RAPORT referitor la utilizarea instrumentelor politicii de coeziune de către regiuni pentru a răspunde schimbărilor demografice
23.10.2017 - (2016/2245(INI))
Comisia pentru dezvoltare regională
Raportoare: Iratxe García Pérez
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la utilizarea instrumentelor politicii de coeziune de către regiuni pentru a răspunde schimbărilor demografice
Parlamentul European,
având în vedere articolele 174 și 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului[1],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006[2],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului[3],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană[4],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări[5],
– având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la situația specială a insulelor[6],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006[7],
– având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale[8],
având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la politica de coeziune în regiunile montane ale UE[9],
având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la Raportul privind punerea în aplicare, rezultatele și evaluarea globală a Anului european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012)[10],
având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)[11],
având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la schimbările demografice și consecințele acestora asupra viitoarei politici de coeziune a UE[12],
având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații[13],
având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la strategia europeană pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor muntoase, a insulelor și a zonelor slab populate[14],
având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei[15],
având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații[16],
având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport privind îmbătrânirea pe 2015. Proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE-28 (2013-2060)” (European Economy nr. 3/2015),
având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și în orașele UE”,
având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),
având în vedere comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009 intitulată „Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE (Raport privind îmbătrânirea populației, 2009)” (COM(2009)0180),
având în vedere comunicarea Comisiei din 10 mai 2007 intitulată „Promovarea solidarității dintre generații” (COM(2007)0244),
având în vedere comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată „Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări într-o oportunitate” (COM(2006)0571),
având în vedere Cartea verde a Comisiei din 16 martie 2005 intitulată „Față în față cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generații” (COM(2005)0094),
având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),
având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 16 iunie 2016 intitulat „Răspunsul Uniunii Europene la provocarea demografică”[17],
având în vedere studiul din septembrie 2013 al Direcției Generale Politici Interne, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, din cadrul Parlamentului European, intitulat „Cum pot politicile regionale și de coeziune să rezolve problemele demografice?”,
având în vedere publicația EPSON referitoare la „Dezvăluirea potențialelor teritoriale și conturarea de noi politici în tipuri specifice de teritorii din Europa: insule, munți, regiuni slab populate și de coastă”[18],
având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,
având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și poziția exprimată sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0329/2017),
A. întrucât schimbările demografice reprezintă o problemă reală în Europa și în întreaga lume și o provocare majoră, nu doar în general, ci și pentru politicile de dezvoltare locală și valorificare a teritoriului din UE în prezent, împreună cu problemele legate de ocuparea forței de muncă, globalizarea necontrolată, schimbările climatice, tranziția către economii cu emisii scăzute de carbon și provocările reprezentate de tranziția industrială și tehnologică și incluziunea socială și economică;
B. întrucât, așa cum se întâmplă în majoritatea societăților postindustriale, populația europeană este caracterizată de mai multe decenii de o longevitate tot mai mare și rate scăzute ale fertilității, ceea ce riscă să modifice structura populației și piramida vârstelor și să producă efecte secundare precum scăderea numărului de persoane în vârstă de muncă și îmbătrânirea populației; întrucât criza economică care a afectat întreaga Uniune Europeană a avut un impact semnificativ asupra multor zone și regiuni, în special în zonele rurale, și a generat în mod special sărăcie și a cauzat depopulare; întrucât persistența diferențelor de remunerare între femei și bărbați și agravarea discrepanțelor între pensii constituie un obstacol major pentru participarea femeilor pe piața forței de muncă;
C. întrucât se preconizează că creșterea rapidă a populației în țările în curs de dezvoltare și declinul demografic al populației din UE va avea drept consecință o diminuare a cotei procentuale a populației Uniunii Europene în raport cu populația lumii de la 6,9 % în 2015 la 5,1 % în 2060[19];
D. întrucât se preconizează că 132 din cele 273 de regiuni de nivel NUTS 2 vor cunoaște o scădere a populației între 2015 și 2050[20]; întrucât această reducere va afecta în special unitățile administrative locale;
E. întrucât prioritatea absolută a Uniunii Europene și a tuturor statelor membre este să promoveze creșterea, care să fie în același timp o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;
F. întrucât caracteristicile geografice sau demografice au drept consecință o agravare a problemelor de dezvoltare; întrucât, din acest motiv, Tratatul de la Lisabona a adăugat coeziunea teritorială la obiectivele coeziunii economice și sociale;
G. întrucât schimbările demografice nu afectează toate țările și regiunile în mod uniform, atât din cauza dinamicii lor naturale, cât și a fluxurilor migratoare pe care le implică, majoritatea zonelor urbane și, în special, zonele metropolitane cunoscând o creștere a populației, în timp ce în majoritatea zonelor rurale și îndepărtate are loc un declin, iar în regiunile ultraperiferice situația este foarte ambiguă din acest punct de vedere; întrucât astfel de dezechilibre reprezintă provocări majore atât pentru teritoriile care suferă din cauza depopulării, cât și pentru cele care se confruntă cu o afluență de oameni; întrucât zonele izolate și cele cu acces limitat sunt cele mai expuse declinului demografic; întrucât, pe de altă parte, ar trebui să se atragă atenția asupra efectelor „suburbanizării”, care, ca urmare a unei deplasări semnificative a populației din marile orașe înspre zonele din jurul lor, exercită presiuni asupra autorităților locale și regionale;
H. întrucât regiunile europene nu sunt întinderi teritoriale omogene; întrucât acestea pot cuprinde zone de șomaj sau de sărăcie și se pot confrunta cu provocări specifice, în special în ceea ce privește schimbările demografice, astfel încât este esențial să se instituie instrumente specifice în vederea reducerii disparităților subregionale și pentru a contribui la un mai bun echilibru teritorial în ceea ce privește zonele urbane, periurbane și rurale;
I. întrucât femeile, și în special mamele singure, sunt mai expuse sărăciei și excluziunii;
J. întrucât schimbările demografice reprezintă o provocare în ceea ce privește asigurarea coeziunii sociale și a bunăstării populației în ansamblul ei, precum și favorizarea unei dezvoltări economice echilibrate; întrucât schimbările demografice au repercusiuni asupra infrastructurii și accesibilității și a calității serviciilor, care au drept rezultat discrepanțe în materie de conectivitate sau zone lipsite de servicii medicale și care sunt adesea rezultatul insuficientelor legături dintre populația urbană și cea rurală;
K. întrucât schimbările demografice implică provocări politice majore în diferite domenii legate de o gamă largă de elemente ale politicii de coeziune; întrucât politica regională și fondurile structurale și de investiții europene (ESI) aferente, inclusiv Fondul de coeziune, constituie instrumente esențiale pentru a face față acestor schimbări;
L. întrucât în zonele neurbanizate din Uniunea Europeană trăiesc 113 milioane de persoane și se află 12 milioane de exploatații agricole și 172 de milioane de hectare de teren agricol, aceste zone contribuind într-o măsură majoră la economiile, culturile și ecosistemele europene;
M. întrucât o infrastructură adecvată și un nivel adecvat de servicii sunt factori importanți în gestionarea structurii populației în regiunile slab populate sau care suferă de pe urma emigrării, zone în care importanța investițiilor și a creării de locuri de muncă este mai mare;
N. întrucât o infrastructură adecvată și accesul la servicii publice și locuri de muncă de înaltă calitate sunt factori importanți care influențează decizia de a rămâne sau nu într-o anumită zonă;
O. întrucât femeile sunt mai expuse sărăciei și excluziunii sociale decât bărbații, mai ales cele de peste 60 de ani;
P. întrucât schimbările demografice au un impact mai mare asupra regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă;
Q. întrucât schimbările demografice care afectează zonele rurale au consecințe sociale și economice, duc la fragmentare teritorială și afectează calitatea vieții și a mediului, pe lângă grave consecințe demografice;
R. întrucât egalitatea de gen este un drept fundamental, o valoare comună a UE și o condiție necesară pentru realizarea obiectivelor UE de creștere, ocupare a forței de muncă și coeziune socială;
S. întrucât egalitatea de gen reprezintă un instrument important al dezvoltării economice și al coeziunii sociale;
T. întrucât schimbările demografice negative sporesc nevoia unei solidarități mai puternice între generații,
Aspecte generale
1. subliniază că schimbările demografice implică presiuni economice, sociale, fiscale și de mediu majore asupra guvernelor statelor membre și autorităților locale și regionale în ceea ce privește furnizarea de servicii publice, în special servicii de asistență socială și servicii sociale, locuințe și gestionare a infrastructurii și asigurarea conservării ecosistemelor printr-o amenajare a teritoriului sustenabilă; subliniază că aceste presiuni vor fi exacerbate de declinul populației active și de un raport de dependență mai ridicat; subliniază rolul esențial al serviciilor publice și private de înaltă calitate; subliniază importanța unor servicii publice și private accesibile, de înaltă calitate și la prețuri convenabile, ca instrument de asigurare a egalității de gen;
2. consideră că schimbările demografice ar trebui să fie abordate într-o manieră coordonată, prin acțiuni ale tuturor autorităților europene, naționale, regionale și locale, prin aplicarea unor strategii de adaptare care țin cont de realitățile locale și regionale și printr-o guvernanță pe mai multe niveluri, eficientă atât în ceea ce privește structura acestor politici specifice, orientate către anumite regiuni, cât și în ceea ce privește implementarea lor; consideră că această reacție coordonată și integrată ar trebui să urmărească îmbunătățirea calității vieții și crearea unor oportunități economice mai bune pentru cetățeni, și să investească în calitatea, disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor publice și a celor sociale în regiunile în cauză; consideră, de asemenea, că reprezentanții societății civile și alte părți interesate ar trebui să fie implicate; subliniază faptul că orice abordare cuprinzătoare trebuie să reflecte rolul orașelor, al zonelor rurale, al zonelor de pescuit și al zonelor de coastă, precum și al zonelor care se confruntă cu probleme specifice legate de condițiile lor geografice sau situația lor demografică, și că, prin urmare, abordarea menționată va trebui, de asemenea, să țină seama de provocările specifice reprezentate de regiunile ultraperiferice, regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase, astfel cum a fost recunoscut în mod expres în Tratatul de la Lisabona; invită statele membre și Comisia să țină seama de efectele diferitelor politici asupra egalității de gen și asupra schimbărilor demografice;
3. recunoaște că schimbările demografice, deși creează noi provocări, generează și oportunități de dezvoltare la nivel local, ca rezultat al transformării tipului de cereri din zonele urbane, în special în ceea ce privește produsele alimentare, timpul liber și odihna, prin intermediul potențialului agriculturii, silviculturii și pescuitului de a realiza produse de înaltă calitate, sigure și diferențiate; consideră că turismul rural, în general, și ecoturismul, comerțul electronic, serviciile de la nivelul comunității și economia vârstei a treia, în special, oferă, de asemenea, oportunități pentru dezvoltarea la nivel local, sporind valoarea produselor agricole sau neagricole interne, cum ar fi meșteșugurile, broderia și produsele ceramice, prin intermediul sistemului european de protecție a indicațiilor geografice; subliniază în acest context importanța strategiilor de specializare inteligentă pentru a ajuta regiunile și teritoriile locale să identifice activități cu valoare adăugată mare și să creeze ecosisteme inovatoare atrăgătoare pe baza unei veritabile strategii de dezvoltare rurală multifuncțională, care să încorporeze conceptul de economie circulară în domeniul planificării regionale; subliniază că și agroturismul, care contribuie la menținerea unui stil de viață dinamic în zonele rurale, reprezintă un sector semnificativ; subliniază importanța dialogului social și a implicării partenerilor sociali, alături de alte părți interesate și autorități locale, în toate etapele programării și execuției fondurilor ESI, astfel încât să se anticipeze mai bine efectele schimbărilor demografice pe piața locală a forței de muncă și să se creeze noi strategii pentru înfruntarea acestor provocări;
Caracteristicile schimbărilor demografice în UE
4. remarcă faptul că principalele probleme legate de schimbările demografice cu care se confruntă în prezent multe regiuni din UE sunt îmbătrânirea populației din cauza destructurării piramidei vârstelor, scăderea ratei de natalitate ce are drept consecință o reducere drastică a populației infantile și tinere, pierderea constantă a populației, penuria de forță de muncă calificată, lipsa de locuri de muncă, tinerii care pleacă din cauza lipsei de posibilități de ocupare a forței de muncă și schimbările care privesc structura demografică; recunoaște că actuala politică agricolă, pierderea activităților, produselor și a sistemelor de producție tradiționale, a forței de muncă și a know-how-ului local, munca invizibilă a femeilor, lipsa spiritului antreprenorial, regiuni a căror dezvoltare a rămas în urmă sau care nu pot concura din cauza lipsei investițiilor, sau pierderea biodiversității, precum și suprafețele împădurite reduse la arbuști și expuse riscului de incendiu constituie alte probleme importante legate de schimbările demografice; subliniază faptul că impactul acestor tendințe diferă semnificativ de la o regiune la alta, parțial din cauza deplasării persoanelor către marile centre urbane, în căutare de locuri de muncă;
5. subliniază că unul dintre principalele obiective ale politicii demografice a UE ar trebui să fie acela de a lua în considerare toate teritoriile care se confruntă cu dezechilibre demografice și particularitățile acestor teritorii, factori la care politica de coeziune a încercat de mult timp să se adapteze, însă va trebui făcut mult mai mult după 2020; subliniază faptul că, în vreme ce schimbările demografice afectează toate zonele, indiferent dacă sunt rurale sau urbane, implicațiile diferă și depind de diverși factori precum intensitatea și viteza cu care se produce o schimbare sau dacă aceasta afectează regiunile cu o imigrație netă sau pe cele cu o populație în scădere;
6. subliniază necesitatea de a promova și a susține exploatațiile montane și rurale de dimensiuni mici și mijlocii, care, prin utilizarea unor tehnici tradiționale și metode de producție care exploatează resursele naturale – cum ar fi pășuni și diferite tipuri de culturi furajere – într-o manieră integrată și sustenabilă, obțin produse cu caracteristici specifice de calitate și pot contribui la inversarea sau descreșterea tendinței de depopulare din aceste zone;
7. subliniază că fenomenele demografice care afectează Uniunea nu reprezintă o noutate, însă s-au amplificat acum cu o intensitate fără precedent, în special ca urmare a presiunilor sociale și economice; atrage atenția asupra creșterii constante a numărului de persoane de vârsta a treia - anual circa 2 milioane de persoane trec pragul vârstei de 60 de ani - cu efecte asupra amenajării teritoriale, a spațiului locativ, a transportului și a altor tipuri de infrastructură și servicii; constată cu îngrijorare faptul că regiunile caracterizate de o scădere puternică a populației în vârstă de muncă vor fi deosebit de grav afectate de provocările demografice; recunoaște că lipsa investițiilor, infrastructura precară, conectivitatea redusă, accesul limitat la serviciile sociale și lipsa locurilor de muncă sunt factori principali care contribuie la depopulare; subliniază că schimbările demografice pot avea un impact considerabil în special asupra pensiilor și a sustenabilității mediului, întrucât depopularea zonelor rurale și intensificarea urbanizării afectează ecosistemele, conservarea naturii și utilizarea resurselor naturale, cu implicații în special pentru utilizarea terenurilor urbane, infrastructură, piața locuințelor și spațiile verzi;
8. consideră că dimensiunea de gen a schimbărilor demografice ar trebui luată în considerare într-o manieră transversală, deoarece regiunile care se confruntă cu un declin demografic sunt afectate și de dezechilibre de gen și de vârstă din cauza emigrației; consideră că provocările cauzate de schimbările demografice pot și trebuie să fie abordate într-un cadru politic favorabil egalității de gen, motiv pentru care acest aspect trebuie luat în considerare în toate dezbaterile legate de chestiuni demografice; consideră, prin urmare, că punerea în aplicare a abordării integratoare a egalității de gen în cadrul tuturor fondurilor ESI ar trebui consolidată și mai mult în viitor;
9. reamintește că Strategia Europa 2020 abordează provocările demografice în majoritatea celor șapte inițiative emblematice ale sale, care au fost create pentru a depăși problemele și pentru a stabili priorități esențiale pentru UE în domeniile ocupării forței de muncă, inovării, educației, reducerii sărăciei și al climei și energiei; subliniază că un element fundamental al procesului de punere în aplicare a strategiei și a inițiativelor sale emblematice se bazează pe sprijinul financiar acordat prin instrumentele politicii de coeziune, inclusiv pe dispozițiile privind abordarea schimbărilor demografice și a îmbătrânirii populației, și că aceste dimensiuni trebuie evidențiate în toate instrumentele Uniunii Europene;
10. consideră că provocările reprezentate de scăderea și îmbătrânirea populației vor impune reevaluări obiective, detaliate și cuprinzătoare ale multor politici și programe economice, sociale și politice consacrate, în care va trebui încorporată o perspectivă pe termen lung;
Coordonarea politicilor UE
11. solicită o mai amplă coordonare a instrumentelor UE, în special politica agricolă comună (PAC), fondurile ESI, inclusiv Fondul de coeziune, cooperarea teritorială europeană, fondurile structurale și de investiții europene (ESI), cooperarea teritorială europeană, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și Mecanismul pentru interconectarea Europei, astfel încât să se asigure o abordare mai cuprinzătoare a schimbărilor demografice; consideră că, dat fiind că mecanismele utilizate până în prezent nu au reușit să stopeze creșterea dezechilibrelor demografice, este necesară o revizuire a politicilor actuale și a modului de funcționare a tuturor mecanismelor menționate anterior; salută, în acest context, eforturile depuse pentru a optimiza sinergiile dintre fondurile ESI și FEIS; invită încă o dată Comisia să propună o strategie privind schimbările demografice, care să pună accentul pe următoarele domenii: crearea de locuri de muncă decente și relații industriale de bună calitate, acordând o atenție specială noilor forme de muncă și rolului acestora în societate; dimensiunea teritorială a politicilor care promovează activitatea economică și ocuparea forței de muncă; promovarea infrastructurii ca factor în alegerea locurilor de desfășurare a activităților comerciale, astfel încât teritoriile care se confruntă cu provocări demografice să devină accesibile și competitive; acoperire TIC pe scară largă cu calitate și preț competitive în teritoriile cu o densitate mai scăzută a populației; furnizarea de servicii sociale de bază în teritoriile care se confruntă cu provocări demografice; transportul public local, pentru a se asigura accesul la servicii publice; politici elaborate pentru a asigura un echilibru mai bun între viața de familie și cea profesională, reînnoirea sustenabilă a generațiilor și îngrijiri adecvate pentru persoanele dependente; politici în domeniul primirii, integrării și returnării migranților și a refugiaților care beneficiază de protecție internațională; și utilizarea pe scară largă de noi medii, mai atrăgătoare, pentru transmiterea de informații despre viața în zonele rurale; subliniază importanța inițiativelor existente, cum ar fi Parteneriatul european de inovare pentru îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, programul „Asistență pentru autonomie la domiciliu” și comunitățile de cunoaștere și inovare ale EIT în domeniul digital și în cel al sănătății; invită Comisia să țină seama de soluțiile deja descoperite de aceste inițiative în abordarea provocărilor demografice cu care se confruntă regiunile europene; subliniază importanța Cadrului european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții, ca modalitate de a sprijini educația și formarea profesională în zone amenințate de depopulare; consideră că inițiativa privind o mai bună legiferare ar trebui să includă în analiza de impact desfășurată înainte de orice inițiativă legislativă a UE efectele pe care aceasta le poate avea asupra demografiei;
12. subliniază importanța includerii de către UE a considerentelor de ordin demografic în toate domeniile de politică, inclusiv în rubricile sale bugetare, pentru a face posibilă dezvoltarea acestor politici, în special în ceea ce privește coeziunea, ocuparea forței de muncă, agricultura, mediul, societatea informațională, CDI (cercetare, dezvoltare și inovare), educația, politica socială și transporturile; consideră că constatările din rapoartele de evaluare a impactului demografic trebuie să fie incluse în elaborarea politicilor sale, iar criteriile demografice trebuie luate în considerare în evaluarea rezultatelor acestor politici și a efectelor nedorite cu scopul de a promova o abordare a schimbărilor demografice care include implicarea autorităților locale și regionale; consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită zonelor rurale care se confruntă cel mai puternic cu aceste probleme demografice; subliniază, în acest context, potențialul inițiativei Sate inteligente, prin care pot fi revitalizate, cu ajutorul unor tehnologii moderne cum ar fi 5G și al inovării, comunitățile rurale; subliniază, în plus, importanța unei cooperări mai strânse între zonele urbane și cele rurale; subliniază importanța asigurării accesului universal la servicii și infrastructuri sociale și publice de înaltă calitate și abordabile, inclusiv cele digitale, în special pentru copii, tineri și persoanele în vârstă, pentru a favoriza incluziunea socială, a garanta egalitatea de gen și a atenua consecințele schimbărilor demografice; subliniază importanța de a oferi noi oportunități de ocupare a unui loc de muncă plătit, în special în zone amenințate de depopulare, în vederea menținerii comunităților, creând în același timp condițiile necesare pentru facilitarea unui echilibru satisfăcător între viața profesională și cea privată; consideră că este important să se insiste asupra faptului că o viziune geografică globală consideră zonele urbane și pe cele rurale ca fiind spații funcționale complementare; subliniază că este nevoie de o mai bună integrare a diferitelor fonduri, pentru a avea cu adevărat o dezvoltare locală participativă și sustenabilă; subliniază faptul că politica demografică a UE ar trebui să încerce să fie mai completă și mai coordonată cu statele membre și la nivel orizontal; reamintește că Uniunea Europeană nu doar contribuie cu fonduri pentru dezvoltare regională, dar influențează, de asemenea, în mare măsură capacitatea autorităților locale și regionale de a utiliza fondurile lor proprii pentru a combate inegalitățile socioteritoriale; subliniază că, deși, ca rezultat al modernizării ajutoarelor de stat, aceste excepții în cazul cărora nu este necesară o notificare au fost simplificate și au devenit mai numeroase, cadrul actual este încă foarte complex și împovărător pentru autoritățile locale și regionale mai mici; consideră că, chiar dacă reglementările privind achizițiile publice au fost simplificate în 2014, există în continuare prea multe obstacole pentru autoritățile mici locale și regionale pentru a putea îmbunătăți economia din aceste zone sensibile;
13. consideră că UE ar trebui să sprijine politicile în domeniul migrației și integrării în statele membre, prin respectarea drepturilor și competențelor statelor membre, precum și principiul subsidiarității, pentru a minimiza tendințele demografice negative; subliniază rolul important al politicilor de încurajare a creării unei familii și de susținere a familiei; consideră că organismele locale și regionale ar trebui să fie autorizate să pună în aplicare cu succes pe teren politicile de integrare; consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui să participe activ la măsurile luate în abordarea provocărilor demografice; solicită ca analiza anuală a creșterii și recomandările specifice fiecărei țări să ia în considerare disparitățile regionale și dezechilibrele dintre regiunile din statele membre; consideră că, în regiunile de frontieră, cooperarea ar trebui să țină seama și de dorințele și de posibilitățile legate de inițiativele transfrontaliere; sugerează dezvoltarea de programe de formare în acest domeniu pentru o înțelegere mai bună și o sensibilizare crescută cu privire la aspectele în cauză; consideră că soluționarea problemelor demografice trebuie să se bazeze pe o abordare integrată a Europei ca ansamblu și că rezolvarea unei probleme într-o parte a continentului nu ar trebui să aibă efecte negative asupra altor teritorii europene; solicită crearea, la nivel european, a unor rețele de schimburi de bune practici și de experiență prin care autoritățile regionale și locale, precum și actorii societății civile să poată învăța reciproc despre abordarea problemelor generate de schimbările demografice;
Consolidarea eficacității fondurilor europene
14. subliniază că fondurile ESI trebuie să abordeze mai eficient schimbările demografice în următoarea perioadă de programare, prin: o mai mare și mai bine direcționată concentrare asupra schimbărilor demografice ca domeniu prioritar în cadrul regulamentelor finale și în orientările menite să sprijine statele membre, regiunile și administrațiile locale, explorând potențialul fondurilor ESI în abordarea schimbărilor demografice și în conceperea și punerea în aplicare a acordurilor de asociere și a programelor operaționale; o abordare mai proactivă la elaborarea politicilor din domeniul demografic și schimbul de bune practici și de experiență pentru învățarea la nivel instituțional; sprijin tehnic pentru autoritățile de management și părțile interesate de la nivel local în punerea în aplicare a unor politici eficiente care să abordeze schimbările demografice atât la nivel național, cât și regional; și obligativitatea participării active a autorităților locale în elaborarea, gestionarea și evaluarea internă a programelor de punere în aplicare a fondurilor și identificarea necesară a regiunilor care se confruntă cu provocări demografice la nivelul NUTS 3 și al unităților administrative locale (UAL); încurajează acordarea de asistență tehnică și de formare actorilor locali și autorităților de gestionare, pentru a implementa politici eficiente privind schimbările demografice, la nivel național, regional și local; consideră că, în unele state membre, subvențiile la nivelul NUTS 2 ascund adesea inegalități socioteritoriale, intraregionale și chiar supraregionale; solicită ca hărțile UE să utilizeze o scară adecvată pentru a reflecta problemele care țin de teritoriu, astfel încât să poată contribui la direcționarea sprijinului către zonele cele mai defavorizate;
15. solicită ca Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) să aducă o contribuție sporită la sprijinirea zonelor cu un nivel mare de îmbătrânire, ruralitate și emigrare a populației, astfel încât acestea să își poată îmbunătăți infrastructura de transport și telecomunicații, să-și reducă decalajul digital (inclusiv cel între generații) și să dispună de servicii publice mai bune; subliniază, în acest context, importanța domeniului e-sănătății; invită statele membre și regiunile să orienteze mai bine investițiile disponibile pentru a ține seama de schimbările demografice și de impactul acestora;
16. îndeamnă Comisia să utilizeze măsuri din cadrul politicii de coeziune pentru a pune o frână în calea creșterii migrării din zonele slab populate, unde o infrastructură adecvată și un nivel adecvat de servicii sunt condiții prealabile esențiale în special pentru păstrarea familiilor cu copii;
17. subliniază că Fondul social european (FSE) ar trebui să își accelereze activitatea legată de formarea și educarea tinerilor, și ar trebui să promoveze capacitatea de inserție profesională și să-i ajute pe oameni să găsească un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și să combată excluziunea socială și digitală a persoanelor în vârstă; subliniază, de asemenea, că fondul ar trebui să îmbunătățească perspectivele de angajare prin programe de pregătire pentru locuitorii din regiunile aflate în declin, precum și prin stimularea incluziunii sociale și digitale a femeilor, tinerilor și persoanelor în vârstă în aceste zone; subliniază, în acest context, că se vor lua măsuri, atunci când FSE este utilizat în sprijinul regiunilor ultraperiferice, pentru asigurarea unui echilibru mai bun între viața profesională și viața de familie; invită Comisia să aibă în vedere înființarea unui pachet financiar specific, în cadrul domeniului de aplicare al fondurilor existente, care să vizeze abordarea domeniilor care se confruntă cu dezavantaje demografice grave și permanente; solicită ca plățile din fond să aibă loc conform unor acorduri care acordă prioritate liniilor de acțiune pe termen scurt, mediu și lung; subliniază importanța includerii Fondului de coeziune în viitoarele strategii privind schimbările demografice și reamintește că acest fond a fost creat pentru a crește coeziunea economică, socială și teritorială a UE; consideră că este important să fie sprijinite mai mult prin FSE organizații mici care dezvoltă și gestionează proiecte sociale inovatoare, precum și proiecte-pilot transnaționale la nivelul UE care să vizeze chestiuni sociale și de ocupare a forței de muncă, pentru a facilita cooperarea regională, transfrontalieră, transnațională și macroregională inovatoare și pentru a putea astfel face față provocărilor comune generate de schimbările demografice;
18. regretă că, după cum s-a subliniat în Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi Europene, Garanția UE pentru tineret, care ar trebui să aibă ca scop ajutarea tinerilor fără loc de muncă, formare sau educație, a înregistrat progrese limitate, iar rezultatele nu se ridică la nivelul așteptărilor inițiale;
19. consideră că, pentru a evita o agravare a decalajelor teritoriale, FEIS ar trebui să vină în sprijinul regiunilor cu cele mai nefavorabile dinamici demografice printr-o sporire a investițiilor în domeniile prioritare ale UE, cum ar fi energia, transporturile, afacerile, cercetarea în domeniul inovării, IMM-urile, educația sau infrastructura socială; consideră că ar trebui discutată, în elaborarea politicii de coeziune post-2020, posibilitatea instituirii unui statut specific pentru regiunile defavorizate din punct de vedere demografic;
Viitorul politicii de coeziune pentru a răspunde schimbărilor demografice
20. este de opinie că politica de coeziune pune la dispoziție instrumentele adecvate pentru a răspunde schimbărilor demografice, în special în conexiune cu alte politici europene, naționale și regionale, atât în ceea ce privește îmbătrânirea populației, cât și scăderea populației, și ar trebui, prin urmare, să joace un rol mai important în sprijinirea regiunilor și să ofere flexibilitate în eforturile de adaptare la schimbările demografice; consideră că acest lucru ar trebui să se reflecte, de asemenea, în reglementările specifice fondurilor în abordarea schimbărilor demografice, ca parte a misiunii sale în temeiul articolului 174 din TFUE; solicită o definiție exactă a conceptului „handicap demografic grav și permanent” prevăzut la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 121 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care ar permite provocărilor demografice să fie cuantificate din punct de vedere statistic; subliniază importanța legăturilor dintre mediul urban și cel rural și invită Comisia să analizeze oportunitatea de a completa strategiile de dezvoltare urbană sustenabilă integrată prin parteneriate urban-rural pentru dezvoltarea sustenabilă în mediul urban și cel rural; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri proactive pentru a preveni efectele negative ale schimbărilor demografice și să acorde asistență tehnică pentru regiunile cele mai afectate de depopulare;
21. subliniază că politica de coeziune ar trebui să promoveze capacitatea de inserție profesională și incluziunea femeilor, în special a mamelor care se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă; solicită, în consecință, ca femeile să aibă acces la programe de formare și de educație; subliniază, cu toate acestea, că calificările obținute ar trebui să răspundă necesităților pieței forței de muncă; subliniază că, pentru a opri depopularea, este important ca tinerele mame să fie ajutate să se întoarcă la muncă, oferind structuri fiabile și cu program continuu de îngrijire a copiilor de toate vârstele, inclusiv pentru educația preșcolară;
22. consideră că, pentru a face față provocărilor demografice, regiunile ar trebui să utilizeze fondurile ESI într-o manieră mai proactivă, pentru a combate șomajul în rândul tinerilor și pentru a le oferi posibilitatea de a începe o carieră adecvată; remarcă faptul că acest lucru ar putea fi realizat prin sprijinirea programelor de formare și a inițiativelor antreprenoriale în rândul tinerilor;
23. solicită instituirea unui cadru juridic în viitorul Regulament privind dispozițiile comune (RDC) în scopul de a recunoaște regiunile care se confruntă cu provocări demografice grave și permanente; subliniază nevoia unei abordări mai proactive și mai specializate la elaborarea politicilor demografice, întrucât este foarte probabil ca divergențele regionale ale modelelor demografice să aibă un impact socioeconomic foarte asimetric asupra teritoriilor europene, ceea ce ar putea agrava disparitățile regionale în UE; solicită consolidarea și simplificarea administrativă a noilor instrumente pentru consolidarea abordării ascendente și a guvernanței pe mai multe niveluri — precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI), astfel încât să se sporească implicarea la nivel local și regional, ca parte a unei abordări integrate și holistice asupra dezvoltării regionale; solicită crearea unor servicii prin portaluri internet, care vor ajuta întreprinderile rurale existente să se conecteze mai bine cu omologii lor din mediul urban; subliniază importanța luării în considerare în mai mare măsură, în cadrul viitoarei politici de coeziune, a caracteristicilor teritoriale specifice care se manifestă la nivel subregional; subliniază că o lipsă de capacitate și de guvernanță robustă în numeroase autorități locale și regionale reprezintă un obstacol major pentru succesul programelor FEIS și solicită, în acest sens, crearea unor instrumente de consolidare a capacităților;
24. invită Comisia să aibă în vedere stabilirea unor noi criterii cu ajutorul cărora să se facă distincția între teritoriile care se confruntă cu provocări demografice, prin intermediul unor variabile demografice, economice, de impact asupra mediului și de accesibilitate, și să efectueze studii privind posibili indicatori socioeconomici și de mediu pentru a completa indicatorul PIB cu criterii, inclusiv capitalul social, speranța de viață și calitatea mediului; consideră că PIB-ul și densitatea populației nu sunt indicatori suficienți prin ei înșiși pentru a clasifica teritoriile cu handicapuri demografice grave și permanente; solicită Comisiei să includă în politica de coeziune, pe lângă indicatorul PIB, indicatori noi și dinamici, cum ar fi un indicator demografic și, în special, Indicele de progres social regional al UE, pentru a oferi o imagine mai completă a provocărilor specifice cu care se confruntă aceste regiuni, sau să ia în considerare o alocare suplimentară pentru aceste regiuni, similară cu cea pentru zonele slab populate, în perioada actuală de programare (Regulamentul privind dispozițiile comune, anexa VII, punctul 9); subliniază necesitatea unor instrumente specifice pentru monitorizarea și evaluarea potențialului și a impactului real al fondurilor structurale și de investiții europene în abordarea schimbărilor demografice prin elaborarea de orientări pentru dezvoltarea ulterioară a unor indicatori demografici pertinenți; subliniază că, în special pentru o înțelegere mai aprofundată a caracteristicilor intrinseci ale zonelor slab populate din UE, este importantă existența unor statistici fiabile, actualizate și defalcate, care să contribuie la o administrare politică mai eficientă și mai obiectivă; solicită, prin urmare, Eurostatului să ofere mai multe detalii în statisticile relevante pentru elaborarea unei politici europene demografice adecvate, în special indicatori demografici, familiali, sociali și economici și solicită, prin urmare, defalcarea acestora cel puțin la nivel subregional (de exemplu, NUTS III);
25. consideră că viitoarea politică de coeziune ar trebui să includă măsuri specifice pentru regiunile cele mai afectate de provocări demografice, și să permită o mai mare flexibilitate în stabilirea de obiective tematice sau de rate de cofinanțare, în vederea coordonării strategiilor intraregionale și interregionale în interiorul aceluiași stat membru, cu participare locală; invită Comisia să ia în considerare o strategie națională pentru dezvoltarea demografică ca o nouă condiționalitate ex-ante;
26. invită Comisia să includă o inițiativă emblematică privind demografia în strategia Europa 2020, finanțată din fondurile ESI existente și care să cuprindă o serie de măsuri împărțite în trei categorii: creșterea inteligentă, prin măsuri menite să ajute regiunile afectate de provocări demografice în domeniul TIC, al CDI și al IMM-urilor; creșterea favorabilă incluziunii, prin intermediul unor măsuri specifice pentru a încuraja tinerii să rămână în regiunea lor, asigurarea unei reînnoiri sustenabile a generațiilor, desfășurarea de activități independente și măsuri de incluziune socială pentru migranți și refugiații aflați sub protecție internațională; și creșterea sustenabilă, prin măsuri pentru a ajuta regiunile să investească în economia ecologică, inclusiv sisteme de transport sustenabile; salută planul de acțiune al UE pentru Sate inteligente, care impune ca politicile să acorde o atenție deosebită eliminării decalajului digital dintre zonele rurale și cele urbane, precum și să dezvolte potențialul oferit de conectivitatea și digitalizarea zonelor rurale și care sprijină inițiativa Insulele inteligente, ca pe un efort de tip ascendent din partea autorităților și comunităților insulare europene care vizează îmbunătățirea vieții pe insule prin soluții integrate și sustenabile;
27. consideră că cadrul financiar multianual de după 2020 ar trebui să ofere un impuls puternic și decisiv pentru promovarea eforturilor de abordare a provocărilor demografice, luând în considerare situația demografică actuală și tendințele demografice actuale și că acesta trebuie să includă promovarea soluțiilor care recurg la măsuri punctuale, cum ar fi un post bugetar cu finanțare, atunci când este cazul; solicită consolidarea serviciilor și a infrastructurii care intensifică incluziunea socială și digitală în cadrul celui de al doilea pilon al politicii agricole comune, menite să stimuleze dezvoltarea rurală și ca acestea să fie finanțate în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum și inversarea tendințelor de declin economic și social și de depopulare din zonele care se confruntă cu handicapuri demografice grave și permanente; solicită autorităților naționale, regionale și locale să facă schimburi de experiență, de practici optime și de noi viziuni pentru a preveni consecințele negative ale schimbărilor demografice; consideră că rețelele transeuropene de transport (TEN-T) și autostrăzile maritime (MoS) ar trebui să fie puse în serviciul zonelor cu handicapuri demografice grave și permanente;
28. evidențiază valoarea adăugată a metodologiei unice a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) în cadrul tuturor fondurilor ESI pentru dezvoltarea și aplicarea unor soluții ascendente integrate și adaptate; regretă, cu toate acestea, faptul că DLRC este obligatorie doar pentru FEADR și că abordările locale și participative sunt în scădere în FEDR, FSE și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM); solicită, prin urmare, Comisiei să facă utilizarea DLRC obligatorie pentru toate fondurile ESI;
°
° °
29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
- [1] JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
- [2] Ibid, p. 289.
- [3] Ibid, p. 470.
- [4] Ibid, p. 259.
- [5] Ibid, p. 303.
- [6] Texte adoptate, P8_TA(2016)0049.
- [7] JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
- [8] Texte adoptate, P8_TA(2017)0099.
- [9] Texte adoptate, P8_TA(2016)0213.
- [10] Texte adoptate, P8_TA(2015)0309.
- [11] Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.
- [12] JO C 153 E, 31.5.2013, p. 9.
- [13] JO C 74 E, 13.3.2012, p. 19.
- [14] JO C 50 E, 21.2.2012, p. 55.
- [15] JO C 184 E, 6.8.2009, p. 75.
- [16] JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131.
- [17] JO C 17, 18.1.2017, p. 40.
- [18] Documentul de lucru al EPSON. Luxemburg, ESPON EGTC, martie 2017.
- [19] Eurostat, „The EU in the World”, ediția 2016.
- [20] Eurostat, „Eurostat Regional Yearbook”, ediția 2016.
EXPUNERE DE MOTIVE
Schimbările demografice reprezintă una dintre principalele provocări pe care trebuie să o înfrunte regiunile europene în prezent și în viitorul apropiat. Prognozele publicate de EUROSTAT indică îmbătrânirea Europei: se preconizează că ponderea populației în vârstă de muncă va scădea de la 65,5% din populația totală în 2015 la 56,2% în 2080, în timp ce ponderea persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani va crește, de la 18,9% în 2015 la 28,7% în 2080[1]. Cu alte cuvinte, raportul actual dintre populația în vârstă de muncă și populația mai în vârstă va scădea de la circa 4 la 1, cât este în prezent, la 2 la 1 în 2080. În paralel, se preconizează că populația totală a Europei va crește mai încet decât înainte până în 2050, iar apoi va cunoaște un declin treptat, atingând un punct minim în 2075. În perioada 2008-2030, se preconizează că o regiune din trei – majoritatea în Europa Centrală, Germania de Est, sudul Italiei și nordul Spaniei – va cunoaște un declin al populației[2]. Raportoarea dorește să sublinieze aici unele dintre cele mai importante aspecte pe care le implică aceste fenomene demografice pentru teritoriile UE la nivel regional și local. Ar trebui subliniat faptul că provocările demografice cu care se confruntă Uniunea Europeană nu sunt nici noi, nici necunoscute. Ceea ce este deosebit astăzi este intensitatea acestor procese și problemele care rezultă în acele regiuni unde apar mai multe dintre ele, accentuându-se reciproc.
1. Identificarea teritoriilor expuse schimbărilor demografice în Uniunea Europeană și a provocărilor cu care se confruntă acestea
Una dintre primele provocări legate de definirea unei politici demografice la nivel european este că aceasta trebuie să țină seama de toate teritoriile din statele membre care se confruntă cu dezavantaje și dezechilibre demografice grave, precum și de caracteristicile și particularitățile lor. Aceasta presupune o identificare riguroasă a fenomenelor demografice și a echilibrelor pentru o anumită populație și un anumit teritoriu.
Patru elemente de bază pot fi identificate în evoluția demografică a regiunilor UE care reprezintă principalele provocări ale Uniunii Europene în acest domeniu, în special dacă ele apar cumulat, cum se întâmplă în cazul multor teritorii, accentuând unele dintre efectele lor cele mai negative.
Prima provocare este densitatea scăzută. Acesta este un fenomen bine cunoscut, care cuprinde două realități ce pot apărea simultan în anumite teritorii: pe de o parte, realitatea istorică a regiunilor cu un model de echilibru între o populație și un teritoriu caracterizat de o densitate scăzută, drept consecință a caracteristicilor specifice (fizice, demografice, politice etc.), pe de altă parte, aceasta poate lua forma unui proces recent, însă constant, de scădere a densității, care schimbă condițiile istorice de stabilire a oamenilor. Unul dintre fenomenele asociate cu astfel de procese este polarizarea teritorială: populația se acumulează în anumite centre, în timp ce o mare parte a zonelor dependente se golesc. Prin urmare, este important să se analizeze fenomenele legate de densitatea scăzută la o scară corespunzătoare. În această privință, nivelul NUTS 3 este mai adecvat decât nivelul NUTS 2 și, în multe cazuri, provocările legate de densitatea demografică sunt mai evidente dacă se ține seama de scara aferentă LAU.
A doua provocare este reprezentată de îmbătrânirea populației. La fel ca și în cazul precedent, acesta este un fenomen demografic cunoscut și răspândit în Uniunea Europeană, în cadrul căruia se pot distinge, de asemenea, două scenarii diferite, în funcție de natură și de intensitate: în unele cazuri, el este rezultatul unui proces treptat de tranziție demografică; în altele, este mai mult rezultatul destructurării piramidei populației, astfel încât creșterea speranței de viață este însoțită de o emigrare a populației tinere și adulte și de o scădere drastică a ratei de natalitate și a populației de copii.
Al treilea element, sau provocare, este scăderea ratelor de natalitate, ceea ce implică o scădere drastică a populației de copii și de tineri și, drept urmare, modifică așteptările în ceea ce privește înlocuirea și echilibrul pe termen mediu al raportului de dependență. Acesta nu este un fenomen nou, însă în unele regiuni procesul nu pare să se stabilizeze.
În final, a patra provocare este pierderea de populație constantă. Acesta este un fenomen care decurge în mare parte din cele precedente și care intensifică, acolo unde apare, celelalte probleme demografice. În multe regiuni ale Uniunii, și în și mai multe entități locale, are loc un proces grav și constant de depopulare, atât din cauza dinamicii naturale, cât și a mișcărilor de migrație. Astfel, există regiuni unde s-au acumulat bilanțuri negative de-a lungul anilor, ducând la pierderea unei părți foarte importante a populației. Depopularea și densitatea scăzută nu trebuie confundate, deoarece prima apare atât în zonele slab populate, cât și în zonele dens populate. În mod similar, unele regiuni cu o densitate scăzută nu se confruntă cu un proces de depopulare, ci rămân în limitele bilanțurilor lor istorice.
NUTS, ca o scară de analiză demografică, permite acoperirea unei mari părți a problemelor demografice cu care se confruntă teritoriile din Uniunea Europeană. Aceste probleme devin și mai evidente dacă se iau drept referință LAU. Mijloacele tehnice disponibile permit orice scară de analiză, însă ar trebui reamintit faptul că politicile depind în mai mare măsură de structurile politice.
2. Implicațiile acestor provocări demografice asupra domeniilor de politică
Raportoarea este conștientă de faptul că, dat fiind impactul lor social, economic și ecologic semnificativ asupra dezvoltării locale, schimbările demografice creează noi provocări în numeroase domenii politice pentru regiunile europene în cauză, generând totodată noi oportunități de dezvoltare. Aceste provocări s-au aflat din ce în ce mai des în centrul atenției în cadrul dezbaterilor legate de viitorul UE. Regiunile trebuie să adapteze furnizarea de servicii, infrastructurile și elaborarea de politici la aceste modele și tendințe demografice. Este nevoie de intervenții politice eficace, în special în următoarele domenii:
a. Ocuparea forței de muncă
La un anumit nivel, există o corelație puternică între populație și ocuparea forței de muncă, de exemplu la nivelul unei regiuni sau al unei provincii. Mișcările populației reprezintă singura adaptare permanentă a structurii demografice la structura productivă. La nivel local sau regional nu se poate face aceeași afirmație, deoarece pot exista stimulente pentru ca populația să își aibă reședința la o anumită distanță de locul de muncă sau, dimpotrivă, s-ar putea întâmpina obstacole la stabilirea în aceeași localitate sau în împrejurimi. În general, este vorba despre un echilibru între accesibilitatea locuințelor, serviciilor, posibilităților de agrement și a altor bunuri necorporale, cum ar fi costul deplasării în locul unde se găsesc astfel de oportunități în cantitate și de calitate corespunzătoare. Precaritatea încadrării în muncă a populației tinere, precum și orele îndelungate pe care aceasta le dedică muncii nu favorizează redresarea ratelor de natalitate. Noile forme de încadrare în muncă - mai precare, mai puțin stabile - favorizează o mobilitate geografică mai mare a populației. Întrucât viitorul ocupării forței de muncă poate fi afectat de integrarea tehnologiei și inteligenței artificiale în procesele de producție, ar putea exista o mai mare flexibilitate a legăturii teritoriale dintre ocuparea forței de muncă și populație.
b. Planificarea urbană și rurală
Unele regiuni se confruntă cu un fenomen de polarizare, caracterizat de depopularea zonelor rurale/îndepărtate și o concentrare a populației în centrele urbane și metropolitane. Aceste tendințe se accelerează de la criza economică încoace. Respectivele zone trebuie să se adapteze, deoarece schimbările demografice conturează noi cerințe pentru dezvoltarea locală, cu consecințe asupra locuințelor, transporturilor, mobilității și educației. În paralel, se poate identifica un efect de „aglomerare”: dacă economia nu este gestionată, cerințele în materie de productivitate și înclinația spre maximizarea profiturilor tind să ducă la o concentrare a activităților economice în câteva locuri, creând aglomerări care, la un anumit nivel, pot duce la dezeconomii. Aceste dezeconomii au un impact mai mare asupra bugetelor publice și asupra familiilor decât asupra întreprinderilor, de aceea este dificil să se limiteze această tendință la un nivel „optim” din punct de vedere social. Tendința de concentrare a investițiilor, care poate fi observată la nivel național, regional și provincial, duce la o aglomerare a populației în foarte puține puncte și la deșertificarea unor vaste teritorii. Însă efectul de aglomerare în sine constituie un factor de atracție pentru populație pentru aparenta accesibilitate a serviciilor publice și comerciale și din cauză că acumularea cererii de forță de muncă într-un teritoriu dă naștere unor așteptări privind oportunități calitative de încadrare în muncă și de mobilitate socială.
c. Infrastructuri
Infrastructurile sunt un factor-cheie pentru amplasarea investițiilor, deoarece permit accesul la piețele de furnizare și de vânzare a produselor. Tehnologiile comunicațiilor permit, pe anumite piețe, ocolirea dezavantajelor legate de geografie. Însă este nevoie de o acoperire completă, în condiții competitive din punctul de vedere al calității și prețului, ceea ce momentan nu există. Infrastructurile facilitează, de asemenea, accesul la servicii și, în special la TIC, care deschid porți către lumea virtuală și oportunitățile oferite de aceasta, fără limite sau frontiere. Ele reprezintă, fără îndoială, un factor relevant în atragerea și menținerea oamenilor într-un teritoriu.
d. Furnizarea de servicii
Societatea de consum a consolidat asociația dintre accesibilitatea la servicii, atât sociale, cât și comerciale, și calitatea vieții. Furnizarea de servicii, atât publice, cât și private, stabilește un cerc vicios cu dimensiunea populației: scăderea populației duce la mai puține servicii și locuri de muncă disponibile populației și, în cele din urmă, la emigrare, din cauza lipsei de servicii și a oportunităților de încadrare în muncă. Politicile menite să contracareze acest fenomen trebuie să aibă în vedere comercializarea serviciilor, stabilirea unor sisteme foarte flexibile de transporturi publice, precum și politici fiscale care să compenseze costurile mobilității, dar și stimulente în favoarea serviciilor itinerante în zonele rurale sau a serviciilor amplasate în centre mici. Serviciile online în domeniul sănătății, serviciilor sociale, educației sau culturii pot avea un efect de compensare, însă totodată subliniază lipsa serviciilor personale directe. Punerea lor în aplicare va necesita, după caz, politici active de adaptare la acest mod de furnizare.
e. Transporturi
Într-un mediu depopulat, cu o dispersie largă a oamenilor, menținerea transporturilor publice este atât dificilă, cât și necesară, pentru a garanta incluziunea locuitorilor. Este nevoie de flexibilitate și de stabilitate în furnizarea acestor servicii. Acestea sunt servicii neprofitabile pentru economia privată, care necesită un sprijin semnificativ din bugetul public. Ar trebui să se aibă în vedere proiecte experimentale de cooperare între sectorul public și cel privat în acest domeniu.
3. Importanța politicii de coeziune pentru a răspunde provocărilor demografice
În acest context, raportoarea dorește să sublinieze importanța măsurilor politicii de coeziune, deoarece ele sunt deseori principalele dispoziții care abordează provocările demografice la nivel regional și local și de multe ori vin în completarea strategiilor naționale și regionale. Printre altele, ea este de opinie că:
1. este nevoie de o mai amplă coordonare a instrumentelor UE pentru a asigura o abordare mai cuprinzătoare a schimbărilor demografice: potențialul intervențiilor în cadrul politicii de coeziune a fost limitat de lipsa unei strategii europene transversale care să abordeze provocările demografice;
2. activitățile promovate de fondurile structurale ar trebui să beneficieze de o mai bună integrare și mai multă flexibilitate pentru a consolida complementaritățile și coerența răspunsului la schimbările demografice;
3. este nevoie să se exploreze în continuare potențialul fondurilor structurale în cadrul abordării schimbărilor demografice; ar trebui să se pună mai mult accent, și mai punctual, pe schimbările demografice ca domeniu prioritar în orientările privind fondurile structurale și de investiții;
4. problemele apărute pe fondul schimbărilor demografice trebuie abordate de autoritățile locale și regionale, împreună cu statele membre și cu instituțiile europene: fiecare dintre aceste niveluri diferite joacă un rol în asigurarea faptului că politicile și strategiile sunt aliniate și în schimburile de cele mai bune practici în acest domeniu;
5. raportoarea dorește să sublinieze, de asemenea, importanța continuării eforturilor de sensibilizare la toate nivelurile cu privire la semnificația provocărilor legate de schimbările demografice pentru Uniunea Europeană și la potențialul fondurilor structurale în răspunsul la schimbările demografice.
POZIȚIE SUB FORMĂ DE AMENDAMENTE a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (22.6.2017)
destinată Comisiei pentru dezvoltare regională
referitoare la implementarea instrumentelor politicii de coeziune de către regiuni pentru a răspunde schimbărilor demografice
Raportor: Arne Gericke
AMENDAMENTE
Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, să ia în considerare următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Proiect de raport Considerentul Ea (nou) | |||||||||||||
|
Proiectul de raport |
Amendamentul | ||||||||||||
|
|
Ea. întrucât femeile, în special mamele singure, sunt mai expuse sărăciei și excluziunii;
| ||||||||||||
Amendamentul 2 Proiect de raport Considerentul Eb (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul3 Proiect de raport Considerentul Ec (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 4 Proiect de raport Considerentul Ga (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 5 Proiect de raport Considerentul Gb (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 6 Proiect de raport Considerentul Gc (nou) | |||||||||||||
|
Proiectul de raport |
Amendamentul | ||||||||||||
|
|
Gc. întrucât egalitatea de gen reprezintă un instrument important al dezvoltării economice și al coeziunii sociale;
| ||||||||||||
Amendamentul 7 Proiect de raport Considerentul Ja (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 8 Proiect de raport Punctul 1 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 9 Proiect de raport Punctul 2 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 10 Proiect de raport Punctul 3 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 11 Proiect de raport Punctul 3 b (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 12 Proiect de raport Punctul 7 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 13 Proiect de raport Punctul 7 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 14 Proiect de raport Punctul 7 b (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 15 Proiect de raport Punctul 7 c (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 16 Proiect de raport Punctul 7 d (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 17 Proiect de raport Punctul 7 e (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 18 Proiect de raport Punctul 7 f (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 19 Proiect de raport Punctul 8 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 20 Proiect de raport Punctul 10 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
Amendamentul 21 Proiect de raport Punctul 14 a (nou) | |||||||||||||
| |||||||||||||
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ
|
Data adoptării |
20.6.2017 |
|
|
|
|
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
|
Data adoptării |
9.10.2017 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
28 6 0 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Franc Bogovič, Andrea Cozzolino, Rosa D’Amato, John Flack, Iratxe García Pérez, Krzysztof Hetman, Marc Joulaud, Louis-Joseph Manscour, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Jens Nilsson, Andrey Novakov, Paul Nuttall, Konstantinos Papadakis, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Liliana Rodrigues, Maria Spyraki, Ruža Tomašić, Ángela Vallina, Monika Vana, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Derek Vaughan, Joachim Zeller |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Daniel Buda, Andor Deli, Raffaele Fitto, John Howarth, Ivana Maletić, Tonino Picula |
||||
|
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final |
James Carver, Esther Herranz García, Susanne Melior |
||||
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ
|
28 |
+ |
|
|
ECR |
Raffaele Fitto, John Flack, Mirosław Piotrowski, Ruža Tomašić |
|
|
EFDD |
Rosa D'Amato |
|
|
GUE/NGL |
Martina Michels, Ángela Vallina |
|
|
PPE |
Franc Bogovič, Daniel Buda, Esther Herranz García, Krzysztof Hetman, Marc Joulaud, Ivana Maletić, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Maria Spyraki, Joachim Zeller, Lambert van Nistelrooij |
|
|
S&D |
Andrea Cozzolino, Iratxe García Pérez, John Howarth, Louis-Joseph Manscour, Susanne Melior, Jens Nilsson, Tonino Picula, Liliana Rodrigues, Derek Vaughan |
|
|
VERTS/ALE |
Monika Vana |
|
|
6 |
- |
|
|
ALDE |
Iskra Mihaylova, Matthijs van Miltenburg |
|
|
EFDD |
James Carver, Paul Nuttall |
|
|
NI |
Konstantinos Papadakis |
|
|
PPE |
Andor Deli |
|
|
0 |
0 |
|
|
|
|
|
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri