziune, servește obiective pe termen lung care vizează creșterea și ocuparea forței de muncă, o mai mare stabilitate și securitate și oportunități mai bune; cu toate acestea, subliniază că zona euro nu poate să înregistreze progrese și să atingă nivelul semnificativ de creștere necesar pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltare fără eforturi comune vizând introducerea unui mix de politici economice corespunzătoare, constând în investiții, reforme structurale și consolidare fiscală în toate statele membre, din interiorul și din afara zonei euro; insistă că ar trebui să se elaboreze politici economice pentru fiecare stat membru în parte, pe baza particularităților de la nivel național, astfel cum se procedează în cazul semestrului european, și să se evite abordarea bazată pe un model nediferențiat, precum și divizarea geografică sau orice altă divizare, cum ar fi cea între statele membre din zona euro și cele din afara zonei euro; ia notă, în această privință, de studiul privind externalitățile investițiilor aferente politicii de coeziune, care demonstrează că există o rentabilitate a investițiilor în statele membre contribuabile nete, ca o consecință a investițiilor efectuate în statele membre beneficiare în cadrul programelor operaționale[1];

3.  recunoaște, cu toate acestea, că inegalitățile și divergențele din zona euro, în special în ceea ce privește ratele ocupării forței de muncă și șomajului, constituie o amenințare la adresa Uniunii economice și monetare și a UE în general, care trebuie, pe cât posibil, evitate. reamintește, în acest sens, că monitorizarea disparităților regionale și a evoluției lor este, indiscutabil, de o importanță majoră atunci când se elaborează și se pune în aplicare politica de coeziune, deoarece provocările din zona euro, și anume îmbunătățirea guvernanței, creșterea convergenței fiscale și mai buna coordonare cu măsurile luate de Banca Centrală Europeană (BCE), sunt de natură să creeze un mediu mai favorabil pentru realizarea obiectivelor politicii de coeziune;

4.  ia act de faptul că evoluția PIB-ului pe cap de locuitor în zona euro este aproape stagnantă; solicită, în plus, adoptarea unor criterii de evaluare socioeconomice mai ample, cum ar fi indicele progresului social, ca o completare indispensabilă la PIB; subliniază parametrii pactului de stabilitate și creștere și remarcă utilizarea unor date agregate, care s-ar putea să nu permită o înțelegere aprofundată a diferențelor și contrastelor sociale și economice între diferite state membre și regiuni, fapt care, la rândul său, ar necesita măsuri suplimentare în cadrul pilonului european al drepturilor sociale; subliniază faptul că o mare parte a populației UE trăiește sub pragul de sărăcie; de aceea, se pronunță pentru implementarea unei strategii cuprinzătoare de eradicare a sărăciei, având ca țintă îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; subliniază că este necesară o combinație echilibrată de măsuri obligatorii și solidaritate pentru a implementa politicile economice, monetare și de altă natură ale UE; subliniază faptul că un număr considerabil de recomandări specifice fiecărei țări nu poate fi pus în aplicare în întregime dacă nu li se conferă un rol activ autorităților locale și regionale; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să elaboreze un proces pentru implicarea adecvată a autorităților locale și regionale în semestrul european;

5.  apreciază faptul că fondurile alocate politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 reprezintă 454 de miliarde EUR la prețurile curente; subliniază, cu toate acestea, că politica de coeziune a UE nu este doar un instrument, ci o politică structurală pe termen lung care urmărește să reducă disparitățile de dezvoltare dintre regiuni și să promoveze investițiile, ocuparea forței de muncă, competitivitatea, dezvoltarea durabilă și creșterea economică și reprezintă cea mai importantă și mai cuprinzătoare politică pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate statele membre, fără nicio distincție între cele dinăuntrul și cele din afara zonei euro; reamintește faptul că bugetul UE este de 50 de ori mai mic decât cheltuielile publice totale ale UE-28, ridicându-se la aproximativ 1 % din PIB-ul UE-28; subliniază, prin urmare, că ar trebui să se stabilească sinergii între bugetele, prioritățile politice și acțiunile și proiectele Uniunii și cele ale statelor membre pentru a îndeplini obiectivele UE, asigurând totodată o pondere echilibrată a dimensiunilor economică și socială ale cadrului politicilor UE; subliniază că cerințele de cofinanțare aferente fondurilor ESI reprezintă un mecanism important de realizare a sinergiilor; consideră că ar trebui păstrată unitatea bugetului UE; salută măsurile introduse în actuala perioadă de programare pentru o mai bună aliniere a politicii de coeziune la Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

6.  subliniază că există o legătură strânsă între obiectivele politicii de coeziune și cele ale politicii economice și că o parte considerabilă din bugetul UE este dedicată analizei anuale a creșterii și priorităților semestrului european, în special prin subrubrica 1a din cadrul financiar multianual (CFM) și fondurile ESI; subliniază însă că, ținând seama de obiectivele, structura și importanța fundamentală a politicii de coeziune pentru regiunile UE, corelarea finanțării acesteia cu performanța macroeconomică a administrațiilor centrale este dificilă; consideră că din moment ce fondurile politicii de coeziune au ca scop stimularea investițiilor, a creșterii și a ocupării forței de muncă în întreaga UE, Comisia ar trebui să studieze, în strânsă cooperare cu guvernele statelor membre, oportunitatea și modalitatea de a exclude cofinanțarea de la nivel regional și local din normele Pactului de stabilitate și de creștere;

7.  subliniază faptul că politica de coeziune a UE este cel mai bun instrument pentru a contribui atât la competitivitate, cât și la solidaritate în toate regiunile UE, deoarece ea sprijină eforturile regiunilor de a aborda provocările specifice și de la nivel local în mod cuprinzător și coordonat, în concordanță cu obiectivele comune ale politicilor UE, jucând un rol fundamental în prevenirea fluctuațiilor și contribuind la asigurarea stabilității, fiind, prin urmare, esențial ca această politică să continue pentru toate regiunile UE după 2020, păstrându-i bugetul intact, în vederea combaterii disparităților inter și intraregionale, care s-au adâncit după criză, și că ea ar trebui să fie însoțită de mai multe eforturi și obiective de convergență în domeniul economic și social pentru a asigura buna funcționare a pieței interne; consideră îndeosebi că investițiile în infrastructura fizică și digitală contribuie la stimularea creșterii economice și la depășirea decalajelor dintre statele membre și regiuni; tocmai din acest motiv pledează pentru extinderea Fondului de coeziune după 2020; consideră că politica de coeziune poate și trebuie să contribuie la găsirea de soluții pentru valorificarea potențialului neexploatat al regiunilor; subliniază că ar trebui menținută și în viitor abordarea pe termen lung și integrată față de politica de coeziune;

8.  reamintește necesitatea de a reduce distanța dintre UE și cetățenii săi; subliniază faptul că politica de coeziune este un instrument unic care, prin combinarea principalelor obiective ale UE cu necesitățile și realitățile teritoriale, printr-o abordare bazată pe realitățile locale, reușește să garanteze obținerea unor rezultate concrete; solicită instituțiilor UE și tuturor părților interesate să își intensifice eforturile de a comunica în mod mai adecvat rezultatele concrete și valoarea adăugată a acestei politici comune a UE, bazată pe solidaritate și benefică tuturor statelor membre; subliniază că actorii locali sunt principalii responsabili pentru creșterea vizibilității investițiilor UE; insistă asupra faptului că politica de coeziune are un impact economic și social important și constituie, de asemenea, o contribuție importantă la integrarea europeană;

9.  este convins că dimensiunea urbană a politicii de coeziune poate juca un rol important în sprijinirea creșterii economice, a creării de locuri de muncă, a incluziunii, a integrării și a inovării, nu doar în marile zone urbane, ci și în zonele periurbane și cele adiacente acestora, în zonele rurale și în toate regiunile cu caracteristici geografice speciale, menționate la articolul 174 din TFUE; subliniază nivelul ridicat de expertiză de care beneficiază zonele urbane și capacitatea lor de a administra utilizarea fondurilor UE;

10.  consideră că pentru a stimula creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă de calitate este nevoie de un sprijin mai susținut pentru educație, incluziune socială și proiecte de cercetare și inovare, în special pentru noi inițiative care implică tineri talentați și întreprinderi nou-înființate, precum și de simplificarea accesului la resursele necesare și a condițiilor de obținere a acestora; subliniază că o societate și o economie orientate către inovare, către înființarea de noi întreprinderi și către cercetare depinde, ca o condiție prealabilă, de introducerea de reforme în sistemul educațional și științific, care să îl conecteze cu antreprenorii și cu nevoile lor, cu reformele pieței muncii și ale sistemului fiscal și financiar; recunoaște importanța promovării startup-urilor și ecosistemelor tehnologice care aduc la un loc antreprenori, investitori, specialiști și consultanți cu scopul de a contribui la accelerarea proiectelor inovatoare; salută sprijinul pentru programele de stimulare a competitivității întreprinderilor și a IMM-urilor, cu accent pe sprijinul acordat femeilor antreprenor și dând prioritate creșterii economice și creării de locuri de muncă;

11.  subliniază faptul că productivitatea muncii depinde, în primul rând, de valoarea capitalului utilizat, de tehnologiile utilizate și de ritmul de inovare; subliniază că reformele structurale ar trebui să faciliteze trecerea de la societăți și industrii mai puțin productive la unele mai productive;

12.  subliniază faptul că nivelul ridicat de inegalitate între statele membre duce la migrarea din țări mai sărace către țări mai bogate, ceea ce are adesea drept consecință un exod al creierelor de proporții atunci când cele mai calificate persoane pleacă pentru locuri de muncă mai bine plătite în regiunile cele mai bogate din UE;

13.  constată că rata de ocupare a forței de muncă în zona euro nu a revenit încă la nivelurile de dinainte de criză; este preocupat de repercusiunile grave ale nivelurilor ridicate ale șomajului din diferite state membre, în special în cazul tinerilor și al persoanelor în vârstă; prin urmare, acțiunile europene din zona euro ar trebui să vizeze elaborarea unor politici eficiente pentru ocuparea forței de muncă și pentru combaterea nesiguranței locurilor de muncă; consideră, în acest sens, că Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ajută statele membre să integreze tinerii pe piața forței de muncă; solicită, prin urmare, ca această inițiativă să fie menținută, iar bugetul său să fie majorat substanțial în următoarea perioadă de programare financiară, deoarece acesta reprezintă un instrument esențial nu doar pentru promovarea creșterii economice, ci și pentru consolidarea coeziunii sociale;

14.  recunoaște că, în contextul creșterii sinergiei dintre bugetul UE și bugetele naționale, UE trebuie să se ocupe de noi provocări importante, cum ar fi schimbările climatice, integrarea imigranților și a refugiaților în cadrul protecției internaționale, o politică de apărare comună mai solidă, educația, ocuparea forței de muncă, locuințele și combaterea discriminării, dintre care multe pot fi abordate, parțial, prin intermediul politicii de coeziune, care abordează deja într-o anumită măsură unele dintre aceste aspecte; subliniază, cu toate acestea, că politica de coeziune abordează deja o gamă largă de provocări în legătură cu obiectivele stabilite în tratate și subliniază, prin urmare, că, pentru a fi în măsură să facă față provocărilor viitoare, resursele financiare destinate politicii de coeziune ar trebui să fie majorate în consecință, pentru a nu priva această politică de mijloacele prin care să își atingă obiectivele;

15.  subliniază faptul că Brexitul va avea un impact important asupra bugetului Uniunii Europene; cere, în acest sens, să se intensifice eforturile de comunicare pentru a pune în lumină valoarea adăugată a contribuției politicii de coeziune la stimularea creșterii economice și la crearea de locuri de muncă în regiunile Uniunii, arătând astfel că politica de coeziune a UE ar trebui să rămână principalul instrument de investiții al UE în următoarea perioadă de programare;

16.  consideră că diferitele surse de finanțare pot fi coordonate prin consolidarea sinergiilor existente și crearea de noi sinergii pentru o mai bună utilizare a banilor în toate instrumentele existente, cum ar fi programul Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), Erasmus+ și Life+; reiterează faptul că granturile ar trebui să rămână principala sursă de finanțare a coeziunii, fără a renunța la instrumentele financiare, care au un rol important de jucat în anumite cazuri; subliniază că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și fondurile ESI ar putea, în unele cazuri, să se completeze reciproc, dar că FEIS nu ar trebui în niciun caz să submineze coerența strategică, concentrarea teritorială și perspectiva pe termen lung a politicii de coeziune;

17.  este convins că politica de coeziune, fără a-și pierde importanța fundamentală, ar trebui să devină mai flexibilă, să utilizeze instrumente mai eficiente, să reducă suprareglementarea, să se axeze mai mult pe rezultate și să devină mai simplă și mai eficientă pentru a asigura un randament mai bun al banilor utilizați și rezultate mai bune în viitoarea perioadă de după 2020; consideră că o utilizare transparentă, corectă și responsabilă a resurselor Uniunii este în general în concordanță cu principiul de a aduce proiectul european mai aproape de cetățeni.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	7.9.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 5 4
Membri titulari prezenți la votul final	Pascal Arimont, Mercedes Bresso, James Carver, Andrea Cozzolino, Rosa D’Amato, Raymond Finch, Michela Giuffrida, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Marc Joulaud, Constanze Krehl, Sławomir Kłosowski, Louis-Joseph Manscour, Martina Michels, Jens Nilsson, Andrey Novakov, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Stanislav Polčák, Liliana Rodrigues, Fernando Ruas, Maria Spyraki, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal
Membri supleanți prezenți la votul final	Andor Deli, John Howarth, Ivana Maletić, Dimitrios Papadimoulis, Georgi Pirinski, Bronis Ropė
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Santiago Fisas Ayxelà, Olga Sehnalová

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

24	+
ECR	Sławomir Kłosowski
PPE	Pascal Arimont, Andor Deli, Santiago Fisas Ayxelà, Krzysztof Hetman, Marc Joulaud, Ivana Maletić, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Fernando Ruas, Maria Spyraki, Lambert van Nistelrooij
S&D	Mercedes Bresso, Andrea Cozzolino, Michela Giuffrida, John Howarth, Constanze Krehl, , Louis-Joseph Manscour, Jens Nilsson, Georgi Pirinski, Liliana Rodrigues, Olga Sehnalová, Kerstin Westphal
VERTS/ALE	Bronis Ropė

5	-
ALDE	Ivan Jakovčić, Matthijs van Miltenburg
EFDD	James Carver, Raymond Finch
NI	Konstantinos Papadakis

4	0
EFDD	Rosa D’Amato
GUE/NGL	Martina Michels, Younous Omarjee, Dimitrios Papadimoulis

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1]  Raport elaborat în cadrul evaluării ex post și al previzionării beneficiilor pentru țările din UE-15 ca urmare a punerii în aplicare a politicii de coeziune în țările V4, solicitat de Ministerul Dezvoltării Economice din Polonia și intitulat „How do EU-15 Member States benefit from the Cohesion Policy in the V4?” (Cum beneficiază statele membre ale UE-15 de politica de coeziune în țările V4?).

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	16.10.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	33 8 5
Membri titulari prezenți la votul final	Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Esther de Lange, Markus Ferber, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Barbara Kappel, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Sirpa Pietikäinen, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Molly Scott Cato, Peter Simon, Kay Swinburne, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni
Membri supleanți prezenți la votul final	Richard Corbett, Mady Delvaux, Frank Engel, Ramón Jáuregui Atondo, Eva Joly, Verónica Lope Fontagné, Luigi Morgano, Tibor Szanyi, Lieve Wierinck
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Carlos Iturgaiz, Axel Voss, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Anna Záborská

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

33	+
ALDE	Ramon Tremosa i Balcells, Lieve Wierinck, Cora van Nieuwenhuizen
PPE	Frank Engel, Markus Ferber, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Carlos Iturgaiz, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Verónica Lope Fontagné, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Tom Vandenkendelaere, Axel Voss, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Anna Záborská, Esther de Lange
S&D	Hugues Bayet, Pervenche Berès, Richard Corbett, Mady Delvaux, Roberto Gualtieri, Ramón Jáuregui Atondo, Olle Ludvigsson, Costas Mavrides, Luigi Morgano, Peter Simon, Tibor Szanyi, Jakob von Weizsäcker

8	-
EFDD	Marco Valli
ENF	Gerolf Annemans, Bernard Monot, Marco Zanni
GUE/NGL	Miguel Viegas
Verts/ALE	Eva Joly, Molly Scott Cato, Ernest Urtasun

5	0
ECR	Bernd Lucke, Stanisław Ożóg, Pirkko Ruohonen-Lerner, Kay Swinburne
ENF	Barbara Kappel

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri