Procedură : 2016/0288(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0318/2017

Texte depuse :

A8-0318/2017

Dezbateri :

PV 14/11/2018 - 7
CRE 14/11/2018 - 7

Voturi :

PV 14/11/2018 - 14.5

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0453

RAPORT     ***I
PDF 3619kWORD 607k
19.10.2017
PE 601.017v02-00 A8-0318/2017

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare)

(COM(2016)590 – C8-0379/2016 – 2016/0288(COD))

Comisia pentru industrie, cercetare și energie

Raportoare: Pilar del Castillo Vera

Raportoare pentru aviz (*):

Dita Charanzová, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 54 din Regulamentul de procedură

(Reformare - articolul 104 din Regulamentul de procedură)

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
 ANEXĂ: SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE
 ANEXĂ: AVIZUL GRUPULUI DE LUCRU CONSULTATIV AL SERVICIILOR JURIDICE ALE PARLAMENTULUI EUROPEAN, CONSILIULUI ȘI COMISIEI
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare)

(COM(2016)0590 – C8-0379/2016 – 2016/0288(COD))

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere Protocolul (nr. 1) la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0590),

–  după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizele lor motivate,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0379/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 17 octombrie 2016 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0318/2017),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(4)**

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

2016/0288 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale și având în vedere avizele lor motivate,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(6),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9) și Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10) au fost modificate în mod substanțial. Întrucât trebuie să se efectueze noi modificări, aceste directive ar trebui să fie reformate din motive de claritate.

(2)  Funcționarea celor cinci directive care fac parte din cadrul de reglementare existent pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva 2002/19/CE, Directiva 2002/20/CE, Directiva 2002/21/CE, Directiva 2002/22/CE și Directiva 2002/58/CE ale Parlamentului European și Consiliului)(11) face obiectul unor revizuiri periodice de către Comisie, în special în scopul de a determina necesitatea unei modificări în contextul evoluțiilor tehnologice și ale pieței(12).

(3)  În Strategia privind piața unică digitală, Comisia a subliniat faptul că revizuirea cadrului de reglementare privind telecomunicațiile se va concentra pe măsuri care vizează stimularea investițiilor în rețele în bandă largă de mare viteză, va introduce o abordare mai coerentă a pieței unice în ceea ce privește politica în domeniul spectrului și gestionarea acestuia, va asigura condiții pentru o adevărată piață unică prin abordarea fragmentării în materie de reglementare, va garanta o protecție eficace a consumatorilor, condiții de concurență echitabile pentru toți actorii de pe piață și aplicarea coerentă a normelor și, de asemenea, va oferi un cadru instituțional de reglementare mai eficace. Strategia privind piața unică digitală pentru Europa a anunțat, de asemenea, revizuirea Directivei 2002/58/CE în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a vieții private a utilizatorilor de servicii de comunicații electronice și a unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii de pe piață.

(4)  Prezenta directivă face parte dintr-un exercițiu privind „adecvarea reglementărilor” care include în domeniul său de aplicare patru directive (referitoare la cadru, la autorizare, la acces și la serviciul universal) și un regulament (Regulamentul OAREC(13)). În prezent, fiecare dintre directive conține măsuri aplicabile furnizorilor de rețele de comunicații electronice și de servicii de comunicații electronice, în conformitate cu istoricul în materie de reglementare al sectorului în cadrul căruia întreprinderile au fost integrate pe verticală, și anume desfășoară activități atât în domeniul furnizării de rețele, cât și în cel al furnizării de servicii. Revizuirea oferă ocazia de a reforma cele patru directive pentru a simplifica structura actuală, în vederea consolidării coerenței și accesibilității acesteia, în conformitate cu obiectivul REFIT. Revizuirea oferă, de asemenea, posibilitatea de a adapta structura la noua realitate de pe piață, și anume faptul că furnizarea de servicii de comunicații nu mai este neapărat legată de furnizarea unei rețele. Astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative, reformarea constă în adoptarea unui nou act juridic care încorporează într-un singur text atât modificările de fond pe care le aduce unui act anterior, cât și dispozițiile neschimbate ale actului respectiv. Propunerea de reformare se referă la modificările de fond pe care le aduce unui act anterior, iar la nivel secundar include codificarea dispozițiilor neschimbate din actul anterior împreună cu modificările de fond în cauză.

(5)  Prezenta directivă ar trebui să creeze un cadru juridic care să garanteze libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice, sub rezerva doar a condițiilor prevăzute de prezenta directivă și a oricăror restricții în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din tratat, în special măsuri cu privire la ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică, și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”).

(6)  Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere posibilității fiecărui stat membru de a lua măsurile necesare, întemeiate pe motivele prevăzute la articolele 87 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a asigura protejarea intereselor sale esențiale în materie de securitate, pentru a garanta ordinea publică și securitatea publică și pentru a permite investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor, ținând seama de faptul că aceste măsuri trebuie prevăzute de lege, trebuie să respecte substanța drepturilor și a libertăților recunoscute de Cartă și să fie conforme principiului proporționalității, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă.

(7)  Convergența sectoarelor telecomunicațiilor, a mijloacelor de informare în masă și a tehnologiei informației înseamnă că toate rețelele și serviciile de comunicații electronice ar trebui să fie reglementate, în măsura posibilului, de un singur Cod european al comunicațiilor electronice, instituit printr-o singură directivă, cu excepția aspectelor care sunt mai bine gestionate prin intermediul unor norme direct aplicabile instituite prin regulamente. Este necesar să se separe reglementarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice de reglementarea conținutului. Prin urmare, prezentul cod nu reglementează conținutul serviciilor furnizate prin rețele de comunicații electronice folosind servicii de comunicații electronice, ca de exemplu conținutul emisiilor radio-TV, serviciile financiare și anumite servicii ale societății informaționale și, astfel, nu aduce atingere măsurilor privind aceste servicii luate la nivelul Uniunii sau la nivel național în conformitate cu dreptul Uniunii, cu scopul de a promova diversitatea culturală și lingvistică și de a asigura protecția pluralismului mijloacelor de informare în masă. Conținutul programelor de televiziune este reglementat de Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului21. Reglementarea politicii în domeniul audiovizualului și reglementarea conținutului vizează realizarea unor obiective de interes general, cum ar fi libertatea de expresie, pluralismul mijloacelor de informare în masă, imparțialitatea, diversitatea culturală și lingvistică, incluziunea socială, protecția consumatorilor și protecția minorilor. Rețelele și serviciile de comunicații electronice intră sub incidența prezentului cod, cu excepția cazului în care sunt excluse în mod explicit din domeniul de aplicare al acestuia. De asemenea, separarea dintre reglementarea comunicațiilor electronice și reglementarea conținutului nu aduce atingere luării în considerare a legăturilor care există între acestea, în special pentru a garanta libertatea de exprimare și de informare, pluralismul mijloacelor de informare în masă, diversitatea culturală, protecția consumatorilor, viața privată și protecția datelor cu caracter personal.

(7a)  Statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii Uniunii au acces universal la o gamă largă de informații și la conținuturi de înaltă calitate și de interes public, în vederea garantării pluralismului mijloacelor de informare în masă și a diversității culturale, ținând seama de evoluția rapidă a sistemelor de distribuție și a modelelor de afaceri care afectează în prezent sectorul mijloacelor de informare în masă.

(8)  Prezenta directivă nu afectează aplicarea Directivei 2014/53/UE în cazul echipamentelor radio, însă reglementează echipamentele consumatorilor utilizate pentru recepția radio și televiziunea digitală.

(9)  Pentru a permite autorităților naționale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în prezenta directivă, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei ar trebui să acopere anumite aspecte ale echipamentelor radio definite în Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului(14), precum și ale echipamentelor pentru consumatori folosite pentru televiziunea digitală în vederea facilitării accesului utilizatorilor cu handicap. Este important ca autoritățile de reglementare să încurajeze operatorii de rețele și producătorii de echipamente să coopereze pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap la serviciile de comunicații electronice. Folosirea neexclusivă a spectrului pentru uzul propriu al unui echipament terminal radio, chiar dacă nu are legătură cu o activitate economică, ar trebui, de asemenea, să facă obiectul prezentei directive în scopul de a garanta o abordare coordonată în ceea ce privește regimul său de autorizare.

(10)  Unele servicii de comunicații electronice care fac obiectul prezentei directive ar putea, de asemenea, să se încadreze în definiția noțiunii de „serviciu al societății informaționale” de la articolul 1 din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de stabilire a unei proceduri de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale. Dispozițiile care reglementează serviciile societății informaționale se aplică respectivelor servicii de comunicații electronice în măsura în care în prezenta directivă sau în alte acte ale Uniunii nu sunt prevăzute dispoziții mai specifice aplicabile serviciilor de comunicații electronice. Cu toate acestea, serviciile de comunicații electronice, cum ar fi serviciile de telefonie vocală, serviciile de mesagerie și serviciile de poștă electronică sunt reglementate de prezenta directivă. Aceeași întreprindere, de exemplu, un furnizor de servicii de internet, poate oferi atât servicii de comunicații electronice, precum accesul la internet, cât și servicii care nu intră sub incidența prezentei directive, precum furnizarea de conținut din rețea și de conținut care nu are legătură cu comunicațiile.

(11)  Aceeași întreprindere, de exemplu, un operator de cablu, poate furniza atât servicii de comunicații electronice, precum transmisia de semnale de televiziune, cât și servicii care nu sunt reglementate de prezenta directivă, precum comercializarea unei oferte de servicii de conținut radio sau TV, și astfel întreprinderii respective îi pot fi impuse obligații suplimentare în ceea ce privește activitatea sa în calitate de furnizor sau distribuitor de conținut, în conformitate cu alte dispoziții decât cele ale prezentei directive, fără a aduce atingere listei de condiții stabilite în anexa I la prezenta directivă.

(12)  Cadrul de reglementare ar trebui să acopere utilizarea spectrului radio de către toate rețelele de comunicații electronice, inclusiv utilizarea emergentă în scopuri proprii a spectrului radio de către noi tipuri de rețele care constau exclusiv în sisteme autonome de echipamente radio mobile conectate prin conexiuni fără fir, fără gestionare centrală sau operator de rețea centralizată, și nu în mod necesar în cadrul exercitării unei anumite activități economice. În contextul evoluției mediului de comunicații mobile de a cincea generație, este probabil ca astfel de rețele să se dezvolte în special în exteriorul clădirilor și pe șosele, pentru a fi folosite în sectoare cum ar fi transporturile, energia, cercetarea și dezvoltarea, e-sănătatea, protecția publică și intervenția în caz de dezastre, internetul obiectelor, comunicațiile de la mașină la mașină (machine-to-machine) și automobilele conectate. Prin urmare, aplicarea de către statele membre, în temeiul articolului 7 din Directiva 2014/53/UE, a unor cerințele naționale suplimentare în ceea ce privește punerea în funcțiune sau utilizarea unor astfel de echipamente radio ori ambele activități în legătură cu utilizarea eficace și eficientă a spectrului și evitarea interferențelor dăunătoare ar trebui să reflecte principiile pieței interne.

(13)  Cerințele privind capacitățile rețelelor de comunicații electronice sunt tot mai mari. Dacă în trecut s-a pus accentul în special pe creșterea lățimii de bandă disponibile pretutindeni și pentru fiecare utilizator, acum devin tot mai importanți alți parametri, cum ar fi timpul de așteptare, disponibilitatea și fiabilitatea. Răspunsul actual pentru satisfacerea acestei cereri este aducerea fibrelor optice tot mai aproape de utilizator și viitoarele „rețele de foarte mare capacitate” vor necesita parametri de performanță echivalenți cu ceea ce poate oferi o rețea bazată pe elemente din fibre optice, cel puțin până la punctul de distribuție din locul de deservire. Aceasta corespunde, în cazul unei conexiuni la punct fix, unei performanțe a rețelei echivalentă cu ceea ce se poate obține prin intermediul unei infrastructuri de fibră optică până la un imobil colectiv, considerat ca loc de deservire, și, în cazul unei conexiuni mobile, unei performanțe a rețelei similară cu ceea ce se poate obține pe baza unei instalații de fibră optică până la stația de bază, considerată ca loc de deservire. Variațiile în ceea ce privește experiența utilizatorilor finali care sunt generate de caracteristicile diferite ale mediului prin care rețeaua, în cele din urmă, se conectează cu punctul terminus al rețelei nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a stabili dacă o rețea fără fir ar putea sau nu fi considerată ca oferind o performanță similară a rețelei. În conformitate cu principiul neutralității tehnologice, alte tehnologii și medii de transmisie nu ar trebui să fie excluse, în cazul în care sunt comparabile, din perspectiva capacităților lor, cu acest scenariu de bază. Implementarea unor astfel de „rețele de foarte mare capacitate” va spori și mai mult capacitățile rețelelor și va deschide calea către implementarea viitoarelor generații de rețele mobile bazate pe interfețe aeriene consolidate și pe o arhitectură de rețea mai compactă.

(14)  Definițiile trebuie modificate pentru a se conforma principiului neutralității tehnologice și pentru a ține pasul cu progresul tehnologic, cu scopul de a asigura caracterul nediscriminatoriu al aplicării prezentei directive cu privire la diferiții furnizori de servicii. Evoluția tehnologică și cea a pieței a determinat trecerea rețelelor la tehnologia de protocol internet și a permis utilizatorilor finali să aleagă dintr-o gamă variată de furnizori concurenți de servicii de voce. Prin urmare, noțiunea de „serviciu de telefonie destinat publicului”, utilizată exclusiv în Directiva 2002/22/CE și larg percepută ca referindu-se la serviciile tradiționale de telefonie analogică, ar trebui înlocuită cu termenul mai actual și neutru din punct de vedere tehnologic „comunicații de voce”. Condițiile pentru furnizarea unui serviciu ar trebui separate de elementele concrete ale definiției serviciului de comunicații de voce, adică un serviciu de comunicații electronice pus la dispoziția publicului pentru efectuarea și primirea, în mod direct sau indirect, a unor apeluri naționale sau naționale și internaționale prin tastarea unui număr sau a mai multor numere din planul național sau internațional de numerotație, indiferent dacă un astfel de serviciu se bazează pe o tehnologie de comutare de circuite sau de comutare de pachete. Prin natura sa, un astfel de serviciu este bidirecțional, permițând ambelor părți să comunice. Un serviciu care nu îndeplinește toate aceste condiții, cum ar fi, de exemplu, o aplicație „click through” inclusă pe pagina de internet a serviciului destinat clienților, nu este un astfel de serviciu. Serviciile de comunicații de voce includ, de asemenea, mijloace de comunicare destinate în mod special utilizatorilor finali cu handicap care folosesc servicii de retransmisie pe bază de text sau de video sau de conversație totală, precum voce, video și comunicații text în timp real, separat sau în combinație, în cadrul aceluiași apel.

(15)  Serviciile utilizate pentru comunicații și mijloacele tehnice de furnizare a acestora au evoluat în mod considerabil. Serviciile de telefonie vocală tradițională, de mesaje text (SMS-uri) și de transmisie prin poșta electronică sunt înlocuite tot mai mult de utilizatorii finali cu servicii online echivalente din punct de vedere funcțional, cum ar fi serviciile de telefonie prin internet, serviciile de mesagerie și serviciile de e-mail pe internet. În vederea asigurării faptului că utilizatorii finali și drepturile lor sunt protejați în mod eficace și în egală măsură atunci când utilizează servicii echivalente din punct de vedere funcțional, o definiție orientată spre viitor a serviciilor de comunicații electronice nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe parametrii tehnici, ci, mai degrabă, să se întemeieze pe o abordare funcțională. Domeniul de aplicare al reglementării necesare ar trebui să fie adecvat pentru atingerea obiectivelor sale de interes public. În timp ce „transmiterea de semnale” rămâne un parametru important pentru determinarea serviciilor care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive, definiția ar trebui să acopere și alte servicii care permit comunicarea. Din perspectiva utilizatorilor finali și a protecției drepturilor lor nu este relevant dacă un furnizor transmite el însuși semnale sau dacă respectiva comunicare este efectuată prin intermediul unui serviciu de acces la internet. Definiția modificată a serviciilor de comunicații electronice ar trebui, prin urmare, să conțină trei tipuri de servicii care se pot suprapune parțial, și anume serviciile de acces la internet, conform definiției de la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2120, serviciile de comunicații interpersonale, astfel cum sunt definite în prezenta directivă, și serviciile care constau, în întregime sau în principal, în transmiterea de semnale. Definiția serviciului de comunicații electronice ar trebui să elimine ambiguitățile observate în punerea în aplicare a definiției anterioare și să permită o aplicare calibrată, dispoziție cu dispoziție, a drepturilor și a obligațiilor specifice cuprinse în cadrul diferitelor tipuri de servicii. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către serviciile de comunicații electronice, fie ca remunerație, fie din alt motiv, trebuie să fie conformă cu Directiva 95/46/CE, care va fi înlocuită de Regulamentul (UE) 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor) la data de 25 mai 2018.

(16)  Pentru a se încadra în domeniul de aplicare al definiției serviciului de comunicații electronice, un serviciu trebuie să fie prestat în mod normal în schimbul unei remunerații. În economia digitală, participanții pe piață consideră din ce în ce mai mult că informațiile despre utilizatori au o valoare monetară. Serviciile de comunicații electronice sunt adesea furnizate utilizatorului final în schimbul unei contraprestații nepecuniare, în special în schimbul furnizării de date cu caracter personal sau a altor date. Noțiunea de remunerație ar trebui, prin urmare, să includă situațiile în care furnizorul unui serviciu solicită și utilizatorul final oferă în mod conștient furnizorului respectiv date cu caracter personal, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679, ori alte date, în mod direct sau indirect. De asemenea, această noțiune ar trebui să includă și situațiile în care utilizatorul final permite accesul la informații fără a le oferi în mod activ, cum ar fi datele cu caracter personal, inclusiv adresa IP, sau alte informații generate automat, cum ar fi informațiile colectate și transmise de un modul cookie. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind articolul 57 din TFUE(15), există o remunerație în sensul tratatului și în cazul în care furnizorul serviciului este plătit de un terț, și nu de către destinatarul serviciului. Noțiunea de remunerație ar trebui, prin urmare, să includă și situațiile în care utilizatorul final este expus anunțurilor publicitare, ca o condiție pentru acordarea accesului la serviciu sau situațiile în care furnizorul serviciului stabilește un echivalent monetar pentru datele cu caracter personal pe care le-a colectat.

(17)  Serviciile de comunicații interpersonale sunt servicii care permit schimbul interpersonal și interactiv de informații, acoperind servicii cum ar fi apelurile de voce tradiționale dintre două persoane, dar și toate tipurile de e-mail, servicii de mesagerie sau discuții de grup. Serviciile de comunicații interpersonale acoperă numai comunicațiile dintre un număr finit, și anume un număr care nu este potențial nelimitat, de persoane fizice care este determinat de către expeditorul comunicării. Comunicațiile care implică persoane juridice ar trebui să se încadreze în domeniul de aplicare al definiției în cazul în care persoanele fizice acționează în numele respectivelor persoane juridice sau sunt implicate cel puțin într-o parte a comunicării. Comunicarea interactivă implică faptul că serviciul permite destinatarului informației să răspundă. Serviciile care nu îndeplinesc aceste cerințe, cum ar fi radiodifuziunea liniară, serviciile video la cerere, site-urile internet, rețelele sociale, blogurile sau schimburile de informații între mașini, nu ar trebui să fie considerate servicii de comunicații interpersonale. În circumstanțe excepționale, un serviciu nu ar trebui să fie considerat ca fiind un serviciu de comunicații interpersonale dacă funcționalitatea de comunicare interpersonală și interactivă este o caracteristică pur auxiliară unui alt serviciu și, din motive tehnice obiective, nu poate fi utilizată fără respectivul serviciu principal și integrarea sa nu este un mijloc de a eluda aplicabilitatea normelor care reglementează serviciile de comunicații electronice. Un exemplu de astfel de excepție ar putea fi, în principiu, un canal de comunicare în cadrul jocurilor online, în funcție de caracteristicile funcționalității de comunicare a serviciului în cauză.

(18)  Serviciile de comunicații interpersonale care folosesc numere dintr-un plan național și internațional de numerotație telefonică se conectează la rețeaua publică comutată de telefonie (cu comutare de pachete sau de circuite). Aceste servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere includ atât serviciile în care numerele utilizatorilor finali se atribuie în scopul asigurării conectivității cap la cap (end-to-end), cât și serviciile care le permit utilizatorilor finali să intre în contact cu persoanele cărora li s-au atribuit numerele respective. Simpla utilizare a unui număr ca element de identificare nu ar trebui să fie considerată ca fiind echivalentă cu utilizarea unui număr pentru conectare la rețeaua publică comutată de telefonie și nu ar trebui, prin urmare, să fie considerată în sine suficientă pentru a încadra un serviciu în categoria „serviciu de comunicații interpersonale bazat pe numere”. În plus, în cazul în care serviciul furnizat nu se bazează pe propria infrastructură și, prin urmare, nu are un control substanțial asupra rețelei utilizate pentru a permite comunicarea, utilizarea numărului ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare în mod diferit, întrucât obligațiile nu ar fi proporționale cu capacitatea lor de a furniza o anumită calitate a serviciului; serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar trebui să fie supuse unor obligații numai în cazul în care interese publice impun aplicarea unor obligații de reglementare specifice tuturor tipurilor de servicii de comunicații interpersonale, indiferent dacă acestea utilizează sau nu numere pentru furnizarea serviciilor lor. Este justificat să se trateze într-un mod diferit serviciile de comunicații interpersonale bazate pe numere deoarece acestea participă la un ecosistem interoperabil asigurat la nivel public și, prin urmare, beneficiază, de asemenea, de ecosistemul respectiv.

(19)  Punctul terminus al rețelei reprezintă limita, în scopuri de reglementare, dintre cadrul de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice și reglementarea aplicabilă echipamentului terminal de telecomunicații. Definirea locului în care se află punctul terminus al rețelei este responsabilitatea autorității naționale de reglementare. În lumina practicii autorităților naționale de reglementare și având în vedere gama variată de topologii fixe și fără fir, Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice („OAREC”) ar trebui, în strânsă cooperare cu Comisia, să adopte orientări privind modul de identificare a punctului terminus al rețelei, în conformitate cu prezenta directivă, în diverse circumstanțe concrete.

(20)  Evoluția tehnică le permite utilizatorilor finali să aibă acces la serviciile de urgență nu numai prin apeluri de voce, ci și prin alte servicii de comunicații interpersonale. Prin urmare, ar trebui ca noțiunea de comunicație de urgență să acopere toate serviciile de comunicații interpersonale care permit un astfel de acces la serviciile de urgență. Această noțiune se bazează pe elementele sistemului de urgență deja prevăzute în legislația Uniunii, și anume „centrul de preluare a apelurilor de urgență” („PSAP”)(16) și „cel mai adecvat PSAP”, și pe „serviciile de urgență”(17).

(21)  Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să își bazeze activitatea pe un set de obiective și principii armonizate și, după caz, să își coordoneze acțiunile cu autoritățile din alte state membre și cu OAREC în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului cadru de reglementare.

(22)  Activitățile autorităților competente instituite în temeiul prezentei directive contribuie la punerea în practică a unor politici mai cuprinzătoare în domeniile culturii, ocupării forței de muncă, mediului, coeziunii sociale și amenajării teritoriului.

(23)  ▌Cadrul ar trebui, pe lângă cele trei obiective principale existente referitoare la promovarea concurenței, a pieței interne și a intereselor utilizatorilor finali, să urmărească un obiectiv suplimentar ▌, definit din perspectiva rezultatelor: accesul la scară largă la rețelele de foarte mare capacitate ▌și adoptarea acestora în beneficiul tuturor cetățenilor și întreprinderilor din Uniune. Alături de obiectivele generale existente, acest lucru va sprijini dezvoltarea economiei Uniunii și, în special, a industriei sale, pe baza unor prețuri și a unei posibilități de alegere rezonabile, a unei concurențe efective și loiale, a inovării deschise, a utilizării eficiente a spectrului, a unor norme comune și a unor abordări previzibile în materie de reglementare în cadrul pieței interne și a normelor sectoriale necesare pentru a se asigura protecția intereselor cetățenilor. În ceea ce privește statele membre, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente și părțile interesate, acest obiectiv în materie de conectivitate înseamnă, pe de o parte, eforturi care vizează implementarea, într-o zonă dată, de rețele și servicii de cea mai mare capacitate, care sunt sustenabile din punct de vedere economic și, pe de altă parte, eforturi care vizează coeziunea teritorială, în sensul convergenței capacităților disponibile în zone diferite. Progresele înregistrate în direcția realizării obiectivelor generale ale prezentei directive ar trebui susținute de un sistem robust de evaluare continuă și de analiză comparativă a statelor membre în ceea ce privește disponibilitatea conectivității de foarte mare capacitate în toate domeniile ce reprezintă motoare socioeconomice majore, cum ar fi școlile, nodurile de transport și principalii furnizori de servicii publice, precum și în întreprinderile foarte digitalizate, acoperire 5G neîntreruptă pentru zonele urbane și principalele căi de transport terestre și disponibilitatea unor rețele de comunicații electronice care să fie capabile să furnizeze cel puțin 100 Mbps și care să poată fi imediat crescute la viteze gigabit pentru toate gospodăriile din fiecare stat membru. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte prompt orientări de politică detaliate, prin care să stabilească metode și criterii concrete și cuantificabile pentru evaluarea comparativă a eficacității măsurilor adoptate de statele membre în vederea atingerii acestor obiective și pentru a identifica cele mai bune practici, precum și să prevadă o evaluare anuală calitativă și cantitativă a progreselor înregistrate în fiecare stat membru.

(24)  Principiul conform căruia statele membre ar trebui să aplice dreptul UE într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, și anume ca o autoritate națională de reglementare sau altă autoritate competentă să nu impună constrângeri și să nu facă discriminări în favoarea utilizării unui anumit tip de tehnologie, nu împiedică luarea unor măsuri proporționale pentru promovarea anumitor servicii specifice, atunci când acest lucru este justificat în vederea îndeplinirii obiectivelor cadrului de reglementare, un exemplu fiind utilizarea televiziunii digitale ca mijloc de creștere a eficienței spectrului. De asemenea, acest principiu nu exclude luarea în considerare a diferitelor caracteristici fizice și arhitecturale ale rețelelor de comunicații electronice relevante pentru alte obiective ale cadrului.

(25)  Atât investițiile eficiente, cât și concurența ar trebui încurajate în tandem, în vederea sporirii creșterii economice, a inovării și a opțiunilor pentru consumatori.

(26)  Concurența poate fi încurajată cel mai bine prin investiții la un nivel eficient din punct de vedere economic în infrastructuri noi și existente, completate de reglementări, dacă este necesar, în vederea realizării unei concurențe eficace în sectorul serviciilor cu amănuntul. Un nivel eficient de concurență la nivelul infrastructurii reprezintă gradul în care se poate construi o infrastructură de același tip astfel încât investitorii se pot aștepta în mod rezonabil să obțină o rentabilitate echitabilă, în funcție de estimările rezonabile ale evoluției cotelor de piață.

(27)  Este necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiții în noi rețele de foarte mare capacitate, care să susțină inovațiile cu privire la serviciile de internet bogate în conținut și să consolideze competitivitatea Uniunii Europene la nivel internațional. Astfel de rețele au un potențial enorm de a aduce beneficii consumatorilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană. Prin urmare, este esențial să se promoveze investițiile durabile în dezvoltarea acestor noi rețele, garantând totodată concurența, având în vedere că există în continuare blocaje și bariere fizice la nivelul infrastructurii, și sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile și consecvente.

(28)  Se urmărește reducerea treptată a reglementărilor ex ante specifice sectorului, pe măsură ce se dezvoltă concurența pe piață și, în cele din urmă, reglementarea comunicațiilor electronice doar prin dreptul concurenței. Ținând seama de faptul că piețele comunicațiilor electronice au demonstrat o dinamică puternică în materie de concurență în ultimii ani, este esențial ca obligațiile de reglementare ex ante să fie impuse numai atunci când nu există concurență efectivă și sustenabilă pe piețele ▌ în cauză. Obiectivul intervenției de reglementare ex ante este de a genera beneficii pentru utilizatorii finali prin transformarea piețelor cu amănuntul în piețe efectiv competitive în mod sustenabil. În acest scop, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ia în considerare interesele consumatorilor și ale utilizatorilor finali, independent de piața pe care sunt impuse obligațiile de reglementare, și să examineze dacă o obligație impusă pe o piață angro are ca efect și promovarea intereselor consumatorilor și ale utilizatorilor finali pe o piață cu amănuntul care nu este considerată susceptibilă de a fi supusă reglementării ex ante. Obligațiile de la nivelul pieței angro ar trebui să fie impuse atunci când una sau mai multe piețe cu amănuntul nu au perspective de a deveni cu adevărat competitive în absența acestor obligații. Este probabil ca autoritățile naționale de reglementare, prin procesul de analiză a pieței, să fie treptat în măsură să constate că piețele cu amănuntul sunt competitive chiar și în absența reglementării de pe piețele angro, în special ținând seama de îmbunătățirile preconizate în ceea ce privește inovarea și concurența. Într-o astfel de situație, autoritatea națională de reglementare ar trebui să concluzioneze că reglementarea nu mai este necesară la nivelul piețelor angro și să evalueze piața angro relevantă în vederea retragerii reglementării ex ante. În acest sens, ar trebui să țină seama de toate efectele de pârghie dintre piețele angro și piețele cu amănuntul conexe, ceea ce ar putea impune eliminarea barierelor de intrare de la nivelul infrastructurii în scopul asigurării concurenței pe termen lung pe piețele cu amănuntul.

(29)  Comunicațiile electronice devin esențiale pentru un număr tot mai mare de sectoare. Internetul obiectelor este o ilustrare a modului în care transmiterea semnalelor radio care stă la baza comunicațiilor electronice continuă să evolueze și să modeleze realitatea socială și comercială. Pentru a valorifica la maximum aceste evoluții, introducerea și integrarea noilor tehnologii și aplicații de comunicații fără fir în gestionarea spectrului sunt esențiale. Dat fiind faptul că alte tehnologii și aplicații care se bazează pe spectru fac, de asemenea, obiectul unei cereri tot mai mari și pot fi îmbunătățite prin integrarea comunicațiilor electronice sau prin combinarea cu acestea, gestionarea spectrului ar trebui să adopte, în cazurile în care acest lucru este oportun, o abordare transsectorială pentru a îmbunătăți eficiența utilizării spectrului.

(30)  Planificarea strategică, coordonarea și, după caz, armonizarea la nivelul Uniunii pot contribui la asigurarea faptului că utilizatorii spectrului profită pe deplin de avantajele oferite de piața internă, precum și a faptului că interesele Uniunii pot fi apărate în mod eficient la nivel mondial. În acest scop, dacă este cazul, pot fi adoptate programe legislative multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, primul fiind definit în Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului(18), care să stabilească orientările și obiectivele în materie de politică pentru planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului radio în cadrul Uniunii. Aceste orientări și obiective în materie de politică pot face referire la disponibilitatea și utilizarea în mod eficient a spectrului radio necesar pentru instituirea și funcționarea pieței interne, în conformitate cu prezenta directivă.

(31)   Frontierele naționale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea nejustificată a politicilor naționale în materie de gestionare a spectrului radio, inclusiv condițiile diferite nejustificate privind accesul la spectrul radio și utilizarea acestuia în funcție de tipul de operator, poate duce la costuri sporite și la pierderea oportunităților de pe piață pentru utilizatorii spectrului. Acest lucru poate să încetinească inovarea , să limiteze investițiile, să reducă economiile de scară pentru producători și operatori, precum și să creeze tensiuni între deținătorii de drepturi și discrepanțe în ceea ce privește costul accesului la spectru. Această fragmentare poate avea ca rezultat, la nivel global, denaturarea funcționării pieței interne și prejudicierea consumatorilor și a economiei în ansamblu.

(32)  Dispozițiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă ar trebui să fie conforme cu activitățile organizațiilor internaționale și regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) și Conferința europeană a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă și armonizarea utilizării spectrului în întreaga Uniune și între statele membre și alți membri ai UIT.

(33)  În conformitate cu principiul separării funcțiilor de reglementare de cele operaționale, statele membre ar trebui să garanteze independența autorității naționale de reglementare și a altor autorități competente în vederea asigurării imparțialității deciziilor lor. Această cerință de independență nu aduce atingere autonomiei instituționale, nici obligațiilor constituționale ale statelor membre sau principiului neutralității, prevăzut la articolul 295 din tratat, privind normele de reglementare a regimului proprietății care se aplică în statele membre. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să beneficieze de toate resursele necesare, în termeni de personal, competențe și mijloace financiare, pentru a-și îndeplini sarcinile.

(34)  Este necesar să se stabilească o listă a sarcinilor pe care statele membre nu le pot atribui decât organismelor pe care le desemnează ca autorități naționale de reglementare ale căror independență politică și capacitate de reglementare sunt garantate, spre deosebire de alte sarcini de reglementare pe care le pot atribui fie autorităților naționale de reglementare, fie altor autorități competente. Prin urmare, atunci când prezenta directivă prevede că un stat membru ar trebui să atribuie o sarcină sau să împuternicească o autoritate competentă, statul membru poate aloca sarcina fie unei autorități naționale de reglementare, fie altei autorități competente.

(35)  Independența autorităților naționale de reglementare a fost întărită în cadrul revizuirii din 2009 pentru a asigura o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare și pentru a spori autoritatea și gradul de previzibilitate al deciziilor lor. În acest scop, au trebuit să fie prevăzute dispoziții exprese în dreptul național pentru a se asigura faptul că, în exercitarea atribuțiilor sale, o autoritate națională de reglementare este protejată de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt înaintate. O astfel de influență din exterior face ca un organism național legislativ să fie nepotrivit pentru a acționa în calitate de autoritate națională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. În acest scop, au trebuit să fie stabilite în prealabil norme privind motivele revocării din funcție a șefului autorității naționale de reglementare pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de neutralitatea respectivului organism și de faptul că acesta ar putea fi influențat de factorii externi. Pentru a evita revocările din funcție arbitrare, membrul revocat din funcție ar trebui să aibă dreptul de a solicita ca instanțele competente să verifice existența unui motiv întemeiat de revocare din funcție, din rândul celor prevăzute în prezenta directivă. O astfel de revocare din funcție ar trebui să se refere numai la calificările personale sau profesionale ale șefului ori ale membrului în cauză. Este important ca autoritățile naționale de reglementare să aibă propriul lor buget pentru a putea, în special, să recruteze personal calificat în număr suficient. Pentru garantarea transparenței, acest buget ar trebui publicat anual. În limitele bugetului lor, acestea ar trebui să beneficieze de autonomie în ceea ce privește gestionarea resurselor lor, umane și financiare. În vederea garantării imparțialității, statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra întreprinderilor care contribuie la bugetul autorității naționale de reglementare sau al altor autorități competente prin intermediul taxelor administrative ar trebui să se asigure că există o separare structurală efectivă între activitățile legate de exercitarea dreptului de proprietate sau de control și exercitarea controlului asupra bugetului.

(36)  Este necesar să se întărească și mai mult independența autorităților naționale de reglementare pentru a se asigura faptul că șefii și membrii acestora nu sunt influențați de presiuni externe, prin impunerea unor calificări minime pentru numire și o durată minimă a mandatului lor. De asemenea, limitarea posibilității de reînnoire a mandatului mai mult de o singură dată și cerința privind un sistem de rotație corespunzător pentru consiliu și personalul de conducere de nivel superior ar permite eliminarea riscului de deturnare a dispozițiilor legale, asigurarea continuității și consolidarea independenței. În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că autoritățile naționale de reglementare sunt distincte din punct de vedere juridic și independente din punct de vedere funcțional față de sector și de guvern, prin faptul că nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei entități, își desfășoară activitatea transparent și responsabil, în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul național și dispun de suficiente competențe.

(37)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie răspunzătoare pentru modul în care își îndeplinesc sarcinile și să aibă obligația de a raporta cu privire la acesta. Obligația respectivă ar trebui să ia forma unei obligații de raportare anuală, mai degrabă decât a unor cerințe de raportare ad-hoc, care, în cazul în care sunt disproporționate, le-ar putea limita independența sau le-ar putea împiedica în obstrucționa în îndeplinirea sarcinilor care le revin. Într-adevăr, în conformitate cu jurisprudența recentă(19), obligațiile de raportare exhaustive sau necondiționate pot afecta în mod indirect independența unei autorități.

(38)  Statele membre ar trebui să notifice Comisiei denumirea autorității de reglementare naționale și a altor autorități competente. În ceea ce privește autoritățile competente pentru acordarea drepturilor de trecere, cerința de notificare poate fi îndeplinită prin menționarea punctului de informare unic instituit în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(20).

(39)  Ar trebui să se utilizeze cel mai puțin oneros sistem de autorizare posibil pentru a permite furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, pentru a stimula dezvoltarea de noi servicii de comunicații și de rețele și servicii de comunicații paneuropene și pentru a le permite furnizorilor de servicii și consumatorilor să beneficieze de economiile de scară ale pieței unice.

(40)  Pentru furnizorii de servicii și utilizatorii finali, beneficiile pieței unice pot fi obținute cel mai bine prin autorizarea generală a rețelelor de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice ▌, fără a fi necesară vreo decizie explicită sau vreun act administrativ emis de autoritatea națională de reglementare.

(40a)  Orice cerințe procedurale ar trebui să se limiteze la o notificare unică cu titlu declarativ. Atunci când statele membre solicită să primească o notificare din partea furnizorilor de rețele sau de servicii de comunicații electronice la începerea activității lor, respectiva notificare ar trebui să fie înaintată OAREC care îndeplinește funcția de punct de contact unic. Notificarea respectivă nu ar trebui să genereze costuri administrative pentru furnizori și ar putea fi pusă la dispoziție prin intermediul unui punct de intrare pe site-ul de internet al OAREC. OAREC ar trebui să transmită în timp util notificările autorității naționale de reglementare în toate statele membre care solicită notificarea și în care furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice intenționează să pună la dispoziție rețele sau servicii de comunicații electronice. Statele membre pot solicita, de asemenea, să se facă dovada faptului că OAREC i s-a înaintat notificarea prin prezentarea unei confirmări de primire recunoscută legal, poștală sau electronică. O astfel de confirmare nu ar trebui în nici un caz să constea într-un act administrativ emis de autoritatea națională de reglementare sau de orice altă autoritate și nici să necesite un astfel de act.

(41)  Notificarea înaintată OAREC ar trebui să constea într-o simplă declarație a intenției furnizorului de a începe să pună la dispoziție rețele și servicii de comunicații electronice. Unui furnizor i se poate solicita ca această declarație să fie însoțită exclusiv de informațiile prevăzute la articolul 12 din prezenta directivă, acestea fiind informațiile minime necesare pentru a facilita o punere în aplicare coerentă a prezentei directive, precum și pentru a oferi cele mai relevante cunoștințe de piață către OAREC și autoritățile naționale de reglementare. Statele membre nu ar trebui să impună cerințe de notificare suplimentare sau separate.

(42)  Un furnizor de servicii de comunicații electronice ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de regimul de autorizare generală.

(43)  La acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio, a numerelor sau a drepturilor de a instala infrastructură, autoritățile competente ar trebui să informeze întreprinderile cărora le acordă aceste drepturi cu privire la condițiile pertinente.

(44)  Autorizațiile generale ar trebui să includă numai condițiile specifice sectorului de comunicații electronice. Acestea nu ar trebui să facă obiectul condițiilor aplicabile deja în temeiul legislației interne existente, în special în ceea ce privește protecția consumatorilor, care nu este specifică sectorului comunicațiilor și nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor din contractele cu consumatorii, încheiate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului. De exemplu, autoritățile naționale de reglementare pot informa operatorii ▌cu privire la cerințele aplicabile în materie de mediu și de planificare urbană și regională.

(45)  Condițiile care pot însoți autorizațiile generale ar trebui să cuprindă condițiile specifice care reglementează accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap și nevoia ca autoritățile publice și serviciile de urgență să comunice între ele și cu publicul larg înainte de dezastre majore, în timpul acestora și după ele.

(46)  Este necesar ca drepturile și obligațiile întreprinderilor reglementate prin autorizații generale să fie incluse în mod explicit în acestea, pentru a garanta condiții de concurență echitabile pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a facilita negocierea transfrontalieră a interconectării între rețelele de comunicații publice.

(47)  Autorizația generală dă dreptul furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice să negocieze interconectarea în conformitate cu condițiile prezentei directive. Furnizorii de rețele și de servicii de comunicații electronice altele decât cele către public pot negocia interconectarea în termeni comerciali.

(47a)  Furnizorii de servicii de comunicații electronice care operează în mai multe state membre se supun în continuare unor norme, cerințe și obligații de raportare diferite, în pofida faptului că au libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice oriunde în Uniune, fapt care împiedică dezvoltarea și creșterea pieței interne a comunicațiilor electronice. Prin urmare, în cazul în care își are sediul principal în Uniune, un astfel de furnizor ar trebui să aibă posibilitatea de a intra sub incidența unei singure autorizații generale acordate de către statul membru în care își are sediul principal în Uniune. OAREC ar trebui să faciliteze coordonarea și schimbul de informații. Poate fi necesar în continuare ca furnizorii de servicii de comunicații electronice să obțină autorizații specifice pentru drepturile de a utiliza numere și spectrul radio și pentru drepturile de a instala infrastructuri.

(47b)  Aceste autorizații sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne, cu scopul de a evita stimulente pentru ca furnizorii să încerce să obțină o situație juridică mai favorabilă în detrimentul utilizatorilor finali (prin practici frauduloase sau abuzive de căutare a instanței celei mai favorabile). Prin urmare, locul în care se află sediul principal în Uniune ar trebui să reflecte locația centrală în care furnizorul își are sediul efectiv, unde își adoptă deciziile comerciale strategice și își desfășoară activitățile substanțiale direct legate de furnizarea de servicii de comunicații electronice în Uniune.

(48)  În cazul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice care nu sunt furnizate publicului, se recomandă impunerea unor condiții mai puțin numeroase și mai puțin stricte decât cele care sunt justificate în cazul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice furnizate publicului.

(49)  Obligațiile specifice care pot fi impuse furnizorilor de rețele de comunicații electronice și de servicii de comunicații electronice ▌în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere puterea lor semnificativă pe piață, astfel cum este definită în prezenta directivă, ar trebui să fie impuse separat de drepturile și obligațiile generale în temeiul autorizației generale.

(50)  Furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice pot avea nevoie de o confirmare a drepturilor lor referitoare la interconectare și la drepturile de trecere prevăzute de autorizația generală, în special în vederea facilitării negocierilor cu alte niveluri, regionale sau locale, ale administrației sau cu furnizorii de servicii din alte state membre. În acest sens, OAREC, care primește notificarea privind furnizarea de rețele sau servicii de comunicații publice ori private, ar trebui să furnizeze întreprinderilor declarații corespunzătoare, ▌ca răspuns automat la o notificare efectuată conform autorizației generale. Aceste declarații nu ar trebui să reprezinte drepturi în sine, iar drepturile prevăzute în cadrul autorizației generale sau drepturile de utilizare sau exercitarea acestor drepturi nu ar trebui să depindă de o declarație.

(51)  Furnizorilor de servicii de comunicații electronice le pot fi impuse taxe administrative în vederea finanțării activităților autorității naționale de reglementare sau ale altei autorități competente în domeniul gestionării sistemului de autorizare și al acordării drepturilor de utilizare. Aceste taxe ar trebui limitate la acoperirea costurilor administrative efective aferente activităților în cauză. În acest sens, ar trebui să se asigure transparența în ceea ce privește veniturile și cheltuielile autorităților naționale de reglementare și ale altor autorități competente prin intermediul unui raport anual privind valoarea totală a taxelor colectate și a costurilor administrative suportate. Astfel, întreprinderile vor putea verifica dacă taxele și costurile administrative sunt echilibrate.

(52)  Regimul taxelor administrative nu ar trebui să denatureze concurența sau să creeze bariere în calea intrării pe piață. În cazul în care există un sistem de autorizare generală, costurile administrative, respectiv taxele administrative, vor putea fi percepute de la întreprinderile individuale numai pentru acordarea drepturilor de utilizare a numerelor, a spectrului radio și a drepturilor de instalare a infrastructurii. Toate taxele administrative aplicabile ar trebui să fie conforme cu principiile care reglementează sistemul de autorizare generală. Un exemplu de alternativă corectă, simplă și transparentă pentru aceste criterii de alocare a taxelor ar putea fi o schemă de distribuție bazată pe cifra de afaceri. În cazul în care taxele administrative sunt foarte scăzute, cheltuielile forfetare sau taxele care combină o bază forfetară cu elemente legate de cifra de afaceri ar putea, de asemenea, să fie adecvate. În măsura în care sistemul de autorizare generală se extinde la întreprinderile cu cote de piață foarte mici, cum ar fi furnizorii de rețele comunitare, sau la furnizorii de servicii al căror model de afaceri generează venituri foarte limitate chiar și în cazul unei pătrunderi semnificative pe piață din perspectiva volumului, statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea de a institui un prag de minimis adecvat pentru impunerea de taxe administrative.

(53)  Statele membre pot fi nevoite să modifice drepturile, condițiile, procedurile, taxele și redevențele legate de autorizațiile generale și de drepturile de utilizare, în cazul în care acest lucru se justifică în mod obiectiv. Aceste modificări ar trebui să fie notificate în mod corespunzător în timp util tuturor părților interesate, acordându-le posibilitatea adecvată de a-și exprima opinia cu privire la orice astfel de modificări. Ținând seama de nevoia de a se asigura securitatea juridică și de a se promova previzibilitatea în materie de reglementare, orice limitare sau retragere a drepturilor existente de utilizare a spectrului radio sau de instalare de infrastructură ar trebui să facă obiectul unor proceduri previzibile și transparente; prin urmare, cerințe mai stricte sau un mecanism de notificare ar putea fi impuse în cazul în care drepturile de utilizare au fost alocate în temeiul unor proceduri competitive sau comparative. În plus, în cazul drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio, drepturile și condițiile acestor licențe ar trebui modificate numai după consultarea prealabilă a titularului dreptului. Deoarece restricțiile sau retragerile autorizațiilor generale sau ale drepturilor pot avea consecințe semnificative pentru titularii acestora, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă deosebită grijă și să evalueze înainte de adoptarea unor astfel de măsuri potențiale efecte nocive ale acestora. Procedurile inutile ar trebui evitate în cazul unor modificări minore ale drepturilor existente de instalare de infrastructuri sau de utilizare a spectrului, atunci când astfel de modificări nu afectează interesele părților terțe. Efectuarea unei modificări în ceea ce privește utilizarea spectrului ca urmare a aplicării principiilor neutralității tehnologice și a serviciului nu ar trebui să fie considerată o justificare suficientă pentru retragerea drepturilor, deoarece nu constituie acordarea unui drept nou.

(54)  Modificările minore aduse drepturilor și obligațiilor sunt acele modificări care sunt în principal administrative, care nu aduc modificări de substanță autorizațiilor generale și drepturilor individuale de utilizare și care, prin urmare, nu pot aduce avantaje comparative celorlalte întreprinderi.

(55)  Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente trebuie să colecteze informații de la actorii de pe piață pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficient. Poate fi, de asemenea, necesar ca respectivele informații să fie colectate în numele Comisiei sau al OAREC, pentru ca acestea să își poată îndeplini obligațiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Cererile de informații ar trebui să fie proporționale și să nu impună întreprinderilor o sarcină nejustificată. Informațiile colectate de autoritățile naționale de reglementare și de alte autorități competente ar trebui să fie accesibile publicului, cu excepția cazului în care acestea sunt confidențiale în conformitate cu normele naționale privind accesul publicului la informații și sub rezerva dreptului Uniunii și a dreptului național privind secretul comercial.

(56)  În scopul asigurării îndeplinirii efective a atribuțiilor de reglementare ale autorităților naționale de reglementare, datele pe care acestea le colectează ar trebui să cuprindă date contabile privind piețele cu amănuntul care sunt conexe piețelor angro în care un operator are o putere semnificativă pe piață și ca atare sunt reglementate de autoritatea națională de reglementare. Datele ar trebui să cuprindă și informații care să permită autorității naționale de reglementare să evalueze conformitatea cu condițiile aferente drepturilor de utilizare, impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor planificate aduse topologiei rețelei asupra dezvoltării concurenței sau asupra produselor angro puse la dispoziția altor părți. Informațiile privind respectarea obligațiilor în materie de acoperire aferente drepturilor de utilizare a spectrului radio sunt esențiale pentru a asigura caracterul complet al anchetelor geografice efectuate de autoritățile naționale de reglementare cu privire la implementarea rețelelor. În acest sens, autoritățile respective ar trebui să fie în măsură să solicite ca informațiile să fie furnizate la nivel local dezagregat cu o granularitate adecvată pentru efectuarea unei anchete geografice privind rețelele.

(57)  Pentru a ușura obligațiile furnizorilor de rețele și servicii de a raporta și de a comunica informații , autorității competente în cauză, astfel de obligații ar trebui să fie proporționale, să fie justificate în mod obiectiv și să se limiteze la strictul necesar. În special, ar trebui să se evite duplicarea cererilor de informații din partea autorității competente și a OAREC și prezentarea, în mod sistematic și periodic, de dovezi privind respectarea tuturor condițiilor din cadrul unei autorizații generale sau a unui drept de utilizare. Obligațiile de raportare și de informare pentru furnizorii de servicii de comunicații electronice care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, în cazul în care furnizorul își are sediul principal în Uniune și intră sub incidența autorizației generale a statului membru în care își are sediul principal, ar trebui să fie coordonate de către statul membru respectiv, fără a aduce atingere cererii de informații referitoare la acordarea drepturilor de utilizare pentru numere, spectrul radio și pentru drepturile de a instala infrastructuri. OAREC ar trebui să faciliteze libera circulație a informațiilor între statele membre în cauză. Astfel de informații ar trebui cerute într-un format comun și standardizat furnizat de OAREC. Întreprinderile ar trebui să cunoască utilizarea preconizată a informațiilor solicitate. Accesul pe piață nu ar trebui să fie condiționat de furnizarea de informații. În scopuri statistice, furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice li se poate cere să transmită o notificare în momentul în care își încetează activitatea.

(58)  Nu ar trebui să fie afectate obligațiile statelor membre de a furniza informații în vederea apărării intereselor Uniunii în temeiul acordurilor internaționale și nici obligațiile de raportare prevăzute de legislația care nu este specifică sectorului comunicațiilor electronice, precum dreptul concurenței.

(59)  Se poate face schimb de informații considerate confidențiale de către o autoritate competentă, în conformitate cu normele Uniunii și cele naționale privind secretul comercial și protecția datelor cu caracter personal, cu Comisia, cu alte autorități naționale de reglementare și cu OAREC în cazul în care acest schimb este necesar pentru aplicarea dispozițiilor prezentei directive. Schimbul de informații trebuie limitat la ceea ce este relevant și proporțional scopului unui astfel de schimb.

(60)  Rețelele de comunicații electronice în bandă largă devin din ce în ce mai diverse din perspectiva tehnologiei, a topologiei, a mediului utilizat și al proprietății; prin urmare, intervenția în materie de reglementare trebuie să se bazeze pe informații detaliate cu privire la implementarea rețelelor pentru a fi eficace și pentru a viza zonele în care este necesară. Aceste informații sunt esențiale în scopul de a promova investițiile, de a crește gradul de conectivitate în întreaga Uniune și de a furniza informații tuturor autorităților relevante și cetățenilor. Acestea ar trebui să includă anchete privind atât implementarea rețelelor de foarte mare capacitate, cât și actualizările sau prelungirile semnificative ale rețelelor de cupru existente sau ale altor rețele existente care ar putea să nu corespundă caracteristicilor în materie de performanță ale rețelelor de foarte mare capacitate în toate privințele, cum ar fi instalarea de fibră optică până la cutiile de distribuție, cuplată cu tehnologii active, cum ar fi vectorizarea. Nivelul de detaliere și granularitatea teritorială a informațiilor pe care autoritățile naționale de reglementare ar trebui să le colecteze ar trebui să țină seama de obiectivul specific în materie de reglementare și ar trebui să fie adecvate scopurilor în materie de reglementare pe care le servesc. Prin urmare, dimensiunea unității teritoriale va varia, de asemenea, de la un stat membru la altul, în funcție de nevoile în materie de reglementare aferente circumstanțelor naționale specifice și în funcție de disponibilitatea datelor locale. Este improbabil ca nivelul 3 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (NUTS) să fie o unitate teritorială suficient de mică în majoritatea cazurilor. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de orientările OAREC privind cele mai bune practici pentru a îndeplini o astfel de sarcină și orientările respective se vor putea baza pe experiența dobândită de autoritățile naționale de reglementare în efectuarea anchetelor geografice referitoare la implementarea rețelelor. Fără a aduce atingere cerințelor în materie de confidențialitate, autoritățile naționale de reglementare ar trebui ca, în cazul în care informațiile colectate în cadrul respectivelor anchete nu sunt deja disponibile pe piață, să le pună la dispoziție într-un format de date deschis și fără restricții de reutilizare și ar trebui să pună la dispoziția utilizatorilor finali instrumente în materie de calitate a serviciului pentru a contribui la îmbunătățirea gradului de informare a acestora cu privire la serviciile disponibile în materie de conectivitate. În cazul în care consideră că este oportun, autoritățile naționale de reglementare pot, de asemenea, să colecteze informațiile publice disponibile privind planurile de a instala rețele de foarte mare capacitate. În procesul de colectare a informațiilor respective, toate autoritățile implicate ar trebui să respecte principiul confidențialității și ar trebui să evite să cauzeze operatorilor dezavantaje competitive.

(61)  Reducerea decalajului digital din Uniune este esențială pentru a permite tuturor cetățenilor Uniunii să aibă acces la internet și la servicii digitale de ultimă generație. În acest sens, în cazul anumitor zone de excludere digitală bine definite, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a organiza o invitație de exprimare a interesului pentru a identifica întreprinderile care doresc să investească în rețelele de foarte mare capacitate. În vederea asigurării unor condiții previzibile în materie de investiții, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să facă schimb de informații cu întreprinderile care își exprimă interesul în ceea ce privește implementarea rețelelor de foarte mare viteză referitor la eventuala efectuare▌ în zona respectivă, a unor actualizări ale altor tipuri de rețele, inclusiv ale celor cu o viteză de descărcare mai mică de 100 Mbps.

(62)  Este important ca autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente să consulte toate părțile interesate cu privire la deciziile propuse, să le acorde suficient timp, în funcție de complexitatea chestiunii, pentru a prezenta observații și să țină seama de observațiile acestora înainte de adoptarea unei decizii finale. Pentru a se asigura faptul că deciziile luate la nivel național nu au efecte nefavorabile asupra pieței unice sau asupra altor obiective ale tratatului, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să notifice Comisiei și altor autorități naționale de reglementare anumite proiecte de decizii pentru a le oferi ocazia de a prezenta observații. Este oportun ca autoritățile naționale de reglementare să consulte părțile interesate cu privire la toate proiectele de măsuri care au un efect asupra comerțului dintre statele membre. Cazurile în care se aplică procedurile prevăzute la articolele 24 și 34 sunt definite în prezenta directivă.

(63)  Pentru a promova în mod corespunzător interesele cetățenilor, statele membre ar trebui să pună bazele unui mecanism de consultare corespunzător. Un astfel de mecanism ar putea lua forma unui organism care, independent de autoritățile naționale de reglementare și de furnizorii de servicii, ar efectua cercetări cu privire la aspecte legate de consumatori, precum comportamentul consumatorului și mecanismele de schimbare a furnizorilor, și care și-ar desfășura activitatea într-o manieră transparentă și ar contribui la mecanismele actuale de consultare a părților interesate. În plus, ar putea fi instituit un mecanism care să permită cooperarea corespunzătoare cu privire la chestiunile legate de promovarea conținutului legal. Orice proceduri de cooperare convenite în temeiul unui astfel de mecanism nu ar trebui, cu toate acestea, să permită supravegherea sistematică a utilizării internetului.

(64)  În cazul unui litigiu între întreprinderi din același stat membru într-un domeniu reglementat de prezenta directivă, de exemplu cu privire la obligațiile de acces și interconectare sau la mijloacele de transfer al listelor de utilizatori finali, ar trebui ca o parte lezată care a negociat cu bună credință, dar nu a reușit să ajungă la un acord, să se poată adresa autorității naționale de reglementare pentru soluționarea litigiului. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune o soluție părților. Intervenția unei autorități naționale de reglementare în soluționarea unui litigiu între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice într-un stat membru ar trebui să vizeze asigurarea conformității cu obligațiile care decurg din prezenta directivă.

(65)  Pe lângă dreptul la o cale de atac acordat în temeiul dreptului național sau al Uniunii, trebuie să existe o procedură simplă care să fie inițiată la cererea oricărei părți la un litigiu pentru soluționarea litigiilor transfrontaliere dintre întreprinderi care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele sau servicii de comunicații electronice în mai multe state membre.

(66)  O sarcină importantă care revine OAREC este adoptarea de decizii privind litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, prin urmare, să implementeze decizia luată de OAREC în cadrul măsurilor lor de impunere a oricărei obligații asupra unei întreprinderi sau care soluționează în alt mod litigiul în astfel de cazuri.

(67)  Lipsa de coordonare între statele membre a abordărilor față de alocarea și autorizarea utilizării spectrului radio, precum și în ceea ce privește problemele legate de interferențele la scară largă poate avea un impact grav asupra dezvoltării pieței unice digitale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să coopereze între ele, profitând pe deplin de bunele oficii ale Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG). În plus, coordonarea dintre statele membre în vederea remedierii interferențelor dăunătoare ar trebui să devină mai eficientă, prin utilizarea RSPG ca mijloc de a facilita soluționarea litigiilor. Având în vedere preocupările și obiectivele specifice ale Uniunii, ar trebui să se acorde prioritate unui mecanism instituit la nivelul Uniunii de soluționare a litigiilor legate de aspecte transfrontaliere între statele membre, care să aibă prioritate față de mecanismele de soluționare a litigiilor în temeiul dreptului internațional.

(68)  Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) este un grup consultativ la nivel înalt care a fost instituit prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei pentru a contribui la dezvoltarea pieței interne și a sprijini dezvoltarea unei politici la nivelul Uniunii în domeniul spectrului radio, ținând seama de considerații economice, politice, culturale, strategice, medicale și sociale, precum și de parametri tehnici. RSPG ar trebui să fie instituit prin prezenta directivă, având în vedere rolul său în consolidarea în continuare a cooperării dintre statele membre. Acesta ar trebui să fie alcătuit din șefii organismelor care au responsabilitatea politică globală pentru politica strategică în domeniul spectrului. RSPG ar trebui să asiste și să consilieze statele membre și Comisia în privința politicii în domeniul spectrului. RSPG ar trebui să sporească și mai mult vizibilitatea politicii în domeniul spectrului în diverse domenii de politică ale UE și să contribuie la asigurarea coerenței transsectoriale la nivel național și la nivelul Uniunii. De asemenea, RSPG ar trebui să ofere consiliere Parlamentului European și Consiliului, la cererea acestora. În plus, RSPG ar trebui, de asemenea, să fie un forum pentru coordonarea punerii în aplicare de către statele membre a obligațiilor care le revin în materie de spectru radio în temeiul prezentei directive și ar trebui să joace un rol central în domenii esențiale pentru piața internă, cum ar fi coordonarea sau standardizarea transfrontalieră. S-ar putea institui, de asemenea, grupuri de lucru tehnice sau la nivel de experți care să acorde asistență în cadrul ședințelor plenare cu ocazia cărora se elaborează politica strategică prin intermediul reprezentanților la nivel înalt ai statelor membre și ai Comisiei.

(69)  În contextul unui mediu concurențial, opiniile părților interesate, inclusiv ale utilizatorilor și consumatorilor, ar trebui luate în considerare de către autoritățile naționale de reglementare atunci când abordează aspectele referitoare la drepturile utilizatorilor finali. Procedurile de soluționare extrajudiciară a litigiilor pot fi pentru utilizatorii finali, în special pentru consumatori și pentru întreprinderile mici și mijlocii, o metodă rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor de exercitare a drepturilor. În cazul litigiilor în materie de consum, proceduri eficiente, nediscriminatorii și necostisitoare pentru soluționarea litigiilor dintre consumatori și furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sunt deja asigurate de Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului(21) în ceea ce privește litigiile contractuale relevante și în măsura în care consumatorul își are reședința în Uniune și întreprinderea este stabilită în Uniune. Dat fiind faptul că multe state membre au instituit proceduri de soluționare a litigiilor și pentru alți utilizatori finali decât consumatorii, cărora nu li se aplică Directiva 2013/11/UE, este rezonabil să se mențină procedura de soluționare a litigiilor specifică sectorului, atât pentru consumatori, cât și, în cazul în care statele membre extind această procedură, pentru alți utilizatori finali, în special microîntreprinderi și întreprinderi mici. Consumatorilor ar trebui să li se permită întotdeauna să își soluționeze litigiile cu furnizorii de rețele și de servicii de comunicații electronice prin intermediul procedurii de soluționare a litigiilor specifică sectorului, în cazul în care doresc să facă acest lucru. Având în vedere expertiza sectorială vastă a autorităților naționale de reglementare, statele membre ar trebui să permită autorității naționale de reglementare să acționeze în calitate de entitate de soluționare a litigiilor, prin intermediul unui organism separat în cadrul respectivei autorități, care nu ar trebui să primească nicio instrucțiune. Procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentei directive, în care sunt implicați consumatori, ar trebui să facă obiectul unor proceduri clare și eficiente și să respecte cerințele în materie de calitate prevăzute în capitolul II din Directiva 2013/11/UE.

(70)   Autoritățile competente ar trebui să poată să monitorizeze și să asigure respectarea termenilor și a condițiilor privind autorizarea generală și drepturile de utilizare și în special să asigure utilizarea eficace și eficientă a spectrului și conformitatea cu obligațiile în materie de acoperire și calitate a serviciului, prin intermediul unor sancțiuni financiare sau administrative, inclusiv ordine în încetare și retragerea drepturilor de utilizare, în cazul în care aceste condiții sunt încălcate. Întreprinderile ar trebui să furnizeze informațiile cele mai exacte și mai complete posibil autorităților competente pentru ca acestea să își poată îndeplini sarcinile de supraveghere. Pentru a se evita crearea de bariere la intrarea pe piață, și anume prin tezaurizare anticoncurențială, ar trebui să se îmbunătățească de către statele membre asigurarea respectării condițiilor aferente drepturilor de utilizare a spectrului și toate autoritățile competente, nu numai autoritățile naționale de reglementare, ar trebui să participe la acest efort. Condițiile de asigurare a respectării ar trebui să includă aplicarea soluției „ori utilizezi ori pierzi dreptul de utilizare” (use it or lose it) pentru a contrabalansa durata îndelungată a drepturilor. În acest scop, comercializarea și concesionarea prin leasing a spectrului ar trebui să fie considerate modalități care asigură utilizarea eficace de către titularul inițial al dreptului. Pentru a se asigura securitatea juridică în ceea ce privește eventuala expunere la sancțiuni din cauza neutilizării spectrului, ar trebui să se definească în prealabil pragurile de utilizare, printre altele în ceea ce privește timpul, cantitatea sau identitatea spectrului.

(70a)  Acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio pentru o perioadă de 25 de ani sau mai mult ar trebui să facă obiectul unor condiții care vizează garantarea obiectivelor de interes general, cum ar fi utilizarea eficientă și eficace și considerentele legate de ordinea publică, securitate și apărare. Aceste drepturi de utilizare ar trebui, prin urmare, să fie supuse unei evaluări la jumătatea perioadei, după cel mult zece ani.

(71)  Condițiile care pot însoți autorizațiile generale și drepturile individuale de utilizare ar trebui să fie limitate la ceea ce este strict necesar pentru a garanta respectarea cerințelor și a obligațiilor prevăzute de dreptul național și de dreptul Uniunii.

(72)  Orice parte care face obiectul unei decizii a unei autorități competente ar trebui să aibă dreptul de a exercita o cale de atac în fața unui organism independent de părțile implicate și de orice intervenție externă sau presiune politică ce ar putea pune în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt înaintate. Respectivul organism poate fi o instanță. Mai mult, orice întreprindere care consideră că cererile sale de acordare a drepturilor de instalare de infrastructuri nu au fost tratate conform principiilor prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac împotriva unor astfel de decizii. Respectiva procedură a căii de atac ar trebui să nu aducă atingere repartizării competențelor în cadrul sistemelor judiciare naționale și nici drepturilor persoanelor juridice sau fizice prevăzute de dreptul național. În orice caz, statele membre ar trebui să prevadă un control jurisdicțional efectiv împotriva unor astfel de decizii.

(73)  În vederea asigurării securității juridice pentru actorii de pe piață, organismele de soluționare a căilor de atac ar trebui să-și îndeplinească funcțiile în mod eficace; în special, procedurile aferente căilor de atac nu ar trebui să aibă o durată nejustificat de mare. Măsuri provizorii de suspendare a efectelor deciziei unei autorități competente ar trebui acordate doar în cazuri urgente, pentru a împiedica un prejudiciu grav și ireparabil care ar putea fi adus părții care solicită măsurile și dacă sunt necesare pentru echilibrul intereselor.

(74)  Au existat divergențe mari referitoare la modalitatea în care organismele de soluționare a căilor de atac au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităților naționale de reglementare. Pentru a obține o coerență sporită a abordării, ar trebui să se aplice standarde comune în concordanță cu jurisprudența Uniunii. De asemenea, organismele de soluționare a căilor de atac ar trebui să aibă dreptul de a solicita informațiile disponibile publicate de OAREC. Având în vedere importanța căilor de atac asupra funcționării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de colectare și de raportare către Comisie și către OAREC a informațiilor privind căile de atac și deciziile de suspendare a deciziilor luate de autoritățile competente în toate statele membre. Acest mecanism ar trebui să asigure faptul că textele deciziilor și ale hotărârilor judecătorești pot fi obținute de către Comisie sau de către OAREC în vederea dezvoltării unei baze de date.

(74a)  Transparența în punerea în aplicare a mecanismului Uniunii pentru consolidarea pieței interne a comunicațiilor electronice ar trebui să fie consolidată, în interesul cetățenilor și al părților interesate, și ar trebui să se permită părților interesate să își facă cunoscute punctele de vedere, inclusiv prin posibilitatea de a solicita autorităților naționale de reglementare să publice orice proiect de măsuri la momentul în care este comunicat Comisiei, OAREC și autorităților naționale de reglementare din alte state membre. Orice astfel de proiect de măsuri ar trebui să fie motivat și ar trebui să conțină o analiză detaliată.

(75)  Comisia ar trebui să fie în măsură, după ce a ținut seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, să solicite unei autorități naționale de reglementare să retragă un proiect de măsură, atunci când acesta se referă la definirea unor piețe relevante sau la desemnarea sau la nedesemnarea unor întreprinderi cu putere semnificativă pe piață și atunci când deciziile respective ar crea o barieră în calea pieței unice sau ar fi incompatibile cu dreptul Uniunii, în special cu obiectivele de politică pe care autoritățile naționale de reglementare ar trebui să le urmeze. Această procedură nu aduce atingere procedurii de notificare prevăzută de Directiva 2015/1535/UE, și nici prerogativelor Comisiei privind încălcarea dreptului Uniunii prevăzute de tratat.

(76)  Consultarea națională prevăzută la articolul 24 ar trebui realizată înainte de consultarea privind dreptul Uniunii prevăzută la articolele 34 și 35 din prezenta directivă, pentru a permite reflectarea opiniilor părților interesate în consultarea privind dreptul Uniunii. Acest lucru ar permite, de asemenea, evitarea unei a doua consultări privind dreptul Uniunii în cazul unor modificări aduse unei măsuri planificate ca urmare a consultării naționale.

(77)  Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze în timp util. Atunci când Comisia ia o decizie prin care solicită unei autorități naționale de reglementare să retragă o măsură planificată, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a respectivei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 34, astfel încât actorii de pe piață să poată cunoaște durata analiză a pieței și să sporească gradul de securitate juridică.

(78)  Mecanismul Uniunii care permite Comisiei să solicite autorităților naționale de reglementare să retragă măsurile planificate privind definirea pieței și desemnarea operatorilor cu putere semnificativă pe piață a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanțelor în care poate fi aplicată reglementarea ex ante și în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Experiența dobândită odată cu procedurile în temeiul articolelor 7 și 7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) au arătat că neconcordanțele în ceea ce privește aplicarea de către autoritățile naționale de reglementare a măsurilor corective, în condiții de piață similare, subminează piața internă de comunicații electronice. În consecință, Comisia și OAREC ar trebui să contribuie la asigurarea, în limita responsabilităților care le revin, a unui nivel de coerență mai ridicat în ceea ce privește aplicarea măsurilor corective referitoare la proiectele de măsuri propuse de autoritățile naționale de reglementare. În plus, în cazul în care OAREC împărtășește preocupările Comisiei, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita unei autorități naționale de reglementare să retragă un proiect de măsură. Pentru a beneficia de expertiza autorităților naționale de reglementare cu privire la analiza de piață, Comisia ar trebui să consulte OAREC înainte de a adopta decizii și/sau recomandări.

(79)  Având în vedere termenele scurte din cadrul mecanismului de consultare al Uniunii, Comisia ar trebui împuternicită să adopte recomandări și/sau orientări pentru simplificarea procedurilor de schimb de informații între Comisie și autoritățile naționale de reglementare – de exemplu, în cazul unor piețe stabile sau care implică doar modificări minore ale măsurilor notificate anterior. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să permită introducerea unei excepții de la obligația de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

(80)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui invitate să coopereze reciproc, cu OAREC și cu Comisia, într-un mod transparent, pentru a asigura o punere în aplicare coerentă, în toate statele membre, a dispozițiilor prevăzute de prezenta directivă.

(81)  Puterea de apreciere a autorităților naționale de reglementare trebuie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare coerente și cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea și finalizarea pieței interne. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui așadar să sprijine activitățile Comisiei și ale OAREC privind piața internă.

(82)  Măsurile care ar putea afecta comerțul dintre statele membre sunt acele măsuri care pot avea o influență, directă sau indirectă, reală sau potențială, asupra configurației schimburilor dintre statele membre, într-un mod care ar putea crea o barieră în calea pieței unice. Acestea includ măsurile care au un impact semnificativ asupra operatorilor sau utilizatorilor din alte state membre, cum ar fi, printre altele: măsuri care afectează prețurile pentru utilizatorii din alte state membre; măsuri care afectează capacitatea unei întreprinderi stabilite într-un alt stat membru să furnizeze servicii de comunicații electronice, în special măsurile care afectează capacitatea de a oferi servicii transnaționale; și măsuri care afectează structura pieței sau accesul pe piață, având repercusiuni asupra întreprinderilor din alte state membre.

(83)  Atunci când efectuează analizele sale privind funcționarea prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze dacă, din perspectiva evoluției pieței și ținând seama atât de concurență, cât și de protecția consumatorilor, este necesar în continuare să se mențină dispozițiile privind reglementarea sectorială ex ante i sau dacă aceste dispoziții ar trebui modificate sau abrogate.

(84)  În temeiul expertizei lor economice globale și al cunoștințelor lor globale despre piață, precum și al caracterului obiectiv și tehnic al evaluărilor lor, și pentru a se asigura coerența cu celelalte sarcini de reglementare a pieței care le revin, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să stabilească elementele procedurilor de selecție și condițiile aferente drepturilor de utilizare a spectrului care au cel mai mare impact asupra condițiilor de piață și a situației concurențiale, inclusiv condițiile de intrare pe piață și de extindere. Printre acestea se numără, de exemplu, parametrii de evaluare economică a spectrului în conformitate cu prezenta directivă, specificarea măsurilor de reglementare și a măsurilor de modelare a pieței, cum ar fi utilizarea de plafoane în materie de spectru sau rezervarea spectrului ori impunerea de obligații în materie de acces la nivel angro sau mijloacele de definire a condițiilor în materie de acoperire aferente drepturilor de utilizare. O utilizare și o definire mai convergente ale acestor elemente ar fi favorizate de un mecanism de coordonare în cadrul căruia OAREC, Comisia și autoritățile naționale de reglementare ale celorlalte state membre ar analiza proiectele de măsuri înainte ca un stat membru să acorde drepturile de utilizare, în paralel cu consultarea publică națională. Măsura stabilită de autoritatea națională de reglementare poate fi doar un subset al unei măsuri naționale mai ample, care poate include, la un nivel mai general, acordarea, comercializarea și cedarea prin leasing, stabilirea duratei, reînnoirea sau modificarea drepturilor de utilizare a spectrului radio, precum și procedura de selecție sau condițiile aferente drepturilor de utilizare. Prin urmare, atunci când notifică un proiect de măsură, autoritățile naționale de reglementare pot furniza informații cu privire la alte proiecte de măsuri naționale referitoare la procedura de selecție relevantă pentru limitarea drepturilor de utilizare a spectrului radio care nu intră sub incidența mecanismului de evaluare inter pares.

(85)  În cazul în care alocarea armonizată a frecvențelor radio anumitor întreprinderi a fost convenită la nivel european, statele membre ar trebui să pună în aplicare în mod strict aceste acorduri atunci când acordă drepturi de utilizare pentru frecvențele radio pe baza planului național de utilizare a frecvențelor radio.

(86)  Statele membre ar trebui să fie încurajate să ia în considerare autorizările comune ca o opțiune atunci când emit drepturi de utilizare în cazul în care utilizarea preconizată vizează situații transfrontaliere.

(87)  Orice decizie a Comisiei în temeiul articolului 38 alineatul (1) ar trebui să se limiteze la principii, abordări și metodologii de reglementare. Pentru a înlătura orice dubii, aceasta nu ar trebui să prevadă elemente de detaliu care vor trebui să reflecte în mod normal caracteristicile naționale și nu ar trebui să interzică abordări alternative de la care se poate aștepta, în mod rezonabil, să aibă același efect. O astfel de decizie ar trebui să fie proporțională și nu ar trebui să aibă vreun efect asupra deciziilor luate de autoritățile naționale de reglementare care nu creează o barieră în calea pieței interne.

(88)  Uniunea și statele membre și-au luat, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, o serie de angajamente în ceea ce privește standardele și cadrul de reglementare pentru servicii și rețele de telecomunicații.

(89)  Ar trebui ca standardizarea să rămână, în principal, un proces impulsionat de piață. Cu toate acestea, pot continua să existe situații în care este oportun să se impună respectarea standardelor specificate la nivelul Uniunii, în vederea îmbunătățirii interoperabilității, a libertății de alegere a utilizatorilor și a stimulării interconectivității pe piața unică. La nivel național, statele membre trebuie să respecte dispozițiile Directivei 2015/1535/UE. Procedurile de standardizare în temeiul prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor Directivei 2014/53/UE privind echipamentele radio, ale Directivei 2014/35/UE privind tensiunea joasă și ale Directivei 2014/30/UE privind compatibilitatea electromagnetică.

(90)  Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau/și de servicii de comunicații electronice accesibile publicului ar trebui să aibă obligația de a lua măsuri pentru a garanta securitatea propriilor rețele și, respectiv, servicii, și pentru a preveni sau reduce la minimum impactul incidentelor de securitate, inclusiv al incidentelor cauzate de deturnarea de dispozitive. Având în vedere stadiul actual al tehnologiei, măsurile respective ar trebui să asigure un nivel de securitate al rețelelor și serviciilor corespunzător riscurilor prezentate. Măsurile de securitate ar trebui să ia în considerare, ca o condiție minimă, toate aspectele relevante ale următoarelor elemente: în ceea ce privește securitatea rețelelor și a infrastructurii: securitatea fizică și a mediului, securitatea aprovizionării, controlul accesului la rețele și integritatea rețelelor; în ceea ce privește gestionarea incidentelor: proceduri de gestionare a incidentelor, capacitatea de detectare a incidentelor, raportarea și notificarea incidentelor; în ceea ce privește gestionarea continuității activității: o strategie de continuitate a activității și planuri de urgență, capacități de redresare în caz de dezastru; și, în ceea ce privește monitorizarea, auditarea și testarea: politici de monitorizare și înregistrare, exerciții de punere în aplicare a planurilor de urgență, testarea rețelelor și a serviciilor, evaluări în materie de securitate și monitorizarea conformității, precum și asigurarea conformității cu standardele internaționale.

(91)  Având în vedere importanța tot mai mare a serviciilor de comunicații interpersonale care nu sunt bazate pe numere, este necesar să se asigure faptul că acestea fac, de asemenea, obiectul unor cerințe corespunzătoare în materie de securitate, în conformitate cu natura lor specifică și cu importanța lor economică. Furnizorii unor astfel de servicii ar trebui, prin urmare, să asigure un nivel de securitate proporțional cu gradul de risc prezentat pentru securitatea serviciilor de comunicații electronice pe care le prestează. Având în vedere faptul că furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere nu exercită în mod normal un control efectiv asupra transmiterii semnalelor în rețea, gradul de risc aferent unor astfel de servicii poate fi considerat în unele privințe mai redus decât în cazul serviciilor tradiționale de comunicații electronice. Prin urmare, ori de câte ori acest lucru este justificat de evaluarea efectivă a riscurilor legate de securitate implicate, cerințele în materie de securitate pentru serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar trebui să fie mai puțin stricte. În acest context, furnizorii ar trebui să aibă posibilitatea de a decide cu privire la măsurile pe care le consideră adecvate pentru gestionarea riscurilor la adresa securității serviciilor pe care le prestează. Aceeași abordare ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, serviciilor de comunicații interpersonale care utilizează numere și care nu exercită un control efectiv asupra transmiterii semnalului.

(91a)  Furnizorii de rețele publice de comunicații sau de servicii de comunicații electronice accesibile publicului ar trebui să informeze utilizatorii cu privire la măsurile pe care le pot lua pentru a-și proteja securitatea comunicațiilor, de exemplu prin folosirea unor anumite tipuri de software sau de tehnologii de criptare. Cerința de a informa utilizatorii despre anumite riscuri în materie de securitate nu ar trebui să îl scutească pe furnizor de obligația de a lua, pe cheltuială proprie, măsurile adecvate și imediate pentru a încerca să prevină sau să remedieze toate riscurile noi și neprevăzute în materie de securitate și de a restabili nivelul normal de securitate. Informarea abonaților cu privire la riscurile privind securitatea ar trebui să fie gratuită.

(91b)  Pentru a asigura securitatea și integritatea rețelelor și serviciilor, ar trebui promovată utilizarea criptării de la un capăt la altul și, dacă este necesar, aceasta ar trebui să fie obligatorie în conformitate cu principiile securității și protejării vieții private în mod implicit începând cu momentul conceperii.

(92)  Autoritățile competente ar trebui să se asigure că integritatea și disponibilitatea rețelelor de comunicații publice sunt menținute. Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor („ENISA”) ar trebui să contribuie la sporirea nivelului de securitate a comunicațiilor electronice, printre altele prin sprijinirea statelor membre în prevenirea și soluționarea potențialelor probleme de pe piața internă cauzate de anumite măsuri de siguranță cu caracter divergent, prin emiterea de orientări privind criteriile de securitate, în strânsă cooperare cu OAREC și cu Comisia, prin furnizarea de expertiză și consiliere, precum și prin promovarea schimbului de cele mai bune practici. Autoritățile competente ar trebui să dispună de mijloacele necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor care le revin, inclusiv de competențe de a solicita informațiile necesare pentru a evalua nivelul de securitate al rețelelor sau al serviciilor. De asemenea, acestea ar trebui să aibă competența de a solicita date complete și fiabile privind incidentele de securitate efective care au avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor sau a furnizării serviciilor. Acestea ar trebui, dacă este necesar, să fie asistate de echipele de intervenție în caz de incidente de securitate informatică (CSIRT-uri), instituite în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2016/1148(22). În special, CSIRT-urilor li se poate solicita să furnizeze autorităților competente informații cu privire la riscurile și incidentele care afectează rețelele publice de comunicații și serviciile de comunicații electronice accesibile publicului și să recomande modalități de soluționare a acestora.

(93)  În cazul în care furnizarea de comunicații electronice se bazează pe resurse publice a căror utilizare este supusă autorizării specifice, statele membre pot acorda autorității competente pentru emiterea respectivei autorizări dreptul de a impune o taxă în scopul de a asigura utilizarea optimă a resurselor respective, în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, statele membre nu pot impune alte tarife sau taxe în legătură cu furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice decât cele prevăzute în prezenta directivă. În această privință, statele membre ar trebui să aibă o abordare coerentă în stabilirea respectivelor tarife sau taxe pentru a nu impune furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice o sarcină financiară nejustificată conexă procedurii de autorizare generală sau drepturilor de utilizare.

(94)  Pentru a se asigura o utilizare optimă a resurselor, taxele ar trebui să reflecte situația economică și tehnică a pieței în cauză, precum și orice alt factor semnificativ care determină valoarea acestora. În același timp, taxele ar trebui să fie stabilite într-un mod care să permită inovarea în furnizarea de rețele și servicii, precum și concurența pe piață. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că taxele pentru drepturile de utilizare sunt stabilite pe baza unui mecanism care prevede garanții corespunzătoare împotriva situațiilor în care valoarea taxelor este denaturată ca rezultat al politicilor de maximizare a veniturilor, a ofertelor anticoncurențiale sau al unui comportament echivalent. Prezenta directivă nu aduce atingere scopului în care se folosesc taxele pentru drepturile de utilizare și drepturile de instalare de infrastructură. De exemplu, aceste taxe pot fi folosite pentru finanțarea activităților autorităților naționale de reglementare și ale autorităților competente care nu pot fi acoperite din taxe administrative. Atunci când, în cadrul procedurilor de selecție competitive sau comparative, taxele pentru dreptul de utilizare a spectrului radio sunt alcătuite în întregime sau parțial dintr-o sumă unică, modalitățile de plată ar trebui să garanteze că aceste taxe nu duc, în practică, la selecția pe baza unor criterii care nu au legătură cu obiectivul unei utilizări optime a spectrului radio. Comisia poate publica în mod periodic studii comparative și alte orientări, după caz, referitoare la cele mai bune practici pentru alocarea spectrului radio, pentru alocarea numerelor sau pentru acordarea drepturilor de trecere.

(95)  Taxele impuse întreprinderilor pentru drepturile de utilizare a spectrului radio pot influența deciziile de a solicita sau nu astfel de drepturi și modul de utilizare optimă a resurselor spectrului radio. Pentru a asigura utilizarea optimă și eficientă, atunci când stabilesc prețurile rezervate ▌, statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că prețurile respective reflectă utilizarea alternativă a resurselor și costurile suplimentare aferente îndeplinirii condițiilor de autorizare impuse pentru alte obiective în materie de politică în privința cărora nu s-ar putea aștepta în mod rezonabil să fie îndeplinite în temeiul standardelor comerciale obișnuite, cum ar fi condițiile în materie de acoperire teritorială.

(96)  Utilizarea optimă a resurselor spectrului radio depinde de disponibilitatea unor rețele și a unor infrastructuri conexe adecvate. În această privință, taxele pentru drepturile de utilizare a spectrului radio și pentru drepturile de instalare a infrastructurii ar trebui să ia în considerare nevoia de a facilita dezvoltarea continuă a infrastructurii în vederea realizării celei mai eficiente utilizări a resurselor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă modalități de plată a taxelor pentru drepturile de utilizare a spectrului radio corelate cu disponibilitatea efectivă a resursei într-un mod care să faciliteze investițiile necesare în vederea promovării unei astfel de dezvoltări. Modalitățile ar trebui specificate în mod obiectiv, transparent, proporțional și nediscriminatoriu înainte de începerea procedurilor de acordare a drepturilor de utilizare a spectrului, iar taxele ar trebui definite clar.

(97)   Pentru atribuirea drepturilor de instalare de infrastructuri ar trebui să se asigure existența unor proceduri rapide, nediscriminatorii și transparente, pentru a garanta condițiile de concurență loială și efectivă. Prezenta directivă nu aduce atingere prevederilor legislației naționale care reglementează exproprierea sau utilizarea proprietății, exercitarea normală a drepturilor de proprietate, utilizarea normală a domeniului public, și nici principiului neutralității privind normele de reglementare a regimului proprietății din statele membre.

(98)  Licențele eliberate furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice care le permit să aibă acces pe proprietatea publică sau privată sunt factori esențiali pentru crearea rețelelor de comunicații electronice sau a noilor elemente de rețea. Complexitatea inutilă și întârzierile în procedurile de acordare a drepturilor de trecere pot reprezenta, prin urmare, obstacole importante în calea dezvoltării concurenței. În consecință, ar trebui simplificat modul de achiziționare a drepturilor de acces de către întreprinderile autorizate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată coordona achiziționarea drepturilor de trecere, punând la dispoziție informații relevante pe paginile lor de internet.

(99)  Este necesară consolidarea competențelor statelor membre cu privire la titularii de drepturi de acces, pentru a garanta intrarea sau dezvoltarea unei noi rețele într-un mod echitabil, eficient, responsabil din punct de vedere al mediului și independent de orice obligație impusă unui operator cu putere semnificativă pe piață de a acorda acces la rețeaua sa de comunicații electronice. Îmbunătățirea modului de utilizare în comun a infrastructurilor poate reduce costurile de mediu pentru instalarea infrastructurii de comunicații electronice, contribui la sănătatea publică și la securitatea publică și viza îndeplinirea obiectivelor în materie de planificare în mediul urban și rural. Autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să solicite întreprinderilor care au beneficiat de drepturi de instalare a infrastructurii pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată să permită utilizarea în comun a infrastructurii sau a proprietății în cauză (inclusiv prin colocare fizică) după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în care toate părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima opiniile, în domeniile specifice în care astfel de motive de interes general impun respectiva utilizare în comun. Aceasta poate fi situația, de exemplu, în cazul în care subsolul este foarte congestionat sau în care trebuie să se treacă o barieră naturală. Autoritățile competente ar trebui, în special, să poată impune utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurii conexe, precum canale, tuburi, piloni, nișe, cutii de distribuție, antene, turnuri și alte construcții de susținere, clădiri sau intrări în clădiri, și o mai bună coordonare a lucrărilor civile din motive de mediu sau din alte motive de politică publică. În schimb, ar trebui ca autoritățile naționale de reglementare să fie cele care definesc normele de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii sau a proprietății astfel încât întreprinderilor în cauză să li se asigure o recompensă corespunzătoare pentru riscul asumat. În lumina obligațiilor impuse de Directiva 2014/61/UE, autoritățile competente, în special cele locale, ar trebui să stabilească și proceduri de coordonare adecvate, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, cu privire la lucrările publice și la alte infrastructuri sau proprietăți publice corespunzătoare, care pot include proceduri care garantează faptul că părțile interesate dispun de informații privind infrastructurile sau proprietățile publice adecvate, precum și privind lucrările publice în curs de derulare și cele planificate, că sunt informate prompt cu privire la aceste lucrări și că utilizarea în comun este astfel facilitată la maximum.

(100)  Atunci când operatorii de telefonie mobilă sunt obligați să utilizeze în comun turnuri sau piloni, din motive de protecție a mediului, o astfel de utilizare în comun obligatorie poate duce la o reducere a nivelurilor maxime ale puterii de transmisie permise pentru fiecare operator din motive de sănătate publică și, prin urmare, ar putea obliga operatorii să instaleze mai multe puncte de transmisie pentru a asigura acoperirea națională. Autoritățile competente ar trebui să încerce să reconcilieze aspectele legate de mediu și de sănătatea publică în cauză, ținând seama în mod corespunzător de abordarea precaută prevăzută în Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului.

(101)  Spectrul radio este o resursă publică limitată cu o valoare publică și de piață importantă. Spectrul radio este un element esențial pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice radio și, în măsura în care acesta se referă la astfel de rețele și servicii, ar trebui, prin urmare, să fie alocat și asignat în mod eficient de către autoritățile naționale de reglementare conform unor obiective și principii armonizate care să le reglementeze acțiunile, precum și conform unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, ținând seama de interesele democratice, sociale, lingvistice și culturale legate de utilizarea frecvențelor. . Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare pentru politica spectrului radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul radio)(23) stabilește un cadru pentru armonizarea spectrului radio.

(102)  Activitățile privind politica în domeniul spectrului radio din Uniune ar trebui să nu aducă atingere măsurilor luate la nivelul Uniunii sau la nivel național, în conformitate cu dreptul Uniunii, în scopul îndeplinirii unor obiective de interes general, în special în ceea ce privește reglementarea conținutului și politica audiovizuală și de media și dreptul statelor membre de a-și organiza și utiliza spectrul radio în vederea asigurării ordinii publice, a siguranței publice și a apărării. Dat fiind faptul că utilizarea spectrului în scopuri militare și în alte scopuri de securitate publică națională are un impact asupra disponibilității spectrului pentru piața internă, politica în domeniul spectrului radio ar trebui să țină seama de toate sectoarele și aspectele politicilor Uniunii și să echilibreze nevoile acestora, respectând, în același timp, drepturile statelor membre.

(103)  Asigurarea acoperirii maxime a rețelelor cu cea mai mare capacitate în fiecare stat membru este esențială pentru dezvoltarea economică și socială, pentru participarea la viața publică, precum și pentru coeziunea socială și teritorială. Întrucât utilizarea comunicațiilor electronice devine un element integrant al societății europene și al bunăstării europene, acoperirea la nivelul întregii UE pentru a include aproape 100 % din cetățenii europeni ar trebui realizată pe baza impunerii de către statele membre a unor cerințe corespunzătoare în materie de acoperire, care ar trebui să fie adaptate fiecărei zone deservite și limitate la sarcini proporționale pentru a nu împiedica implementarea de către furnizorii de servicii. Acoperirea uniformă a teritoriului ▌ar trebui să fie maximizată și fiabilă, în vederea promovării serviciilor și aplicațiilor naționale și transfrontaliere, cum ar fi automobilele conectate și e-sănătatea. Prin urmare, ▌aplicarea de către autoritățile competente a obligațiilor în materie de acoperire ar trebui să fie coordonată la nivelul Uniunii. Având în vedere specificitățile naționale, o astfel de coordonare ar trebui să se limiteze la criteriile generale care urmează să fie utilizate pentru definirea și măsurarea obligațiilor în materie de acoperire, cum ar fi densitatea populației sau caracteristicile topografice și topologice.

(104)  Nevoia de a se asigura faptul că cetățenii nu sunt expuși la câmpuri electromagnetice la un nivel nociv pentru sănătatea publică ar trebui să fie abordată în mod coerent în întreaga Uniune, având în vedere, în special, abordarea precaută adoptată în Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului(24), pentru a se garanta condiții de implementare coerente. În ceea ce privește rețelele de foarte mare capacitate, statele membre ar trebui să aplice procedura prevăzută în Directiva (UE) 2015/1535, dacă este cazul, în vederea asigurării transparenței pentru părțile interesate și pentru a permite celorlalte state membre și Comisiei să reacționeze.

(105)  Armonizarea și coordonarea spectrului și reglementarea echipamentelor susținute de standardizare sunt complementare și trebuie să fie coordonate îndeaproape pentru a-și îndeplini în mod eficace obiectivele comune, cu sprijinul RSPG. Coordonarea dintre conținutul și calendarul mandatelor acordate CEAPT în temeiul Deciziei privind spectrul de frecvențe radio și cererile de standardizare adresate organismelor de standardizare, cum ar fi Institutul European de Standardizare în Telecomunicații, inclusiv în ceea ce privește parametrii echipamentelor de radiorecepție, ar trebui să faciliteze introducerea unor sisteme viitoare, să sprijine oportunitățile de utilizare în comun a spectrului și să asigure gestionarea eficientă a spectrului. Toate standardele, specificațiile sau recomandările referitoare la elementele de rețea și la infrastructurile conexe fixe sau mobile ar trebui, dacă este posibil, să țină cont de obligațiile în materie de acces care ar putea fi impuse conform prezentei directive.

(106)  Cererea de spectru radio armonizat nu este uniformă în întreaga Uniune. În cazurile în care nu există cerere pentru o bandă armonizată la nivel regional sau național, statele membre ar putea, în mod excepțional, să fie în măsură să permită o utilizare alternativă a benzii atât timp cât persistă această lipsă a cererii și cu condiția ca utilizarea alternativă să nu afecteze utilizarea armonizată a benzii respective de către alte state membre și să înceteze atunci când apare cererea de utilizare armonizată.

(107)  Flexibilitatea în ceea ce privește gestionarea spectrului și accesul la spectru a fost instituită prin autorizații pentru utilizarea neutră a tehnologiei și a serviciului, pentru a permite utilizatorilor spectrului să aleagă cele mai bune tehnologii și servicii aplicabile în benzi de frecvență declarate disponibile pentru serviciile de comunicații electronice în planurile naționale relevante de alocare a frecvențelor în conformitate cu dreptul Uniunii („principiile neutralității tehnologicei și a serviciului”). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor și serviciilor ar trebui să se aplice numai atunci când sunt în joc obiective de interes general și ar trebui să fie justificată în mod clar și să facă obiectul unei revizuiri periodice regulate.

(108)  Restricțiile cu privire la principiul neutralității tehnologice ar trebui să fie corespunzătoare și justificate de necesitatea de a se evita interferențele dăunătoare, de exemplu prin impunerea măștilor de emisie și a nivelurilor de putere, de a se asigura protecția sănătății publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice, de a se asigura funcționarea corespunzătoare a serviciilor prin furnizarea unui nivel adecvat al calității tehnice a serviciului, fără a se exclude în mod obligatoriu posibilitatea furnizării mai multor servicii în aceeași bandă de frecvență, de a se garanta o utilizare în comun adecvată a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizațiilor generale, de a se garanta utilizarea eficientă a spectrului sau de a se îndeplini un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul Uniunii.

(109)  De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege în mod liber serviciile pe care doresc să le ofere prin intermediul spectrului. Pe de altă parte, măsurile care presupun furnizarea unui serviciu specific pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi siguranța vieții, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale și teritoriale sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, ar putea fi permise în cazul în care acestea sunt necesare și proporționale. De asemenea, aceste obiective ar trebui să cuprindă promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului mijloacelor de informare în masă, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii. Cu excepția cazurilor în care sunt necesare pentru protecția vieții sau, în mod excepțional, pentru îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum au fost definite de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii, excepțiile nu ar trebui să genereze o utilizare exclusivă în cazul anumitor servicii, ci mai curând să le acorde prioritate astfel încât alte servicii sau tehnologii să poată coexista în aceeași bandă, în măsura în care acest lucru este posibil. Definirea domeniului de aplicare și a naturii oricărei excepții privind promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului mijloacelor de informare în masă este de competența statelor membre.

(110)  Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii sau servicii specifice reprezintă o excepție de la principiul neutralității tehnologice și a serviciului și reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă și să facă obiectul unei consultări publice.

(111)  În cazurile excepționale când statele membre decid să limiteze libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, statele membre ar trebui să explice motivele limitării respective.

(112)  Spectrul radio ar trebui gestionat astfel încât să asigure evitarea interferențelor dăunătoare. Prin urmare, această noțiune de bază de interferențe dăunătoare ar trebui definită în mod corespunzător pentru a asigura faptul că intervenția de reglementare se limitează la nivelul necesar în vederea prevenirii acestor interferențe, ținând seama, de asemenea de nevoia ca echipamentele de rețea și dispozitivele utilizatorilor finali să încorporeze o tehnologie a receptorului rezilientă. Regulamentele privind radiocomunicațiile ale UIT definesc interferențe dăunătoare ca reprezentând, printre altele, orice interferență care periclitează funcționarea serviciilor de siguranță, acestea fiind definite ca orice servicii de radiocomunicații utilizate în mod permanent sau temporar pentru protejarea vieții sau a proprietății oamenilor. Prin urmare, pentru protejarea vieții sau a proprietății, interferențele dăunătoare ar trebui evitate în special în situații critice, ori de câte ori funcționarea unui serviciu de siguranță este pusă în pericol. Deși aceasta include, potrivit definiției UIT, radiodeterminarea, care este esențială pentru transport și navigație, ar trebui să se acopere toate aspectele esențiale aferente funcționării serviciilor sau rețelelor de comunicații electronice atunci când în joc sunt viața sau proprietatea, dincolo de sectorul transporturilor, cum ar fi în cadrul serviciilor de sănătate. Transporturile au o puternică dimensiune transfrontalieră și digitalizarea acestora generează provocări. Vehiculele (metrouri, autobuze, autoturisme, camioane, trenuri etc.) devin din ce în ce mai autonome și conectate. Pe piața unică a UE, vehiculele călătoresc mai ușor dincolo de frontierele naționale. Comunicațiile fiabile și evitarea interferențelor dăunătoare sunt esențiale pentru a se asigura siguranța și buna funcționare a vehiculelor și a sistemelor lor de comunicații la bord.

(113)  Odată cu creșterea cererii în materie de spectru și cu noile aplicații și tehnologii diversificate care necesită un acces mai flexibil la spectru și o utilizare mai flexibilă a acestuia, statele membre ar trebui să promoveze utilizarea în comun a spectrului prin stabilirea celor mai adecvate regimuri de autorizare pentru fiecare scenariu și prin definirea unor norme și condiții transparente și adecvate aplicabile acestora. Utilizarea în comun a spectrului asigură tot mai mult utilizarea eficace și eficientă a acestuia, permițând mai multor utilizatori independenți sau mai multor dispozitive independente să aibă acces la aceeași bandă de frecvență în temeiul unor tipuri diverse de regimuri juridice în scopul de a se pune la dispoziție resurse suplimentare de spectru, de a spori eficiența utilizării spectrului și de a facilita accesul la spectru pentru noii utilizatori. Utilizarea în comun se poate baza pe autorizații generale sau pe o utilizare fără licență care să permită, în condiții specifice de utilizare în comun, ca mai mulți utilizatori să aibă acces la același spectru și să îl utilizeze în zone geografice diferite sau la momente diferite. Utilizarea în comun se poate baza, de asemenea, pe drepturi individuale de utilizare în cadrul unor acorduri, cum ar fi accesul comun cu licență, în baza cărora toți utilizatorii (și anume, un utilizator existent și noii utilizatori) convin cu privire la termenii și condițiile privind accesul comun, sub supravegherea autorităților competente, astfel încât să se asigure o calitate minimă garantată a transmisiei radio. Atunci când permit utilizarea în comun în temeiul unor regimuri de autorizare diferite, statele membre nu ar trebui să stabilească pentru această utilizare durate foarte divergente în cadrul diferitelor regimuri de autorizare.

(113a)  Autorizațiile generale pentru utilizarea spectrului radio pot facilita utilizarea cea mai eficace a spectrului și, în unele cazuri, pot stimula inovarea, în timp ce drepturile individuale de utilizare a spectrului pot constitui cel mai adecvat regim de autorizare în anumite circumstanțe specifice. De exemplu, ar trebui să se opteze pentru drepturile individuale de utilizare în cazurile în care caracteristicile favorabile de propagare ale spectrului radio sau nivelul de putere al transmisiei determină o utilizare mai eficientă. Acest lucru ar trebui să fie valabil și în cazul în care densitatea geografică a utilizării este ridicată sau în cazul în care spectrul radio este utilizat în continuu. O altă situație în care ar trebui să se opteze pentru drepturile individuale de utilizare este atunci când calitatea necesară a serviciilor împiedică autorizațiile generale de a răspunde la problemele legate de interferențe. În cazul în care măsurile tehnice de îmbunătățire a rezilienței receptorilor pot permite utilizarea autorizațiilor generale sau utilizarea în comun a spectrului, aceste măsuri ar trebui aplicate, iar recurgerea sistematică la dispozițiile referitoare la absența protecției și a interferențelor ar trebui evitate.

(114)  În scopul de a se asigura previzibilitatea și a se menține securitatea juridică și stabilitatea investițiilor, statele membre ar trebui să definească în prealabil criterii corespunzătoare pentru a stabili dacă titularii de drepturi respectă obiectivul utilizării eficiente a spectrului atunci când pun în aplicare condițiile aferente drepturilor individuale de utilizare și autorizările generale. Părțile interesate ar trebui să fie implicate în definirea condițiilor respective și informate în mod transparent cu privire la modul în care se va evalua îndeplinirea obligațiilor care le revin.

(115)  Având în vedere importanța inovării tehnice, statele membre ar trebui să poată asigura drepturi de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, sub rezerva unor restricții și condiții specifice justificate în mod strict de natura experimentală a drepturilor respective.

(116)  Utilizarea în comun a infrastructurii de rețea și, în unele cazuri, utilizarea în comun a spectrului pot să permită o utilizare mai eficientă și mai eficace a spectrului radio și să asigure implementarea rapidă a rețelelor, în special în zonele cu o densitate mai mică a populației. Atunci când definesc condițiile care trebuie să însoțească drepturile de utilizare a spectrului radio, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să ia în considerare posibilitatea de a autoriza forme de utilizare în comun sau de coordonare între întreprinderi pentru a se asigura utilizarea eficace și eficientă a spectrului sau respectarea obligațiilor în materie de acoperire, în conformitate cu principiile dreptului concurenței.

(117)  Condițiile de piață, precum și relevanța și numărul actorilor, pot varia de la un stat membru la altul. În timp ce necesitatea și oportunitatea ca drepturile de utilizare a spectrului radio să fie însoțite de condiții pot face obiectul specificităților naționale de care ar trebui să se țină seama în mod corespunzător, modalitățile de aplicare a unor astfel de obligații ar trebui să fie coordonate la nivelul UE prin intermediul măsurilor de punere în aplicare ale Comisiei pentru a se asigura o abordare coerentă în soluționarea unor provocări similare în întreaga UE.

(118)  Cerințele de neutralitate a serviciului și de neutralitate tehnologică în cadrul procesului de acordare a drepturilor de utilizare, împreună cu posibilitatea de transferare a drepturilor între întreprinderi stau la baza libertății și a mijloacelor de a furniza publicului servicii de comunicații electronice, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Prezenta directivă nu aduce atingere cazurilor în care spectrul radio este alocat direct furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice sau entităților care utilizează aceste rețele sau servicii. Aceste entități pot fi furnizori de programe de televiziune sau radio. Responsabilitatea respectării condițiilor aferente dreptului de a utiliza o frecvență radio și a condițiilor relevante aferente autorizării generale ar trebui, în orice caz, să revină întreprinderii căreia i-a fost acordat dreptul de a utiliza spectrul radio. Anumite obligații impuse radiodifuzorilor pentru furnizarea de servicii media audiovizuale pot necesita utilizarea unor criterii și proceduri specifice de acordare a drepturilor de utilizare a spectrului în vederea îndeplinirii unui obiectiv de interes general specific stabilit de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii. Cu toate acestea, procedura de acordare a unui astfel de drept ar trebui, în orice caz, să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie și proporțională. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, orice restricții naționale ale drepturilor garantate prin articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie justificate în mod obiectiv, să fie proporționale și să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivelor obiective. De asemenea, drepturile de utilizare a spectrului acordate fără a se recurge la o procedură deschisă ar trebui să nu fie folosite în alte scopuri decât obiectivul de interes general pentru care au fost acordate. Într-un astfel de caz, părților interesate ar trebui să li se dea posibilitatea de a prezenta observații într-un termen rezonabil. În cadrul procedurii de solicitare a acordării drepturilor, statele membre ar trebui să verifice dacă solicitantul va putea respecta condițiile care vor fi aferente unor astfel de drepturi. Aceste condiții ar trebui să se reflecte în criterii de eligibilitate stabilite în termeni obiectivi, transparenți, proporționali și nediscriminatorii înainte de a lansa orice procedură de selecție competitivă. În scopul aplicării acestor criterii, solicitantului i se poate cere să prezinte informațiile necesare pentru a-și demonstra capacitatea de a respecta aceste condiții. În cazul în care aceste informații nu sunt furnizate, cererea de acordare a dreptului de a utiliza o frecvență radio poate fi respinsă.

(119)  Înainte de acordarea dreptului, statele membre ar trebui să impună doar verificarea elementelor care pot fi demonstrate în mod rezonabil de către un solicitant care acționează cu o diligență obișnuită, ținând seama în mod corespunzător de valoarea publică și de piață importantă a spectrului radio, care constituie o resursă publică limitată. Acest fapt nu aduce atingere posibilității de verificare ulterioară a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, de exemplu, prin intermediul unor obiective de etapă, în cazul în care criteriile nu ar fi putut fi îndeplinite în mod rezonabil inițial. Pentru a se menține o utilizare eficace și eficientă a spectrului radio, statele membre nu ar trebui să acorde drepturi în cazul în care analizele pe care le-au efectuat evidențiază incapacitatea solicitanților de a se conforma condițiilor, fără a aduce atingere posibilității de a facilita utilizarea experimentală pe o perioadă limitată. O durată suficient de lungă a autorizațiilor pentru utilizarea spectrului radio ar trebui să sporească previzibilitatea în materie de investiții pentru a contribui la accelerarea implementării rețelei și la îmbunătățirea serviciilor, precum și stabilitatea pentru a sprijini comercializarea și concesionarea în leasing a spectrului. Cu excepția cazului în care utilizarea spectrului este autorizată pentru o perioadă de timp nelimitată, durata respectivă ar trebui, în egală măsură, să țină seama de obiectivele urmărite și să fie suficientă pentru a facilita recuperarea investițiilor efectuate. În timp ce o durată mai lungă poate asigura previzibilitatea investițiilor, măsurile menite să garanteze utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio, cum ar fi competența autorității competente de a modifica sau de a retrage dreptul în cazul nerespectării condițiilor aferente drepturilor de utilizare, sau facilitarea comercializării și a cedării în leasing a spectrului radio vor servi la prevenirea acumulării necorespunzătoare a spectrului radio și la sprijinirea unei flexibilități sporite în ceea ce privește distribuirea resurselor spectrului. Recurgerea în mai mare măsură la taxe anualizate este, de asemenea, un mijloc de a asigura o evaluare continuă a utilizării spectrului de către titularul dreptului.

(120)  Atunci când decid cu privire la reînnoirea drepturilor de utilizare a spectrului radio deja acordate, autoritățile competente ar trebui să țină seama de măsura în care reînnoirea acestora ar contribui la atingerea obiectivelor cadrului de reglementare și altor obiective în temeiul dreptului național și al dreptului Uniunii. Orice astfel de decizie ar trebui să facă obiectul unei proceduri deschise, nediscriminatorii și transparente și să se bazeze pe o evaluare a modului în care condițiile aferente drepturilor respective au fost îndeplinite. Atunci când evaluează necesitatea reînnoirii drepturilor de utilizare, statele membre ar trebui să evalueze impactul asupra concurenței al prelungirii drepturilor deja acordate în raport cu promovarea unei utilizări mai eficiente sau a unor noi utilizări inovatoare care s-ar putea obține dacă banda ar fi deschisă unor noi utilizatori. Autoritățile competente pot lua o decizie în această privință permițând doar o prelungire limitată pentru a se evita perturbarea gravă a utilizării existente. În timp ce deciziile privind prelungirea sau nu a drepturilor acordate înainte de intrarea în aplicare a prezentei directive ar trebui să respecte toate normele deja aplicabile, statele membre ar trebui să se asigure în egală măsură că nu aduc atingere obiectivelor prezentei directive.

(121)  Atunci când reînnoiesc drepturi de utilizare existente, statele membre ar trebui, odată cu evaluarea nevoii de a reînnoi dreptul, să revizuiască taxele aferente acestuia în vederea asigurării faptului că taxele respective continuă să promoveze utilizarea optimă, ținând seama, printre altele, de stadiul de evoluție al pieței și de evoluția tehnologică. Din motive de securitate juridică, este oportun ca orice modificare a taxelor existente să se bazeze pe aceleași principii ca și cele aplicabile în cazul acordării unor noi drepturi de utilizare.

(122)  Gestionarea eficace a spectrului radio poate fi asigurată prin facilitarea utilizării eficiente continue a spectrului care a fost deja alocat. În vederea asigurării securității juridice pentru titularii de drepturi, posibilitatea de reînnoire a drepturilor de utilizare ar trebui luată în considerare într-un interval de timp adecvat înainte de expirarea drepturilor respective. În interesul gestionării continue a resurselor, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să efectueze o astfel de analiză din proprie inițiativă, precum și ca răspuns la o solicitare din partea cesionarului. Reînnoirea dreptului de utilizare nu poate fi acordată împotriva voinței cesionarului.

(123)  Transferul drepturilor de utilizare a spectrului poate fi un mijloc eficace de sporire a utilizării eficiente a spectrului. În vederea asigurării flexibilității și a eficienței și pentru a permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de piață, statele membre ar trebui să permită în mod implicit utilizatorilor spectrului să transfere sau să cedeze prin leasing terților drepturile lor de utilizare a spectrului, în urma unei proceduri simple și sub rezerva condițiilor aferente drepturilor respective și a normelor în materie de concurență, sub supravegherea autorităților naționale de reglementare responsabile. Pentru a facilita astfel de transferuri sau de leasinguri, atât timp cât sunt respectate măsurile de armonizare adoptate în temeiul Deciziei privind spectrul radio, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere reanalizarea cererilor de împărțire sau divizare a drepturilor în materie de spectru și a condițiilor de utilizare.

(124)  Măsurile luate în mod specific pentru a promova concurența atunci când se acordă sau se reînnoiesc drepturile de utilizare a spectrului radio ar trebui să fie decise de către autoritățile naționale de reglementare, care au cunoștințele economice, tehnice și despre piață necesare. Condițiile de asignare a spectrului pot influența situația concurențială pe piețele comunicațiilor electronice și condițiile de intrare pe piață. Accesul limitat la spectru, în special atunci când resursele în materie de spectru sunt limitate, poate să creeze o barieră la intrarea pe piață sau să împiedice investițiile, implementarea rețelelor, furnizarea de noi servicii sau aplicații, inovarea și concurența. Noile drepturi de utilizare, inclusiv cele dobândite prin transfer sau leasing, și introducerea unor noi criterii flexibile pentru utilizarea spectrului pot influența, de asemenea, concurența existentă. În cazul în care sunt aplicate în mod nejustificat, anumite condiții utilizate pentru a promova concurența pot avea alte efecte; de exemplu, plafoanele și rezervările spectrului pot crea o penurie artificială, obligațiile în materie de acces la nivel angro pot restrânge în mod nejustificat modele de afaceri în absența puterii de piață și limitele privind transferurile pot împiedica dezvoltarea piețelor secundare. Prin urmare, pentru impunerea unor astfel de condiții este necesar un test în materie de concurență coerent și obiectiv și acest test ar trebui aplicat în mod consecvent. Utilizarea unor astfel de măsuri ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe o evaluare aprofundată și obiectivă, de către autoritățile naționale de reglementare, a pieței și a condițiilor concurențiale de pe piață. Autoritățile naționale ar trebui, cu toate acestea, să asigure întotdeauna utilizarea eficace și eficientă a spectrului și să evite efectele competitive negative generate de grupările anticoncurențiale.

(125)  Pe baza avizelor RSPG, adoptarea unui termen comun până la care să se autorizeze utilizarea unei benzi care a fost armonizată în temeiul Deciziei privind spectrul de frecvențe radio poate fi necesară în scopul evitării interferențelor transfrontaliere și utilă în vederea asigurării valorificării la maximum a beneficiilor aferente măsurilor conexe de armonizare tehnică pentru piețele de echipamente și pentru implementarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice de foarte mare capacitate. Pentru a contribui în mod semnificativ la obiectivele acestui cadru și pentru a facilita coordonarea, instituirea unor astfel de termene comune ar trebui să facă obiectul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei. În plus față de banda de 700 MHz, astfel de termene maxime comune ar putea viza în special spectrul în bandă de 3,4-3,8 GHz și spectrul în bandă de 24,25-27,5 GHz, care au fost identificate de RSPG în avizul său privind aspectele legate de spectrul de frecvențe pentru sistemele fără fir de generație următoare (5G) ca benzi „pionier” pentru utilizare până în 2020, precum și benzile suplimentare de peste 24 GHz, despre care RSPG consideră că pot fi utilizate pentru 5G în Europa, cum ar fi benzile de frecvență 31,8-33,4 GHz și 40,5-43,5 GHz. Condițiile de alocare în benzi suplimentare de peste 24 GHz ar trebui să țină seama de scenarii potențiale de utilizare în comun cu utilizatorii obișnuiți.

(126)  În cazul în care cererea de spectru radio într-o bandă este mai mare decât oferta și, ca urmare a acestui fapt, un stat membru concluzionează că drepturile de utilizare a spectrului radio trebuie limitate, ar trebui să se aplice proceduri adecvate și transparente în ceea ce privește acordarea acestor drepturi pentru a se evita orice discriminare și a se optimiza folosirea resurselor limitate. O astfel de limitare ar trebui să fie justificată, proporțională și bazată pe o evaluare aprofundată a condițiilor de piață, acordând importanța cuvenită beneficiilor globale pentru utilizatori și obiectivelor naționale și ale pieței interne. Obiectivele care stau la baza oricărei proceduri de limitare ar trebui să fie definite în mod clar în prealabil. Atunci când analizează cea mai adecvată procedură de selecție și în conformitate cu măsurile de coordonare luate la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să consulte în timp util și în mod transparent toate părțile interesate cu privire la justificarea, obiectivele și condițiile procedurii. Statele membre pot utiliza, printre altele, proceduri de selecție concurențiale sau comparative pentru asignarea spectrului radio sau a numerelor cu valoare economică excepțională. În administrarea unor astfel de sisteme, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de obiectivele prezentei directive. Dacă un stat membru constată că drepturi suplimentare pot fi puse la dispoziție într-o bandă, acesta ar trebui să înceapă procesul aferent.

(127)  Creșterea masivă a cererii de spectru radio și a cererii utilizatorilor finali de capacitate în bandă largă fără fir impune găsirea unor răspunsuri care să permită soluții de acces alternative, complementare și eficiente din punctul de vedere al spectrului, inclusiv sisteme de acces fără fir de mică putere în zone restrânse, cum ar fi rețelele locale cu acces pe suport radio (radio local area networks - RLAN) și rețelele de puncte de acces celulare de mică putere și de mici dimensiuni. Astfel de sisteme de acces fără fir complementare, în special punctele de acces RLAN disponibile publicului, sporesc accesul utilizatorilor finali la internet și descongestionează traficul mobil pentru operatorii mobili. RLAN-urile utilizează spectrul radio armonizat fără a avea nevoie de o autorizație individuală sau de un drept de utilizare a spectrului. Majoritatea punctelor de acces RLAN sunt folosite până acum de utilizatori privați ca o prelungire locală fără fir a conexiunii lor fixe în bandă largă. Utilizatorii finali, în limitele propriului abonament la internet, nu ar trebui împiedicați să partajeze accesul la RLAN-ul lor cu alți utilizatori, astfel încât să crească numărul de puncte de acces disponibile, mai ales în zonele cu o densitate mare a populației, să se maximizeze capacitatea de transmisie de date fără fir prin reutilizarea spectrului radio și să se creeze o infrastructură de bandă largă fără fir complementară eficientă din punctul de vedere al costurilor accesibilă altor utilizatori finali. Prin urmare, ar trebui, de asemenea, să se elimine restricțiile inutile care împiedică implementarea și interconectarea punctelor de acces RLAN. Autoritățile publice sau furnizorii de servicii publice care utilizează RLAN-uri în sediile lor pentru personalul, vizitatorii sau clienții lor, de exemplu pentru a facilita accesul la serviciile de e-guvernare sau pentru a pune la dispoziție informații privind transportul public sau gestionarea traficului rutier, ar putea, de asemenea, să acorde acces la astfel de puncte de acces în vederea unei utilizări generale de către cetățeni ca serviciu auxiliar celor pe care le oferă publicului în sediile respective, în măsura permisă de normele în materie de concurență și achiziții publice. În plus, furnizorul unui astfel de acces local la rețelele de comunicații electronice în interiorul sau în jurul unei proprietăți private ori zone publice limitate în condiții necomerciale sau ca serviciu auxiliar unei alte activități care nu depinde de respectivul acces (cum ar fi hotspoturile RLAN puse la dispoziția clienților altor activități comerciale sau publicului larg în zona respectivă) poate fi supus obligației de a se conforma autorizațiilor generale pentru drepturile de utilizare a spectrului radio, dar nu ar trebui să facă obiectul niciunor condiții sau cerințe aferente autorizațiilor generale aplicabile furnizorilor de rețele sau servicii publice de comunicații ori obligațiilor privind utilizatorii finali sau interconectarea. Cu toate acestea, furnizorul respectiv ar trebui să aibă în continuare obligația de a respecta normele privind răspunderea prevăzute la articolul 12 din Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic(25). Apar noi tehnologii, cum ar fi LiFi-ul, care vor completa capacitățile actuale în materie de spectru radio pe care le oferă RLAN-urile și punctele de acces fără fir pentru a include punctele de acces optic bazate pe utilizarea luminii vizibile și a ajunge la rețele locale hibride care permit comunicațiile fără fir optice.

(128)  Dat fiind faptul că punctele de acces fără fir de mică putere în zone restrânse sunt foarte mici și utilizează echipamente discrete similare celor ale routerelor RLAN și ținând seama de impactul lor pozitiv asupra utilizării spectrului și asupra dezvoltării comunicațiilor fără fir, caracteristicile lor tehnice - cum ar fi puterea de ieșire - ar trebui specificate la nivelul Uniunii într-o manieră proporțională pentru implementarea locală și utilizarea lor ar trebui să fie supusă exclusiv autorizărilor generale - cu excepția RLAN-urilor, care nu ar trebui să facă obiectul unei cerințe de autorizare care să depășească ceea ce este necesar pentru utilizarea spectrului radio - și orice restricții suplimentare în temeiul planificării individuale sau al altor permise ar trebui limitate în cea mai mare măsură posibilă.

(128a)  Clădirile publice și alte tipuri de infrastructuri publice sunt vizitate și utilizate zilnic de un număr semnificativ de utilizatori finali, care au nevoie de conectivitate pentru a consuma servicii de e-guvernanță, de e-transport, precum și alte servicii. Alte infrastructuri publice (de exemplu lămpile de iluminat stradal, semafoarele etc.) reprezintă locuri foarte valoroase pentru instalarea de microcelule datorită densității lor etc. Operatorii ar trebui să aibă acces la aceste locuri publice pentru a răspunde în mod adecvat cererii. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de clădiri publice și alte infrastructuri publice sunt puse la dispoziție în condiții rezonabile pentru instalarea de microcelule, cu scopul de a completa Directiva 2014/61/UE. Această directivă urmează o abordare funcțională și impune obligații referitoare la accesul la infrastructura fizică, numai atunci când aceasta face parte dintr-o rețea și doar în cazul în care este deținută sau utilizată de către un operator de rețea, lăsând astfel multe clădiri deținute sau utilizate de către autoritățile publice în afara domeniului său de aplicare. În schimb, nu este necesară o obligație specifică pentru infrastructurile fizice, cum ar fi conductele sau stâlpii, utilizate pentru sistemele de transport inteligente (STI), care sunt deținute de operatorii de rețea (furnizori de servicii de transport și/sau furnizori de rețele publice de comunicații) și care găzduiesc elemente ale unei rețele, intrând astfel în domeniul de aplicare al Directivei 2014/61/UE.

(129)  Dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește accesul și interconectarea se aplică rețelelor utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Prezenta directivă nu impune rețelelor care nu sunt publice nicio obligație în ceea ce privește accesul sau interconectarea, cu excepția cazului în care, atunci când acestea beneficiază de acces la rețelele publice, pot fi supuse unor condiții prevăzute de statele membre.

(130)  Termenul „acces” poate avea sensuri multiple și, prin urmare, este necesar să se definească exact modul în care acest termen este utilizat în prezenta directivă, fără a aduce atingere modului în care poate fi utilizat în cadrul altor măsuri ale Uniunii. Un operator poate fi proprietarul rețelei sau al infrastructurii subiacente sau le poate închiria parțial ori în întregime.

(131)  Pe o piață deschisă și competitivă nu ar trebui să existe nicio restricție care să împiedice întreprinderile să negocieze acorduri de acces și de interconectare între ele, în special acorduri transfrontaliere, cu condiția respectării normelor în materie de concurență prevăzute în tratat. În contextul realizării unei veritabile piețe paneuropene mai eficiente, cu o concurență efectivă, care să ofere mai multe alternative și servicii mai competitive pentru utilizatorii finali, întreprinderile care primesc o cerere de acces sau de interconectare din partea altor întreprinderi care sunt supuse autorizării generale pentru a furniza publicului rețele sau servicii de comunicații electronice ar trebui, în principiu, să încheie astfel de acorduri în condiții comerciale și să le negocieze cu bună-credință.

(132)  Pe piețele pe care încă mai există diferențe mari în ceea ce privește puterea de negociere între întreprinderi și pe care unele întreprinderi se bazează pe infrastructura oferită de alții pentru a-și furniza serviciile, este oportun să se stabilească un cadru care să asigure funcționarea eficientă a pieței. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă competența de a asigura, în caz de eșec al negocierilor comerciale, acces și interconectare adecvate, precum și interoperabilitate a serviciilor în interesul utilizatorilor finali. În special, acestea pot asigura conectivitatea cap la cap prin impunerea unor obligații proporționale întreprinderilor care fac obiectul autorizării generale și care controlează accesul la utilizatorii finali. Controlul mijloacelor de acces poate implica proprietatea sau controlul asupra legăturii fizice cu utilizatorul final (fie fixă, fie mobilă) și/sau capacitatea de a modifica sau a retrage numărul sau numerele naționale necesare pentru a accesa punctul terminus al rețelei utilizatorului final. Acest lucru s-ar putea întâmpla, de exemplu, dacă operatorii de rețele ar limita în mod nejustificat alternativele oferite utilizatorilor finali în ceea ce privește accesul la portalurile și serviciile de internet.

(133)  În lumina principiului nediscriminării, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că toți operatorii, indiferent de dimensiunea lor și de modelul lor de afaceri, fie că sunt integrați pe verticală, fie că sunt separați, se pot interconecta în termeni și în condiții rezonabile pentru a furniza conectivitate cap la cap și acces la internetul mondial.

(134)  Măsurile juridice sau administrative naționale care leagă termenii și condițiile de acces sau interconectare de activitățile părții care dorește interconectarea, și anume de nivelul investiției sale în infrastructura rețelei, și nu de serviciile de interconectare sau de acces furnizate pot genera denaturări ale pieței și pot, prin urmare, să nu fie compatibile cu normele în materie de concurență.

(135)  Operatorii de rețele care controlează accesul la propriii lor clienți fac acest lucru utilizând un număr sau o adresă unică dintr-o serie de numere sau de adrese publicate. Este necesar ca și alți operatori de rețele să poată furniza trafic acestor clienți și, prin urmare, să fie capabili să se interconecteze reciproc direct sau indirect. Prin urmare, este oportun să se stabilească drepturile și obligațiile în materie de negociere a interconectărilor.

(136)  Utilizatorii finali trebuie să beneficieze de interoperabilitate, care este un obiectiv important al prezentului cadru de reglementare. Încurajarea interoperabilității este unul dintre obiectivele autorităților naționale de reglementare, conform prezentului cadru, care prevede, de asemenea, obligația Comisiei de a publica o listă de standarde și/sau specificații referitoare la furnizarea de servicii, interfețe tehnice și/sau funcții de rețea, ca bază pentru încurajarea armonizării în materie de comunicații electronice. Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea standardelor și/sau a specificațiilor publicate, în măsura strict necesară pentru a asigura interoperabilitatea serviciilor și îmbunătățirea libertății de a alege a utilizatorilor.

(137)  În prezent, atât conectivitatea cap la cap, cât și accesul la servicii de urgență depind de adoptarea de către utilizatorii finali a serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere. Evoluțiile tehnologice viitoare sau o utilizare sporită a serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar conduce la o interoperabilitate insuficientă între serviciile de comunicații. Ca o consecință, ar putea să apară bariere semnificative la intrarea pe piață și obstacole în calea inovării ulterioare suplimentare, care să amenințe în mod apreciabil ▌conectivitatea cap la cap eficace între utilizatorii finali ▌.

(138)  În cazul în care apar astfel de probleme de interoperabilitate, Comisia poate solicita OAREC să prezinte un raport care ar trebui să conțină o evaluare factuală a situației pieței la nivelul Uniunii și al statelor membre. Pe baza raportului OAREC și a altor elemente de probă disponibile și ținând seama de efectele asupra pieței interne, Comisia ar trebui să decidă dacă este necesară o intervenție în materie de reglementare a autorităților naționale de reglementare. În cazul în care consideră că o astfel de intervenție în materie de reglementare ar trebui să fie avută în vedere de către autoritățile naționale de reglementare, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să precizeze natura și domeniul de aplicare al eventualelor intervenții în materie de reglementare ale ANR-urilor, în special măsuri menite să impună tuturor furnizorilor sau anumitor furnizori utilizarea obligatorie a standardelor sau a specificațiilor. Termenii „standarde europene” și „standarde internaționale” sunt definiți la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012(26). Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze, în funcție de circumstanțele naționale specifice, dacă orice intervenție este necesară și justificată pentru a se asigura conectivitatea cap la cap ▌ și, dacă da, să impună obligații proporționale în conformitate cu măsurile de punere în aplicare ale Comisiei. Pentru a se evita crearea unor bariere în cadrul pieței interne, statele membre nu ar trebui să impună obligații în plus față de orice astfel de măsuri de punere în aplicare.

(139)  În situațiile în care întreprinderile nu au acces la alternative viabile la activele care nu pot fi multiplicate până la primul punct de distribuție și pentru a promova rezultate în materie de competitivitate în interesul utilizatorilor finali, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să impună obligații în materie de acces tuturor operatorilor, fără a afecta puterea de piață a acestora. În acest sens, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de toate barierele tehnice și economice din calea viitoarelor multiplicări ale rețelelor. Cu toate acestea, dat fiind faptul că astfel de obligații pot să fie intruzive, să submineze stimulentele pentru investiții și să aibă efectul contraproductiv de a întări poziția actorilor dominanți, acestea ar trebui să fie impuse doar atunci când acest lucru este justificat și proporțional pentru a realiza o concurență durabilă pe piețele relevante. Simplul fapt că există deja mai mult de o astfel de infrastructură nu ar trebui în mod necesar să fie interpretat ca indicând faptul că activele sale pot fi multiplicate. Primul punct de distribuție ar trebui să fie identificat pe baza unor criterii obiective.

(139a)  Ar trebui să fie posibil să se impună obligații de a furniza acces la servicii complementare, și anume serviciile de accesibilitate pentru a permite accesul corespunzător al utilizatorilor finali cu handicap și date care să sprijine serviciile conectate de televiziune și ghidurile electronice de programe, în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la anumite servicii de radiodifuziune și televiziune.

(140)  Ar putea fi justificat să se extindă obligațiile în materie de acces la cablaje și cabluri dincolo de primul punct de concentrare în zonele cu o densitate mai mică a populației, limitând totodată aceste obligații la puncte cât mai aproape posibil de utilizatorii finali în cazul în care se demonstrează că multiplicarea ar fi, de asemenea, imposibilă dincolo de respectivul prim punct de concentrare.

(141)  În astfel de cazuri, pentru a se respecta principiul proporționalității, poate fi oportun ca autoritățile naționale de reglementare să excludă obligațiile care merg dincolo de primul punct de distribuție, pe motiv că o obligație în materie de acces care nu se bazează pe o putere semnificativă pe piață ar risca să afecteze ▌planul lor de afaceri pentru elementele de rețea recent implementate sau datorită existenței unor mijloace alternative de acces viabile și adecvate pentru asigurarea unor rețele de foarte mare capacitate.

(142)  Utilizarea în comun a infrastructurii pasive ▌folosite în furnizarea de servicii de comunicații electronice fără fir ▌, în conformitate cu principiile dreptului concurenței, poate fi deosebit de utilă pentru a maximiza conectivitatea de foarte mare capacitate în întreaga Uniune, în special în zonele cu o densitate mai mică a populației unde multiplicarea nu este posibilă și utilizatorii finali riscă să fie lipsiți de o astfel de conectivitate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, în mod excepțional, să fie în măsură să impună o astfel de ▌implementare în comun ori un acces localizat la roaming în conformitate cu dreptul Uniunii, dacă această posibilitate a fost stabilită în mod clar în condițiile inițiale de acordare a dreptului de utilizare și dacă demonstrează beneficiile aferente ▌unui astfel de acces în comun în ceea ce privește depășirea unor obstacole economice sau fizice insurmontabile, iar accesul la rețele sau servicii este, prin urmare, foarte deficitar sau inexistent și ținând seama de mai multe elemente, în special de nevoia de acoperire de-a lungul rutelor de transport principale, de posibilitatea de alegere a utilizatorilor finali și de creșterea calității serviciului furnizat acestora, precum și de nevoia de a menține stimulentele pentru implementarea infrastructurii. În cazul în care utilizatorii finali nu au acces, iar utilizarea în comun a infrastructurii pasive nu este suficientă pentru a rezolva această problemă, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie abilitate să impună obligații privind utilizarea în comun a infrastructurii active.

(143)  Deși este oportun ca, în unele circumstanțe, o autoritate națională de reglementare să impună obligații operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piață în scopul îndeplinirii unor obiective precum conectivitatea cap la cap sau interoperabilitatea serviciilor, este totuși necesară garantarea faptului că aceste obligații se impun în conformitate cu cadrul de reglementare și, în special, cu procedurile sale de notificare.

(144)  Este posibil ca doar normele în materie de concurență să nu fie suficiente pentru a asigura diversitatea culturală și pluralismul mijloacelor de informare în masă în domeniul televiziunii digitale. Evoluțiile tehnologice și ale pieței impun revizuirea obligațiilor de a furniza acces condiționat în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii în mod periodic, fie de către statele membre, pentru piețele lor naționale, fie de către Comisie, pentru Uniune, în special pentru a determina dacă se justifică extinderea obligațiilor la grilele electronice de programe (EPG) și interfețele de programe a aplicației (API), în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de radiodifuziune digitale specificate. Statele membre pot specifica serviciile de radiodifuziune digitale la care trebuie să se asigure accesul utilizatorilor finali prin orice mijloace legislative, de reglementare sau administrative pe care le consideră necesare.

(145)  De asemenea, statele membre pot permite autorității naționale de reglementare să revizuiască obligațiile referitoare la accesul condiționat la serviciile de radiodifuziune digitale pentru a evalua printr-o analiză a pieței dacă este necesar să retragă sau să modifice condițiile aplicabile operatorilor care nu au putere semnificativă pe piața relevantă. O astfel de retragere sau modificare nu ar trebui să afecteze în mod negativ accesul utilizatorilor finali la serviciile respective sau perspectiva unei concurențe efective.

(146)  În anumite împrejurări este necesară impunerea unor obligații ex ante pentru a asigura dezvoltarea unei piețe concurențiale, ale cărei condiții favorizează implementarea și adoptarea rețelelor de foarte mare capacitate și maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali. Definiția puterii semnificative pe piață utilizată în prezenta directivă este echivalentă cu conceptul de poziție dominantă definit în jurisprudența Curții de Justiție.

(147)  Două sau mai multe întreprinderi pot fi considerate a se bucura de o poziție dominantă comună nu numai în cazul în care există legături structurale sau de alt tip între ele, ci și în cazul în care structura pieței relevante este favorabilă unor efecte coordonate și le permite să se comporte într-o măsură apreciabilă independent față de concurenți, clienți și, în cele din urmă, față de consumatori, și anume încurajează comportamentul anticoncurențial paralel sau aliniat pe piață. O astfel de structură s-ar putea demonstra prin caracteristici precum un grad ridicat de concentrare, un grad suficient de transparență a pieței, care, de-a lungul timpului, crește sustenabilitatea coordonării sau a unei politici comune, și prin existența unor mari bariere care împiedică pătrunderea unor potențiali concurenți, precum și prin lipsa ofertei, care împiedică reacția din partea consumatorilor. În circumstanțele specifice ale reglementării ex ante a piețelor comunicațiilor electronice, în cazul în care barierele la intrarea pe piață a noilor concurenți sunt, în general, ridicate, refuzul proprietarilor de rețele de a furniza acces cu ridicata în condiții rezonabile care să aducă beneficii în mod sustenabil dinamicii concurențiale, observat sau prevăzut în lipsa reglementării ex ante, coroborat cu un interes comun în ceea ce privește menținerea unor chirii semnificative pe piețele cu amănuntul din aval sau învecinate, disproporționate în raport cu investițiile făcute și cu riscurile existente, poate constitui, în sine, un indicator al unei politici comune adoptate de membrii unui oligopol necompetitiv.

(148)   Este esențial ca obligațiile de reglementare ex ante să fie impuse numai pe o piață angro în care există una sau mai multe întreprinderi cu o putere semnificativă pe piață, în vederea asigurării concurenței sustenabile ▌, și în care măsurile corective prevăzute de dreptul concurenței național și al Uniunii nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemei. Comisia trebuie să elaboreze orientări la nivelul Uniunii în conformitate cu principiile dreptului concurenței, care să fie urmate de autoritățile naționale de reglementare în evaluarea eficienței concurenței de pe o piață dată și a puterii semnificative pe piață. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să analizeze dacă piața unui anumit produs sau serviciu este efectiv concurențială într-o zonă geografică dată care ar putea fi reprezentată de întreg teritoriul sau de o parte din teritoriul statului membru în cauză sau de părți învecinate din teritoriile unor state membre examinate împreună. Analiza caracterului efectiv al concurenței ar trebui să includă și stabilirea faptului dacă piața prezintă perspective de concurență și, prin urmare, dacă orice lipsă a concurenței este de durată. Orientările respective ar trebui să se refere și la problema piețelor nou-apărute, pe care este probabil ca liderul de piață să dețină de facto un sector de piață substanțial, dar căruia nu ar trebui să i se impună obligații nejustificate. Comisia ar trebui să revizuiască periodic orientările, în special cu ocazia unei revizuiri a legislației existente, ținând seama de evoluția jurisprudenței, a gândirii economice și a experienței reale de pe piață și pentru a se asigura faptul că sunt întotdeauna adaptate la o piață care evoluează rapid. Autoritățile naționale de reglementare vor trebui să coopereze în cazul în care se constată că piața relevantă este transnațională.

(149)  Pentru a stabili dacă o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piață, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acționeze în conformitate cu legislația Uniunii și să țină seama în cea mai mare măsură de orientările Comisiei privind analiza de piață și evaluarea puterii semnificative pe piață.

(150)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să definească piețele geografice relevante de pe teritoriul lor ținând seama în cea mai mare măsură de Recomandarea Comisiei privind piețele relevante de produse și servicii, adoptată în conformitate cu prezenta directivă și având în vedere circumstanțele naționale și locale. Prin urmare, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, cel puțin, să analizeze piețele care sunt incluse în recomandare, inclusiv piețele care sunt enumerate, dar care nu mai sunt reglementate în contextul național sau local specific. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să analizeze piețele care nu sunt incluse în recomandarea menționată, dar care sunt reglementate pe teritoriul aflat sub jurisdicția lor pe baza analizelor de piață anterioare sau alte piețe, dacă au motive suficiente să considere că pot trece testul celor trei criterii prevăzut în prezenta directivă.

(151)  Piețele transnaționale pot fi definite, atunci când acest lucru este justificat de definiția pieței geografice, ținând seama de toți factorii legați de cerere și ofertă în conformitate cu principiile dreptului concurenței. OAREC este organismul cel mai în măsură să efectueze o astfel de analiză, dat fiind faptul că beneficiază de experiența colectivă exhaustivă a autorităților naționale de reglementare dobândită în procesul de definire a piețelor la nivel național. Dacă piețele transnaționale sunt definite și se justifică o intervenție în materie de reglementare, autoritățile naționale de reglementare în cauză ar trebui să coopereze pentru a identifica răspunsul normativ adecvat, inclusiv în procesul de notificare a Comisiei. Acestea pot coopera, de asemenea, în același mod în cazul în care nu sunt identificate piețe transnaționale, dar pe teritoriile lor condițiile de piață sunt suficient de omogene pentru a beneficia de pe urma unei abordări coordonate în materie de reglementare, de exemplu din perspectiva unor similitudini în materie de costuri, structuri ale pieței sau operatori ori în cazul în care cererea utilizatorilor finali este transnațională sau comparabilă.

(152)  În unele circumstanțe, piețele geografice sunt definite ca naționale sau subnaționale, de exemplu datorită naturii naționale sau locale a implementării rețelei care determină limitele puterii de piață potențiale a întreprinderilor în ceea ce privește oferta angro, dar există încă o cerere transnațională semnificativă din partea uneia sau mai multor categorii de utilizatori finali. Acest lucru poate fi valabil, în special, în cazul cererii din partea utilizatori finali care sunt întreprinderi cu activități în mai multe unități situate în diferite state membre. În cazul în care cererea transnațională nu este suficient satisfăcută de către furnizori, de exemplu dacă aceștia sunt fragmentați de-a lungul frontierelor naționale sau la nivel local, apare o potențială barieră în calea pieței interne. În consecință, OAREC ar trebui să fie împuternicit să furnizeze autorităților naționale de reglementare orientări privind abordări comune în materie de reglementare în vederea asigurării faptului că cererea transnațională poate fi satisfăcută în mod mulțumitor, furnizând o bază pentru produsele de acces la nivel angro din întreaga Uniune și permițând creșteri ale eficienței și economii de scară în pofida fragmentării ofertei. Orientările OAREC ar trebui să se reflecte în opțiunile autorităților naționale de reglementare în urmărirea obiectivului pieței interne atunci când impun obligații în materie de reglementare operatorilor PSP la nivel național.

(153)  ▌.

(154)  ▌.

(155)  ▌.

(156)  În perioada de tranziție treptată către piețe dereglementate, acordurile comerciale, inclusiv pentru coinvestiții și acces, între operatori vor deveni treptat mai frecvente, iar dacă acestea sunt sustenabile și îmbunătățesc dinamica concurenței, pot contribui la concluzia că pe o anumită piață angro nu se justifică reglementarea ex ante. O logică asemănătoare s-ar aplica în sens invers, în cazul încetării imprevizibile a acordurilor comerciale pe o piață dereglementată. Analiza unor astfel de acorduri ar trebui să țină seama de faptul că perspectiva reglementării poate fi un motiv care să-i determine pe proprietarii rețelei să poarte negocieri comerciale. În vederea garantării faptului că se acordă o atenție corespunzătoare impactului reglementării impuse pe piețele conexe atunci când se stabilește dacă pe o piață dată se justifică reglementarea ex ante, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că piețele sunt analizate în mod coerent și, în cazul în care acest lucru este posibil, în același timp sau la un interval de timp cât mai apropiat posibil.

(157)  Atunci când evaluează reglementarea de la nivelul angro pentru a soluționa problemele de la nivelul cu amănuntul, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de faptul că mai multe piețe angro pot furniza inputuri angro în amonte pentru o anumită piață cu amănuntul și, invers, o piață angro poate furniza inputuri angro în amonte pentru o gamă variată de piețe cu amănuntul. În plus, dinamica concurenței de pe o anumită piață poate fi influențată de piețe care sunt contigue, dar nu sunt într-o relație verticală, cum ar putea fi cazul anumitor piețe fixe și mobile. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să efectueze această evaluare pentru fiecare piață angro avută în vedere pentru a face obiectul reglementării, începând cu măsuri corective pentru accesul la infrastructura civilă, deoarece astfel de măsuri corective sunt, de obicei, favorabile unei concurențe mai sustenabile, inclusiv concurenței la nivelul infrastructurii, iar apoi să analizeze orice piețe angro considerate ca fiind susceptibile să facă obiectul reglementării ex ante, dat fiind probabilul lor caracter adecvat pentru soluționarea problemelor în materie de concurență identificate la nivelul cu amănuntul. Atunci când decid cu privire la măsura corectivă specifică ce urmează să fie impusă, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze fezabilitatea acesteia din punct de vedere tehnic și să efectueze o analiză cost-beneficiu, având în vedere gradul său de adecvare pentru a soluționa problemele în materie de concurență identificate la nivelul cu amănuntul și pentru a permite o concurență bazată pe diferențiere și neutralitate tehnologică. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ia în considerare consecințele impunerii oricărei măsuri corective specifice care, dacă este fezabilă numai în cazul anumitor topologii de rețea, ar putea constitui un factor de descurajare pentru implementarea rețelelor de foarte mare capacitate în interesul utilizatorilor finali. În plus, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ofere stimulente prin măsurile corective impuse și, în cazul în care este posibil, înainte de implementarea infrastructurii, pentru dezvoltarea unei arhitecturi flexibile și deschise a rețelei, ceea ce ar reduce în cele din urmă sarcina și complexitatea măsurilor corective impuse într-o etapă ulterioară. În fiecare etapă a evaluării, înainte ca autoritatea națională de reglementare să stabilească dacă orice alte măsuri corective mai împovărătoare ar trebui impuse unui operator cu putere semnificativă pe piață, aceasta ar trebui să încerce să determine dacă măsurile corective deja analizate ar fi suficiente pentru ca piața în cauză să devină efectiv concurențială, ținând seama totodată de orice acorduri comerciale relevante sau de alte circumstanțe de pe piața angro, inclusiv de alte tipuri de reglementări care sunt deja în vigoare, cum ar fi, de exemplu, obligațiile în materie de acces general la activele care nu pot fi multiplicate sau obligațiile impuse în temeiul Directivei 2014/61/UE, și de orice reglementare considerată deja ca fiind adecvată de către autoritatea națională de reglementare pentru un operator cu putere semnificativă pe piață. O astfel de evaluare pe etape, care are scopul de a asigura că nu se impun decât cele mai adecvate măsuri corective necesare pentru a răspunde în mod eficient oricăror probleme identificate în analiza de piață, nu împiedică o autoritate națională de reglementare să concluzioneze că o combinație a acestor măsuri corective - chiar dacă sunt de diferite intensități - constituie modul cel mai puțin intruziv de soluționare a problemei. Chiar dacă astfel de diferențe nu duc la definirea unor piețe geografice distincte, acestea pot justifica diferențierea în ceea ce privește măsurile corective adecvate impuse în funcție de intensitatea diferită a constrângerilor concurențiale.

(158)  Reglementarea ex ante impusă la nivel angro, care este, în principiu, mai puțin intruzivă decât reglementarea de la nivelul cu amănuntul, este considerată suficientă pentru remedierea potențialelor probleme în materie de concurență pe piața sau pe piețele din aval conexe. Progresele realizate în materie de concurență de la instituirea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice sunt demonstrate de dereglementarea progresivă a piețelor cu amănuntul în întreaga Uniune. De asemenea, normele referitoare la impunerea de măsuri corective ex ante întreprinderilor cu putere semnificativă pe piață ar trebui să fie simplificate și să devină mai previzibile, atunci când acest lucru este posibil. Prin urmare, ar trebui să se abroge competența de a impune controale în materie de reglementare ex ante pe baza puterii de piață semnificative pe piețele cu amănuntul.

(159)  Atunci când o autoritate națională de reglementare retrage reglementarea de la nivelul angro, aceasta ar trebui să stabilească o perioadă de notificare prealabilă adecvată pentru a se asigura o tranziție sustenabilă către o piață dereglementată. În definirea unei astfel de perioade, autoritatea națională de reglementare ar trebui să țină seama de acordurile existente între furnizorii de acces și solicitanții de acces care au fost încheiate pe baza obligațiilor impuse în materie de reglementare. În special, acordurile respective pot oferi solicitanților de acces o protecție juridică de ordin contractual pentru o perioadă determinată de timp. Autoritatea națională de reglementare ar trebui, de asemenea, să țină seama de posibilitatea efectivă ca participanții pe piață să accepte orice acces la nivel angro comercial sau orice oferte de coinvestiții care pot exista pe piață și de nevoia de a se evita o perioadă îndelungată de eventual arbitraj de reglementare. Regimurile tranzitorii instituite de autoritatea națională de reglementare ar trebui să țină seama de amploarea și calendarul supravegherii reglementare prevăzute în acordurile preexistente, din momentul în care începe să curgă perioada de notificare prealabilă.

(160)  Pentru a oferi actorilor de pe piață siguranță în ceea ce privește condițiile de reglementare, este necesară stabilirea unui termen pentru analizele de piață. Este important să se efectueze periodic analize de piață la intervale rezonabile și adecvate. În cazul în care o autoritate națională de reglementare nu efectuează analiza de piață în termenul specificat, acest lucru poate pune în pericol piața internă și este posibil ca procedurile obișnuite de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către autoritate să nu producă în timp efectul dorit. Ca alternativă, autoritatea națională de reglementare în cauză ar trebui să poată solicita asistența OAREC pentru a finaliza analiza de piață. De exemplu, asistența ar putea lua forma unui grup operativ specific compus din reprezentanți ai altor autorități naționale de reglementare.

(161)  Datorită nivelului ridicat de inovare tehnologică și a piețelor deosebit de dinamice din sectorul comunicațiilor electronice, este necesară adaptarea rapidă a reglementărilor în mod coordonat și armonizat la nivelul Uniunii, deoarece experiența a arătat faptul că divergențele dintre autoritățile naționale de reglementare cu privire la punerea în aplicare a cadrului de reglementare pot crea un obstacol în calea dezvoltării pieței interne.

(162)  Cu toate acestea, în interesul unui grad sporit de stabilitate și predictibilitate a măsurilor de reglementare, termenul maxim permis între analizele de piață ar trebui să fie extins de la trei la cinci ani în cazul unor piețe stabile sau previzibile, cu condiția ca schimbările survenite între timp pe piață să nu necesite o nouă analiză. Atunci când se stabilește dacă o autoritate națională de reglementare și-a respectat obligația de a analiza piețele și a notificat proiectul de măsură corespunzătoare cel puțin o dată la cinci ani, numai o notificare cuprinzând o nouă evaluare a definiției pieței și a puterii semnificative pe piață va fi considerată ca reprezentând începutul unui nou ciclu de piață cu o durată de cinci ani. O simplă notificare a unor măsuri corective în materie de reglementare, noi sau modificate, impuse pe baza unei analize de piață anterioare și nerevizuite nu va fi considerată că fiind suficientă pentru îndeplinirea acestei obligații. În cazul unor piețe dinamice, termenul maxim permis între analizele de piață ar trebui, cu toate acestea, să rămână de trei ani. O piață ar trebui considerată dinamică în cazul în care parametrii utilizați pentru a determina dacă trebuie impuse obligații sau dacă acestea trebuie eliminate, precum, de exemplu, evoluția tehnologică și modelele de cerere din partea utilizatorilor finali, ar putea evolua în așa fel încât concluziile analizei să se poată schimba în perioade mai scurte de un an pentru un număr semnificativ de zone geografice care reprezintă cel puțin 10 % din piață.

(163)  Impunerea unei obligații specifice în cazul unei întreprinderi care are o putere semnificativă pe piață nu necesită o analiză a pieței suplimentară, ci o justificare privind faptul că obligația în cauză este adecvată și proporțională în ceea ce privește natura problemei identificate pe piața în cauză ▌.

(164)  Atunci când evaluează proporționalitatea obligațiilor și a condițiilor care urmează să fie impuse, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ia în considerare condițiile concurențiale diferite existente în diferitele zone din cadrul statelor lor membre, ținând seama, în special, de rezultatele anchetei geografice efectuate în conformitate cu prezenta directivă.

(165)  Atunci când analizează dacă să impună măsuri corective pentru a controla prețurile, și dacă impun, în ce formă, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să încerce să permită investitorului să obțină un profit echitabil în cazul unui anumit proiect nou de investiții. În special, pot exista riscuri asociate proiectelor de investiții specifice noilor rețele de acces care sprijină produse pentru care cererea este incertă în momentul în care se face investiția.

(166)  Revizuirea obligațiilor impuse operatorilor desemnați ca având o putere semnificativă pe piață în decursul analizei de piață ar trebui să permită autorităților naționale de reglementare să țină seama de impactul asupra condițiilor concurențiale al noilor evoluții, de exemplu al acordurilor voluntare nou-încheiate între operatori, cum ar fi acordurile privind accesul și coinvestițiile, oferind astfel flexibilitatea care este în mod special necesară în contextul ciclurilor de reglementare mai lungi. O logică similară ar trebui să se aplice în cazul încetării imprevizibile a acordurilor comerciale. Dacă o astfel de încetare are loc pe o piață dereglementată, poate fi necesară o nouă analiză a pieței.

(167)  Transparența termenilor și a condițiilor privind accesul și interconectarea, inclusiv prețurile, permite accelerarea negocierilor, evitarea litigiilor și oferă încredere actorilor de pe piață în ceea ce privește faptul că un anumit serviciu nu este furnizat în condiții discriminatorii. Caracterul deschis și transparența interfețelor tehnice pot fi extrem de importante în vederea asigurării interoperabilității. În cazul în care o autoritate națională de reglementare impune obligații referitoare la publicarea informațiilor, aceasta poate să precizeze și modul în care informațiile sunt puse la dispoziția publicului și dacă publicarea se face gratuit sau nu, luând în considerare tipul și scopul informațiilor în cauză.

(168)  Având în vedere varietatea topologiilor de rețea, a produselor de acces și a circumstanțelor de pe piață care au apărut începând cu anul 2002, obiectivele anexei II la Directiva 2002/19/CE, privind degruparea buclei locale și produsele de acces pentru furnizorii de servicii de televiziune digitală și servicii radio, pot fi realizate mai bine și într-un mod mai flexibil prin oferirea de orientări referitoare la criteriile minime pentru o ofertă de referință care vor fi elaborate și actualizate periodic de OAREC. Prin urmare, anexa II la Directiva 2002/19/CE ar trebui eliminată.

(169)  Principiul nediscriminării garantează faptul că întreprinderile cu putere de piață nu denaturează concurența, în special în cazul în care este vorba despre întreprinderi integrate pe verticală care furnizează servicii întreprinderilor cu care concurează pe piețele din aval.

(170)  Pentru a remedia și a preveni comportamentul discriminatoriu netarifar, echivalența inputurilor (EI) este, în principiu, cea mai sigură modalitate de a realiza o protecție eficace împotriva discriminării. Pe de altă parte, este probabil ca furnizarea de inputuri angro reglementate pe baza EI să genereze costuri de asigurare a conformității mai ridicate decât alte forme de obligații în materie de nediscriminare. Aceste costuri mai ridicate de asigurare a conformității ar trebui să fie măsurate în raport cu beneficiile unei concurențe mai viguroase în aval și cu relevanța unor garanții în materie de nediscriminare în circumstanțele în care operatorul cu putere semnificativă pe piață nu este supus unui control direct al prețurilor. În special, autoritățile naționale de reglementare ar putea ține seama de faptul că furnizarea inputurilor angro folosind noi sisteme pe baza EI este mai probabil să creeze suficiente beneficii nete și, deci, să fie proporțională, având în vedere costurile incrementale de asigurare a conformității comparativ mai scăzute pentru asigurarea conformității sistemelor nou-construite din perspectiva El. Pe de altă parte, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să evalueze eventualii factori de descurajare în ceea ce privește implementarea noilor sisteme, în raport cu actualizări mai treptate, în cazul în care respectivele noi sisteme ar fi supuse unor obligații în materie de reglementare mai restrictive. În statele membre cu mulți operatori PSP de mici dimensiuni, impunerea EI în cazul tuturor acestor operatori poate fi disproporțională.

(171)  Separarea contabilă permite evidențierea prețurilor transferurilor interne și ca autoritățile naționale de reglementare să verifice, după caz, respectarea obligațiilor privind nediscriminarea. În această privință, Comisia a publicat Recomandarea 2005/698/CE din 19 septembrie 2005 privind sistemele de separare contabilă și de contabilitate a costurilor.

(172)  Activele de inginerie civilă care pot găzdui o rețea de comunicații electronice sunt esențiale pentru implementarea cu succes a unor noi rețele ▌din cauza costurilor ridicate de multiplicare a acestora și se pot face economii semnificative atunci când activele respective pot fi reutilizate. Prin urmare, pe lângă normele privind infrastructura fizică prevăzute în Directiva 2014/61/UE, o măsură corectivă specifică este necesară în situațiile în care activele de inginerie civilă sunt deținute de un operator desemnat ca având putere semnificativă pe piață. În cazul în care există active de inginerie civilă și acestea pot fi reutilizate, efectul pozitiv al realizării accesului efectiv la activele respective în implementarea unei infrastructuri concurente este foarte ridicat și, în consecință, este necesar să se asigure faptul că accesul la activele respective poate fi folosit ca o măsură corectivă autonomă pentru îmbunătățirea dinamicii concurențiale și în materie de implementare pe orice piață din aval, care trebuie luată în considerare înainte de evaluarea nevoii de a impune orice alte eventuale măsuri corective, și nu doar ca o măsură corectivă auxiliară aplicată pentru alte produse sau servicii angro ori ca o măsură corectivă limitată la întreprinderile care beneficiază de respectivele alte produse sau servicii angro. Un activ existent nu ar trebui considerat disponibil pentru reutilizare în cazul în care există constrângeri de natură tehnică sau fizică ce împiedică accesul funcțional la acesta. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze activele de inginerie civilă tradiționale reutilizabile pe baza valorii contabile reglementare din care se scade amortizarea cumulată la data calculării, indexată cu un indice de preț corespunzător, cum ar fi indicele prețului cu amănuntul, și excluzând activele care sunt complet amortizate, pe o perioadă de cel puțin 40 de ani, dar care sunt utilizate în continuare.

(173)  Atunci când impun obligații privind accesul la infrastructurile noi și modernizate, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să garanteze că respectivele condiții de acces reflectă circumstanțele care stau la baza deciziei de investiție, luând în considerare, printre altele, costurile de dare în folosință, rata estimată de acceptare a noilor produse și servicii și nivelurile prețurilor cu amănuntul estimate. În plus, pentru a oferi investitorilor siguranță în ceea ce privește planificarea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată fixa, dacă este cazul, termeni și condiții de acces consecvente de-a lungul unor perioade de revizuire corespunzătoare. În eventualitatea în care controlul prețurilor este considerat oportun, termenii și condițiile în cauză pot cuprinde acorduri de prețuri în funcție de volume sau de durata contractului, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu condiția ca acestea să nu aibă un efect discriminatoriu. Orice condiții de acces impuse ar trebui să respecte necesitatea de a menține concurența efectivă în domeniul serviciilor pentru consumatori și întreprinderi.

(174)  Obligativitatea acordării accesului la infrastructura rețelei, cum ar fi la fibră optică neagră, poate fi justificată ca mijloc de creștere a concurenței, dar autoritățile naționale de reglementare trebuie să stabilească un echilibru între dreptul unui proprietar de infrastructură de a-și exploata infrastructura în propriul beneficiu și dreptul altor furnizori de servicii de a avea acces la infrastructuri esențiale pentru furnizarea unor servicii concurente.

(175)  ▌.

(176)  În cazul în care operatorii sunt supuși unor obligații care le impun să dea curs unor cereri rezonabile privind accesul și utilizarea unor elemente ale rețelei și a infrastructurii conexe, astfel de cereri ar trebui să fie refuzate numai pe baza unor criterii obiective, precum fezabilitatea tehnică sau nevoia de a păstra integritatea rețelei. În cazul în care accesul este refuzat, partea lezată poate solicita aplicarea procedurilor de soluționare a litigiilor menționate la articolele 27 și 28. Un operator căruia i se impun obligații de acces nu poate fi obligat să furnizeze tipurile de acces pe care nu este în măsură să le furnizeze. Impunerea de către autoritățile naționale de reglementare a accesului obligatoriu care duce la creșterea concurenței pe termen scurt nu ar trebui să diminueze stimulentele pentru concurenți în ceea ce privește investițiile în infrastructuri alternative care să asigure o concurență mai sustenabilă și/sau o performanță sporită și beneficii mai mari pentru utilizatorii finali pe termen lung. Autoritățile naționale de reglementare pot impune condiții tehnice și operaționale furnizorului și/sau beneficiarilor accesului obligatoriu în conformitate cu dreptul Uniunii. În special, impunerea standardelor tehnice ar trebui să respecte Directiva 1535/2015/UE.

(177)  Un control al prețurilor poate fi necesar în cazul în care analiza de piață efectuată pentru o anumită piață indică prezența unei concurențe ineficiente. În special, operatorii cu putere semnificativă pe piață ar trebui să evite comprimarea prețurilor de așa manieră încât diferența dintre prețurile lor cu amănuntul și prețurile pentru interconectare și/sau acces percepute concurenților care furnizează servicii cu amănuntul similare să nu fie adecvată pentru a permite asigurarea unei concurențe sustenabile. În cazul în care o autoritate națională de reglementare calculează costurile aferente instituirii unui serviciu impus în temeiul prezentei directive, este oportun să se permită o rentabilitate rezonabilă a capitalului angajat, incluzând costurile aferente forței de muncă și construcției, valoarea capitalului fiind ajustată, după caz, pentru a reflecta evaluarea actualizată a activelor și eficacitatea operațiunilor. Metoda de recuperare a costurilor ar trebui să fie adaptată situației, luând în considerare necesitatea de a promova eficiența, concurența sustenabilă și instalarea de rețele de foarte mare capacitate și, prin urmare, de a maximiza beneficiile utilizatorilor finali, și ar trebui să țină seama de nevoia de a avea prețuri la nivel angro predictibile și stabile în beneficiul tuturor operatorilor care vizează să implementeze rețele noi și modernizate, în conformitate cu orientările Comisiei(27).

(178)  Din cauza incertitudinii în ceea ce privește rata de materializare a cererii pentru furnizarea de servicii în bandă largă de generație următoare, este important, pentru a promova investițiile și inovarea eficiente, să se permită operatorilor care investesc în rețele noi sau modernizate un anumit grad de flexibilitate a prețurilor. Pentru a preveni prețurile excesive pe piețele în care există operatori desemnați ca având o putere semnificativă pe piață, flexibilitatea prețurilor ar trebui să fie însoțită de garanții suplimentare pentru a proteja concurența și interesele utilizatorilor finali, cum ar fi obligații stricte în materie de nediscriminare, măsuri menite să asigure multiplicarea tehnică și economică a produselor din aval și o presiune demonstrabilă la nivelul prețurilor cu amănuntul care rezultă din concurența la nivelul infrastructurii sau un preț de referință care decurge din alte produse de acces reglementate ori ambele. Respectivele garanții concurențiale nu afectează identificarea de către autoritățile naționale de reglementare a altor circumstanțe în care ar fi oportun să nu impună prețuri de acces reglementate pentru anumite inputuri angro, de exemplu în cazul în care elasticitatea mare în funcție de preț a cererii utilizatorilor finali face neprofitabil pentru operatorul cu putere semnificativă pe piață să perceapă prețuri care să depășească în mod apreciabil nivelul concurențial.

(179)  Atunci când o autoritate națională de reglementare impune obligații privind instituirea unui sistem de contabilitate a costurilor pentru a susține controlul prețurilor, aceasta poate efectua ea însăși un audit anual pentru a garanta respectarea sistemului de contabilitate a costurilor, cu condiția să dețină personalul calificat necesar, sau poate solicita efectuarea auditului de către alt organism calificat, care este independent față de operatorul în cauză.

(180)  Sistemul de tarifare din Uniune pentru terminarea apelurilor de voce la nivel angro se bazează pe principiul conform căruia trebuie să plătească rețeaua plății apelante (Calling Party Network Pays). O analiză a substituibilității din perspectiva cererii și a ofertei arată că în prezent, sau în viitorul previzibil, nu există încă substitute la nivel angro care ar putea constrânge stabilirea tarifelor pentru terminarea apelurilor într-o rețea dată. Ținând seama de faptul că piețele de terminare a apelurilor se caracterizează printr-un acces bidirecțional, printre eventualele probleme în materie de concurență se numără subvenționarea încrucișată între operatori. Aceste eventuale probleme în materie de concurență sunt comune atât piețelor fixe de terminare a apelurilor de voce, cât și celor mobile. În consecință, având în vedere capacitatea operatorilor de terminare a apelurilor de a majora în mod substanțial prețurile peste costuri și factorii care îi stimulează să facă acest lucru, tarifarea în funcție de costuri este considerată ca fiind cea mai potrivită intervenție pentru a răspunde acestei preocupări pe termen mediu.

(181)  Pentru a reduce sarcina în materie de reglementare în soluționarea în mod coerent în întreaga Uniune a problemelor de concurență legate de terminarea apelurilor de voce la nivel angro, prezenta directivă ar trebui să stabilească o abordare comună ca bază pentru determinarea obligațiilor privind controlul prețurilor, care urmează să fie completată de o metodologie comună cu caracter obligatoriu care va fi stabilită de Comisie și de orientări tehnice care ar trebui să fie elaborate de OAREC.

(182)  Pentru a simplifica stabilirea acestora și a facilita impunerea lor atunci când este cazul, tarifele de terminare a apelurilor de voce la nivel angro pe piețele de telefonie fixă și mobilă din Uniune se stabilesc printr-un act delegat. Prezenta directivă ar trebui să stabilească criteriile detaliate și parametrii pe baza cărora se determină cuantumurile tarifelor de terminare a apelurilor de voce. În aplicarea respectivului set de criterii și parametri, Comisia ar trebui să țină seama, printre altele, de faptul că ar trebui să fie acoperite doar costurile care se adaugă furnizării serviciului de terminare a apelurilor la nivel angro, de faptul că taxele de spectru depind de numărul de abonați, și nu de trafic și, prin urmare, ar trebui să fie excluse și că spectrul suplimentar este alocat în principal pentru date și, prin urmare, nu este relevant pentru terminarea apelurilor ▌ și de faptul recunoscut că, în timp ce în rețelele mobile nivelul minim de eficiență este estimat la o cotă de piață de cel puțin 20 %, în rețelele fixe operatorii mai mici pot să obțină aceleași creșteri ale eficienței și să producă la aceleași costuri unitare ca un operator eficient, indiferent de dimensiunea lor. Atunci când stabilește tariful maxim exact, Comisia ar trebui să includă ponderarea adecvată pentru a ține seama de numărul total de utilizatori finali din fiecare stat membru, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza diferențelor de preț restante. Atunci când Comisia stabilește tariful respectiv, experiența OAREC și a autorităților naționale de reglementare în elaborarea unor modele de cost adecvate va fi extrem de utilă și ar trebui luată în considerare. Tarifele de terminare din cadrul Uniunii au scăzut în mod constant și se preconizează că vor continua să scadă. Atunci când determină tarifele maxime de terminare în primul act delegat pe care îl adoptă în temeiul prezentei directive, Comisia nu ar trebui să ia în considerare nicio abatere națională excepțională și nejustificată de la tendințe.

(183)  ▌.

(184)  Din cauza nesiguranței actuale în ceea ce privește rata de materializare a cererii de servicii în bandă largă de foarte mare capacitate, precum și în ceea ce privește economiile de scară generale și densitatea generală, acordurile de coinvestiții pot oferi beneficii semnificative din perspectiva partajării costurilor și a riscurilor, ceea ce permite operatorilor de dimensiuni mai mici să investească în termeni raționali din punct de vedere economic, promovând astfel concurența sustenabilă, pe termen lung, inclusiv în domeniile în care concurența bazată pe infrastructură ar putea să nu fie eficientă ▌.

(185)  Scopul separării funcționale, prin care operatorului integrat pe verticală i se solicită să înființeze două entități comerciale separate din punct de vedere operațional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toți operatorii din aval, inclusiv către propriile unități din aval ale operatorului integrat pe verticală. Separarea funcțională are capacitatea de a îmbunătăți concurența pe numeroase piețe relevante prin reducerea semnificativă a măsurilor care stimulează discriminarea și prin facilitarea verificării și a asigurării respectării obligațiilor în materie de nediscriminare. În cazuri excepționale, separarea funcțională poate fi justificată ca măsură corectivă atunci când în mod repetat nu s-a reușit realizarea unei nediscriminări efective pe mai multe dintre piețele în cauză sau atunci când există perspective reduse sau nule în materie de concurență în ceea ce privește infrastructura într-un termen rezonabil după ce s-a recurs la una sau mai multe măsuri corective considerate anterior ca fiind adecvate. Cu toate acestea, este foarte important să se asigure că impunerea separării funcționale menține stimulentele care motivează întreprinderea în cauză să investească în propria rețea și că această măsură nu atrage niciun efect potențial negativ asupra bunăstării consumatorilor. Impunerea separării funcționale necesită o analiză coordonată a diferitelor piețe relevante conexe rețelei de acces, în conformitate cu procedura analizei de piață prevăzute la articolul 67. Atunci când efectuează analiza de piață și stabilesc detaliile acestei măsuri corective, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acorde o atenție specială produselor care urmează să fie gestionate de către entitățile comerciale separate, luând în considerare dimensiunea rețelei implementate și nivelul progresului tehnologic, care pot afecta substituibilitatea la nivelul serviciilor la puncte fixe și fără fir. Pentru a evita denaturarea concurenței pe piața internă, Comisia ar trebui să aprobe în prealabil propunerile privind separarea funcțională.

(186)  Punerea în aplicare a separării funcționale nu ar trebui să împiedice recurgerea la mecanisme de coordonare adecvate între diferitele entități comerciale separate, cu scopul de a garanta protecția drepturilor societății-mamă în ceea ce privește supravegherea economică și gestionarea.

(187)  În cazul în care o întreprindere integrată pe verticală alege să transfere o parte substanțială a activelor sale de rețea locală de acces sau toate aceste active către o entitate separată din punct de vedere juridic deținută de altcineva sau prin înființarea unei entități comerciale separate care să aibă ca obiect de activitate produsele de acces, autoritatea națională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacției planificate, inclusiv orice angajamente în materie de acces oferite de această întreprindere, asupra tuturor obligațiilor de reglementare existente impuse operatorului integrat pe verticală, pentru a asigura compatibilitatea oricăror noi acorduri cu prezenta directivă. Autoritatea națională de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a piețelor pe care operează entitatea separată și să impună, să mențină, să modifice sau să retragă obligații în consecință. În acest scop, autoritatea națională de reglementare ar trebui să poată solicita informații de la întreprinderea în cauză.

(188)  Angajamentele obligatorii pot aduce previzibilitate și transparență procesului de separare voluntară a unei întreprinderi integrate pe verticală care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piață pe una sau mai multe piețe relevante, prin stabilirea procesului de punere în aplicare a separării planificate, de exemplu prin furnizarea unei foi de parcurs pentru punerea în aplicare, cu obiective de etapă clare și consecințe predictibile dacă anumite obiective de etapă nu sunt îndeplinite. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă în vedere angajamentele asumate dintr-o perspectivă orientată către viitor a sustenabilității, în special atunci când aleg perioada pentru care acestea devin obligatorii și ar trebui să aibă în vedere însemnătatea acordată condițiilor de piață stabile și previzibile de către părțile interesate în cadrul consultării publice.

(189)  Angajamentele pot include numirea unui mandatar însărcinat cu monitorizarea, a cărui identitate și al cărui mandat ar trebui să fie aprobate de către autoritatea națională de reglementare și obligația ca operatorul care le propune să prezinte periodic rapoarte privind punerea în aplicare.

(190)  Proprietarii de rețele care nu au activități pe piața cu amănuntul și al căror model de afaceri se limitează, prin urmare, la furnizarea de servicii angro către alții, pot favoriza crearea unei piețe angro active, cu efecte pozitive asupra concurenței de la nivelul cu amănuntul din aval. De asemenea, modelul lor de afaceri poate fi atractiv pentru potențialii investitori financiari în active de infrastructură mai puțin volatile și cu perspective pe termen mai lung în ceea ce privește implementarea rețelelor de foarte mare capacitate. Cu toate acestea, prezența unui operator care își desfășoară activitatea exclusiv la nivel angro nu conduce în mod necesar la piețe cu amănuntul efectiv competitive și operatorii care își desfășoară activitatea exclusiv la nivel angro pot fi desemnați ca având putere semnificativă pe piață pe anumite piețe de produse și piețe geografice. Riscurile în materie de concurență generate de comportamentul operatorilor care urmează modele de afaceri exclusiv angro ar putea fi mai mici decât cele generate de operatorii integrați pe verticală, cu condiția ca modelul exclusiv angro să fie autentic și să nu existe factori de încurajare a discriminării între furnizorii din aval. Răspunsul în materie de reglementare ar trebui, prin urmare, să fie în mod proporțional mai puțin intruziv. Pe de altă parte, autoritățile naționale de reglementare trebuie să fie în măsură să intervină dacă apar probleme de concurență în detrimentul utilizatorilor finali.

(191)  Pentru a facilita trecerea de la rețele de cupru tradiționale la rețelele de nouă generație, care este în interesul utilizatorilor finali, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza inițiativele proprii în acest sens ale operatorilor de rețea și să instituie, în cazul în care acest lucru este necesar, un proces de trecere corespunzător, de exemplu, prin notificare prealabilă, transparență și produse de acces ▌acceptabile, odată ce s-a demonstrat în mod clar intenția proprietarului rețelei și faptul că acesta este pregătit să dezactiveze rețeaua de cupru. Pentru a evita întârzierile nejustificate ale trecerii, autoritățile naționale de reglementare ar trebui împuternicite să retragă obligațiile în materie de acces referitoare la rețeaua de cupru după ce s-a instituit un proces de trecere corespunzător. Solicitanții de acces care trec de la un produs de acces bazat pe infrastructura tradițională la un produs de acces bazat pe o tehnologie mai avansată sau pe un mediu mai avansat ar trebui ca, dacă doresc, să aibă posibilitatea de a-și îmbunătăți accesul optând pentru orice produs reglementat cu o mai mare capacitate, însă nu ar trebui ca acest lucru să le fie impus. În cazul unei îmbunătățiri, solicitanții de acces ar trebui să adere la condițiile de reglementare de acces la produsul de acces cu o mai mare capacitate stabilite de autoritatea națională de reglementare în cadrul analizei sale de piață.

(192)   Liberalizarea sectorului telecomunicațiilor, concurența tot mai mare și oferta de servicii de comunicații tot mai diversificată se realizează în paralel cu o acțiune având ca scop crearea unui cadru de reglementare armonizat care să asigure furnizarea serviciului universal. Conceptul de serviciu universal ar trebui să evolueze odată cu progresele tehnologice și cu evoluția pieței și a cererii utilizatorilor.

(193)  În temeiul articolului 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea trebuie să contribuie la protecția consumatorilor.

(194)  Serviciul universal este o plasă de siguranță menită să asigure faptul că un set de servicii minime este disponibil pentru toți consumatorii la un preț accesibil, în cazul în care un risc de excluziune socială generat de lipsa unui astfel de acces îi împiedică pe cetățeni să participe pe deplin la societate din punct de vedere social și economic.

(195)  Accesul la internet în bandă largă de bază este practic universal disponibil în întreaga Uniune și este utilizat la scară foarte largă pentru o gamă variată de activități. Cu toate acestea, rata globală de adoptare este mai scăzută decât disponibilitatea, deoarece încă există persoane care nu sunt conectate din motive legate de informare, costuri, competențe și ca urmare a alegerii făcute. Accesul funcțional la internet la prețuri accesibile a dobândit o importanță crucială pentru societate și pentru economie în ansamblu. Acesta oferă baza pentru participarea la economia digitală și la societatea digitală prin intermediul unor servicii internet online esențiale.

(196)  O cerință fundamentală a unui serviciu universal este asigurarea faptului că toți consumatorii au acces la un preț accesibil la serviciile disponibile de acces ▌la internet și de comunicații de voce, cel puțin la un punct fix. Cu toate acestea, nu ar trebui să existe limitări privind mijloacele tehnice utilizate pentru realizarea conexiunii la un punct fix, putând fi folosite tehnologii cu sau fără fir, și nici limitări privind categoria de operatori care îndeplinesc parțial sau total obligații de serviciu universal. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială pentru a garanta că utilizatorii finali cu handicap beneficiază de un acces în condiții echivalente. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a garanta prețuri accesibile pentru cetățenii în mișcare, dacă consideră acest lucru necesar pentru a asigura participarea deplină la viața socială și economică a societății.

(197)   Viteza accesului la internet a unui utilizator dat poate depinde de mai mulți factori, inclusiv de furnizorul (furnizorii) conexiunii la internet sau de aplicația pentru care se folosește conexiunea. Accesul la servicii de acces la internet în bandă largă accesibile ca preț, furnizat în temeiul obligației de serviciu universal, ar trebui să dispună de o capacitate suficientă pentru a sprijini accesul la cel puțin un set minim de servicii de internet de bază și pentru a sprijini utilizarea acestora, precum și de o lărgime de bandă minimă care să reflecte utilizarea medie a acestor servicii de către majoritatea populației, cu scopul de a asigura un nivel adecvat de incluziune socială și de participare la societatea digitală și la economia digitală. Este de competența autorităților naționale de reglementare, în conformitate cu orientările OAREC, să stabilească modul cel mai potrivit în care să se asigure furnizarea lățimii de bandă necesare pentru a sprijini cel puțin o astfel de listă minimă de servicii, încercând, în același timp, să se reflecte capacitatea de acces la internet de care dispune majoritatea populației aflate pe teritoriul unui stat membru sau în părți ale acestuia. De exemplu, statele membre pot defini capacitatea în ceea ce privește nivelul minim de calitate a serviciului, inclusiv lățimea de bandă minimă și volumele minime de date. Orice astfel de serviciu de acces la internet, inclusiv orice listă de servicii sau lățime de bandă minimă adoptate în temeiul obligației de serviciu universal, ar trebui să respecte cerințele legislației Uniunii privind internetul deschis, îndeosebi cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului(28).

(198)  Consumatorii nu ar trebui să fie obligați să aibă acces la servicii pe care nu le doresc și ar trebui, prin urmare, ca consumatorii eligibili să poată limita, la cerere, serviciul universal la prețuri accesibile numai la serviciile de comunicații de voce.

(199)   Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza evoluția și nivelul tarifelor cu amănuntul pentru acele servicii care intră în domeniul de aplicare al obligațiilor de serviciu universal. Monitorizarea ar trebui să se efectueze astfel încât să nu reprezinte o sarcină administrativă excesivă nici pentru autoritățile naționale de reglementare, nici pentru furnizorii serviciului respectiv.

(200)  Preț accesibil înseamnă un preț stabilit de statele membre la nivel național, luându-se în considerare condițiile naționale specifice, și ar trebui să implice opțiuni sau pachete tarifare sociale speciale, pentru a răspunde necesităților utilizatorilor cu venituri mici sau ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale. Printre acești utilizatori finali se pot număra persoanele în vârstă, persoanele cu handicap și consumatorii care trăiesc în zone rurale sau izolate din punct de vedere geografic. Aceste oferte ar trebui să fie furnizate cu caracteristicile de bază, pentru a se evita perturbarea funcționării pieței și pentru a asigura dreptul acestora de a avea acces la servicii de comunicații electronice accesibile publicului. În cazul consumatorilor individuali, accesibilitatea prețurilor ar trebui să se bazeze pe dreptul acestora de a încheia contract cu un furnizor, pe disponibilitatea unui număr, pe conexiunea continuă a serviciului și pe capacitatea lor de a-și monitoriza și a-și controla cheltuielile.

(201)  Ar trebui să nu mai fie posibil să li se refuze consumatorilor accesul la setul minim de servicii de conectivitate. Dreptul la un contract cu furnizor ar trebui să însemne faptul că consumatorii care ar putea să se confrunte cu un refuz, în special cei cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale, ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia un contract pentru furnizarea unor servicii de acces funcțional la internet și de comunicații de voce la prețuri accesibile cel puțin la un punct fix cu orice furnizor care prestează astfel de servicii în locația respectivă. Pentru a reduce la minimum riscurile financiare, cum ar fi neplata facturilor, furnizorii ar trebui să aibă libertatea de a oferi contractul în condiții de plată în avans, pe baza unor unități preplătite individuale la prețuri accesibile.

(202)  În vederea garantării faptului că se poate intra în contact cu cetățenii prin intermediul serviciilor de comunicații de voce, statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea unui număr de telefon pentru o perioadă rezonabilă și în timpul perioadelor de neutilizare a serviciului de comunicații de voce. Furnizorii ar trebui să fie în măsură să instituie mecanisme pentru a verifica dacă consumatorul este în continuare interesat să mențină disponibilitatea numărului respectiv.

(203)  Compensarea furnizorilor de astfel de servicii în aceste condiții nu trebuie să aibă ca rezultat o denaturare a concurenței, cu condiția ca întreprinderile respective să fie compensate pentru costul net specific suportat și ca acest cost net să fie recuperat printr-un mijloc neutru din punctul de vedere al concurenței.

(204)  În scopul de a evalua necesitatea unor măsuri în materie de accesibilitate a prețurilor, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să monitorizeze evoluția și detaliile ofertelor de opțiuni sau pachete tarifare pentru consumatorii cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale.

(205)  În cazul în care măsurile suplimentare în afara opțiunilor sau a pachetelor tarifare sociale furnizate de furnizori sunt insuficiente luate individual în vederea asigurării accesibilității prețurilor pentru toți consumatorii cu venituri mici sau cu nevoi speciale, statele membre ar trebui să poată acorda sprijin suplimentar direct acestor consumatori, cum ar fi, de exemplu, bonuri valorice pentru consumatorii respectivi sau plăți directe către furnizori. Aceasta poate constitui o alternativă adecvată la alte măsuri, având în vedere nevoia de a reduce la minimum distorsiunile pe piață.

(206)  Statele membre ar trebui să introducă măsuri de promovare a creării unei piețe pentru produse și servicii accesibile ca preț, care incorporează funcționalități pentru consumatorii cu handicap, urmând o abordare a proiectării universale, inclusiv, acolo unde este cazul, echipamente cu tehnologii asistive care să fie interoperabile cu echipamentele și serviciile de comunicații electronice accesibile publicului. Una dintre modalitățile de realizare a acestui obiectiv este raportarea la standardele europene, precum standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04), sau introducerea unor cerințe în conformitate cu Directiva xxx/YYYY/UE a Parlamentului European și a Consiliului▌(29). Statele membre ar trebui să definească măsurile corespunzătoare în funcție de circumstanțele naționale, ceea ce le permite flexibilitatea de a lua măsuri specifice, de exemplu dacă piața nu oferă în condiții economice obișnuite produse și servicii la prețuri accesibile care includ facilități pentru consumatorii cu handicap. Costul mediu al serviciilor de retransmisie pentru consumatorii cu handicap ar trebui să fie echivalent cu cel al serviciilor de comunicații de voce, pentru a nu-i dezavantaja pe consumatorii cu handicap. Costurile nete ale furnizorilor de servicii de retransmisie ar trebui să fie compensate în temeiul articolului 84.

(207)  În ceea ce privește comunicațiile de date la rate de transfer care sunt suficiente pentru a permite accesul ▌la internet, conexiunile fixe sunt aproape universal disponibile și utilizate de majoritatea cetățenilor în întreaga Uniune. În 2015, acoperirea în bandă largă fixă standard și disponibilitatea acesteia în Uniune era de 97 % din gospodării, cu o rată de adoptare medie de 72 %, iar rata de utilizare a serviciilor bazate pe tehnologii fără fir era chiar și mai mare. Cu toate acestea, există diferențe între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea prețurilor pentru serviciile în bandă largă fixă în zonele urbane și în cele rurale.

(208)  Piața are un rol major în asigurarea disponibilității accesului la internet în bandă largă cu o capacitate în continuă creștere. În zonele în care piața nu ar da rezultatele așteptate, alte instrumente de politică publică de sprijinire a disponibilității conexiunilor de acces ▌la internet par, în principiu, mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai puțin susceptibile să genereze distorsiuni pe piață în raport cu obligațiile de serviciu universal, de exemplu recurgerea la instrumente financiare cum ar fi cele disponibile în cadrul FEIS și MIE, utilizarea finanțării publice din fondurile structurale și de investiții europene, stabilirea unor obligații în materie de acoperire care să însoțească drepturile de utilizare a spectrului radio pentru a sprijini implementarea rețelelor în bandă largă în zone cu o densitate mai mică a populației și investițiile publice în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat. Cu toate acestea, prezenta directivă ar trebui să le dea în continuare statelor membre opțiunea de a aplica obligații de serviciu universal ca măsură potențială pentru a asigura disponibilitatea accesului la internet dacă statul membru respectiv consideră că acest lucru este necesar.

(209)  Dacă după efectuarea unei evaluări corespunzătoare, ținând seama de rezultatele anchetei geografice efectuate de autoritatea națională de reglementare cu privire la implementarea rețelelor, se constată că nici piața, nici mecanismele de intervenție publică nu sunt susceptibile să le ofere consumatorilor în anumite zone o conexiune capabilă să furnizeze un serviciu de acces ▌la internet, astfel cum este definit de statele membre în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și servicii de comunicații de voce la un punct fix, statul membru ar trebui să poată, în mod excepțional, să desemneze diferiți furnizori sau grupuri de furnizori pentru a furniza aceste servicii în diferitele părți relevante ale teritoriului național. Obligațiile de serviciu universal în sprijinul disponibilității unui serviciu de acces funcțional la internet ar putea fi limitate de statele membre la locația sau reședința primară a consumatorului. Nu ar trebui să existe restricții în ceea ce privește mijloacele tehnice prin care se furnizează servicii de acces funcțional la internet și de comunicații de voce la un punct fix, putând fi folosite tehnologii cu sau fără fir, și nici restricții cu privire la îndeplinirea, parțială sau integrală, de către operatori a obligațiilor de serviciu universal.

(210)  În conformitate cu principiul subsidiarității, este de competența statelor membre să decidă, pe baza unor criterii obiective, ce întreprinderi sunt desemnate ca furnizori de serviciu universal, ținând cont, dacă este cazul, de capacitatea și dorința întreprinderilor de a accepta, integral sau parțial, obligațiile de serviciu universal. Aceasta nu exclude posibilitatea ca statele membre să includă, în procesul de desemnare, condiții specifice justificate din motive de eficiență, inclusiv, printre altele, gruparea zonelor geografice sau a componentelor ori stabilirea unor perioade minime pentru desemnare.

(211)  Costurile legate de asigurarea disponibilității unei conexiuni capabile să furnizeze un serviciu de acces ▌la internet, astfel cum a fost identificat în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și un serviciu de comunicații de voce la un punct fix la un preț accesibil în cadrul obligațiilor de serviciu universal ar trebui să fie estimate, în special prin evaluarea sarcinii financiare care se preconizează că va fi suportată de furnizorii și utilizatorii din sectorul comunicațiilor electronice.

(212)  A priori este probabil ca cerințele de asigurare a unei acoperiri teritoriale la nivel național impuse în cadrul procedurii de desemnare să excludă sau să descurajeze anumite întreprinderi să își depună candidatura pentru a fi desemnate ca furnizori de serviciu universal. Desemnarea furnizorilor cu obligații de serviciu universal pentru o perioadă de timp excesiv de îndelungată sau nedefinită poate duce, de asemenea, la o excludere a priori a anumitor întreprinderi.

(213)  Atunci când un furnizor desemnat să asigure disponibilitatea la punct fix a serviciilor de acces funcțional la internet sau de comunicații de voce, în sensul articolului 81 din prezenta directivă, alege să cedeze o parte substanțială din perspectiva obligației sale de serviciu universal, a activelor sale de rețea de acces local de pe teritoriul național sau toate aceste active către o entitate separată din punct de vedere juridic aparținând altui proprietar final, autoritatea națională de reglementare ar trebui să evalueze efectele tranzacției pentru a asigura continuitatea obligațiilor de serviciu universal pe întreg teritoriul național sau în părți ale acestuia. În acest scop, autoritatea națională de reglementare care a impus obligațiile de serviciu universal ar trebui să fie informată de către furnizor înainte de cedare. Evaluarea autorității naționale de reglementare nu ar trebui să aducă atingere încheierii tranzacției.

(214)  Pentru a se asigura stabilitatea și pentru a sprijini o tranziție treptată, statele membre ar trebui să fie în măsură să asigure în continuare furnizarea pe teritoriul lor a serviciilor universale, altele decât serviciile de acces ▌la internet și de comunicații de voce la un punct fix, care sunt incluse în domeniul de aplicare al obligațiilor lor de serviciu universal în temeiul Directivei 2002/22/CE la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu condiția ca aceste servicii sau servicii comparabile să nu fie disponibile în condiții comerciale obișnuite. Statele membre ar trebui să furnizeze posturi telefonice publice cu plată și puncte de acces la comunicații în principalele puncte de intrare în țară, cum ar fi aeroporturi sau gări și stații de autobuz, precum și în locurile utilizate de cetățeni în situații de urgență, de exemplu spitale, secții de poliție și zonele de pe autostrăzi dedicate situațiilor de urgență, pentru a răspunde nevoilor rezonabile ale utilizatorilor finali, inclusiv ale utilizatorilor finali cu handicap. Faptul de a permite furnizarea în continuare de telefoane publice, de liste ale abonaților telefonici și de servicii de informații telefonice în cadrul regimului de serviciu universal, în măsura în care s-a demonstrat că această nevoie există încă, ar oferi statelor membre flexibilitatea necesară pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele circumstanțe naționale. Cu toate acestea, finanțarea unor astfel de servicii ar trebui să se efectueze prin intermediul fondurilor publice, la fel ca în cazul celorlalte obligații de serviciu universal.

(215)  Statele membre ar trebui să monitorizeze situația consumatorilor în ceea ce privește utilizarea de către aceștia a serviciilor de acces ▌la internet și de comunicații de voce, în special accesibilitatea ca preț a acestora. Accesibilitatea ca preț a serviciilor de acces ▌la internet și de comunicații de voce este legată de informațiile pe care consumatorii le primesc cu privire la cheltuielile de folosire, precum și la costurile relative de utilizare, comparativ cu alte servicii, și este legată, de asemenea, de capacitatea acestora de a-și controla cheltuielile. Prin urmare, accesibilitatea ca preț înseamnă a conferi putere consumatorilor prin intermediul obligațiilor impuse furnizorilor. Printre aceste obligații se numără asigurarea unui nivel specificat de facturare detaliată, posibilitatea oferită consumatorilor de a bloca selectiv anumite apeluri (precum apelurile cu preț ridicat pentru serviciile premium), de a-și controla cheltuielile prin intermediul mijloacelor de plată în avans și de a-și deconta cheltuielile inițiale de conectare. Este posibil ca aceste măsuri să trebuiască să fie revizuite și modificate, în funcție de evoluția pieței.

(216)  Cu excepția cazurilor de întârziere a plăților sau de neplată a facturilor în mod sistematic, consumatorul care are dreptul la tarife accesibile ar trebui protejat de riscurile unei deconectări imediate de la rețea din cauza neplății unei facturi și ar trebui să aibă în continuare acces la serviciile de comunicații de voce de bază până la soluționarea litigiului, în special în cazul litigiilor privind serviciile premium. Statele membre pot decide ca respectivul acces să fie menținut doar dacă abonatul își plătește în continuare taxele de închiriere a liniei.

(217)  În cazul în care furnizarea serviciilor de acces ▌la internet și de comunicații de voce sau furnizarea altor servicii universale în conformitate cu articolul 82 generează o sarcină inechitabilă pentru un furnizor, ținând seama în mod corespunzător de costuri și de venituri, precum și de beneficiile nemateriale rezultate în urma furnizării serviciilor în cauză, respectiva sarcină inechitabilă poate fi inclusă în orice calcul al costului net al obligațiilor de serviciu universal.

(218)  Statele membre ar trebui, dacă este necesar, să instituie mecanisme de finanțare a costului net al obligațiilor de serviciu universal, în cazurile în care s-a demonstrat că obligațiile nu pot fi asumate decât cu pierdere sau la un cost net care depășește standardele comerciale normale. Este important să se asigure calculul corect al costului net al obligațiilor de serviciu universal și ca fiecare finanțare să se efectueze cu o distorsiune minimă pe piață și pentru întreprinderi și să fie compatibilă cu dispozițiile articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(219)  Orice calcul al costului net al serviciului universal ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător cheltuielile și veniturile, precum și beneficiile nemateriale rezultate din furnizarea serviciului universal, dar nu ar trebui să împiedice atingerea obiectivului general de asigurare a faptului că structura prețurilor reflectă costurile. Orice costuri nete ale obligațiilor de serviciu universal ar trebui calculate pe baza unor proceduri transparente.

(220)  A lua în considerare beneficiile nemateriale înseamnă că o estimare, în termeni monetari, a avantajelor indirecte pe care o întreprindere le are datorită poziției sale de furnizor de serviciu universal ar trebui dedusă din costul net direct al obligațiilor de serviciu universal pentru a determina sarcina costului total.

(221)  În cazul în care o obligație de serviciu universal reprezintă o sarcină inechitabilă pentru o întreprindere, este oportun ca statele membre să fie autorizate să instituie mecanisme de recuperare eficace a costurilor nete. Costurile nete ale obligațiilor de serviciu universal ar trebui să fie recuperate din fonduri publice. În cazuri excepționale, statele membre ar putea adopta sau menține mecanisme pentru a repartiza costul net al obligațiilor de serviciu universal între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice și furnizorii de servicii ale societății informaționale. Aceste mecanisme ar trebui să fie revizuite cel puțin din trei în trei ani, cu scopul de a stabili care costuri nete ar trebui în continuare împărțite și care ar trebui compensate din fonduri publice. Un acces funcțional la internet aduce beneficii nu doar sectorului comunicațiilor electronice, ci și economiei online în general și societății în ansamblul său. Furnizarea unei conexiuni care permite viteze în bandă largă pentru un număr mai mare de utilizatori finali le oferă acestora posibilitatea să folosească serviciile online și astfel să participe în mod activ la societatea digitală. Asigurarea unor astfel de conexiuni pe baza obligațiilor de serviciu universal servește cel puțin la fel de mult interesului public pe cât servește intereselor furnizorilor de servicii de comunicații electronice. Prin urmare, statele membre ar trebui să compenseze costurile nete ale respectivelor conexiuni prin sprijinirea vitezelor conexiunilor în bandă largă în cadrul serviciului universal din fonduri publice, care ar trebui înțelese ca reprezentând fonduri din bugetele administrațiilor publice.

(222)  Întreprinderile care beneficiază de o finanțare acordată pentru serviciul universal ar trebui să furnizeze autorităților naționale de reglementare informații suficient de detaliate privind elementele specifice care necesită finanțarea respectivă, pentru a-și justifica cererea. Regimurile statelor membre privind calculul prețurilor și finanțarea obligațiilor de serviciu universal ar trebui comunicate Comisiei pentru verificarea compatibilității lor cu tratatul. Statele membre ar trebui să asigure o transparență efectivă și să verifice sumele alocate finanțării obligațiilor de serviciu universal. Calculul costurilor nete aferente furnizării serviciului universal ar trebui să se bazeze pe o metodologie obiectivă și transparentă în vederea asigurării faptului că serviciul universal este furnizat în cel mai eficient mod din punctul de vedere al costurilor și în vederea promovării unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piață. Faptul de a face cunoscută în avans metodologia menită să fie utilizată pentru calcularea costurilor nete ale elementelor componente ale serviciului universal înainte de a pune în aplicare acest calcul ar putea contribui la o transparență sporită.

(223)  Pentru a sprijini în mod eficace libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor în interiorul Uniunii, ar trebui să fie posibil să se utilizeze anumite resurse naționale de numerotație, în special anumite numere nongeografice, într-o manieră extrateritorială, adică în afara teritoriului statului membru care atribuie numărul, pe întreg teritoriul Uniunii. Având în vedere riscul important de fraudă în ceea ce privește comunicațiile interpersonale, o astfel de utilizare extrateritorială ar trebui să fie permisă pentru serviciile de comunicații electronice, cu excepția serviciilor de comunicații interpersonale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că legislațiile naționale relevante, în special normele privind protecția consumatorilor și alte norme referitoare la utilizarea numerelor, sunt puse în aplicare independent de statul membru în care s-au acordat drepturile de utilizare a numerelor. Acest lucru ar trebui să presupună că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități de resort ale statelor membre în care se utilizează numărul sunt competente să aplice legislația lor națională întreprinderii căreia i-a fost alocat numărul. În plus, autoritățile naționale de reglementare ale respectivelor state membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita sprijinul autorității naționale de reglementare responsabile de alocarea numărului pentru a le acorda asistență în asigurarea respectării normelor aplicabile în statele membre în care este utilizat numărul. Respectivele măsuri de sprijin ar trebui să includă sancțiuni disuasive, în special în cazul unei încălcări grave, cum ar fi retragerea dreptului de utilizare extrateritorială a numerelor alocate întreprinderii în cauză. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să impună cerințe suplimentare privind utilizarea extrateritorială a unor astfel de numere, deoarece astfel ar fi afectată utilizarea transfrontalieră a acestora și s-ar crea o barieră pe piața internă, fără a aduce atingere competențelor statelor membre de a bloca, de la caz la caz, accesul la numere sau servicii în cazul în care acest lucru este justificat din motive de fraudă sau de abuz. Utilizarea extrateritorială a numerelor nu ar trebui să aducă atingere normelor Uniunii privind furnizarea de servicii de roaming, inclusiv celor privind prevenirea utilizării anormale sau abuzive a serviciilor de roaming care fac obiectul reglementării în materie de prețuri cu amănuntul și care beneficiază de tarife de roaming la nivel angro reglementate. Statele membre ar trebui să fie în continuare în măsură să încheie cu țări terțe acorduri specifice privind utilizarea extrateritorială a resurselor de numerotație.

(224)  Statele membre ar trebui să promoveze furnizarea pe suport radio (over the air) a resurselor de numerotație pentru a facilita trecerea de la un furnizor de servicii de comunicații electronice la altul. Furnizarea pe suport radio a resurselor de numerotație permite reprogramarea identificatorilor echipamentelor de telecomunicații fără acces fizic la dispozitivele în cauză. Această caracteristică este în mod special relevantă pentru serviciile de la mașină la mașină, și anume serviciile care implică un transfer automat de date și informații între dispozitive sau aplicații bazate pe software-uri cu o interacțiune umană limitată sau fără interacțiune umană. Furnizorii unor astfel de servicii de la mașină la mașină ar putea să nu aibă acces fizic la dispozitivele lor din cauza utilizării lor la distanță sau a numărului mare de dispozitive instalate ori a modelelor lor de utilizare. Având în vedere piața emergentă a serviciilor de la mașină la mașină și noile tehnologii, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura neutralitatea tehnologică în promovarea furnizării aeriene.

(225)  Accesul la resursele de numerotație pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii este esențial pentru ca întreprinderile să se afle în concurență în sectorul comunicațiilor electronice. Statele membre ar trebui să fie în măsură să acorde drepturi de utilizare a numerelor altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, ținând cont de importanța crescândă a numerelor pentru diverse servicii de internet al obiectelor. Toate elementele planurilor naționale de numerotație ar trebui să fie gestionate de autoritățile naționale de reglementare, inclusiv codurile de puncte utilizate la adresarea în rețea. În cazul în care este nevoie de o armonizare a resurselor de numerotație în Uniune pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor paneuropene sau a serviciilor transfrontaliere, în special a noilor servicii mașină la mașină, cum ar fi mașinile conectate, și în cazul în care cererea nu ar putea fi satisfăcută pe baza resurselor de numerotație existente, Comisia poate lua măsuri de punere în aplicare, cu asistența OAREC.

(226)  Obligația de a publica deciziile privind acordarea drepturilor de utilizare a numerelor poate fi îndeplinită prin punerea deciziilor respective la dispoziția publicului pe un site internet accesibil acestuia.

(227)   Având în vedere aspectele particulare aferente semnalării cazurilor de copii dispăruți, statele membre ar trebui să-și mențină angajamentul de a se asigura că pe teritoriul lor este efectiv disponibil un serviciu, care să funcționeze bine, de semnalare a cazurilor de copii dispăruți la numărul „116000”. Statele membre ar trebui să asigure revizuirea sistemului lor național în legătură cu transpunerea și aplicarea directivei, ținând seama de măsurile necesare pentru atingerea unui nivel suficient de calitate a serviciului atunci când se utilizează numărul 116000, precum și angajând resursele financiare necesare pentru operarea liniei telefonice de urgență. Definiția copiilor dispăruți care intră sub incidența numărului 116000 ar trebui să includă copiii din următoarele categorii: fugari, răpiri internaționale de copii, copii dispăruți, răpiri de către părinți, copii migranți dispăruți, răpire de copii și copii pierduți, copii supuși abuzurilor sexuale și copii a căror viață este pusă în pericol.

(227a)  Deși, de la punerea în funcțiune a primelor linii telefonice de urgență în urma Deciziei CE din 2007, s-au depus eforturi în direcția sensibilizării publicului, nivelul conștientizării cu privire la aceste linii de urgență este încă variat și adesea foarte scăzut în țările în care astfel de linii sunt operaționale. Consolidarea eforturilor entităților responsabile de liniile telefonice de urgență de a spori sensibilizarea cu privire la număr și la serviciile furnizate reprezintă o etapă importantă în direcția optimizării protecției copiilor, a sprijinului acordat acestora și a prevenirii dispariției copiilor. În acest scop, statele membre și Comisia ar trebui să continue să sprijine eforturile de promovare a numărului 116000 în rândul publicului larg și al părților interesate relevante din cadrul sistemelor naționale de protecție a copilului.

(228)  O piață unică presupune ca utilizatorii finali să poată avea acces la toate numerele incluse în planurile naționale de numerotație ale altor state membre și să poată avea acces la servicii folosind numere nongeografice, inclusiv numere de telefon cu acces gratuit pentru apelant și numere cu tarif premium, în cadrul Uniunii, cu excepția cazului în care utilizatorul final apelat a ales, din motive comerciale, să limiteze accesul din anumite zone geografice. Utilizatorii finali ar trebui, de asemenea, să poată avea acces la numerele universale internaționale cu acces gratuit pentru apelant (UIFN). Accesul transfrontalier la resursele de numerotație și la serviciile conexe nu ar trebui obstrucționat, cu excepția cazurilor justificate în mod obiectiv, de exemplu pentru combaterea fraudei sau a abuzurilor (cum ar fi în legătură cu anumite servicii premium), atunci când numărul este definit ca având doar acoperire națională (cum ar fi un cod național scurt) sau atunci când acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic. Tarifele aplicate părților care apelează din afara statului membru în cauză nu trebuie să fie aceleași cu cele aplicate părților care apelează din interiorul acelui stat membru. Utilizatorii ar trebui să fie pe deplin informați anticipat și într-un mod clar cu privire la orice tarife aplicabile numerelor cu acces gratuit pentru apelant, precum tarifele apelurilor internaționale pentru numerele accesibile prin codurile standard internaționale de acces la serviciile de telefonie.

(229)  Finalizarea pieței unice a comunicațiilor electronice impune eliminarea barierelor care îi împiedică pe utilizatorii finali să aibă un acces transfrontalier la serviciile de comunicații electronice în întreaga Uniune. Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu ar trebui să interzică sau să restricționeze accesul utilizatorilor finali ori să îi discrimineze pe baza cetățeniei lor sau a statului membru de reședință sau de stabilire. Cu toate acestea, diferențierea ar trebui să fie posibilă pe baza unor deosebiri justificabile din punct de vedere obiectiv în materie de costuri și riscuri, care ar putea depăși măsurile prevăzute în Regulamentul 531/2012 în ceea ce privește utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate.

(229a)  Există în continuare diferențe tarifare extrem de importante, atât pentru comunicațiile fixe, cât și pentru cele mobile, între comunicațiile de voce și SMS naționale și cele care se termină într-un alt stat membru. Deși există variații considerabile între țări, operatori și pachete tarifare, precum și între serviciile mobile și fixe, această situație continuă să afecteze grupurile de consumatori mai vulnerabili și să creeze obstacole în calea comunicării neîngrădite în cadrul UE. Orice diferențe semnificative legate de prețurile cu amănuntul între serviciile de comunicații electronice care se termină în același stat membru și cele care se termină într-un alt stat membru ar trebui, prin urmare, să fie justificate prin criterii obiective.

(230)  Punerea în aplicare divergentă a normelor privind protecția utilizatorilor finali a generat bariere semnificative în calea pieței interne care îi afectează atât pe furnizorii de servicii de comunicații electronice, cât și pe utilizatorii finali. Respectivele bariere ar trebui să fie reduse de aplicabilitatea acelorași norme care asigură un nivel comun ridicat de protecție în întreaga Uniune. O armonizare deplină calibrată a drepturilor utilizatorilor finali care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să sporească în mod considerabil securitatea juridică atât pentru utilizatorii finali, cât și pentru furnizorii de servicii de comunicații electronice și ar trebui să reducă în mod semnificativ barierele la intrare și sarcina inutilă în materie de asigurare a conformității generată de fragmentarea normelor. Armonizarea deplină contribuie la depășirea barierelor din calea pieței unice care rezultă din astfel de dispoziții naționale privind utilizatorii finali care, în același timp, protejează furnizorii naționali împotriva concurenței din alte state membre. Pentru a realiza un nivel comun ridicat de protecție, mai multe dispoziții privind utilizatorii finali ar trebui să fie consolidate în mod rezonabil în prezenta directivă, în lumina celor mai bune practici din statele membre. Armonizarea completă a drepturilor utilizatorilor finali sporește încrederea lor în piața internă, întrucât aceștia beneficiază de un nivel la fel de ridicat de protecție atunci când utilizează servicii de comunicații electronice, nu numai în statul lor membru, ci și atunci când locuiesc, lucrează sau călătoresc în alte state membre. În mod similar, furnizorii de servicii de comunicații electronice ar trebui să aibă asigurarea că dispozițiile referitoare la utilizatorii finali și condițiile din autorizația generală sunt identice în ceea ce privește drepturile utilizatorilor finali. Ar trebui ca statele membre să mențină posibilitatea de a avea un nivel mai ridicat de protecție a utilizatorilor finali în cazul în care în prezenta directivă este prevăzută o derogare explicită și să acționeze în domeniile care nu intră sub incidența prezentei directive.

(231)  Contractul este un instrument important pentru utilizatorii finali pentru asigurarea transparenței informațiilor și a securității juridice. Marea majoritate a furnizorilor de servicii dintr-un mediu competitiv vor încheia contracte cu clienții lor din motive de oportunitate comercială. Pe lângă dispozițiile prezentei directive, cerințele referitoare la contracte ale legislației în vigoare a Uniunii în materie de protecție a consumatorilor, în special Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor(30) și Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, se aplică tranzacțiilor efectuate de consumatori care au legătură cu rețele și servicii de comunicații electronice. Includerea cerințelor de informare în prezenta directivă, care poate fi impusă și în temeiul Directivei 2011/83/UE, nu ar trebui să ducă la dublarea acelorași informații în documentele precontractuale și contractuale. Informațiile furnizate în temeiul prezentei directive, inclusiv orice cerințe de informare mai stricte și mai detaliate, ar trebui să răspundă tuturor cerințelor similare impuse în temeiul Directivei 2011/83/UE.

(232)  Dispozițiile prezentei directive privind contractele ar trebui ▌să li se aplice nu numai consumatorilor, ci și microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, și organizațiilor non-profit, conform definiției din legislația statelor membre, a căror poziție de negociere este comparabilă cu cea a consumatorilor și care, prin urmare, ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție. Dispozițiile privind contractele, inclusiv cele prevăzute în Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, ar trebui să se aplice în mod automat întreprinderilor menționate, cu excepția cazului în care acestea preferă să negocieze clauze contractuale individualizate cu furnizorii serviciilor de comunicații electronice. Spre deosebire de microîntreprinderi și întreprinderile mici, întreprinderile mai mari au, în mod obișnuit, o putere de negociere mai mare și, prin urmare, în cazul lor nu este necesar să se aplice aceleași cerințe privind informațiile contractuale ca în cazul consumatorilor. Alte dispoziții, cum ar fi portabilitatea numerelor, care sunt importante și pentru întreprinderile mai mari ar trebui să se aplice în continuare tuturor utilizatorilor finali. „Organizațiile non-profit” sunt entități juridice care nu obțin profit pentru proprietarii sau membrii săi. În general, organizațiile non-profit sunt organizații caritative sau alte tipuri de organizații de interes public. Prin urmare, dat fiind că situația organizațiilor non-profit este similară cu cea a întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor, este legitim ca aceste organizații să fie tratate în același mod ca microîntreprinderile sau întreprinderile mici în temeiul prezentei directive în ceea ce privește drepturile utilizatorilor finali.

(233)  Caracteristicile specifice ale sectorului comunicațiilor electronice necesită, dincolo de normele contractuale orizontale, un număr limitat de dispoziții suplimentare în materie de protecție a utilizatorilor finali. Aceștia ar trebui, printre altele, să fie informați cu privire la orice niveluri de calitate a serviciului oferit, condițiile aferente promoțiilor și încetării contractelor, planurile tarifare aplicabile și tarifele pentru serviciile care fac obiectul unor condiții tarifare speciale. Aceste informații sunt relevante pentru serviciile de acces la internet, serviciile de comunicații interpersonale accesibile publicului și serviciile de transmisie utilizate pentru radiodifuzare. Un furnizor de servicii de comunicații electronice accesibile publicului nu ar trebui să fie supus obligațiilor privind cerințele de informare pentru contracte dacă furnizorul și societățile sau persoanele afiliate nu primesc nicio remunerație legată direct sau indirect de furnizarea de servicii de comunicații electronice. O astfel de situație ar putea, de exemplu, să apară în cazul unei universități care oferă vizitatorilor accesul liber la rețeaua sa Wi-Fi în campus fără a primi niciun fel de remunerație pentru serviciul său de comunicații electronice, nici prin plăți de la utilizatori, nici prin venituri din publicitate. Pentru a permite utilizatorului final să facă o alegere în cunoștință de cauză, este esențial ca informațiile relevante necesare să fie furnizate înainte de încheierea contractului și într-un limbaj clar și ușor de înțeles. Din același motiv, furnizorii ar trebui să prezinte un rezumat al clauzelor contractuale esențiale. Pentru a facilita comparabilitatea și a reduce costurile de asigurare a conformității, Comisia, după ce se consultă cu OAREC, ar trebui să adopte un model pentru astfel de rezumate ale contractelor. Informațiile precontractuale, precum și modelul de rezumat ar trebui să constituie o parte integrantă a contractului final.

(234)  În urma adoptării Regulamentului (UE) 2015/2120, dispozițiile prezentei directive privind informațiile referitoare la condițiile care limitează accesul la servicii și aplicații și/sau utilizarea acestora și cele privind modelarea traficului au devenit caduce și ar trebui să fie abrogate.

(235)   În ceea ce privește echipamentul terminal, contractul cu clientul ar trebui să precizeze orice restricții impuse de către furnizor în privința utilizării echipamentului, de exemplu, prin blocarea dispozitivelor mobile pentru a fi utilizate doar cu anumite cartele SIM, dacă aceste restricții nu sunt interzise în temeiul legislației naționale, și orice costuri aferente încetării contractului, înainte de sau la data de expirare convenită, inclusiv orice costuri impuse pentru păstrarea echipamentului. În cazul în care utilizatorul final alege să păstreze echipamentul terminal subvenționat inclus în contract la momentul încheierii acestuia, orice despăgubire datorată nu ar trebui să depășească valoarea pro rata temporis la momentul încheierii contractului sau partea rămasă din taxa pentru servicii până la încetarea contractului, oricare dintre aceste sume este mai mică. Statele membre pot alege alte metode de calculare a ratei de despăgubire, această rată fiind mai mică sau egală cu valoarea despăgubirii respective calculate. Orice restricție de utilizare a echipamentelor terminale în alte rețele ar trebui să se elimine, în mod gratuit, de către furnizor cel târziu la achitarea respectivei despăgubiri.

(236)  Fără a aduce atingere obligației fundamentale în materie de securitate care revine furnizorului în temeiul prezentei directive, contractul ar trebui să precizeze tipul de acțiune pe care furnizorul ar putea să o întreprindă în cazul unor incidente, amenințări sau vulnerabilități privind securitatea.

(237)   Disponibilitatea unor informații transparente, actualizate și comparabile privind ofertele și serviciile este un element-cheie pentru consumatorii de pe piețele competitive unde mai mulți furnizori oferă servicii. Utilizatorii finali ar trebui să poată compara cu ușurință prețurile diverselor servicii oferite pe piață pe baza informațiilor publicate într-o formă ușor accesibilă. Pentru a le permite acestora compararea cu ușurință a prețurilor și a serviciilor, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată solicita furnizorilor de rețele ▌de comunicații electronice și/sau servicii de acces la internet, servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului și servicii de transmisie utilizate pentru radiodifuzare o mai mare transparență cu privire la informații (inclusiv tarifele, calitatea serviciului, restricțiile referitoare la echipamentul terminal furnizat și alte statistici relevante). Orice astfel de cerințe ar trebui să țină seama în mod corespunzător de caracteristicile respectivelor rețele sau servicii. De asemenea, autoritățile respective ar trebui să asigure faptul că părțile terțe au dreptul de a utiliza gratuit informațiile disponibile publicului publicate de către astfel de întreprinderi, în vederea furnizării unor instrumente de comparare.

(238)  Utilizatorii finali deseori nu sunt conștienți de costurile comportamentului lor în materie de consum sau au dificultăți în a estima cât timp au folosit serviciile de comunicații electronice sau ce volum de date au consumat în cadrul acestora. Pentru a spori transparența și pentru a le permite utilizatorilor finali să își controleze mai bine bugetul în materie de comunicații, este important să se pună la dispoziția acestora facilități care să le permită să își monitorizeze consumul în timp util.

(239)  Instrumentele independente de comparare, cum ar fi site-urile de internet, reprezintă un mijloc eficace cu ajutorul căruia utilizatorii finali pot evalua avantajele diferiților furnizori de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, și pot obține informații imparțiale, în special prin compararea prețurilor, a tarifelor și a parametrilor de calitate într-un singur loc. Instrumentele respective ar trebui să vizeze furnizarea de informații care să fie în același timp clare, concise, complete și cuprinzătoare. De asemenea, acestea ar trebui să vizeze includerea unei game cât mai largi de oferte, astfel încât să furnizeze o imagine de ansamblu reprezentativă și să acopere o parte semnificativă a pieței. Informațiile furnizate în cadrul unor astfel de instrumente ar trebui să fie demne de încredere, imparțiale și transparente. Utilizatorii finali ar trebui să fie informați cu privire la faptul că au la dispoziție astfel de instrumente. Statele membre ar trebui să se asigure că, pe teritoriile lor, utilizatorii finali au acces gratuit la cel puțin un astfel de instrument.

(240)  Instrumentele independente de comparare ar trebui să fie autonome din punct de vedere operațional de furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Acestea pot fi operate de întreprinderi private sau de către autoritățile competente ori în numele acestora, însă ar trebui să fie operate în conformitate cu criterii de calitate specificate, inclusiv cerința de a furniza detalii privind proprietarii lor, de a prezenta informații fiabile și actualizate, de a preciza momentul ultimei actualizări, de a stabili criteriile clare și obiective pe care se va baza comparația și de a include o gamă largă de oferte de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, acoperind o parte semnificativă a pieței. Niciun furnizor de servicii nu ar trebui să beneficieze de un tratament favorabil în urma acestor căutări altfel decât pe baza acestor criterii obiective clare. Statele membre ar trebui să poată stabili cât de des este necesar ca instrumentele de comparare să revizuiască și să actualizeze informațiile pe care le oferă utilizatorilor finali, ținând seama de frecvența cu care furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, își actualizează în general informațiile în materie de tarife și calitate. În cazul în care într-un stat membru există numai un singur instrument și instrumentul respectiv încetează să mai funcționeze sau nu mai respectă criteriile de calitate, statul membru ar trebui să se asigure că utilizatorii finali au acces într-un termen rezonabil la un alt instrument de comparare la nivel național.

(241)  Pentru a răspunde chestiunilor de interes public cu privire la utilizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului și pentru a încuraja protejarea drepturilor și a libertăților celorlalți, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să pună la dispoziție și să disemineze, cu ajutorul furnizorilor, informații de interes public referitoare la utilizarea unor astfel de servicii. Acestea ar putea include informații de interes public referitoare la încălcările cele mai frecvente și consecințele lor juridice, ▌consiliere și mijloace de protecție împotriva riscurilor la adresa siguranței personale, care pot apărea de exemplu, în urma dezvăluirii de informații cu caracter personal în anumite circumstanțe, cât și împotriva riscurilor la adresa vieții private și a datelor cu caracter personal, precum și disponibilitatea unor programe informatice sau opțiuni de programare configurabile și ușor de utilizat, care să permită protecția copiilor sau a persoanelor vulnerabile. Informațiile ar putea fi coordonate prin intermediul procedurii de cooperare stabilite în prezenta directivă. Astfel de informații de interes public ar trebui să fie actualizate ori de câte ori este necesar și ar trebui să fie prezentate în formate ușor de înțeles, stabilite de fiecare stat membru, și pe site-urile internet ale autorităților publice naționale. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune furnizorilor obligația de a disemina aceste informații standardizate în rândul tuturor clienților lor în maniera considerată potrivită de către autoritățile naționale de reglementare. Diseminarea unor astfel de informații nu ar trebui totuși să constituie o sarcină excesivă pentru furnizori. Statele membre ar trebui să solicite această diseminare prin mijloacele utilizate de furnizori pentru comunicarea cu utilizatorii finali în cadrul activităților lor obișnuite.

(242)  În absența unor norme relevante ale dreptului Uniunii, conținutul, aplicațiile și serviciile sunt considerate legale sau dăunătoare în conformitate cu dreptul material și procedural național. Sarcina de a decide, conform procesului corespunzător, dacă respectivele conținuturi, aplicații sau servicii sunt sau nu legale sau dăunătoare revine statelor membre, și nu furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice. Prezenta directivă și Directiva 2002/58/CE asupra confidențialității și comunicațiilor electronice nu aduc atingere Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)(31) care conține, printre altele, regula de simplă transmitere (mere conduit rule) pentru furnizorii de servicii intermediari, astfel cum sunt definiți în respectiva directivă.

(243)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui împuternicite să monitorizeze calitatea serviciilor și să colecteze sistematic informații privind calitatea serviciilor, inclusiv informații referitoare la furnizarea serviciilor către utilizatori finali cu handicap. Aceste informații ar trebui colectate pe baza unor criterii care să permită efectuarea de comparații între furnizorii de servicii și între statele membre. Este probabil ca furnizorii de servicii de comunicații electronice într-un mediu competitiv să pună la dispoziția publicului informații adecvate și actualizate privind serviciile lor, din motive de oportunitate comercială. În cazul în care un furnizor de servicii de comunicații electronice, din motive legate de furnizarea tehnică a serviciului, nu deține controlul asupra calității serviciului sau nu oferă o calitate minimă a serviciului, nu ar trebui să fie obligat să furnizeze informații de calitate a serviciului. Cu toate acestea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată cere publicarea respectivelor informații, în cazul în care se demonstrează că nu sunt puse efectiv la dispoziția publicului. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să stabilească metodele de măsurare pe care trebuie să le aplice furnizorii de servicii în vederea îmbunătățirii comparabilității datelor oferite. Pentru a facilita comparabilitatea în întreaga Uniune și pentru a reduce costurile de asigurare a conformității, OAREC ar trebui să adopte orientări privind parametrii relevanți de calitate a serviciului de care autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură.

(244)  Pentru a profita pe deplin de mediul concurențial, consumatorii ar trebui să poată face alegeri în cunoștință de cauză și să își schimbe furnizorii atunci când acest lucru este în interesul lor. Este esențial să se asigure că aceștia sunt în măsură să acționeze astfel, fără a fi stânjeniți de obstacole juridice, tehnice sau practice, inclusiv de condiții, proceduri, taxe contractuale etc. Faptul respectiv nu împiedică furnizorii să stabilească perioade contractuale minime rezonabile, de până la 24 de luni, în contractele încheiate cu consumatorii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili o durată maximă mai scurtă în funcție de condițiile naționale, cum ar fi nivelurile de concurență și stabilitatea investițiilor în rețele, iar furnizorii ar trebui să ofere cel puțin un contract cu o durată egală sau mai mică de 12 luni. Independent de contractul de servicii de comunicații electronice, consumatorii ar putea prefera o perioadă de rambursare mai lungă pentru conexiunile fizice și ar putea beneficia de aceasta. Astfel de angajamente asumate de consumatori pot fi un factor important în facilitarea implementării rețelelor de conectivitate de foarte mare capacitate până la sau foarte aproape de locurile unde se află utilizatorii finali, inclusiv prin intermediul schemelor de agregare a cererii care permit investitorilor în rețea să reducă riscurile adoptării inițiale. Cu toate acestea, dreptul consumatorilor de a trece de la un furnizor de servicii de comunicații electronice la altul, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă, nu ar trebui să fie limitat de includerea în contractele privind conexiunile fizice a unor astfel de perioade de rambursare și asemenea contracte nu ar trebui să acopere echipamentele de acces terminale sau interne, precum căști, rutere sau modemuri.

(245)  Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a rezilia contractul fără a suporta vreun cost și în cazurile de prelungire automată după expirarea termenului contractual▌.

(246)  Orice modificări ale condițiilor contractuale propuse de furnizorii de servicii de acces la internet sau de comunicații interpersonale care ▌se bazează pe numere accesibile publicului și de servicii de transmisie utilizate pentru radiodifuziune, în detrimentul utilizatorului final, de exemplu în ceea ce privește taxele, tarifele, limitarea volumului de date, vitezele de transmitere a datelor, acoperirea sau prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie considerate ca dând naștere dreptului utilizatorului final de a rezilia contractul fără să suporte niciun cost, chiar dacă respectivele modificări sunt combinate cu unele modificări în avantajul utilizatorului final. Utilizatorii finali ar trebui informați în legătură cu orice modificare a condițiilor contractuale pe un format durabil, de exemplu, hârtie, stick USB, CD-ROM, DVD, card de memorie, hard disc de computer sau email.

(247)  Posibilitatea de a trece de la un furnizor la altul este esențială pentru o concurență efectivă într-un mediu concurențial. Disponibilitatea unor informații transparente, fiabile și furnizate în timp util cu privire la schimbarea furnizorului ar trebui să sporească încrederea utilizatorilor finali în trecerea de la un furnizor la altul și disponibilitatea lor de a se implica activ în procesul concurențial. Furnizorii de servicii ar trebui să asigure continuitatea serviciului, astfel încât utilizatorii finali să poată trece de la un furnizor la altul fără a fi stânjeniți de riscul pierderii unui serviciu.

(248)  Portabilitatea numărului este un element-cheie care facilitează opțiunile consumatorilor și concurența efectivă pe piețele comunicațiilor electronice competitive. Utilizatorii finali care solicită acest lucru ar trebui să își poată păstra numărul (numerele) în rețeaua de telefonie publică, indiferent de furnizorul de servicii și pe o perioadă limitată pe durata trecerii de la un furnizor la altul. Furnizarea acestei facilități între conexiunile la rețeaua de telefonie publică de la punctele fixe și mobile nu este prevăzută de prezenta directivă. Cu toate acestea, statele membre pot aplica dispoziții pentru asigurarea portabilității numerelor între rețele care furnizează servicii la puncte fixe și în rețele mobile.

(249)  Impactul portabilității numerelor este consolidat considerabil prin transparența informațiilor tarifare, atât pentru utilizatorii finali care își păstrează numărul, cât și pentru utilizatorii finali care îi apelează pe cei care și-au păstrat numărul. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, în cazurile în care acest lucru este fezabil, să faciliteze o transparență adecvată privind tarifarea, ca parte a punerii în aplicare a portabilității numerelor.

(250)  În vederea asigurării faptului că prețurile de interconectare aferente furnizării portabilității numerelor sunt stabilite în funcție de costuri, autoritățile naționale de reglementare pot lua, de asemenea, în considerare prețurile practicate pe piețe comparabile.

(251)   Portabilitatea numerelor ▌ar trebui pusă în aplicare în cel mai scurt timp posibil, astfel încât numărul să fie activat efectiv în termen de o zi lucrătoare, iar consumatorul să nu fie privat de serviciu mai mult de o zi lucrătoare de la data stabilită. Pentru a facilita recurgerea la un ghișeu unic care să permită consumatorilor să treacă fără sincope de la un furnizor la altul, acest proces ar trebui să fie în sarcina furnizorului de comunicații electronice accesibile publicului către care se realizează trecerea. Autoritățile naționale de reglementare pot să stabilească procesul global al portabilității numerelor, ținând seama de dispozițiile naționale privind contractele și progresele tehnologice. Ar trebui inclusă aici, dacă se poate, o cerință conform căreia portarea numărului să se realizeze prin suport radio, cu excepția cazului în care utilizatorul final solicită altceva. Experiența din unele state membre a arătat că există riscul de transferare a consumatorilor către un alt furnizor fără consimțământul acestora. Deși de acest aspect ar trebui să se ocupe în primul rând autoritățile de asigurare a respectării legii, statele membre ar trebui să fie în măsură să impună măsuri proporționale minime în ceea ce privește procesul de trecere de la un furnizor la altul, inclusiv sancțiuni corespunzătoare, care sunt necesare pentru a reduce la minimum astfel de riscuri și pentru a se garanta protecția consumatorului pe parcursul întregului proces de trecere de la un furnizor la altul, fără a diminua atractivitatea acestuia pentru consumatori. Dreptul la portabilitatea numerelor nu ar trebui restricționat prin condiții contractuale.

(251a)  Pentru a se garanta că schimbarea furnizorului și portarea au loc în termenele prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să poată impune măsuri compensatorii unui furnizor care nu respectă acordul cu un utilizator final. Aceste măsuri ar trebui să fie proporționale cu durata întârzierii manifestate în respectarea acordului.

(252)  Pachetele care cuprind cel puțin servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, și alte servicii, cum ar fi radiodifuziunea liniară, sau echipamente terminale, cum ar fi dispozitivele oferite de același furnizor și incluse în același contract, au devenit din ce în ce mai răspândite și constituie un element important al concurenței. În sensul prezentului articol, se va considera că un pachet constă într-un serviciu de acces la internet furnizat împreună cu un serviciu de comunicații interpersonale bazat pe numere sau un serviciu de acces la internet și/sau un serviciu de comunicații interpersonale bazat pe numere cu servicii diferite, dar complementare, cu excepția serviciilor de transmisie folosite pentru furnizarea serviciilor de la mașină la mașină și/sau echipamente terminale furnizate de același furnizor (i) în cadrul aceluiași contract sau (ii) în cadrul aceluiași contract și al unor contracte subordonate sau (iii) în cadrul aceluiași contract și în cadrul unor contracte asociate, furnizat la un singur preț combinat. Deși de foarte multe ori aduc beneficii consumatorilor, pachetele pot face trecerea de la un furnizor la altul mai dificilă sau mai costisitoare și generează riscuri de captivitate (lock-in) contractuală. În cazul în care norme contractuale divergente în materie de încetare a contractului și trecere de la un furnizor la altul se aplică diferitelor servicii și oricărui angajament contractual privind achiziția unor produse care fac parte dintr-un pachet, consumatorii sunt împiedicați în fapt să își exercite drepturile prevăzute în prezenta directivă de a trece la oferte competitive pentru întregul pachet sau pentru părți ale acestuia. Dispozițiile prezentei directive cu privire la contracte, și anume transparența, durata și încetarea contractului și trecerea de la un furnizor la altul, ar trebui, prin urmare, să se aplice tuturor elementelor unui pachet, cu excepția cazului în care alte norme aplicabile elementelor din pachet care nu constituie comunicații electronice sunt mai favorabile consumatorului. Alte aspecte contractuale, cum ar fi căile de atac aplicabile în caz de nerespectare a contractului, ar trebui să fie reglementate de normele aplicabile respectivelor elemente din pachet, de exemplu de normele contractelor pentru vânzarea de bunuri sau pentru furnizarea de conținut digital. Din aceleași motive, consumatorii nu ar trebui să fie ținuți captivi de un furnizor printr-o prelungire contractuală de facto a perioadei contractuale. Statele membre ar trebui să păstreze libertatea de a legifera în continuare cu privire la elementele dintr-un pachet în cazurile în care natura acestora implică un tratament diferit în materie de reglementare, de exemplu, deoarece elementele respective fac obiectul altor reglementări specifice sectorului sau în scopul adaptării la schimbările care au loc în legătură cu practicile de pe piață.

(253)  Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere au obligația de a furniza acces la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență. În circumstanțe excepționale, și anume din cauza lipsei de fezabilitate din punct de vedere tehnic, aceștia ar putea să nu fie în măsură să furnizeze acces la serviciile de urgență sau la informația de localizare a apelantului ori la ambele. În astfel de cazuri, aceștia ar trebui să își informeze în mod corespunzător clienții în contract. Acești furnizori ar trebui să comunice clienților lor informații clare și transparente în contractul inițial și să le actualizeze în cazul oricărei modificări a dispoziției privind accesul la serviciile de urgență, de exemplu în facturi. Aceste informații ar trebui să includă orice limitări privind aria de acoperire teritorială, pe baza parametrilor tehnici de operare planificați ai serviciului de comunicații și a infrastructurii disponibile. În cazul în care serviciul nu este furnizat printr-o conexiune care este gestionată pentru a oferi o calitate specificată a serviciului, informațiile ar trebui să includă, de asemenea, nivelul de fiabilitate al accesului și al informației de localizare a apelantului prin comparație cu un serviciu care este furnizat printr-o astfel de conexiune, ținând seama de standardele actuale în materie de tehnologie și calitate, precum și de orice parametri de calitate a serviciului specificați în prezenta directivă.

(254)  În conformitate cu obiectivele Cartei ▌și ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, cadrul de reglementare ar trebui să asigure faptul că toți utilizatorii finali, inclusiv utilizatorii finali cu handicap, persoanele în vârstă și utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces cu ușurință și în mod egal la servicii de calitate ridicată la prețuri accesibile, indiferent de locul lor de reședință în interiorul Uniunii. Declarația 22 anexată la Actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituțiile Uniunii trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în elaborarea măsurilor în temeiul articolului 114 din TFUE.

(255)  Utilizatorii finali ar trebui să poată avea acces la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență în mod gratuit și fără a fi nevoiți să recurgă la vreun mijloc de plată, de la orice dispozitiv care permite folosirea serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere, inclusiv atunci când utilizează servicii de roaming într-un stat membru sau printr-o rețea de telecomunicații privată. Comunicațiile de urgență constituie un mijloc de comunicare ce include nu numai comunicațiile de voce, ci și comunicațiile textuale în timp real, comunicațiile video sau alte tipuri de comunicații, inclusiv prin utilizarea serviciilor de redare ale unei părți terțe, care sunt activate într-un stat membru pentru a avea acces la serviciile de urgență. Comunicația de urgență poate fi declanșată în numele unei persoane de sistemul eCall instalat la bordul vehiculelor, astfel cum este definit de Regulamentul 2015/758/UE al Parlamentului European și al Consiliului(32). Ar trebui însă să rămână la latitudinea statelor membre să decidă ce servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere sunt potrivite pentru serviciile de urgență, inclusiv posibilitatea de a limita aceste opțiuni la comunicațiile tip voce și echivalentul acestora pentru utilizatorii finali cu handicap sau de a adăuga alte opțiuni, de comun acord cu PSAP-urile naționale. Pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice viitoare sau de o creștere a utilizării serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de a oferi un acces corect și fiabil la serviciile de urgență prin intermediul serviciilor de comunicare interpersonală care nu se bazează pe numere, după consultarea cu autoritățile naționale de reglementare, serviciile de urgență, organismele de standardizare și alte părți interesate relevante.

(256)  Statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii care furnizează utilizatorilor finali servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere oferă un acces fiabil și precis la serviciile de urgență, ținând seama de specificațiile și criteriile naționale, precum și de capacitățile PSAP-urilor. În cazul în care serviciul de comunicații interpersonale bazate pe numere nu este asigurat prin intermediul unei conexiuni care este gestionată pentru a oferi o calitate specificată a serviciului, furnizorul serviciului ar putea să nu fie în măsură să asigure faptul că apelurile de urgență efectuate prin intermediul serviciului său sunt rutate cu aceeași fiabilitate către cel mai adecvat PSAP. Pentru astfel de furnizori independenți de rețea, și anume furnizori care nu sunt integrați cu un furnizor de rețea de comunicații publice, este posibil ca transmiterea informației de localizare a apelantului să nu fie întotdeauna fezabilă din punct de vedere tehnic. Statele membre ar trebui să se asigure că standardele care garantează rutarea precisă și fiabilă și conectarea la serviciile de urgență sunt puse în aplicare cât mai curând posibil pentru a permite furnizorilor independenți de rețea de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere să îndeplinească obligațiile privind accesul la serviciile de urgență și transmiterea informației de localizare a apelantului la un nivel comparabil cu cel impus altor furnizori de astfel de servicii de comunicații. În cazul în care aceste standarde și sisteme aferente PSAP nu au fost încă puse în aplicare, serviciile de comunicații interpersonale independente de rețea care se bazează pe numere nu ar trebui să aibă obligația de a oferi acces la servicii de urgență decât într-o manieră care este fezabilă din punct de vedere tehnic sau viabilă din punct de vedere economic. De exemplu, aceasta ar putea include desemnarea de către un stat membru a unui singur PSAP central pentru a primi aceste comunicații de urgență. Totuși, acești furnizori ar trebui să îi informeze pe utilizatorii finali în cazul în care accesul la 112 sau la serviciile de localizare a apelurilor nu sunt posibile.

(256b)  În prezent, există un deficit în ceea ce privește raportarea și măsurarea performanței de către statele membre din punctul de vedere al preluării și al gestionării apelurilor de urgență. Prin urmare, după consultarea cu autoritățile naționale de reglementare și cu serviciile de urgență, Comisia adoptă indicatorii de performanță aplicabili serviciilor de urgență ale statelor membre și raportează înapoi Parlamentului European și Consiliului cu privire la eficiența punerii în aplicare a numărului european pentru apeluri de urgență „112” și la funcționarea indicatorilor de performanță.

(257)  Statele membre ar trebui să ia măsuri specifice pentru a se asigura că serviciile de urgență, inclusiv „112”, sunt accesibile și utilizatorilor finali cu handicap, în special utilizatorilor surzi, persoanelor cu deficiențe de auz, persoanelor cu deficiențe de vorbire și utilizatorilor surdo-muți, prin servicii de conversație totală sau utilizarea serviciilor de retransmisie oferite de terți interoperabile cu rețelele de telefonie din cadrul UE. Aceste măsuri ar putea presupune, de asemenea, furnizarea de dispozitive terminale speciale persoanelor cu handicap atunci când mijloacele de comunicare menționate mai sus nu sunt adecvate pentru ele.

(258)  Este important să se crească gradul de conștientizare cu privire la numărul „112”, în vederea îmbunătățirii nivelului de protecție și securitate al cetățenilor care călătoresc în Uniunea Europeană. În acest scop, cetățenii ar trebui să fie pe deplin informați atunci când călătoresc în orice stat membru, în special prin intermediul informațiilor oferite în autogările, în gările, în porturile sau aeroporturile internaționale și în listele abonaților telefonici, în documentele pentru utilizatorii finali și în facturi, cu privire la faptul că numărul „112” poate fi folosit ca număr de urgență unic în întreaga Uniune. Această informare este în primul rând responsabilitatea statelor membre, însă Comisia ar trebui să continue atât să sprijine, cât și să completeze inițiativele statelor membre în vederea creșterii gradului de conștientizare a cetățenilor cu privire la numărul „112” și să evalueze periodic măsura în care numărul „112” este cunoscut de către public.

(259)  Informația de localizare a apelantului îmbunătățește nivelul de protecție și securitatea utilizatorilor finali și ajută serviciile de urgență în îndeplinirea sarcinilor lor, cu condiția ca transferul comunicației de urgență și al datelor conexe către serviciile de urgență în cauză să fie garantat de sistemul național al PSAP. Primirea și utilizarea informației de localizare a apelantului, care include atât informația de localizare pe baza rețelei și, după caz, informația de localizare a apelantului îmbunătățită obținută pe baza telefonului mobil, ar trebui să fie conforme cu legislația relevantă a Uniunii privind prelucrarea datelor cu caracter personal și măsurile de securitate. Întreprinderile care furnizează localizarea pe baza rețelei ar trebui să pună informația de localizare a apelantului la dispoziția serviciilor de urgență imediat după conectarea apelului la respectivul serviciu, independent de tehnologia utilizată. Cu toate acestea, tehnologiile de localizare bazate pe telefoanele mobile s-au dovedit a fi în mod semnificativ mai fiabile și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor datorită disponibilității datelor furnizate de EGNOS și de sistemul de navigație prin satelit Galileo, precum și de alte sisteme globale de navigație prin satelit și date Wi-fi. Prin urmare, informația de localizare a apelantului obținută pe baza telefonului mobil ar trebui să vină în completarea informației de localizare pe baza rețelei, chiar dacă locația obținută pe baza telefonului mobil poate deveni disponibilă numai după instalarea comunicației de urgență. Statele membre ar trebuie să se asigure că PSAP-urile sunt în măsură să extragă și să gestioneze informațiile de localizare a apelantului, dacă acest lucru este fezabil. Determinarea și transmiterea informației de localizare a apelantului ar trebui să fie gratuite, atât pentru utilizatorul final, cât și pentru autoritatea care tratează comunicația de urgență, indiferent de mijloacele de determinare, de exemplu prin intermediul telefonului mobil sau al rețelei ori al mijloacelor de transmisie, de exemplu prin canalul de voce, SMS sau tehnologia de protocol internet.

(260)  Pentru a răspunde evoluțiilor tehnologice în ceea ce privește exactitatea informației de localizare a apelantului, accesul echivalent pentru utilizatorii finali cu handicap și rutarea apelurilor către cel mai adecvat PSAP, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile necesare în vederea asigurării compatibilității, a interoperabilității, a calității și a continuității comunicațiilor de urgență în Uniune. Respectivele măsuri pot consta în dispoziții funcționale de stabilire a rolului diverselor părți din cadrul lanțului de comunicații, de exemplu, furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, operatorii de rețele de comunicații electronice și PSAP-urile, precum și în dispoziții tehnice de stabilire a mijloacelor tehnice pentru îndeplinirea dispozițiilor funcționale. Respectivele măsuri nu ar trebui să aducă atingere organizării serviciilor de urgență ale statelor membre.

(260a)  În prezent, un cetățean din țara A care are nevoie să contacteze serviciile de urgență din țara B nu poate realiza acest lucru, deoarece serviciile de urgență nu dispun de niciun mecanism pentru a se contacta reciproc. Soluția este să se dispună de o bază de date sigură la nivelul UE a numerelor de telefon pentru serviciul (serviciile) de urgență principal(e) din fiecare țară. Prin urmare, Comisia menține o bază de date sigură cu numerele E.164 ale serviciilor de urgență europene, pentru a se asigura că acestea pot fi contactate din oricare alt stat membru.

(260b)  Recentele atacuri teroriste din Europa au subliniat lipsa unor sisteme publice de avertizare eficiente în statele membre și pe teritoriul Europei. Este esențial ca statele membre să poată informa întreaga populație dintr-o anumită zonă cu privire la dezastrele/atacurile actuale sau cu privire la amenințările viitoare, utilizând rețelele și serviciile de comunicații electronice și stabilind un sistem național de comunicații eficient „112 invers” pentru avertizarea și alertarea cetățenilor în situații majore de urgență și de dezastre naturale și/sau provocate de om, iminente sau în curs de desfășurare, ținând seama de sistemele naționale și regionale existente și fără a afecta normele de confidențialitate și de protecție a datelor. Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, dacă este fezabilă stabilirea unui „sistem de comunicații 112 invers” la nivelul UE, universal, accesibil și transfrontalier, pentru a alerta publicul în cazul unui dezastru iminent sau în curs de desfășurare sau al unei stări de urgență majoră la nivelul diferitelor state membre.

(261)   Statele membre ar trebui să se asigure că utilizatorii finali cu handicap au acces egal la serviciile de comunicații electronice și posibilitatea de a alege în condiții egale cu celelalte persoane astfel de servicii, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și cu abordarea proiectării universale. În special, pentru a asigura faptul că utilizatorii finali cu handicap beneficiază de concurență și de alegerea furnizorilor de servicii de care se bucură majoritatea utilizatorilor finali, autoritățile naționale competente ar trebui să stabilească, atunci când este cazul și ținând seama de condițiile naționale, și după consultarea organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap, cerințele în materie de protecție a consumatorilor privind utilizatorii finali cu handicap pe care furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului și de echipamente terminale conexe au obligația să le respecte. Printre cerințele respective se poate număra, în special, asigurarea de către furnizori a faptului că utilizatorii finali cu handicap pot beneficia de serviciile lor în condiții echivalente celor pe care le oferă altor utilizatori finali, inclusiv în materie de prețuri, tarife și calitate, precum și acces la echipamente terminale conexe, indiferent de costurile adiționale pe care le suportă furnizorii în cauză. Alte cerințe pot privi acordurile la nivelul pieței angro între furnizori. Pentru a evita impunerea unei sarcini excesive furnizorilor de servicii, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să verifice dacă obiectivele privind accesul echivalent și posibilitatea de alegere pot fi efectiv realizate fără astfel de măsuri.

(262)  ▌

(262a)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului pun la dispoziție informații privind funcționarea serviciilor oferite și caracteristicile de accesibilitate într-un format accesibil. Aceasta înseamnă că informațiile ar trebui să fie disponibile în formate text care ar putea fi folosite pentru a genera formate alternative de asistență și alternative la conținutul non-textual.

(262b)  În ceea ce privește utilizatorii finali cu handicap, prezenta directivă ar trebui să vizeze reflectarea altor acte legislative din dreptul Uniunii de punere în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Aceste măsuri includ principiile și standardele stabilite în Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului(33). Cele patru principii ale accesibilității sunt: perceptibilitatea, ceea ce înseamnă că informațiile și componentele interfeței de utilizare trebuie să poată fi prezentate utilizatorilor în moduri pe care aceștia le pot percepe; operabilitatea, ceea ce înseamnă că componentele interfeței de utilizare și navigarea trebuie să fie utilizabile; inteligibilitatea, ceea ce înseamnă că informațiile și exploatarea interfeței de utilizare trebuie să poată fi înțelese; și robustețea, ceea ce înseamnă că conținutul trebuie să fie suficient de robust încât să poată fi interpretat în mod fiabil de o gamă largă de agenți utilizatori, inclusiv de tehnologiile de asistare. Aceste principii ale accesibilității sunt traduse în criterii de succes verificabile, precum cele care stau la baza standardului european EN 301 549 V1.1.2 „Cerințele privind accesibilitatea pentru achizițiile publice de produse și servicii TIC în Europa” (2015-04) (denumit în continuare „standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04)”), prin intermediul unor standarde armonizate și al unei metodologii comune pentru testarea conformității cu aceste principii a conținutului care figurează pe site-urile web și în aplicațiile mobile. Respectivul standard european a fost adoptat în temeiul mandatului M/376 emis de Comisie organismelor europene de standardizare. Până la publicarea referințelor standardelor armonizate sau a unor părți ale acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, clauzele relevante din standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04) ar trebui considerate drept mijloacele minime pentru punerea în practică a acestor principii în ceea ce privește prezenta directivă și accesul și posibilitatea de alegere echivalente pentru utilizatorii finali cu handicap.

(263)  În sectorul furnizării de servicii de informații telefonice și de liste a abonaților telefonici s-a dezvoltat concurența efectivă, în temeiul, printre altele, al articolului 5 din Directiva 2002/77/CE a Comisei(34). Pentru a menține această concurență efectivă, toți furnizorii de servicii care alocă numere de telefon utilizatorilor lor finali ar trebui să aibă în continuare obligația de a le pune acestora la dispoziție informațiile relevante într-un mod echitabil, adaptat în funcție de costuri și nediscriminatoriu.

(264)  Utilizatorii finali ar trebui să fie informați cu privire la dreptul lor de a decide dacă doresc sau nu să fie incluși într-o listă a abonaților telefonici. Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere ar trebui să respecte decizia utilizatorilor finali atunci când pun datele la dispoziția furnizorilor de servicii de informații telefonice. Articolul 12 din Directiva 2002/58/CE garantează dreptul utilizatorilor finali la respectarea vieții private în ceea ce privește includerea informațiilor lor personale într-o listă publică a abonaților telefonici.

(265)  Utilizatorii finali ar trebui să poată beneficia de o garanție de interoperabilitate în privința tuturor echipamentelor comercializate în Uniune pentru recepționarea programelor de radio și de televiziune digitale. Statele membre ar trebui să poată cere adoptarea unor standarde minime armonizate în ceea ce privește aceste echipamente. Aceste standarde ar putea fi adaptate din când în când, ținând seama de evoluția tehnologică și de evoluția pieței.

(266)  Este de dorit să se permită consumatorilor să beneficieze de cea mai completă conectivitate posibilă pentru televizoare și aparatele de radio. Interoperabilitatea este un concept în evoluție pe piețele dinamice. Organismele de standardizare ar trebui să facă tot posibilul pentru a asigura faptul că standarde adecvate evoluează în paralel cu tehnologiile în cauză. Este la fel de important să se asigure conectori pentru televizoarele digitale care pot transfera toate elementele necesare ale unui semnal digital, inclusiv fluxurile audio și video, informațiile privind accesul condiționat, informațiile privind serviciile, informațiile privind interfața de programare a aplicației (API) și informațiile privind protecția contra copierii. În consecință, prezenta directivă ar trebui să garanteze faptul că funcționalitățile aferente conectorilor și/sau implementate în conectori nu sunt limitate de operatorii de rețele, de furnizorii de servicii sau de producătorii de echipamente și continuă să evolueze odată cu progresele tehnologice. Pentru afișarea și prezentarea serviciilor de televiziune conectată, realizarea unui standard comun prin intermediul unui mecanism impulsionat de piață este recunoscută ca fiind un beneficiu pentru consumatori. Statele membre și Comisia pot avea inițiative în materie de politică, în concordanță cu tratatul, pentru a încuraja această evoluție. Echipamentele radio pentru consumatori ar trebui să aibă capacitatea de a primi semnal radio cel puțin prin transmisie analogică și digitală, pentru a asigura interoperabilitatea transfrontalieră. Această dispoziție nu ar trebui să se aplice echipamentelor radio pentru consumatori vândute la preț scăzut sau echipamentelor radio în cazul în care recepția de transmisiuni radio nu constituie decât o funcție accesorie, cum ar fi, de exemplu, un telefon mobil cu un receptor FM. De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice echipamentelor radio folosite de radioamatori, inclusiv, de exemplu, kiturilor radio destinate montării și utilizării de către radioamatori sau echipamentelor construite de radioamatori acționând individual în scopuri științifice și experimentale în cadrul activității de radioamator.

(267)  Măsurile aplicabile pieței angro care asigură includerea datelor utilizatorilor finali (atât pentru servicii fixe, cât și mobile) în baze de date ar trebui să respecte garanțiile pentru protecția datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE care va fi înlocuită de Regulamentul (UE) 2016/679(35) la data de 25 mai 2018, inclusiv de articolul 12 din Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice). Punerea la dispoziția furnizorilor de servicii a acestor date la tarife orientate în funcție de costuri, prevăzându-se posibilitatea ca statele membre să instituie un mecanism centralizat menit să ofere furnizorilor de servicii de informații privind abonații informații agregate cuprinzătoare, și furnizarea accesului la rețea în condiții rezonabile și transparente ar trebui să fie puse în aplicare pentru a se asigura faptul că utilizatorii finali beneficiază pe deplin de concurență, care a permis în mare măsură eliminarea acestor servicii din domeniul de aplicare al reglementării privind piața cu amănuntul și prestarea unor servicii de informații privind abonații în condiții rezonabile și transparente.

(268)  În urma eliminării obligației de serviciu universal pentru serviciile de informații telefonice și având în vedere existența unei piețe funcționale pentru serviciile respective, dreptul de a avea acces la serviciile de informații telefonice nu mai este necesar. Cu toate acestea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în continuare în măsură să impună obligații și condiții întreprinderilor care controlează accesul la utilizatorii finali pentru a menține accesul și concurența pe piața respectivă.

(269)  Statele membre ar trebui să poată impune întreprinderilor din jurisdicția lor, din considerente legitime de politică publică și numai dacă este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar de statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, obligații de difuzare („must carry”) care ar trebui să fie proporționale și transparente. Obligațiile de difuzare („must carry”) pot fi aplicate anumitor canale de difuzare a programelor radio și de televiziune și serviciilor complementare prestate de un anumit furnizor de servicii media. Obligațiile impuse de statele membre ar trebui să fie rezonabile, adică să fie proporționale și transparente, ținându-se seama de obiectivele de interes general definite în mod clar, cum ar fi pluralismul mijloacelor de informare în masă și diversitatea culturală. Statele membre ar trebui să ofere o justificare obiectivă pentru obligațiile de difuzare pe care le impun în legislația lor națională, astfel încât să se asigure faptul că respectivele obligații sunt transparente, proporționale și clar definite. Obligațiile ar trebui concepute într-un mod care să ofere suficiente stimulente pentru investițiile eficiente în infrastructură. Obligațiile ar trebui să facă obiectul unei revizuiri periodice, cel puțin o dată la cinci ani, în vederea actualizării lor în funcție de evoluția tehnologică și de cea a pieței și în vederea asigurării faptului că acestea continuă să fie proporționale cu obiectivele urmărite. Obligațiile ar putea, dacă este cazul, să fie însoțite de o dispoziție privind remunerarea proporțională.

(269a)  Având în vedere faptul că cea mai mare parte a echipamentelor de radio și de televiziune digitală pentru consumatori utilizate în prezent acceptă atât transmisiile analogice, cât și pe cele digitale, nu mai există un motiv economic sau social pentru ca statele membre să continue să impună obligațiile de difuzare atât pentru transmisiile de televiziune analogice, cât și pentru cele digitale. Acest lucru nu ar trebui însă să afecteze obligațiile de transmisie analogice dacă o mare parte din utilizatori folosesc încă un canal analogic sau dacă transmisiunea analogică este singurul mijloc de transmisie.

(270)  Rețelele și serviciile de comunicații electronice utilizate pentru difuzarea publică a emisiunilor de radio sau de televiziune cuprind rețelele de difuzare prin cablu, prin internet (IPTV), prin satelit și pe cale terestră. Pot, de asemenea, să includă și alte rețele, în măsura în care un număr semnificativ de utilizatori finali folosesc aceste rețele ca principale mijloace de recepție a emisiunilor de radio și televiziune. Obligațiile de difuzare ar trebui să includă transmiterea de servicii concepute special pentru a permite accesul echivalent al utilizatorilor cu handicap. În consecință, serviciile complementare includ, printre altele, serviciile concepute în vederea îmbunătățirii accesibilității pentru utilizatorii finali cu handicap, cum ar fi video-textul, subtitrarea pentru persoanele surde sau cu deficiențe de auz, descrierea audio, subtitrările vorbite și interpretarea în limbajul semnelor. Ca urmare a furnizării și a recepționării pe scară tot mai largă a serviciilor de televiziune conectată și ținând seama de faptul că grilele electronice de programe sunt în continuare importante pentru alegerile făcute de utilizatori, transmiterea de date referitoare la programe necesare pentru a susține funcțiile de asigurare a grilelor electronice de programe, teletextul și adresele IP conexe programelor pot fi incluse în obligațiile de difuzare.

(271)  Facilitățile de identificare a liniei apelante sunt în mod normal disponibile în centralele telefonice moderne și pot fi, în consecință, puse la dispoziție la costuri mici și chiar gratuit. Statele membre nu trebuie să impună obligații de furnizare a acestor facilități dacă ele sunt deja disponibile. Directiva 2002/58/CE protejează viața privată a utilizatorilor în ceea ce privește facturarea detaliată, oferindu-le mijloacele de a-și apăra dreptul la viață privată atunci când se activează facilitatea de identificare a liniei apelante. Dezvoltarea acestor servicii pe o bază paneuropeană ar fi în beneficiul consumatorilor și este încurajată de prezenta directivă.

(272)  Publicarea informațiilor de către statele membre va asigura faptul că actorii de pe piață și potențialii noi operatori care intră pe piață înțeleg care le sunt drepturile și obligațiile și știu unde pot găsi informații detaliate relevante. Publicarea în jurnalul oficial național permite părților interesate să găsească informațiile relevante.

(273)  Pentru a se asigura faptul că piața paneuropeană a comunicațiilor electronice este eficace și eficientă, Comisia ar trebui să monitorizeze și să publice informațiile privind taxele care contribuie la determinarea prețurilor pentru utilizatorii finali.

(274)  Pentru a stabili dacă dreptul Uniunii se aplică în mod corect, Comisia trebuie să știe ce întreprinderi au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piață și ce obligații au fost impuse actorilor de pe piață de către autoritățile naționale de reglementare. Prin urmare, este necesar ca, în afară de publicarea acestor informații la nivel național, statele membre să le trimită Comisiei. În cazul în care statele membre trebuie să trimită Comisiei informații, acestea pot fi în format electronic, sub rezerva convenirii unei proceduri de autentificare adecvate.

(275)  Pentru a ține seama de evoluțiile pieței, precum și de cele tehnologice și sociale, pentru a gestiona riscurile la adresa securității rețelelor și serviciilor și pentru a asigura accesul efectiv la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea măsurilor de abordare a riscurilor în materie de securitate, adaptarea condițiilor de acces la serviciile digitale de televiziune și radio, stabilirea unui tarif unic de terminare a apelurilor de voce la nivel angro pe piețele de telefonie fixă și mobilă, adoptarea unor măsuri privind comunicațiile de urgență în Uniune și adaptarea anexelor II, IV, V, VI, VIII, IX și X la prezenta directivă. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a se asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(276)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să i se confere Comisei competențe de executare pentru a adopta decizii de soluționare, la nivel transfrontalier, a interferențelor dăunătoare între statele membre, pentru a impune obligativitatea punerii în aplicare a standardelor sau pentru a elimina standarde și/sau specificații din partea obligatorie a listei de standarde, pentru a lua decizii care să stabilească dacă drepturile într-o bandă armonizată fac obiectul unei autorizații generale sau al unor drepturi individuale de utilizare, pentru a preciza modalitățile de aplicare a criteriilor, a normelor și a condițiilor în ceea ce privește spectrul radio armonizat, pentru a preciza modalitățile de aplicare a condițiilor pe care statele membre le pot impune în privința autorizațiilor de utilizare a spectrului radio armonizat, pentru a identifica benzile în cazul cărora drepturile de utilizare a frecvențelor radio pot fi transferate sau cedate prin leasing între întreprinderi, pentru a stabili date maxime de limitare comune până la care este autorizată utilizarea anumitor benzi de spectru radio armonizat, pentru a adopta măsuri tranzitorii privind durata drepturilor de utilizare a spectrului radio, pentru a stabili criterii de coordonare a punerii în aplicare a anumitor obligații, pentru a preciza caracteristicile tehnice aferente conceperii, implementării și operării punctelor de acces fără fir în zone restrânse, pentru a răspunde cererii de numere nesatisfăcute la nivel transfrontalier sau paneuropean și pentru a preciza natura și domeniul de aplicare al obligațiilor menite să asigure accesul efectiv la serviciile de urgență sau conectivitatea cap la cap între utilizatorii finali în unul sau mai multe state membre sau în întreaga Uniune Europeană. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

(277)  În fine, Comisia ar trebui să poată adopta, dacă este necesar, după ce a ținut seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, recomandări referitoare la identificarea piețelor relevante de produse și servicii, notificările în temeiul procedurii pentru consolidarea pieței interne și aplicarea armonizată a dispozițiilor cadrului de reglementare.

(278)  Dispozițiile prezentei directive ar trebui revizuite periodic, în special pentru a se stabili necesitatea unor modificări în lumina evoluției tehnologice sau a condițiilor de pe piață. Având în vedere riscul apariției unor structuri de piață de tip oligopol necompetitive în locul structurilor de piață de tip monopol, în cadrul revizuirilor, ar trebui să li se acorde o atenție deosebită dispozițiilor referitoare la competențele autorităților naționale de reglementare de a impune obligații în materie de acces operatorilor cu putere semnificativă pe piață, fie individual, fie colectiv, aplicate în coroborare cu alte obligații care le pot fi impuse acestora, astfel încât să se asigure că există competențele necesare pentru realizarea efectivă a obiectivelor prezentei directive.

(279)  Ar trebui să se abroge anumite directive și decizii din acest domeniu.

(280)  Comisia ar trebui să supravegheze trecerea de la cadrul existent la noul cadru.

(281)  Întrucât obiectivele acțiunii propuse, și anume crearea unui cadru armonizat și simplificat de reglementare a serviciilor de comunicații electronice, a rețelelor de comunicații electronice, a infrastructurilor și a serviciilor conexe, a condițiilor de autorizare a rețelelor și serviciilor, a utilizării spectrului și a numerelor, a accesului la rețelele de comunicații electronice și la facilitățile conexe, a interconectării acestora și a protecției utilizatorilor finali, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de către statele membre, dar pot, datorită dimensiunii și efectelor acțiunii, să fie îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.

(282)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(36), statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere.

(283)  Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din directivele anterioare.

(284)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor stabilite în anexa XI, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Partea I. CADRU (norme generale privind organizarea sectorului)

Titlul I: Obiect, scop și obiective, definiții

CAPITOLUL I

OBIECT, SCOP ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul și scopul

1. Prezenta directivă stabilește un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicații electronice, a rețelelor de comunicații electronice, a infrastructurilor conexe și a serviciilor conexe, precum și a anumitor aspecte privind echipamentele terminale. Directiva stabilește sarcinile autorităților naționale de reglementare, după caz, și ale altor autorități competente și instituie o serie de proceduri care să asigure o aplicare armonizată a cadrului de reglementare pe teritoriul Uniunii.

2. Scopul prezentei directive este, pe de o parte, de a realiza o piață internă în domeniul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice care va avea ca rezultat implementarea și adoptarea rețelelor de foarte mare capacitate securizate, concurența sustenabilă, interoperabilitatea serviciilor de comunicații electronice, accesibilitatea și beneficii pentru utilizatorii finali.

Pe de altă parte, scopul acesteia este de a asigura furnizarea în întreaga Uniune de servicii accesibile publicului de bună calitate, la prețuri accesibile, printr-o concurență efectivă și prin posibilități de alegere efective, și de a aborda cazurile în care nevoile utilizatorilor finali, inclusiv nevoile utilizatorilor cu handicap de a accesa serviciile în condiții de egalitate cu ceilalți, nu sunt îndeplinite în mod satisfăcător de către piață și de a stabili drepturile necesare ale utilizatorilor finali.

3. Prezenta directivă nu aduce atingere:

- obligațiilor impuse de legislația națională în conformitate cu dreptul Uniunii sau de dreptul Uniunii în ceea ce privește serviciile furnizate prin intermediul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice; - măsurilor luate la nivelul Uniunii sau la nivel național, în conformitate cu dreptul Uniunii, care urmăresc obiective de interes general, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, reglementarea conținutului și politica în domeniul audiovizualului;

- măsurilor luate la nivelul Uniunii sau la nivel național, în conformitate cu dreptul Uniunii, care urmăresc obiective de interes general, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, reglementarea conținutului și politica în domeniul audiovizualului;

- Regulamentului (UE) nr. 531/2012 și Regulamentului (UE) 2015/2120.

3a. În cazul în care informațiile conțin date cu caracter personal, Comisia, OAREC și autoritățile în cauză asigură conformitatea prelucrării datelor cu normele Uniunii în materie de protecție a datelor.

4. Dispozițiile prezentei directive referitoare la drepturile utilizatorilor finali se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directivelor 93/13/CEE și 2011/83/UE, precum și normelor naționale în conformitate cu dreptul Uniunii

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(1) „rețea de comunicații electronice” înseamnă sisteme de transmisie, indiferent dacă sunt bazate pe o infrastructură permanentă sau pe o capacitate de administrare centralizată, și, după caz, echipamente de comutare sau de rutare și alte resurse, inclusiv elemente de rețea care nu sunt active, care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețele de comunicații prin satelit, rețele terestre fixe (cu comutare de circuite și cu comutare de pachete, inclusiv internet) și mobile, rețele electrice, în măsura în care sunt utilizate pentru transmiterea de semnale, rețele utilizate pentru difuzarea programelor de radio și de televiziune și rețele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informație transmisă; aceasta nu include elemente de rețea gestionate de persoane fizice în cadrul activităților non-profit;

(2) „rețea de foarte mare capacitate” înseamnă o rețea de comunicații electronice care este compusă în întregime din elemente din fibre optice, cel puțin până la punctul de distribuție din locul de deservire, sau orice alt tip de rețea care este capabilă să ofere, în condiții obișnuite de ore de vârf, performanțe similare de rețea în ceea ce privește lărgimea de bandă disponibilă de legătură descendentă și ascendentă, reziliența, parametrii de eroare, precum și timpul de așteptare și variația acestuia. Performanțele rețelei sunt evaluate pe baza parametrilor tehnici indiferent dacă experiența utilizatorului final diferă în funcție de caracteristicile în mod inerent diferite ale mediului prin care rețeaua se conectează, în cele din urmă, cu punctul terminus al rețelei;

(3)„piețe transnaționale” înseamnă piețele identificate în conformitate cu articolul 63 care au ca sferă de cuprindere întreaga Uniune sau o parte semnificativă a acesteia situate în mai mult de un stat membru;

(4) „serviciu de comunicații electronice” înseamnă un serviciu furnizat ▌contra cost prin rețele de comunicații electronice și care include „serviciul de acces la internet”, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2120, și/sau „serviciul de comunicații interpersonale” și/sau serviciile care constau, în totalitate sau în principal, în transmiterea de semnale, cum ar fi serviciile de transmisie utilizate pentru furnizarea de servicii de la mașină la mașină (machine-to-machine) și pentru radiodifuziune, dar exclude serviciile care constau în furnizarea de conținuturi prin intermediul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice sau în exercitarea unui control editorial asupra conținuturilor respective, precum și serviciile non-profit furnizate de persoane fizice;

(5) „serviciu de comunicații interpersonale” înseamnă un serviciu furnizat ▌contra cost care permite schimbul interpersonal și interactiv de informații prin intermediul rețelelor de comunicații electronice între un număr finit de persoane, în cadrul căruia persoanele care inițiază sau participă la comunicare își aleg destinatarul (destinatarii); acesta nu include serviciile care permit comunicarea interpersonală și interactivă doar ca un simplu element auxiliar minor care este legat în mod intrinsec de un alt serviciu;

(6) „serviciu de comunicații interpersonale bazat pe numere” înseamnă un serviciu de comunicații interpersonale care se conectează cu rețeaua publică comutată de telefonie fie prin intermediul resurselor de numerotație alocate, și anume un număr sau mai multe numere din planurile naționale sau internaționale de numerotație telefonică, fie prin permiterea comunicării cu un număr sau mai multe numere din planurile naționale ori internaționale de numerotație telefonică și în cazul căruia prestatorul serviciului deține un control semnificativ asupra rețelei utilizate pentru a permite comunicarea;

(7) „serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere” înseamnă un serviciu de comunicații interpersonale care nu se conectează cu rețeaua publică comutată de telefonie nici prin intermediul resurselor de numerotație alocate, și anume un număr sau mai multe numere din planurile naționale sau internaționale de numerotație telefonică, nici prin permiterea comunicării cu un număr sau mai multe numere din planurile naționale ori internaționale de numerotație telefonică;

(8) „rețea de comunicații publice” înseamnă o rețea de comunicații electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice puse la dispoziția publicului, care permite transferul de informații între punctele terminus ale rețelei;

(9) „punct terminus al rețelei” sau „NTP” înseamnă punctul fizic la care unui utilizator final i se furnizează accesul la o rețea de comunicații publice; în cazul rețelelor care utilizează comutarea sau rutarea, NTP-ul este identificat printr-o adresă specifică de rețea, care poate fi asociată numărului sau numelui unui utilizator final;

(10) „infrastructură conexă” înseamnă acele servicii conexe, infrastructuri fizice și alte instalații sau elemente conexe unei rețele de comunicații electronice și/sau unui serviciu de comunicații electronice care permit și/sau sprijină furnizarea de servicii prin intermediul respectivei rețele și/sau al respectivului serviciu ori care au un astfel de potențial și cuprind, printre altele, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile și alte construcții de susținere, conductele, țevile, stâlpii, gurile de acces și cutiile de distribuție;

(11) „servicii conexe” înseamnă acele servicii conexe unei rețele de comunicații electronice și/sau unui serviciu de comunicații electronice care permit și/sau sprijină furnizarea ▌de servicii prin intermediul respectivei rețele și/sau al respectivului serviciu ori care au un astfel de potențial și cuprind, printre altele, conversia numerelor sau sistemele cu o funcționalitate echivalentă, sistemele de acces condiționat și grilele electronice de programe ▌, precum și alte servicii, cum sunt serviciile de identificare, localizare și prezență;

(12) „sistem de acces condiționat” înseamnă orice măsură, sistem de autentificare și/sau dispoziție tehnică prin care accesul într-o formă inteligibilă la un serviciu protejat de difuzare a programelor de radio sau televiziune se face prin abonament sau prin altă formă de autorizare individuală prealabilă;

(13) „utilizator” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce utilizează sau solicită utilizarea unui serviciu de comunicații electronice accesibil publicului;

(14) „utilizator final” înseamnă un utilizator care nu furnizează rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului;

(15) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce utilizează sau solicită un serviciu de comunicații electronice accesibil publicului în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală;

(16) „furnizarea unei rețele de comunicații electronice” înseamnă instalarea, operarea, supravegherea sau punerea la dispoziție a unei astfel de rețele;

(17) „echipament avansat de televiziune digitală” înseamnă orice decodor destinat a fi conectat la un televizor sau la un televizor digital cu decodor integrat care poate recepționa servicii de televiziune interactivă digitală;

(18) „interfață de programare a aplicației (API)” înseamnă interfețele software dintre aplicații, puse la dispoziție de către radiodifuzori sau de către furnizori de servicii, și resursele echipamentului avansat de televiziune digitală pentru serviciile de televiziune și radio digitale;

(19) „alocarea spectrului” înseamnă desemnarea unei anumite benzi de frecvență în scopul utilizării de către unul sau mai multe tipuri de servicii de radiocomunicații, după caz, în condiții specificate;

(20) „interferențe dăunătoare” înseamnă interferențele care pun în pericol funcționarea unui serviciu de radionavigație sau a altor servicii de siguranță ori care, în alt mod, afectează grav, blochează sau întrerup în mod repetat un serviciu de radiocomunicații care funcționează în conformitate cu reglementările internaționale, cu reglementările Uniunii sau cu reglementările naționale aplicabile;

(21) „apel” înseamnă o conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicații interpersonale accesibil publicului care permite realizarea unei comunicații de voce bidirecționale;

(22) „securitate” a rețelelor și serviciilor înseamnă capacitatea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice de a rezista, la un nivel de încredere dat, oricărei acțiuni care afectează disponibilitatea, autenticitatea, integritatea sau confidențialitatea datelor stocate, transmise sau prelucrate ori a serviciilor conexe oferite de rețelele sau serviciile respective ori accesibile prin intermediul acestora;

(23) „autorizație generală” înseamnă un cadru juridic instituit de către statul membru care asigură drepturi privind furnizarea de rețele sau de servicii de comunicații electronice și stabilește obligații sectoriale care se pot aplica tuturor tipurilor de rețele și servicii de comunicații electronice sau anumitor tipuri de astfel de rețele și servicii, în conformitate cu prezenta directivă, excluzând serviciile non-profit furnizate de persoane fizice;

(24) „punct de acces fără fir în zone restrânse” înseamnă un echipament de acces la rețea fără fir de mică putere și de dimensiuni mici care funcționează într-o zonă restrânsă, utilizând un spectru radio cu licență sau un spectru radio scutit de licență ori o combinație a acestora, care poate sau nu să facă parte dintr-o rețea terestră de comunicații publice mobile și care poate avea una sau mai multe antene cu un impact vizual redus, ce permite accesul fără fir al utilizatorilor la rețele de comunicații electronice, indiferent de topologia rețelei subiacente, fie aceasta mobilă sau fixă;

(25) „rețea locală cu acces pe suport radio” (RLAN) înseamnă un sistem de acces fără fir de mică putere care funcționează într-o zonă restrânsă, cu un risc scăzut de interferență cu alte astfel de sisteme implementate în imediata apropiere de către alți utilizatori și care folosesc în mod neexclusiv un spectru radio pentru care condițiile de disponibilitate și de utilizare eficientă în acest scop sunt armonizate la nivelul Uniunii;

(26) „utilizarea în comun a spectrului radio” înseamnă accesul care permite unui număr de doi sau mai mulți utilizatori să folosească aceleași frecvențe în temeiul unui acord specific de utilizare în comun, autorizat de o autoritate competentă pe baza unei autorizații generale, a unor drepturi individuale de utilizare sau a unei combinații a acestora, inclusiv abordările în materie de reglementare cum ar fi accesul comun cu licență pentru a facilita utilizarea în comun a unei benzi de frecvență, sub rezerva unui acord obligatoriu al tuturor părților implicate, în conformitate cu normele de utilizare în comun, așa cum sunt incluse în drepturile lor de utilizare, astfel încât să se garanteze tuturor utilizatorilor acorduri de utilizare în comun previzibile și fiabile, și fără a aduce atingere aplicării dreptului concurenței;

(27) „spectru radio armonizat” înseamnă spectrul radio pentru care condițiile armonizate de disponibilitate și utilizare eficientă au fost stabilite printr-o măsură tehnică de aplicare în conformitate cu articolul 4 din Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul de frecvențe radio);

(28) „acces” înseamnă punerea la dispoziția altei întreprinderi a infrastructurilor și/sau a serviciilor, în condiții definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicații electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru prestarea de servicii ale societății informaționale sau de servicii de difuzare de programe radio și de televiziune. Sunt incluse, printre altele: accesul la elementele de rețea și la infrastructura conexă, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aici sunt incluse, în special, accesul la bucla locală și la infrastructura și serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală); accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, canale și piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistență operațională; accesul la sistemele de informații sau bazele de date pentru precomenzi, aprovizionare, comenzi, cereri de întreținere și reparații și facturare; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcționalități echivalente; accesul la rețele fixe și mobile, ▌în special pentru roaming; accesul la sistemele de acces condiționat pentru serviciile de televiziune digitală și accesul la serviciile de rețele virtuale;

(29) „interconectare” înseamnă legătura fizică și logică realizată între rețelele de comunicații publice utilizate de aceeași întreprindere sau de o altă întreprindere pentru a permite utilizatorilor unei întreprinderi să comunice cu utilizatorii aceleiași întreprinderi sau cu cei ai altei întreprinderi ori pentru a avea acces la serviciile furnizate de altă întreprindere. Serviciile pot fi furnizate de către părțile implicate sau de către alte părți care au acces la rețea. Interconectarea este un tip specific de acces pus în aplicare între operatorii de rețele publice;

(30) „operator” înseamnă o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze o rețea de comunicații publice sau o infrastructură conexă;

(31) „buclă locală” înseamnă ruta fizică utilizată de semnalele de comunicații electronice care leagă punctul terminus al rețelei de un comutator de distribuție sau de elementul echivalent din rețeaua fixă de comunicații electronice publice;

(31a) „post telefonic public cu plată” înseamnă un post telefonic pus la dispoziția publicului general și pentru utilizarea căruia mijloacele de plată pot fi monede și/sau cărți de credit/debit și/sau cartele de plată în avans, inclusiv cartele cu coduri de acces;

(32) „comunicații de voce” înseamnă un serviciu de comunicații electronice pus la dispoziția publicului în scopul inițierii și primirii, în mod direct sau indirect, de apeluri naționale sau naționale și internaționale prin utilizarea unui număr sau a mai multor numere din planul național sau internațional de numerotație și care cuprinde alte mijloace de comunicare ca alternativă la comunicarea de voce și destinate în mod specific utilizatorilor finali cu handicap, cum ar fi serviciile de conversație totală (voce, video și transmitere de text în timp real) și servicii de retransmisie pe bază de text și pe bază de video;

(33) „număr geografic” înseamnă un număr dintr-un plan național de numerotație telefonică din care o parte a structurii numerice are o semnificație geografică utilizată pentru rutarea apelurilor către locația fizică a punctului terminus al rețelei (NTP);

(34) „număr nongeografic” înseamnă un număr dintr-un plan național de numerotație telefonică care nu este un număr geografic, cum ar fi numerele alocate serviciilor de telefonie mobilă, numerele gratuite și numerele cu tarif premium;

(35) „centru de preluare a apelurilor de urgență” (PSAP) înseamnă locul fizic în care se primește prima dată comunicația de urgență, aflat sub responsabilitatea unei autorități publice sau a unei organizații private recunoscute de statul membru;

(35a) „servicii de retransmisie” înseamnă serviciile care permit persoanelor surde sau cu deficiențe de auz sau care au tulburări de vorbire să comunice prin telefon prin intermediul unui interpret ce folosește text sau limbajul semnelor cu o persoană care aude într-un mod echivalent din punct de vedere funcțional cu capacitatea unei persoane fără handicap;

(36) „cel mai adecvat PSAP” înseamnă un PSAP desemnat în prealabil de către autoritățile responsabile pentru a prelua comunicațiile de urgență dintr-o anumită zonă sau comunicațiile de urgență de un anumit tip;

(36a) „text în timp real” înseamnă comunicare folosind transmiterea unui text în care caracterele sunt transmise de un terminal pe măsură ce sunt introduse, astfel încât comunicarea să fie percepută de utilizatori ca fiind neîntârziată;

(37) „comunicație de urgență” înseamnă o comunicare efectuată prin intermediul serviciilor de comunicații de voce și al serviciilor de comunicații interpersonale relevante bazate pe numere între un utilizator final și PSAP cu scopul de a solicita și a primi ajutor de urgență din partea serviciilor de urgență;

(38) „serviciu de urgență” înseamnă un serviciu, recunoscut ca atare de statul membru, care acordă asistență imediată și rapidă în situații în care există, în special, un risc direct pentru viața sau integritatea fizică a persoanelor ori pentru sănătatea sau siguranța individuală ori publică, pentru proprietatea privată sau publică ori pentru mediu, în conformitate cu legislația națională;

(38a) „informații de localizare a apelantului” înseamnă, în cadrul unei rețele mobile publice, datele prelucrate, atât din infrastructura de rețea, cât și pe baza telefonului mobil, care indică poziția geografică a unui terminal mobil al utilizatorului final și, într-o rețea publică fixă, datele cu privire la adresa fizică a punctului terminal.

CAPITOLUL II

OBIECTIVE

Articolul 3

Obiective generale

1. Statele membre se asigură că, în îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute de prezenta directivă, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente iau toate măsurile rezonabile care sunt necesare și proporționale pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alineatul (2). Statele membre, Comisia și OAREC contribuie, de asemenea, la realizarea acestor obiective.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente contribuie, în limita competențelor lor, la asigurarea punerii în aplicare a politicilor care vizează promovarea libertății de exprimare și informare, a diversității culturale și lingvistice, precum și a pluralismului mijloacelor de informare în masă.

2. Autoritatea națională de reglementare și alte autorități competente, precum și OAREC, Comisia și statele membre urmăresc fiecare dintre obiectivele generale enumerate mai jos, fără ca ordinea în care sunt enumerate să indice o ordine a priorităților:

(a) promovează accesul tuturor cetățenilor și al tuturor întreprinderilor din Uniune la rețele de foarte mare capacitate ▌și adoptarea acestui tip de rețele;

(b) promovează concurența în furnizarea de rețele de comunicații electronice și a infrastructurii conexe, inclusiv concurența eficientă bazată pe infrastructură, și în furnizarea de servicii de comunicații electronice și servicii conexe;

(c) contribuie la dezvoltarea pieței interne prin eliminarea obstacolelor rămase în calea investițiilor în rețele de comunicații electronice, infrastructuri și servicii conexe și servicii de comunicații electronice în întreaga Uniune și în calea furnizării unor astfel de rețele, infrastructuri și servicii și prin facilitarea unor condiții convergente în favoarea acestora, prin elaborarea de norme comune și abordări previzibile în materie de reglementare, prin favorizarea utilizării eficace, eficiente și coordonate a spectrului, a inovării deschise, a instituirii și a dezvoltării de rețele transeuropene, a furnizării, a disponibilității și a interoperabilității serviciilor paneuropene și a conectivității cap la cap;

(d) promovează interesele cetățenilor Uniunii ▌prin asigurarea disponibilității și a adoptării pe scară largă a rețelelor de foarte mare capacitate ▌și a serviciilor de comunicații electronice, permițând un maximum de beneficii în termeni de posibilități de alegere, preț și calitate pe baza unei concurențe efective, prin menținerea securității rețelelor și serviciilor, prin asigurarea unui nivel ridicat și comun de protecție pentru utilizatorii finali prin intermediul normelor sectoriale necesare, prin asigurarea accesului echivalent și a posibilității de alegere echivalentă pentru utilizatorii finali cu handicap, precum și prin abordarea nevoilor, cum ar fi prețurile rezonabile, pe care le au grupuri sociale specifice, în special utilizatorii cu handicap, utilizatorii în vârstă și utilizatorii cu nevoi sociale speciale.

2 a. Comisia poate să prezinte orientări de politică detaliate pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (2), să stabilească metode, precum și criterii obiective, concrete și cuantificabile pentru evaluarea eficacității măsurilor adoptate de statele membre în vederea atingerii acestor obiective și să identifice cele mai bune practici. Orientările de politică prevăd, de asemenea, o evaluare calitativă și cantitativă anuală a progreselor înregistrate de fiecare stat membru. Acestea nu aduc atingere independenței autorităților naționale de reglementare și a altor autorități competente.

3. În scopul îndeplinirii obiectivelor de politică menționate la alineatul (2) și a celor menționate la prezentul alineat, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ▌, printre altele ▌:

(a) promovează previzibilitatea reglementării prin asigurarea unei abordări coerente în materie de reglementare pe durata unor perioade de examinare adecvate și prin cooperare între ele, cu OAREC și cu Comisia;

(b) asigură faptul că, în circumstanțe similare, nu există discriminare în privința tratamentului acordat furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice;

(c) aplică dreptul UE într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, în măsura în care acest lucru este în concordanță cu realizarea obiectivelor de la alineatul (1);

(d) promovează investiții și ▌ inovații eficiente în infrastructuri noi și modernizate, inclusiv prin garantarea faptului că orice obligație în materie de acces ia în considerare în mod adecvat riscurile la care sunt expuse întreprinderile care efectuează investiția și prin faptul că se permit diferite acorduri de cooperare între investitori și părțile care solicită accesul în scopul diversificării riscului aferent investițiilor, garantând în același timp menținerea concurenței pe piață și a principiului nediscriminării;

(e) iau în considerare o gamă variată de condiții privind infrastructura, concurența, utilizatorii finali și consumatorii care există în diversele zone geografice ale unui stat membru, inclusiv infrastructura locală gestionată de persoane pe o bază non-profit;

(f) impun obligații reglementare ex ante doar în măsura necesară pentru a asigura o concurență efectivă și sustenabilă în interesul utilizatorilor finali și reducerea sau eliminarea acestora imediat ce această condiție este îndeplinită.

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente acționează în mod imparțial, obiectiv, transparent, nediscriminatoriu și proporțional.

Articolul 4

Planificarea strategică și coordonarea politicii în domeniul spectrului radio

1. Statele membre cooperează între ele și cu Comisia cu privire la planificarea strategică, coordonarea și armonizarea utilizării spectrului radio în Uniune. În acest scop, țin seama, printre altele, de aspectele economice, de siguranță, de sănătate, de interes public, de securitate publică și apărare, de libertate de exprimare, culturale, științifice, sociale și tehnice ale politicilor UE, precum și de diversele interese ale comunităților de utilizatori ai spectrului radio, în scopul optimizării utilizării acestuia și al evitării interferențelor dăunătoare.

2. Cooperând între ele și cu Comisia, promovează coordonarea abordărilor politicii în materie de spectru radio în Uniunea Europeană și, atunci când este cazul, promovează condiții armonizate privind disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului radio necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne în domeniul comunicațiilor electronice.

3. Statele membre cooperează prin intermediul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio ▌ între ele și cu Comisia, iar Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio asistă și consiliază Parlamentul European și Consiliul, la cerere, pentru a sprijini planificarea strategică și coordonarea abordărilor în materie de politică în domeniul spectrului radio în Uniune. OAREC este asociat cu privire la aspectele de reglementare și de concurență.

4. Comisia, ținând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, poate înainta Parlamentului European și Consiliului propuneri legislative pentru stabilirea de programe multianuale privind politica în domeniul spectrului radio, precum și pentru eliberarea spectrului în vederea utilizării în comun și nelicențiate. Aceste programe definesc orientările în materie de politică și obiectivele pentru planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului radio în conformitate cu prevederile prezentei directive.

Titlul II: Structura instituțională și guvernanța

CAPITOLUL I

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente

Articolul 5

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente

1. Statele membre se asigură că fiecare sarcină prevăzută în prezenta directivă este îndeplinită de o autoritate competentă.

În domeniul de aplicare al prezentei directive, autoritatea națională de reglementare este responsabilă cel puțin de următoarele sarcini:

–  punerea în aplicare a reglementării ex ante a pieței, inclusiv impunerea unor obligații în materie de acces și interconectare;

–  efectuarea anchetei geografice menționate la articolul 22;

–  asigurarea soluționării litigiilor între întreprinderi ▌;

–  luarea de decizii referitoare la elementele privind modelarea pieței, concurența și reglementarea care fac parte din procesele naționale de acordare, modificare sau reînnoire a drepturilor de utilizare a spectrului radio, conform prezentei directive;

–  acordarea de autorizații generale;

–  asigurarea protecției consumatorilor și a drepturilor utilizatorilor finali în sectorul comunicațiilor electronice, în limitele competențelor de care dispune în temeiul reglementării din sector, și cooperarea cu autoritățile competente relevante, după caz;

–  monitorizarea îndeaproape a dezvoltării internetului obiectelor pentru a asigura concurența, protecția consumatorilor și securitatea cibernetică;

–  stabilirea mecanismelor regimului de finanțare, precum și evaluarea sarcinii inechitabile și calcularea costului net aferent furnizării serviciului universal;

–  asigurarea conformității cu normele legate de accesul la internetul deschis în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2120;

–  acordarea resurselor de numerotație și gestionarea planurilor de numerotație;

–  asigurarea portabilității numerelor;

–  îndeplinirea oricărei alte sarcini pe care prezenta directivă o rezervă autorităților naționale de reglementare.

Statele membre pot atribui autorităților naționale de reglementare alte sarcini prevăzute în prezenta directivă.

2. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente din același stat membru sau din state membre diferite încheie între ele acorduri de cooperare pentru a favoriza cooperarea în materie de reglementare, atunci când este necesar.

3. Statele membre publică sarcinile care trebuie îndeplinite de autoritățile naționale de reglementare și de alte autorități competente într-o formă ușor accesibilă, în special atunci când aceste sarcini sunt încredințate mai multor organisme. Statele membre asigură, după caz, consultarea și cooperarea între aceste autorități, precum și între aceste autorități și autoritățile naționale însărcinate cu punerea în aplicare a dreptului concurenței și cu autoritățile naționale însărcinate cu punerea în aplicare a legislației în materie de protecție a consumatorilor, în probleme de interes comun. Atunci când mai multe autorități au competențe în aceste probleme, statele membre se asigură că sarcinile care revin fiecărei autorități sunt publicate într-o formă ușor accesibilă.

4. Comisiei i se notifică de către statele membre toate autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente cărora le-au fost atribuie sarcini în temeiul prezentei directive și responsabilitățile care revin fiecăreia, precum și orice modificare a acestora.

Articolul 6

Independența autorităților naționale de reglementare și a altor autorități competente

1. Statele membre garantează independența autorităților naționale de reglementare și a altor autorități competente, asigurându-se că acestea sunt distincte din punct de vedere juridic și independente din punct de vedere funcțional de toate organizațiile care furnizează rețele, echipamente sau servicii de comunicații electronice. Statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de rețele și/sau servicii de comunicații electronice asigură separarea structurală efectivă a funcției de reglementare de activitățile legate de proprietate sau control.

2. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente își exercită competențele în mod imparțial, transparent și în timp util. Statele membre se asigură că acestea dețin resurse tehnice, financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea atribuțiilor care le sunt încredințate.

Articolul 7

Numirea și revocarea din funcție a membrilor autorităților naționale de reglementare

1. Șeful unei autorități naționale de reglementare sau, după caz, membrii organismului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul unei autorități naționale de reglementare ori înlocuitorii acestora sunt numiți pentru un mandat de cel puțin patru ani, din rândul unor persoane cu autoritate și experiență profesională recunoscute, pe bază de merit, competențe, cunoștințe și experiență și în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente. Aceștia nu pot avea mai mult de două mandate, consecutive sau nu. Statele membre asigură continuitatea procesului de luare a deciziilor, prevăzând un sistem de rotație corespunzător pentru membrii organismului colectiv sau pentru personalul de conducere de nivel superior, de exemplu prin numirea primilor membri ai organismului colectiv pe durata unor perioade diferite, astfel încât mandatele acestora, precum și cele ale succesorilor lor, să nu se încheie în același moment.

2. Statele membre se asigură că șeful unei autorități naționale de reglementare sau, după caz, membrii organismului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul autorității sau înlocuitorul acestuia/înlocuitorii acestora nu poate/pot fi demis/demiși în timpul mandatului lor decât în cazul în care nu mai îndeplinește/ îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul articol.

3. Decizia de demitere a șefului autorității naționale de reglementare sau, după caz, a membrilor organismului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul autorității se face publică la momentul demiterii. Șeful demis al autorității naționale de reglementare sau, după caz, membrii demiși ai organismului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul autorității primește/primesc o expunere a motivelor și are/au dreptul de a solicita publicarea acesteia, atunci când publicarea nu ar avea loc în lipsa solicitării sale/lor, caz în care expunerea motivelor se publică. Statele membre se asigură că această decizie face obiectul controlului jurisdicțional exercitat de o instanță, atât cu privire la aspecte de fapt, cât și cu privire la aspecte de drept.

Articolul 8

Independența politică și răspunderea autorităților naționale de reglementare

1. Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 10, autoritățile naționale de reglementare acționează în mod independent și obiectiv, își desfășoară activitatea transparent și responsabil, în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul național, dispun de suficiente competențe și nu solicită și nici nu primesc instrucțiuni de la niciun alt organism în legătură cu îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul dreptului național de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu dreptul constituțional național. Numai organismele de soluționare a căilor de atac, instituite în conformitate cu articolul 31, au competența de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de autoritățile naționale de reglementare.

2. Autoritățile naționale de reglementare raportează anual, printre altele, cu privire la situația pieței comunicațiilor electronice, deciziile pe care le emit, resursele lor umane și financiare și alocarea acestora, precum și cu privire la planurile viitoare. Rapoartele acestora sunt făcute publice.

Articolul 9

Capacitatea de reglementare a autorităților naționale de reglementare

1. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare au bugete anuale separate, beneficiind de autonomie în executarea bugetului alocat. Bugetele se fac publice.

2. Fără a aduce atingere obligației de asigurare a faptului că autoritățile naționale de reglementare au resurse financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt încredințate, autonomia financiară nu exclude supravegherea sau controlul în conformitate cu dreptul constituțional național. Orice control exercitat asupra bugetului autorităților naționale de reglementare se exercită în mod transparent și este făcut public.

3. Statele membre se asigură, de asemenea, că autoritățile naționale de reglementare beneficiază de resurse financiare și umane adecvate, astfel încât să poată participa și contribui în mod activ la Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC)(37).

Articolul 10

Participarea autorităților naționale de reglementare în cadrul OAREC

1. Statele membre se asigură că obiectivele OAREC de promovare a unei coordonări și coerențe sporite la nivelul reglementării sunt sprijinite în mod activ de autoritățile lor naționale de reglementare.

2. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de avizele, pozițiile comune sau deciziile adoptate de OAREC la adoptarea propriilor decizii pentru piețele lor naționale.

2a. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare aplică Regulamentul (UE) nr. 2015/2120 și orientările OAREC adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior și se coordonează, în cadrul OAREC, cu alte autorități naționale de reglementare, în momentul punerii în aplicare.

Articolul 11

Cooperarea cu autoritățile naționale

1. Autoritățile naționale de reglementare, alte autorități competente în temeiul prezentei directive și autoritățile naționale în materie de concurență își furnizează reciproc informațiile necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei directive. În ceea ce privește schimbul de informații, se aplică normele Uniunii privind protecția datelor, iar autoritatea care le primește asigură același nivel de confidențialitate ca și autoritatea care le furnizează.

CAPITOLUL II

Autorizarea generală

Secțiunea 1 - Parte generală

Articolul 12

Autorizarea generală pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

1. Statele membre garantează libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice sub rezerva condițiilor stabilite în prezenta directivă. În acest scop, statele membre nu împiedică o întreprindere să furnizeze rețele sau servicii de comunicații electronice, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pe baza motivelor stabilite la articolul 52 alineatul (1) din tratat. Orice astfel de limitare a libertății de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice se motivează în mod corespunzător, este în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și este notificată Comisiei.

2. Furnizarea de rețele de comunicații electronice sau furnizarea de servicii de comunicații electronice ▌poate, fără a aduce atingere obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) sau drepturilor de utilizare menționate la articolele 46 și 88, fi supusă numai unei autorizări generale. Întreprinderea poate să nu facă obiectul unei autorizări prealabile sau al oricărui alt act administrativ.

2a. În cazul în care o întreprindere care furnizează servicii de comunicații electronice în mai mult de un stat membru are un sediu principal în Uniune, întreprinderea respectivă trebuie să facă obiectul autorizației generale din acel stat membru și are dreptul de a furniza servicii de comunicații electronice în toate statele membre.

În sensul prezentei directive, sediul principal corespunde locului în care întreprinderea îndeplinește toate criteriile următoare:

a) își desfășoară activitățile substanțiale, altele decât cele pur administrative precum dezvoltarea afacerilor, contabilitatea și departamentele de resurse umane;

b) ia deciziile sale comerciale strategice în ceea ce privește furnizarea de servicii de comunicații electronice în Uniune; și

  c) produce o parte semnificativă a cifrei sale de afaceri.

2b. Autoritatea competentă a statului membru unde se află sediul principal, care acționează și la cererea autorităților competente din alt stat membru, întreprinde măsurile necesare pentru a monitoriza și a supraveghea respectarea condițiilor autorizației generale și furnizează informații în temeiul articolului 21. În cazul în care este necesar, OAREC facilitează și coordonează schimbul de informații respectiv.

În cazul unei încălcări demonstrate a dispozițiilor relevante într-un alt stat membru decât cel în care se află sediul principal, autoritățile competente din statul membru unde se află sediul principal decid cu privire la măsurile adecvate, în conformitate cu articolul 30.

În cazul unui dezacord cu privire la măsurile luate de autoritățile din statul membru unde se află sediul principal sau cauzat de opinii divergente în ceea ce privește locul sediului principal, OAREC poate să acționeze ca mediator sau, dacă este necesar în cazul unui diferend nesoluționat, să emită o decizie, hotărând cu o majoritate de două treimi dintre membrii Consiliului autorităților de reglementare.

3. În cazul în care un stat membru consideră că se justifică o cerință de notificare, respectivul stat membru poate să solicite întreprinderilor doar să prezinte o notificare OAREC, dar respectivul stat membru nu poate solicita întreprinderilor să obțină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorității naționale de reglementare sau din partea oricărei alte autorități înainte de a-și exercita drepturile ce decurg din autorizație. Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre o notificare justificată în termen de 12 luni de la ... [data transpunerii], în cazul în care consideră că se justifică o cerință de notificare. Comisia analizează notificarea și, după caz, adoptă o decizie în termen de trei luni de la data notificării, prin care solicită statului membru respectiv revocarea obligației de notificare.

Statele membre care solicită notificarea permit, dar nu impun unui furnizor de servicii de comunicații electronice oferite în mai puțin de [trei] state membre și cu o cifră de afaceri totală înregistrată în Uniune la nivelul grupului mai mică de [100] de milioane EUR să transmită o notificare.

După notificarea OAREC, dacă este necesar, o întreprindere își poate începe activitatea, după caz, sub rezerva dispozițiilor aplicabile drepturilor de utilizare în temeiul prezentei directive. În cazul în care o notificare nu identifică unul sau mai multe state membre în cauză, aceasta este considerată valabilă pentru toate statele membre. Fiecare notificare este transmisă de OAREC prin mijloace electronice și fără întârziere autorității naționale de reglementare în toate statele membre vizate de furnizarea de rețele de comunicații electronice sau de furnizarea de servicii de comunicații electronice.

Informațiile în temeiul prezentului alineat privind notificările existente care au fost deja înaintate autorității naționale de reglementare la data transpunerii prezentei directive se furnizează OAREC cel târziu până la [data transpunerii].

4. Notificarea menționată la alineatul (3) se limitează la o declarație a unei persoane fizice sau juridice adresată OAREC cu privire la intenția de a începe furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice și la transmiterea informațiilor minime care sunt necesare pentru ca OAREC și autoritatea națională de reglementare să poată ține un registru sau o listă a furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice. Aceste informații trebuie să se limiteze la:

(1)  denumirea furnizorului;

(2)  statutul juridic al furnizorului, forma și numărul de înregistrare, în cazul în care furnizorul este înscris într-un registru de comerț sau într-un alt registru public similar în UE;

(3)  adresa geografică a sediului principal al furnizorului ▌și, dacă se aplică, orice sucursală într-un stat membru;(38)

(3a)  site-ul furnizorului, dacă există, asociat furnizării de rețele și/sau servicii de comunicații electronice;

(4)  o persoană de contact și datele de contact;

(5)  o scurtă descriere a rețelelor sau a serviciilor care se intenționează a fi furnizate;

(6)  statele membre vizate și

(7)  data estimată de începere a activității.

Statele membre nu pot impune cerințe de notificare suplimentare sau separate.

Articolul 13

Condițiile aferente autorizației generale și drepturilor de utilizare a spectrului radio și a numerelor, precum și obligații specifice

-1. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă, furnizorii de servicii de comunicații electronice care au un sediu principal într-un stat membru și își desfășoară activitatea în mai multe state membre sunt supuși numai condițiilor aferente autorizației generale aplicabile în statul membru în care se află sediul lor principal. Autoritatea națională de reglementare din statul membru respectiv este responsabilă de exercitarea competențelor de asigurare a respectării condițiilor aferente autorizației generale, fără a aduce atingere altor obligații care nu intră sub incidența prezentei directive, precum și obligației furnizorului de a respecta legislațiile statelor membre în care furnizează servicii de comunicații electronice.

1. Autorizația generală pentru furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice și drepturile de utilizare a spectrului radio și drepturile de utilizare a numerelor pot fi supuse numai condițiilor enumerate în anexa I. Aceste condiții sunt nediscriminatorii, adaptate la particularitățile rețelei sau ale serviciului, proporționale și transparente și, în cazul drepturilor de utilizare a spectrului radio, sunt în conformitate cu articolele 45 și 51. În cazul drepturilor de utilizare a numerelor, acestea sunt în conformitate cu articolul 88.

2. Obligațiile specifice care pot fi impuse furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice în temeiul ▌articolului 36, al articolului 46 alineatul (1), al articolului 48 alineatul (2) și al articolului 59 alineatul (1) sau celor desemnați să furnizeze serviciul universal în temeiul prezentei directive sunt separate din punct de vedere juridic de drepturile și obligațiile care decurg din autorizația generală. Pentru ca întreprinderile să beneficieze de transparență, criteriile și procedurile de impunere a acestor obligații specifice întreprinderilor individuale sunt menționate în autorizația generală.

3. Autorizația generală conține numai condițiile specifice sectorului în cauză și stabilite în părțile A, B și C din anexa I și nu reia condițiile care se aplică deja întreprinderilor în temeiul altei legislații naționale.

4. Statele membre nu reiau condițiile din autorizația generală în cazul în care acordă dreptul de utilizare a frecvențelor radio sau a numerelor.

Articolul 14

Declarații menite să faciliteze exercitarea drepturilor de instalare de infrastructuri și a drepturilor de interconectare

▌OAREC emite ▌declarații standardizate care confirmă, după caz, faptul că întreprinderea a prezentat o notificare în temeiul articolului 12 alineatul (3) și care precizează în detaliu circumstanțele în care orice întreprindere ce furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice în temeiul autorizației generale are dreptul de a solicita drepturi de instalare de infrastructuri, de a negocia interconectarea și/sau de a obține accesul sau interconectarea pentru a facilita exercitarea acestor drepturi, de exemplu, la alt nivel administrativ sau în relația cu alte întreprinderi. ▌Aceste declarații sunt emise și ca răspuns automat la notificarea menționată la articolul 12 alineatul (3).

Secțiunea 2 - Obligații și drepturi aferente autorizației generale

Articolul 15

Lista minimă a drepturilor care decurg din autorizația generală

1. Întreprinderile autorizate în temeiul articolului 12 au dreptul:

(a) de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice;

(b) de a li se analiza cererea de acordare a drepturilor de instalare de infrastructuri în conformitate cu articolul 43 din prezenta directivă;

(c) de a utiliza spectrul radio pentru servicii și rețele de comunicații electronice, sub rezerva articolelor 13, 46 și 54;

(d) de a li se analiza cererea de acordare a drepturilor necesare de utilizare a numerelor în conformitate cu articolul 88.

2. În cazul în care întreprinderile respective furnizează publicului rețele sau servicii de comunicații electronice, autorizația generală le acordă, de asemenea, dreptul:

(a) de a negocia interconectarea cu alți furnizori de rețele și servicii de comunicații accesibile publicului, care sunt titulari de autorizații generale, și, după caz, de a obține accesul sau interconectarea la rețelele acestora oriunde în Uniune în condițiile prezentei directive și în conformitate cu aceasta;

(b) de a li se oferi oportunitatea de a fi desemnați pentru a furniza diferite elemente ale unui serviciu universal și/sau pentru a acoperi diferite părți din teritoriul național în conformitate cu articolul 81 sau 82.

Articolul 16

Taxe administrative

1. Orice taxă administrativă impusă furnizorilor unui serviciu sau ai unei rețele în temeiul autorizației generale sau cărora li s-a acordat un drept de utilizare:

  (a) acoperă, în total, numai costurile administrative care vor fi generate de gestionarea, controlul și asigurarea respectării schemei de autorizare generală și drepturilor de utilizare și obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2), care pot include costurile cu cooperarea, armonizarea și standardizarea internațională, analizele de piață, monitorizarea conformității și alte controale de piață, precum și cheltuielile aferente lucrărilor de reglementare ce implică elaborarea și asigurarea respectării legislației secundare și a deciziilor administrative, precum deciziile privind accesul și interconectarea; și

  (b) este impusă fiecărei întreprinderi în mod obiectiv, transparent și proporțional, astfel încât să se reducă la maximum costurile administrative suplimentare și taxele aferente. Statele membre pot alege să nu aplice taxe administrative întreprinderilor a căror cifră de afaceri se situează sub un anumit prag sau ale căror activități nu ajung la o cotă minimă de piață ori au un domeniu de aplicare teritorial foarte limitat. Statele membre nu pot aplica taxe administrative furnizorilor de servicii de comunicații electronice prezenți în mai puțin de [trei] state membre și cu o cifră de afaceri totală la nivelul Uniunii mai mică de [100] de milioane EUR pe lângă o taxă unică maximă ce nu depășește [10] EUR.

2. Atunci când autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente impun taxe administrative, acestea publică o prezentare anuală a costurilor lor administrative și a valorii totale a taxelor colectate. Pe baza diferenței dintre valoarea totală a taxelor și costurile administrative, se efectuează ajustările corespunzătoare.

Articolul 17

Separarea contabilă și raportările financiare

1. Statele membre impun furnizorilor de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului și care au drepturi speciale sau exclusive de furnizare a serviciilor în alte sectoare în același stat membru sau în alt stat membru obligația de:

  (a) a ține o contabilitate separată a activităților conexe furnizării de rețele sau servicii de comunicații electronice, în măsura în care ar fi necesară dacă activitățile respective ar fi desfășurate de societăți independente din punct de vedere juridic, astfel încât să se identifice, cu precizarea bazei lor de calcul și specificarea în detaliu a metodelor de alocare utilizate, toate elementele de cheltuieli și venituri legate de activitățile lor conexe furnizării de rețele sau servicii de comunicații electronice, incluzând o defalcare detaliată a costurilor cu activele imobilizate și a costurilor structurale sau

  (b) a efectua o separare structurală a activităților conexe furnizării de rețele sau servicii de comunicații electronice.

Statele membre pot alege să nu aplice cerințele prevăzute la primul paragraf în cazul întreprinderilor a căror cifră de afaceri anuală aferentă activităților conexe rețelelor sau serviciilor de comunicații electronice în statele membre este mai mică de 50 de milioane EUR.

2. În cazul în care furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului nu sunt supuși cerințelor dreptului societăților comerciale și nu îndeplinesc criteriile aplicabile întreprinderilor mici și mijlocii prevăzute de normele contabile ale dreptului Uniunii, rapoartele lor financiare sunt elaborate, supuse unui audit independent și publicate. Auditul se efectuează în conformitate cu normele Uniunii și normele naționale relevante.

Această cerință se aplică și separării contabile prevăzute la alineatul (1) litera (a).

Secțiunea 3 - Modificarea și retragerea

Articolul 18

Modificarea drepturilor și a obligațiilor

1. Statele membre se asigură că drepturile, condițiile și procedurile privind autorizațiile generale și drepturile de utilizare a spectrului radio sau a numerelor ori drepturile de instalare de infrastructuri pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv și într-o manieră proporțională, luând în considerare, după caz, condițiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a spectrului radio și a numerelor.

2. Cu excepția cazului în care modificările propuse sunt minore și au fost convenite cu titularul drepturilor sau al autorizației generale și fără a aduce atingere articolului 35, intenția de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părțile interesate, inclusiv utilizatorii și consumatorii, dispun de un termen suficient pentru a-și exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepționale mai mic de patru săptămâni.

Orice modificare se publică, precizându-se motivele acesteia.

Articolul 19

Limitarea sau retragerea drepturilor

1. Statele membre nu limitează și nu retrag drepturile de instalare de infrastructuri sau drepturile de utilizare a spectrului radio sau a numerelor înainte de expirarea perioadei pentru care drepturile respective au fost acordate, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat în temeiul alineatului (2) și, după caz, în conformitate cu anexa I și cu dispozițiile naționale relevante privind compensarea pentru retragerea drepturilor.

2. În concordanță cu nevoia de a se asigura utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio sau punerea în aplicare a condițiilor armonizate adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE, statele membre pot autoriza restrângerea sau retragerea drepturilor acordate după … [data prevăzută la articolul 115] de către autoritatea națională competentă, pe baza unor proceduri detaliate stabilite în prealabil, precum și cu condiții de utilizare și praguri definite în mod clar la data acordării sau a reînnoirii, în conformitate cu principiile proporționalității și nediscriminării.

3. O modificare a utilizării spectrului radio ca urmare a aplicării articolului 45 alineatul (4) sau (5) nu justifică, în sine, retragerea unui drept de utilizare a spectrului radio.

4. Orice intenție de a limita sau de a retrage autorizațiile ori drepturile individuale de utilizare a spectrului radio sau a numerelor fără consimțământul titularului dreptului face obiectul unei consultări publice în conformitate cu articolul 23.

CAPITOLUL III

Furnizarea de informații, anchete și mecanismul de consultare

Articolul 20

Cereri de informații adresate întreprinderilor

1. Statele membre se asigură că furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice, infrastructuri conexe sau servicii conexe transmit toate informațiile, inclusiv informațiile financiare, necesare autorităților naționale de reglementare, altor autorități competente și OAREC pentru a garanta conformitatea cu dispozițiile stabilite sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă. În special, autoritățile naționale de reglementare au competența de a solicita acestor întreprinderi să furnizeze informații cu privire la evoluțiile viitoare ale rețelei și ale serviciilor care ar putea avea un impact asupra serviciilor angro pe care le pun la dispoziția concurenților. Acestea pot solicita, de asemenea, informații privind rețelele de comunicații electronice și infrastructurile conexe care sunt dezagregate la nivel local și suficient de detaliate, astfel încât autoritatea națională de reglementare să poată să efectueze ancheta geografică și să desemneze zonele de excluziune digitală în conformitate cu articolul 22. ▌

Întreprinderilor cu putere semnificativă pe piețele angro li se poate solicita, de asemenea, să prezinte date contabile privind piețele cu amănuntul care sunt conexe respectivelor piețe angro.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente pot solicita informații punctelor de informare unice instituite în temeiul Directivei 2014/61/UE privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză.

Atunci când li se solicită aceste informații, întreprinderile le furnizează cu promptitudine și în conformitate cu termenele și nivelul de detaliere solicitat. Informațiile solicitate sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinii. Autoritatea competentă prezintă motivele care justifică cererea sa de informații și prelucrează informațiile în conformitate cu alineatul (3).

2. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente furnizează Comisiei, în urma unei cereri motivate, informațiile care îi sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de tratat. Informațiile solicitate de Comisie sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinilor respective. În cazul în care informațiile furnizate se referă la informații transmise anterior de întreprinderi la cererea autorității, întreprinderilor respective le este adus la cunoștință acest lucru. În măsura în care este necesar și cu excepția cazului în care autoritatea care furnizează informațiile a făcut o cerere expresă și motivată în sens contrar, Comisia pune informațiile furnizate la dispoziția altei autorități din alt stat membru.

Sub rezerva cerințelor prevăzute la alineatul (3), statele membre se asigură că informațiile prezentate unei autorități pot fi puse la dispoziția altei autorități din același stat membru sau din alt stat membru și la dispoziția OAREC, în urma unei cereri motivate, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a permite fie autorității, fie OAREC să își îndeplinească responsabilitățile în temeiul dreptului Uniunii.

3. În cazul în care informațiile sunt considerate confidențiale de o autoritate națională de reglementare sau de altă autoritate competentă, în conformitate cu normele Uniunii și cu cele naționale în materie de secrete comerciale, securitate națională sau protecție a datelor cu caracter personal, Comisia, OAREC și autoritățile în cauză asigură această confidențialitate. În conformitate cu principiul cooperării loiale, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente nu pot refuza furnizarea informațiilor solicitate de Comisie, de OAREC sau de altă autoritate din motive de confidențialitate sau prin invocarea nevoii de a consulta părțile care au oferit informațiile. În cazul în care Comisia, OAREC sau o autoritate competentă se angajează să respecte confidențialitatea informațiilor identificate ca atare de către autoritatea care le deține, aceasta din urmă comunică informațiile solicitate în scopul identificat fără a mai fi necesar să consulte părțile care au furnizat informația.

4. Statele membre se asigură că, acționând în conformitate cu normele naționale privind accesul publicului la informații și sub rezerva normelor Uniunii și a celor naționale privind secretele comerciale și protecția datelor cu caracter personal, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente publică informațiile respective în măsura în care ar contribui la o piață deschisă și concurențială.

5. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente publică termenii care reglementează accesul publicului la informații prevăzut la alineatul (4), inclusiv procedurile de obținere a unui astfel de acces.

Articolul 21

Informațiile solicitate în temeiul autorizației generale pentru drepturile de utilizare și pentru obligațiile specifice

1. Fără a aduce atingere oricărei informații solicitate în temeiul articolului 20 și obligațiilor de informare și raportare prevăzute de legislația națională, altele decât cele prevăzute de autorizația generală, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente pot cere întreprinderilor, în temeiul autorizației generale, să furnizeze informații referitoare la drepturile de utilizare sau la obligațiile specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) în cazul în care aceste informații sunt proporționale și justificate în mod obiectiv, în special pentru:

  (a) verificarea sistematică sau de la caz la caz a respectării condiției 1 din partea A, a condițiilor 2 și 6 din partea D și a condițiilor 2 și 7 din partea E din anexa I și a respectării obligațiilor menționate la articolul 13 alineatul (2);

  (b) verificarea de la caz la caz a respectării condițiilor stabilite în anexa I, în cazul în care s-a primit o reclamație sau în care autoritatea competentă are alte motive să creadă că o condiție nu este respectată sau în cazul unei investigații efectuate din proprie inițiativă de autoritatea competentă;

  (c) proceduri privind cererile de acordare a drepturilor de utilizare și evaluarea acestora;

  (d) publicarea, în interesul consumatorilor, a unor studii comparative privind calitatea și prețul serviciilor;

  (e) scopuri legate de statistici, rapoarte sau studii, clar definite;

  (f) analiza de piață în sensul prezentei directive, inclusiv datele privind piețele cu amănuntul sau din aval asociate piețelor vizate de analiza de piață sau legate de acestea;

  (g) garantarea utilizării eficiente și asigurarea gestionării eficace a spectrului radio și a resurselor de numerotație;

  (h) evaluarea evoluțiilor viitoare ale rețelei sau ale serviciilor care ar putea avea impact asupra serviciilor angro puse la dispoziția concurenților, asupra acoperirii teritoriale, asupra conectivității disponibile pentru utilizatorii finali sau asupra desemnării zonelor de excluziune digitală;

(ha) efectuarea de studii geografice;

(hb) furnizarea de răspunsuri la cererile motivate de informații din partea OAREC.

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a), (b), (d), (e), (f), (g) și (h) nu pot fi solicitate înainte de accesul pe piață sau ca o condiție pentru accesul pe piață.

OAREC elaborează, până la [data], formate standardizate pentru cererile de informații.

2. În ceea ce privește drepturile de utilizare a spectrului radio, astfel de informații se referă, în special, la utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio, precum și la respectarea obligațiilor în materie de acoperire și calitate a serviciului aferente drepturilor de utilizare a spectrului radio și verificarea acestora.

3. În cazul în care autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente cer întreprinderilor să furnizeze informații în conformitate cu alineatul (1), acestea le aduc la cunoștință scopul specific în care vor fi utilizate informațiile respective.

4. Autoritatea națională de reglementare sau alte autorități competente nu pot repeta cererile de informații deja înaintate de OAREC în temeiul articolului 30 din Regulamentul [xxxx/xxxx/CE (Regulamentul OAREC)](39).

4a. Fără a aduce atingere obligațiilor de informare și raportare cu privire la drepturile de utilizare și la obligațiile specifice, în cazul în care o întreprindere furnizează servicii de comunicații electronice în mai multe state membre și are un sediu principal în Uniune, numai autoritatea națională de reglementare din statul membru unde se află sediul principal poate solicita informațiile menționate la alineatul (1). Autoritățile naționale de reglementare din alte state membre vizate pot solicita informații primei autorități naționale de reglementare sau OAREC. OAREC facilitează coordonarea și schimbul de informații între autoritățile naționale de reglementare vizate prin schimbul de informații instituit în temeiul articolului 30 din Regulamentul [xxxx/xxxx/CE (Regulamentul OAREC)].

Articolul 22

Anchete geografice privind implementarea rețelelor

1. Autoritățile naționale de reglementare efectuează o anchetă geografică privind sfera de acoperire a rețelelor de comunicații electronice capabile cel puțin să ofere servicii în bandă largă („rețele în bandă largă”) în termen de trei ani de la [termenul de transpunere a prezentei directive] și o actualizează cel puțin o dată la trei ani.

Această anchetă geografică include o analiză a sferei curente de acoperire geografică a astfel de rețele pe teritoriul lor, necesară pentru sarcinile prevăzute în prezenta directivă și pentru anchetele în vederea aplicării normelor privind ajutoarele de stat.

Informațiile colectate în cadrul anchetei au un nivel corespunzător de detaliere locală și includ date suficiente privind calitatea serviciului și parametrii acestuia.

5. Statele membre se asigură că autoritățile locale, regionale și naționale responsabile de alocarea de fonduri publice pentru implementarea rețelelor de comunicații electronice, de elaborarea planurilor naționale în materie de bandă largă, de definirea obligațiilor de acoperire aferente drepturilor de utilizare a spectrului radio și de verificarea disponibilității serviciilor ce intră sub incidența obligației de serviciu universal pe teritoriul lor țin seama de rezultatele anchetei efectuate în conformitate cu alineatul (1) și că autoritățile naționale de reglementare furnizează rezultatele respective, cu condiția ca autoritatea care le primește să asigure același nivel de confidențialitate și protecție a secretelor comerciale ca și autoritatea care le furnizează și informează părțile care au oferit informațiile. Aceste rezultate se pun, de asemenea, la dispoziția OAREC și a Comisiei, la cererea acestora și în aceleași condiții.

6. În cazul în care informațiile relevante nu sunt disponibile pe piață, autoritățile naționale de reglementare trebuie să se asigure că datele provenite din anchetele geografice care nu fac obiectul confidențialității sunt accesibile direct online într-un format care poate fi citit de calculator și este deschis, pentru a permite reutilizarea acestora. Dacă astfel de instrumente nu sunt disponibile pe piață, autoritățile naționale de reglementare pot pune la dispoziția utilizatorilor finali instrumente de informare menite să le permită să identifice disponibilitatea conectivității în diferite zone, cu un nivel de detaliere care este util pentru a-i sprijini să opteze pentru un operator sau furnizor de servicii, fără a aduce atingere obligațiilor care revin autorității naționale de reglementare în ceea ce privește protecția informațiilor confidențiale și a secretelor comerciale.

7. Până la [data], pentru a contribui la aplicarea coerentă a anchetelor geografice și a previziunilor, OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, emite orientări menite să ajute autoritățile naționale de reglementare în punerea în aplicare coerentă a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului articol.

Articolul 22a

Previziuni geografice

1. În cursul realizării unei anchete geografice în temeiul articolului 22, autoritățile naționale de reglementare pot include o previziune pe trei ani privind acoperirea rețelelor de foarte mare capacitate pe teritoriul lor.

Această previziune conține, de asemenea, informații privind implementările planificate de orice întreprindere sau autoritate publică, în special pentru a include rețelele de foarte mare capacitate și modernizările sau extinderile semnificative ale rețelelor în bandă largă tradiționale, cel puțin la nivelul de performanță al rețelelor de acces de generație următoare.

Informațiile colectate au un nivel corespunzător de detaliere locală și includ date suficiente privind calitatea serviciului și parametrii acestuia.

2. Autoritățile naționale de reglementare pot desemna o „zonă de excluziune digitală” care corespunde unei zone cu delimitări teritoriale clare unde, pe baza informațiilor colectate în temeiul alineatului (1), se constată că pe durata previziunii relevante nicio întreprindere sau autoritate publică nu a implementat sau nu intenționează să implementeze o rețea de foarte mare capacitate ori nu și-a modernizat sau extins rețeaua pentru ca vitezele de descărcare să fie de cel puțin 100 Mbps ori nu intenționează să efectueze o astfel de modernizare sau extindere. Autoritățile naționale de reglementare publică zonele de excluziune digitală desemnate.

3. Într-o zonă de excluziune digitală desemnată, autoritățile naționale de reglementare pot organiza o licitație deschisă oricărei întreprinderi pentru exprimarea intenției de a dezvolta rețele de foarte mare capacitate pe durata previziunii relevante. Autoritatea națională de reglementare precizează informațiile care trebuie incluse în ofertele respective, pentru a se asigura cel puțin același nivel de detaliere ca cel luat în considerare în previziune. Aceasta informează, de asemenea, orice întreprindere care și-a exprimat interesul dacă zona de excluziune digitală desemnată este acoperită sau este probabil să fie acoperită de o rețea NGA care oferă viteze de descărcare mai mici de 100 Mbps, pe baza informațiilor colectate.

4. Atunci când autoritățile naționale de reglementare iau măsuri în temeiul alineatului (3), acestea acționează conform unei proceduri eficiente, obiective, transparente și nediscriminatorii, din cadrul căreia nicio întreprindere nu este exclusă a priori.

Articolul 23

Mecanismul de consultare și transparență

Cu excepția cazurilor care intră sub incidența articolului 32 alineatul (9), a articolului 26 sau a articolului 27, statele membre se asigură că, atunci când autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente intenționează să adopte măsuri în conformitate cu prezenta directivă sau când intenționează să instituie restricții în conformitate cu articolul 45 alineatele (4) și (5), care au un impact major asupra pieței relevante, acestea oferă părților interesate posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil, având în vedere complexitatea chestiunii și, în orice caz, într-un termen de minimum 30 de zile, cu excepția circumstanțelor excepționale.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente publică procedurile lor naționale de consultare.

Statele membre asigură înființarea unui punct de informare unic care să permită accesul la toate consultările în curs.

Rezultatele procedurii de consultare se fac publice, cu excepția cazului în care există informații confidențiale în conformitate cu dispozițiile din dreptul Uniunii și din dreptul național privind secretele comerciale.

Articolul 24

Consultarea părților interesate

1. Statele membre se asigură, într-o măsură adecvată, că autoritățile naționale de reglementare iau în considerare opiniile utilizatorilor finali, ale consumatorilor (inclusiv, în special, ale consumatorilor cu handicap), ale producătorilor și ale întreprinderilor care furnizează rețele și/sau servicii de comunicații electronice privind aspectele legate de toate drepturile utilizatorilor finali și ale consumatorilor, inclusiv acces echivalent și posibilitate de alegere echivalentă pentru utilizatorii finali cu handicap, referitoare la serviciile de comunicații electronice accesibile publicului, în special dacă au un impact semnificativ pe piață.

În special, statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare instituie un mecanism de consultare, accesibil persoanelor cu handicap, care asigură faptul că, în deciziile acestora privind aspectele legate de drepturile utilizatorilor finali și ale consumatorilor referitoare la serviciile de comunicații electronice accesibile publicului, se acordă atenția cuvenită intereselor consumatorilor cu privire la comunicațiile electronice.

2. Dacă este cazul, părțile interesate pot elabora, sub îndrumarea autorităților naționale de reglementare, mecanisme care să implice consumatorii, grupurile de utilizatori și furnizorii de servicii, pentru a îmbunătăți calitatea generală a serviciului, printre altele prin elaborarea unor coduri de conduită și a unor standarde de operare și prin monitorizarea aplicării acestora.

3. Fără a aduce atingere normelor naționale, în conformitate cu dreptul Uniunii de promovare a obiectivelor de politică în domeniul culturii și al mass-mediei, precum diversitatea culturală și lingvistică și pluralismul mijloacelor de informare în masă, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități relevante pot promova cooperarea între furnizorii de rețele și/sau servicii de comunicații electronice și sectoarele interesate de promovarea conținutului legal în cadrul rețelelor și al serviciilor de comunicații electronice. Această cooperare poate include, de asemenea, coordonarea informațiilor de interes public care urmează să fie furnizate în temeiul articolului 96 alineatul (3) și al articolului 95 alineatul (1).

Articolul 25

Soluționarea extrajudiciară a litigiilor

1. Statele membre asigură accesul consumatorilor, inclusiv al persoanelor cu handicap, la proceduri extrajudiciare transparente, nediscriminatorii, simple, rapide, echitabile și necostisitoare pentru soluționarea litigiilor lor pendinte cu furnizori de rețele și servicii de comunicații electronice accesibile publicului, care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, cu privire la condițiile contractuale și/sau la executarea contractelor privind furnizarea de astfel de rețele și/ sau servicii. Furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice accesibile publicului nu refuză cererile consumatorilor de soluționare a unui litigiu cu consumatorul printr-o hotărâre extrajudiciară pe baza unor proceduri și orientări clare și eficiente. Aceste proceduri respectă cerințele în materie de calitate stabilite în capitolul II din Directiva 2013/11/UE. Statele membre pot să acorde acces la astfel de proceduri și altor utilizatori finali, în special microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.

2. Statele membre se asigură că legislația lor nu împiedică înființarea, la nivelul teritorial adecvat, de birouri de reclamații și furnizarea de servicii online, pentru a facilita accesul consumatorilor și al altor utilizatori finali la soluționarea litigiilor. Dacă autoritatea națională de reglementare este înscrisă pe listă în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2013/11/UE, dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 524/2013 se aplică în cazul litigiilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol care rezultă din contractele online.

3. Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2013/11/UE, în cazul în care aceste litigii implică părți din diferite state membre, acestea din urmă își coordonează eforturile în vederea soluționării litigiului.

4. Prezentul articol nu aduce atingere procedurilor judiciare naționale.

Articolul 26

Soluționarea litigiilor dintre întreprinderi

1. În cazul unui litigiu apărut în legătură cu obligațiile existente în temeiul prezentei directive între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice într-un stat membru sau între astfel de întreprinderi și alte întreprinderi din statul membru care beneficiază de obligații în materie de acces și/sau interconectare sau între furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice într-un stat membru și furnizorii de infrastructuri conexe, autoritatea națională de reglementare în cauză ia, la cererea oricăreia dintre părți și fără a aduce atingere alineatului (2), o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul în cel mai scurt timp posibil pe baza unor proceduri și orientări clare și eficiente și, în orice caz, în termen de patru luni, cu excepția circumstanțelor excepționale. Statul membru în cauză cere tuturor părților să coopereze pe deplin cu autoritatea națională de reglementare.

2. Statele membre pot să prevadă dispoziții în temeiul cărora autoritățile naționale de reglementare să refuze soluționarea unui litigiu printr-o decizie cu caracter obligatoriu în cazul în care există alte mecanisme, inclusiv medierea, care ar contribui mai bine la soluționarea litigiului în timp util, în conformitate cu articolul 3. Autoritatea națională de reglementare informează de îndată părțile cu privire la aceasta. În cazul în care, în termen de patru luni, litigiul nu a fost soluționat și în cazul în care în care partea ce se consideră prejudiciată nu a sesizat o instanță, autoritatea națională de reglementare adoptă, la solicitarea oricărei părți, o decizie cu caracter obligatoriu în vederea soluționării litigiului în cel mai scurt termen posibil și, în orice caz, în termen de patru luni.

3. Pentru a soluționa un litigiu, autoritatea națională de reglementare adoptă decizii menite să ducă la atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 3. Orice obligație impusă unei întreprinderi de către o autoritate națională de reglementare pentru soluționarea unui litigiu respectă dispozițiile prezentei directive.

4. Decizia autorității naționale de reglementare este pusă la dispoziția publicului, ținând seama de cerințele privind secretul comercial. Părțile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia.

5. Procedura menționată la alineatele (1), (3) și (4) nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în instanță.

Articolul 27

Soluționarea litigiilor transfrontaliere

1. În cazul unui litigiu apărut, în domeniul care intră sub incidența prezentei directive, între întreprinderi din state membre diferite, se aplică dispozițiile de la alineatele (2), (3) și (4). Aceste dispoziții nu se aplică litigiilor referitoare la coordonarea spectrului radio care intră sub incidența articolului 28.

2. Oricare dintre părți poate sesiza autoritatea națională de reglementare sau autoritățile în cauză. Autoritatea națională de reglementare sau autoritățile competente notifică litigiul OAREC pentru a-l soluționa în mod corespunzător, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 3.

3. OAREC emite un aviz în care indică autorității naționale de reglementare sau autorităților vizate să întreprindă o anumită acțiune pentru a soluționa litigiul sau să nu întreprindă nicio acțiune, în cel mai scurt interval de timp posibil și, în orice caz, în termen de patru luni, cu excepția circumstanțelor excepționale.

4. Autoritatea națională de reglementare sau autoritățile în cauză așteaptă avizul OAREC înainte de a întreprinde orice acțiune pentru soluționarea litigiului. În situații excepționale, în cazul în care există o nevoie urgentă de a acționa pentru a garanta concurența sau a proteja interesele utilizatorilor finali, oricare dintre autoritățile naționale de reglementare competente poate, fie la cererea părților, fie din proprie inițiativă, să adopte măsuri provizorii.

4a. În cazurile de litigii transfrontaliere a căror soluționare implică mai multe autorități naționale de reglementare și în situația în care autoritățile naționale de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de trei luni de la data la care ultima dintre aceste autorități a fost sesizată cu privire la cauza respectivă, OAREC este împuternicit să adopte decizii cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul în mod corespunzător.

5. Orice obligație impusă unei întreprinderi de către autoritatea națională de reglementare în cadrul soluționării litigiului este conformă cu prezenta directivă, ține cont în cea mai mare măsură de avizul adoptat de OAREC și se adoptă în termen de o lună de la emiterea avizului respectiv.

6. Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în instanță.

Articolul 28

Coordonarea spectrului radio între statele membre

1. Statele membre și autoritățile competente ale acestora se asigură că utilizarea spectrului radio este organizată pe teritoriul lor în așa fel încât niciun alt stat membru să nu fie împiedicat ▌să permită pe teritoriul său utilizarea spectrului radio, îndeosebi a spectrului radio armonizat, în conformitate cu legislația Uniunii, în special din cauza interferențelor dăunătoare transfrontaliere între statele membre.

Acestea iau toate măsurile necesare în scopul menționat, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în temeiul dreptului internațional și al acordurilor internaționale relevante, cum ar fi reglementările UIT privind radiocomunicațiile.

2. Statele membre cooperează între ele și prin intermediul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio instituit în temeiul alineatului (4a), în ceea ce privește coordonarea transfrontalieră a utilizării spectrului radio în scopul de:

(a)  a asigura conformitatea cu alineatul (1);

(b)  a soluționa orice problemă sau litigiu în ceea ce privește coordonarea transfrontalieră sau interferențele dăunătoare transfrontaliere;

(ba)  a contribui la dezvoltarea pieței interne.

2a. De asemenea, statele membre cooperează între ele, precum și prin intermediul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio în ceea ce privește alinierea abordărilor lor privind asignarea și autorizarea utilizării spectrului radio.

3. Orice stat membru vizat, precum și Comisia pot solicita Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio să îndeplinească un rol de mediere și, dacă este cazul, să propună o soluție coordonată în cadrul unui aviz, pentru a ajuta statele membre să se conformeze alineatelor (1) și (2), inclusiv în cazul în care problema sau litigiul implică țări terțe. Statele membre prezintă orice litigiu dintre ele rămas nesoluționat Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, acordând prioritate acestei proceduri în raport cu alte proceduri disponibile de soluționare a litigiilor prevăzute în temeiul dreptului internațional.

4. La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia poate, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, să adopte măsuri de punere în aplicare menite să soluționeze problema interferențelor dăunătoare transfrontaliere dintre două sau mai multe state membre care împiedică utilizarea spectrului radio armonizat pe teritoriul acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

4a. Se instituie un grup consultativ privind politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, denumit Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, compus din câte un expert guvernamental la nivel înalt din fiecare stat membru, precum și un reprezentant la nivel înalt al Comisiei.

Grupul acordă asistență și consiliere statelor membre și Comisiei cu privire la coordonarea transfrontalieră a utilizării spectrului radio, la armonizarea abordărilor lor privind asignarea și autorizarea utilizării spectrului radio și la alte chestiuni legate de politica și coordonarea în domeniul spectrului radio.

Secretariatul este asigurat de către [Oficiul OAREC/OAREC].

Titlul III: Punerea în aplicare

Articolul 29

Sancțiuni și compensații

1. Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile, inclusiv amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu, după caz, pentru a preveni încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive ▌și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura faptul că acestea sunt puse în aplicare. Fără a aduce atingere articolului 30, aceste norme asigură faptul că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente sunt împuternicite, dacă este cazul atunci când impun o obligație, să impună sancțiuni financiare prestabilite care să fie plătite autorității relevante, utilizatorilor finali și/sau altor întreprinderi pentru încălcarea obligației relevante. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie adecvate, eficace, proporționale și cu efect de descurajare. ▌

2. Statele membre se asigură că orice utilizator care a suferit daune materiale sau morale ca urmare a unei încălcări a prezentei directive are dreptul să primească despăgubiri de la contravenient pentru prejudiciul suferit, cu excepția cazului în care contravenientul dovedește că nu este în niciun fel răspunzător pentru evenimentul care a produs dauna. Orice sancțiune financiară prestabilită de plătit utilizatorului în temeiul alineatului (1) este dedusă din compensația menționată în prezentul alineat.

3. Un titular de drepturi de utilizare a spectrului radio este compensat pentru investițiile făcute după orice modificare, restricționare sau retragere a drepturilor respective care încalcă articolul 18 sau 19.

Articolul 30

Respectarea condițiilor din autorizația generală sau aferente drepturilor de utilizare, precum și a obligațiilor specifice

1. Statele membre se asigură că autoritățile lor naționale de reglementare și alte autorități competente monitorizează și supraveghează conformitatea cu condițiile aferente autorizației generale sau drepturilor de utilizare a spectrului radio și a numerelor, cu obligațiile specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) și cu obligația de a utiliza spectrul radio în mod eficace și eficient în conformitate cu articolul 4, articolul 45 și articolul 47 alineatele (1) și (2).

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente au competența de a solicita întreprinderilor cărora li se aplică autorizația generală sau care dețin drepturi de utilizare a spectrului sau a numerelor să furnizeze toate informațiile necesare pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în autorizația generală, a condițiilor aferente drepturilor de utilizare sau a obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) sau la articolul 47 alineatele (1) și (2), în conformitate cu articolul 21.

2. În cazul în care o autoritate națională competentă constată că o întreprindere nu respectă una sau mai multe condiții prevăzute în autorizația generală, condiții aferente drepturilor de utilizare sau obligații specifice menționate la articolul 13 alineatul (2), aceasta notifică întreprinderii constatările respective și îi oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere într-un termen rezonabil.

3. Autoritatea relevantă are competența de a solicita încetarea încălcării menționate la alineatul (2) fie imediat, fie într-un termen rezonabil și adoptă măsuri corespunzătoare și proporționale menite să asigure conformitatea.

În acest sens, statele membre împuternicesc autoritățile relevante să impună:

  (a) sancțiuni financiare disuasive, după caz, care pot include sancțiuni periodice cu efect retroactiv; și

  (b) ordine de încetare sau de întârziere a furnizării unui serviciu sau a unui pachet de servicii care, dacă ar continua, ar provoca daune semnificative concurenței, până la conformarea cu obligațiile în materie de acces impuse în urma unei analize de piață efectuate în conformitate cu articolul 65.

  Măsurile și motivele care stau la baza acestora se comunică fără întârziere întreprinderii în cauză și prevăd un termen rezonabil până la care întreprinderea să se conformeze măsurii.

4. Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), statele membre împuternicesc autoritatea competentă să impună sancțiuni financiare, dacă este cazul, întreprinderilor care nu furnizează informații în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (a) sau (b) și la articolul 67 într-un termen rezonabil stabilit de autoritatea națională competentă.

5. În cazul unor încălcări grave sau al unor încălcări repetate ale condițiilor prevăzute în autorizația generală, ale condițiilor aferente drepturilor de utilizare sau ale obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) sau la articolul 47 alineatul (1) sau (2), în cazul în care măsurile menite să garanteze conformitatea menționate la alineatul (3) de la prezentul articol au eșuat, statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente pot împiedica o întreprindere să furnizeze în continuare rețele sau servicii de comunicații electronice ori îi pot suspenda sau retrage drepturile de utilizare. Statele membre împuternicesc autoritatea relevantă să impună sancțiuni și penalități care sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare. Respectivele sancțiuni și penalități se pot aplica pentru a acoperi perioada oricărei încălcări, chiar dacă ulterior încălcarea a încetat.

6. Indiferent de dispozițiile alineatelor (2), (3) și (5), în cazul în care autoritatea competentă are dovada încălcării condițiilor prevăzute în autorizația generală ori a condițiilor aferente drepturilor de utilizare sau a obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) sau la articolul 47 alineatele (1) și (2) care reprezintă o amenințare imediată și gravă la adresa siguranței, securității sau sănătății publice ori care va cauza probleme economice sau operaționale grave pentru alți furnizori sau utilizatori de rețele sau servicii de comunicații electronice ori alți utilizatori ai spectrului radio, aceasta poate adopta măsuri provizorii de urgență pentru a remedia situația înainte de adoptarea unei decizii finale. Întreprinderii în cauză i se oferă ulterior posibilitatea rezonabilă de a-și exprima opiniile și de a propune orice măsură corectivă. Dacă este cazul, autoritatea relevantă poate confirma măsurile provizorii, care au o valabilitate de cel mult 3 luni, dar care, în circumstanțele în care procedurile de executare nu au fost finalizate, pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de maximum trei luni.

7. Întreprinderile au dreptul de a contesta măsurile luate în temeiul prezentului articol în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 din prezenta directivă.

Articolul 31

Dreptul la o cale de atac

1. Statele membre se asigură că la nivel național există mecanisme eficace în temeiul cărora orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează rețele și/sau servicii de comunicații electronice afectat (afectată) de o decizie a unei autorități competente are dreptul de a ataca decizia în fața unui organism de soluționare a căilor de atac care este complet independent de părțile implicate și de orice intervenție externă sau presiune politică susceptibilă să pună în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor ce îi sunt înaintate. Acest organism, care poate fi o instanță, dispune de expertiza corespunzătoare pentru a-și putea exercita funcțiile în mod eficace. Statele membre se asigură că fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător și că există un mecanism eficace de exercitare a unei căi de atac.

Până la soluționarea căii de atac, se aplică decizia autorității competente, cu excepția cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul național.

2. În cazul în care organismul în fața căruia se exercită calea de atac menționat la alineatul (1) nu are caracter judiciar, acesta își motivează întotdeauna decizia în scris. De asemenea, într-un astfel de caz, decizia poate face obiectul controlului jurisdicțional exercitat de o instanță în sensul articolului 267 din tratat.

3. Statele membre colectează informații privind obiectul general al căilor de atac, numărul cererilor de exercitare a unei căi de atac, durata procedurilor aferente căilor de atac și numărul deciziilor de acordare de măsuri provizorii. Statele membre furnizează aceste informații, precum și deciziile sau hotărârile, Comisiei și OAREC, la cererea motivată a oricăreia dintre acestea.

Titlul IV: Proceduri privind piața internă

Articolul 32

Consolidarea pieței interne a comunicațiilor electronice

1. La îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 3, inclusiv în măsura în care acestea sunt legate de funcționarea pieței interne.

2. Autoritățile naționale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieței interne cooperând între ele și cu Comisia și cu OAREC într-un mod transparent, pentru a asigura aplicarea coerentă, în toate statele membre, a dispozițiilor prezentei directive. În acest scop, acestea cooperează, în special cu Comisia și cu OAREC, în vederea identificării tipurilor de instrumente și măsuri corective care sunt cele mai adecvate pentru abordarea tipurilor particulare de situații de pe piață.

3. Sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute în recomandări sau în orientările adoptate în temeiul articolului 34, după încheierea consultării menționate la articolul 23, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să ia o măsură care:

  (a) intră sub incidența articolului 59, 62, 65 sau 66 din prezenta directivă, și

  (b) ar afecta comerțul dintre statele membre,

aceasta publică proiectul de măsură și îl pune, în același timp, la dispoziția Comisiei, a OAREC și a autorităților naționale de reglementare ale altor state membre, împreună cu motivele și analiza detaliată pe care se bazează respectiva măsură, în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), și informează Comisia, OAREC și celelalte autorități naționale de reglementare cu privire la aceasta. Autoritățile naționale de reglementare, OAREC și Comisia pot prezenta observații autorității naționale de reglementare în cauză în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit.

4. În cazul în care o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:

  (a) să definească o piață relevantă diferită de cele definite în recomandarea adoptată în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) sau

  (b) să decidă dacă desemnează sau nu o întreprindere ca având, individual sau împreună cu alte întreprinderi, o putere semnificativă pe piață, în temeiul articolului 65 alineatul (3) sau (4),

și ar afecta comerțul dintre statele membre, iar Comisia a notificat autorității naționale de reglementare faptul că în opinia sa proiectul de măsură ar crea o barieră în calea pieței unice sau că are rezerve serioase în ceea ce privește compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii și în special cu obiectivele prevăzute la articolul 3, proiectul de măsură nu se adoptă timp de încă două luni. Acest termen nu poate fi prelungit. Comisia informează OAREC și autoritățile naționale de reglementare cu privire la rezervele sale într-un astfel de caz și, în același timp, le face publice.

4a. În termen de șase săptămâni de la începutul perioadei de două luni menționate la alineatul (4), OAREC adoptă un aviz privind notificarea Comisiei menționată la alineatul (4), indicând dacă consideră că proiectul de măsură ar trebui modificat sau retras și, dacă este cazul, prezintă propuneri specifice în acest sens. Avizul se motivează și se face public.

5. În termenul de două luni menționat la alineatul (4), Comisia poate:

  (a) să ia o decizie prin care să solicite autorității naționale de reglementare în cauză să retragă proiectul de măsură și/sau

  (b) să ia decizia de a renunța la rezervele pe care le-a formulat în legătură cu un proiect de măsură menționat la alineatul (4).

Comisia ține seama, în cea mai mare măsură, de avizul OAREC înainte de a emite o decizie. Decizia este însoțită de o analiză detaliată și obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură.

6. În cazul în care Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (5) prin care solicită autorității naționale de reglementare să retragă un proiect de măsură, autoritatea națională de reglementare modifică sau retrage proiectul de măsură în termen de șase luni de la data deciziei Comisiei. În cazul în care proiectul de măsură este modificat, autoritatea națională de reglementare organizează o consultare publică în conformitate cu procedurile menționate la articolul 23 și notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat, în conformitate cu dispozițiile alineatului (3).

7. Autoritatea națională de reglementare în cauză ține seama în cea mai mare măsură de observațiile formulate de celelalte autorități naționale de reglementare, de OAREC și de Comisie și poate, cu excepția cazurilor care intră sub incidența alineatului (4) și a alineatului (5) litera (a), să adopte proiectul de măsură rezultat în urma acestora și, în acest caz, comunică proiectul Comisiei.

8. Autoritatea națională de reglementare comunică Comisiei și OAREC toate măsurile finale adoptate care intră sub incidența alineatului (3) literele (a) și (b) de la prezentul articol.

9. În circumstanțe excepționale, în cazul în care o autoritate națională de reglementare consideră că există o nevoie urgentă de a acționa pentru a garanta concurența și a proteja interesele utilizatorilor, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) și (4), aceasta poate adopta imediat măsuri proporționale și provizorii. Aceasta comunică fără întârziere măsurile respective, motivate corespunzător, Comisiei, celorlalte autorități naționale de reglementare și OAREC. Decizia autorității naționale de reglementare de a conferi acestor măsuri un caracter permanent sau de a prelungi perioada lor de aplicare respectă dispozițiile alineatelor (3) și (4).

9a.  O autoritate națională de reglementare poate retrage un proiect de măsură în orice moment.

Articolul 33

Procedura pentru aplicarea coerentă a măsurilor corective

1. În cazul în care o măsură prevăzută la articolul 32 alineatul (3) are drept scop impunerea, modificarea sau retragerea unei obligații a unui operator în aplicarea articolului 65 coroborat cu articolul 59 și cu articolele 67-74, Comisia poate, în cadrul perioadei de o lună menționate la articolul 32 alineatul (3), să notifice autorității naționale de reglementare în cauză și OAREC motivele pentru care consideră că proiectul de măsură ar crea o barieră în calea pieței interne sau cu privire la îndoielile sale serioase referitoare la compatibilitatea acestuia cu dreptul Uniunii. Într-un astfel de caz, proiectul de măsură nu se adoptă în următoarele trei luni de la notificarea Comisiei.

În absența unei astfel de notificări, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de eventualele observații formulate de Comisie, de OAREC sau de orice altă autoritate națională de reglementare.

2. În perioada de trei luni menționată la alineatul (1), Comisia, OAREC și autoritatea națională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai potrivite și eficace în lumina obiectivelor stabilite la articolul 3, luând în considerare opiniile participanților la piață și nevoia de a asigura dezvoltarea unei practici coerente în materie de reglementare.

3. În termen de șase săptămâni de la începutul perioadei de trei luni menționate la alineatul (1), OAREC adoptă, cu o majoritate de două treimi a membrilor Consiliului autorităților de reglementare, un aviz privind notificarea Comisiei la care se face referire la alineatul (1), indicând dacă consideră că proiectul de măsură ar trebui modificat sau retras și, dacă este cazul, prezentând propuneri specifice în acest sens. Avizul se motivează și se face public.

4. În cazul în care, în avizul său, OAREC împărtășește îndoielile serioase ale Comisiei, acesta cooperează îndeaproape cu autoritatea națională de reglementare în cauză în scopul identificării măsurii celei mai potrivite și eficace. Înainte de încheierea perioadei de trei luni menționată la alineatul (1), autoritatea națională de reglementare își poate:

  (a) modifica sau retrage proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de notificarea Comisiei menționată la alineatul (1) și de avizul și recomandarea OAREC;

  (b) menține proiectul de măsură.

5. Comisia poate, în termen de o lună de la sfârșitul perioadei de trei luni menționată la alineatul (1) și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, în cazul în care există un astfel de aviz:

  (a) să emită o recomandare prin care solicită autorității naționale de reglementare în cauză să modifice sau să retragă proiectul de măsură, incluzând, dacă este relevant, propuneri specifice de modificare a proiectului de măsură și justificându-și recomandarea, în special în cazul în care OAREC nu împărtășește îndoielile serioase ale Comisiei;

  (b) să ia o decizie de renunțare la rezervele formulate în temeiul alineatului (1);

(c) să ia o decizie prin care să solicite autorității naționale de reglementare în cauză să retragă proiectul de măsură, în cazul în care OAREC împărtășește îndoielile serioase ale Comisiei. Decizia este însoțită de o analiză detaliată și obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură. În acest caz, procedura menționată la articolul 32 alineatul (6) se aplică mutatis mutandis.

6. În termen de o lună de la emiterea de către Comisie a recomandării în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sau de la renunțarea la rezervele formulate în conformitate cu alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol, autoritatea națională de reglementare în cauză retrage proiectul de măsură sau adoptă, publică și comunică OAREC și Comisiei măsura finală adoptată.

Această perioadă poate fi prelungită astfel încât să permită autorității naționale de reglementare să organizeze o consultare publică în conformitate cu articolul 23.

7. În cazul în care autoritatea națională de reglementare decide să nu modifice sau să nu retragă proiectul de măsură pe baza recomandării emise în temeiul alineatului (5) litera (a), aceasta își motivează decizia.

8. Autoritatea națională de reglementare poate retrage proiectul de măsură propus în orice etapă a procedurii.

Articolul 34

Dispoziții de punere în aplicare

După consultarea publică și consultarea autorităților naționale de reglementare și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia poate adopta recomandări și/sau orientări în legătură cu articolul 32 prin care să se definească forma, conținutul și nivelul de detaliere al notificărilor solicitate în conformitate cu articolul 32 alineatul (3), circumstanțele în care nu ar fi necesară notificarea, precum și calcularea termenelor.

CAPITOLUL II

Asignarea coerentă a spectrului

Articolul 35

Procesul de evaluare inter pares

1. În ceea ce privește gestionarea spectrului radio, autorităților naționale de reglementare li se conferă competențele de a adopta cel puțin următoarele măsuri:

(a)  în cazul drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio, procesul de selecție, în legătură cu articolul 54;

(b)  criteriile privind eligibilitatea ofertantului, dacă este cazul, în legătură cu articolul 48 alineatul (4);

(c)  parametrii măsurilor de evaluare economică a spectrului, cum ar fi prețul rezervat, în legătură cu articolul 42;

(d)  perioada de valabilitate a drepturilor de utilizare și condițiile de reînnoire, în conformitate cu articolele 49 și 50;

(e)  orice măsură de promovare a concurenței în temeiul articolului 52, atunci când acest lucru este necesar;

(f)  condițiile referitoare la alocarea, transferul, inclusiv comercializarea și cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului radio în legătură cu articolul 51, utilizarea în comun a spectrului sau a infrastructurii fără fir în legătură cu articolul 59 alineatul (3) sau acumularea de drepturi de utilizare în legătură cu articolul 52 alineatul (2) literele (c) și (e); și

(g)  parametrii condițiilor privind acoperirea în temeiul obiectivelor generale în materie de politică ale statelor membre în această privință, în legătură cu articolul 47.

Atunci când adoptă aceste măsuri, autoritatea națională de reglementare ține seama de necesitatea de a coopera cu autoritățile naționale de reglementare din alte state membre, cu Comisia și cu OAREC pentru a asigura coerența la nivelul Uniunii, de obiectivele naționale relevante în materie de politică stabilite de statul membru, precum și de alte măsuri naționale relevante în ceea ce privește gestionarea spectrului radio în conformitate cu dreptul Uniunii și își întemeiază măsura pe o evaluare aprofundată și obiectivă a situației concurențiale, tehnice și economice de pe piață.

2. Pentru a facilita coordonarea transfrontalieră și utilizarea eficientă a spectrului radio, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să ia o măsură care intră sub incidența alineatului (1) literele (a)-(g), aceasta publică proiectul de măsură și îl pune la dispoziție și aduce, în același timp, acest lucru la cunoștința OAREC, a Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, a Comisiei și a autorităților naționale de reglementare din alte state membre, împreună cu motivele pe care se bazează măsura respectivă.

3. În termen de trei luni de la publicarea proiectului de măsură, OAREC emite un aviz motivat cu privire la proiectul de măsură, care analizează dacă măsura respectivă ar fi cea mai potrivită pentru:

(a)  a promova dezvoltarea pieței interne, inclusiv furnizarea serviciilor la nivel transfrontalier, precum și concurența, și pentru a maximiza beneficiile pentru consumatori și, în ansamblu, pentru a realiza obiectivele ▌stabilite la articolul 3 și la articolul 45 alineatul (2);

(b)  a asigura utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio; și

(c)  a asigura condiții stabile și previzibile în materie de investiții pentru utilizatorii existenți și potențiali ai spectrului radio atunci când implementează rețele pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice care se bazează de spectrul radio.

Avizul motivat precizează dacă proiectul de măsură ar trebui modificat sau retras. Dacă este cazul, OAREC furnizează recomandări specifice în acest sens. Autoritățile naționale de reglementare și Comisia pot prezenta, de asemenea, autorității naționale de reglementare în cauză observații cu privire la proiectul de decizie.

OAREC adoptă și face publice criteriile pe care le va aplica pentru evaluarea oricărui proiect de măsură.

4. Atunci când își îndeplinesc sarcinile în temeiul prezentului articol, OAREC și autoritățile naționale de reglementare au în vedere în special:

(a)  obiectivele și principiile prevăzute în prezenta directivă, precum și în orice decizie relevantă de punere în aplicare a Comisiei adoptată în conformitate cu prezenta directivă, precum și cu Deciziile 676/2002/CE și 243/2012/CE;

(b)  eventualele obiective naționale specifice stabilite de statul membru în conformitate cu dreptul Uniunii;

(c)  nevoia de a evita denaturarea concurenței atunci când se adoptă astfel de măsuri;

(ca)  principiul neutralității serviciilor și cel al neutralității tehnologice;

(d)  rezultatele celei mai recente anchete geografice privind rețelele, în temeiul articolului 22;

(e)  nevoia de a asigura coerența cu procedurile recente și pendinte de asignare din alte state membre și eventualele efecte asupra comerțului dintre statele membre; și

(f)  orice aviz relevant al Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, în special în ceea ce privește utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio.

5. Autoritatea națională de reglementare în cauză ține seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC și de observațiile formulate de Comisie și de celelalte autorități naționale de reglementare înainte de a adopta decizia sa finală. Aceasta comunică decizia finală adoptată OAREC și Comisiei.

În cazul în care autoritatea națională de reglementare decide să nu modifice sau să nu retragă proiectul de măsură pe baza avizului motivat emis în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, aceasta prezintă o explicație motivată.

Autoritatea națională de reglementare în cauză își poate retrage proiectul de măsură în orice etapă a procedurii.

6. Atunci când își elaborează proiectul de măsură în temeiul prezentului articol, autoritățile naționale de reglementare pot solicita sprijin din partea OAREC și a Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio.

7. OAREC, Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, Comisia și autoritatea națională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape pentru a identifica soluția cea mai potrivită și eficace în lumina obiectivelor și a principiilor în materie de reglementare stabilite în prezenta directivă, ținând totodată seama în mod corespunzător de opiniile participanților pe piață și de nevoia de a asigura elaborarea unei practici coerente în materie de reglementare.

8. Decizia finală adoptată de autoritatea națională de reglementare se publică.

Articolul 36

Asignarea armonizată a frecvențelor radio

În cazul în care utilizarea frecvențelor radio a fost armonizată, condițiile și procedurile de acces au fost definite și întreprinderile cărora li s-au asignat frecvențele radio au fost selectate în conformitate cu acordurile internaționale și cu normele Uniunii, statele membre acordă dreptul de utilizare pentru astfel de frecvențe radio în conformitate cu dispozițiile menționate. Cu condiția ca toate condițiile naționale aferente dreptului de utilizare a frecvențelor radio în cauză să fi fost satisfăcute în cazul unei proceduri de selecție comune, statele membre nu impun alte condiții, criterii sau proceduri suplimentare care pot limita, denatura sau întârzia punerea în aplicare corectă a asignării comune a frecvențelor radio.

Articolul 37

Procesul comun de autorizare pentru acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio

1. În cazul unui risc de interferențe dăunătoare transfrontaliere semnificative, două sau mai multe state membre cooperează, iar în alte cazuri pot coopera, între ele, precum și cu Comisia, cu Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio și cu OAREC pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul articolelor 13, 46 și 54, stabilind împreună aspectele comune ale unui proces de autorizare și, de asemenea, efectuând împreună procesul de selecție în vederea acordării de drepturi individuale de utilizare a spectrului radio, în conformitate, după caz, cu orice calendar comun stabilit în conformitate cu articolul 53.

Orice participant pe piață poate solicita un proces de selecție comun în cazul în care se furnizează suficiente dovezi că lipsa de coordonare creează o barieră semnificativă pe piața internă.

Procesul comun de autorizare îndeplinește următoarele criterii:

(a)  procesele de autorizare națională individuală sunt inițiate și puse în aplicare de autoritățile competente, în conformitate cu un calendar stabilit de comun acord;

(b)  prevede, după caz, existența unor condiții și proceduri comune în statele membre în cauză pentru selectarea și acordarea drepturilor individuale în statele membre în cauză;

(c)  prevede, după caz, existența unor condiții comune sau comparabile în statele membre în cauză aferente drepturilor individuale de utilizare care să permită, printre altele, ca utilizatorilor să le fie asignate blocuri de spectru radio similare;

(d)  este deschis în orice moment până când procesul de autorizare a fost efectuat de alte state membre.

2. În cazul în care măsurile luate în scopurile prevăzute la alineatul (1) se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 35 alineatul (1), procedura prevăzută la articolul menționat este urmată simultan de autoritățile naționale de reglementare în cauză.

CAPITOLUL III

Procedurile de armonizare

Articolul 38

Procedurile de armonizare

1. Fără a aduce atingere articolului 37, articolului 45, articolului 46 alineatul (3), articolului 47 alineatul (3) și articolului 53, atunci când Comisia consideră că divergențele în punerea în aplicare de către autoritățile naționale de reglementare sau de către alte autorități competente a sarcinilor în materie de reglementare prevăzute de prezenta directivă pot crea o barieră în calea pieței interne, Comisia, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul OAREC, emite o recomandare sau o decizie privind aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentei directive, cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 3.

2. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente țin cont în cea mai mare măsură de recomandările formulate în temeiul alineatului (1) în îndeplinirea sarcinilor care le revin. În cazul în care o autoritate națională de reglementare sau o altă autoritate competentă alege să nu dea curs unei recomandări, aceasta informează Comisia, prezentând motivele pe care se întemeiază poziția sa.

3. Deciziile adoptate în temeiul alineatului (1) pot include doar identificarea unei abordări armonizate sau coordonate în scopul soluționării următoarelor aspecte:

(a)  punerea în aplicare incoerentă de către autoritățile naționale de reglementare a abordărilor generale în materie de reglementare cu privire la reglementarea piețelor comunicațiilor electronice în aplicarea articolelor 62 și 65, în cazul în care acest lucru creează o barieră în calea pieței interne. Astfel de decizii nu se referă la notificările specifice emise de autoritățile naționale de reglementare în temeiul articolului 33.

  Într-o astfel de situație, Comisia propune un proiect de decizie numai:

–  după minimum doi ani de la adoptarea unei recomandări a Comisiei pe aceeași temă și

–  ținând cont în cea mai mare măsură de avizul OAREC privind cazul pentru care se adoptă o astfel de decizie, aviz care este emis de OAREC în termen de trei luni de la solicitarea Comisiei;

(b)  numerotarea, inclusiv seriile de numere, portabilitatea numerelor și a identificatorilor, sistemele de conversie a numerelor și a adreselor și accesul la serviciile de urgență 112.

4. Decizia menționată la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

5. OAREC poate, din proprie inițiativă, inclusiv în urma unei plângeri depuse de către o întreprindere care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, să consilieze Comisia cu privire la oportunitatea adoptării unei măsuri în temeiul alineatului (1).

5a. Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) și al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în cazul în care OAREC adoptă un aviz în care indică existența unor divergențe în ceea ce privește punerea în aplicare de către autoritățile naționale de reglementare sau de către alte autorități competente a sarcinilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, iar aceste divergențe ar putea crea un obstacol în calea pieței interne, Comisia adoptă o recomandare în temeiul alineatului (1) sau, în cazurile în care aceasta a adoptat o recomandare privind aceeași chestiune cu mai mult de doi ani înainte, adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (3), fără a solicita un nou aviz din partea OAREC.

În cazul în care Comisia nu a adoptat, în temeiul primului paragraf, o recomandare sau o decizie în termen de un an de la data adoptării avizului de către OAREC, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la motivele sale în acest sens și face publice aceste motive.

Atunci când Comisia a adoptat o recomandare, dar punerea în aplicare inconsecventă care creează obstacole în calea pieței interne persistă timp de doi ani după această dată, Comisia, în termen de un an, adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (3) sau, în cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie, ea informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la motivele pentru care nu a procedat astfel și face publice aceste motive.

Articolul 39

Standardizarea

1. Comisia elaborează și publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o listă de standarde neobligatorii și/sau specificații menite să servească drept bază pentru încurajarea organizării armonioase a rețelelor de comunicații electronice, a serviciilor de comunicații electronice și a infrastructurilor și serviciilor conexe. În cazul în care este necesar, Comisia poate, după consultarea comitetului instituit prin Directiva 2015/1535/UE, să ceară elaborarea de standarde de către organizațiile europene de standardizare [Comitetul European pentru Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI)].

2. Statele membre încurajează utilizarea standardelor și/sau a specificațiilor prevăzute la alineatul (1) privind furnizarea de servicii, interfețe tehnice și/sau funcții de rețele, în măsura strict necesară pentru a asigura interoperabilitatea și interconectivitatea serviciilor, conectivitatea cap la cap și facilitarea trecerii de la un furnizor la altul pentru a crește libertatea de alegere a utilizatorilor.

Atât timp cât nu au fost publicate standarde și/sau specificații în conformitate cu alineatul (1), statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor și/sau a specificațiilor adoptate de organismele europene de standardizare.

În absența unor astfel de standarde și/sau specificații, statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau recomandărilor internaționale adoptate de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), Conferința europeană a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT), Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).

În cazul în care există deja standarde internaționale, statele membre încurajează organizațiile europene de standardizare să utilizeze aceste standarde, sau părțile relevante ale acestora, ca bază pentru standardele pe care le elaborează, cu excepția cazului în care respectivele standarde internaționale sau părți relevante ar fi ineficace.

Orice standard menționat la alineatul (1) sau în prezentul alineat facilitează accesul, astfel cum poate fi necesar în temeiul prezentei directive, dacă este posibil.

3. În cazul în care standardele și/sau specificațiile prevăzute la alineatul (1) nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător, astfel încât în unul sau mai multe state membre interoperabilitatea serviciilor nu poate fi asigurată, punerea în aplicare a respectivelor standarde și/sau specificații poate deveni obligatorie în temeiul procedurii prevăzute la alineatul (4), în măsura strict necesară pentru asigurarea unei astfel de interoperabilități și pentru creșterea libertății de alegere a utilizatorilor.

4. În cazul în care Comisia intenționează să introducă obligativitatea punerii în aplicare a anumitor standarde și/sau specificații, aceasta publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și invită toate părțile în cauză să formuleze public observații. Comisia adoptă măsurile de punere în aplicare corespunzătoare și introduce obligativitatea punerii în aplicare a standardelor relevante, prin referire la acestea ca standarde obligatorii în lista de standarde și/sau de specificații publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

5. În cazul în care Comisia consideră că standardele și/sau specificațiile menționate la alineatul (1) nu mai contribuie la furnizarea unor servicii armonizate de comunicații electronice, nu mai corespund nevoilor consumatorilor sau împiedică dezvoltarea tehnologică, le elimină de pe lista de standarde și/sau specificații menționată la alineatul (1).

6. În cazul în care Comisia consideră că standardele și/sau specificațiile prevăzute la alineatul (4) nu mai contribuie la furnizarea de servicii armonizate de comunicații electronice sau că nu mai răspund nevoilor consumatorilor sau că împiedică dezvoltarea tehnologică, aceasta ia măsurile de punere în aplicare corespunzătoare și elimină standardele și/sau specificațiile respective din lista de standarde și/sau specificații menționată la alineatul (1).

7. Măsurile de punere în aplicare menționate la alineatele (4) și (6) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

8. Prezentul articol nu se aplică niciunor cerințe esențiale, specificații ale interfeței sau standarde armonizate cărora li se aplică dispozițiile Directivei 2014/53/UE.

Titlul V: Securitatea și integritatea

Articolul 40

Securitatea rețelelor și a serviciilor

1. Statele membre se asigură că furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului iau măsurile tehnice și organizatorice corespunzătoare și proporționale pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile privind securitatea rețelelor și serviciilor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei, aceste măsuri asigură un nivel de securitate adecvat riscului existent. În special, se iau măsuri pentru a garanta că, atunci când este necesar pentru confidențialitate, conținutul comunicațiilor electronice este criptat de la un capăt la celălalt în mod implicit, pentru a preveni și a reduce la minimum impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor, a altor rețele sau servicii.

1a. Statele membre nu impun nicio obligație furnizorilor de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului care ar avea ca efect o scădere a nivelului de securitate a rețelelor sau serviciilor acestora.

În cazul în care statele membre impun cerințe suplimentare de securitate furnizorilor de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului în mai multe state membre, acestea vor informa Comisia și Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) cu privire la aceste măsuri. ENISA sprijină statele membre în ceea ce privește coordonarea măsurilor adoptate, pentru a evita duplicarea sau divergența cerințelor, care ar putea crea riscuri de securitate și bariere pe piața internă.

2. Statele membre se asigură că furnizorii de rețele de comunicații publice iau toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea rețelelor proprii, astfel încât să permită continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor rețele.

3. Statele membre se asigură că furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului notifică, fără întârziere nejustificată, autorității competente orice incident de securitate sau pierdere a integrității care a avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor sau a serviciilor.

Pentru a stabili importanța impactului unui incident de securitate, trebuie să se țină seama, în special, de următorii parametri:

(a)  numărul de utilizatori afectați de incident;

(b)  durata incidentului;

(c)  extinderea geografică a zonei afectate de incident;

(d)  măsura în care funcționarea rețelei sau a serviciului este afectată;

(e)  impactul asupra activităților economice și societale.

După caz, autoritatea competentă în cauză informează autoritățile competente din alte state membre și ▌ENISA. Autoritatea competentă respectivă poate informa publicul sau poate solicita furnizorilor să facă acest lucru, în cazul în care consideră că dezvăluirea incidentului servește interesului public.

O dată pe an, autoritatea competentă în cauză prezintă Comisiei și ENISA un raport de sinteză privind notificările primite și măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

Statele membre se asigură că, în cazul unui risc deosebit de incident de securitate în rețelele de comunicații publice sau serviciile de comunicații electronice accesibile publicului, furnizorii unor astfel de rețele sau servicii își informează utilizatorii cu privire la existența unui astfel de risc și la eventuale măsuri de protecție sau măsuri corective posibile care pot fi adoptate de către utilizatori.

4. Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice.

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 109 pentru a specifica măsurile menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv măsurile care definesc circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile cerințelor de notificare. Actele delegate se bazează în cea mai mare măsură posibilă pe standardele europene și internaționale și nu împiedică statele membre să adopte cerințe suplimentare în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la alineatele (1) și (2). Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la [a se introduce data].

5a. Pentru a contribui la punerea în aplicare coerentă a măsurilor de asigurare a securității rețelelor și serviciilor, ENISA emite, până la ... [data], după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia și cu OAREC, orientări privind criteriile minime și abordările comune pentru asigurarea securității rețelelor și serviciilor și promovarea utilizării criptării de la un capăt la celălalt.

Articolul 41

Punerea în aplicare și asigurarea respectării

1. Statele membre se asigură că, pentru a pune în aplicare articolul 40, autoritățile competente au competența de a emite instrucțiuni obligatorii, inclusiv în legătură cu măsurile necesare în scopul prevenirii sau remedierii unui incident și termenele de punere în aplicare, pentru furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului.

2. Statele membre se asigură că autoritățile competente au competența de a cere furnizorilor de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului:

  (a) să furnizeze informațiile necesare evaluării securității și/sau integrității serviciilor și rețelelor acestora, inclusiv documente privind politicile de securitate și

  (b) să solicite unui organism independent calificat sau unei autorități competente să efectueze un audit de securitate și să pună la dispoziția autorității competente rezultatele acestuia. Costul auditului este suportat de întreprindere.

3. Statele membre se asigură că autoritățile competente au toate competențele necesare pentru a investiga cazurile de nerespectare, precum și efectele acestora asupra securității rețelelor și serviciilor.

4. Statele membre se asigură că, pentru a pune în aplicare articolul 40, autoritățile competente au competența de a obține asistență din partea echipelor de intervenție în caz de incidente de securitate informatică („CSIRT-uri”) în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2016/1148/UE în legătură cu aspecte care intră în atribuțiile CSIRT-urilor în temeiul punctului 2 din anexa I la directiva menționată.

5. Autoritățile competente, ori de câte ori acest lucru este oportun și în conformitate cu dreptul național, se consultă și cooperează cu autoritățile naționale relevante de asigurare a respectării legii, autoritățile competente relevante, astfel cum sunt definite la articolul 8 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/1148, și cu autoritățile naționale relevante de protecție a datelor.

Partea II. REȚELE

Titlul I: Intrarea pe piață și implementarea

Articolul 42

Taxele pentru drepturile de utilizare a spectrului radio și pentru drepturile de instalare de infrastructuri

Statele membre pot permite autorității competente să impună taxe pentru drepturile de utilizare a spectrului radio sau pentru drepturile de instalare de infrastructuri pe, deasupra sau sub proprietăți publice ori private care sunt utilizate pentru furnizarea de servicii sau rețele de comunicații electronice și infrastructurile conexe care asigură utilizarea optimă a acestor resurse. Statele membre se asigură că aceste taxe sunt justificate în mod obiectiv, sunt transparente, nediscriminatorii și proporționale în ceea ce privește scopul preconizat și țin seama de obiectivele prevăzute la articolul 3, la articolul 4 și la articolul 45 alineatul (2), precum și că:

(a)  sunt neutre din punct de vedere al serviciului și tehnologic, sub rezerva doar a limitărilor conforme cu articolul 45 alineatele (4) și (5), promovând în același timp utilizarea eficace și eficientă a spectrului și maximizând utilitatea economică și socială a spectrului;

(b)  țin seama de nevoia de a promova dezvoltarea unor servicii inovatoare și

(c)  țin seama de posibilele soluții alternative de utilizare a resurselor.

2. Statele membre se asigură că prețurile rezervate stabilite ca taxe minime pentru drepturile de utilizare a spectrului radio țin seama de valoarea drepturilor în posibilele utilizări alternative și reflectă costurile suplimentare generate de condițiile aferente acestor drepturi în urmărirea obiectivelor prevăzute la articolul 3, la articolul 4 și la articolul 45 alineatul (2), cum ar fi obligațiile în materie de acoperire care nu se încadrează în standardele comerciale normale ▌.

3. Statele membre aplică modalități de plată legate de disponibilitatea efectivă a spectrului radio în cauză care nu împovărează inutil nicio investiție suplimentară în rețelele și infrastructurile conexe necesare pentru utilizarea eficientă a spectrului radio și furnizarea de servicii conexe.

4. Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritățile competente impun taxe, acestea țin seama de alte taxe sau redevențe administrative aferente autorizației generale sau drepturilor de utilizare stabilite în temeiul prezentei directive, pentru a nu impune furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice o povară financiară nejustificată și pentru a stimula utilizarea optimă a resurselor alocate.

5. Impunerea de taxe în temeiul prezentului articol respectă cerințele de la articolul 23 și, după caz, de la articolul 35, de la articolul 48 alineatul (6) și de la articolul 54.

CAPITOLUL I

ACCESUL LA TERENURI

Articolul 43

Drepturi de trecere

1. Statele membre se asigură că atunci când o autoritate competentă examinează:

–  o cerere de acordare a drepturilor de instalare de infrastructuri pe, deasupra sau pe sub o proprietate publică sau privată unei întreprinderi autorizate să furnizeze rețele de comunicații publice sau

–  o cerere de acordare a drepturilor de instalare de infrastructuri pe, deasupra sau pe sub o proprietate publică unei întreprinderi autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice, altele decât cele destinate publicului,

autoritatea competentă:

–  acționează pe baza unor proceduri simple, eficiente, transparente și disponibile publicului, aplicate fără discriminare și fără întârziere și, în orice caz, ia decizia în termen de șase luni de la data cererii, cu excepția cazurilor de expropriere, și

–  respectă principiile transparenței și nediscriminării atunci când impune condiții aferente unor astfel de drepturi.

Procedurile menționate anterior pot fi diferite, în funcție de faptul că solicitantul este sau nu furnizor de rețele de comunicații publice.

2. Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritățile publice ▌sau locale își mențin proprietatea sau controlul asupra unor întreprinderi care operează rețele de comunicații electronice publice și/sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului, există o separare structurală efectivă între funcția responsabilă de acordarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) și activitățile aferente proprietății sau controlului.

2a. Statele membre desemnează sau instituie un mecanism eficace care permite întreprinderilor să exercite o cale de atac împotriva deciziilor privind acordarea de drepturi de a instalare a infrastructurilor în fața unui organism independent de părțile implicate. Organismul respectiv își adoptă decizia într-un termen rezonabil.

Articolul 44

Colocarea și utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurilor conexe de către furnizorii de rețele de comunicații electronice

1. În cazul în care un operator și-a exercitat în temeiul legislației naționale dreptul de a instala infrastructură pe, deasupra sau pe sub o proprietate publică ori privată sau a beneficiat de o procedură de expropriere sau de utilizare a unei proprietăți, autoritățile competente sunt în măsură să impună colocarea și utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurilor conexe instalate, pentru protejarea mediului, a sănătății publice și a securității publice sau pentru îndeplinirea obiectivelor de planificare urbană și regională. Colocarea sau utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurilor instalate și utilizarea în comun a unei proprietăți pot fi impuse numai după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în cursul căreia toate părțile interesate au posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere și numai în zone specifice în care o astfel de utilizare în comun este considerată necesară în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la prezentul articol. Autoritățile competente sunt în măsură să impună utilizarea în comun a unor astfel de infrastructuri sau proprietăți, inclusiv terenuri, clădiri, intrări în clădiri, cablajul clădirilor, stâlpi, antene, turnuri și alte structuri de sprijin, conducte, țevi, guri de acces, cutii de distribuție, sau măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice. În cazul în care este necesar, autoritățile naționale de reglementare prevăd norme pentru repartizarea costurilor legate de utilizarea în comun a infrastructurii sau a proprietății și de coordonarea lucrărilor civile.

2. Măsurile luate de o autoritate competentă în temeiul prezentului articol sunt obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. Dacă este cazul, aceste măsuri sunt puse în aplicare în coordonare cu autoritățile naționale de reglementare.

CAPITOLUL II

ACCESUL LA SPECTRUL RADIO

Secțiunea 1 Autorizații

Articolul 45

Gestionarea spectrului radio

1. Ținând seama în mod corespunzător de faptul că spectrul radio este un bun public cu o importantă valoare socială, culturală și economică, statele membre asigură gestionarea eficace a spectrului radio pentru serviciile și rețelele de comunicații electronice pe teritoriul lor în conformitate cu articolele 3 și 4. Acestea se asigură că alocarea spectrului radio utilizat pentru serviciile și rețelele de comunicații electronice și emiterea autorizațiilor generale sau acordarea drepturilor individuale de utilizare pentru acest spectru radio de către autoritățile competente se bazează pe criterii obiective, transparente, favorabile concurenței, nediscriminatorii și proporționale.

În aplicarea prezentului articol, statele membre respectă acordurile internaționale relevante, inclusiv reglementările UIT privind radiocomunicațiile și alte acorduri adoptate în cadrul UIT, și pot ține seama de considerațiile în materie de politică publică.

2. Statele membre promovează armonizarea utilizării spectrului radio în Uniune, ținând cont de nevoia de a asigura utilizarea eficace și eficientă a acestora și de a urmări concurența și alte beneficii pentru consumatori, cum ar fi economiile de scară și interoperabilitatea serviciilor și a rețelelor. În acest sens, statele membre acționează în conformitate cu articolul 4 și cu Decizia 676/2002/CE, printre altele, prin :

(a)  asigurarea unei acoperiri de calitate ridicată și de mare viteză a teritoriului și a populației naționale, atât în interior, cât și în exterior, precum și acoperirea rutelor de transport principale , naționale și europene, printre care și rețeaua transeuropeană de transport, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013;

(b)  asigurarea faptului că zonele cu caracteristici similare, în special din perspectiva implementării rețelei sau a densității populației, fac obiectul unor condiții în materie de acoperire coerente;

(c)  facilitarea dezvoltării rapide în Uniune a noilor tehnologii și aplicații de comunicații fără fir, inclusiv, dacă este cazul, în cadrul unei abordări transsectoriale;

(ca)   garantarea previzibilității și a consecvenței acordării, reînnoirii, modificării, limitării sau retragerii drepturilor, pentru a promova investițiile pe termen lung;

(d)  asigurarea prevenirii interferențelor dăunătoare transfrontaliere sau naționale, în conformitate cu articolele 28 și, respectiv, 46, și luarea măsurilor preventive și de remediere corespunzătoare în acest scop;

(e)  promovarea utilizării în comun a spectrului radio între utilizări similare și/sau diferite ale spectrului prin intermediul normelor și al condițiilor corespunzătoare stabilite cu privire la utilizarea în comun, inclusiv protecția drepturilor de utilizare existente, în conformitate cu dreptul Uniunii;

(f)  aplicarea celui mai adecvat și mai puțin costisitor sistem de autorizare posibil în conformitate cu articolul 46, astfel încât să se maximizeze flexibilitatea, partajarea și eficiența în utilizarea spectrului radio;

(g)  asigurarea faptului că normele privind acordarea, transferul, reînnoirea, modificarea și retragerea drepturilor de utilizare a spectrului radio sunt definite și aplicate în mod clar și transparent pentru a se garanta certitudinea, coerența și previzibilitatea în materie de reglementare;

(h)  asigurarea coerenței și a previzibilității pe întreg teritoriul Uniunii cu privire la modul de autorizare a utilizării spectrului radio în vederea protejării sănătății publice împotriva câmpurilor electromagnetice nocive.

Atunci când adoptă măsuri tehnice de armonizare în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE, Comisia adoptă, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, ▌o măsură de punere în aplicare ce stabilește dacă, în temeiul articolului 46 din prezenta directivă, drepturile în banda armonizată fac obiectul unei autorizații generale sau al unor drepturi individuale de utilizare. Respectivele măsuri de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

În cazul în care Comisia are în vedere să acționeze pentru a prevedea măsuri în conformitate cu articolul 39, aceasta solicită avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio cu privire la implicațiile oricărui astfel de standard sau ale oricărei astfel de specificații pentru coordonarea, armonizarea și disponibilitatea spectrului radio. Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio în luarea oricăror măsuri ulterioare.

3. În cazul în care nu există, la nivel național sau regional, o cerere a pieței pentru utilizarea unei benzi armonizate, atunci când aceasta este pusă la dispoziție spre utilizare în temeiul și sub rezerva măsurii de armonizare adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE, statele membre pot autoriza o utilizare alternativă totală sau parțială a benzii respective, inclusiv utilizarea existentă, în conformitate cu alineatele (4) și (5), cu condiția ca:

(a)  constatarea faptului că lipsește cererea de piață pentru utilizarea benzii armonizate să se bazeze pe o consultare publică în conformitate cu articolul 23, inclusiv pe o evaluare prospectivă a cererii de piață;

(b)  o astfel de utilizare alternativă să nu împiedice sau să obstrucționeze disponibilitatea ori utilizarea benzii armonizate în alte state membre și

(c)  statul membru în cauză să țină seama în mod corespunzător de disponibilitatea sau utilizarea pe termen lung a benzii armonizate în Uniune și de economiile de scară pentru echipamente care rezultă din utilizarea spectrului radio armonizat în Uniune.

Utilizarea alternativă este autorizată doar în mod excepțional, atunci când pe piață nu există cerere pentru această bandă în momentul în care aceasta este pusă la dispoziție spre utilizare pentru prima dată. Orice decizie de a permite, în mod excepțional, utilizarea alternativă face obiectul unei revizuiri la fiecare trei ani sau imediat după adresarea către autoritatea competentă a cererii de utilizare a benzii de un utilizator potențial, în conformitate cu măsura de armonizare. Statul membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia adoptată, precum și cu privire la rezultatul oricărei revizuiri, împreună cu motivarea acesteia.

4. Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile sau rețelele de comunicații electronice pot fi folosite în spectrul radio declarat disponibil pentru serviciile de comunicații electronice în planul lor național de alocare a frecvențelor, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de rețele de radiocomunicații sau de tehnologii de acces fără fir utilizate pentru serviciile de comunicații electronice, numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru:

(a) evitarea interferențelor dăunătoare;

  (b) protejarea sănătății publice împotriva câmpurilor electromagnetice, ținând seama în cea mai mare măsură de Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului(40);

  (c) asigurarea calității tehnice a serviciului;

  (d) asigurarea maximizării utilizării în comun a spectrului radio, în conformitate cu dreptul Uniunii;

  (e) garantarea utilizării eficiente a spectrului radio sau

  (f) asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general în conformitate cu alineatul

(5). Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicații electronice pot fi furnizate în spectrul radio declarat disponibil pentru serviciile de comunicații electronice în planul lor național de alocare a frecvențelor, în conformitate cu dreptul Uniunii. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de servicii de comunicații electronice care urmează să fie furnizate, inclusiv, dacă este necesar, pentru a îndeplini o cerință prevăzută de reglementările radio ale UIT.

Măsurile care impun furnizarea unui serviciu de comunicații electronice într-o bandă anume disponibilă pentru serviciile de comunicații electronice se motivează, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general definit de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii, cum ar fi, de exemplu, dar nelimitându-se la:

(a) siguranța vieții;

  (b) promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale;

  (c) evitarea utilizării ineficiente a spectrului radio; ▌

  (d) promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului mijloacelor de informare în masă, de exemplu, prin furnizarea serviciilor de radio și televiziune.

(da) promovarea unei conectivități de foarte bună calitate de-a lungul rutelor de transport principale.

O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicații electronice într-o bandă anume poate fi prevăzută numai în cazul în care acest lucru este justificat de nevoia de a proteja serviciile de asigurare a siguranței vieții. De asemenea, statele membre pot extinde, în mod excepțional, această măsură în scopul îndeplinirii altor obiective de interes general, astfel cum sunt definite de Uniune sau de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

6. Statele membre revizuiesc periodic necesitatea restricțiilor menționate la alineatele (4) și (5) și fac publice rezultatele acestor revizuiri.

7. Restricțiile instituite înainte de 25 mai 2011 respectă cerințele de la alineatele (4) și (5) până la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Articolul 46

Autorizația de utilizare a spectrului radio

1. Statele membre decid cu privire la cel mai adecvat regim de autorizare a utilizării spectrului radio pentru a facilita utilizarea spectrului radio, inclusiv utilizarea în comun a acestuia, în temeiul autorizațiilor generale și limitează acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio la situațiile în care astfel de drepturi sunt necesare pentru ▌:

(a)  ▌

(b)  a evita interferențele dăunătoare sau a proteja împotriva acestora;

(c)  ▌

(d)  ▌a asigura calitatea tehnică a comunicațiilor sau a serviciului;

(e)  a îndeplini alte obiective de interes general, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii;

(ea)  a garanta utilizarea eficientă a spectrului.

Atunci când este cazul, statele membre analizează posibilitatea de a autoriza utilizarea spectrului radio pe baza unei combinații a autorizației generale cu drepturile individuale de utilizare, ținând seama de efectele probabile ale diferitelor combinații și ale transferurilor treptate de la o categorie la alta asupra concurenței, inovării și accesului pe piață.

–  ▌

–  ▌

–  ▌

–  ▌

Statele membre reduc la minimum restricțiile de utilizare a spectrului radio, ținând seama pe deplin de soluțiile tehnologice pentru gestionarea interferențelor dăunătoare, astfel încât să impună regimul de autorizare cel mai puțin costisitor posibil.

2. Statele membre se asigură că, în cazurile de utilizare în comun a spectrului radio, normele și condițiile privind utilizarea în comun a spectrului radio sunt stabilite în mod clar și precizate în mod concret în actele de autorizare. Astfel de norme și condiții facilitează utilizarea eficientă, concurența și inovarea și prevăd condiții de acces la nivel angro echitabile și nediscriminatorii.

3. Comisia adoptă, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, ▌măsuri de punere în aplicare referitoare la modalitățile de aplicare a criteriilor, a normelor și a condițiilor menționate la alineatele (1) și (2) în ceea ce privește spectrul radio armonizat. Comisia adoptă aceste măsuri în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4). Aceste măsuri se adoptă până la [a se introduce data].

Articolul 47

Condițiile aferente autorizațiilor generale și drepturilor de utilizare a spectrului radio

1. Autoritățile competente stabilesc condiții care însoțesc drepturile individuale și autorizațiile generale de utilizare a spectrului radio în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), astfel încât să se asigure utilizarea optimă și eficientă a spectrului radio de către beneficiarii autorizației generale sau de către titularii drepturilor individuale ori de către orice parte terță căreia i s-a vândut sau cedat prin leasing un drept individual sau o parte din acesta. Autoritățile competente definesc în mod clar toate condițiile de acest fel, inclusiv nivelul de utilizare impus și posibilitatea de a recurge la comercializare și leasing în legătură cu această obligație, pentru a asigura punerea în aplicare a condițiilor respective în conformitate cu articolul 30. În cazul drepturilor individuale, toate condițiile de acest fel trebuie definite în mod clar înaintea acordării, alocării sau a reînnoirii. În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general în conformitate cu articolul 3, condițiile pot fi modificate de autoritatea competentă în cadrul evaluării la jumătatea perioadei. Condițiile aferente reînnoirilor dreptului de utilizare a spectrului radio nu pot oferi avantaje necuvenite titularilor existenți ai drepturilor respective.

Toate condițiile de acest fel precizează toți parametrii aplicabili, inclusiv perioada de utilizare a drepturilor, autoritatea competentă având dreptul ca, în cazul în care aceștia nu sunt respectați, să retragă dreptul de utilizare sau să impună alte măsuri, cum ar fi utilizarea în comun.

Pentru a maximiza utilizarea eficientă a spectrului radio, atunci când stabilește volumul și tipul spectrului radio care urmează să fie asignat, autoritatea competentă are în vedere în special:

a. posibilitatea de a combina benzile complementare într-un singur proces de asignare și

b. relevanța volumului blocurilor de spectru radio sau a posibilității de a combina blocurile respective în ceea ce privește posibilele utilizări ale acestora, ținând seama în special de nevoile noilor sisteme de comunicații emergente.

Autoritățile competente consultă și informează în timp util părțile interesate cu privire la condițiile aferente drepturilor individuale de utilizare și autorizațiilor generale înainte de impunerea acestora. Autoritățile competente stabilesc în prealabil criteriile pentru evaluarea îndeplinirii acestor condiții și informează în mod transparent părțile interesate cu privire la criteriile respective.

2. Atunci când stabilesc condiții care însoțesc drepturile individuale de utilizare a spectrului radio, autoritățile competente pot autoriza utilizarea în comun a infrastructurii pasive sau active ori a spectrului radio, precum și acordurile comerciale de acces la roaming sau implementarea în comun a infrastructurilor pentru furnizarea de servicii sau rețele care se bazează pe utilizarea spectrului radio, în special în vederea asigurării unei utilizări eficace și eficiente a spectrului radio sau promovarea acoperirii. Condițiile aferente drepturilor de utilizare nu împiedică utilizarea în comun a spectrului radio. Punerea în aplicare de către întreprinderi a condițiilor aferente impuse în temeiul prezentului alineat rămâne sub incidența dreptului concurenței.

3. Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare în vederea specificării modalităților de aplicare a condițiilor pe care statele membre le pot impune pentru autorizațiile de utilizare a spectrului radio armonizat în conformitate cu alineatele (1) și (2), cu excepția taxelor în temeiul articolului 42.

În ceea ce privește cerința în materie de acoperire prevăzută în anexa I partea D, orice măsură de punere în aplicare se limitează la precizarea criteriilor pe care autoritatea competentă trebuie să le utilizeze pentru a defini și a măsura obligațiile în materie de acoperire, luând în considerare similaritățile caracteristicilor geografice regionale, densitatea populației, dezvoltarea economică sau dezvoltarea rețelelor pentru tipuri specifice de comunicații electronice și evoluția cererii. Măsurile de punere în aplicare nu se extind la definirea obligațiilor specifice în materie de acoperire.

Respectivele măsuri de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4), ținând seama în cea mai mare măsură de orice aviz al Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio. Aceste măsuri se adoptă până la [a se introduce data].

Secțiunea 2 drepturile de utilizare

Articolul 48

Acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio

1. Atunci când este necesar să se acorde drepturi individuale de utilizare a spectrului radio, statele membre acordă aceste drepturi, la cerere, oricărei întreprinderi care furnizează rețele sau servicii în temeiul autorizației generale menționate la articolul 12, sub rezerva dispozițiilor de la articolul 13, articolul 54 și articolul 21 alineatul (1) litera (c) și a oricăror alte norme care asigură utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu prezenta directivă.

2. Fără a aduce atingere criteriilor și procedurilor specifice adoptate de statele membre pentru acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune în vederea îndeplinirii obiectivelor de interes general în conformitate cu dreptul Uniunii, drepturile de utilizare a spectrului radio se acordă prin intermediul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale și, în cazul frecvențelor radio, în conformitate cu dispozițiile articolului 45.

3. O excepție de la cerința procedurilor deschise se poate aplica în cazurile în care acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune este necesară în vederea îndeplinirii unui obiectiv de interes general, astfel cum este definit de Uniune sau de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

4. Autoritățile competente analizează cererile de acordare a drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio în cadrul unor proceduri de selecție întemeiate pe criterii de eligibilitate obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii care sunt stabilite în prealabil și reflectă condițiile care urmează să însoțească drepturile respective. Autoritățile competente sunt în măsură să ceară toate informațiile necesare din partea solicitanților pentru a evalua, pe baza criteriilor menționate, capacitatea acestora de a respecta condițiile. În cazul în care, pe baza evaluării, autoritatea concluzionează că un solicitant nu are capacitatea necesară, aceasta emite o decizie motivată corespunzător în acest sens.

5. Atunci când acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate sau cedate prin leasing de către titularul drepturilor și în ce condiții. În cazul spectrului radio, aceste dispoziții sunt în conformitate cu articolele 45 și 51 din prezenta directivă.

6. Deciziile privind acordarea de drepturi de utilizare sunt adoptate, comunicate și făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea națională de reglementare, în termen de șase săptămâni în cazul spectrului radio declarat disponibil pentru serviciile de comunicații electronice în planul lor național de alocare a frecvențelor. Acest termen nu aduce atingere niciunui acord internațional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a pozițiilor orbitale.

Articolul 49

Durata drepturilor

1. În cazul în care statele membre autorizează utilizarea spectrului radio prin intermediul drepturilor individuale de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, acestea se asigură că autorizația se acordă pentru o perioadă adecvată din perspectiva obiectivului urmărit, luând în considerare în mod corespunzător nevoia de a garanta concurența, precum și utilizarea eficace și eficientă și de a promova investițiile eficiente, inclusiv prin aprobarea unei perioade adecvate de amortizare a investiției și inovare.

2. În cazul în care statele membre acordă drepturi de utilizare a spectrului radio armonizat pentru o perioadă limitată de timp, drepturile respective de utilizare a spectrului radio armonizat sunt valabile, sub rezerva articolului 47, timp de cel puțin 25 de ani și fac obiectul unei evaluări la jumătatea perioadei realizate cel târziu la 10 ani de la acordarea drepturilor de utilizare, cu excepția cazului în care este vorba de drepturi temporare, de prelungirea temporară a drepturilor în temeiul alineatului (3) și de drepturi de utilizare secundară în benzi armonizate.

Drepturile de utilizare pot fi retrase sau ajustate de statele membre după evaluarea la jumătatea perioadei, dacă aceste drepturi împiedică:

(a)  asigurarea utilizării eficiente și eficace a spectrului radio, având în vedere mai ales evoluția tehnologică și evoluția pieței;

(b)  urmărirea unui obiectiv de interes general, cum ar fi realizarea obiectivelor Uniunii în materie de conectivitate sau

(c)  organizarea și utilizarea spectrului radio pentru ordinea publică, în scopuri de securitate publică sau pentru apărare.

Drepturile de utilizare sunt revocate numai după o perioadă de tranziție.

3. Statele membre pot prelungi durata drepturilor de utilizare pentru o perioadă scurtă de timp, în scopul de a asigura expirarea simultană a drepturilor în una sau mai multe benzi.

Articolul 50

Reînnoirea drepturilor

1. Fără a aduce atingere clauzelor de reînnoire aplicabile drepturilor existente, autoritățile competente analizează reînnoirea drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio armonizat ▌ din proprie inițiativă sau la cererea titularului dreptului ▌.

2. ▌

3. Atunci când analizează posibilitatea reînnoirii drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio armonizat, autoritățile competente ▌:

(a) oferă tuturor părților interesate, inclusiv utilizatorilor și consumatorilor, posibilitatea de a-și exprima opiniile în cadrul unei consultări publice desfășurate în conformitate cu articolul 23 și

(b) țin seama de următoarele considerații:

i.  îndeplinirea obiectivelor de la articolul 3, de la articolul 45 alineatul (2) și de la articolul 48 alineatul (2), precum și a obiectivelor de politică publică stabilite în temeiul dreptului național sau al dreptului Uniunii;

ii.  punerea în aplicare a unei măsuri adoptate în temeiul articolului 4 din Decizia nr. 676/2002/CE;

iii.  revizuirea punerii în aplicare corespunzătoare a condițiilor aferente dreptului în cauză;

iv.  nevoia de a promova concurența sau de a evita orice denaturare a acesteia, în conformitate cu articolul 52;

v.  eficientizarea utilizării spectrului radio, având în vedere evoluția tehnologică sau evoluția pieței;

vi.  nevoia de a evita perturbarea gravă a serviciului;

vii.  existența cererii de piață din partea altor întreprinderi decât cele care dețin drepturile de utilizare a spectrului în banda în cauză;

viii.  nevoia de a limita numărul de drepturi, în conformitate cu articolul 46.

Cu cel puțin 3 ani înainte de expirarea drepturilor în cauză, autoritatea competentă decide cu privire la reînnoirea drepturilor existente pe baza rezultatelor consultării publice și a analizei considerațiilor de la al treilea paragraf litera (b) și își justifică decizia în consecință.

În cazul în care autoritatea competentă decide că drepturile de utilizare a spectrului nu urmează să fie reînnoite și că numărul de drepturi trebuie să fie limitat, autoritatea competentă acordă drepturile în conformitate cu articolul 54.

Articolul 51

Transferul sau cedarea prin leasing a drepturilor individuale de utilizare a spectrului radio

1. Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau ceda prin leasing altor întreprinderi ▌drepturi individuale de utilizare a spectrului radio ▌.

2. Statele membre se asigură că intenția unei întreprinderi de a transfera drepturile de utilizare a spectrului radio, precum și transferul efectiv al acestora, se notifică în conformitate cu procedurile naționale autorității naționale de reglementare și autorității competente responsabile cu acordarea drepturilor individuale de utilizare și este făcută publică prin introducerea în registrul ținut în temeiul alineatului (3). În cazul în care utilizarea spectrului radio a fost armonizată prin aplicarea Deciziei nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul de frecvențe radio) sau prin alte măsuri ale Uniunii, orice astfel de transfer se conformează respectivei utilizări armonizate.

3. Statele membre permit transferul sau cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului radio în cazul în care condițiile inițiale aferente drepturilor de utilizare sunt menținute. Fără a aduce atingere nevoii de a se asigura faptul că nu există o denaturare a concurenței, în special în conformitate cu articolul 52 din prezenta directivă, statele membre:

(a)  supun transferurile și cedările prin leasing celei mai puțin costisitoare proceduri posibile;

(b)  ▌nu refuză cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului radio, în cazul în care locatorul ▌se angajează să rămână responsabil pentru îndeplinirea condițiilor inițiale aferente drepturilor de utilizare;

(c)  nu refuză transferul drepturilor de utilizare a spectrului radio, cu excepția cazului în care există riscul clar ca noul titular să nu fie în măsură să respecte condițiile inițiale aferente dreptului de utilizare;

(ca)  nu refuză transferul sau cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului radio către un deținător existent.

Orice taxă administrativă percepută întreprinderilor pentru prelucrarea unei cereri de transfer sau de cedare prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio acoperă, în total, doar costurile administrative, inclusiv costurile măsurilor auxiliare necesare suportate în cadrul prelucrării cererii și respectă articolul 16.

Literele (a)-(ca) nu aduc atingere competenței statelor membre de a asigura respectarea condițiilor aferente drepturilor de utilizare în orice moment, atât în ceea ce privește locatorul, cât și în ceea ce privește locatarul, în conformitate cu dreptul lor național.

Autoritățile competente facilitează transferul sau leasingul drepturilor de utilizare a spectrului radio prin analizarea în timp util a oricărei cereri de adaptare a condițiilor aferente dreptului și prin asigurarea faptului că drepturile în cauză sau spectrul radio aferent pot (poate) fi divizate (divizat) ori dezagregate (dezagregat) în cea mai mare măsură.

În vederea oricărui transfer sau leasing al drepturilor de utilizare a spectrului radio, autoritățile competente pun la dispoziția publicului, în format electronic standardizat, toate detaliile referitoare la drepturile individuale comercializabile atunci când se creează drepturile și păstrează aceste detalii actualizate atât timp cât există drepturile.

4. Comisia adoptă măsuri corespunzătoare de punere în aplicare pentru a identifica benzile pentru care drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio pot fi transferate sau cedate prin leasing între întreprinderi. Aceste măsuri nu acoperă frecvențele utilizate pentru radiodifuziune.

Aceste măsuri tehnice de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4). Aceste măsuri se adoptă până la [a se introduce data].

Articolul 52

Concurența

1. Autoritățile naționale de reglementare promovează concurența efectivă și evită denaturarea concurenței pe piața internă atunci când decid cu privire la acordarea, modificarea sau reînnoirea drepturilor de utilizare a spectrului radio pentru serviciile și rețelele de comunicații electronice, în conformitate cu prezenta directivă.

2. Atunci când statele membre acordă, modifică sau reînnoiesc drepturile de utilizare a spectrului radio, autoritățile naționale de reglementare, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările privind analiza pieței și de evaluarea puterii semnificative de piață publicate de Comisie în conformitate cu articolul 62 alineatul (2), realizează o evaluare obiectivă și prospectivă a condițiilor de concurență de pe piață și iau oricare dintre măsurile prevăzute la literele (a)-(e) numai în cazul în care o astfel de măsură este necesară pentru a menține sau a asigura concurența efectivă.

(a)  limitarea volumului de spectru radio pentru care se acordă drepturi de utilizare oricărei întreprinderi sau, în circumstanțe excepționale, stabilirea de condiții care însoțesc respectivele drepturi de utilizare, cum ar fi furnizarea de acces la nivel angro, roamingul la nivel național sau regional, în anumite benzi sau în anumite grupuri de benzi cu caracteristici similare;

(b)  rezervarea, dacă este oportun având în vedere o situație excepțională de pe piața națională, a unei anumite părți a unei benzi de frecvență sau a unui grup de benzi în vederea asignării către întreprinderile nou-intrate pe piață;

(c)  refuzarea acordării de noi drepturi de utilizare a spectrului radio sau a autorizării de noi utilizări ale spectrului radio în anumite benzi ori stabilirea de condiții care însoțesc acordarea noilor drepturi de utilizare a spectrului radio ori autorizarea noilor utilizări ale spectrului radio, pentru a evita denaturarea concurenței cauzată de orice asignare, transfer sau acumulare a drepturilor de utilizare;

(d)  interzicerea transferurilor de drepturi de utilizare a spectrului radio care nu sunt supuse controlului concentrărilor economice la nivel național sau la nivelul Uniunii sau impunerea de condiții privind astfel de transferuri, în cazul în care este probabil ca acestea să afecteze în mod semnificativ concurența;

(e)  modificarea drepturilor existente în conformitate cu prezenta directivă, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a remedia ex post o denaturare a concurenței cauzată de orice transfer sau acumulare a drepturilor de utilizare a spectrului radio.

3. Atunci când aplică alineatul (2), autoritățile naționale de reglementare acționează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 18, 19, 23 și 35 din prezenta directivă.

Secțiunea 3 Proceduri

Articolul 53

Calendarul coordonat al asignărilor

Pentru a asigura utilizarea eficientă și coordonată a spectrului radio armonizat în Uniune și ținând seama în mod corespunzător de diferitele situații de pe piețele naționale, Comisia, printr-o măsură de punere în aplicare:

(a)  stabilește una sau, după caz, mai multe date maxime comune până la care se autorizează utilizarea anumitor benzi de spectru radio armonizat;

(b)  în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura eficacitatea coordonării, adoptă orice măsură tranzitorie privind durata drepturilor în temeiul articolului 49, cum ar fi o prelungire sau o reducere a duratei acestora, pentru a adapta drepturile sau autorizațiile existente la respectiva dată armonizată.

Aceste măsuri de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4), ținând seama în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio. Aceste măsuri se adoptă până la [a se introduce data].

Articolul 54

Procedura de limitare a numărului de drepturi de utilizare care urmează să fie acordate pentru spectrul radio

1. Fără a aduce atingere oricărui act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 53, atunci când un stat membru concluzionează că un drept de utilizare a spectrului radio nu poate fi acordat în temeiul articolului 46 și în cazul în care examinează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare pe care le acordă pentru spectrul radio, acesta, printre altele:

  (a) precizează în mod clar motivele pentru limitarea drepturilor de utilizare, în special prin acordarea importanței cuvenite nevoii de a maximiza beneficiile pentru utilizatori și de a stimula concurența și revizuiește limitarea atunci când este cazul sau la cererea rezonabilă a întreprinderilor afectate;

  (b) acordă tuturor părților interesate, inclusiv utilizatorilor și consumatorilor, posibilitatea de a-și exprima, în cadrul unei consultări publice, opiniile cu privire la orice limitare în conformitate cu articolul 23. În cazul spectrului radio armonizat, această consultare publică începe în termen de șase luni de la adoptarea măsurii de punere în aplicare în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE, cu excepția cazului în care, din motive tehnice, este necesar un termen mai lung.

2. În cazul în care un stat membru concluzionează că numărul drepturilor de utilizare trebuie limitat, acesta definește și justifică în mod clar obiectivele urmărite prin procedura de selecție, și, dacă este posibil, le cuantifică, acordând importanța cuvenită nevoii de a îndeplini obiectivele pieței naționale și cele ale pieței interne. Obiectivele pe care statul membru le poate stabili în vederea conceperii procedurii de selecție specifice se limitează la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(a) promovarea acoperirii;

(b) calitatea pe care trebuie să o aibă serviciul;

(c) promovarea concurenței;

(d) promovarea inovării și a dezvoltării întreprinderilor; și

(e) asigurarea faptului că taxele promovează utilizarea optimă a spectrului radio în conformitate cu articolul 42.

Autoritatea națională de reglementare definește și justifică în mod clar procedura de selecție aleasă, inclusiv orice etapă preliminară pentru accesul la procedura de selecție. De asemenea, aceasta precizează în mod clar rezultatul oricărei evaluări conexe a situației concurențiale, tehnice și economice de pe piață și prezintă motivele pentru eventuala utilizare și eventuala alegere a măsurilor în temeiul articolului 35.

3. Statele membre publică orice decizie privind procedura de selecție aleasă și elementele conexe, precizând în mod clar motivele acestora și modul în care au ținut seama de măsura adoptată de autoritatea națională de reglementare în conformitate cu articolul 35. Acestea publică, de asemenea, condițiile care vor însoți drepturile de utilizare.

4. După stabilirea procedurii, statele membre formulează o invitație de prezentare a cererilor de acordare a drepturilor de utilizare.

5. În cazul în care un stat membru ajunge la concluzia că se pot acorda drepturi suplimentare de utilizare a spectrului radio sau că se poate acorda o combinație a diferitelor tipuri de drepturi , ținând seama de metodele avansate de protecție împotriva interferențelor dăunătoare, acesta publică respectiva concluzie și începe procesul de acordare a drepturilor respective.

6. În cazul în care este necesar să se limiteze acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio , statele membre acordă aceste drepturi pe baza criteriilor de selecție și a procedurii stabilite de autoritățile lor naționale de reglementare în temeiul articolului 35, care trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. Toate aceste criterii de selecție trebuie să acorde atenția cuvenită îndeplinirii obiectivelor și cerințelor de la articolele 3, 4, 28 și 45.

7. Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare de stabilire a criteriilor pentru a coordona punerea în aplicare de către statele membre a obligațiilor în temeiul alineatelor (1)-(3). Măsurile de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 110 alineatul (4) și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio. Aceste măsuri se adoptă până la [a se introduce data].

8. În cazul în care urmează să se utilizeze proceduri de selecție competitive sau comparative, statele membre pot prelungi perioada maximă de șase săptămâni menționată la articolul 48 alineatul (6) atât timp cât este necesar pentru a se asigura că procedurile sunt corecte, rezonabile, deschise și transparente pentru toate părțile interesate, dar nu cu mai mult de opt luni, sub rezerva unui eventual calendar specific stabilit în temeiul articolului 53.

Aceste termene nu aduc atingere niciunui acord internaționale aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio și la coordonarea prin satelit.

9. Prezentul articol nu aduce atingere transferului de drepturi de utilizare a spectrului radio în conformitate cu articolul 51 din prezenta directivă.

CAPTITOLUL III

IMPLEMENTAREA ȘI UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE REȚEA FĂRĂ FIR

Articolul 55

Accesul la rețelele locale cu acces pe suport radio

1. Autoritățile competente permit furnizarea accesului la o rețea de comunicații publice prin intermediul rețelelor locale cu acces pe suport radio, precum și utilizarea spectrului radio armonizat pentru furnizarea respectivă, sub singura rezervă a îndeplinirii condițiilor aplicabile autorizației generale.

În cazul în care respectiva furnizare nu este de natură comercială sau este auxiliară unei alte activități comerciale sau unui serviciu public care nu depinde de transmiterea de semnale prin astfel de rețele, orice întreprindere, autoritate publică sau utilizator final care furnizează un astfel de acces nu face obiectul unei autorizații generale pentru furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice în temeiul articolului 12, al obligațiilor privind drepturile utilizatorilor finali în temeiul părții III titlul III din prezenta directivă și nici obligației de interconectare a rețelelor lor în temeiul articolului 59 alineatul (1).

1a. În orice caz, se aplică articolul 12 din Directiva 2000/31/CE.

2. Autoritățile competente nu împiedică furnizorii de rețele de comunicații publice sau de servicii de comunicații electronice accesibile publicului să permită accesul publicului la rețelele lor prin intermediul rețelelor locale cu acces pe suport radio, care pot să fie amplasate în spațiul în care se află utilizatorul final, sub rezerva respectării condițiilor aplicabile autorizației generale și a acordului prealabil, exprimat în cunoștință de cauză, al utilizatorului final.

3. În conformitate, în special, cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului(41), autoritățile competente se asigură că furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului nu restricționează în mod unilateral:

a) dreptul utilizatorilor finali de a avea acces, furnizat de terți, la rețelele locale cu acces pe suport radio pe care le aleg;

b) dreptul utilizatorilor finali de a permite în mod reciproc sau la un nivel mai general accesul altor utilizatori finali la rețelele unor astfel de furnizori prin intermediul rețelelor locale cu acces pe suport radio, inclusiv pe baza unor inițiative ale terților care agregă și pun la dispoziția publicului rețele locale cu acces pe suport radio ale mai multor utilizatori finali.

În acest scop, furnizorii de rețele de comunicații publice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului pun la dispoziție și propun în mod activ, într-o manieră clară și transparentă, produse sau oferte specifice care le permit utilizatorilor finali să furnizeze acces unor terți printr-o rețea locală cu acces pe suport radio.

4. Autoritățile competente nu restricționează dreptul utilizatorilor finali de a permite în mod reciproc sau la un nivel mai general accesul altor utilizatori finali la rețelele lor locale cu acces pe suport radio, inclusiv pe baza unor inițiative ale terților care agregă și pun la dispoziția publicului rețele locale cu acces pe suport radio ale mai multor utilizatori finali.

5. Autoritățile competente nu restricționează furnizarea către public a accesului la rețelele locale cu acces pe suport radio:

(a) de către autoritățile publice în sediile sau în imediata vecinătate a sediilor acestora, atunci când respectiva furnizare este auxiliară serviciilor publice furnizate în sediile în cauză;

(b) pe baza unor inițiative ale organizațiilor neguvernamentale sau ale autorităților publice de a agrega și de a permite în mod reciproc sau la un nivel mai general accesul la rețelele locale cu acces pe suport radio ale mai multor utilizatori finali, inclusiv, după caz, la rețelele locale cu acces pe suport radio la care accesul public este furnizat în conformitate cu litera (a).

Articolul 56

Implementarea și operarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse

1. Autoritățile competente permit implementarea, conectarea și operarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse discrete în temeiul regimului de autorizare generală și nu restricționează în mod nejustificat respectiva implementare, conectare sau operare prin intermediul unor avize de urbanism individuale sau în orice alt mod, ori de câte ori o astfel de utilizare este conformă cu măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2). Punctele de acces fără fir în zone restrânse nu fac obiectul niciunei taxe sau redevențe care depășește taxa administrativă care poate fi aplicată autorizației generale în conformitate cu articolul 16.

Prezentul alineat nu aduce atingere regimului de autorizare pentru spectrul radio utilizat în cazul operării punctelor de acces fără fir în zone restrânse.

2. Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a regimului de autorizare generală pentru implementarea, conectarea și operarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse, Comisia poate, printr-un act de punere în aplicare, să precizeze caracteristicile tehnice pentru conceperea, implementarea și operarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse, care respectă cel puțin cerințele Directivei 2013/35/UE(42) și țin seama de pragurile definite în Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului(43). Comisia precizează respectivele caracteristici tehnice făcând trimitere la dimensiunea maximă, puterea și caracteristicile electromagnetice ale punctelor de acces fără fir în zone restrânse, precum și la impactul vizual al acestora. Respectarea caracteristicilor specificate asigură faptul că punctele de acces fără fir în zone restrânse sunt discrete atunci când sunt utilizate în diferite contexte locale.

Caracteristicile tehnice specificate pentru ca implementarea, conectarea și operarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse să beneficieze de dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere cerințelor esențiale ale Directivei 2014/53/UE.(44)

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

2a. Statele membre se asigură, aplicând, după caz, procedurile adoptate în conformitate cu Directiva 2014/61, că operatorii au dreptul de a accesa orice infrastructură fizică controlată de către autorități publice naționale, regionale sau locale, care este adecvată din punct de vedere tehnic pentru instalarea punctelor de acces fără fir în zone restrânse sau care este necesară pentru conectarea acestor puncte de acces la o rețea de bază, care include și mobilierul stradal precum stâlpii de iluminat, semnele de circulație, semafoarele, panourile, stațiile de autobuz, de tramvai și de metrou. Autoritățile publice onorează toate cererile rezonabile de acces în termeni și condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, a căror transparență este asigurată la un punct de acces central. Orice taxă trebuie să reflecte numai costurile suportate de autoritatea publică pentru furnizarea acestui acces.

Articolul 56a

Reglementări tehnice privind câmpurile electromagnetice

Procedurile prevăzute de Directiva (UE) 2015/1535 se aplică tuturor proiectelor de măsuri ale unui stat membru care ar impune cerințe mai stricte în ceea ce privește câmpurile electromagnetice decât cele prevăzute în Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului.

Titlul II: Accesul

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE, PRINCIPII ÎN MATERIE DE ACCES

Articolul 57

Cadrul general pentru acces și interconectare

1. Statele membre se asigură că nu există restricții care împiedică întreprinderile din același stat membru sau din state membre diferite să negocieze între ele acorduri de stabilire a modalităților tehnice și comerciale de acces și/sau interconectare, în conformitate cu dreptul Uniunii . Nu este necesar ca întreprinderea care solicită accesul sau interconectarea să fie autorizată să își desfășoare activitatea în statul membru în care solicită accesul sau interconectarea în cazul în care nu furnizează servicii și nu operează o rețea în statul membru în cauză.

2. Fără a aduce atingere articolului 106, statele membre nu mențin măsuri juridice sau administrative care îi obligă pe operatori, la acordarea accesului sau a interconectării, să ofere termeni și condiții diferite unor întreprinderi diferite pentru servicii echivalente și/sau să impună obligații care nu au legătură cu serviciile de acces și interconectare furnizate efectiv, fără a aduce atingere condițiilor prevăzute în anexa I la prezenta directivă.

Articolul 58

Drepturile și obligațiile întreprinderilor

1. Operatorii rețelelor de comunicații publice au dreptul și, la cererea altor întreprinderi autorizate în conformitate cu articolul 15 din prezenta directivă, obligația de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, în vederea asigurării furnizării și interoperabilității serviciilor pe întreg teritoriul Uniunii. Operatorii oferă acces și interconectare altor întreprinderi în termeni și condiții care sunt conforme cu obligațiile impuse de autoritatea națională de reglementare în temeiul articolelor 59, 60 și 66.

2. Fără a aduce atingere articolului 21 din prezenta directivă , statele membre impun obligația ca întreprinderile care obțin informații de la alte întreprinderi înainte de, pe parcursul sau după procesul de negociere a acordurilor privind accesul sau interconectarea să folosească informațiile respective numai în scopul în care au fost furnizate și să respecte în orice moment caracterul confidențial al informațiilor transmise sau păstrate. Informațiile primite nu pot fi comunicate altei părți, în special altor departamente, filiale sau parteneri, pentru care aceste informații ar putea reprezenta un avantaj în ceea ce privește concurența.

2a. Statele membre pot dispune ca negocierile să se poarte prin intermediari neutri, atunci când condițiile de concurență impun acest lucru.

CAPITOLUL II

ACCESUL ȘI INTERCONECTAREA

Articolul 59

Competențele și responsabilitățile autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește accesul și interconectarea

1. În urmărirea obiectivelor stabilite la articolul 3, inclusiv pluralismul mass-mediei și diversitatea culturală, autoritățile naționale de reglementare încurajează și, după caz, asigură, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, accesul adecvat și interconectarea adecvată, precum și interoperabilitatea serviciilor, exercitându-și responsabilitățile într-un mod care promovează eficiența, concurența sustenabilă, implementarea rețelelor de foarte mare capacitate, investițiile eficiente și inovarea și care oferă beneficii maxime utilizatorilor finali. Acestea furnizează orientări și pun la dispoziția publicului procedurile aplicabile pentru a dobândi acces și interconectare în vederea asigurării faptului că întreprinderile mici și mijlocii și operatorii cu o acoperire geografică limitată pot beneficia de obligațiile impuse.

În special, fără a aduce atingere măsurilor care pot fi luate cu privire la întreprinderile cu putere semnificativă de piață în conformitate cu articolul 66, autoritățile naționale de reglementare sunt în măsură să impună următoarele, fără a submina standardele de securitate:

  (a) în măsura necesară pentru a asigura conectivitatea cap la cap, obligații pentru întreprinderile care fac obiectul unei autorizații generale și care controlează accesul către utilizatorii finali, cu excepția serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, inclusiv, în cazurile justificate, obligația de a asigura interconectarea rețelelor lor, dacă aceasta nu s-a realizat încă;

  (b) în situații justificate și în măsura în care acest lucru este necesar, obligații pentru întreprinderile care fac obiectul unei autorizații generale și care controlează accesul către utilizatorii finali de a asigura interoperabilitatea serviciilor lor, cu excepția serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere;

(c) în cazuri justificate, atunci când publicul deservit, acoperirea, calitatea serviciului și gradul de utilizare la nivelul utilizatorilor corespund celor ale serviciilor care se bazează pe numere și atunci când acest lucru este strict necesar pentru a asigura conectivitatea cap la cap între utilizatorii finali, obligații pentru categoriile relevante de furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere de a asigura interoperabilitatea serviciilor lor;

(d) în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de emisie digitală de radio și televiziune și la serviciile complementare conexe specificate de statele membre, obligații pentru operatori de a furniza acces la celelalte infrastructuri menționate de anexa II, partea II, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii.

Obligațiile menționate la al doilea paragraf litera (c) pot fi impuse doar:

(i) în măsura necesară pentru a se asigura interoperabilitatea serviciilor de comunicații interpersonale și pot include obligații proporționale pentru furnizorul serviciului de comunicații interpersonale de a publica și autoriza utilizarea, modificarea și redistribuirea oricărei informații relevante sau obligația de a utiliza ori de a pune în aplicare standardele sau specificațiile enumerate la articolul 39 alineatul (1) sau oricare alte standarde europene ori internaționale relevante și

(ii) în cazul în care Comisia, după ce a consultat OAREC și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul acestuia, a identificat o amenințare apreciabilă la adresa ▌conectivității cap la cap între utilizatorii finali ▌în întreaga Uniune Europeană și a adoptat măsuri de punere în aplicare ce precizează natura și domeniul de aplicare ale oricăror obligații care pot fi impuse, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4). Statele membre nu impun obligații referitoare la natura și domeniul de aplicare ale oricăror obligații care depășesc sfera acestor măsuri de punere în aplicare.

2. În urma unor cereri rezonabile de acces la cablajele și cablurile din interiorul clădirilor sau până la primul punct de concentrare ori de distribuție, autoritățile naționale de reglementare, fără a aduce atingere articolului 59 alineatul (1), impun obligația de a da curs acestor cereri proprietarilor respectivelor cablaje și cabluri sau întreprinderilor care au dreptul de a utiliza respectivele cablaje și cabluri, în cazul în care acest lucru este justificat pe motiv că multiplicarea unor astfel de elemente de rețea ar fi ineficientă din punct de vedere economic sau imposibil de realizat din punct de vedere fizic, iar accesul la aceste elemente este necesar pentru a promova concurența rezonabilă. Condițiile de acces impuse sunt obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale, în coerență cu Directiva 2014/61 și pot include norme specifice privind accesul, transparența și nediscriminarea și privind repartizarea costurilor de acces, luând în considerare factorii de risc.

Autoritățile naționale de reglementare pot extinde la respectivii proprietari sau la respectivele întreprinderi impunerea unor astfel de obligații în materie de acces, în termeni și condiții echitabile și rezonabile, dincolo de primul punct de concentrare sau de distribuție către un punct de concentrare cât mai aproape posibil de utilizatorii finali, în măsura strict necesară pentru a remedia barierele economice sau fizice insurmontabile în calea multiplicării în zonele cu o densitate scăzută a populației.

Autoritățile naționale de reglementare nu impun obligații în conformitate cu al doilea paragraf în unul din următoarele două cazuri:

(a) un mijloc de acces alternativ viabil la utilizatorii finali, adecvat pentru furnizarea unor rețele de foarte mare capacitate, este pus la dispoziție de operatorul de rețea, cu condiția ca acest acces să fie oferit în termeni și condiții echitabile și rezonabile sau

(b) în cazul elementelor de rețea recent implementate, în special prin proiecte locale de dimensiuni mai mici, în cazul cărora acordarea respectivului acces ar afecta viabilitatea economică sau financiară a implementării lor;

3. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare au competența de a impune întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice obligații privind utilizarea în comun a infrastructurii pasive sau ▌ privind încheierea de acorduri de acces localizat la roaming pentru furnizarea de rețele de foarte mare capacitate, dacă acest lucru este direct necesar în ambele cazuri pentru furnizarea la nivel local a serviciilor care se bazează pe utilizarea spectrului, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu condiția să nu se pună la dispoziția niciunei întreprinderi vreun mijloc de acces alternativ viabil și asemănător în termeni și condiții echitabile și rezonabile. Autoritățile naționale de reglementare pot impune astfel de obligații, cu condiția ca această posibilitate să fi fost clar prevăzută la acordarea drepturilor de utilizare a spectrului radio și numai în cazurile în care acest lucru se justifică din motiv că, în domeniul în care se aplică astfel de obligații, implementarea determinată de piață a infrastructurilor pentru furnizarea de servicii sau rețele care se bazează pe utilizarea spectrului radio este împiedicată de obstacole economice sau fizice insurmontabile, și, prin urmare, utilizatorii finali au un acces nesatisfăcător sau nu au acces la rețele și servicii. În această situație în care accesul la infrastructura pasivă și utilizarea în comun a acesteia nu sunt suficiente pentru a rezolva această problemă, autoritățile naționale de reglementare pot să impună obligații privind utilizarea în comun a infrastructurii active. Autoritățile naționale de reglementare țin seama de:

(a) nevoia de a maximiza conectivitatea în întreaga Uniune, de-a lungul rutelor de transport principale, și în anumite zone teritoriale și de posibilitatea de a lărgi semnificativ gama de opțiuni a utilizatorilor finali și de a crește calitatea serviciilor oferite acestora;

(b) utilizarea eficientă a spectrului radio;

(c) fezabilitatea tehnică a utilizării în comun și a condițiilor aferente;

(d) situația concurenței bazate pe infrastructură, precum și a concurenței bazate pe servicii;

(f) inovarea tehnologică;

(g) nevoia imperativă de a sprijini stimularea operatorului-gazdă să implementeze în primul rând infrastructura.

Aceste obligații în materie de utilizare în comun, acces sau coordonare fac obiectul unor acorduri încheiate pe baza unor termeni și condiții echitabile și rezonabile. În cazul soluționării unui litigiu, autoritățile naționale de reglementare pot, printre altele, să impună beneficiarului obligației în materie de utilizare în comun sau de acces obligația de a partaja spectrul său cu gazda infrastructurii în zona relevantă.

4. Obligațiile și condițiile impuse în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii, acestea fiind puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 23, 32 și 33. Autoritățile naționale de reglementare evaluează rezultatele acestor obligații și condiții în termen de cinci ani de la adoptarea măsurii anterioare referitoare la aceiași operatori și dacă ar fi oportun să le retragă sau să le modifice în funcție de evoluția condițiilor. Autoritățile naționale de reglementare notifică rezultatul evaluării lor în conformitate cu aceleași proceduri.

5. În ceea ce privește accesul și interconectarea menționate la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritatea națională de reglementare are competența de a interveni din proprie inițiativă, atunci când o astfel de acțiune este justificată, pentru a garanta respectarea obiectivelor de politică prevăzute la articolul 3, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și cu procedurile menționate la articolele 23 și 32, 26 și 27.

6. Până la [data intrării în vigoare plus 18 luni]], pentru a contribui la o definire coerentă a locației punctelor terminus ale rețelei de către autoritățile naționale de reglementare, OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, adoptă orientări privind abordări comune de identificare a punctului terminus al rețelei în diferitele topologii de rețea. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de aceste orientări atunci când definesc locația punctului terminus al rețelei.

Articolul 60

Sistemele de acces condiționat și alte tipuri de infrastructură

1. Statele membre se asigură că, în ceea ce privește accesul condiționat la serviciile de emisie digitală de radio și televiziune furnizate telespectatorilor și ascultătorilor în Uniune, indiferent de mijloacele de transmisie, sunt aplicate condițiile stabilite în anexa II, partea I.

2. Având în vedere evoluțiile de pe piață și cele tehnologice , Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 109 pentru modificarea anexei II.

3. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), statele membre pot permite autorităților lor naționale de reglementare, cât mai repede posibil după intrarea în vigoare a prezentei directive și apoi periodic, să reanalizeze condițiile aplicate în conformitate cu prezentul articol prin realizarea unei analize de piață în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) pentru a stabili dacă să păstreze, să modifice sau să retragă condițiile aplicate.

În cazul în care, în urma acestei analize de piață, o autoritate națională de reglementare constată că unul sau mai mulți operatori nu au o putere semnificativă de piață pe piața relevantă, aceasta poate modifica sau retrage condițiile în ceea ce privește operatorii în cauză, în conformitate cu procedurile menționate la articolele 23 și 32, numai în măsura în care:

  (a) accesibilitatea pentru utilizatorii finali la transmisiile de radio și televiziune și la canalele și serviciile de radiodifuziune specificate în conformitate cu articolul 106 nu ar fi afectată de modificarea sau retragerea în cauză și

  (b) perspectivele privind concurența efectivă pe piețele pentru:

  (i) serviciile cu amănuntul de emisie digitală de radio și televiziune și

  (ii) sistemele de acces condiționat și alte infrastructuri conexe

nu ar fi afectate în mod negativ de modificarea sau retragerea în cauză.

Părțile afectate de o astfel de modificare sau retragere a condițiilor beneficiază de o perioadă de notificare prealabilă corespunzătoare.

4. Condițiile aplicate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere competenței statelor membre de a impune obligații în ceea ce privește modul de prezentare a grilelor electronice de programe și a facilităților instrumentelor de prezentare și navigare similare.

CAPTITOLUL III

ANALIZA DE PIAȚĂ ȘI PUTEREA SEMNIFICATIVĂ PE PIAȚĂ

Articolul 61

Întreprinderile cu putere semnificativă pe piață

1. În cazul în care prezenta directivă impune autorităților naționale de reglementare obligația de a stabili dacă unii operatori au o putere semnificativă de piață în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 65, se aplică alineatul (2) de la prezentul articol.

2. O întreprindere este considerată ca având putere semnificativă pe piață în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alte întreprinderi, se găsește într-o poziție echivalentă cu poziția dominantă, și anume o poziție de putere economică care îi permite să se comporte într-o măsură apreciabilă independent față de concurenți, clienți și, în cele din urmă, față de consumatori.

În special, autoritățile naționale de reglementare, atunci când examinează dacă două sau mai multe întreprinderi ocupă împreună o poziție dominantă pe piață, acționează în conformitate cu dreptului Uniunii și țin seama în cea mai mare măsură de orientările privind analiza pieței și evaluarea puterii semnificative pe piață publicate de Comisie în temeiul articolului 62.

Două sau mai multe întreprinderi pot fi considerate a fi într-o poziție dominantă comună chiar în cazul în care nu există legături structurale sau de alt tip între ele, ci și în cazul în care structura pieței le permite să se comporte într-o măsură apreciabilă independent față de concurenți, clienți și, în cele din urmă, față de consumatori. Este probabil ca aceasta să se întâmple atunci când piața prezintă o serie de caracteristici precum:

(a)  un grad ridicat de concentrare;

(b)  un grad ridicat de transparență a pieței care încurajează comportamentul anticoncurențial paralel sau aliniat pe piață;

(c)  existența barierelor la intrare;

(d)  reacția previzibilă a concurenților și a consumatorilor nu ar periclita comportamentul anticoncurențial paralel sau aliniat.

Autoritățile naționale de reglementare evaluează aceste caracteristici ale pieței ținând seama de principiile relevante ale dreptului concurenței, luând totodată în considerare contextul specific al reglementării ex ante și obiectivele stabilite la articolul 3..

3. Atunci când o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piață (prima piață), ea poate fi, de asemenea, desemnată ca având putere semnificativă pe o altă piață strâns legată de prima (a doua piață), în cazul în care legăturile dintre cele două piețe sunt de așa natură încât să permită utilizarea puterii de pe prima piață ca pârghie pe a doua piață, consolidând astfel puterea pe piață a întreprinderii. Prin urmare, măsurile corective având rolul de a preveni utilizarea unei asemenea pârghii pot fi aplicate pe cea de a doua piață în temeiul prezentei directive.

Articolul 62

Procedura de identificare și definire a piețelor

1. După o consultare publică, inclusiv cu autoritățile naționale de reglementare și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia adoptă o recomandare privind piețele relevante de produse și servicii („recomandarea”). Recomandarea identifică piețele de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligații de reglementare prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere piețelor care pot fi definite, în anumite situații, în temeiul dreptului concurenței. Comisia definește piețele în conformitate cu principiile dreptului concurenței.

Comisia include în recomandare piețe de produse și servicii în cazul cărora, după ce a analizat tendințele generale în Uniune, constată că fiecare dintre criteriile enumerate la articolul 65 alineatul (1) este îndeplinit.

Recomandarea este revizuită până cel târziu la [data transpunerii]. Ulterior, Comisia revizuiește periodic recomandarea.

2. După consultarea OAREC, Comisia publică până cel târziu la data intrării în vigoare a prezentei directive orientări privind analiza pieței și evaluarea puterii semnificative pe piață (denumite în continuare „Orientările PSP”) care sunt conforme cu principiile relevante ale dreptului concurenței.

3. Autoritățile naționale de reglementare, ținând seama în cea mai mare măsură de recomandare și de Orientările PSP, definesc piețele relevante corespunzătoare circumstanțelor naționale, în special piețele geografice relevante de pe teritoriul lor, inclusiv luând în considerare gradul de concurență la nivelul infrastructurilor din zonele respective, în conformitate cu principiile dreptului concurenței. ▌Acestea urmează procedurile menționate la articolele 23 și 32 înainte de a defini piețele care diferă de cele identificate în recomandare.

Articolul 63

Procedura de identificare a piețelor transnaționale

1. După consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, OAREC poate adopta, hotărând cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Consiliului autorităților de reglementare, o decizie de identificare a piețelor transnaționale în conformitate cu principiile dreptului concurenței și ținând seama în cea mai mare măsură de recomandare și de Orientările PSP adoptate în conformitate cu articolul 62. OAREC efectuează o analiză a unei piețe transnaționale potențiale în cazul în care Comisia sau cel puțin două autorități naționale de reglementare vizate depun o cerere motivată în care furnizează dovezi în acest sens.

2. În cazul piețelor transnaționale identificate în conformitate cu alineatul (1), autoritățile naționale de reglementare vizate efectuează împreună analiza de piață, ținând seama în cea mai mare măsură de Orientările PSP, și decid de comun acord asupra oricărei impuneri, mențineri, modificări sau retrageri a unor obligații de reglementare menționate la articolul 65 alineatul (4). Autoritățile naționale de reglementare vizate notifică în comun Comisiei proiectele lor de măsuri privind analiza de piață și orice obligații în materie de reglementare în temeiul articolelor 32 și 33.

Două sau mai multe autorități naționale de reglementare pot, de asemenea, să notifice împreună proiectele lor de măsuri privind analiza de piață și orice obligații în materie de reglementare în absența piețelor transnaționale, în cazul în care consideră că în jurisdicțiile lor condițiile de piață sunt suficient de omogene.

Articolul 64

Procedura de identificare a cererii transnaționale

1. OAREC efectuează o analiză a cererii transnaționale ▌de produse și servicii ▌, dacă primește o cerere motivată care furnizează dovezi în acest sens din partea Comisiei sau a cel puțin două dintre autoritățile naționale de reglementare ori la cererea motivată din partea participanților pe piață, care să indice faptul că produsele și serviciile angro sau cu amănuntul existente nu permit satisfacerea unei cereri transnaționale și consideră că există o problemă gravă legată de cerere care trebuie soluționată ▌.

Pe baza acestei analize, autoritățile naționale de reglementare iau în considerare, în cadrul analizelor de piață ulterioare efectuate în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) sau cu articolul 65, dacă să modifice produsele de acces la nivel angro reglementate, astfel încât cererea transnațională să fie îndeplinită.

2. OAREC poate, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, să emită orientări adresate autorităților naționale de reglementare privind abordările comune în vederea satisfacerii cererii transnaționale identificate, asigurând baza pentru convergența produselor de acces la nivel angro în întreaga Uniune. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de aceste orientări atunci când își îndeplinesc sarcinile de reglementare în jurisdicția lor, fără a aduce atingere deciziei lor cu privire la caracterul adecvat al produselor de acces la nivel angro care ar trebui impusă în circumstanțe locale specifice. ▌

Articolul 65

Procedura de analiză a pieței

1. Autoritățile naționale de reglementare stabilesc dacă o piață relevantă definită în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) prezintă caracteristici care pot justifica impunerea obligațiilor în materie de reglementare prevăzute în prezenta directivă. Statele membre se asigură că se efectuează o analiză, după caz, în colaborare cu autoritățile naționale din domeniul concurenței. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de Orientările PSP și urmează procedurile menționate la articolele 23 și 32 atunci când efectuează o astfel de analiză.

O piață prezintă caracteristici care pot justifica impunerea obligațiilor în materie de reglementare prevăzute în prezenta directivă dacă următoarele trei criterii sunt îndeplinite cumulativ:

(a) există bariere însemnate și netranzitorii structurale, juridice sau în materie de reglementare în calea intrării;

(b) există o structură de piață care nu tinde către o concurență efectivă în orizontul de timp relevant, având în vedere situația concurenței bazate pe infrastructură și a altor surse de concurență, dincolo de barierele la intrare;

(c) dreptul concurenței este insuficient pentru a remedia de unul singur în mod corespunzător disfuncționalitatea (disfuncționalitățile) identificată (identificate) a (ale) pieței.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare efectuează o analiză a pieței care este inclusă în recomandare, aceasta consideră că criteriile de la al doilea paragraf literele (a), (b) și (c) au fost îndeplinite, cu excepția cazului în care autoritatea națională de reglementare stabilește că una sau mai multe dintre respectivele criterii nu sunt îndeplinite în circumstanțele naționale specifice.

2. În cazul în care o autoritate națională de reglementare efectuează analiza prevăzută la alineatul (1), aceasta examinează evoluțiile dintr-o perspectivă orientată către viitor în absența reglementării impuse în temeiul prezentului articol pe respectiva piață relevantă și ținând seama de:

(a) existența unor evoluții ale pieței care pot crește probabilitatea ca piața relevantă care să tindă către o concurență efectivă ▌;

(b) toate constrângerile concurențiale relevante, la nivel angro și la nivelul cu amănuntul, indiferent dacă se consideră că respectivele constrângeri sunt determinate de rețelele de comunicații electronice, de serviciile de comunicații electronice sau de alte tipuri de servicii ori aplicații care sunt comparabile din perspectiva utilizatorului final și indiferent dacă respectivele constrângeri fac parte din piața relevantă;

(c) alte tipuri de reglementări sau măsuri impuse care afectează piața relevantă sau piața (piețele) cu amănuntul conexă (conexe) pe toată durata perioadei relevante, inclusiv, fără a se limita la, obligațiile impuse în conformitate cu articolele 44, 58 și 59 și

(d) reglementarea impusă pe alte piețe relevante în temeiul prezentului articol.

3. În cazul în care o autoritate națională de reglementare concluzionează că o piață relevantă nu prezintă caracteristici care pot justifica impunerea de obligații în materie de reglementare în conformitate cu procedura de la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (4) de la prezentul articol, aceasta nu impune sau nu menține nicio obligație de reglementare specifică în conformitate cu articolul 66. În cazurile în care există deja obligații de reglementare sectoriale, impuse în conformitate cu articolul 66, autoritatea națională de reglementare retrage obligațiile impuse întreprinderilor pe piața relevantă.

Autoritățile naționale de reglementare se asigură că părților afectate de o astfel de retragere a obligațiilor li se acordă o perioadă de notificare prealabilă adecvată, definită prin găsirea unui echilibru între nevoia de a asigura o tranziție sustenabilă pentru beneficiarii acestor obligații și utilizatorii finali și, respectiv, posibilitatea de alegere a utilizatorului final, și că reglementarea respectivă nu continuă dincolo de ceea ce este necesar. Atunci când stabilesc această perioadă de notificare prealabilă, autoritățile naționale de reglementare pot stabili condiții specifice și perioade de notificare prealabilă în legătură cu acordurile de acces existente.

4. În cazul în care o autoritate națională de reglementare stabilește că pe o piață relevantă se justifică impunerea de obligații de reglementare în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, aceasta identifică toate întreprinderile care individual sau împreună dețin o putere de piață semnificativă pe piața relevantă respectivă în conformitate cu articolul 61. Autoritatea națională de reglementare impune acestora obligații de reglementare corespunzătoare specifice în conformitate cu articolul 66 sau menține ori modifică aceste obligații dacă acestea există deja în cazul în care consideră că una sau mai multe piețe ▌nu ar fi efectiv concurențiale în absența obligațiilor respective.

5. Măsurile adoptate în conformitate cu dispozițiile alineatelor (3) și (4) fac obiectul procedurilor menționate la articolele 23 și 32. Autoritățile naționale de reglementare efectuează o analiză a pieței relevante și notifică proiectul de măsură corespunzător, în conformitate cu articolul 32:

  (a) în termen de cinci ani de la adoptarea unei măsuri anterioare în cazul în care autoritatea națională de reglementare a definit piața relevantă și a stabilit ce întreprinderi au putere semnificativă pe piață. În mod excepțional, perioada respectivă de cinci ani poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de până la un an, în cazul în care autoritatea națională de reglementare a notificat Comisiei o propunere motivată de prelungire cel târziu cu patru luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani, iar Comisia nu a ridicat obiecții în termen de o lună de la notificarea prelungirii. În cazul piețelor caracterizate de transformarea rapidă a tehnologiilor și a structurilor cererii, analiza de piață este efectuată o dată la trei ani, sub rezerva aceleiași posibilități de prelungire cu un an;

  (b) în termen de doi ani de la adoptarea unei recomandări revizuite privind piețele relevante, pentru piețele care nu au fost notificate anterior Comisiei sau

  (c) în termen de trei ani de la aderare, pentru statele membre care au aderat de curând la Uniune.

6. În cazul în care o autoritate națională de reglementare consideră că nu poate finaliza sau nu și-a finalizat analiza unei piețe relevante identificate în recomandare în termenul prevăzut la alineatul (6), OAREC acordă, la cerere, asistență autorității naționale de reglementare în cauză în ceea ce privește finalizarea analizei pieței respective și obligațiile specifice care trebuie impuse. Pe baza acestei asistențe, autoritatea națională de reglementare în cauză notifică Comisiei proiectul de măsură, în termen de șase luni de la termenul stabilit la alineatul (5), în conformitate cu articolul 32.

CAPITOLUL IV

MĂSURI CORECTIVE ÎN MATERIE DE ACCES ȘI PUTEREA SEMNIFICATIVĂ DE PIAȚĂ

Articolul 66

Impunerea, modificarea sau retragerea obligațiilor

1. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare au competența de a impune obligațiile menționate la articolele 67-78.

2. În cazul în care în urma unei analize de piață efectuate în conformitate cu articolul 65 din prezenta directivă, un operator este desemnat ca având o putere semnificativă de piață, autoritățile naționale de reglementare impun oricare dintre obligațiile prevăzute la articolele 67-75 și 77 din prezenta directivă; În conformitate cu principiul proporționalității, o autoritate națională de reglementare nu impune obligații care implică un grad mai mare de intervenție în cazul în care obligații mai puțin împovărătoare sunt suficiente pentru a rezolva problemele identificate în analiza de piață.

3. Fără a aduce atingere:

–  dispozițiilor articolului 59 și ale articolului 60,

–  dispozițiilor articolelor 44 și 17 din prezenta directivă, condiției 7 din partea D din anexa I, aplicată în temeiul articolului 13 alineatul (1) din prezenta directivă, ale articolelor 91 și 99 din prezenta directivă și dispozițiilor pertinente din Directiva 2002/58/CE(45), care conțin obligațiile altor întreprinderi decât cele desemnate ca având o putere semnificativă de piață sau

–  necesității de a respecta angajamentele internaționale,

autoritățile naționale de reglementare nu impun obligațiile prevăzute la articolele 67-75 și la articolul 77 operatorilor care nu au fost desemnați în conformitate cu alineatul (2).

În circumstanțe excepționale, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să impună operatorilor cu putere semnificativă pe piață obligații privind accesul sau interconectarea, altele decât cele stabilite la articolele 67-75 și la articolul 77 din prezenta directivă, respectiva autoritate prezintă Comisiei o cerere în acest sens. Comisia ține cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC. Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 alineatul (3), adoptă o decizie care autorizează sau interzice autorității naționale de reglementare să ia astfel de măsuri.

4. Obligațiile impuse în conformitate cu prezentul articol se bazează pe natura problemei identificate pe piețele relevante în vederea protejării concurenței sustenabile pe termen lung și, în cazul în care este oportun, ținând seama de identificarea cererii transnaționale în temeiul articolului 64. Acestea sunt proporționale, țin seama de costuri și de beneficii și sunt justificate din perspectiva obiectivelor stabilite la articolul 3 din prezenta directivă. Aceste obligații pot fi impuse numai în urma consultării în conformitate cu articolele 23 și 32.

5. În ceea ce privește alineatul (3) primul paragraf a treia liniuță, autoritățile naționale de reglementare notifică Comisiei deciziile de impunere, de modificare sau de retragere a obligațiilor impuse actorilor de pe piață, în conformitate cu procedura menționată la articolul 32.

6. Autoritățile naționale de reglementare analizează impactul noilor evoluții de pe piață care prezintă probabilitatea rezonabilă de a afecta dinamica concurenței.

Dacă evoluțiile nu sunt suficient de importante încât să necesite o nouă analiză de piață în conformitate cu articolul 65, autoritatea națională de reglementare evaluează fără întârziere dacă este necesar să se revizuiască obligațiile și să se modifice toate deciziile anterioare, inclusiv prin retragerea obligațiilor sau impunerea de noi obligații asupra operatorilor desemnați ca având putere semnificativă pe piață pentru a asigura faptul că respectivele obligații continuă să respecte cerințele prezentei directive și, în urma unei consultări desfășurate în conformitate cu articolul 23 și articolul 32, sau pentru a decide dacă nu se impun alte obligații sau se impun mai puține obligații sau obligații mai puțin costisitoare.

Articolul 67

Obligația de transparență

1. Autoritățile naționale de reglementare pot, în conformitate cu dispozițiile articolului 66, să impună obligații de transparență privind interconectarea și/sau accesul care să îi oblige pe operatori să publice informațiile specificate, cum ar fi informațiile contabile, specificațiile tehnice, caracteristicile rețelei, termenii și condițiile de furnizare și utilizare, inclusiv orice condiție prin care se restricționează accesul la servicii și aplicații și/sau utilizarea acestora, în cazul în care condițiile respective sunt permise de statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, și prețurile.

2. În special în cazul în care un operator are obligații de nediscriminare, autoritățile naționale de reglementare îi pot impune acestuia să publice o ofertă de referință care să fie suficient de detaliată pentru a asigura faptul că întreprinderile nu sunt obligate să plătească infrastructura care nu este necesară pentru serviciul solicitat, prezentând ofertele relevante, defalcate pe componente în funcție de nevoile pieței, și termenii și condițiile conexe , inclusiv prețurile. Autoritatea națională de reglementare este, printre altele, în măsură să impună modificări ale ofertelor de referință pentru ca obligațiile impuse în temeiul prezentei directive să producă efecte.

3. Autoritățile naționale de reglementare pot preciza informațiile exacte care trebuie furnizate, gradul de detaliere a acestora și modalitatea de publicare.

3a. În cazul în care un operator are obligații de acces la active de inginerie civilă și/sau obligații de acces la anumite elemente ale infrastructurii de rețea și de utilizare a acestor elemente, autoritățile naționale de reglementare specifică indicatorii-cheie de performanță, precum și acordurile pertinente privind nivelul serviciilor și sancțiunile financiare asociate care trebuie să fie puse la dispoziția activităților din aval ale operatorilor și beneficiarilor obligațiilor de acces în legătură cu accesul acordat.

4. Cel târziu la [1 an de la adoptarea prezentei directive], pentru a contribui la aplicarea coerentă a obligațiilor în materie de transparență, OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, emite orientări privind criteriile minime pentru o ofertă de referință și le revizuiește ori de câte ori este necesar, în vederea adaptării acestora la evoluțiile tehnologice și de pe piață. La elaborarea acestor criterii minime, OAREC urmărește obiectivele de la articolul 3 și ia în considerare nevoile beneficiarilor obligațiilor în materie de acces și nevoile utilizatorilor finali care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, precum și orice orientare a OAREC care constată existența cererii transnaționale în conformitate cu articolul 64 și orice decizie conexă a Comisiei.

Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care un operator are obligații în temeiul articolului 70 sau al articolului 71 privind accesul la nivel angro la infrastructura rețelei, autoritățile naționale de reglementare asigură publicarea unei oferte de referință, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC privind criteriile minime pentru o ofertă de referință.

Articolul 68

Obligația de nediscriminare

1. O autoritate națională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispozițiile articolului 66, obligații de nediscriminare în ceea ce privește interconectarea și/sau accesul.

2. Obligațiile de nediscriminare garantează în special faptul că operatorul aplică în împrejurări echivalente condiții echivalente altor furnizori de servicii echivalente și că furnizează servicii și informații terților în aceleași condiții și la același nivel de calitate ca cele pe care le asigură propriilor servicii sau celor ale filialelor sau ale partenerilor săi. Autoritățile naționale de reglementare pot impune respectivului operator obligația de a furniza produse și servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv sieși, în aceleași termene, în aceiași termeni și în aceleași condiții, inclusiv cele privind nivelurile tarifelor și serviciilor, și prin intermediul acelorași sisteme și procese, pentru a asigura accesul echivalent.

Articolul 69

Obligația de separare contabilă

1. O autoritate națională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispozițiile articolului 66, obligații de separare contabilă în ceea ce privește activitățile specificate conexe interconectării și/sau accesului.

În special, o autoritate națională de reglementare poate solicita unei societăți integrate pe verticală să-și prezinte în mod transparent prețurile angro și prețurile de transfer interne, printre altele, pentru a asigura respectarea obligației de nediscriminare prevăzute la articolul 68 sau, după caz, pentru a preveni subvențiile încrucișate neloiale. Autoritățile naționale de reglementare pot specifica formatul și metodologia contabilă care trebuie utilizate.

2. Fără a aduce atingere articolului 20, pentru a facilita verificarea respectării obligațiilor de transparență și nediscriminare, autoritățile naționale de reglementare au competența de a solicita să le fie furnizate evidențele contabile, inclusiv datele privind veniturile încasate de la terți. Autoritățile naționale de reglementare pot publica astfel de informații, în măsura în care acest lucru ar contribui la realizarea unei piețe deschise și competitive, respectând totodată normele naționale și cele ale Uniunii privind confidențialitatea comercială.

Articolul 70

Accesul la activele de inginerie civilă

1. O autoritate națională de reglementare poate, în conformitate cu articolul 66, să impună operatorilor obligația de a da curs cererilor rezonabile de acces la și utilizare a activelor de inginerie civilă, inclusiv, fără a se limita la, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, inclusiv cablurile, antenele, turnurile și alte construcții de susținere, pilonii, stâlpii, conductele, țevile, căminele de vizitare, gurile de vizitare și cutiile de distribuție, în situațiile în care analiza pieței indică faptul că refuzul accesului sau accesul în termeni și condiții nerezonabile cu un efect similar ar împiedica apariția unei piețe concurențiale sustenabile ▌și nu ar fi în interesul utilizatorului final.

2. Autoritățile naționale de reglementare pot impune unui operator obligații de furnizare a accesului în conformitate cu prezentul articol, indiferent dacă activele care sunt afectate de obligație fac parte sau nu din piața relevantă în conformitate cu analiza pieței cu condiția ca obligația să fie necesară și proporțională pentru îndeplinirea obiectivelor de la articolul 3.

Articolul 71

Obligațiile privind accesul la anumite elemente de infrastructură de rețea și utilizarea acestora

1. O autoritate națională de reglementare ▌ poate impune operatorilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 66, obligații privind acceptarea cererilor rezonabile privind accesul la anumite elemente de rețea și la infrastructura conexă și utilizarea acestora, în situațiile în care autoritatea națională de reglementare consideră că refuzul accesului sau termenii și condițiile nerezonabile cu efect similar ar împiedica crearea ▌unei piețe concurențiale sustenabile și că nu ar fi în interesul utilizatorilor finali. Înainte de a impune astfel de obligații, autoritățile naționale de reglementare evaluează dacă pentru a face față problemelor identificate în analiza de piață este suficientă simpla impunere a unor obligații în conformitate cu articolul 70.

Operatorilor li se poate impune, printre alte :

(a)  să acorde terților acces adecvat, inclusiv acces fizic (altul decât accesul prevăzut la articolul 70), la elementele specifice ale rețelei fizice în întregimea lor și/sau la infrastructurile conexe, după caz, inclusiv acces necondiționat la ▌bucla metalică locală și la subbucla metalică locală , precum și acces necondiționat buclele de fibră optică și la segmentele finale ale fibrelor;

(b)  să partajeze cu terții anumite elemente de rețea, inclusiv accesul partajat la bucla sau subbucla metalică locală, precum și accesul partajat la buclele din fibră și la segmentele finale ale fibrelor, inclusiv multiplexarea prin divizarea lungimii de undă și obligații de partajare similare;

(c)  să acorde terților acces la anumite elemente și servicii de rețea active sau virtuale;

(d)  să negocieze cu bună-credință cu întreprinderile care solicită acces;

(e)  să nu retragă accesul la infrastructură acordat deja;

(f)  să furnizeze anumite servicii angro în vederea revânzării acestora de către terți;

(g)  să acorde acces deschis la interfețele tehnice, la protocoale sau la alte tehnologii-cheie care sunt indispensabile pentru interoperabilitatea serviciilor sau a serviciilor de rețele virtuale;

(h)  să furnizeze colocare sau alte forme de utilizare în comun a infrastructurii conexe;

(i)  să furnizeze anumite servicii necesare asigurării interoperabilității serviciilor cap la cap pentru utilizatori ▌sau roaming în rețelele mobile;

(j)  să furnizeze acces la sistemele de asistență operațională sau la sistemele de software similare necesare în vederea asigurării concurenței loiale în domeniul furnizării de servicii;

(k)  să interconecteze rețele sau infrastructuri de rețele;

(l)  să furnizeze acces la serviciile conexe , precum serviciul de identificare, localizare și prezență.

Autoritățile naționale de reglementare pot asocia acestor obligații anumite condiții privind caracterul echitabil și rezonabil, precum și privind operativitatea.

2. Atunci când autoritățile naționale de reglementare analizează oportunitatea impunerii oricărora dintre posibilele obligații specifice menționate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează, în conformitate cu principiul proporționalității, dacă și în ce mod aceste obligații ar trebui impuse, acestea analizează dacă alte forme de acces la inputurile angro, fie pe aceeași piață angro, fie pe o piață angro conexă, ar fi deja suficiente pentru a soluționa problema identificată ▌. Evaluarea include oferte de acces comercial▌, accesul reglementat în temeiul articolului 59 ori accesul reglementat, existent sau avut în vedere, la alte inputuri angro în temeiul prezentului articol. Acestea iau în considerare, în special, următorii factori:

  (a) viabilitatea tehnică și economică a utilizării sau a instalării unor infrastructuri concurente, având în vedere ritmul de dezvoltare a pieței, ținând seama de natura și tipul interconectării și/sau accesului în cauză, inclusiv de viabilitatea altor produse de acces din amonte, cum ar fi accesul la conducte;

(b) evoluția tehnologică preconizată care afectează conceperea și gestionarea rețelei;

(ba) necesitatea de a asigura neutralitatea tehnologică care să le permită părților să își proiecteze și să își gestioneze propriile rețele;

  (c) fezabilitatea furnizării accesului propus, ținând seama de capacitatea disponibilă;

  (d) investiția inițială a proprietarului infrastructurii, având în vedere orice investiție publică făcută și riscurile aferente investiției, în special în ceea ce privește investițiile în rețele de foarte mare capacitate și nivelurile de risc aferente acestora;

  (e) necesitatea de salvgardare a concurenței pe termen lung, acordând o atenție deosebită unei concurențe eficiente din punct de vedere economic la nivelul infrastructurii și modelelor de afaceri inovatoare care susțin concurența sustenabilă, precum cele bazate pe coinvestiții în rețele;

  (f) după caz, orice drept de proprietate intelectuală relevant;

  (g) furnizarea de servicii paneuropene.

3. Atunci când impun unui operator obligații de furnizare a accesului în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, autoritățile naționale de reglementare pot stabili condițiile tehnice sau operaționale care trebuie îndeplinite de către furnizor și/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura operarea în condiții normale a rețelei. Obligațiile referitoare la respectarea anumitor standarde și specificații tehnice respectă standardele și specificațiile prevăzute în conformitate cu articolul 39.

Articolul 72

Controlul prețurilor și obligațiile în ceea ce privește contabilitatea costurilor

1. O autoritate națională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispozițiile articolului 66, obligații privind recuperarea costurilor și controlul prețurilor , inclusiv obligații privind bazarea prețurilor pe costuri, precum și obligații privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor tipuri de interconectare și/sau acces, în situațiile în care o analiză a pieței indică o lipsă a unei concurențe efective ce reflectă faptul că este posibil ca operatorul în cauză să mențină prețurile la un nivel excesiv de ridicat sau să comprime prețurile (price squeeze) în detrimentul utilizatorilor finali.

Pentru a stabili dacă obligațiile privind controlul prețurilor ar fi sau nu adecvate, autoritățile naționale de reglementare țin seama de interesele pe termen lung ale utilizatorilor finali în ceea ce privește implementarea și adoptarea rețelelor de generație următoare și, în special, a rețelelor de foarte mare capacitate. În special, pentru a încuraja investițiile efectuate de operator, inclusiv în rețele de generație viitoare, autoritățile naționale de reglementare iau în considerare investițiile făcute de operator. În cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că este adecvat un control al prețurilor, acestea permit operatorului realizarea unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ținând seama de toate riscurile specifice unui anumit nou proiect de investiție în rețea.

Autoritățile naționale de reglementare nu impun și nici nu mențin obligații în temeiul prezentului articol în cazul în care stabilesc că există o presiune demonstrabilă la nivelul prețurilor cu amănuntul și că obligațiile impuse în conformitate cu articolele 67-71, inclusiv, în special, orice test de multiplicare economică impus în conformitate cu articolul 68, asigură accesul efectiv și nediscriminatoriu.

Atunci când autoritățile naționale de reglementare consideră că este oportun să se impună controlul prețurilor pentru accesul la elementele de rețea existente, acestea țin seama, de asemenea, de beneficiile prețurilor angro previzibile și stabile în asigurarea unei intrări eficiente și a unor stimulente suficiente pentru toți operatorii în vederea implementării de rețele noi și modernizate.

2. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că toate mecanismele de recuperare a costurilor și metodele de stabilire a prețurilor obligatorii sunt destinate promovării implementării de rețele noi și modernizate, a eficienței și a concurenței sustenabile și maximizării avantajelor sustenabile pentru consumatori. În acest sens, autoritățile naționale de reglementare pot lua în considerare și prețurile disponibile pe piețe concurențiale comparabile.

3. În cazul în care un operator are obligația de a-și baza prețurile pe costuri, acestuia îi revine sarcina de a dovedi că tarifele pe care le aplică sunt bazate pe costuri, cărora li se adaugă o rată rezonabilă a rentabilității investiției. În scopul calculării costului furnizării eficiente a serviciilor, autoritățile naționale de reglementare pot folosi metode de contabilitate a costurilor diferite de cele folosite de întreprinderea în cauză. Autoritățile naționale de reglementare pot cere unui operator să își justifice integral prețurile și, după caz, pot cere ajustarea prețurilor.

4. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că, atunci când punerea în aplicare a unui sistem de contabilitate a costurilor este obligatorie în vederea sprijinirii controalelor prețurilor, se pune la dispoziția publicului o descriere a sistemului de contabilitate a costurilor, prezentând cel puțin categoriile principale în cadrul cărora sunt grupate costurile și regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Respectarea sistemului de contabilitate a costurilor este verificată de către un organism independent calificat. Se publică anual o declarație de conformitate.

Articolul 73

Tarifele de terminare a apelurilor

1. Până la [data transpunerii], Comisia, după consultarea OAREC, adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 109 privind tarifele maxime unice de terminare a apelurilor care urmează să fie impuse de autoritățile naționale de reglementare întreprinderilor desemnate ca având putere semnificativă de piață pe piețele de terminare a apelurilor de telefonie fixă și, respectiv, mobilă în Uniune.

2. Tarifele de terminare a apelurilor menționate la alineatul (1) se stabilesc ca tarife maxime simetrice de terminare a apelurilor pe baza costurilor suportate de un operator eficient și respectă criteriile și parametrii prevăzuți în anexa III. Evaluarea costurilor eficiente se bazează pe valorile costurilor curente. Metodologia costurilor pentru calcularea costurilor eficiente se bazează pe o abordare prin modelizarea bottom-up care utilizează costurile incrementale pe termen lung legate de trafic aferente furnizării la nivel angro către terți a serviciului de terminare a apelurilor de voce . Atunci când adoptă astfel de acte delegate, Comisia ține seama de circumstanțele naționale care conduc la diferențe semnificative între statele membre. Tarifele maxime de terminare a apelurilor în primele acte delegate nu sunt mai mari decât tarifele cele mai mari în vigoare în oricare dintre statele membre, după efectuarea ajustărilor necesare pentru circumstanțele naționale excepționale, cu [șase] luni înainte de adoptarea actelor delegate.

7. Comisia revizuiește o dată la cinci ani actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

Articolul 74

Tratamentul în materie de reglementare al noilor elemente de rețea de foarte mare capacitate

1. Fără a aduce atingere evaluării de către o autoritate națională de reglementare a coinvestițiilor în alte tipuri de rețele, o autoritate națională de reglementare poate decide să nu impună obligații în ceea ce privește noile rețele de foarte mare capacitate – care, dacă sunt fixe, se extind la clădiri, iar dacă sunt mobile, se extind la stația de bază – care fac parte din piața relevantă pe care aceasta intenționează să impună sau să mențină obligații în conformitate cu articolele 70, 71 și 72 și pe care un operator relevant le-a implementat sau intenționează să le implementeze, dacă concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a) implementarea noilor elemente de rețea este deschisă coinvestițiilor în orice moment al duratei lor de viață, efectuate de orice operator, conform unui proces transparent și în termeni care favorizează concurența sustenabilă pe termen lung, inclusiv, printre altele, termeni echitabili, rezonabili și nediscriminatorii propuși eventualilor coinvestitori; flexibilitatea în ceea ce privește valoarea și calendarul angajamentului asumat de fiecare coinvestitor; posibilitatea de a spori în viitor respectivul angajament; drepturi reciproce acordate de coinvestitori după implementarea infrastructurii în care au coinvestit;

(aa) s-a încheiat cel puțin un acord de coinvestiții pe baza unei oferte făcute în conformitate cu litera (a), iar coinvestitorii sunt sau intenționează să fie furnizori de servicii sau să găzduiască astfel de furnizori, pe piața cu amănuntul relevantă, și au perspectiva rezonabilă de a concura efectiv;

(c) solicitanții de acces care nu participă la coinvestiție pot beneficia de condiții de acces echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, ținând seama în mod corespunzător de riscul la care se expun coinvestitorii, fie prin acorduri comerciale bazate pe termeni echitabili și rezonabili, fie prin intermediul accesului reglementat menținut sau adaptat de către autoritatea națională de reglementare.

Autoritățile naționale de reglementare stabilesc dacă sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus, inclusiv prin consultarea cu participanții relevanți la piață, în conformitate cu dispozițiile articolul 65 alineatele (1) și (2).

Atunci când evaluează ofertele, procesele și acordurile de coinvestiții menționate la primul paragraf ▌, autoritățile naționale de reglementare se asigură că aceste oferte, procese și acorduri sunt conforme cu criteriile enunțate în anexa IV.

2. Alineatul (1) nu aduce atingere competenței unei autorități naționale de reglementare de a lua decizii în temeiul articolului 26 alineatul (1) în cazul unui litigiu care apare între întreprinderi în legătură cu un acord de coinvestiții despre care aceasta consideră că respectă condițiile prevăzute la alineatul respectiv și cu criteriile enunțate în anexa IV.

Articolul 75

Separarea funcțională

1. În cazul în care autoritatea națională de reglementare ajunge la concluzia că obligațiile corespunzătoare impuse în temeiul articolelor 67-72 nu au condus la realizarea unei concurențe efective și că există în continuare probleme importante și persistente în materie de concurență și/sau disfuncționalități ale pieței identificate în legătură cu furnizarea la nivel angro pe anumite piețe de produse de acces, aceasta poate, ca măsură excepțională, în conformitate cu dispozițiile articolului 66 alineatul (3) al doilea paragraf, să impună întreprinderilor integrate pe verticală obligația de a plasa activitățile conexe furnizării la nivel angro a produselor relevante de acces într-o entitate comercială care să funcționeze independent.

Respectiva entitate comercială furnizează produse și servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor entități comerciale din cadrul societății-mamă, respectând aceleași termene și condiții, inclusiv cele referitoare la nivelurile tarifelor și serviciilor, și prin intermediul acelorași sisteme și procese.

2. Atunci când o autoritate națională de reglementare intenționează să impună o obligație de separare funcțională, aceasta înaintează o propunere Comisiei, care cuprinde:

  (a) elemente de probă care să justifice concluziile autorității naționale de reglementare, astfel cum se menționează la alineatul (1);

  (b) o evaluare motivată care să demonstreze că nu există sau există foarte puține perspective de a avea o concurență efectivă și sustenabilă bazată pe infrastructură într-un interval rezonabil de timp;

  (c) o analiză a impactului preconizat asupra autorității de reglementare, asupra întreprinderii, în special asupra forței de muncă a întreprinderii separate și asupra sectorului comunicațiilor electronice ca întreg, și asupra stimulentelor pentru investiții într-un sector ca întreg, în special în ceea ce privește nevoia de a asigura coeziunea socială și teritorială, și asupra altor părți interesate, inclusiv, în special impactul preconizat asupra concurenței și orice efect potențial asupra consumatorilor;

  (d) o analiză a motivelor care justifică faptul că această obligație ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare măsurile corective menite să soluționeze problemele în materie de concurență sau disfuncționalitățile de pe piață identificate.

3. Proiectul de măsură cuprinde următoarele elemente:

  (a) natura exactă și nivelul exact de separare, menționând în special statutul juridic al entității comerciale separate;

  (b) identificarea activelor entității comerciale separate și a produselor sau serviciilor care urmează să fie furnizate de respectiva entitate;

  (c) mecanismele de guvernanță menite să asigure independența personalului angajat de către entitatea comercială separată și structura de acordare a stimulentelor corespunzătoare;

  (d) normele pentru asigurarea respectării obligațiilor;

  (e) normele pentru asigurarea transparenței procedurilor operaționale, în special față de celelalte părți interesate;

  (f) un program de monitorizare pentru asigurarea respectării obligațiilor, inclusiv publicarea unui raport anual.

4. Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură, adoptată în conformitate cu articolul 66 alineatul (3), autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor piețe conexe rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 65. Pe baza evaluării acesteia, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau retrage obligații, în conformitate cu articolele 23 și 32 din prezenta directivă.

5. O întreprindere căreia i s-a impus separarea funcțională poate face obiectul oricărora dintre obligațiile identificate la articolele 67-72 pe orice piață specifică pe care a fost desemnată ca având o putere de piață semnificativă în conformitate cu articolul 65 sau al oricăror alte obligații autorizate de Comisie în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 76

Separarea voluntară a unei întreprinderi integrate pe verticală

1. Întreprinderile care au fost desemnate ca având o putere semnificativă de piață pe una sau mai multe piețe relevante în conformitate cu articolul 65 din prezenta directivă informează autoritatea națională de reglementare în prealabil și în timp util, pentru a permite autorității naționale de reglementare să evalueze efectul tranzacției avute în vedere, atunci când intenționează să își transfere activele rețelei sale locale de acces sau o parte importantă a acestora unei entități juridice separate deținute de un alt proprietar sau dacă intenționează să înființeze o entitate comercială separată pentru a le asigura tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor sale unități de vânzare cu amănuntul, produse de acces pe deplin echivalente.

Întreprinderile informează, de asemenea, autoritatea națională de reglementare cu privire la orice schimbare a respectivei intenții, precum și cu privire la rezultatul final al procesului de separare.

Întreprinderile pot oferi, de asemenea, angajamente în ceea ce privește condițiile de acces care se vor aplica pentru rețeaua lor pe durata unei perioade de punere în aplicare și după ce forma propusă de separare este pusă în aplicare, în vederea asigurării accesului efectiv și nediscriminatoriu al terților. Oferta de angajamente include detalii suficiente, inclusiv în ceea ce privește calendarul punerii în aplicare și durata, astfel încât să permită autorității naționale de reglementare să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol. Aceste angajamente se pot prelungi dincolo de perioada maximă pentru analizele pieței prevăzute la articolul 65 alineatul (5).

2. Autoritatea națională de reglementare evaluează efectul tranzacției planificate, împreună cu angajamentele propuse, dacă este cazul, asupra obligațiilor în materie de reglementare existente în temeiul prezentei directive.

În acest scop, autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză a diferitelor piețe conexe rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 65.

Autoritatea națională de reglementare ia în considerare orice angajament oferit de întreprindere, având în vedere în special obiectivele de la articolul 3. În acest sens, autoritatea națională de reglementare consultă terții, în conformitate cu articolul 23, și abordează, în special, fără limitare, terții care sunt afectați în mod direct de tranzacția preconizată.

Pe baza evaluării acesteia, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau retrage obligații, în conformitate cu articolele 23 și 32, aplicând, dacă este cazul, dispozițiile articolului 77. În decizia sa, autoritatea națională de reglementare poate să impună obligativitatea angajamentelor, în întregime sau în parte. Prin derogare de la articolul 65 alineatul (5), autoritatea națională de reglementare poate impune obligativitatea unora dintre angajamente sau a tuturor angajamentelor pe durata întregii perioade pentru care sunt oferite.

3. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 77, entitatea comercială separată din punct de vedere juridic și/sau operațional poate face obiectul, după caz, al oricărora dintre obligațiile identificate la articolele 67-72 pe orice piață specifică pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă de piață în conformitate cu articolul 65 sau al oricăror alte obligații autorizate de Comisie în temeiul articolului 66 alineatul (3) și în cazul în care orice angajamente oferite sunt insuficiente pentru a îndeplini obiectivele articolului 3.

4. Autoritatea națională de reglementare monitorizează punerea în aplicare a angajamentelor oferite de întreprinderi a căror obligativitate a impus-o în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol și analizează prelungirea acestora la încheierea perioadei pentru care au fost oferite inițial.

Articolul 77

Întreprinderi exclusiv angro

1. O autoritate națională de reglementare care desemnează o întreprindere care este absentă de pe orice piață cu amănuntul pentru serviciile de comunicații electronice ca având putere semnificativă de piață pe una sau mai multe piețe angro în conformitate cu articolul 65 analizează dacă respectiva întreprindere prezintă următoarele caracteristici:

(a) toate societățile și unitățile operaționale din cadrul întreprinderii, inclusiv toate societățile care sunt controlate, dar nu în mod necesar deținute integral de același (aceiași) proprietar (proprietari) final (finali), desfășoară doar activități, actuale și planificate pentru viitor, pe piețele angro pentru serviciile de comunicații electronice și, prin urmare, nu desfășoară activități pe nicio piață cu amănuntul pentru serviciile de comunicații electronice furnizate utilizatorilor finali în Uniune;

(b) întreprinderea nu are un acord exclusiv sau un acord care de facto constituie un acord exclusiv cu o singură întreprindere separată care își desfășoară activitatea în aval pe orice piață cu amănuntul pentru serviciile de comunicații electronice furnizate utilizatorilor finali privați sau comerciali.

2. Dacă autoritatea națională de reglementare concluzionează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol, aceasta poate impune respectivei întreprinderi obligații exclusiv în temeiul articolului 70 sau 71.

3. Autoritatea națională de reglementare revizuiește obligațiile impuse întreprinderii în conformitate cu prezentul articol în orice moment, în cazul în care concluzionează că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol și aplică articolele 65-72, după caz.

4. Autoritatea națională de reglementare revizuiește, de asemenea, obligațiile impuse întreprinderii în conformitate cu prezentul articol dacă, pe baza unor dovezi privind termenii și condițiile oferite de întreprindere clienților săi din aval, autoritatea concluzionează că au apărut probleme în materie de concurență în detrimentul utilizatorilor finali care necesită impunerea uneia sau mai multor obligații prevăzute la articolele 67, 68, 69 sau 72 ori modificarea obligațiilor impuse în conformitate cu alineatul (2).

5. Impunerea de obligații și revizuirea acestora în conformitate cu prezentul articol sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 23, 32 și 33.

    Articolul 78

Trecerea de la infrastructura tradițională

1. Întreprinderile care au fost desemnate ca având putere semnificativă de piață pe una sau mai multe piețe relevante în conformitate cu articolul 65 informează autoritatea națională de reglementare în avans și în timp util atunci când intenționează să scoată din uz părți din rețea, inclusiv infrastructuri tradiționale necesare pentru operarea unei rețele de cupru, care fac obiectul obligațiilor în temeiul articolelor 66-77.

2. Autoritatea națională de reglementare se asigură că procesul de scoatere din uz include un calendar și condiții transparente, inclusiv, printre altele, o perioadă de notificare prealabilă și de tranziție corespunzătoare, și stabilește disponibilitatea unor produse ▌alternative de o calitate cel puțin comparabilă care oferă acces la o infrastructură de rețea modernizată care înlocuiește elementele scoase din uz, dacă este necesar pentru a proteja concurența și drepturile utilizatorilor finali.

În ceea ce privește activele care sunt propuse să fie scoase din uz, autoritatea națională de reglementare poate retrage obligațiile după ce a constatat că:

(a) furnizorul de acces a instituit în mod demonstrabil condițiile corespunzătoare pentru trecere, inclusiv punerea la dispoziție a unui produs de acces alternativ de o calitate cel puțin comparabilă care permite să se ajungă la aceiași utilizatori finali ca în cazul utilizării infrastructurii tradiționale, precum și și

(b) furnizorul de acces a respectat condițiile și procesele prevăzute de autoritatea națională de reglementare în conformitate cu prezentul articol.

O astfel de retragere este pusă în aplicare în conformitate cu procedurile menționate la articolele 23, 32 și 33. Dispozițiile respective nu aduc atingere disponibilității produselor reglementate, disponibilitate impusă de autoritatea națională de reglementare infrastructurii de rețea modernizate în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 65 și 66.

    Articolul 78a

Agregarea cererii

Statele membre nu impun dispoziții mai costisitoare, atât în ceea ce privește durata și ratele dobânzilor, cât și de alt tip, asupra operatorului care finanțează instalarea unei conexiuni fizice de foarte mare capacitate la sediul unui utilizator final decât asupra instituțiilor financiare, inclusiv în cazul în care un astfel de operator se finanțează printr-un contract cu plata în rate.

    Articolul 78b

Orientările OAREC privind rețelele de foarte mare capacitate

Până la [data transpunerii], OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, publică orientări privind criteriile pe care o rețea trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată o rețea de foarte mare capacitate. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de orientările respective. OAREC actualizează orientările până la 31 decembrie 2025, iar ulterior o dată la [trei ani].

Partea III. SERVICII

Titlul I: Obligațiile de serviciu universal

Articolul 79

Serviciul universal la prețuri accesibile

1. Statele membre se asigură că toți consumatorii de pe teritoriul lor au acces la un preț accesibil, în funcție de condițiile naționale specifice, la servicii de acces la internet în bandă largă și de comunicații de voce la calitatea specificată pe teritoriul lor, inclusiv la conexiunea subiacentă, cel puțin la un punct fix.

Statele membre pot, de asemenea, asigura accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor a serviciilor care nu sunt furnizate la un punct fix, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar în vederea asigurării participării sociale și economice depline a consumatorilor la societate.2.În conformitate cu orientările OAREC, autoritățile naționale de reglementare definesc capacitatea minimă a serviciului de acces la internet menționat la alineatul (1), astfel încât să reflecte ▌serviciile utilizate de majoritatea consumatorilor într-o locație anume pe teritoriul lor sau în părți relevante ale teritoriului lor, care sunt indispensabile pentru asigurarea participării sociale și economice în cadrul societății. În acest scop, serviciul de acces ▌la internet trebuie să poată furniza lărgimea de bandă necesară pentru a susține cel puțin setul minim de servicii prevăzut în anexa V.

Până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], OAREC, pentru a contribui la aplicarea consecventă a prezentului articol, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, ținând seama de datele disponibile din partea Comisiei (Eurostat), adoptă orientări care le permit autorităților naționale de reglementare să definească cerințele minime de calitate a serviciilor, inclusiv în ceea ce privește lărgimea de bandă minimă, pentru a susține cel puțin setul minim de servicii stabilite în anexa V și care reflectă disponibilitatea lărgimii medii de bandă pentru majoritatea populației din fiecare stat membru. Aceste orientări sunt actualizate o dată la doi ani pentru a reflecta progresele tehnologice și schimbările în modelele de utilizare de către consumatori.

3. În cazul în care un consumator solicită acest lucru, conexiunea menționată la alineatele (1) și (1a) poate fi limitată pentru a permite exclusiv comunicațiile de voce.

3a. Statele membre pot extinde dispozițiile prezentului articol la microîntreprinderi și întreprinderile mici și la organizațiile non-profit, în calitate de utilizatori finali.

Articolul 80

Furnizarea serviciului universal la prețuri accesibile

1. Autoritățile naționale de reglementare monitorizează evoluția și nivelul tarifelor cu amănuntul pentru serviciile identificate la articolul 79 alineatul (1) disponibile pe piață, în special în ceea ce privește prețurile naționale și veniturile consumatorilor naționali.

2. În cazul în care statele membre stabilesc că, având în vedere condițiile naționale, prețurile cu amănuntul pentru serviciile identificate la articolul 79 alineatul (1) nu sunt accesibile din punctul de vedere al prețurilor, întrucât consumatorii cu venituri mici sau nevoi sociale speciale sunt împiedicați să aibă acces la serviciile respective, acestea solicită furnizorilor serviciilor respective să ofere acestor consumatori opțiuni sau pachete tarifare diferite de cele propuse în condiții comerciale normale. În acest scop, statele membre solicită întreprinderilor respective să aplice tarife comune, inclusiv o echilibrare geografică, pe întreg teritoriul. Statele membre se asigură că consumatorii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de astfel de opțiuni sau pachete tarifare au dreptul de a încheia un contract cu o întreprindere care furnizează serviciile identificate la articolul 79 alineatul (1). Statele membre se asigură, de asemenea, că o astfel de întreprindere le oferă o perioadă adecvată de disponibilitate a unui număr și evită întreruperea nejustificată a serviciului.

3. Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează opțiuni sau pachete tarifare consumatorilor cu venituri mici sau nevoi sociale speciale în temeiul alineatului (2) informează autoritățile naționale de reglementare cu privire la detaliile unor astfel de oferte. Fără a aduce atingere libertății consumatorului de a alege orice furnizor, autoritățile naționale de reglementare se asigură că respectivele condiții în care întreprinderile furnizează opțiunile sau pachetele tarifare în temeiul alineatului (2) sunt pe deplin transparente și sunt publicate și aplicate conform articolului 92 și conform principiului nediscriminării. Autoritățile naționale de reglementare pot solicita modificarea sau retragerea anumitor scheme.

4. Statele membre pot, în funcție de condițiile naționale, să se asigure că se acordă un sprijin mai mare consumatorilor cu venituri mici sau nevoi sociale speciale în scopul de a garanta accesibilitatea prețurilor pentru serviciile de acces funcțional la internet și de comunicații de voce cel puțin la un punct fix. Statele membre pot, de asemenea, să se asigure că se acordă sprijin consumatorilor cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale pentru serviciile de telefonie mobilă, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a asigura participarea socială și economică deplină a consumatorilor la societate.

5. Statele membre se asigură, în funcție de condițiile naționale, că respectivul sprijin este acordat în mod corespunzător consumatorilor cu handicap și că se iau alte măsuri specifice pentru a garanta faptul că echipamentele terminale conexe sunt accesibile pentru persoanele cu handicap și că echipamentele specifice și serviciile specifice conexe care îmbunătățesc accesul echivalent sunt disponibile și accesibile ca preț. Costul mediu al serviciilor de retransmisie pentru consumatorii cu handicap este echivalent cu cel al serviciilor de comunicații de voce, în conformitate cu articolul 79.

6. La aplicarea prezentului articol, statele membre vizează reducerea la minimum a distorsiunilor pieței.

6a. Statele membre pot extinde dispozițiile prezentului articol la microîntreprinderi și întreprinderi mici și la organizațiile non-profit, în calitate de utilizatori finali.

Articolul 81

Disponibilitatea serviciului universal

1. În cazul în care un stat membru a stabilit, ținând seama de rezultatele anchetei geografice efectuate, în cazul în care aceasta este disponibilă, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau în cazul în care autoritatea națională de reglementare este mulțumită de probele alternative, că disponibilitatea la un punct fix a serviciului de acces funcțional la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce nu poate fi asigurată în circumstanțe comerciale obișnuite sau prin intermediul altor eventuale instrumente de politică publică pe teritoriul său național sau în părți diferite ale acestuia, acesta poate impune obligații de serviciu universal corespunzătoare pentru a da curs tuturor cererilor rezonabile de acces la serviciile respective în părțile relevante ale teritoriului său.

2. Statele membre stabilesc abordarea cea mai eficientă și potrivită pentru a asigura disponibilitatea la un punct fix a serviciului de acces funcțional la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce, respectând totodată principiile obiectivității, transparenței, nediscriminării și proporționalității. Aceasta poate include furnizarea serviciilor de acces la internet și a serviciilor de comunicații de voce prin intermediul tehnologiilor cu fir sau fără fir. Acestea vizează reducerea la minimum a distorsiunilor pieței, în special furnizarea de servicii la prețuri sau în alți termeni și în alte condiții care diferă de condițiile comerciale normale, apărând totodată interesul public.

3. În special, în cazul în care statele membre decid să impună obligații pentru a asigura disponibilitatea la un punct fix a serviciului de acces ▌la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce, acestea pot desemna una sau mai multe întreprinderi care să garanteze disponibilitatea la un punct fix a serviciului de acces funcțional la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce în vederea acoperirii întregului teritoriu național. Statele membre pot desemna diferite întreprinderi sau grupuri de întreprinderi pentru a furniza serviciile de acces ▌la internet și serviciile de comunicații de voce la un punct fix și/sau pentru a acoperi diferite părți din teritoriul național.

4. Atunci când statele membre desemnează furnizori într-o parte a teritoriului național sau pe întreg teritoriul național ca furnizori având obligația de a asigura disponibilitatea la un punct fix a serviciului de acces ▌la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce, acestea efectuează desemnarea respectivă pe baza unui mecanism eficient, obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, din cadrul căruia niciun furnizor nu este exclus a priori de la desemnare. Aceste metode de desemnare asigură faptul că accesul ▌la internet și serviciile de comunicații de voce la un punct fix sunt furnizate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și pot fi folosite ca mijloace de determinare a costului net al obligației de serviciu universal, în conformitate cu articolul 84.

5. Atunci când un furnizor desemnat în conformitate cu alineatul (3) intenționează să cedeze o parte importantă a activelor sale de rețea de acces local sau toate activele respective unei entități juridice distincte, cu un alt proprietar, acesta informează în prealabil, în timp util, autoritatea națională de reglementare pentru ca aceasta să poată evalua efectul tranzacției preconizate asupra furnizării la un punct fix a serviciului de acces la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce. Autoritatea națională de reglementare poate impune, modifica sau retrage anumite obligații în conformitate cu articolul 13 alineatul (2).

Articolul 82

Statutul serviciilor universale existente

1. Statele membre pot continua să asigure disponibilitatea sau accesibilitatea prețurilor altor servicii decât serviciul de acces ▌la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și serviciul de comunicații de voce la un punct fix care erau în vigoare înainte de [a se stabili data] în cazul în care nevoia de astfel de servicii este stabilită în funcție de circumstanțele naționale. Atunci când statele membre desemnează furnizori într-o parte a teritoriului național sau pe întreg teritoriul național pentru furnizarea acestor servicii, se aplică articolul 81. Finanțarea acestor obligații respectă articolul 85.

2. Statele membre revizuiesc obligațiile impuse în temeiul prezentului articol până la … [3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] și, ulterior, cel puțin o dată la trei ani.

Articolul 83

Controlul cheltuielilor

1. Statele membre se asigură că, pentru facilitățile și serviciile suplimentare celor prevăzute la articolul 79, furnizorii de servicii de comunicații de voce și de acces la internet, în conformitate cu articolele 79, 81 și 82, stabilesc termenii și condițiile aplicabile astfel încât utilizatorul final să nu fie nevoit să plătească pentru facilități sau servicii care nu sunt necesare serviciului solicitat ori care nu sunt cerute de acesta.

2. Statele membre se asigură că respectivii furnizori ai serviciilor de comunicații de voce menționate la articolul 79 și puse în aplicare în temeiul articolului 80 furnizează facilitățile și serviciile specifice prevăzute în anexa VI, partea A, astfel încât consumatorii să își poată monitoriza și controla cheltuielile și instituie un sistem menit să evite întreruperea nejustificată a serviciului de comunicații de voce pentru consumatorii care au dreptul la acesta, inclusiv un mecanism corespunzător pentru a verifica existența în continuare a interesului de a folosi serviciul lor.

3. Statele membre se asigură că autoritatea competentă este în măsură să elimine cerințele prevăzute la alineatul (2) pe întreg teritoriul lor național sau o parte a acestuia dacă autoritatea respectivă consideră că facilitatea este disponibilă pe scară largă.

Articolul 84

Calculul costurilor obligațiilor de serviciu universal

1. În cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că furnizarea serviciului de acces ▌la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și a serviciului de comunicații de voce, în conformitate cu articolele 79, 80 și 81 sau continuarea serviciilor universale existente, astfel cum se prevede la articolul 82, poate reprezenta o sarcină inechitabilă pentru furnizorii de astfel de servicii și solicită o compensare, acestea calculează costul net al furnizării lor.

În acest scop, autoritățile naționale de reglementare:

  (a) calculează costul net al obligației de serviciu universal, luând în considerare orice avantaj pe piață de care beneficiază un furnizor al serviciului de acces ▌la internet, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și al serviciului de comunicații de voce, astfel cum se prevede la articolele 79, 80 și 81, sau care continuă să furnizeze serviciile universale existente, astfel cum se prevede la articolul 82, în conformitate cu anexa VII sau

  (b) folosesc costul net al furnizării serviciului universal stabilit printr-un mecanism de desemnare în conformitate cu articolul 81 alineatele (3), (4) și (5).

2. Conturile și/sau alte informații pe care se bazează calculul costului net al obligațiilor de serviciu universal în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sunt auditate sau verificate de către autoritatea națională de reglementare sau de un organism independent de părțile relevante și sunt aprobate de autoritatea națională de reglementare. Rezultatul calculului costurilor și concluziile auditului sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 85

Finanțarea obligațiilor de serviciu universal

În cazul în care, pe baza calculului costului net prevăzut la articolul 84, autoritățile naționale de reglementare constată că o întreprindere suportă o sarcină inechitabilă, statele membre decid, la cererea întreprinderii respective, să introducă un mecanism de compensare din fonduri publice a întreprinderii în cauză pentru costurile nete calculate în condiții de transparență. ▌

1a.   Prin derogare de la punctul 1, statele membre pot adopta sau menține un mecanism de împărțire a costului net al obligațiilor de serviciu universal care decurg din obligațiile prevăzute la articolul 81 între furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice și întreprinderile care furnizează servicii ale societății informaționale, astfel cum sunt definite în Directiva 2000/31/CE.

1b.   Statele membre care adoptă sau mențin un astfel de mecanism revizuiesc funcționarea acestuia cel puțin o dată la trei ani pentru a determina costurile nete care ar trebui să continue să fie împărțite în temeiul mecanismului și cele care ar trebui să fie transferate pentru compensarea din fonduri publice.

1c.   Se poate finanța numai costul net, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 84, al obligațiilor prevăzute la articolele 79, 81 și 82.

1d.   În cazul în care costul net este repartizat în conformitate cu alineatul (1a), statele membre se asigură că se folosește un mecanism de împărțire administrat de autoritatea națională de reglementare sau de un organism independent de beneficiarii săi, sub supravegherea autorității naționale de reglementare.

1e.   Un mecanism de împărțire respectă principiile transparenței, perturbării minime a pieței, nediscriminării și proporționalității, în conformitate cu principiile prevăzute în anexa IV partea B. Statele membre pot alege să nu ceară contribuții unor anumite tipuri de întreprinderi sau întreprinderilor a căror cifră de afaceri națională se află sub o limită stabilită.

1f.   Eventualele taxe legate de împărțirea costului obligațiilor de serviciu universal sunt disociate și definite separat pentru fiecare întreprindere. Taxele în cauză nu sunt impuse sau aplicate întreprinderilor care nu furnizează servicii pe teritoriul statului membru care a stabilit mecanismul de repartizare.

Articolul 86

Transparența

1. În cazul în care costul net al obligațiilor de serviciu universal trebuie calculat în conformitate cu articolul 84, autoritățile naționale de reglementare asigură punerea la dispoziția publicului a principiilor de calculare a costului net, inclusiv detaliile privind metodologia care trebuie utilizată.

2. Sub rezerva normelor Uniunii și a celor naționale privind secretul comercial, autoritățile naționale de reglementare asigură publicarea unui raport anual care prezintă informații detaliate referitoare la costul calculat al obligațiilor de serviciu universal, inclusiv orice avantaj pe piață de care întreprinderea (întreprinderile) au putut beneficia în temeiul obligativității serviciului universal prevăzute la articolele 79, 81 și 82.

Titlul II: Numerele

Articolul 87

Resurse de numerotație

1. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare controlează acordarea drepturilor de utilizare a tuturor resurselor naționale de numerotație, precum și gestionarea planurilor naționale de numerotație și că acestea furnizează pentru toate serviciile de comunicații electronice accesibile publicului numere și serii de numere adecvate. Autoritățile naționale de reglementare stabilesc proceduri obiective, transparente și nediscriminatorii de acordare a drepturilor de utilizare a resurselor naționale de numerotație.

2. Autoritățile naționale de reglementare pot să acorde drepturi de utilizare a numerelor din planurile naționale de numerotație pentru furnizarea anumitor servicii altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, cu condiția ca aceste întreprinderi să își demonstreze capacitatea de a gestiona numerele respective și să fie puse la dispoziție resurse de numerotație suficiente și adecvate pentru a satisface cererea curentă și cererea previzibilă în viitor. Autoritățile naționale de reglementare pot suspenda acordarea resurselor de numerotație acestor întreprinderi în cazul în care se demonstrează că există riscul de epuizare a resurselor de numerotație. Până la [data intrării în vigoare plus 18 luni], pentru a contribui la aplicarea coerentă a prezentului alineat, OAREC adoptă, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, orientări privind criteriile comune de evaluare a capacității de gestionare a resurselor de numerotație și a riscului de epuizare a resurselor de numerotație.

3. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că planurile și procedurile naționale de numerotație se aplică în așa fel încât toți furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului și alte întreprinderi, dacă acestea sunt eligibile în conformitate cu alineatul (2), să beneficieze de egalitate de tratament. În special, statele membre se asigură că o întreprindere căreia i s-a acordat dreptul de utilizare a unei serii de numere nu discriminează alți furnizori de servicii de comunicații electronice în ceea ce privește secvențele de numere utilizate pentru a avea acces la serviciile lor.

4. Fiecare stat membru stabilește o serie de resurse de numerotație nongeografice care pot fi utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice, altele decât serviciile de comunicații interpersonale, pe întreg teritoriul Uniunii, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 531/2012 și actelor de punere în aplicare bazate pe acesta și nici articolului 91 alineatul (2) din prezenta directivă. În cazul în care drepturile de utilizare a numerelor au fost acordate în conformitate cu alineatul (2) altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, prezentul alineat se aplică acelor servicii care sunt furnizate de aceste întreprinderi. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că acele condiții care sunt impuse pentru a beneficia de dreptul de utilizare a numerelor folosite pentru furnizarea de servicii în afara statului membru al codului de țară și măsurile de asigurare a respectării acestora nu sunt mai puțin stricte decât condițiile și măsurile de asigurare a respectării acestora aplicabile serviciilor furnizate în statul membru al codului de țară. Autoritățile naționale de reglementare se asigură, de asemenea, că furnizorii care folosesc numere ale codului lor de țară în alte state membre respectă normele privind protecția consumatorilor și alte norme naționale referitoare la utilizarea numerelor aplicabile în statele membre în care se folosesc numerele. Această obligație nu aduce atingere competențelor de asigurare a respectării legii ale autorităților competente din respectivele state membre.

OAREC acordă asistență autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește coordonarea activităților lor menite să asigure o gestionare eficientă a resurselor de numerotație și a utilizării extrateritoriale în conformitate cu cadrul de reglementare.

5. Statele membre se asigură că „00” este codul standard de acces internațional. Se pot încheia sau menține acorduri speciale care permit efectuarea de apeluri între locații adiacente aflate de o parte și de alta a frontierei dintre două state membre. Utilizatorii finali din locațiile respective sunt informați pe deplin cu privire la respectivele acorduri.

Statele membre pot conveni să partajeze un plan de numerotație comun pentru toate categoriile de numere sau pentru anumite categorii de numere.

6. Statele membre promovează furnizarea pe suport radio a resurselor de numerotație, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, pentru a facilita schimbarea furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice de către utilizatorii finali, în special furnizorii și utilizatorii de servicii de la mașină la mașină.

7. Statele membre se asigură că planurile naționale de numerotație și toate adăugirile sau modificările acestora efectuate ulterior sunt făcute publice, sub rezerva doar a limitelor impuse din motive de securitate națională.

8. Statele membre sprijină armonizarea anumitor numere sau serii de numere în cadrul Uniunii în cazul în care acest lucru promovează atât funcționarea pieței interne, cât și dezvoltarea serviciilor paneuropene. Comisia continuă să monitorizeze evoluțiile pieței și participă la organizațiile și forurile internaționale în cadrul cărora se iau decizii privind numerotația. În cazul în care Comisia consideră că este justificat și oportun, ia măsuri tehnice de punere în aplicare adecvate în interesul pieței unice, pentru a răspunde cererii transfrontaliere sau paneuropene nesatisfăcute de numere, care, în caz contrar, ar constitui un obstacol în calea comerțului dintre statele membre.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

Articolul 88

Acordarea drepturilor de utilizare a numerelor

1. În cazul în care este necesar să se acorde drepturi individuale de utilizare a numerelor, autoritățile naționale de reglementare acordă astfel de drepturi, la cerere, oricărei întreprinderi care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice care intră sub incidența autorizației generale menționate la articolul 12, sub rezerva dispozițiilor articolului 13, ale articolului 21 alineatul (1) litera (c) și a oricăror alte norme care asigură utilizarea eficientă a acestor resurse în conformitate cu prezenta directivă. Autoritățile naționale de reglementare pot să acorde drepturi de utilizare a numerelor și altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice în conformitate cu articolul 87 alineatul (2). 2. Drepturile de utilizare a numerelor se acordă prin intermediul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

Atunci când acordă drepturi de utilizare a numerelor, autoritățile naționale de reglementare precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate de către titularul drepturilor și în ce condiții.

În cazul în care autoritățile naționale de reglementare acordă drepturi de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata este adecvată pentru serviciul în cauză, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiției.

3. Deciziile privind acordarea de drepturi de utilizare a numerelor sunt adoptate, comunicate și făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea națională de reglementare, în termen de trei săptămâni în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului național de numerotație.

4. Atunci când, după consultarea părților interesate în conformitate cu articolul 23, s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepțională se acordă prin proceduri de selecție concurențiale sau comparative, autoritățile naționale de reglementare pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă o perioadă maximă de trei săptămâni.

5. Autoritățile naționale de reglementare nu limitează numărul drepturilor de utilizare care se acordă, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a se asigura utilizarea eficientă a resurselor de numerotație.

6. În cazul în care drepturile de utilizare a numerelor includ utilizarea extrateritorială a acestora în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 87 alineatul (4), autoritatea națională de reglementare stabilește condiții specifice care însoțesc dreptul de utilizare pentru a asigura conformitatea cu toate normele naționale relevante privind protecția consumatorilor și legislațiile naționale referitoare la utilizarea numerelor aplicabile în statele membre în care se folosesc numerele. Statele membre nu pot impune ulterior obligații suplimentare pentru aceste drepturi de utilizare.

La cererea unei autorități naționale de reglementare a altui stat membru care demonstrează o încălcare a normelor relevante privind protecția consumatorilor sau a legislației naționale referitoare la numere din statul membru respectiv, autoritatea națională de reglementare a statului membru în care au fost acordate drepturile de utilizare a numerelor asigură respectarea condițiilor care le însoțesc în temeiul articolului 30 primul paragraf, inclusiv în cazurile grave, prin retragerea dreptului de utilizare extrateritorială a numerelor acordate întreprinderii în cauză.

OAREC facilitează și coordonează schimbul de informații între autoritățile naționale de reglementare ale diferitelor state membre implicate și asigură că acestea își coordonează în mod corespunzător activitatea.

Articolul 89

Taxe aferente drepturilor de utilizare a numerelor

Statele membre pot permite autorității naționale de reglementare să impună taxe pentru drepturile de utilizare a numerelor care să reflecte nevoia de a asigura utilizarea optimă a acestor resurse. Statele membre se asigură că aceste taxe sunt justificate în mod obiectiv, sunt transparente, nediscriminatorii și proporționale în ceea ce privește scopul în care sunt utilizate și iau în considerare obiectivele articolului 3.

Articolul 90

Liniile de asistență telefonică de urgență pentru copiii dispăruți și pentru copii

1. Statele membre se asigură că cetățenii au acces gratuit la un serviciu de operare a unei linii telefonice de urgență pentru a semnala cazurile de copii dispăruți. Linia telefonică de urgență este disponibilă la numărul „116000”. Statele membre se asigură că copiii au acces la un serviciu de operare a unei linii de asistență adaptat copiilor. Linia de asistență telefonică este disponibilă la numărul „116111”.

2. Statele membre se asigură că utilizatorii finali cu handicap pot avea acces ▌la serviciile furnizate prin accesarea numerelor „116000” și „116111” în condiții de egalitate cu alți utilizatori finali, inclusiv prin intermediul serviciilor de conversație totală. Măsurile luate pentru a facilita accesul utilizatorilor finali cu handicap la astfel de servicii atunci când călătoresc în alt stat membru se bazează pe respectarea standardelor sau a specificațiilor relevante publicate în conformitate cu articolul 39.

3. Statele membre se asigură că sunt puse în aplicare măsurile corespunzătoare necesare pentru a atinge un nivel suficient de calitate a serviciilor atunci când se apelează numărul 116 000 și că sunt puse la dispoziție resursele financiare necesare pentru operarea liniei telefonice de urgență.

4. Statele membre și Comisia se asigură că cetățenii sunt informați în mod adecvat în legătură cu existența și utilizarea serviciilor furnizate la numerele „116 000” și „116111”.

Articolul 91

Accesul la numere și servicii

1. Statele membre se asigură că, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și economic, exceptând situația în care un utilizator final apelat a ales, din motive comerciale, să limiteze accesul apelanților din anumite zone geografice, autoritățile naționale de reglementare iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că utilizatorii finali pot:

  (a) să acceseze și să folosească servicii, utilizând numere nongeografice în cadrul Uniunii și

  (b) să acceseze toate numerele furnizate în Uniune, indiferent de tehnologia și dispozitivele utilizate de operator, inclusiv numerele din planurile naționale de numerotație ale statelor membre și numerele internaționale gratuite (UIFN).

2. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot solicita furnizorilor de rețele de comunicații publice și/sau servicii de comunicații electronice destinate publicului să blocheze, de la caz la caz, accesul la numere sau servicii atunci când acest lucru este justificat din motive de fraudă sau de abuz și să solicite ca, în aceste cazuri, furnizorii de servicii de comunicații electronice să rețină veniturile relevante aferente interconectării sau altor servicii.

Titlul III: Drepturile utilizatorilor finali

(Articolul 91a)

Clauza de exceptare

Cu excepția articolelor 92 și 93, titlul III nu se aplică serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, care sunt considerate microîntreprinderi în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei.

Articolul 92

Nediscriminarea

Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice nu aplică utilizatorilor finali din Uniune cerințe sau condiții de acces ori de utilizare discriminatorii, pe baza naționalității sau a locului lor de reședință sau de stabilire, cu excepția cazului în care astfel de diferențe se justifică în mod obiectiv.

Articolul 92a

1. Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere disponibile public nu aplică, pentru serviciile de comunicații fixe și mobile în interiorul Uniunii care se termină în alt stat membru, tarife mai mari față de cele pentru serviciile care se termină în același stat membru, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de diferența dintre tarifele de terminare a apelurilor.

2. Până la ... [șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, OAREC adoptă linii directoare privind recuperarea acestor costuri diferite, justificate în mod obiectiv, în conformitate cu alineatul (1). Aceste linii directoare asigură faptul că toate diferențele se bazează strict pe costurile directe existente pe care furnizorul le suportă prin furnizarea serviciilor transfrontaliere;

3. Până la ... [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive și, ulterior, în fiecare an], Comisia Europeană prezintă un raport privind aplicarea obligațiilor prevăzute la alineatul (1), inclusiv o evaluare a evoluției tarifelor aplicate comunicațiilor în interiorul Uniunii.

Articolul 93

Garantarea drepturilor fundamentale

1. Măsurile luate la nivel național cu privire la accesul și folosirea de către utilizatorii finali a serviciilor și aplicațiilor prin intermediul rețelelor de comunicații electronice respectă drepturile și libertățile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii și de principiile generale ale dreptului Uniunii.

2. Oricare dintre aceste măsuri cu privire la accesul sau folosirea de către utilizatorii finali a serviciilor și aplicațiilor prin rețele de comunicații electronice care ar putea restrânge respectivele drepturi sau libertăți fundamentale pot fi impuse doar dacă sunt prevăzute de lege și respectă substanța respectivelor drepturi și libertăți, sunt adecvate, proporționale și necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii, inclusiv o protecție jurisdicțională efectivă și respectarea garanțiilor procedurale. În consecință, aceste măsuri pot fi adoptate doar cu respectarea deplină a principiului prezumției de nevinovăție și a dreptului la viață privată. Se garantează o procedură echitabilă și imparțială, inclusiv dreptul de a fi audiat al persoanei sau persoanelor vizate, sub rezerva necesității unor condiții și a unor mecanisme procedurale adecvate în cazuri de urgență demonstrate în mod corespunzător, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dreptul la un control jurisdicțional eficient și într-un termen rezonabil este garantat.

2a. În conformitate cu articolele 7, 8 și 11 și articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statele membre nu impun păstrarea generală și nediferențiată a tuturor datelor de trafic și localizare de la toți abonații și utilizatorii înregistrați referitoare la comunicațiile lor electronice.

Articolul 94

Nivelul de armonizare

Statele membre nu mențin sau introduc în dreptul lor național dispoziții în materie de protecție a utilizatorilor finali sau condiții de autorizare generală cu privire la domeniile reglementate de prezentul titlu și care se abat de la dispozițiile prevăzute în prezentul titlu, inclusiv dispoziții mai stricte sau mai puțin stricte menite să asigure un nivel diferit de protecție, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu.

Articolul 95

Cerințe de informare aplicabile contractelor

-1.  Cerințele privind informațiile prevăzute în prezentul articol, inclusiv sinteza contractului, fac parte integrantă din contract și completează cerințele privind informațiile prevăzute în Directiva 2011/83/UE. Statele membre se asigură că informațiile menționate în prezentul articol sunt furnizate într-un mod clar, ușor de înțeles și ușor accesibil. La cererea consumatorului sau a altor utilizatori finali, se furnizează, de asemenea, o copie a informațiilor pe un suport durabil și în formate accesibile pentru utilizatorii finali cu handicap.

1. Înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al oricărei oferte corespunzătoare care face obiectul oricărui tip de remunerare, furnizorii de servicii de acces la internet, servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului și servicii de transmisie utilizate pentru radiodifuziune pun la dispoziția consumatorilor, după caz, următoarele informații, în măsura în care aceste informații se referă la un serviciu pe care îl furnizează.

  (a) în cadrul caracteristicilor principale ale fiecărui serviciu furnizat:

(i) orice niveluri minime de calitate a serviciului, în măsura în care acestea sunt oferite, și în conformitate cu orientările OAREC care urmează să fie adoptate în conformitate cu articolul 97 alineatul (2) după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, în ceea ce privește:

–   pentru serviciile de acces la internet: cel puțin timpul de așteptare, variația întârzierii de transfer a pachetelor de date, pierderea pachetelor de date;

–   pentru serviciile de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere: cel puțin timpul necesar pentru conectarea inițială, probabilitatea neconectării, întârzieri în semnalizarea apelului, în conformitate cu anexa IX la prezenta directivă, și

–   pentru alte servicii decât serviciile de acces la internet în sensul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2015/2120: parametrii de calitate specifici asigurați.

În cazul în care nu se oferă niveluri de calitate minime ale serviciilor, se face o declarație în acest sens.

(ii) fără a aduce atingere dreptului utilizatorilor finali de a folosi echipamente terminale la alegere, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120/CE, orice taxe și restricții impuse de furnizor privind utilizarea echipamentului terminal furnizat, precum și, dacă este necesar, informațiile tehnice necesare, sub formă succintă, pentru buna funcționare a echipamentului ales de consumator;

  (b) orice mecanisme de despăgubire și rambursare, inclusiv, dacă este cazul, trimiterea explicită la drepturile statutare ale consumatorilor, care se aplică în cazul în care nivelurile de calitate a serviciului prevăzute în contract nu sunt îndeplinite, sau, în cazul în care are loc un incident de securitate, notificat furnizorului, din cauza unor vulnerabilități cunoscute de software sau de hardware, pentru care au fost emise corecții de către producător sau dezvoltator, iar furnizorul de servicii nu a aplicat aceste corecții sau nu a luat nicio contramăsură corespunzătoare;

  (c) în cadrul informațiilor privind prețul și mijloacele de remunerare:

(i) detalii privind planul sau planurile tarifare specifice prevăzute în contract și, pentru fiecare astfel de plan tarifar, tipurile de servicii oferite, inclusiv, dacă este cazul, volumele de comunicații (MB, minute, SMS-uri) incluse pe perioadă de facturare și prețul pentru unitățile de comunicare suplimentare;

(ia) în cazul planului tarifar sau al planurilor tarifare cu un volum al comunicațiilor prestabilit, posibilitatea oferită consumatorilor de a amâna volumul neutilizat din perioada de facturare precedentă pentru următoarea perioadă de facturare atunci când această opțiune este inclusă în contract;

(ib) sistemele disponibile pentru a garanta transparența facturării și pentru a monitoriza nivelul consumului;

(ic) fără a aduce atingere articolului 13 din Regulamentul 2016/679, informațiile privind datele cu caracter personal solicitate înainte de prestarea serviciului sau cele colectate în timpul furnizării serviciului;

(ii) informații tarifare cu privire la orice numere sau servicii care fac obiectul unor condiții tarifare speciale; în ceea ce privește categoriile individuale de servicii, ANR-urile pot solicita ca aceste informații să fie furnizate imediat înaintea conectării apelului;

(iii) în cazul pachetelor de servicii și al pachetelor care includ atât servicii, cât și echipamente, prețul fiecărui element al pachetului, în măsura în care acestea sunt comercializate și separat;

(iv) detalii privind taxele pentru serviciul postvânzare, serviciile de întreținere și serviciile de asistență pentru clienți, precum și taxele de întreținere și

(v) mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele și taxele de întreținere aplicabile;

  (d) în cadrul informațiilor privind durata contractului și condițiile de reînnoire și încetare a contractului:

(i) orice utilizare sau durată minimă necesară pentru a beneficia de termenii promoționali;

(ii) orice proceduri și taxe legate de schimbarea furnizorului și de portabilitatea numerelor și a altor identificatori, precum și mecanismele de despăgubire și rambursare pentru întârziere sau abuz în legătură cu schimbarea furnizorului;

(iii) orice taxe datorate în cazul rezilierii anticipate a contractului, inclusiv informații privind deblocarea echipamentului terminal și orice recuperare a costurilor în ceea ce privește echipamentul terminal;

(iv) pentru pachetele de servicii, condițiile de renunțare la pachet sau la unele elemente ale acestuia, dacă este cazul,

  (e) detalii privind produsele și serviciile concepute pentru utilizatorii finali cu handicap și precizarea modalității de obținere a unor informații actualizate cu privire la acestea;

  (f) mijloacele de inițiere a procedurilor de soluționare a litigiilor, inclusiv a litigiilor naționale și transfrontaliere, în conformitate cu articolul 25;

  (g) tipul de acțiune care ar putea fi adoptată de către întreprindere ca răspuns la incidentele sau amenințările în materie de securitate ori integritate și la vulnerabilități.

2. Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul (1), furnizorii de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere furnizează următoarele informații într-un mod clar și ușor de înțeles:

–  orice limitări privind accesul la serviciile de urgență și/sau la informația de localizare a apelantului din motive de nefezabilitate din punct de vedere tehnic, în măsura în care serviciul le permite utilizatorilor finali să inițieze apeluri naționale către un număr dintr-un plan național de numerotare telefonică;

–  dreptul utilizatorului final a decide înscrierea sau neînscrierea datelor sale cu caracter personal într-o listă a abonaților telefonici și tipurile de date vizate în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2002/58/CE.

3. Alineatele (1), (2) și (6) se aplică, de asemenea, microîntreprinderilor sau întreprinderilor mici și organizațiilor non-profit, în calitate de utilizatori finali, cu excepția cazului în care acestea au convenit în mod expres să renunțe la toate sau la o parte din aceste dispoziții.

4. Furnizorii de servicii de acces la internet furnizează informațiile menționate la alineatele (1) și (2) în plus față de informațiile care trebuie transmise în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2120.

5. Până la [data intrării în vigoare + 12 luni], Comisia, după consultarea OAREC, adoptă un model de fișă de sinteză a contractului, care identifică elementele principale ale cerințelor de informare în conformitate cu alineatele (1) și (2). Aceste elemente principale includ cel puțin informații sintetizate privind:

(a)  numele, adresa, precum și datele de contact ale furnizorului și, dacă acestea sunt diferite, datele de contact pentru eventualele plângeri;

(b)  principalele caracteristici ale fiecărui serviciu furnizat;

(c)  prețurile aferente;

(d)  durata contractului și condițiile de reînnoire și încetare a acestuia;

(e)  măsura în care produsele și serviciile sunt concepute pentru utilizatorii finali cu handicap;.

(f)  în ceea ce privește serviciile de acces la internet, informațiile care trebuie furnizate în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2120.

Acest model nu depășește o pagină A4 pe o singură față și este ușor de citit. În cazul în care diferite servicii sunt grupate într-un singur contract, poate fi necesară adăugarea de pagini suplimentare, însă documentul este limitat la un număr total de trei pagini.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare în care să indice modelul la care se face referire la prezentul alineat. Acest act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 110 alineatul (4).

Furnizorii care fac obiectul obligațiilor prevăzute la alineatele (1)-(4) completează în mod corespunzător, cu toate informațiile relevante, modelul de fișă de sinteză a contractului și îl pune la dispoziția consumatorilor, ▌a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și organizațiilor non-profit, dacă este cazul, înainte de încheierea contractului, sau, când acest lucru nu este posibil, fără întârzieri nejustificate.

6. Furnizorii de servicii de acces la internet și furnizorii de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere oferă consumatorilor facilitatea de a monitoriza și a controla utilizarea fiecăruia dintre aceste servicii care sunt facturate fie în funcție de durata utilizării, fie în funcție de volumul consumat. Facilitatea include accesul la informații în timp util privind nivelul consumului de servicii incluse într-un plan tarifar. Furnizorii de servicii de acces la internet și de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere oferă consumatorilor consiliere privind cele mai bune tarife legate de serviciile la cerere și, cel târziu, cu trei de luni înainte de încetarea contractului.

6a. Statele membre pot menține sau introduce în legislația lor națională cerințe suplimentare aplicabile serviciilor de acces la internet și de comunicații interpersonale bazate pe numere și serviciilor de transmisie utilizate pentru radiodifuziune, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor în legătură cu cerințele de informare prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Statele membre pot, de asemenea, să mențină sau să introducă în legislația lor națională dispoziții care să interzică temporar utilizarea în continuare a serviciului relevant care depășește un plafon financiar sau de volum stabilit de către autoritatea competentă.

Articolul 96

Transparența, compararea ofertelor și publicarea informațiilor

1. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că, atunci când furnizarea serviciilor relevante face obiectul unor termeni și condiții, informațiile menționate în anexa VIII sunt publicate într-o formă clară, completă, electronică și ușor accesibilă, inclusiv în special pentru utilizatorii finali cu handicap, de către furnizorii de servicii de acces la internet, furnizorii de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului și de servicii de transmisie utilizate pentru radiodifuziune. Aceste informații se actualizează periodic. Autoritățile naționale de reglementare pot menține sau introduce în legislația lor națională cerințele suplimentare față de cerințele în materie de transparență stabilite la prezentul alineat.

2. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că utilizatorii finali au acces gratuit la cel puțin un instrument de comparare independent care le permite să compare și să evalueze prețurile și tarifele, și, dacă este cazul, cifrele indicative referitoare la calitatea performanței serviciului a diferitelor servicii de acces la internet și servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere.

Instrumentul de comparare:

(a)  este independent din punct de vedere operațional prin asigurarea faptului că furnizorii de servicii beneficiază de egalitate de tratament în rezultatele căutării;

(b)  menționează în mod clar denumirea proprietarilor și a operatorilor instrumentului de comparare;

(c)  stabilește criteriile clare și obiective pe care se va baza comparația;

(d)  utilizează un limbaj clar și lipsit de ambiguitate;

(e)  furnizează informații fiabile și actualizate și menționează data ultimei actualizări;

(f)  include o gamă largă de oferte care acoperă o parte semnificativă a pieței și, în cazul în care informațiile prezentate nu oferă o imagine de ansamblu completă a pieței, conține o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor;

(g)  pune la dispoziție o procedură eficace de raportare a informațiilor incorecte.

(ga)  include prețuri și tarife, precum și calitatea furnizării serviciilor atât pentru utilizatorii finali din rândul întreprinderilor, cât și pentru utilizatorii finali din rândul consumatorilor.

Instrumentele de comparare care îndeplinesc cerințele de la literele (a)-(g) sunt certificate, la cererea furnizorului instrumentului, de către autoritățile naționale de reglementare. Terții au dreptul de a utiliza gratuit și în formate de date deschise informațiile publicate de furnizorii de servicii de acces la internet sau de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere, în scopul punerii la dispoziție a unor astfel de instrumente independente de comparare.

3. Statele membre pot solicita ca atât autoritățile naționale, cât și furnizorii de servicii de acces la internet, de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere, sau ambele tipuri de servicii, să distribuie gratuit informații de interes public utilizatorilor finali, existenți și noi, atunci când este cazul, prin aceleași mijloace pe care le utilizează în mod obișnuit pentru comunicarea cu utilizatorii finali. În acest caz, respectivele informații de interes public sunt furnizate de autoritățile publice relevante într-un format standardizat și abordează, printre altele, următoarele subiecte:

(a)  cele mai frecvente utilizări ale serviciilor de acces la internet și ale serviciilor de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere pentru a desfășura activități ilegale sau pentru a disemina conținuturi dăunătoare, în special în cazul în care acestea pot aduce atingere respectării drepturilor și libertăților altora, inclusiv încălcări ale drepturilor în materie de protecție a datelor, ale drepturilor de autor și ale drepturilor conexe și consecințele lor juridice și mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa securității personale, a vieții private și a datelor cu caracter personal atunci când se utilizează servicii de acces la internet și servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere.

Articolul 97

Calitatea serviciului

1. Autoritățile naționale de reglementare pot solicita furnizorilor de servicii de acces la internet și de servicii de comunicații interpersonale ▌destinate publicului sa publice, pentru utilizatorii finali, informații cuprinzătoare, comparabile, fiabile, ușor de folosit și actualizate privind calitatea serviciilor lor în măsura în care oferă niveluri minime de calitate a serviciilor și privind măsurile adoptate în vederea asigurării unui acces echivalent pentru utilizatorii finali cu handicap. Aceste informații sunt transmise înainte de publicare, la cerere, autorității naționale de reglementare. Aceste măsuri care vizează garantarea calității serviciului sunt conforme cu Regulamentul (UE) 2015/2120. Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului informează consumatorii în cazul în care calitatea serviciilor pe care le furnizează depinde de vreun factor extern, precum controlul transmiterii de semnale sau conectivitatea la rețea.

2. Autoritățile naționale de reglementare specifică, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC, parametrii privind calitatea serviciului care trebuie măsurați și metodele de măsurare aplicabile, precum și conținutul, forma și modul de publicare a informațiilor, inclusiv posibilele mecanisme de certificare a calității,. Dacă este cazul, se folosesc parametrii, definițiile și metodele de măsurare din anexa IX.

Până la [data intrării în vigoare plus 18 de luni], pentru a contribui la aplicarea coerentă a prezentului alineat și a anexei IX, OAREC adoptă, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, orientări care prezintă în mod detaliat parametrii relevanți de calitate a serviciului, inclusiv parametrii relevanți pentru utilizatorii finali cu handicap, metodele de măsurare aplicabile, conținutul informațiilor publicate și formatul de publicare a acestora și mecanismele de certificare a calității.

Articolul 98

Durata contractului și încetarea acestuia

1. Statele membre se asigură că procedurile și condițiile de încetare a contractului nu constituie un factor de descurajare a trecerii de la un furnizor de servicii la altul și că în contractele încheiate între consumatori și furnizorii de servicii de acces la internet accesibile publicului, de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere și de servicii de transmisie utilizate pentru radiodifuziune, nu se prevede o perioadă contractuală mai mare de 24 de luni. Statele membre pot adopta sau menține durate maxime mai scurte ale perioadei contractuale ▌. Statele membre pot solicita, de asemenea, furnizorilor să acorde consumatorilor posibilitatea de a încheia un contract cu o durată maximă de 12 luni sau mai puțin.

Prezentul alineat nu se aplică duratei unui contract de plată în rate, în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în cadrul unui contract separat să plătească în rate implementarea unei conexiuni fizice la rețele de conectare cu o foarte mare capacitate. Contractul de plată în rate pentru instalarea unei conexiuni fizice nu include echipamente terminale sau pentru servicii de acces la internet, precum routere sau modemuri, și nu împiedică consumatorii să își exercite drepturile în temeiul prezentului articol.

2. În cazul în care un contract sau o lege națională prevede prelungirea automată a perioadelor contractuale cu termen fix, statul membru se asigură că, după o astfel de prelungire automată, consumatorii au dreptul să rezilieze contractul în orice moment, cu o perioadă de notificare prealabilă maximă de o lună și fără să suporte vreun cost, cu excepția cheltuielilor aferente furnizării serviciului pe durata perioadei de notificare prealabilă. Înainte ca acesta să fie prelungit automat, furnizorii informează consumatorul într-un mod clar cu privire la sfârșitul perioadei inițiale a contractului, precum și cu privire la mijloacele de a rezilia contractul, în cazul în care li se solicită acest lucru. Furnizorii utilizează aceleași mijloace pe care le utilizează în mod normal pentru a comunica cu consumatorii.

2a. Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, utilizatorilor finali din rândul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici sau al organizațiilor non-profit, cu excepția cazului în care acestea au convenit în mod expres să nu respecte aceste dispoziții.

3. Utilizatorii finali au dreptul de a rezilia contractul fără să suporte vreun cost în urma primirii notificării conform căreia se vor opera modificări ale condițiilor contractuale propuse de furnizorul de servicii de acces la internet, de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului și de serviciilor de transmisie utilizate pentru radiodifuziune, cu excepția cazului în care modificările propuse sunt exclusiv în beneficiul utilizatorului final sau sunt de natură pur tehnică și au un efect neutru asupra utilizatorului final sau sunt strict necesare pentru a pune în aplicare modificări legislative ori în materie de reglementare. Furnizorii notifică utilizatorilor finali, cu cel puțin o lună înainte, orice modificare a condițiilor contractuale și îi informează în același timp cu privire la dreptul lor de a rezilia contractul, fără a suporta vreun cost în cazul în care nu acceptă noile condiții. Statele membre se asigură că notificarea se face într-un mod clar și ușor de înțeles, pe un suport durabil și prin aceleași mijloace pe care furnizorul le folosește în mod obișnuit în comunicările sale cu consumatorii.

3a. Orice discrepanță semnificativă, continuă sau care se repetă în mod regulat, dintre performanța efectivă a unui serviciu de comunicații electronice și performanța indicată în contract, este considerată neconformitate de performanță și poate determina inițierea căilor de atac de care dispune consumatorul în conformitate cu dreptul național, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, fără niciun cost.

4. În cazul în care un utilizator final are dreptul de a rezilia un contract pentru servicii de acces la internet, de comunicații interpersonale bazate pe numere și de transmisie utilizate pentru radiodifuziune accesibile publicului, înainte de expirarea contractului, în conformitate cu prezenta directivă, cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii sau ale dreptului național, utilizatorul final nu datorează nicio despăgubire și nu este supus niciunei sancțiuni în afara echipamentului terminal subvenționat. În cazul în care utilizatorul final alege să păstreze echipamentul terminal subvenționat inclus în contract la momentul încheierii acestuia, orice despăgubire datorată nu depășește valoarea pro rata temporis la momentul încheierii contractului sau partea rămasă din taxa pentru servicii până la încetarea contractului, oricare dintre aceste sume este mai mică. Statele membre pot alege alte metode de calculare a ratei de despăgubire, această rată fiind egală sau mai mică cu valoarea despăgubirii calculate mai sus. Orice restricție de utilizare a echipamentelor terminale în alte rețele se elimină, în mod gratuit, de către furnizor cel târziu la achitarea respectivei despăgubiri. Statele membre pot adopta sau menține cerințe suplimentare în ceea ce privește prezentul alineat pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție al consumatorilor.

Articolul 99

Schimbarea furnizorului și portabilitatea numerelor

1. În cazul trecerii de la un furnizor de servicii de acces la internet la altul, furnizorii în cauză îi oferă utilizatorului final informații adecvate înainte și în timpul procesului de trecere și asigură continuitatea serviciului. Furnizorul către care se realizează trecerea coordonează procesul de trecere, pentru a se asigura că activarea serviciului are loc la data și în conformitate cu calendarul convenite în mod expres cu utilizatorul final. Furnizorul dinspre care se realizează trecerea continuă prestarea în aceiași termeni a serviciilor sale până la activarea serviciilor furnizorului către care se realizează trecerea. În timpul procesului de trecere de la un furnizor la altul, perioada de indisponibilitate a serviciului nu poate depăși o zi lucrătoare în cazul în care ambii furnizori folosesc aceleași mijloace tehnologice. În cazul în care furnizorii folosesc mijloace tehnologice diferite, aceștia fac demersuri pentru a limita durata procesului de trecere de la un furnizor la altul la o zi lucrătoare, cu excepția cazului în care se justifică o perioadă mai îndelungată, care nu poate depăși două zile lucrătoare.

Autoritățile naționale de reglementare asigură eficiența și simplitatea procesului de trecere de la un furnizor la altul pentru utilizatorul final.

2. Statele membre se asigură că toți utilizatorii finali cărora le-au fost alocate numere din planul național de numerotație telefonică au dreptul de a-și păstra numărul (numerele), la cerere, indiferent de întreprinderea care furnizează serviciul, în conformitate cu dispozițiile din anexa VI partea C.

2a. În cazul în care un utilizator final reziliază un contract cu un furnizor, utilizatorul final are dreptul de a transfera un număr la alt furnizor timp de șase luni de la data rezilierii, cu excepția cazului în care acesta renunță la acest drept.

3. Autoritățile naționale de reglementare se asigură că prețurile stabilite între operatori și/sau furnizori de servicii pentru furnizarea portabilității numerelor sunt orientate în funcție de costuri și că utilizatorilor finali nu li se aplică tarife directe.

4. Autoritățile naționale de reglementare nu impun, în ce privește portabilitatea numerelor, tarife cu amănuntul care ar denatura concurența, de exemplu prin fixarea anumitor tarife cu amănuntul sau a unor tarife cu amănuntul comune.

5. Portabilitatea numerelor și activarea ulterioară a acestora se efectuează în- cel mai scurt termen posibil. În orice caz, consumatorilor care au încheiat un contract pentru portarea unui număr către o altă întreprindere li se va activa numărul în termen de o zi lucrătoare de la data convenită. Furnizorul dinspre care se realizează trecerea continuă prestarea în aceiași termeni a serviciilor sale până la activarea serviciilor furnizorului către care se realizează trecerea.

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și organizațiilor non-profit, în calitate de utilizatori finali, cu excepția cazului în care acestea au convenit în mod expres să renunțe la toate dispozițiile sau la o parte din acestea.

5a. Procesul de trecere de la un furnizor la altul și de portabilitate este în sarcina furnizorului către care se realizează trecerea și atât furnizorul către care se realizează trecerea, cât și furnizorul dinspre care se realizează trecerea cooperează cu bună credință. Autoritățile naționale de reglementare pot să stabilească procesul global al trecerii de la un furnizor la altul și al portabilității numerelor, ținând seama de dispozițiile naționale privind contractele, de fezabilitatea tehnică și de nevoia de a menține continuitatea serviciului pentru utilizatorul final. Este inclusă aici, dacă este disponibilă, o cerință conform căreia portarea numărului să aibă loc prin suport radio, cu excepția cazului în care utilizatorul final are alte solicitări în acest sens.

În orice caz, perioada de indisponibilitate a serviciului în timpul procesului de portabilitate nu poate depăși o zi lucrătoare.

Contractele utilizatorilor finali încheiate cu furnizorul dinspre care se realizează trecerea se reziliază automat la finalizarea procesului de trecere de la un furnizor la altul. Furnizorii dinspre care se realizează trecerea restituie orice credit rămas consumatorilor care utilizează servicii preplătite. Rambursarea poate fi condiționată de plata unei taxe numai dacă acest lucru este precizat în contract. Orice astfel de taxă este proporțională și în raport cu costurile reale suportate de furnizorul dinspre care se realizează trecerea legate de rambursare. În cazul în care procesul de portabilitate eșuează, furnizorul dinspre care se realizează trecerea reactivează numărul sau serviciul utilizatorului final, în aceiași termeni și condiții aplicabile utilizatorului final înainte de inițierea procesului de trecere de la un furnizor la altul, până când portabilitatea sau procesul de trecere de la un furnizor la altul se efectuează cu succes. Autoritățile naționale de reglementare iau, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru a se asigura faptul că utilizatorii finali sunt informați în mod adecvat și protejați pe parcursul procesului de trecere de la un furnizor la altul și de portabilitate și nu sunt transferați către un alt furnizor împotriva voinței lor.

6. Statele membre se asigură că sunt prevăzute sancțiunile corespunzătoare împotriva întreprinderilor ▌în cazul întârzierilor survenite în portarea numărului sau în cazul portării abuzive efectuate de acestea sau în numele lor.

6a. Statele membre se asigură că utilizatorii finali au dreptul de a primi despăgubiri de la furnizori în cazul unor întârzieri în portare sau trecerea de la un furnizor la altul. Valoarea minimă a despăgubirii în cazul unei întârzieri este:

(a)   în cazul în care transferul este întârziat mai mult de o zi sau două zile lucrătoare, conform prevederilor de la articolul 99 alineatul (1) și, respectiv, articolul 99 alineatul (5), o sumă pentru fiecare zi suplimentară;

(b)   în cazul în care perioada de trecere de la un furnizor la altul depășește o zi lucrătoare, o sumă pentru fiecare zi suplimentară;

(c)   în cazul în care serviciul este activat cu întârziere, o sumă pe zi pentru fiecare zi față de data stabilită pentru activare; și

(d)   în cazul în care nu se respectă sau se anulează programarea stabilită pentru acest serviciu cu mai puțin de 24 de ore în avans, o sumă pentru fiecare programare.

Autoritățile naționale de reglementare stabilesc sumele datorate în temeiul prezentului alineat.

6b. Despăgubirea la care se face referire la alineatul (6a) se achită prin deducerea sumei din factura următoare, în numerar, prin transfer electronic sau, de comun acord cu utilizatorul final, prin vouchere aferente serviciului.

6c. Alineatul (6a) nu aduce atingere niciunui drept de a primi și alte despăgubiri în temeiul dreptului național sau al Uniunii. Statele membre pot stabili norme suplimentare care să asigure că orice utilizator final care a suferit prejudicii materiale sau morale în temeiul prezentului articol poate solicita și primi despăgubiri din partea unei întreprinderi pentru daunele suferite. Despăgubirea minimă plătită în temeiul alineatului (6a) poate fi dedusă din orice astfel de despăgubire. Plata despăgubirii efectuate în temeiul alineatului (6a) nu împiedică furnizorul către care se realizează trecerea să solicite despăgubiri de la un furnizor dinspre care se efectuează trecerea, dacă este cazul.

Articolul 100

Ofertele propuse în cadrul unui pachet

1. Dacă un pachet de servicii sau un pachet de servicii și echipamente terminale oferit unui consumator include cel puțin un serviciu de acces la internet sau un serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului, articolul 95, articolul 96 alineatul (1), articolul 98 și articolul 99 ▌se aplică mutatis mutandis tuturor elementelor pachetului, cu excepția cazului în care dispozițiile aplicabile altui element al pachetului sunt mai avantajoase pentru consumator.

2. Niciun abonament la servicii sau echipamente terminale suplimentare oferite sau distribuite de același furnizor de servicii de acces la internet sau de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere accesibile publicului nu duce la prelungirea perioadei de valabilitate a contractului ▌, cu excepția cazului în care consumatorul este de acord în mod expres cu alte prevederi când se abonează la serviciile sau echipamentele terminale suplimentare.

2a. Furnizorii de servicii de comunicații electronice, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, le oferă consumatorilor posibilitatea de a anula sau de a trece părți individuale din contractul pentru un pachet de la un furnizor la altul, atunci când această opțiune este inclusă în contract.

2b. Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici sau organizațiilor non-profit, în calitate de utilizatori finali, cu excepția cazului în care acestea au convenit în mod expres să renunțe la toate dispozițiile sau la o parte din acestea.

2c. Statele membre pot extinde aplicarea alineatului (1) la pachete de servicii sau pachete de servicii și echipamente terminale oferite unui consumator care cuprind cel puțin un serviciu de comunicații electronice accesibile publicului. Statele membre pot, de asemenea, aplica alineatul (1) în ceea ce privește alte dispoziții prevăzute în prezentul titlu.

Articolul 101

Disponibilitatea serviciilor

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru asigurarea disponibilității maxime posibile a comunicațiilor de voce și serviciilor de acces la internet furnizate prin rețele de comunicații publice în cazul căderi a rețelei din cauza unui dezastru sau în cazuri de forță majoră. Statele membre se asigură că furnizorii de comunicații de voce și de servicii de acces la internet iau toate măsurile necesare pentru a garanta un acces neîntrerupt la serviciile de urgență.

Articolul 102

Comunicațiile de urgență și numărul european unic pentru apelurile de urgență

1. Statele membre se asigură că toți utilizatorii finali ai serviciilor menționate la alineatul (2), inclusiv utilizatorii posturilor telefonice publice cu plată și ai rețelelor private de comunicații electronice, pot avea acces, gratuit și fără să fie necesară utilizarea oricărui mijloc de plată, prin intermediul comunicațiilor de urgență la serviciile de urgență, formând numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” și orice numere naționale pentru apelurile de urgență stabilite de către statele membre.

2. Statele membre, în consultare cu autoritățile naționale de reglementare și serviciile de urgență și furnizorii de servicii de comunicații electronice, se asigură că cei care furnizează utilizatorilor finali servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, în cazul în care aceste servicii le permit utilizatorilor finali să efectueze apeluri naționale către un număr dintr-un plan național sau internațional de numerotație telefonică, oferă acces la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență către cel mai adecvat PSAP, utilizând informația de localizare care se află la dispoziția furnizorilor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere și într-o manieră care respectă infrastructurile de apelare de urgență ale statelor membre.

Furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere și care nu oferă acces la numărul de urgență 112 informează utilizatorii finali că nu există acces la numărul respectiv.

3. Statele membre se asigură că tuturor comunicațiilor de urgență către numărul european unic de urgență „112” li se răspunde în mod corespunzător și sunt tratate în maniera care se potrivește cel mai bine organizării naționale a sistemelor de urgențe, având în vedere necesitatea de a trata apelurile în mai multe limbi. Acestor comunicații de urgență li se răspunde și sunt tratate cel puțin la fel de repede și la fel de eficient ca și comunicațiile de urgență la numărul (numerele) național (naționale) de urgență, în cazul în care acestea sunt utilizate în continuare.

3a. După consultarea autorităților naționale de reglementare și a serviciilor de urgență, Comisia adoptă indicatorii de performanță aplicabili serviciilor de urgență ale statelor membre. O dată la doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind eficacitatea punerii în aplicare a numărului european unic pentru apeluri de urgență „112” și privind funcționarea indicatorilor de performanță.

4. Statele membre se asigură că accesul utilizatorilor finali cu handicap la serviciile de urgență este disponibil prin intermediul comunicațiilor de urgență și este echivalent cu cel de care beneficiază ceilalți utilizatori finali, inclusiv prin intermediul serviciilor de conversație totală sau al serviciilor de retransmisie oferite de terți. Comisia și autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că utilizatorii finali cu handicap pot avea acces la serviciile de urgență în mod echivalent cu ceilalți atunci când călătoresc în alt stat membru, când este posibil, fără preînregistrare. Aceste măsuri vizează garantarea interoperabilității la nivelul statelor membre și se bazează în cea mai mare măsură posibilă pe standardele sau specificațiile europene publicate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 39 și nu împiedică statele membre să adopte cerințe suplimentare în vederea îndeplinirii obiectivelor menționate la prezentul articol.

5. Statele membre se asigură că informația de localizare a apelantului este pusă la dispoziția celui mai adecvat PSAP imediat după conectarea comunicării în caz de urgență. Sunt incluse aici atât informațiile de localizare obținute pe baza rețelei, cât și informațiile de localizare a apelantului obținute pe baza telefonului mobil, dacă acestea sunt disponibile. Statele membre se asigură că stabilirea și transmiterea informației de localizare a utilizatorului final este gratuită pentru acesta din urmă și pentru PSAP în ceea ce privește toate comunicațiile de urgență către numărul european unic de urgență „112”. Statele membre pot extinde această obligație pentru a acoperi și comunicațiile de urgență către numere de urgență naționale. Acest lucru nu împiedică autoritățile competente, după consultarea OAREC, să prevadă criteriile de acuratețe și fiabilitate ale informației de localizare a apelantului furnizate.

6. Statele membre se asigură că cetățenii sunt informați în mod corespunzător despre existența și utilizarea numărului european unic de urgență „112”, precum și despre funcțiile sale de accesibilitate, inclusiv prin inițiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc dintr-un stat membru în altul și persoanele cu handicap. Aceste informații sunt furnizate în formate accesibile, abordând diferite tipuri de handicap. Comisia sprijină și completează acțiunea statelor membre.

7. Pentru a asigura accesul efectiv la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență la serviciile „112” în statele membre, Comisia, după consultarea OAREC, adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 109 privind măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea, calitatea, fiabilitatea și continuitatea comunicațiilor de urgență în Uniune în materie de soluții de localizare a apelantului, acces pentru utilizatorii finali, accesibilitate pentru persoanele cu handicap și rutarea către cel mai adecvat PSAP. Primele acte delegate de acest tip se adoptă până la [a se introduce data].

Comisia menține o bază de date a numerelor E.164 ale serviciilor de urgență europene pentru a se asigura că acestea se pot contacta reciproc dintr-un stat membru în altul.

Aceste măsuri se adoptă fără a aduce atingere și fără a avea un impact asupra organizării serviciilor de urgență, care rămâne în competența exclusivă a statelor membre.

Articolul 102 a

Sistemul „112” inversat

1. Prin utilizarea de rețele și de servicii de comunicații electronice, statele membre asigură instituirea unor sisteme naționale de comunicații „112 inversat” eficient pentru avertizarea și alertarea cetățenilor, în cazul unor situații de urgență și dezastre naturale și/sau provocate de om majore, care sunt iminente sau în curs de a se produce, ținând seama de sistemele naționale și regionale existente și fără a afecta respectarea normelor privind protecția datelor și a vieții private.

Articolul 103

Accesul echivalent și o posibilitate de alegere echivalentă pentru utilizatorii finali cu handicap

1. Statele membre se asigură că autoritățile competente stabilesc cerințele care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului pentru a se asigura că utilizatorii finali cu handicap:

  (a) au acces la servicii de comunicații electronice, inclusiv la informațiile contractuale aferente menționate la articolul 95, echivalent celui de care beneficiază majoritatea utilizatorilor finali și statele membre se asigură, de asemenea, că furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului iau măsurile necesare pentru ca site-urile lor web și aplicațiile lor mobile să devină mai accesibile făcându-le perceptibile, utilizabile, ușor de înțeles și robuste.

  (b) beneficiază de posibilitatea de alegere între întreprinderi și servicii pe care o au majoritatea utilizatorilor finali.

În acest scop, statele membre se asigură, în măsura în care acest lucru nu impune o sarcină disproporțională asupra furnizorilor de echipamente terminale și servicii de comunicații electronice, de disponibilitatea echipamentelor speciale care oferă serviciile și funcțiile necesare destinate în mod specific utilizatorilor finali cu handicap. Evaluarea a ceea ce se consideră a fi o sarcină disproporționată trebuie să urmeze procedura prevăzută la articolul 12 din Directiva xxx/AAAA/UE.

2. La adoptarea măsurilor menționate la alineatul (1), statele membre încurajează conformitatea cu standardele sau specificațiile relevante, publicate în conformitate cu articolul 39.

În măsura în care dispozițiile prezentului articol contravin dispozițiilor Directivei xxx/YYYY/UE a Parlamentului European și a Consiliului(46), dispozițiile Directivei xxx/YYYY/UE prevalează.

Articolul 104

Serviciile de informații telefonice

1. Statele membre se asigură că toți furnizorii de servicii de comunicații de voce răspund tuturor cererilor rezonabile de a pune la dispoziție, pentru furnizarea de servicii de informații telefonice accesibile publicului și de liste ale abonaților telefonici, informațiile relevante într-un format convenit și în condiții echitabile, obiective, bazate pe costuri și nediscriminatorii.

2. Autoritățile naționale de reglementare sunt în măsură să impună obligații și condiții întreprinderilor care controlează accesul utilizatorilor finali pentru furnizarea de servicii de informații telefonice în conformitate cu dispozițiile articolului 59. Aceste obligații și condiții sunt obiective, echitabile, nediscriminatorii și transparente.

3. Statele membre nu mențin niciun fel de restricții în materie de reglementare care să îi împiedice pe utilizatorii finali dintr-un stat membru să aibă acces direct la serviciul de informații telefonice dintr-un alt stat membru prin apel de voce sau SMS și adoptă măsuri pentru a asigura acest acces în conformitate cu articolul 91.

4. Alineatele (1)-(3) se aplică sub rezerva cerințelor din legislația Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, în special ale articolului 12 din Directiva 2002/58/CE.

Articolul 105

Interoperabilitatea echipamentelor radio și de televiziune ▌pentru consumatori

În conformitate cu dispozițiile anexei X, statele membre asigură interoperabilitatea echipamentelor radio și de televiziune ▌pentru consumatori prevăzute în anexa menționată.

Furnizorii de servicii de televiziune digitală asigură interoperabilitatea echipamentelor terminale astfel încât, atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, echipamentele terminale să poată fi reutilizate de către alți furnizori, iar în caz contrar, consumatorii să aibă posibilitatea de a returna echipamentele terminale printr-un proces gratuit și simplu.

Articolul 106

Obligațiile de difuzare („must carry”)

1. Statele membre pot impune obligații rezonabile de difuzare („must carry”) pentru transmiterea anumitor canale de televiziune și posturi de radio și a unor servicii complementare conexe, în special servicii de accesibilitate care asigură un acces corespunzător la conținut și la grilele electronice de programe pentru utilizatorii cu handicap și date care permit furnizarea de servicii de televiziune conectată și de grile electronice de programe, întreprinderilor aflate în jurisdicția lor care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice folosite pentru difuzarea către public a canalelor de televiziune și a posturilor de radio, în cazul în care un număr semnificativ de utilizatori finali ai acestor rețele și servicii le folosesc ca mijloace principale de recepție a emisiei posturilor de radio și a canalelor de televiziune. Obligațiile în cauză se impun numai în cazul în care acestea sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general clar definite de către fiecare stat membru și sunt proporționale și transparente.

Statele membre impun obligații rezonabile de difuzare („must carry”) pentru transmisiunile analogice de televiziune doar în cazul în care lipsa unei astfel de clauze ar duce la denaturări majore pentru majoritatea utilizatorilor finali sau în cazul care nu există alte mijloace de transmisie pentru anumite canale de radio și televiziune.

Obligațiile de difuzare („must carry”) menționate la primul paragraf se impun numai în cazul în care acestea sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general clar definite de către fiecare stat membru și sunt proporționale și transparente.

1a. Obligațiile menționate la primul paragraf sunt revizuite de către statele membre cel mai târziu la un an de la [data intrării în vigoare a prezentei directive], cu excepția cazului în care statele membre au efectuat o astfel de revizuire în cursul celor patru ani anteriori.

Statele membre revizuiesc obligațiile de difuzare („must carry”) cel puțin o dată la cinci ani.

1b. Statele membre pot, în plus, impune drepturi rezonabile de ofertare („must offer”), în ceea ce privește serviciile mass-media audiovizuale sau de radio de interes general specificate, întreprinderilor aflate în jurisdicția lor care fac obiectul respectării obligațiilor de difuzare.

2. Nici alineatul (1) de la prezentul articol, nici articolul 57 alineatul (2) nu aduc atingere capacității statelor membre de a stabili în legislația lor o remunerare adecvată, dacă se stabilește o remunerare privind măsurile luate în conformitate cu prezentul articol, asigurându-se în același timp faptul că, în condiții similare, nu există nicio discriminare în tratamentul furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice. În cazul în care trebuie prevăzută o remunerare, cerința privind remunerarea și valoarea acesteia pot fi stabilite prin lege, iar remunerarea respectivă se aplică în mod proporțional și transparent.

Articolul 107

Furnizarea de facilități suplimentare

1. Fără a aduce atingere articolului 83 alineatul (2), statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot solicita tuturor furnizorilor de servicii de acces la internet și/sau servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere să pună la dispoziție în mod gratuit, dacă este cazul, toate sau o parte dintre facilitățile suplimentare enumerate în anexa VI partea B, sub rezerva fezabilității tehnice, precum și toate sau o parte dintre facilitățile suplimentare enumerate în anexa VI partea A.

2. Un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1) pe întreg teritoriul său sau într-o parte a acestuia în cazul în care consideră, ținând seama de opiniile părților interesate, că există un acces suficient la respectivele facilități.

Articolul 108

Adaptarea anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 109 privind adaptări ale anexelor V, VI, VIII, IX și X pentru a ține seama de progresele tehnologice și sociale sau de evoluția cererii pe piață.

Partea IV. DISPOZIȚII FINALE

Articolul 109

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2. Se deleagă Comisiei competențele menționate la articolele 40, 60, 73, 102 și 108 pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu ... [data intrării în vigoare a actului legislativ de bază sau orice altă dată stabilită de colegiuitori].

3. Delegarea competențelor menționate la articolele 40, 60, 73, 102 și 108 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în textul său. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.

4. Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

5. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6. Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 40, 60, 73, 102 și 108 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu [două luni] la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 110

Comitetul

1. Comisia este asistată de un comitet („Comitetul pentru comunicații”), instituit prin Directiva 2002/21/CE. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

2. Pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf, comitetul este Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio instituit în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Decizia 676/2002/CE.

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de emitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului. Într-un astfel de caz, președintele convoacă o reuniune a comitetului într-un termen rezonabil.

4. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, ținând seama de dispozițiile articolului 8 din regulamentul menționat.

5. În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de emitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului. Într-un astfel de caz, președintele convoacă o reuniune a comitetului într-un termen rezonabil.

Articolul 111

Schimbul de informații

1. Comisia furnizează Comitetului pentru comunicații toate informațiile relevante privind rezultatul consultărilor periodice avute cu reprezentanții operatorilor de rețele, ai furnizorilor de servicii, ai utilizatorilor, ai consumatorilor, ai producătorilor și ai sindicatelor, precum și cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

2. Comitetul pentru comunicații, ținând seama de politica Uniunii în domeniul comunicațiilor electronice, promovează schimbul de informații între statele membre și între statele membre și Comisie privind situația și evoluția activităților de reglementare referitoare la rețelele și serviciile de comunicații electronice.

Articolul 112

Publicarea informațiilor

1. Statele membre asigură publicarea informațiilor noi privind aplicarea prezentei directive într-un mod care să asigure faptul că toate părțile interesate au acces cu ușurință la acestea. Statele membre publică un aviz în jurnalul oficial național în care se precizează modul și locul în care se publică informațiile. Primul astfel de aviz se publică înainte de data de aplicare prevăzută la articolul 118 alineatul (1) al doilea paragraf, iar ulterior se publică un aviz ori de câte ori intervine orice modificare a informațiilor conținute de acesta.

2. Statele membre trimit Comisiei o copie a tuturor acestor avize în momentul publicării. Comisia transmite informațiile Comitetului pentru comunicații, după caz.

3. Statele membre se asigură că toate informațiile relevante privind drepturile, condițiile, procedurile, taxele, redevențele și deciziile cu privire la autorizațiile generale, drepturile de utilizare și drepturile de instalare de infrastructuri sunt publicate și actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părțile interesate să aibă cu ușurință acces la acestea.

4. În cazul în care informațiile menționate la alineatul (3) sunt deținute la diferite niveluri ale administrației, în special informațiile privind procedurile și condițiile aplicabile drepturilor de instalare de infrastructuri, autoritatea națională de reglementare depune toate eforturile rezonabile, ținând seama de costurile aferente, pentru a elabora o prezentare generală ușor de consultat a acestor informații, inclusiv a informațiilor privind nivelurile administrative relevante și autoritățile responsabile, pentru a facilita cererile de drepturi de instalare de infrastructuri.

5. Statele membre se asigură că obligațiile specifice impuse întreprinderilor în temeiul prezentei directive sunt publicate și că produsul/ serviciul specific și piețele geografice sunt identificate. Statele membre se asigură că se pun la dispoziția publicului informații actualizate într-un mod care garantează accesul cu ușurință al tuturor părților interesate la informațiile în cauză, cu condiția ca acestea să nu fie confidențiale și, în special, să nu conțină secrete comerciale.

6. Statele membre trimit Comisiei o copie a tuturor informațiilor de acest tip publicate. Comisia pune la dispoziție aceste informații într-un format ușor accesibil și le distribuie, după caz, Comitetului pentru comunicații.

Articolul 113

Notificarea și monitorizarea

1. Autoritățile naționale de reglementare notifică Comisiei, până cel târziu la data aplicării prevăzută la articolul 115 alineatul (1) paragraful al doilea și fără întârziere în cazul unei modificări ulterioare, numele întreprinderilor desemnate ca având obligații de serviciu universal în temeiul articolului 81.

Comisia pune la dispoziție aceste informații într-o formă ușor accesibilă și le transmite, dacă este cazul, Comitetului pentru comunicații prevăzut la articolul 111.

2. Comisia este notificată de autoritățile naționale de reglementare cu privire la numele operatorilor considerați ca având putere semnificativă pe piață în sensul prezentei directive, precum și cu privire la obligațiile impuse acestora în temeiul prezentei directive. Orice modificare privind obligațiile impuse întreprinderilor sau privind întreprinderile vizate de dispozițiile prezentei directive se notifică fără întârziere Comisiei.

Articolul 114

Procedurile de revizuire

1. Comisia revizuiește periodic funcționarea prezentei directive și raportează Parlamentului European și Consiliului, primul raport fiind întocmit în cel mult cinci ani de la data aplicării menționată la articolul 115 alineatul (1) al doilea paragraf și, ulterior, o dată la cinci ani.

Aceste revizuiri evaluează, în special, în ce măsură competențele de intervenție ex ante în temeiul prezentei directive sunt suficiente pentru a permite autorităților naționale de reglementare să se asigure că, în prezența unor structuri de piață bazate pe oligopoluri necompetitive și împreună cu aplicarea proporțională a altor obligații în conformitate cu prezenta directivă, concurența pe piețele comunicațiilor electronice continuă să prospere în beneficiul utilizatorilor finali din punctul de vedere al calității, opțiunilor și prețului și că piețele en gros care asigură accesul la infrastructurile de comunicații electronice se dezvoltă și prosperă, astfel încât să garanteze rezultate competitive pentru utilizatorii finali și conectivitate de foarte mare capacitate.

În acest sens, Comisia poate solicita informații de la statele membre, care sunt furnizate fără întârzieri nejustificate.

Articolul 115

Transpunere

1. Statele membre adoptă și publică până la [ziua/luna/anul] actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor [ …] și anexelor […]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.

Statele membre aplică aceste măsuri de la [ziua/luna/anul].

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea includ, de asemenea, o mențiune potrivit căreia trimiterile din cadrul actelor cu putere de lege și actelor administrative în vigoare la directivele abrogate prin prezenta directivă trebuie interpretate ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea în care se fac aceste trimiteri și formularea acestei mențiuni.

2. Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 116

Abrogare

Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE, 2002/22/CE, enumerate în anexa XI partea A, se abrogă cu efect de la […], fără să se aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor stabilite în anexa XI partea B.

Articolul 5 din Decizia 243/2012/UE se abrogă începând cu [...].

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa XII.

Articolul 117

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 118

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European,  Pentru Consiliu,

Președintele  Președintele

(1)

JO C xx, 2.3.2017, p. xx.

(2)

JO C xx, 2.3.2017, p. xx.

(3)

JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

(4)

* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

(5)

  JO C , , p. .

(6)

  JO C , , p. .

(7)

  Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, 24.4.2002, p. 7).

(8)

  Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, 24.4.2002, p. 21).

(9)

  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

(10)

  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108 24.4.2002, p. 51).

(11)

  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(12)

  Cadrul de reglementare al Uniunii pentru comunicațiile electronice include, de asemenea, Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 172, 30.6.2012, p. 10), Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 310, 26.11.2015, p. 1) și Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO L 155, 23.5.2014, p. 1), precum și o serie de decizii ale colegiuitorului și ale Comisiei.

(13)

  Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului (JO L. 337, 18.12.2009, p. 1).

(14)

  Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).

(15)

Hotărârea Curții de Justiție din 26 aprilie 1988, Bond van Adverteerders și alții/statul neerlandez, C-352/85, ECLI: EU:C:1988:196.

(16)

  Ambele definite în Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de modificare a Directivei 2007/46/CE [JO L 123, 19.05.2015, p. 77] și în Regulamentul delegat (UE) nr. 305/2013 al Comisiei din 26 noiembrie 2012 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea în mod armonizat a unui sistem eCall interoperabil la nivelul UE [JO L 91, 3.4.2013, p. 1].

(17)

  Astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/758.

(18)

  JO L 81, 21.3.2012, p. 7.

(19)

  Cauza C-614/10 Comisia Europeană/Republica Austria, EU:C:2012:631.

(20)

  Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, JO L 155, 23.5.2014, p. 1.

(21)

  Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).

(22)

  Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).

(23)

  Decizia 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare pentru politica spectrului radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul radio) (JO L 108, 24.4.2002).

(24)

  Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz-300 GHz), JO L 199, 30.7.1999, p. 59-70.

(25)

  Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(26)

  Regulamentul 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 364 din 14.11.2012, p. 12).

(27)

  Recomandarea 2013/466/UE a Comisiei din 11 septembrie 2013 privind obligații consecvente de nediscriminare și metode coerente de calcul al costurilor pentru promovarea concurenței și optimizarea mediului de investiții în bandă largă, JO L 251, 21.9.2013, p. 13.

(28)

Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 310, 26.11.2015, p. 1).

(29)

Directiva xxx/YYYY/UE a Parlamentului European și a Consiliului din ... de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L,, p. ...).

(30)

  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(31)

  JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

(32)

  Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de modificare a Directivei 2007/46/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 77).

(33)

Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).

(34)

  Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (JO L 249, 17.9.2002, p. 21).

(35)

  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor); JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(36)

  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(37)

  Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului.

(38)

OAREC (astfel cum a fost modificat).

(39)

  Regulamentul (CE) nr. xxxx/xxxx al Parlamentului European și al Consiliului din [] de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) (JO L. []).

(40)

  Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz-300 GHz) (JO L 199, 30.7.1999, p. 59).

(41)

  Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii, JO L 310, 26.11.2015, p. 1.

(42)

  Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE (JO L 179, 29.6.2013, p. 1).

(43)

  Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz-300 GHz) (JO L 199, 30.7.1999, p. 59).

(44)

  Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).

(45)

  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(46)

Directiva xxx/YYYY/EU a Parlamentului European și a Consiliului din ... de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L,, p. ...).


EXPUNERE DE MOTIVE

Acesta este un moment decisiv pentru a maximiza oportunitățile oferite de tehnologiile digitale mai avansate. De la analiza din 2009, piață s-a schimbat în mod dramatic. Au apărut noi actori pe măsură ce întreprinderile și consumatorii se bazează tot mai mult pe serviciile de date.

În prezent, autoturismele inteligente, orașele, energia, industria, sănătatea, băncile, educația, cercetarea, serviciile publice etc. au nevoie de conectivitate și lungimi de undă sporite, ceea ce înseamnă că sunt necesare rețelele fixe și mobile de foarte mare capacitate. Cadrul este esențial pentru ca UE să devină o societate a gigabiților bazată pe o coloană vertebrală a conectivității. Investițiile necesare sunt estimate la 500-600 de miliarde EUR; până la 90 % din fonduri trebuie să fie asigurate de sectorul privat. În mod esențial, acesta are nevoie de un cadru care să asigure previzibilitate și să recompenseze asumarea de riscuri și realizarea de investiții pe termen lung. Astfel, propunerea Comisiei de a plasa infrastructura în centrul cadrului este abordarea corectă.

Investițiile, concurența și reglementarea trebuie să formeze un cerc virtuos pentru instalarea peste tot a rețelelor de foarte mare capacitate și a infrastructurii în bandă largă 5G. Acest lucru necesită dezvoltarea deplină a pieței unice digitale, mobilizând capacitatea unei economii de 16,5 miliarde EUR, reprezentând 23 % din PIB-ul mondial, 500 de milioane de consumatori și un puternic sector industrial competitiv la nivel mondial. Acestea sunt activele și economiile de scară necesare pentru ca cloud-computing, volumele mari de date, activitatea științifică bazată pe date, robotica, inteligența artificială și internetul obiectelor să se dezvolte pe deplin.

Având rețele de foarte mare capacitate, UE va fi perfect pregătită pentru a fi un lider al economiei bazate pe date, avantaj concurențial esențial în acest secol.

Acesta nu este doar un deziderat, ci reprezintă o oportunitate reală.

DOMENIU DE APLICARE ȘI OBIECTIVE

a) REȚELELE DE FOARTE MARE CAPACITATE

Rolul comunicațiilor electronice ca facilitator al economiei a crescut enorm. Serviciile de date înlocuiesc serviciile tradiționale, fiind produse esențiale pentru toți utilizatorii. Aceasta înseamnă că sectorul trebuie să satisfacă cererea în creștere și nevoile de dezvoltare socioeconomică.

Raportoarea sprijină introducerea, instalarea și adoptarea rețelelor de foarte mare capacitate, inclusiv instalarea rețelelor mobile care folosesc interfețele radio consolidate și o mai mare densitate, ca unul din obiectivele generale ale cadrului, alături de concurența existentă, piața internă și obiectivele în beneficiul utilizatorilor finali. Raportoarea sprijină acest obiectiv.

Raportoarea propune să se introducă un plus de claritate și să fie sporită vizibilitatea instrumentelor care abordează în mod specific rețelele de foarte mare capacitate printr-un titlu nou al Codului.

Definiția rețelelor de foarte mare capacitate ar trebui să fie modificată pentru a spori neutralitatea tehnologică și pentru a o face mai viabilă pe termen lung, mutând accentul pe capacitatea dinamică a rețelelor de a satisface cererea pentru o utilizare fără constrângeri pe măsură ce aceasta evoluează. Aceasta face legătura cu parametrii de performanță capabili să atingă obiectivele de conectivitate până în 2025 și orientările OAREC pentru cerințele ulterioare.

b) Servicii de comunicații electronice

Astăzi, serviciile „OTT”, cum ar fi serviciile de telefonie prin internet, mesagerie etc. înlocuiesc telefonia tradițională prin voce, SMS etc.

Această evoluție extraordinară are efecte pozitive pentru concurență, inovare și creștere economică. Ea prezintă și provocări: noile servicii fie nu fac, de facto, obiectul normelor actuale, fie aceste norme nu sunt aplicate în mod consecvent în întreaga UE. Prin urmare, definițiile ar trebui clarificate pentru a pleca de la o abordare funcțională din perspectiva utilizatorului. Definiția propusă de Comisie pentru serviciile de comunicații electronice [articolul 2 alineatul (4)] oferă o primă abordare echilibrată în vederea dezbaterii.

c) Autorizația generală

Autorizația generală garantează libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice în întreaga UE. Serviciile de comunicații electronice nu ar trebui să fie private de beneficiul respectiv și să fie expuse riscului de a fi reglementate de 28 de regimuri diferite.

Prin urmare, raportorul propune să se includă toate serviciile de comunicații electronice, ținând seama, în același timp, de diversitatea acestora și de natura inovatoare a multora dintre acestea. Acest lucru necesită stabilirea unui prag pentru a nu supune serviciile la scară mică unor sarcini inutile. Inspirat din conceptul dreptului concurenței de „dimensiune comunitară”, acesta ar putea scuti serviciile de comunicații electronice cu o prezență limitată în UE și o cifră de afaceri redusă de obligațiile de notificare, permițându-le, în același timp, să beneficieze, în cazul în care doresc acest lucru, de autorizația generală, în statele membre care solicită notificarea, în schimbul unei taxe simbolice.

ACCESUL

a) Abordare generală

Cadrul se bazează pe trei obiective principale: concurența, piața internă și interesele utilizatorilor finali. Acestea rămân principiile fundamentale ale Codului. Abordarea concurenței, bazată pe puterea semnificativă pe piață, s-a dovedit a fi un succes în procesul de liberalizare începând cu anii 1990 și trebuie să rămână în centrul Codului. Seria completă de măsuri corective, de la obligațiile de transparență până la separarea funcțională, trebuie să rămână la dispoziția autorităților naționale de reglementare (ANR).

Cu toate acestea, raportoarea susține propunerea Comisiei potrivit căreia obiectivele actuale sunt incluse în noul obiectiv privind conectivitatea rețelelor de foarte mare capacitate. În consecință, prin noul obiectiv Codul devine esențial pentru realizarea unui mediu de investiții mai previzibil, inclusiv prin implementarea de măsuri suplimentare pentru a depăși provocările în materie de instalare a rețelelor.

Reglementarea ex ante nu este un scop în sine — proporționalitatea impune stabilirea de obligații privind accesul, numai dacă pe piețele cu amănuntul nu ar exista o concurență efectivă, la fel ca în cadrul actual.

Raportoarea sprijină soluțiile de piață prin intermediul unor acorduri comerciale, cum ar fi acordurile de coinvestiții sau de acces, atunci când acestea sunt benefice pentru concurență.

b) Ierarhia măsurilor corective

Proporționalitatea și Carta protecției drepturilor de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială impun ca obligațiile să fie limitate la minimul necesar pentru soluționarea problemei. În fiecare etapă a evaluării, înainte ca o ANR să impună o măsură corectivă suplimentară, mai costisitoare, aceasta ar trebui, prin urmare, să ia în considerare necesitatea acestei măsuri pentru ca piața cu amănuntul să fie efectiv concurențială, având în vedere toate aspectele relevante.

c) Analiza pieței

Propunerea modifică procedura actuală privind analiza pieței, printre altele prin extinderea perioadei de la 3 la 5 de ani. Perioada suplimentară poate să nu fie suficientă pentru a ajunge la mai multă stabilitate în materie de reglementare pentru investițiile cu perioade de amortizare foarte lungi, urmarea fiind că reglementarea ar putea persista dincolo de data la care ar fi bine să fie abrogată, cu efecte negative asupra investițiilor.

Raportoarea consideră, așadar, că ciclul 5 ani pentru analiza pieței este prea lung pentru piețele deosebit de dinamice și propune ca autoritățile naționale de reglementare să aibă obligația de a efectua o analiză completă într-o perioadă mai scurtă de timp pentru aceste piețe.

În plus, elementul de flexibilitate introdus de autoritățile naționale de reglementare ex officio, având în vedere evoluțiile pieței, ar trebui însoțit de obligația autorităților naționale de reglementare de a face o nouă evaluare la cererea motivată a unui operator.

Pentru a evita incertitudinea și obligațiile care persistă din cauza unei întârzieri în finalizarea unei analize de piață, orice obligații anterioare ar trebui să se încheie dacă analiza de piață nu este finalizată la timp. Pentru a pune în aplicare Codul mai repede și într-o manieră uniformă în întreaga Uniune, toate autoritățile naționale de reglementare ar trebui să revizuiască obligațiile existente potrivit noului cadru juridic în cel mai scurt timp după data transpunerii.

d) Anchetele geografice

Anchetele geografice ale rețelelor sunt instrumente valoroase aflate deja la dispoziția autorităților naționale de reglementare. Obligația operatorilor de a prezenta previziuni de investiții, cu posibilitatea impunerii de sancțiuni este disproporționată și nu ține cont de deciziile de investiții orientate către piață. Raportoarea propune eliminarea acestor dispoziții.

e) Obligațiile simetrice

Dezvoltarea obligațiilor simetrice în anumite circumstanțe, pentru a facilita instalarea rețelelor alternative în zonele slab populate, în care concurența la nivelul infrastructurii este improbabilă, este utilă și susținută de raportoare. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice obligațiile simetrice dacă aspectele economice ale instalării inițiale a rețelei ar fi compromise.

f) Tarifele de terminare a apelurilor

Pentru a evita nivelurile tarifare nejustificate și abordările fragmentate care duc la costuri diferite ale apelurilor internaționale numai ca urmare a locului în care se termină apelul, Comisia ar trebui să stabilească tarife maxime de terminare a apelurilor fixe și mobile în cadrul unui mecanism simplificat, ținând seama de tarifele cele mai ridicate în vigoare în orice stat membru.

g) Sistemul de protecție dublă

Introducerea unui sistem de protecție dublă privind măsurile corective are o anumită logică. În prezent, Comisia are drept de veto cu privire la definirea pieței și la evaluarea puterii semnificative pe piață de către ANR, atât pe baza aplicării legislației europene în materie de concurență, cât și a principiilor economice, precum și pe baza cadrului general. Obiectivul final este acela de a elimina reglementarea ex ante dacă este asigurată concurența, astfel încât piața să fie reglementată numai de dreptul concurenței. Astfel, Comisia ar avea competențe depline și asupra măsurilor corective.

Spectrul

a) Abordare generală

Spectrul radio este o resursă esențială pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice pe care se bazează un număr tot mai mare de actori. În viitor, cererea va crește în mod exponențial. Conectivitatea pentru comunicațiile mobile de a 5-a generație va necesita până la 56 GHz de spectru suplimentar. Acest lucru necesită punerea la dispoziție la timp a spectrului și îmbunătățiri specifice în gestionarea acestuia.

Raportoarea sprijină, prin urmare, propunerile pentru a asigura conectivitatea avansată prin punerea la dispoziție la timp a spectrului, intervenția de reglementare simplificată, o mai mare consecvență și previzibilitate în ceea ce privește alocarea spectrului și o mai bună capacitate de reacție pentru gestionarea provocărilor spectrului.

b) Siguranța investițiilor

Durata minimă de 30 de ani, propusă de raportoare garantează profitabilitatea investiției și oferă previzibilitate pentru a stimula instalarea mai rapidă a rețelelor avansate. Pentru a se evita riscul speculațiilor, prelungirea duratei este însoțită de cerințe și mijloace mai riguroase pentru a garanta că spectrul este utilizat în mod eficace și eficient, prin mecanisme de tipul „ori utilizezi ori pierzi dreptul de utilizare”.

Pentru a garanta mai bine utilizarea optimă și siguranța investițiilor, raportoarea propune amendamente pentru a asigura că nu sunt modificate unilateral condițiile pentru drepturile individuale, pentru a elimina obligațiile nejustificate de utilizare în comun, pentru a consolida tranzacționarea frecvențelor spectrului, precum și pentru a garanta că taxele și prețurile rezervate se bazează pe o evaluare adecvată a condițiilor de piață. Pentru a garanta un cadru concurențial pentru spectru și a evita abordări inconsecvente, orientările privind analiza pieței și evaluarea puterii semnificative pe piață ar trebui să fie luate în considerare și în acest context.

c) Accesul la clădirile publice

Pentru a garanta că clădirile publice pot fi utilizate pentru rețelele de foarte mare capacitate, care sunt facilitatori socioeconomici, prin intermediul taxelor plătite, raportoarea propune să se adauge o obligație de acordare a accesului pentru instalarea microcelulelor, în vederea completării Directivei privind reducerea costurilor.

d) Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG)

Raportoarea consolidează rolul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) în vederea îmbunătățirii cooperării dintre statele membre în domeniul gestionării spectrului, în general, nu doar în ceea ce privește soluționarea interferențelor dăunătoare. Acest rol sporit al RSPG impune ca acesta să fie prevăzut în Cod, iar situația secretariatului său (furnizat în prezent de către Comisie) trebuie să fie analizată.

ANEXE

la

Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului

de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice

ANEXA I

LISTA CONDIȚIILOR CARE POT ÎNSOȚI AUTORIZAȚIILE GENERALE, DREPTURILE DE UTILIZARE A SPECTRULUI RADIO ȘI DREPTURILE DE UTILIZARE A NUMERELOR

Condițiile enumerate în prezenta anexă prevăd lista maximă de condiții care pot însoți autorizațiile generale pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice ▌, (partea A), pentru rețelele de comunicații electronice (partea B), pentru serviciile de comunicații electronice ▌(partea C), pentru drepturile de utilizare a frecvențelor radio (partea D) și pentru drepturile de utilizare a numerelor (partea E).

A. Condițiile generale care pot însoți o autorizație generală

1. Taxele administrative, în conformitate cu articolul 16 din prezenta directivă.

2. Protecția datelor cu caracter personal și a vieții private specifică sectorului comunicațiilor electronice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(1).

3. Informațiile care trebuie furnizate în cadrul procedurii de notificare, în conformitate cu articolul 12 din prezenta directivă și în alte scopuri, astfel cum sunt menționate la articolul 21 din prezenta directivă.

4. Permiterea interceptării legale de către autoritățile naționale competente, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor personale și la libera circulație a acestor date(2).

5. Condițiile de utilizare a comunicărilor autorităților publice către publicul larg pentru avertizarea acestuia în caz de amenințări iminente și pentru limitarea consecințelor catastrofelor majore.

6. Condițiile de utilizare în caz de catastrofe majore sau de urgențe naționale în vederea asigurării comunicațiilor dintre serviciile de urgență și autorități.

7. Obligațiile de acces, altele decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (2) din prezenta directivă, care se aplică furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice.

8. Măsurile elaborate pentru a asigura respectarea standardelor și/sau a specificațiilor menționate la articolul 39.

9. Obligații de transparență ale furnizorilor de rețele de comunicații publice care oferă servicii de comunicații electronice accesibile, în vederea asigurării conectivității cap la cap, în conformitate cu obiectivele și principiile enunțate la articolul 3 și, în cazurile în care este necesar și proporțional, accesul autorităților naționale de reglementare la informațiile necesare pentru verificarea corectitudinii unei astfel de aduceri la cunoștință.

B. Condiții specifice care pot însoți o autorizație generală pentru furnizarea de rețele de comunicații electronice

1. Interconectarea rețelelor în conformitate cu prezenta directivă.

2. Obligații de difuzare („must carry”), în conformitate cu prezenta directivă.

3. Măsuri de protecție a sănătății publice împotriva câmpurilor electromagnetice generate de rețelele de comunicații electronice, în conformitate cu dreptul Uniunii, ținând seama în cea mai mare măsură de Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului.

4. Menținerea integrității rețelelor de comunicații publice, în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv prin impunerea de condiții de prevenire a interferențelor electromagnetice între rețelele și/sau serviciile de comunicații electronice în conformitate cu Directiva 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică(3).

5. Securitatea rețelelor publice împotriva accesului neautorizat, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice).

6. Condițiile de utilizare a spectrului radio, în conformitate cu articolul 7 ▌ din Directiva 2014/53/UE, în cazul în care utilizarea în cauză nu face obiectul acordării de drepturi individuale de utilizare în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) și cu articolul 48 din prezenta directivă.

C. Condiții specifice care pot însoți o autorizație generală pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice

1. Interoperabilitatea serviciilor în conformitate cu prezenta directivă.

2. Accesibilitatea pentru utilizatorii finali a numerelor din planul național de numerotație, a numerelor internaționale gratuite și, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic și economic, a numerelor din planurile de numerotație ale altor state membre și condițiile aferente. în conformitate cu prezenta directivă.

3. Normele de protecție a consumatorilor specifice sectorului comunicațiilor electronice.

4. Restricții cu privire la transmisia de conținut ilegal, în conformitate cu Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special comerțul electronic, pe piața internă(4) și restricții cu privire la transmisia de programe dăunătoare, în conformitate cu Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5).

D. Condiții care pot însoți drepturile de utilizare a spectrului radio

1. Obligația de a furniza un serviciu sau de a utiliza un tip de tehnologie în limitele articolului 49 din prezenta directivă, inclusiv, după caz, cerințele de acoperire și de calitate în ceea ce privește serviciul.

2. Utilizarea eficientă și efectivă a spectrului, în conformitate cu prezenta directivă.

3. Condițiile tehnice și operaționale necesare pentru a evita interferențele dăunătoare și pentru a proteja sănătatea publică împotriva câmpurilor electromagnetice, ținând seama în cea mai mare măsură de Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului(6), în cazul în care aceste condiții sunt diferite de cele incluse în autorizația generală.

4. Durata și condițiile, în conformitate cu articolul 49 din prezenta directivă ▌.

5. Transferul sau cedarea prin leasing de drepturi la inițiativa titularului drepturilor și condițiile aplicabile acestui transfer, în conformitate cu prezenta directivă.

6. Taxele de utilizare, în conformitate cu articolul 42 din prezenta directivă.

7. Orice angajamente pe care întreprinderea care obține dreptul de utilizare și le-a asumat în cadrul procesului de autorizare sau de reînnoire a unei autorizații înainte de acordarea autorizației sau, după caz, înainte de a primi invitația de a-și depune cererea de drepturi de utilizare.

8. Obligații de a pune în comun sau de a partaja spectrul radio sau de a permite accesul altor utilizatori la spectrul radio în anumite regiuni sau la nivel național.

9. Obligații în cadrul acordurilor internaționale pertinente privind utilizarea frecvențelor.

10. Obligațiile specifice utilizării experimentale a frecvențelor radio.

E. Condiții care pot însoți drepturile de utilizare a numerelor

1. Desemnarea serviciului pentru care se folosește numărul, inclusiv orice cerință privind furnizarea serviciului în cauză și, în vederea evitării oricărui dubiu, principiile de tarifare și prețurile maxime care se pot aplica în seria de numere respectivă în vederea asigurării protecției consumatorilor în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (d) din prezenta directivă.

2. Utilizarea eficientă și efectivă a numerelor, în conformitate cu prezenta directivă.

3. Cerințele privind portabilitatea numărului, în conformitate cu prezenta directivă.

4. Obligația de a furniza informații privind utilizatorii finali incluși în lista publică a abonaților telefonici în sensul articolului 104 din prezenta directivă.

5. Durata maximă, în conformitate cu articolul 46 din prezenta directivă, sub rezerva modificărilor aduse planului național de numerotare.

6. Transferul de drepturi la inițiativa titularului drepturilor și condițiile aplicabile acestui transfer, în conformitate cu prezenta directivă.

7. Taxele de utilizare, în conformitate cu articolul 42 din prezenta directivă.

8. Orice angajamente pe care întreprinderea care obține dreptul de utilizare și le-a asumat pe parcursul unei proceduri de selecție competitive sau comparative.

9. Obligații privind utilizarea numerelor în temeiul acordurilor internaționale pertinente.

10. Obligații privind utilizarea extrateritorială a numerelor în cadrul Uniunii, pentru a asigura conformitatea cu normele privind protecția consumatorilor și cu alte norme privind numerele în alte state membre decât cel al codului de țară.

ANEXA II

CONDIȚII DE ACCES AL TELESPECTATORILOR ȘI ASCULTĂTORILOR DIN UNIUNE LA SERVICIILE DE RADIO ȘI TELEVIZIUNE DIGITALE

Partea I: Condițiile privind sistemele de acces condiționat care se aplică în conformitate cu articolul 60 alineatul (1)

În ceea ce privește accesul condiționat al telespectatorilor și ascultătorilor din Uniune la serviciile de emisie digitală de radio și televiziune, indiferent de mijloacele de transmisie, statele membre se asigură, în conformitate cu articolul 60, că se aplică următoarele condiții:

  (a) toți operatorii de servicii de acces condiționat, indiferent de mijloacele de transmisie, care furnizează servicii de acces la servicii de radio și televiziune digitale pe care se bazează radiodifuzorii de servicii de acces pentru a ajunge la orice grup de potențiali telespectatori sau ascultători trebuie:

–  să ofere tuturor radiodifuzorilor, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii compatibile cu dreptul concurenței al Uniunii, servicii tehnice care să permită recepționarea serviciilor de radio și televiziune digitale de către telespectatorii sau și ascultătorii autorizați prin intermediul decodoarelor gestionate de operatorii de servicii și să respecte dreptul concurenței al Uniunii;

–  să păstreze conturi financiare separate privind activitatea lor de furnizori de servicii de acces condiționat.

  (b) atunci când acordă licențe producătorilor de echipamente pentru consumatori, titularii de drepturi de proprietate industrială pentru produsele și sistemele de acces condiționat trebuie să se asigure că acționează în termeni echitabili, rezonabili și nediscriminatorii. Luând în considerare factorii tehnici și comerciali, acordarea licențelor de către titularii de drepturi nu trebuie să fie condiționată de interzicerea, împiedicarea sau descurajarea includerii în același produs:

–  a unei interfețe comune care să permită conectarea cu mai multe alte sisteme de acces sau

–  a unor mijloace specifice altui sistem de acces, sub rezerva respectării de către titularul licenței a unor condiții adecvate și rezonabile care să asigure, în ceea ce îl privește, securitatea tranzacțiilor operatorilor de acces condiționat.

Partea II: Alte infrastructuri cărora li se pot aplica condiții în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (d)

  (a) Accesul la interfețele de programare a aplicației (API);

  (b) Accesul la grile electronice de programe (EPG).  

(c) Serviciile complementare legate de acces, și anume serviciile de accesibilitate care permit un acces corespunzător pentru utilizatorii finali cu handicap, precum și date de sprijin pentru serviciile de televiziune conectată și grilele electronice de programare.

ANEXA III

Criteriile de stabilire a tarifelor de terminare a apelurilor la nivel angro

Criteriile și parametrii pentru stabilirea tarifelor de terminare a apelurilor la nivel angro pe piețele de telefonie fixă și mobilă, menționate la articolul 73 alineatul (4):

(c)  costurile incrementale relevante aferente unui serviciu de terminare a apelurilor de voce la nivel angro se stabilesc ca fiind diferența dintre costurile totale pe termen lung ale unui operator care furnizează gama sa completă de servicii și costurile totale pe termen lung ale operatorului respectiv când acesta nu furnizează terților un serviciu de terminare a apelurilor de voce la nivel angro;

(d)  suplimentul relevant pentru terminarea apelurilor include numai acele costuri legate de trafic care ar fi evitate în absența furnizării unui serviciu de terminare a apelurilor de voce la nivel angro;

(e)  costurile legate de capacitatea de rețea suplimentară se includ numai în măsura în care rezultă din necesitatea de a crește capacitatea de a permite asigurarea unui trafic suplimentar pentru terminarea apelurilor de voce la nivel angro;

(f)  taxele de utilizare a spectrului radio sunt excluse din suplimentul pentru terminarea apelurilor mobile;

(g)  se includ numai acele costuri comerciale la nivel angro legate în mod direct de furnizarea către terți a serviciului de terminare a apelurilor de voce la nivel angro;

(h)  se consideră că toți operatorii de rețele fixe, indiferent de dimensiunea lor, oferă servicii de terminare a apelurilor de voce la aceleași costuri unitare ca și operatorul eficient;

(i)  în cazul operatorilor de rețele mobile, nivelul minim de eficiență se stabilește la o cotă de piață de cel puțin 20 %;

(j)  abordarea relevantă cu privire la amortizarea activelor este amortizarea economică și

(k)  alegerea tehnologiei în ceea ce privește rețelele care fac obiectul modelării are o dimensiune prospectivă, bazată pe o rețea a cărei parte centrală utilizează protocolul internet (IP core network), și ține seama de diversele tehnologii susceptibile a fi utilizate pe perioada de valabilitate a tarifului maxim. În cazul rețelelor fixe, apelurile se consideră a fi efectuate exclusiv prin comutarea pachetelor.

ANEXA IV

CRITERII DE EVALUARE A OFERTELOR DE COINVESTIȚII

La evaluarea unei coinvestiții în temeiul articolului 74 alineatul (1), autoritatea națională de reglementare verifică dacă au fost îndeplinite criteriile următoare:

(l)  Coinvestiția este deschisă în mod nediscriminatoriu oricărei întreprinderi pe durata de viață a rețelei construite în cadrul unei oferte de coinvestiție. Operatorul PSP poate stipula condiții rezonabile în ceea ce privește capacitatea financiară pe care trebuie să o aibă o întreprindere, astfel încât, de exemplu, potențialii coinvestitori să trebuiască să își demonstreze capacitatea de a efectua plățile eșalonate pe baza cărora este planificată implementarea, acceptarea unui plan strategic pe baza căruia sunt întocmite planurile de implementare pe termen mediu etc.

(m)  Coinvestiția este transparentă:

–  termenii și condițiile trebuie să fie disponibile și ușor de identificat pe site-ul internet al operatorului PSP;

–  termenii detaliați compleți, inclusiv forma juridică a acordului de coinvestiție și, dacă este cazul, scrisoarea de intenție privind normele principale de guvernanță ale vehiculului de coinvestiții, trebuie puși la dispoziția oricărui potențial ofertant care și-a exprimat interesul, fără întârzieri nejustificate și

–  procesul, precum și foaia de parcurs pentru elaborarea și dezvoltarea proiectului de coinvestiție, trebuie stabilit în avans, trebuie să fie clar explicat în scris oricărui potențial coinvestitor și toate obiectivele de etapă trebuie comunicate în mod clar tuturor întreprinderilor, fără discriminare.

(n)   Coinvestiția include termeni pentru potențialii coinvestitori care, într-o perspectivă îndelungată, să favorizeze concurența durabilă, în special:

–  tuturor întreprinderilor trebuie să li se ofere termeni și condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii de participare la acordul de coinvestiție în raport cu momentul din care participă la acesta, inclusiv în ceea ce privește contraprestația financiară impusă pentru dobândirea anumitor drepturi, în ceea ce privește protecția acordată coinvestitorilor prin drepturile respective, atât în etapa de construcție, cât și în cea de exploatare, de exemplu prin acordarea unor drepturi de utilizare irevocabile (indefeasible rights of use - IRU) pe durata de viață preconizată a rețelei care a făcut obiectul coinvestiției, și în ceea ce privește condițiile de participare și de potențială încetare a acordului de coinvestiție. În acest context, prin „termeni nediscriminatorii” nu se înțelege faptul că tuturor potențialilor coinvestitori trebuie să li se ofere exact aceiași termeni, inclusiv termeni financiari, ci că toate variațiile termenilor oferiți trebuie justificate pe baza acelorași criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și previzibile, cum ar fi numărul liniilor pentru utilizatori finali pentru care s-au asumat angajamente;

–  aceasta trebuie să permită flexibilitate în ceea ce privește valoarea și calendarul angajamentului asumat de fiecare coinvestitor, de exemplu prin intermediul unui procent convenit, care să poate fi majorat, din totalul liniilor pentru utilizatorii finali într-o anumită zonă în privința căruia coinvestitorii au posibilitatea de a se angaja treptat, și care se stabilește la un nivel unitar care să le permită coinvestitorilor mai mici să își majoreze treptat participarea, asigurând, în același timp, niveluri adecvate ale angajamentului inițial. Determinarea contraprestației financiare care este necesar a fi furnizată de către fiecare coinvestitor trebuie să reflecte faptul că investitorii din perioadele de început ale coinvestiției acceptă riscuri mai mari și participă cu capital mai devreme.

–  în ceea ce privește angajamentele asumate în etape ulterioare și noii coinvestitori care participă la coinvestiție după începerea proiectului, trebuie considerată justificată impunerea unei prime, care să fie majorată cu timpul, pentru a reflecta diminuarea riscurilor și pentru a contracara orice stimulent de a reține capital în primele etape;

–  acordul de coinvestiție trebuie să permită atribuirea drepturilor dobândite de către coinvestitori altor coinvestitori sau unor terți care doresc să participe la acordul de coinvestiție, sub rezerva obligației ca întreprinderea către care se efectuează transferul să îndeplinească toate obligațiile inițiale pe care le avea cedentul în temeiul acordului de coinvestiție;

–  coinvestitorii trebuie să își acorde drepturi reciproce, în termeni și condiții echitabile și rezonabile, în ceea ce privește accesul la infrastructura care a făcut obiectul coinvestiției, în vederea furnizării de servicii în aval, inclusiv utilizatorilor finali, în conformitate cu condiții transparente care trebuie să fie transparente în oferta de coinvestiții și în acordul încheiat ulterior, în special atunci când coinvestitorii sunt responsabili în mod individual și separat de implementarea anumitor părți ale rețelei. Atunci când se creează un vehicul de coinvestiție, acesta trebuie să acorde acces la rețea tuturor coinvestitorilor, direct sau indirect, pe bază de echivalență a contribuțiilor și conform unor termeni și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv unor condiții financiare care să reflecte diferitele niveluri de risc acceptate de către fiecare coinvestitor.

(o)  Coinvestiția asigură o investiție durabilă, susceptibilă să răspundă nevoilor viitoare, prin implementarea de noi elemente de rețea care să contribuie în mod semnificativ la implementarea rețelelor de foarte mare capacitate.

ANEXA V

LISTA SERVICIILOR PE CARE SERVICIUL DE ACCES ▌LA INTERNET ARE CAPACITATEA DE A LE SUSȚINE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 79 ALINEATUL (2)

(2)  E-mail

(3)  motoare de căutare care să permită să se caute și să se găsească toate tipurile de informații

(4)  instrumente online de educație și de formare profesională de bază

(5)  ziare/știri online

(6)  cumpărarea/comandarea de bunuri sau servicii online

(7)  căutarea unui loc de muncă și instrumente de căutare a unui loc de muncă

(8)  interacțiuni profesionale prin intermediul unor rețele în acest sens

(9)  servicii bancare prin internet

(10)  utilizarea de servicii de e-Guvernare

(11)  mijloace de comunicare socială și servicii de mesagerie instantanee

(12)  apeluri și apeluri video (calitate standard)

ANEXA VI

CRIEREA FACILITĂȚILOR ȘI A SERVICIILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 83 (CONTROLUL CHELTUIELILOR), LA ARTICOLUL 107 (FACILITĂȚI SUPLIMENTARE) ȘI LA ARTICOLUL 99 ( SCHIMBAREA FURNIZORULUI ȘI PORTABILITATEA NUMERELOR)

Partea A: Servicii și facilități menționate la articolul 83

(a) Facturarea detaliată

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare, sub rezerva cerințelor legislației privind protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, pot stabili nivelul de bază al facturilor detaliate pe care întreprinderile le furnizează utilizatorilor finali gratuit pentru a le permite:

  (i) să verifice și să controleze cheltuielile aferente utilizării rețelelor de comunicații publice la un punct fix și/sau a serviciilor de comunicații de voce sau a serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere în cazul articolului 107; și

  (ii) să monitorizeze corect utilizarea lor și cheltuielile aferente și să exercite un anumit control asupra facturilor lor.

Dacă este cazul, se poate oferi utilizatorilor finali o prezentare mai detaliată, la un tarif acceptabil sau gratuit.

Aceste facturi detaliate includ o referire explicită la identitatea furnizorului, la tipul și la durata serviciilor pentru care se percep taxe de numere cu tarif special către utilizatorul final.

Apelurile gratuite pentru utilizatorul final apelant, inclusiv apelurile la liniile de asistență, nu figurează pe factura detaliată a utilizatorului final apelant, dar pot fi puse la dispoziție prin alte metode, cum ar fi interfețele online.

Autoritățile naționale de reglementare pot solicita operatorilor să pună la dispoziție în mod gratuit un serviciu de identificare a liniei apelante (CLI).

(b) Restricționarea selectivă și gratuită a apelurilor efectuate sau a mesajelor SMS sau MMS premium trimise sau, dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, alte tipuri de aplicații similare

Aceasta reprezintă un serviciu care permite utilizatorului final, care face cerere în acest sens către întreprinderea care furnizează servicii de comunicații de voce sau servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere în cazul articolului 107, să restricționeze în mod gratuit apelurile efectuate sau mesajele SMS sau MMS premium trimise sau alte tipuri de aplicații similare de sau către anumite categorii de numere.

(c) Sistemele de plată în avans

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot solicita întreprinderilor desemnate să permită consumatorilor accesul la rețeaua de comunicații publice și folosirea serviciilor de comunicații de voce sau a serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere în cazul articolului 107 printr-un sistem de plată în avans.

(d) Plata în rate a taxelor de conectare

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot solicita operatorilor să permită consumatorilor să plătească în rate pentru conexiunea la rețeaua de comunicații publice și folosirea serviciilor de telefonie accesibile publicului.

(e) Neplata facturilor

Statele membre autorizează adoptarea anumitor măsuri, care trebuie să fie proporționale, nediscriminatorii și puse la dispoziția publicului, pentru a reglementa situația neplății facturilor telefonice emise de întreprinderi. Aceste măsuri garantează primirea de către utilizatorul final a unui preaviz corespunzător care să îl avertizeze de orice întrerupere sau deconectare a serviciului din cauza neplății. Cu excepția cazurilor de fraudă, de întârziere a plății sau de neplată repetată, aceste măsuri trebuie să asigure, în măsura posibilităților tehnice, limitarea întreruperii serviciului la serviciul în cauză. Deconectarea pentru neplata facturilor ar trebui să aibă loc numai după ce utilizatorul final a fost avertizat în mod corespunzător. Înainte de întreruperea completă a serviciului, statele membre pot permite furnizarea provizorie de servicii limitate, în cadrul cărora sunt autorizate doar apelurile care nu implică taxarea utilizatorului final (de exemplu apelurile la numărul „112”).

(f) Consiliere privind tarifele

Aceasta se referă la facilitatea prin care utilizatorii finali pot solicita întreprinderii să ofere informații cu privire la tarifele alternative mai ieftine, dacă există.

(g) Controlul costurilor

Acesta se referă la facilitatea prin care întreprinderile oferă alte mijloace, dacă sunt determinate ca fiind adecvate de autoritățile naționale de reglementare, pentru a controla costurile serviciilor de comunicații de voce sau ale serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere în cazul articolului 107, inclusiv alertele gratuite adresate consumatorilor în cazul unor tipare de consum anormale sau excesive.

Partea B: Facilitățile menționate la articolul 107

Identificarea liniei apelante

Se referă la faptul că numărul părții apelante este prezentat părții apelate înainte de conectarea apelului.

Această facilitate ar trebui furnizată în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal și a vieții private, în special cu Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice).

În măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, operatorii ar trebui să furnizeze date și semnale pentru a facilita identificarea liniei apelante și formarea numărului de telefon în ton peste frontierele statelor membre.

Partea C: Punerea în aplicare a dispozițiilor privind portabilitatea numerelor menționată la articolul 99

Cerința ca toți utilizatorii finali cărora le-au fost alocate numere din planul național de numerotație care solicită acest lucru să își poată păstra numărul (numerele) indiferent de întreprinderea care furnizează serviciul se aplică:

  (a) în cazul numerelor geografice, într-o anumită locație și; și

  (b) în cazul numerelor nongeografice, în orice locație.

Prezenta parte nu se aplică portabilității numerelor între rețele care furnizează servicii la un punct fix și rețelele mobile.

ANEXA VII

CALCULUL COSTULUI NET, DACĂ EXISTĂ, AL OBLIGAȚIILOR DE SERVICIU UNIVERSAL ȘI STABILIREA UNUI MECANISM DE ACOPERIRE SAU DE REPARTIZARE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLELE 84 ȘI 85

PARTEA A: CALCULAREA COSTULUI NET

Obligațiile de serviciu universal reprezintă acele obligații pe care un stat membru le-a impus unei întreprinderi pentru furnizarea serviciului universal, astfel cum este prevăzut la articolele 79, 81 și 82.

Autoritățile naționale de reglementare iau în considerare toate mijloacele prin care să se ofere stimulente adecvate pentru ca operatorii (desemnați sau nu) să îndeplinească obligații de serviciu universal într-un mod rentabil. Costul net al obligațiilor de serviciu universal se calculează ca diferența dintre costul net suportat de orice întreprindere atunci când aceasta furnizează un serviciu universal și atunci când nu îl furnizează. Trebuie să se acorde atenția cuvenită evaluării corecte a costurilor pe care orice întreprindere le-ar fi evitat dacă nu ar fi avut obligația de serviciu universal. Calculul costului net ar trebui să evalueze beneficiile, inclusiv cele intangibile, ale operatorului de servicii universale.

Calculul se bazează pe costurile care pot fi atribuite:

  (i) elementelor serviciilor identificate care nu pot fi furnizate decât în pierdere sau furnizate în condiții de costuri care se situează în afara standardelor comerciale normale.

  Această categorie poate include elementele de servicii precum accesul la serviciile telefonice de urgență, furnizarea anumitor posturi telefonice publice cu plată, furnizarea anumitor servicii sau echipamente pentru persoanele cu handicap etc.;

  (ii) anumitor utilizatori finali sau grupuri de utilizatori finali cărora, luând în considerare costul de furnizare a rețelei și a serviciului specificat, venitul obținut și orice echilibrare geografică a prețurilor impusă de statul membru, nu le pot fi furnizate servicii decât în pierdere sau la costuri care se situează în afara standardelor comerciale normale.

  Această categorie cuprinde utilizatorii finali sau grupurile de utilizatori finali cărora nu le-ar fi furnizate servicii de către un operator comercial dacă acesta nu ar avea o obligație de serviciu universal.

Calculul costului net al anumitor aspecte ale obligațiilor de serviciu universal se efectuează separat, pentru a evita dubla contabilizare a oricăror beneficii directe sau indirecte și a costurilor. Costul net total al obligațiilor de serviciu universal pentru o întreprindere corespunde sumei costurilor nete aferente fiecărei componente a obligațiilor de serviciu universal, luând în considerare orice beneficiu intangibil. Autoritatea națională de reglementare are responsabilitatea de a verifica acest cost net.

PARTEA B: ACOPERIREA COSTURILOR NETE ALE OBLIGAȚIILOR DE SERVICIU UNIVERSAL

Acoperirea sau finanțarea costurilor nete ale obligațiilor de servicii universale necesită ca întreprinderile desemnate cu obligații de serviciu universal să fie compensate pentru serviciile furnizate în condiții necomerciale. Întrucât această compensare implică transferuri financiare, statele membre trebuie să garanteze că acestea sunt efectuate în mod obiectiv, transparent, fără discriminare și proporțional. Aceasta înseamnă că transferurile au drept rezultat o denaturare cât mai mică a concurenței și a cererii utilizatorilor.

În conformitate cu articolul 85 alineatul (3), un mecanism de repartizare bazat pe un fond ar trebui să utilizeze un mijloc transparent și neutru pentru colectarea contribuțiilor, care să evite pericolul dublei impuneri a intrărilor și ieșirilor din întreprinderi.

Organismul independent care administrează fondul este responsabil cu colectarea contribuțiilor de la întreprinderile care sunt obligate să contribuie la costul net al obligațiilor de serviciu universal în statele membre și supraveghează transferul sumelor datorate și/sau achitarea taxelor administrative către întreprinderile îndreptățite să primească plăți din fond.

ANEXA VIII

INFORMAȚIILE CARE TREBUIE PUBLICATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 96

(TRANSPARENȚA ȘI PUBLICAREA INFORMAȚIILOR)

Autoritatea națională de reglementare are responsabilitatea de a se asigura că informațiile prevăzute în prezenta anexă sunt publicate, în conformitate cu articolul 96. Aceasta stabilește ce informații sunt relevante și trebuie publicate de către furnizorii de servicii de acces la internet și de furnizorii de servicii de comunicații interpersonale accesibile publicului bazate pe numere și ce informații trebuie publicate chiar de către autoritatea națională de reglementare, astfel încât toți utilizatorii finali să poată alege în deplină cunoștință de cauză. În cazul în care se consideră adecvat, înainte de impunerea oricărei obligații, autoritățile naționale de reglementare pot promova măsuri de autoreglementare sau de coreglementare.

1. Datele de contact ale întreprinderii

2. Descrierea serviciilor oferite

2.1.  Domeniul de aplicare a serviciilor oferite și principalele caracteristici ale fiecărui serviciu furnizat, inclusiv orice niveluri de calitate minime ale serviciilor oferite și orice restricții impuse de furnizor cu privire la utilizarea echipamentului terminal furnizat și informații accesibile privind modul de funcționare a serviciului și caracteristicile și facilitățile sale în materie de accesibilitate

2.2.  Tarifele serviciilor oferite, inclusiv informații privind volumele de comunicații (precum restricții legate de utilizarea datelor, numărul minutelor de comunicații vocale, numărul mesajelor în format text) ale planurilor tarifare specifice și tarifele aplicabile pentru unitățile de comunicații suplimentare, numerele sau serviciile care fac obiectul unor condiții tarifare speciale, tarifele pentru acces și întreținere, toate tipurile de tarife pentru utilizare, sistemele de tarifare speciale și cele ce vizează o anumită categorie de utilizatori și orice alte taxe suplimentare, precum și costurile privind echipamentul terminal

2.3. Serviciile post-vânzare și de întreținere oferite și datele de contact aferente acestora

2.4. Condițiile contractuale standard, inclusiv durata contractului, taxele datorate ca urmare a rezilierii anticipate a contractului, drepturile legate de încetarea ofertelor propuse în cadrul unui pachet sau a unor elemente ale acestora și procedurile și tarifele directe legate de portabilitatea numerelor și a altor identificatori, dacă sunt relevante

2.5.  Furnizarea către utilizatorii finali de informații cu privire la accesul la servicii de urgență și informații de localizare a apelantului În cazul în care întreprinderea este furnizor de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, informații privind accesul la serviciile de urgență sau orice limitare a furnizării acestora și informații de localizare a apelantului

2.6.  Detalii privind produsele și serviciile destinate utilizatorilor cu handicap, inclusiv funcțiile, practicile, politicile și procedurile și modificările legate de folosirea serviciului menit să satisfacă nevoile persoanelor cu limitări de ordin funcțional

(2.6a)  Informații accesibile pentru a facilita complementaritatea cu serviciile de asistență

3. Mecanismele de soluționare a litigiilor, inclusiv cele instituite de întreprindere

ANEXA IX

PARAMETRI PRIVIND CALITATEA SERVICIULUI

Parametrii, definițiile și metodele de măsurare privind calitatea serviciului menționate la articolul 97

Pentru furnizorii de acces la o rețea de comunicații publice

PARAMETRU

(Nota 1)

DEFINIȚIE

METODĂ DE MĂSURARE

Timpul de furnizare pentru conectarea inițială

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Rata defecțiunilor pe linie de acces

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Timpul de reparare a defecțiunii

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Pentru serviciile de comunicații interpersonale bazate pe numere

PARAMETRU

(Nota 2)

DEFINIȚIE

METODĂ DE MĂSURARE

Timpul necesar pentru conectarea apelului (f)

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Reclamații privind facturarea

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Calitatea conexiunii de voce

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Rata apelurilor întrerupte

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057 

Proporția apelurilor eșuate

(Nota 2)

ETSI EG 202 057

ETSI EG 202 057

Probabilitatea unei defecțiuni

 

 

Întârzieri în semnalizarea apelului

 

 

  Numărul versiunii ETSI EG 202 057-1 este 1.3.1 (iulie 2008)

Pentru serviciile de acces la internet

PARAMETRU

DEFINIȚIE

METODĂ DE MĂSURARE

Timpul de așteptare (întârzierea)

ITU-T Y.2617

ITU-T Y.2617

Variația întârzierii de transfer a pachetelor de date

ITU-T Y.2617

ITU-T Y.2617

Pierderea pachetelor de date

ITU-T Y.2617

ITU-T Y.2617

Nota 1

Parametrii ar trebui să permită analizarea rezultatelor la nivel regional [și anume cel puțin la nivelul 2 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (NUTS) stabilit de Eurostat].

Nota 2

Statele membre pot decide să nu solicite păstrarea de informații actualizate privind rezultatele acestor doi parametri dacă există dovezi că rezultatele din aceste două domenii sunt satisfăcătoare.

ANEXA X

INTEROPERABILITATEA ECHIPAMENTELOR DESTINATE CONSUMATORILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 105

1. Algoritmul comun de codare și recepția liberă

Toate echipamentele destinate consumatorilor pentru recepționarea semnalelor convenționale de televiziune digitală (radiodifuzarea prin transmisie terestră, prin cablu sau prin satelit, care este destinată în principal recepției fixe, precum DVB-T, DVB-C sau DVB-S), care sunt vândute, închiriate sau puse la dispoziție în oricare alt mod în Uniune și care pot decoda semnalele de televiziune digitală trebuie să poată permite:

–  decodarea acestor semnale conform unui algoritm comun european de codare, administrat de o organizație de standardizare europeană recunoscută, în prezent ETSI;

–  afișarea semnalelor care au fost transmise liber, cu condiția ca, în cazul în care acest echipament este închiriat, cel căruia i-a fost închiriat echipamentul să respecte contractul de închiriere aplicabil.

2. Interoperabilitatea televizoarelor digitale

Orice televizor digital cu un ecran integral cu o diagonală vizibilă mai mare de 30 cm care este introdus pe piață pentru a fi vândut sau închiriat în Uniune trebuie să aibă cel puțin o interfață socket deschisă („open interface socket”) (standardizată de o organizație europeană de standardizare recunoscută sau conformă unui standard adoptat de o asemenea organizație sau conformă unei specificații acceptate de întreg sectorul industrial în cauză), care să permită o conectare simplă a echipamentelor periferice și care să poată permite transferul tuturor elementelor relevante ale unui semnal de televiziune digitală, inclusiv informațiile legate de serviciile interactive și cu acces condiționat. Echipamentele terminale ale televizoarelor digitale trebuie să fie interoperabile, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, astfel încât să poată fi ușor reutilizabile de către alți furnizori.

2a.  FUNCȚIONALITATEA APARATELOR DE RADIO

Toate aparatele de radio care sunt introduse pe piață în Uniune începând de la [data transpunerii] pot recepționa posturile de radio digitale și analogice terestre. Prezentul alineat nu se aplică echipamentelor sau produselor radio de valoare scăzută destinate micilor consumatori, în cazul în care un receptor este pur auxiliar. El nu se aplică nici echipamentelor radio utilizate de radioamatori în sensul articolului 1 definiția 56 din Regulamentul de radiocomunicații al Uniunii internaționale de telecomunicații (UIT).

ANEXA XI

Partea A

Directive abrogatecu [lista modificărilor succesive la cestea/modificarea la acestea]

(menționate la articolul 116)

Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 108, 24.4.2002, p. 33)

 

 

Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 337, 18.12.2009, p. 37)

 

Articolul 1

 

Regulamentul (CE) nr. 544/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

(JO L 167, 29.6.2009, p. 12)

 

Articolul 2

 

Regulamentul (CE) nr. 717/2007 al Parlamentului European și al Consiliului.

(JO L 171, 29.6.2007, p. 32)

 

Articolul 10

Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 108, 24.4.2002, p. 21)

 

 

Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 337, 18.12.2009, p. 37)

 

Articolul 3 și anexa

Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 108, 24.4.2002, p. 7)

 

 

Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 337, 18.12.2009, p. 37)

 

Articolul 2

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 108, 24.4.2002, p. 51)

 

 

Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 337, 18.12.2009, p. 11)

 

Articolul 1 și anexa I

 

Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului

(JO L 310, 26.11.2015, p. 1)

 

Articolul 8

Partea B

Termenele-limită pentru transpunerea în dreptul național [și data (datele) aplicării]

(menționate la articolul 116)

Directiva

Termenul de transpunere

Data de aplicare

 

2002/19/CE

24 iulie 2003

25 iulie 2003

2002/20/CE

2002/21/CE

24 iulie 2003

24 iulie 2003

25 iulie 2003

25 iulie 2003

2002/22/CE

24 iulie 2003

25 iulie 2003

ANEXA XII

Tabel de corespondență

Directiva 2002/21/CE

Directiva 2002/20/CE

Directiva 2002/19/CE

Directiva 2002/22/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatele (1), (2) și (3)

 

 

 

Articolul 1 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 1 alineatul (3a)

 

 

 

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatele (4) și (5)

 

 

 

Articolul 1 alineatele (5) și (6)

Articolul 2 litera (a)

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1)

-

-

-

-

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 litera (b)

 

 

 

Articolul 2 alineatul (3)