RAPORT referitor la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării

24.10.2017 - (2017/2083(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportor: Maurice Ponga

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării

(2017/2083(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentată Consiliului European în cadrul reuniunii sale din 28 și 29 iunie 2016,

–  având în vedere Declarația comună din 7 iunie 2017 a Parlamentului, a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea, „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă” și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare elaborate în cadrul Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CFS-RAI), pentru a contribui la realizarea ODD unu și doi,

–  având în vedere programul de acțiune de la Addis Abeba din 2015 privind finanțarea dezvoltării,

–  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice din 2015,

–  având în vedere Summitul african pentru acțiune care a avut loc la 16 noiembrie 2016 și care a consacrat dimensiunea africană a COP 22,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2016 privind planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (COM(2016)0087),

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”)[1] și revizuirile sale din 2005 și 2010,

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE, adoptată de șefii de stat și de guvern din Africa și din Europa la summitul de la Lisabona din 9 decembrie 2007, precum și cele două planuri de acțiune adoptate la Accra în octombrie 2007 (pentru perioada 2008-2010) și la Tripoli în noiembrie 2010 (pentru perioada 2011-2013),

–  având în vedere concluziile celui de al patrulea summit UE-Africa, organizat la Bruxelles la 2 și 3 aprilie 2014, foaia de parcurs pentru formatul reuniunilor (formatul de la Cairo) și domeniile de cooperare între cele două continente în perioada 2014-2017, precum și declarația UE-Africa privind migrația și mobilitatea,

–  având în vedere Agenda 2063 a Uniunii Africane (UA), adoptată în mai 2014,

–  având în vedere Raportul privind propunerile de recomandări referitoare la reforma instituțională a Uniunii Africane pregătit de Excelența Sa dl Paul Kagamé și intitulat „Necesitatea consolidării Uniunii noastre”,

–  având în vedere declarația celui de al treilea Forum intercontinental al societății civile, organizat la Tunis în perioada 11-13 iulie 2017, în care se solicită consolidarea participării organizațiilor societății civile și plasarea persoanelor care fac parte din societatea civilă în centrul strategiei UE-Africa,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017, intitulată „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD[2],

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2016 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/214 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 noiembrie 2016, intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific” (JOIN(2016)0052),

–  având în vedere mai multe comunicări ale Comisiei Europene privind relațiile dintre UE și Africa, în special cea din 27 iunie 2007 intitulată „De la Cairo la Lisabona – Parteneriatul Strategic UE-Africa”, cea din 17 octombrie 2008, intitulată „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică” (COM(2008)0617) și cea din 10 noiembrie 2010 privind consolidarea relațiilor UE-Africa 1,5 miliarde de locuitori, 80 de țări, două continente, un viitor (COM(2010)0634),

–  având în vedere comunicarea comună din 5 mai 2017 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Un nou impuls dat parteneriatului Africa-UE” și concluziile Consiliului din 19 iunie 2017,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile dintre UE și Africa și țările ACP și, în special, Rezoluția din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020[3],

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar[4],

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării[5],

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare[6],

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru afaceri externe, avizul Comisiei pentru comerț internațional și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0334/2017),

A.  întrucât legăturile pe care Uniunea Europeană le are cu țările africane sunt istorice, iar destinele lor sunt strâns legate între ele; întrucât UE este principalul partener al Africii în domeniile economic și comercial, precum și în domeniul dezvoltării, ajutorului umanitar și securității;

B.  întrucât este necesar să se confere parteneriatului dintre Africa și UE o nouă viziune care să reflecte evoluția situațiilor politice, economice, în materie de mediu și sociale ale ambelor continente, întrucât este necesar să ne adaptăm noilor protagoniști de pe scena internațională – inclusiv Chinei – și să ne îndreptăm către un parteneriat modernizat și mai politic, punând accentul pe apărarea intereselor noastre comune esențiale;

C.  întrucât relațiile dintre UE și Africa trebuie să se bazeze pe principiile interesului și înțelegerii reciproce, precum și pe împărtășirea valorilor comune în contextul unui parteneriat reciproc;

D.  întrucât relațiile dintre UE și continentul african se bazează pe diverse instrumente juridice și pe diferite strategii politice și întrucât trebuie întărite sinergiile și coerența dintre ele pentru a face parteneriatul mai eficient și mai sustenabil;

E.  întrucât Acordul de la Cotonou cu UE, la care sunt părți 79 de state ACP, printre care 48 de state din Africa Subsahariană, reglementează principalul parteneriat între UE și Africa; întrucât UE a stabilit, de asemenea, relații cu țări africane care nu sunt părți la Acordul de la Cotonou; întrucât parteneriatul UE-ACP a fost încheiat într-o perioadă în care țările ACP nu își formaseră încă actualele structuri de cooperare regională sau continentală; întrucât, în contextul emergenței Uniunii Africane (UA) în 2003 și al Strategiei comune UE-Africa din 2007, este esențial să se raționalizeze diferitele cadre de politici între UE și Africa; întrucât obiectivul de a „trata Africa ca un tot unitar” este enunțat în mod clar în preambulul Strategiei comune UE-Africa;

F.  întrucât UE întreține cu țările africane un dialog politic și instituțional aprofundat prin intermediul reuniunilor la nivel înalt UE-Africa, al organizației interguvernamentale „Uniunea pentru Mediterana” (UpM) și al organismelor de cooperare ACP-UE, inclusiv la nivel parlamentar prin intermediul Adunării Parlamentare Paritare ACP/UE, al Delegației UE la Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana, precum și al Parlamentului Panafrican;

G.  întrucât cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED) este dotat cu un buget de 30,5 miliarde EUR, dintre care 900 de milioane EUR sunt alocate Instrumentului financiar pentru pace în Africa, iar 1,4 miliarde EUR din rezerva FED vor fi folosite pentru Fondul fiduciar al UE pentru Africa; întrucât peste 5 miliarde EUR au fost direcționate către nevoile țărilor africane în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV), iar 845 de milioane EUR sunt alocate Programului panafrican în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) în scopul punerii în aplicare a Strategiei comune Africa-UE;

H.  întrucât viitoarea reuniune la nivel înalt Africa-UE, care va avea loc la Abidjan în 29-30 noiembrie 2017 pe tema „Investiții în tineret”, reprezintă o oportunitate de a crea, a sprijini și a dezvolta condițiile economice de egalitate veritabilă între partenerii care își doresc să apere interese comune esențiale;

I.  întrucât noua Strategie comună Africa-UE va trebui să se înscrie în viitorul acord post-Cotonou;

J.  întrucât UE este un partener istoric pentru securitatea continentului african și un garant important al acesteia, fapt ce constituie o temă de cea mai mare importanță; întrucât securitatea și creșterea durabilă a continentului european depind în mod strâns și nemijlocit de stabilitatea și de dezvoltarea continentului african și viceversa;

K.  întrucât acordarea unui sprijin constant punerii în aplicare corecte a arhitecturii africane pentru pace și securitate și angajamentul UE, al Uniunii Africane și ai altor actori internaționali din Africa sunt esențiale pentru dezvoltarea și stabilitatea continentului european;

L.  întrucât migrația ocupă un loc proeminent în cadrul strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate și constituie un subiect prioritar în relațiile externe ale UE, inclusiv relațiile sale cu Africa; întrucât Africa și Europa au un interes comun și o responsabilitate partajată în ceea ce privește migrația și mobilitatea, inclusiv în combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți, și întrucât gestionarea migrației necesită soluții globale bazate pe solidaritate, partajarea responsabilității, respectarea drepturilor migranților și a dreptului internațional, precum și utilizarea eficace a instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare;

M.  întrucât peste 218 milioane de oameni trăiesc într-o sărăcie extremă în Africa; întrucât proporția persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în Africa Subsahariană a scăzut de la 56 % în 1990 la 43 % în 2012; întrucât 33 dintre cele 47 de țări cel mai puțin dezvoltate se află pe continentul african, ceea ce face din parteneriatul UE-Africa un instrument indispensabil pentru punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, în special în ceea ce privește eradicarea sărăciei;

N.  întrucât, în Africa, necesitățile în materie de infrastructură sunt estimate la 75 de miliarde EUR pe an, valoarea pieței de consum este preconizată să ajungă la 1 000 de miliarde USD în 2020, investițiile străine directe (ISD) sunt în creștere constantă și ar putea atinge 144 de miliarde USD în 2020, iar în prezent populația este de un miliard de locuitori;

O.  întrucât exporturile africane sunt încă dominate de produse neprelucrate și întrucât acordarea de preferințe comerciale a absorbit o mare parte a acestor exporturi; întrucât accesul liber la piață pentru majoritatea produselor africane crește capacitățile țărilor africane și crește competitivitatea și participarea acestora pe piețele mondiale atunci când sunt însoțite, printre altele, de politici care vizează o industrializare și o productivitate rurală durabile și pe termen lung ca elemente esențiale pentru dezvoltare;

P.  întrucât tendințele demografice vor trebui să fie luate în considerare, ținând cont de faptul că, până în 2050, conform unor estimări, se preconizează că populația Africii ar putea ajunge la 2,5 miliarde de persoane, majoritatea tineri, în timp ce se preconizează că populația Europei va fi semnificativ mai îmbătrânită; întrucât este, prin urmare, fundamental să se creeze milioane de locuri de muncă și să se acorde ajutor și sprijin pentru capacitarea femeilor și a tinerilor, în special prin educație, accesul la îngrijire medicală și la formare pe continentul african;

Intensificarea dialogului politic dintre UE și Africa: o condiție prealabilă a reînnoirii parteneriatului strategic

1.  ia act de noua comunicare intitulată „Pentru un nou impuls dat Parteneriatului Africa-UE”, care urmărește să dea un nou elan parteneriatului Africa-UE pentru a îl întări și intensifica prin concentrarea acestuia asupra prosperității și stabilității celor două continente, în conformitate cu angajamentele asumate ca parte a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a noului Consens european privind dezvoltarea, care joacă rolul unui set de orientări pentru politica europeană de dezvoltare, a Strategiei globale pentru politica externă și de securitate comună a Uniunii, precum și a Agendei 2063;

2.  amintește că Africa este un partener strategic de bază pentru UE și consideră că este vital să se intensifice relațiile dintre UE și Africa prin intermediul unui dialog revizuit și mai amplu, care să includă principiile transparenței și ale bunei guvernanțe, cu scopul de a crea o situație reciproc avantajoasă și de a stabili o cooperare echitabilă și sustenabilă, pentru a face față provocărilor comune și a obține beneficii comune, garantând, în același timp, principiul asumării responsabilității și ținând seama de circumstanțele specifice și de nivelul de dezvoltare al fiecărei țări partenere;

3.  invită viitorul parteneriat să se concentreze asupra domeniilor prioritare identificate de către UA și UE, cum ar fi:

•  dezvoltarea economică (prin intermediul comerțului, al acordurilor de parteneriat economic, al integrării regionale consolidate, al diversificării economice, al industrializării durabile și al creării de locuri de muncă de calitate);

•  buna guvernanță, inclusiv drepturile omului;

•  dezvoltarea umană prin intermediul serviciilor publice care să satisfacă nevoile de bază, cum ar fi educația, sănătatea, accesul la apă și la instalații sanitare, egalitatea de gen, știință, tehnologie și inovare,

•  securitatea și lupta împotriva terorismului;

•  migrația și mobilitatea;

•  mediul (inclusiv schimbările climatice).

4.  reamintește că sprijinul bugetar reprezintă cea mai bună modalitate de a asigura asumarea responsabilității, conferind guvernelor mijloacele pentru a decide cu privire la nevoile și prioritățile lor; reamintește că sprijinul bugetar general sau sectorial permite susținerea politicilor de dezvoltare și asigurarea unei capacități de absorbție maxime;

5.  salută faptul că cea de a cincea reuniune la nivel înalt UE-Africa care va avea loc în noiembrie 2017 în Côte d’Ivoire va avea ca tematică centrală tineretul, ținând cont de importanța acestuia pentru viitorul celor două continente;

6.  reamintește importanța și eficacitatea cooperării ACP-UE și rezultatele obținute în materie de dezvoltare; insistă pentru menținerea acestui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic și după 2020; insistă asupra necesității de a intensifica această cooperare, dezvoltând, în același timp, dimensiunea sa regională, inclusiv prin creșterea cooperării cu Uniunea Africană, cu comunitățile economice regionale și cu alte organizații regionale; solicită o abordare mai strategică, mai pragmatică, mai cuprinzătoare și mai structurată a dialogului politic în cadrul negocierilor acordului post-Cotonou;

7.  solicită să se consolideze dimensiunea parlamentară a ACP-UE; subliniază că Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE rămâne un forum privilegiat și joacă un rol principal în consolidarea democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului;

8.  subliniază faptul că revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) oferă posibilitatea de a coordona mai bine politica de vecinătate și politicile destinate celorlalte state din Africa prin crearea unor cadre de cooperare extinse destinate problemelor regionale precum securitatea, energia și chiar migrația;

9.  reafirmă necesitatea de a avea, în cadrul parteneriatului comun UE-Africa, o abordare coordonată între statele membre ale UE, precum și între UE și statele sale membre, astfel cum prevede articolul 210 din TFUE; reamintește și că, pentru îndeplinirea ODD, este necesar ca, în politicile și inițiativele europene și în cele africane, în egală măsură, să se respecte principiul UE al coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

10.  solicită ca principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării să fie încorporate în relația comercială a UE cu Africa, fapt ce presupune includerea de clauze executorii referitoare la comerț și dezvoltare durabilă în toate acordurile comerciale încheiate de UE cu țări africane, în conformitate cu angajamentul asumat de Comisie în strategia „Comerț pentru toți”;

11.  reiterează faptul că este important ca statele membre să își îndeplinească angajamentul de a direcționa 0,7 % din PIB-ul lor asistenței oficiale pentru dezvoltare, cu scopul de a întări cooperarea cu Africa;

12.  împărtășește dorința demonstrată de a intensifica coalițiile dintre UE și Africa în chestiuni legate de guvernanța globală; insistă, în această privință, asupra nevoii de a consolida dialogul cu UA și cu privire la importanța asigurării autonomiei sale financiare în conformitate cu decizia de la Kigali privind finanțarea prin reducerea dependenței sale de finanțarea externă; ia act de propunerile prezentate în raportul semnat de Excelența Sa dl Paul Kagamé, care urmăresc întărirea UA pentru a da un impuls procesului de integrare politică a Africii;

13.  subliniază rolul jucat de societatea civilă – inclusiv organizații neguvernamentale (ONG-uri), organizații religioase, organizații de tineret și organizații pentru drepturile femeilor, sectorul privat, sindicate, adunări parlamentare, autorități locale și diaspora, fiecare dintre acestea având caracteristici proprii specifice – în consolidarea dialogului politic dintre UE și Africa, pentru a asigura un parteneriat axat pe persoane;

14.  subliniază că este nevoie să se mărească gradul de implicare a societății civile în parteneriatul Africa-UE, prin promovarea întăririi capacităților acestuia, mai ales prin intermediul transferului de cunoștințe de specialitate, și prin asigurarea participării acestuia la elaborarea și punerea în aplicare a reformelor și a politicilor pertinente; consideră că implicarea organizațiilor societății civile este esențială pentru răspunderea publică; sprijină diferitele platforme create pentru a face din societatea civilă un actor-cheie al parteneriatului, în special Forumul anual comun (FAC), care are ca obiectiv punerea în aplicare a foii de parcurs UE-Africa; regretă însă că FAC nu a fost convocat niciodată și solicită UE și UA să pună la dispoziție de îndată mijloacele financiare și politice necesare pentru a asigura participarea semnificativă a tuturor părților interesate la parteneriat, inclusiv în cadrul celei de a cincea reuniuni la nivel înalt UA-UE;

Construirea unor state și a unor societăți mai reziliente pentru toți și în special pentru tineret, în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)

15.  consideră că este necesar ca reziliența, în cele cinci dimensiuni ale sale, să devină o componentă majoră a noii strategii UE-Africa;

Reziliența politică

16.  subliniază necesitatea de a întări buna guvernare, democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dar și lupta împotriva corupției pe ambele continente, în măsura în care acestea sunt elemente indispensabile dezvoltării durabile;

17.  solicită, astfel, să se desfășoare un dialog deschis și integrator, bazat pe respectul reciproc, care să transforme aceste valori și principii într-o componentă fundamentală a cooperării, în special prin extinderea condițiilor pentru acordarea ajutorului pentru dezvoltare la respectarea cu strictețe a acestora;

18.  subliniază că abordarea mai fermă a problemelor de guvernanță care există în Africa este de o importanță capitală pentru crearea unor societăți mai echitabile, mai stabile și mai sigure; subliniază nevoia de a susține și promova drepturile omului și guvernanța pe baza instrumentelor juridice, a legislației, principiilor și mecanismelor internaționale existente, inclusiv a celor ale organismelor de guvernare regionale africane precum Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și protocoalele la aceasta, Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor, pentru a întări asumarea responsabilității;

19.  reamintește importanța rolului Curții Penale Internaționale în combaterea impunității și în susținerea valorilor păcii, securității, egalității, echității, justiției și despăgubirii pe care le promovează aceasta; invită Uniunea Europeană și statele africane să continue să sprijine Statutul de la Roma și Curtea Penală Internațională; îndeamnă toate părțile semnatare ale Statutului de la Roma să îl ratifice cât mai curând posibil;

20.  sprijină organizarea unei conferințe comune la nivel înalt UA-UE privind procesele electorale, democrația și guvernanță în Africa și Europa și solicită ca Parlamentul European, Parlamentul Panafrican, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana să fie pe deplin implicate în aceasta; solicită consolidarea legăturilor dintre diferitele adunări pentru a favoriza sinergiile și coerența acțiunilor întreprinse;

Reziliența în materie de securitate

21.  reamintește că între securitate și dezvoltare există legături strânse; subliniază necesitatea de a integra mai bine preocupările în materie de securitate și obiectivele de dezvoltare pentru a aborda problemele specifice ale statelor fragile și pentru a construi state și societăți mai rezistente; observă că acest lucru ar trebui să se realizeze prin intermediul unor instrumente specifice și prin finanțare suplimentară;

22.  solicită o mai strânsă cooperare în domeniul securității și justiției referitoare la cadrul juridic internațional între UE și Africa, pentru a permite abordarea globală a problemelor și pentru a combate mai bine criminalitatea organizată, traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți, mai ales de copii, precum și terorismul; consideră că activitățile întreprinse de către UE ar trebui să fie în sinergie cu strategiile adoptate de țările africane, în special cele legate de pace și securitate care sunt menționate în Agenda 2063;

23.  subliniază că este nevoie de cooperare în domeniul securității între UE, UA, organizațiile regionale și alți actori politici din Africa, pentru a crește capacitățile țărilor în curs de dezvoltare, a le reforma sectoarele de securitate, a sprijini activitățile de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) a foștilor combatanți;

24.  consideră că terorismul reprezintă o amenințare la nivel mondial la adresa păcii și stabilității pe plan regional, a dezvoltării durabile și a securității interne, care trebuie abordată în cadrul unui efort coordonat de către guvernele naționale, organizațiile regionale și internaționale și agențiile Uniunii; solicită o cooperare consolidată în cadrul strategiei UE-Africa care să urmărească prevenirea impunității, promovarea statului de drept și extinderea capacităților polițienești și judiciare în scopul de a facilita schimbul de informații și de bune practici, precum și pentru a preveni și combate finanțarea terorismului și pentru urmărirea penală a acesteia; consideră că strategia de combatere a terorismului ar trebui să includă și măsuri de promovare a dialogului între religii și de prevenire a radicalizării care duce la extremism violent în Africa și în Europa, în special în rândul tinerilor;

25.  reiterează importanța diferitelor misiuni și operațiuni ale UE în Africa; salută înființarea forței comune Grupul celor cinci țări din Sahel; solicită întărirea acțiunilor UE pentru pace și securitate în colaborare cu partenerii africani și internaționali și sprijinirea operaționalizării depline a Arhitecturii africane pentru pace și securitate (APSA); invită UE să facă o primă contribuție la Fondul pentru pace al UA pentru activități în cadrul componentei „mediere și diplomație”;

Reziliența în materie de mediu

26.  reamintește că Africa este deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice; consideră că este esențial ca UE să conceapă o abordare strategică în față de construirea rezilienței la schimbările climatice și să sprijine țările africane, în special țările cel mai puțin dezvoltate, în eforturile lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare; subliniază importanța schimbărilor climatice ca factor de multiplicare a riscurilor de conflict, secetă, foamete și migrație, astfel cum a demonstrat recenta apariție a foametei în Sudanul de Sud, Nigeria și Somalia; reamintește, în acest context, că este esențial să se promoveze și să se respecte angajamentul luat în 2015, la Paris, de a aloca 100 miliarde USD pe an, până în 2020, țărilor în curs de dezvoltare; solicită să se utilizeze noi forme de colaborare UE-Africa pentru a reduce obstacolele legate de finanțare și de transferul de tehnologie;

27.  subliniază că Africa are un mediu natural bogat și divers; solicită ca protecția biodiversității să fie plasată în centrul agendei politice UA-UE; solicită ca strategia UE-Africa să funcționeze împreună cu prioritățile Planului de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice și să protejeze patrimoniul natural și, în special, parcurile naturale;

28.   încurajează investiții mai mari în domeniile energiilor regenerabile și economiei circulare, pentru a stimula și mai mult acțiunile care contribuie la respectarea mediului și creează locuri de muncă; reamintește că asigurarea accesului tuturor la o energie accesibilă ca preț, fiabilă, durabilă și modernă este vitală pentru satisfacerea nevoilor umane de bază și este esențială pentru practic toate tipurile de activitate economică și un motor esențial al dezvoltării; solicită ca UE să sprijine în continuare Inițiativa privind energia din surse regenerabile pentru Africa (AREI) și salută propunerea Comisiei de a lansa un nou parteneriat în materie de cercetare și inovare UE-Africa privind schimbările climatice și energia durabilă;

29.  invită parteneriatul Africa-UE să se concentreze asupra agriculturii și securității alimentare, într-o perspectivă pe termen lung, și de să promoveze sinergiile dintre securitatea alimentară și măsurile de combatere a schimbărilor climatice; îndeamnă UE, în acest context, să își intensifice asistența acordată agriculturii durabile, agrosilviculturii și practicilor agroecologice care respectă utilizarea tradițională a terenurilor și care asigură accesul la terenuri, apă și semințe din surse deschise; în plus, solicită UE să ajute micii producători/agricultori și păstori să obțină securitate alimentară, construind infrastructuri și investind în acestea, în conformitate cu principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare ale Comitetului pentru securitatea alimentară mondială, precum și să sprijine înființarea de cooperative; scoate în evidență, de asemenea, capacitățile și experiența în materie de agricultură durabilă dobândite de organizațiile societății civile nivelul comunităților;

30.  salută inițiativele UE care solicită o mai bună gestionare și o mai mare transparență în comerțul cu resurse naturale; consideră că gestionarea durabilă a resurselor naturale și comerțul cu acestea, cum ar fi minereurile, lemnul și fauna sălbatică, ar permite țărilor bogate în resurse și populațiile acestora să beneficieze în continuare de aceasta; reamintește necesitatea întemeiată pe legislația UE privind minereurile provenite din zonele de conflict de a introduce măsuri de însoțire încadrate într-o abordare integrată care să încurajeze aplicarea standardelor internaționale în materie de obligație de diligență, astfel cum sunt definite în ghidul OCDE, solicită elaborarea unei carte comune UE-Africa privind gestionarea durabilă a resurselor naturale;

Reziliența economică

31.  consideră că un mediu normativ și instituțional stabil și o economie sănătoasă sunt elemente esențiale pentru a avea competitivitate, investiții, crearea de locuri de muncă, un nivel de trai mai bun și o creștere sustenabilă; subliniază, în acest context, necesitatea de a crește accesibilitatea online a informațiilor juridice în materie de drept comercial; reamintește că, în lipsa unui stat imparțial, creșterea economică nu garantează sistematic dezvoltarea socială sau progresul social și insistă asupra necesității de a asigura redistribuirea bogăției, prestarea de servicii către cetățeni și de a îmbunătăți egalitatea de șanse;

32.  solicită o cooperare sporită între sectoarele private europene și africane și concentrarea pe investiții, în special prin intermediul parteneriatelor public-privat, pe baza unui cod etic strict și a respectării principiilor responsabilității sociale; în sectoare-cheie precum:

–  energia durabilă, inclusiv accesul la energie electrică pentru toți;

–  infrastructura de bază, în special în sectorul transporturilor, inclusiv transportul maritim;

–  utilizarea durabilă a resurselor naturale;

–  agricultura durabilă;

–  economia albastră, inclusiv industria maritimă;

–  cercetarea, știința, tehnologia și inovarea, atât pe teme de interes comun, cât și pe teme care privesc în mod deosebit unul dintre continente, cum ar fi bolile asociate sărăciei și bolile neglijate;

–  digitizarea ca factor de bază pentru a asigura dezvoltarea economiei africane, dar și pentru a crea legături între popoare;

33.  subliniază că integrarea regională este un motor al dezvoltării economice și o necesitate într-o lume globalizată; solicită sprijinirea cooperării sud-sud, care reflectă realitatea transformării treptate a continentului african; sprijină crearea unei zone continentale de liber schimb în Africa, precum și obiectivul de a crește volumul schimburilor comerciale intraafricane cu până la 50 % până în 2050; reamintește, de asemenea, perspectivele de dezvoltare oferite de acordurile de parteneriat economic (APE) și de acordurile comerciale încheiate între UE și țările africane, care permit promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului și a comerțului echitabil și etic; subliniază, de asemenea, necesitatea de a prevedea reguli de origine favorabile dezvoltării, clauze de salvgardare eficace, programe de liberalizare asimetrice, măsuri de protecție pentru industriile incipiente, precum și simplificarea și transparența procedurilor vamale; reamintește că acordurile de parteneriat economic au drept obiectiv să ajute țările ACP să își extindă piețele, să încurajeze schimburile comerciale cu mărfuri și să stimuleze investițiile și că acestea prevăd o deschidere lentă, treptată și asimetrică a comerțului cu mărfuri între UE și țările ACP;

34.  solicită transparență în acordurile comerciale și implicarea deplină a tuturor părților interesate pertinente, inclusiv a societății civile din țările în cauză, prin consultări oficiale, în viitoarele negocieri și în punerea în aplicare a acordurilor aflate în prezent în negociere;

35.  solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine ajutorul pentru programele comerciale și să stimuleze în continuare sinergiile cu politicile lor de investiții în Africa; în plus, solicită o mărire a angajamentului lor financiar față de inițiativele privind ajutorul pentru comerț, asistența tehnică și întărirea capacităților, care sunt esențiale pentru țările africane, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate

36.  consideră că sectorul privat, de la microîntreprinderi la întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), cooperative și întreprinderi multinaționale, joacă un rol hotărâtor în crearea de locuri de muncă și în procesul de dezvoltare și că contribuie la finanțarea acestuia; subliniază rolul specific al IMM-urilor și al exploatațiilor de mici dimensiuni și solicită sprijinirea inițiativelor individuale; salută, în această privință, înființarea Fondului european pentru dezvoltare durabilă ar trebui să își propună sprijinirea sectorului privat în țările africane, în special a întreprinderilor și IMM-urilor locale din țările fragile, și, prin urmare, promovarea investițiilor și crearea de locuri de muncă durabile, mai ales pentru femei și tineri;

37.  reamintește obligațiile care îi revin sectorului privat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al Orientărilor OCDE și își reiterează apelul către statele membre ale UE și UA de a participa în mod constructiv la Grupul de lucru interguvernamental al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului, pentru a contribui la instituirea unui tratat internațional cu caracter obligatoriu, pe baza Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, pe tema modului în care corporațiile respectă obligațiile în materie de drepturi ale omului și de standarde sociale și de mediu;

38.  subliniază necesitatea de a crea locuri de muncă decente și de a le lega de investiții, iar cele două măsuri ar trebui puse în practică în cadrul parteneriatului Africa-UE; în această privință, solicită să se respecte standardele OIM; subliniază importanța interacțiunii dintre actorii sociali, economici și instituționali și solicită să se consolideze rolul partenerilor sociali prin creșterea eficacității dialogului social la toate nivelurile aplicabile, ceea ce este de natură să conducă la negocieri colective;

39.  regretă faptul că aproximativ 50 de miliarde USD părăsesc Africa în fiecare an sub formă de fluxuri financiare ilicite, o sumă care depășește totalul anual al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) și subminează eforturile în vederea mobilizării veniturilor naționale; solicită, așadar, ambelor părți să:

–  să creeze instrumente eficace de combatere a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale și a corupției, care să prevadă transparență publică cu privire la beneficiarii finali reali ai entităților juridice, ai fondurilor fiduciare și ai altor aranjamente similare;

–  să promoveze Principiile pentru investiții responsabile susținute de ONU;

–  să sprijine inițiativele de creștere a eficienței și transparenței sistemelor de gestiune a finanțelor publice;

40.  solicită, în plus punerea în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU privind datoria și drepturile omului și a Principiilor Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) privind promovarea unor activități responsabile de acordare și contractare de împrumuturi; salută eforturile depuse de ONU în direcția creării unui mecanism internațional de reeșalonare a datoriei suverane;

41.  solicită să se intensifice incluziunea financiară în Africa, inclusiv cea a femeilor, prin crearea unor servicii bancare electronice menite să combată polarizarea societății africane; reamintește că fondurile transmise totalizează o sumă mai mare decât AOD și pot contribui în mod semnificativ la realizarea Agendei 2030; invită deci UE să sprijine în continuare eforturile UA vizând îmbunătățirea mecanismelor de transmitere a banilor;

Reziliența socială

42.  recunoaște importanța dinamicii demografice a Africii, ceea ce necesită o viziune strategică pe termen lung pentru dezvoltarea unor societăți sustenabile, favorabile incluziunii și participative; subliniază, de asemenea, că este necesar să se asigure nediscriminarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu handicap și a popoarelor indigene; recunoaște că creșterea populației în Africa reprezintă atât o provocare pentru economia locală, cât și o oportunitate pentru continent; prin urmare, solicită UE să dea dovadă de angajament în promovarea unor politici publice adecvate și investiții în educație și sănătate, inclusiv în sănătatea sexuală și reproductivă (SSR) și drepturile aferente, pentru a garanta că tinerii dispun de cunoștințele necesare pentru a lua decizii informate în legătură cu SSR, egalitatea de gen și drepturile copiilor, fără de care nu se poate ajunge la reziliența socială, economică și de mediu;

43.  subliniază că rata de urbanizare din Africa este în continuă creștere și generează provocări sociale, economice și legate de mediu; solicită să se reducă această presiune asupra orașelor și să se diminueze problemele legate de urbanizarea necontrolată;

44.  face apel la UE și la UA să consolideze sistemele naționale de educație din Africa, inclusiv capacitatea structurilor administrative ale acestora, investind cel puțin 20 % din bugetele lor naționale în educație și majorând sprijinul acordat de UE Parteneriatului global pentru educație și fondului „Educația nu mai poate să aștepte”;

45.   subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura acces universal, incluziv, echitabil și pe termen lung la educație de calitate la toate nivelurile, începând de la vârsta preșcolară, în special pentru fete și inclusiv în situații de urgență și de criză;

46.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a investi în capitalul uman și necesitatea ca tineretul să fie conectat la realitățile la nivel mondial și dotat cu competențe care să satisfacă nevoile pieței forței de muncă, prin consolidarea sistemelor de învățământ și de formare profesională – atât a celor formale, cât și a celor informale –a angajării într-o activitate independentă și a antreprenoriatului;

47.  consideră că este important să se sprijine țările africane în crearea unor sisteme publice de sănătate eficace și în asigurarea unui acces la prețuri rezonabile și universal la serviciile medicale, eliminând barierele cu care se confruntă femeile și alte grupuri vulnerabile, incluziv persoanele cu handicap și persoanele LGBTI;

48.  solicită introducerea unei asigurări universale minime prin înființarea unor sisteme de sănătate naționale orizontale; subliniază necesitatea de a forma un milion suplimentar de cadre medicale calificate, în plus față de ce s-a prevăzut inițial pe baza tendințelor actuale, pentru a îndeplini standardele minime ale OMS până în 2030;

49.  subliniază că bolile infecțioase constituie o amenințare majoră la adresa rezilienței sociale; invită Comisia să intensifice eforturile de cooperare științifică și medicală între cele două continente, cum ar fi Parteneriatul dintre țări europene și țări în curs de dezvoltare privind trialurile clinice (EDCTP 2), și să investească în știință, tehnologie și inovare pentru a reduce povara în continuare imensă a bolilor cauzate și legate de sărăcie și neglijate prin intermediul cooperării sale pentru dezvoltare;

50.  reamintește că este necesar să se investească mai mult în accesul la asistența medicală maternală și la sănătatea sexuală și reproductivă, pentru a reduce mortalitatea ea maternă și infantilă și a combate practicile tradiționale, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile forțate și/sau timpurii;

51.  evidențiază importanța egalității de gen și a emancipării femeilor în cadrul cooperării UE-Africa; subliniază rolul pozitiv al femeilor și participarea acestora la sfera politică și la cea economică, precum și la prevenirea conflictelor și la instaurarea unei păci de durată;

52.  observă că cultura este atât un catalizator al dezvoltării, cât și o componentă importantă a acesteia și că poate facilita incluziunea socială, libertatea de exprimare, construirea identității, emanciparea civilă și prevenirea conflictelor, întărind în același timp creșterea economică; invită, prin urmare, UE și UA să promoveze dialogul politic intercultural și diversitatea culturală și să sprijine strategiile de protejare a culturii și patrimoniului; subliniază că democrația este o valoare universală care se poate aplica în toate culturile; recunoaște, de asemenea, rolul sportului ca sursă și vector al incluziunii sociale și egalității de gen;

Crearea unei strategii pentru mobilitate și migrație care contribuie la dezvoltarea celor două continente

53.  reamintește că migrația și mobilitatea între Europa și Africa au un impact economic, social, ecologic și politic, precum și că această provocare trebuie să fie abordată într-un mod coordonat și global între cele două continente și în cooperare cu țările de origine, de tranzit și de destinație, maximizând sinergiile și recurgând la politicile și instrumentele pertinente ale UE, pe baza solidarității, a partajării responsabilității și a demnității umane; reamintește, în acest context, că este de dorit să se intensifice dialogul Africa-UE înaintea negocierilor aferente celor două pacte mondiale privind migrația și, respectiv, refugiații care urmează să fie elaborate până în 2018 sub egida Organizației Națiunilor Unite, astfel încât să se ajungă, în măsura posibilului, la priorități comune;

54.   reamintește necesitatea de a mări impactul pozitiv al migrației și mobilității, astfel încât aceste fenomene să fie considerate instrumente de dezvoltare reciprocă a ambelor continente; subliniază că acest lucru necesită un răspuns politic elaborat cu atenție, echilibrat, bazat pe date concrete și sustenabil, cu o strategie pe termen lung care să țină seama de perspectivele demografice și de cauzele profunde ale migrației;

55.   recunoaște că conflictele violente, persecuțiile, inegalitatea, încălcările drepturilor omului, slaba guvernanță, corupția, terorismul, regimurile represive, dezastrele naturale, schimbările climatice, șomajul și sărăcia cronică au condus la deplasări ale populației și la o creștere a migrației către Europa în ultimii ani; reamintește, cu toate acestea, că peste 85 % din africanii care își părăsesc țara rămân pe același continent;

56.  sprijină diversele inițiative întreprinse la nivel european pentru a combate cauzele profunde ale migrației neregulamentare: parteneriatele privind migrația, fondurile fiduciare pentru Africa și Fondul european pentru dezvoltare durabilă; solicită ca punerea în aplicare a acestora să fie asigurată și continuată în mod flexibil, eficient, consecvent și transparent, îmbunătățind totodată posibilele sinergii între diferitele instrumente, programe și activități, atât în cadrul acțiunilor interne, cât și externe; subliniază necesitatea unei cooperări intensificate în domeniul gestionării frontierelor;

57.  își reiterează apelul la încurajarea migrației legale, în conformitate cu recomandările din planul de acțiune de la Valletta; subliniază, de asemenea, că ajutorul pentru dezvoltare nu ar trebui să fie condiționat de cooperarea în chestiuni legate de migrație;

58.  invită statele membre să ofere locurile lor de relocare pentru un număr semnificativ de refugiați; solicită, în acest context, instituirea unui cadru european de relocare care să poată fi aplicat cu ușurință de către statele membre; solicită, în plus, Uniunii Europene și statelor sale membre să furnizeze asistență țărilor africane care se confruntă cu deplasări ale refugiaților sau cu situații de criză prelungită și să coopereze cu aceste țări, pentru a le mări capacitatea de azil și a le consolida sistemele de protecție;

59.  îndeamnă statele membre să își crească contribuția financiară la fondurile fiduciare și la alte instrumente menite să faciliteze creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și să stimuleze crearea de locuri de muncă, contribuind astfel la combaterea cauzelor profunde ale migrației; solicită consolidarea rolului în materie de control al Parlamentului European, pentru a asigura faptul că noile parteneriate în domeniul migrației și noile instrumente de finanțare sunt compatibile cu temeiul juridic, principiile și angajamentele UE;

60.  invită UE și AU să încurajeze schimburile de studenți, profesori, antreprenori și cercetători dintre cele două continente; salută propunerea Comisiei de a lansa un mecanism pentru tineretul african care să lărgească sfera de aplicare a programului Erasmus+ și un mecanism al UE în domeniul învățământului profesional și tehnic; solicită o dezbatere privind recunoașterea de către UE a certificatelor și a diplomelor eliberate de școlile și universitățile din Africa; observă că asigurarea migrației circulare este esențială pentru dezvoltarea durabilă și pentru prevenirea unui „exod al creierelor” din Africa;

61.  recunoaște rolul special al diasporei, atât în țările-gazdă, cât și în țările de origine, în ceea ce privește transferul unor fonduri substanțiale și ca partener pentru dezvoltare la nivel național și regional; își exprimă dorința ca diaspora să poată juca rolul de sursă de informații personalizate, pentru a răspunde nevoilor reale ale cetățenilor, abordând teme precum pericolele legate de migrația neregulamentară și provocările legate de integrare în țările-gazdă;

°

°  °

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului ACP, precum și Parlamentului Panafrican și Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

• [1]  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
• [2]  JO L 249, 27.9.2017, p. 1.
• [3]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0371.
• [4]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0337.
• [5]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.
• [6]  Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (5.9.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării

(2017/2083(INI))

Raportor pentru aviz: Fabio Massimo Castaldo

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază importanța tot mai mare a relațiilor politice, economice și de securitate între UE și Africa, într-un moment în care ambele se confruntă cu schimbări profunde, și recunoaște contribuția adusă în ultimii zece ani de Strategia comună Africa-UE la construirea unui parteneriat mai puternic; subliniază necesitatea de a se profita de aceste realizări și de a se acționa în direcția construirii unei relații egale, sustenabile și reciproc avantajoase cu Africa, în spiritul asumării în comun a problemelor și al responsabilității comune, respectând, în același timp, independența și suveranitatea țărilor africane; salută, în acest context, implicarea și angajamentul activ al statelor africane împreună cu UE în cadrul reuniunilor recente ale forurilor internaționale, cum ar fi negocierile privind încheierea Acordului de la Paris din cadrul Conferinței ONU din 2015 privind schimbările climatice (COP 21);

2.  subliniază faptul că, în prezent, UE reprezintă, la nivel colectiv, principalul investitor străin al Africii, principalul său partener comercial, principala sa sursă de transferuri de fonduri, primul său partener în ceea ce privește dezvoltarea și asistența umanitară, precum și un important furnizor de securitate pe acest continent; se așteaptă ca viitorul summit UA-UE să dea un nou avânt și idei noi pentru a adapta strategia la un mediu în schimbare rapidă, având în vedere importanța crucială a evoluțiilor din Africa pentru UE și interesele sale strategice;

3.  subliniază necesitatea unui parteneriat mai puternic și cu un caracter politic mai pronunțat între UE și Africa, pe baza unor valori și interese comune, pentru a promova pacea, a aborda probleme globale, cum ar fi schimbările climatice, insecuritatea alimentară, accesul la apă, degradarea mediului, exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, creșterea populației, urbanizarea orașelor mari, șomajul în rândul tinerilor, impunitatea, atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), terorismul, radicalizarea, criminalitatea organizată, precum și fluxurile de migrație, pe baza principiilor noastre comune, și anume statul de drept, economia de piață socială, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului, precum și pentru a promova o ordine mondială bazată pe o Organizație a Națiunilor Unite puternică;

4.  salută atenția specială acordată tineretului în cadrul viitorului summit UA-UE, deoarece dinamica demografică a ambelor continente plasează acest subiect în centrul relațiilor dintre Africa și Uniunea Europeană; subliniază faptul că, potrivit estimărilor, Africa Subsahariană va trebui să creeze 18 milioane de noi locuri de muncă în fiecare an până în 2035, pentru a absorbi persoanele nou intrate pe piața forței de muncă și a evita astfel consecințe grave pentru stabilitatea socială; subliniază că este necesar ca crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică în cadrul societăților să fie considerate drept priorități generale și să se exploateze rolul sectorului privat de pe continentul african;

5.  salută propunerea Comisiei de a lansa un mecanism pentru tineretul african care să lărgească sfera de aplicare a programului Erasmus+ și un mecanism al UE în domeniul învățământului profesional și tehnic, pentru a ajuta țările vizate să elimine decalajul dintre nevoile și oportunitățile pieței forței de muncă și calificările absolvenților, promovând, totodată, includerea grupurilor vulnerabile;

6.  solicită consolidarea sprijinului acordat educației de calitate la toate nivelurile, în special pentru fete, prin îmbunătățirea programelor bilaterale și prin sprijinirea în continuare a inițiativelor globale, cum ar fi Parteneriatul global pentru educație; subliniază că este important să existe investiții mai mari în școli, universități și în cercetare, să se promoveze parteneriatele pentru mobilitate, să se combată fenomenul de „exod al creierelor”, să fie sprijinite programele precum Erasmus + și să se armonizeze învățământul superior, prin programe transfrontaliere și recunoașterea calificărilor;

7.  reamintește că niciodată nu au fost atât de legate interesele UE în materie de securitate de Africa; solicită intensificarea sprijinului acordat de UE partenerilor africani și organizațiilor regionale în domeniul păcii și securității și prevenirii conflictelor, inclusiv prin instrumente specifice, cum ar fi operațiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), contribuțiile europene la forțele militare și de poliție ale misiunilor ONU, măsurile adoptate de UE în vederea implementării Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU și Instrumentul financiar pentru pace în Africa, prin acordarea asistenței și a ajutorului necesare în lupta globală împotriva terorismului jihadist și prin promovarea păcii și a securității în rândul populațiilor afectate; subliniază rolul important jucat de misiunile PSAC anterioare și actuale, de exemplu în ceea ce privește combaterea pirateriei, încurajarea consolidării capacităților și întărirea securității maritime și a asistenței la frontiere în Africa; solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Consiliului să se asigure că misiunile PSAC în Africa se pot desfășura în continuare cu eficacitate;

8.  subliniază faptul că este important să se promoveze securitatea și stabilitatea ajutând partenerii noștri să construiască state și societăți mai reziliente, în special în ceea ce privește buna guvernanță în acest sector, controlul parlamentar și răspunderea, și prin stimularea activităților de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) a foștilor combatanți;

9.  solicită ca UE să sprijine în continuare abordarea din ce în ce mai proactivă de către Uniunea Africană (UA) și organizațiile regionale relevante a operaționalizării depline a Arhitecturii africane pentru pace și securitate (APSA); invită UE să facă o primă contribuție la Fondul pentru pace al UA pentru activități în cadrul componentei „mediere și diplomație”;

10.  subliniază necesitatea de a integra mai bine preocupările în materie de securitate și obiectivele de dezvoltare pentru a aborda problemele specifice ale statelor fragile și a construi state și societăți mai reziliente, inclusiv prin consolidarea capacităților pentru asigurarea securității alimentare, și anume prin agricultura la scară mică, adaptarea la schimbările climatice, crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, în special pentru tineri, capacitarea femeilor și sprijinirea educației;

11.  subliniază că abordarea mai fermă a problemelor de guvernanță care există în Africa este de o importanță capitală pentru crearea unor societăți mai echitabile, mai stabile și mai sigure, și solicită să se depună eforturi pentru abordarea fenomenului de acaparare a statului, caracterizat prin controlul oligarhic și practicile extractive exercitate de anumite părți ale birocrațiilor statale, care se află la originea a numeroase probleme socioeconomice și conflicte politice din Africa;

12.  subliniază faptul că urmărirea intereselor comune și a cooperării în materie de securitate trebuie să fie complet compatibilă cu dreptul internațional, valorile fundamentale ale UE și cu obiectivele de sprijinire a democrației și a bunei guvernanțe și de promovare a drepturilor omului și a statului de drept; consideră că aceste obiective ar trebui să fie urmărite, în măsura posibilului, în sinergie cu angajamentul coerent al altor actori politici și economici relevanți în Africa, precum China și India;

13.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element invariabil al implicării UE în țările terțe partenere; invită UE să își consolideze sprijinul pentru democrație, promovarea drepturilor omului, statul de drept, libertatea mass-mediei și guvernanța responsabilă, transparentă și receptivă, acestea constituind elemente esențiale pentru asigurarea unui mediu politic, social și economic stabil și care promovează includerea în Africa; încurajează UE să acorde mai mult sprijin instrumentelor proprii ale Africii în materie de drepturi ale omului, precum Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor;

14.  solicită o abordare mai strategică, mai pragmatică, mai cuprinzătoare și mai structurată a dialogului politic în temeiul Acordului de parteneriat de la Cotonou, cu o mai mare implicare a societății civile și o întărire a dimensiunii interpersonale; subliniază importanța dialogului politic desfășurat în temeiul articolului 8 din acord, a includerii ca elemente esențiale ale acordului a respectării drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept, în temeiul articolului 9, precum și a „clauzei privind măsurile corespunzătoare”, în temeiul articolul 96; invită Comisia ca, în cadrul negocierilor în vederea încheierii acordului post-Cotonou, să adopte o abordare mai structurată și mai strategică a dialogurilor privind drepturile omului, prin înființarea unor comisii interparlamentare permanente, urmând exemplul celor prevăzute de acordurile de asociere ale UE, cu un mandat de monitorizare a punerii în aplicare a clauzelor privind elementele esențiale, pentru a depăși abordarea de urgență și a se angaja într-un dialog mai amplu și mai sistematic;

15.  subliniază că este important să se promoveze dialogul, schimbul de informații și cooperarea într-o serie de domenii, cum ar fi gestionarea finanțelor publice și sistemele fiscale echitabile și eficiente, combaterea corupției, o administrație publică transparentă și responsabilă, participarea societății civile și a cetățenilor la procesele decizionale și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale;

16.  consideră că un parteneriat eficace între Africa și UE este esențial pentru a aborda provocările comune legate de combaterea terorismului, a extremismului și a radicalizării; reamintește că comerțul cu arme, droguri și persoane ilegale reprezintă, adesea, principala sursă de venit pentru organizațiile radicale și teroriste din această regiune; subliniază impactul devastator al grupărilor teroriste, cum ar fi Daesh și Boko Haram, asupra populațiilor locale și a dezvoltării economice pe termen lung; subliniază, prin urmare, necesitatea unei cooperări intensificate pe termen lung în domeniul securității, precum și necesitatea de a crește investițiile în programele de educație și de reabilitare; subliniază faptul că o democrație funcțională sporește stabilitatea și constituie un instrument puternic împotriva terorismului;

17.  subliniază necesitatea de a combate cauzele profunde ale radicalizării, cum ar fi excluderea socială, sărăcia și lipsa de educație, și de a desfășura dialoguri specifice privind securitatea și combaterea terorismului cu partenerii africani pentru a aborda în comun chestiunile de bază care pot duce la radicalizare și acte de terorism; subliniază că este important să se îmbunătățească dialogul interconfesional, să fie sprijinite inițiativele care urmăresc integrarea tinerilor în societate, combaterea propagandei teroriste –ținând seama de rolul internetului și al mijloacelor de comunicare socială în procesele de radicalizare–, combaterea finanțării terorismului și consolidarea cooperării judiciare;

18.  subliniază faptul că revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) oferă posibilitatea de a coordona mai bine politica de vecinătate și politicile destinate celorlalte state din Africa prin crearea unor cadre de cooperare extinse; îndeamnă, prin urmare, să se instituie aceste cadre tematice, pentru a asigura o cooperare mai mare între UE, țările partenere din vecinătatea sudică și țările terțe din Africa în privința problemelor regionale precum securitatea, energia și chiar problemele legate de migrație;

19.  reamintește importanța unei puneri în aplicare eficiente a politicilor externe ale UE care sunt în măsură să abordeze cauzele profunde ale migrației și importanța intensificării luptei împotriva organizațiilor criminale implicate în traficul de persoane; solicită intensificarea eforturilor comune de punere în aplicare a planului de acțiune de la Valletta, bazat pe un parteneriat real și echitabil cu țările terțe de origine și de tranzit; reamintește importanța unei abordări echilibrate și globale în noul cadru de parteneriat și subliniază, în acest sens, importanța controlului democratic exercitat de către Parlament; subliniază că noul cadru de parteneriat cu țările terțe nu trebuie să devină singurul pilon de acțiune a UE privind migrația și ar trebui să fie extins dincolo de o focalizare limitată asupra gestionării frontierelor, pentru a include, de exemplu, relațiile comerciale mai echitabile, lupta împotriva schimbărilor climatice și a transferurilor financiare ilicite din Africa, instituirea unor canale sigure și legale pentru migrație, și introducerea unor inițiative pentru ca transferurile de fonduri să devină mai ușoare și mai puțin costisitoare;

20.  reamintește că principalele cauze ale migrației le constituie conflictele, slaba guvernanță, instabilitatea guvernamentală, încălcarea drepturilor omului, corupția, absența statului de drept, impunitatea, inegalitatea, șomajul sau subocuparea, lipsa de mijloace de subzistență și de resurse și schimbările climatice;

21.  consideră că Africa și Europa au un interes comun și responsabilitatea în ceea ce privește migrația și că situația de criză necesită soluții globale bazate pe solidaritate, partajarea responsabilității, respect pentru drepturile migranților, principiul nereturnării, precum și îndeplinirea obligațiilor statelor de a gestiona în mod adecvat fluxurile de migrație pe întreg teritoriul lor, de a primi înapoi propriii cetățeni și de a le acorda drepturile constituționale depline în cazul în care se află în imposibilitatea de a obține statutul de rezident legal în străinătate;

22.  subliniază că cooperarea strânsă între țările africane și UE și, în special, între țările de pe cele două țărmuri ale Mediteranei este esențială pentru combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți; sprijină, în acest sens, punerea în aplicare a unor cadre juridice și de politici cuprinzătoare bazate pe Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și pe protocoalele la aceasta;

23.  observă că contribuțiile statelor membre la Fondul fiduciar de urgență pentru Africa sunt în continuare scăzute; se așteaptă ca Planul european de investiții externe să poată să-și îndeplinească angajamentele de a mobiliza investiții în Africa, de a sprijini creșterea economică sustenabilă și favorabilă includerii și de a stimula crearea de locuri de muncă, contribuind astfel la abordarea cauzelor profunde ale migrației;

24.  ia act cu mare îngrijorare de faptul că în unele părți ale continentului african lipsește autoritatea centrală a statului, în special în ceea ce privește gestionarea frontierelor, și reamintește că acest lucru are consecințe negative asupra combaterii terorismului și a traficului de droguri; subliniază, prin urmare, că este necesară o cooperare intensificată în politicile din domeniul gestionării frontierelor și din cel al migrației;

25.  recunoaște importanța, potențialul semnificativ și puterea de transformare a integrării regionale, transregionale și continentale pentru creștere și dezvoltare în Africa și necesitatea de a evita construirea de noi bariere în calea comerțului, a mobilității și a cooperării în materie de securitate; consideră că o UA care să cuprindă întregul continent african reprezintă un pas extrem de pozitiv în direcția integrării panafricane și salută înlocuirea termenului „summitul Africa-UE” cu „summitul UA-UE”;

26.  subliniază necesitatea ca UE să sprijine consolidarea schimburilor comerciale și a investițiilor sustenabile intraafricane, dacă este posibil în monedă locală, precum și a dimensiunii transregionale, continentale și globale a proiectelor și a programelor, în domenii variind de la agricultura și mediul sustenabile până la învățământul superior, TIC, cercetare și infrastructura fizică a rețelelor;

27.  consideră că proiectele regionale de integrare, cum ar fi cele din estul, sudul și vestul Africii, trebuie să fie sprijinite într-un mod care să completeze și să consolideze procesul de integrare panafricană în cadrul UA; consideră că UE ar trebui, de asemenea, să urmărească legăturile bilaterale strategice, bazate pe respectarea drepturilor omului și a statului de drept, cu state-pivot din Africa, în calitate de lideri și catalizatori ai respectivelor proiecte de integrare; subliniază, în plus, necesitatea de a resuscita Uniunea pentru Mediterana, ca vehicul pentru atingerea obiectivului comun de securitate și prosperitate în Africa de Nord;

28.  recunoaște importanța relațiilor interparlamentare și încurajează partenerii africani să considere în continuare cooperarea interparlamentară la nivel bilateral, regional și internațional drept prioritate politică; subliniază rolul constructiv al delegațiilor interparlamentare și al adunărilor regionale în dezvoltarea parteneriatului Africa-UE, care promovează interese comune și un dialog veritabil între egali, și propune o colaborare mai strânsă cu parlamentele africane pentru a le consolida în importantul lor rol democratic;

29.  reamintește rolul important pe care îl joacă investițiile și comerțul responsabile, un sector privat responsabil care îndeplinește standardele internaționale în materie de sănătate, siguranță, muncă și mediu, precum și un mediu de afaceri favorabil în generarea dezvoltării economice pe termen lung; invită Comisia și statele membre să promoveze cooperarea cu partenerii internaționali pentru a preveni, investiga și stopa nerespectarea acestor standarde sau cazurile în care întreprinderile europene provoacă sau contribuie la încălcări ale drepturilor omului și încalcă drepturile grupurilor vulnerabile, precum minoritățile, populațiile indigene, femeile și copiii; invită UE și statele membre ale UA să participe activ și să depună eforturi în vederea unui rezultat productiv al negocierilor vizând proiectul de tratat privind întreprinderile transnaționale și drepturile omului la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;

30.  solicită un sprijin mai mare din partea UE pentru Africa în domeniul reducerii datoriei și în cel al sustenabilității datoriei și subliniază că este necesar să existe o legislație internațională și să se înființeze comisii de audit al datoriei în cazurile de datorie odioasă; invită statele membre să pună în aplicare efectiv Principiile directoare ale ONU privind datoria externă și drepturile omului și Principiile Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) privind promovarea unor activități responsabile de acordare și contractare de împrumuturi, conferindu-le un caracter juridic obligatoriu;

31.  subliniază valoarea adăugată pe care o au infrastructurile de transport pentru impulsionarea economiei și a comerțului dintre UE și Africa; subliniază importanța strategică a porturilor și aeroporturilor;

32.  recunoaște că Africa are un deficit masiv de energie, dat fiind faptul că 645 de milioane de persoane nu au acces la energie electrică la prețuri accesibile; consideră că soluțiile sustenabile pe bază de energie din surse regenerabile și sisteme bazate pe minirețele sau în afara rețelelor ar trebui să constituie o prioritate și solicită UE să îi asiste pe partenerii săi africani în ceea ce privește abordarea cu succes a provocărilor financiare, tehnice și politice asociate acestui proces; recunoaște nevoia unor îmbunătățiri aduse guvernanței în sectorul energetic și pentru a stimula investițiile publice și private, interne sau transfrontaliere, în energia din surse regenerabile la toate nivelurile și consideră că noul PEI ar putea reprezenta o oportunitate importantă în acest sens; solicită ca UE să sprijine în continuare Inițiativa privind energia din surse regenerabile pentru Africa (AREI) și salută propunerea Comisiei de a lansa un nou parteneriat în materie de cercetare și inovare UE-Africa privind schimbările climatice și energia sustenabilă;

33.  subliniază importanța proiectelor de dezvoltare de mică amploare care au un impact direct asupra vieții oamenilor; îndeamnă Comisia să sprijine în continuare aceste proiecte;

34.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind măsuri de însoțire pentru Regulamentul privind minereurile provenite din zonele de conflict (Regulamentul (UE) 2017/821)[1] în conformitate cu comunicarea comună aferentă (JOINT (2014)0008);

35.  recunoaște importanța sistemelor eficace de protecție socială pentru securitatea umană, prevenirea conflictelor, precum și pentru atenuarea efectelor conflictelor prelungite și ale strămutării forțate; subliniază impactul disproporționat al conflictelor violente și al strămutării forțate asupra femeilor și copiilor;

36.  subliniază rolul fundamental al femeilor în dezvoltare și consideră că participarea femeilor la guvernare reprezintă o condiție indispensabilă pentru progresul socioeconomic, coeziunea socială și o guvernare democratică echitabilă; solicită să fie luate măsuri pozitive pentru a se asigura că se fac progrese în direcția participării egale a femeilor în societate, inclusiv în poziții decizionale de la toate nivelurile; solicită, totodată, țărilor africane să încurajeze și să susțină o mai mare participare a femeilor pe piața muncii și să ia toate măsurile necesare pentru a preveni discriminarea de gen la locul de muncă;

37.  îndeamnă Comisia să acorde o atenție deosebită, în programele sale de dezvoltare externă, drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor;

38.  solicită SEAE să continue să aducă în discuție chestiunea persoanelor LGBTI în cadrul dialogului politic și în materie de drepturi ale omului purtat cu țările africane și să acorde sprijin apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI prin instrumente adecvate;

39.  își reiterează sprijinul pentru angajamentul asumat de Curtea Penală Internațională (CPI) și de UE față de cooperarea deplină în materie de prevenire a infracțiunilor grave care intră sub jurisdicția curții; invită UE să rămână deschisă la discuții constructive, în care sunt exprimate preocupări în cadrul Statutului de la Roma, și să sprijine în continuare țările africane în procesul de tranziție de la conflicte la combaterea impunității și la tragerea la răspundere pentru crime internaționale;

40.  subliniază faptul că următorul summit UA-UE va oferi posibilitatea de a scoate în evidență prioritățile UE legate de relațiile dintre UE și Africa în contextul procesului post-Cotonou;

41.  consideră că Africa, Caraibele și Pacificul sunt regiuni foarte diferite, ce au interese și prezintă provocări specifice, care nu pot fi ușor integrate prin intermediul structurii globale a Acordului de la Cotonou; consideră, prin urmare, că viitoarea cooperare cu Africa ar trebui să se bazeze pe organizațiile regionale și subregionale existente, în special pe UA.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	30.8.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	54 7 5
Membri titulari prezenți la votul final	Lars Adaktusson, Petras Auštrevičius, Mario Borghezio, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Andi Cristea, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Iveta Grigule, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Ilhan Kyuchyuk, Ryszard Antoni Legutko, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, Alex Mayer, David McAllister, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Julia Pitera, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Alyn Smith, Jordi Solé, Jaromír Štětina, Dubravka Šuica, Charles Tannock, Ivo Vajgl, Elena Valenciano, Hilde Vautmans, Anders Primdahl Vistisen, Boris Zala
Membri supleanți prezenți la votul final	Elisabetta Gardini, Neena Gill, Ana Gomes, András Gyürk, Takis Hadjigeorgiou, Liisa Jaakonsaari, Marek Jurek, Urmas Paet, Mirosław Piotrowski, Miroslav Poche, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Janusz Zemke, Željana Zovko
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Seb Dance, Jean-Luc Schaffhauser, Marie-Pierre Vieu, Ivan Štefanec

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

54	+
ALDE	Petras Auštrevičius, Iveta Grigule, Ilhan Kyuchyuk, Javier Nart, Urmas Paet, Jozo Radoš, Ivo Vajgl, Hilde Vautmans
ECR	Anna Elżbieta Fotyga, Ryszard Antoni Legutko, Charles Tannock, Anders Primdahl Vistisen
EFDD	Fabio Massimo Castaldo
PPE	Lars Adaktusson, Lorenzo Cesa, Michael Gahler, Elisabetta Gardini, András Gyürk, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Andrey Kovatchev, David McAllister, Francisco José Millán Mon, Alojz Peterle, Julia Pitera, Cristian Dan Preda, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Željana Zovko, Ivan Štefanec, Jaromír Štětina, Dubravka Šuica
S&D	Andi Cristea, Seb Dance, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Neena Gill, Ana Gomes, Liisa Jaakonsaari, Andrejs Mamikins, Alex Mayer, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Pașcu, Miroslav Poche, Elena Valenciano, Boris Zala, Janusz Zemke
Verts/ALE	Klaus Buchner, Barbara Lochbihler, Tamás Meszerics, Alyn Smith, Jordi Solé, Bodil Valero

7	-
EFDD	James Carver
GUE/NGL	Takis Hadjigeorgiou, Sabine Lösing, Marie-Christine Vergiat, Marie-Pierre Vieu
NI	Georgios Epitideios, Janusz Korwin-Mikke

5	0
ECR	Marek Jurek, Mirosław Piotrowski
ENF	Mario Borghezio, Jean-Luc Schaffhauser
GUE/NGL	Sofia Sakorafa

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1]  JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (27.9.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării

(2017/2083(INI))

Raportoare pentru aviz: Maria Arena

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, în calitate de comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât, în Africa, necesitățile în materie de infrastructură sunt estimate la 75 miliarde de euro pe an, valoarea pieței de consum este preconizată să ajungă la 1 000 de miliarde de dolari în 2020, investițiile străine directe (ISD) sunt în creștere constantă și ar putea atinge 144 de miliarde de dolari în 2020, iar în prezent populația este de un miliard de locuitori;

B.  întrucât securitatea economică și prosperitatea Europei și a Africii sunt legate una de alta, și întrucât aceste două continente trebuie să facă față împreună provocărilor și oportunităților comune;

C.  întrucât este necesar să se creeze un mediu favorabil investițiilor și care acordă prioritate îmbunătățirilor în domeniile sănătății și educației mai înainte de toate;

D.  întrucât proporția persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în Africa Subsahariană a scăzut de la 56 % în 1990 la 43 % în 2012;

E.  întrucât există mari disparități în ceea ce privește dezvoltarea și creșterea economică a țărilor africane, și întrucât, potrivit Organizației Națiunilor Unite, 33 din cele 47 de țări cel mai puțin dezvoltate sunt în Africa; întrucât peste 218 milioane de oameni trăiesc într-o sărăcie extremă în Africa;

F.  întrucât exporturile africane sunt încă dominate de produse neprelucrate și întrucât acordarea de preferințe comerciale a absorbit o mare parte a acestor exporturi; întrucât accesul liber la piață pentru majoritatea produselor africane crește capacitățile țărilor africane și amplifică competitivitatea și participarea acestora pe piețele mondiale atunci când sunt însoțite, printre altele, de politici care vizează o industrializare sustenabilă și o productivitate rurală de durată și sustenabile ca elemente esențiale pentru dezvoltare;

G.  întrucât accesul preferențial la piața UE a oferit posibilități de a consolida performanța la export a țărilor africane beneficiare, în funcție de capacitatea lor de a profita în mod efectiv de astfel de preferințe;

H.  întrucât buna guvernare și transparența reduc costurile comerciale și stimulează comerțul, investițiile și dezvoltarea economică; întrucât comerțul și investițiile juste și responsabile joacă un rol esențial în dezvoltare și ar putea contribui la crearea a peste 18 milioane noi locuri de muncă sustenabile pe an în Africa, necesare pentru absorbirea creșterii forței de muncă, care este, de asemenea, benefică pentru UE;

I.  întrucât gestionarea sustenabilă și responsabilă a materiilor prime și a resurselor naturale trebuie să fie în centrul Strategiei UE-Africa și să constituie una dintre prioritățile cooperării dintre Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în special, să contribuie la combaterea și eliminarea blestemului resurselor; întrucât europenii și africanii trebuie să apere o poziție puternică și comună pe această temă în cadrul instanțelor și la summiturile internaționale pertinente, cum ar fi G20, Adunarea Generală a ONU sau la OMC;

J.  întrucât accesul universal la energia electrică constituie o problemă majoră ce ține de dezvoltare în Africa;

K.  întrucât, până în prezent, acțiunile nu au reușit să integreze pe deplin Africa în comerțul mondial și nu au dus nici la eradicarea sărăciei și la reducerea inegalităților în țările africane, și întrucât majoritatea țărilor africane au încă mult de câștigat de pe urma participării depline la comerțul mondial și a potențialelor beneficii ale acestuia;

L.  întrucât strategia „Comerț pentru toți” din 2015 stabilește angajamentul UE față de schimburile comerciale și dezvoltarea sustenabilă (TSD) cu caracter obligatoriu și executoriu;

1.  solicită UE să sprijine dezvoltarea sustenabilă și favorabilă includerii în Africa și să se concentreze pe sprijinirea proiectelor care vor avea un impact real și pozitiv asupra creării de locuri de muncă decente pentru bărbați și femei, luptei împotriva sărăciei, promovării dezvoltării umane, precum și asupra protecției mediului înconjurător, având, în același timp, un efect pozitiv asupra creșterii economice sustenabile, pe un comerț cu bunuri și servicii benefic, bazat pe valori și reguli, pe industrializare și întărirea capacităților, pe un climat de afaceri previzibil și de înaltă calitate, pe gestionarea finanțelor publice în vederea consolidării justiției fiscale, a transparenței în gestionarea resurselor naturale (în special în industria minieră și în producția de energie), pe lupta împotriva corupției și a fugii ilegale de capital de pe continent, precum și pe promovarea drepturilor omului, a egalității de gen, a bunei guvernări și a statului de drept, contribuind în același timp la instaurarea stabilității și securității; subliniază, în special, inițiativele UE axate pe mobilizarea sectorului privat, care reprezintă 90 % din locurile de muncă în țările în curs de dezvoltare;

2.  invită UE să își întărească politica comercială orientată spre dezvoltare și să-și mărească angajamentul financiar pentru inițiativele privind ajutorul pentru comerț, asistența tehnică și întărirea capacităților, esențiale pentru țările africane, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate, pentru ca acestea să profite din plin de preferințele comerciale ale UE; solicită, de asemenea, ca Comisia și statele membre să coordoneze punerea în aplicare a programelor lor, în vederea maximizării eficienței ajutorului pentru comerț; salută, în acest sens, intrarea în vigoare, în februarie 2017, a Acordului OMC privind facilitarea comerțului, care ar trebui să faciliteze procedurile vamale, reducând astfel costurile comerciale;

3.  solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine ajutorul pentru programele comerciale și să stimuleze în continuare sinergiile cu politicile lor de investiții în Africa;

4.  consideră că acordurile de parteneriat economic (APE), care beneficiază de un sprijin amplu din partea parlamentelor din țările în cauză, dacă sunt aplicate în mod corespunzător și sunt însoțite de măsuri structurale corespunzătoare, au potențialul de a fi un instrument important pentru a promova dezvoltarea regională și integrarea continentului în comerțul mondial;

5.  subliniază faptul că relațiile dintre UE și Africa trebuie să fie definite într-un cadru echitabil și echilibrat între parteneri egali și să se bazeze pe respectul și recunoașterea reciproce a intereselor care vizează promovarea drepturilor omului și atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU;

6.  invită Comisia să sprijine integrarea țărilor africane în comerțul mondial și regional prin dezvoltarea infrastructurilor critice, prin accesul la energie, prin accesul la servicii financiare și prin cursuri de formare în domeniul afacerilor;

7.  invită Comisia să ajute țările africane să se dezvolte și să se integreze în economia mondială, inclusiv prin lanțurile de valori globale și regionale menite să permită diferitelor țări să contribuie la producție prin intermediul produselor intermediare și finalizate; invită, în acest context, UE să sprijine ambițiile Africii vizând crearea unei zone continentale de liber-schimb care să favorizeze reducerea inegalităților în materie de venituri la nivel local, să sprijine diversificarea economică, transferul de tehnologie și să contribuie, de asemenea, la o mai mare participare a acesteia la schimburile internaționale pentru a coopera în continuare cu țările în cauză, în scopul atingerii acestui obiectiv; recunoaște faptul că, deși politicile UE sunt esențiale în acordarea de asistență țărilor africane în urmărirea acestor obiective, angajamentul politic din partea lor este, bineînțeles, esențial;

8.  îndeamnă UE să țină întotdeauna cont de nivelurile de dezvoltare diferite între țările și regiunile africane, precum și de așteptărilor diferite atunci când concepe și pune în aplicare politicile sale comerciale față de Africa și să adopte, prin urmare, preferințe comerciale specifice și bine direcționate sau măsuri, care să crească capacitatea de producție și de prelucrare, integrarea regională, precum și să încurajeze agricultura la scară mică și sustenabilă, prin promovarea alimentelor locale pe piețele locale; subliniază, de asemenea, necesitatea ca orice acord comercial sau mecanism comercial unilateral între UE și țări africane sau grupări regionale să prevadă programe de liberalizare suficient de asimetrice, măsuri de protecție pentru industriile incipiente, reguli de origine favorabile dezvoltării și clauze de salvgardare eficace;

9.  consideră că punerea în aplicare efectivă a acordului OMC privind facilitarea comerțului și simplificarea și transparența procedurilor vamale vor contribui la stimularea schimburilor comerciale între Europa și Africa, care vor aduce beneficii în special IMM-urilor și inovării;

10.  invită UE să se concentreze, prin intermediul politicilor sale comerciale și de investiții, pe dezvoltarea sectorului privat, sprijinul pentru inovare, competitivitate și antreprenoriat în Europa și Africa și să își desfășoare politicile vizând Africa în conformitate cu principiile sustenabilității și responsabilității sociale;

11.  consideră că „parteneriatele public-privat” joacă un rol esențial în dezvoltarea economică, în măsura în care fac sectorul privat mai dinamic și încurajează sinergiile între instituții și operatorii economici, precum și că acestea ar trebui, prin urmare, să fie sprijinite în cadrul acestei strategii;

12.  solicită ca proiectele europene de investiții și dezvoltare în Africa să fie ghidate de principiul asumării responsabilității, astfel încât țările beneficiare să-și poată gestiona propriile modele de dezvoltare;

13.  se așteaptă ca UE să facă planuri strategice de cooperare în cadrul unui dialog cu Africa în viitor;

14.  invită BEI și Comisia să investească, în special prin intermediul Planului de investiții externe (PIE), în proiecte cu un potențial ridicat de creare de locuri de muncă, precum și în domeniile prioritare ale energiei nepoluante, infrastructurii, sănătății și cercetării medicale;

15.  subliniază faptul că sprijinul acordat pentru proiectele de investiții ar trebui să fie condiționat de eficiență economică și de rezultate economice previzibile, ca parte a unui efort de stimulare a comerțului pe piața africană și cu țările și regiunile terțe și a capacității de prelucrare a industriilor din țările africane.

16.  reamintește faptul că politica de investiții a UE, în special atunci când se gestionează bani publici, trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă; reamintește necesitatea de a mări transparența și răspunderea instituțiilor financiare de dezvoltare, a parteneriatelor de tip public-privat pentru a urmări și monitoriza în mod eficient fluxurile monetare, sustenabilitatea datoriilor și valoarea adăugată pentru dezvoltarea viabilă a proiectelor lor;

17.  consideră că dezvoltarea digitală ar putea duce la oportunități de creștere economică în Africa, prin intermediul comerțului electronic sau al plăților prin telefon, de exemplu, și că politicile de dezvoltare ale UE și ale Africii ar trebui să contribuie la îmbunătățirea accesului la energie electrică și la internet în Africa;

18.  solicită transparență în acordurile comerciale și implicarea deplină a tuturor părților interesate pertinente, inclusiv a societății civile din țările în cauză, prin negocieri oficiale, în viitoarele negocieri și în punerea în aplicare a acordurilor aflate în prezent în negociere;

19.  solicită ca principiile coerenței politicilor pentru dezvoltare să fie încorporate în relația comercială a UE cu Africa, care presupune includerea de clauze TSD executorii în toate acordurile comerciale încheiate de UE cu țări africane, în conformitate cu angajamentul asumat de către Comisie în strategia „Comerț pentru toți”;

20.  salută eforturile depuse de către UE în ultimii ani, menite să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor; invită UE să continue să adopte măsuri pentru a asigura că întreprinderile sunt pe deplin responsabile pentru încălcările drepturilor omului și pentru infracțiunile de mediu; împărtășește, în acest sens, punctul de vedere potrivit căruia Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului ar trebui să facă parte din toate acordurile viitoare dintre țările africane și UE și solicită ambelor părți să le includă în orice eventuală revizuire; solicită, de asemenea, UE să promoveze în mod eficace obligațiile de diligență necesară pentru a asigura sustenabilitatea lanțurilor de aprovizionare globale.

21.  așteaptă, de asemenea, elaborarea unei strategii pentru lupta împotriva corupției și a exodului ilegal al capitalului din Africa și insistă asupra faptului că dezvoltarea piețelor regionale din Africa trebuie luată în considerare în viitor;

22.  consideră că este esențial ca Strategia UE-Africa să țină cont de importanța rolului femeilor în dezvoltarea economică și reziliența societăților, atât în Europa, cât și în Africa, și că ar trebui elaborate proiecte în acest scop;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	25.9.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	32 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Maria Arena, Tiziana Beghin, Santiago Fisas Ayxelà, Eleonora Forenza, Karoline Graswander-Hainz, Heidi Hautala, France Jamet, Bernd Lange, David Martin, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Alessia Maria Mosca, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Adam Szejnfeld, Hannu Takkula, Iuliu Winkler, Jan Zahradil
Membri supleanți prezenți la votul final	Klaus Buchner, Edouard Ferrand, Agnes Jongerius, Sajjad Karim, Sander Loones, Paul Rübig, Jarosław Wałęsa
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Massimiliano Salini, Bogdan Brunon Wenta

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

32	+
ALDE	Hannu Takkula
ECR	Emma McClarkin, Jan Zahradil, Sajjad Karim. Sander Loones
EFDD	Tiziana Beghin, William (The Earl of) Dartmouth
GUE/NGL	Anne-Marie Mineur, Eleonora Forenza, Helmut Scholz
PPE	Adam Szejnfeld, Bogdan Brunon Wenta, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Iuliu Winkler, Jarosław Wałęsa, Laima Liucija Andrikienė, Massimiliano Salini, Paul Rübig, Santiago Fisas Ayxelà, Tokia Saïfi, Viviane Reding
S&D	Agnes Jongerius, Alessia Maria Mosca, Bernd Lange, David Martin, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Karoline Graswander-Hainz, Maria Arena, Sorin Moisă
Verts/ALE	Heidi Hautala, Klaus Buchner

2	-
ENF	Edouard Ferrand, France Jamet

0	0
–	–

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (29.9.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării

(2017/2083(INI))

Raportoare pentru aviz: Cécile Kashetu Kyenge

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât Africa și Uniunea Europeană sunt legate de aspectele privind migrația și mobilitatea și sunt confruntate cu provocări comune privind securitatea și lupta împotriva criminalității organizate și transfrontaliere; întrucât aceste chestiuni trebuie să fie abordate împreună și în mod practic,

1.  subliniază faptul că, odată pusă în aplicare, strategia UE-Africa ar trebui să abordeze toate aspectele legate de migrație, protecție internațională și strămutarea forțată a populației, cu accent pe principiile solidarității, parteneriatului și responsabilității colective, precum și pe răspunderea reciprocă în ceea ce privește drepturile omului;

2.  constată că climatul de insecuritate legat de conflictele care fac ravagii pe continentul african dăunează bunei guvernanțe și creează un mediu care nu favorizează creșterea economică, ocuparea forței de muncă, investițiile și dezvoltarea; subliniază faptul că structurile de stat democratice și transparente, statul de drept, respectarea drepturilor omului, egalitatea de gen și buna guvernanță sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea țărilor africane; consideră că Africa este un partener esențial pe scena internațională și că Uniunea Europeană ar trebui să-și consolideze cooperarea și dialogul politic cu acest continent prin capacitarea partenerilor săi africani, pe bază de încredere reciprocă; subliniază faptul că finanțarea pentru dezvoltare și ajutorul acordate de UE ar trebui să promoveze dezvoltarea sustenabilă și buna guvernanță în țările africane; solicită un parteneriat mai puternic și mai politic între UE și Africa și un cadru financiar specific care să soluționeze aceste probleme;

3.  subliniază că strategia Africa-UE trebuie să poată lua în considerare marea diversitate a țărilor africane și trebuie, prin urmare, să fie în măsură să se adapteze la circumstanțele specifice fiecărei țări partenere;

4.  recunoaște diferențele de dezvoltare dintre diverse țări de pe continentul african; încurajează UE să se bazeze pe partenerii strategici și țările-motor care pot conduce din punct de vedere politic, economic și social Africa la un climat favorabil creșterii și dezvoltării, în special prin intermediul acordurilor bilaterale și al strategiilor regionale, permițând astfel să fie combătute cauzele profunde ale fluxurilor migratorii dintre Africa și Europa;

5.  consideră că, chiar dacă Parteneriatul Africa-UE ar trebui să constituie un element central al politicilor noastre de sprijin pentru dezvoltare și al acțiunilor desfășurate pe continentul african, țările din Africa și liderii acestora rămân responsabilii principali pentru viitorul propriului lor continent; consideră, prin urmare, că UE trebuie să sprijine eforturile depuse de liderii africani pentru a promova stabilitatea și prosperitatea în Africa și cooperarea bazată pe interesele noastre comune în ceea ce privește pacea, securitatea și buna guvernanță;

6.  subliniază faptul că migrația și mobilitatea în interiorul Africii și între Africa și UE sunt benefice pentru ambele continente, și că o abordare holistică a migrației și mobilității este esențială pentru stimularea dezvoltării sustenabile, promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului; încurajează Comisia Europeană să dezvolte noi parteneriate de mobilitate și migrație cu țările partenere africane;

7.  recunoaște că, potrivit estimărilor, populația Africii va ajunge la 2,4 miliarde până în 2050 și va consta în principal din tineri[1]; salută intenția de a pune accentul pe tineri în cadrul parteneriatului Africa-UE; încurajează UE să continue să identifice și să sprijine inițiative inspirate de tineri care să promoveze democrația, statul de drept și drepturile omului, precum și să-și intensifice cooperarea cu țările africane pentru combaterea militarizării copiilor, a mutilării genitale feminine, a căsătoriilor forțate și a oricăror altor încălcări ale drepturilor copiilor; reamintește că unul din zece studenți mobili la nivel mondial este african, iar jumătate dintre aceștia vin în Europa; subliniază importanța de a accentua schimbul de cunoștințe, cu scopul de a preveni, cu orice preț, un „exod al creierelor” din Africa;

8.  solicită în special punerea în aplicare a Directivei (UE) 2016/801 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair, în beneficiul studenților africani;

9.  recunoaște că conflictele violente, persecuțiile, inegalitatea, încălcările drepturilor omului, terorismul, regimurile represive, dezastrele naturale, schimbările climatice și sărăcia cronică au condus la strămutări ale populației și la o creștere a fluxurilor migratorii către Europa în ultimii ani; reamintește, cu toate acestea, faptul că migrația internațională în Africa afectează mai puțin de 35 de milioane de persoane și că peste 85 % din aceasta are loc pe continentul african; subliniază că refugiații și migranții au aceleași drepturi universale ale omului și libertăți fundamentale;

10.  reamintește că majoritatea refugiaților și a migranților sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare și că mișcările populației au loc în primul rând în interiorul țărilor respective și între aceste țări; subliniază că sistemele de ajutor ale acestor țări se confruntă cu provocări majore care pot afecta în mod serios protecția populației strămutate tot mai numeroase;

11.  subliniază în special violența și persecuțiile îndreptate împotriva persoanelor pe motive de rasă, origine etnică, religie sau convingeri, orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale, care încalcă obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului și libertățile fundamentale, împiedică dezvoltarea și conduc la mari mișcări de refugiați și de migranți;

12.  consideră terorismul o amenințare la nivel mondial la adresa păcii și stabilității, a dezvoltării sustenabile și a securității interne, care trebuie abordată în mod coordonat de către guvernele naționale, organizațiile regionale și internaționale și agențiile UE; reamintește că criminalitatea organizată, spălarea de bani, traficul de droguri și traficul cu specii sălbatice și pirateria au un impact incontestabil asupra țărilor africane; solicită o cooperare consolidată în cadrul strategiei UE-Africa în vederea prevenirii impunității, a promovării statului de drept și a extinderii capacităților polițienești și judiciare în scopul de a facilita schimbul de informații și de cele mai bune practici, precum și pentru a preveni și combate finanțarea terorismului și a criminalității organizate și pentru urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și criminalitate organizată; consideră că strategia de combatere a terorismului ar trebui să includă și măsuri de prevenire a radicalizării care duce la extremismul violent în Africa și în Europa, în special în rândul tinerilor;

13.  atrage atenția asupra faptului că dialogul Africa-UE în materie de migrație și mobilitate ar trebui să faciliteze mobilitatea și libera circulație a tuturor persoanelor, nu numai a celor înalt calificate, în Africa și între Africa și UE, pe baza unei abordări bine gestionate și bazate pe drepturi, care să includă consolidarea căilor sigure și legale de migrație; invită UE și statele sale membre să faciliteze reîntregirea familiei;

14.  reiterează apelul său pentru consolidarea canalelor legale pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională; îndeamnă statele membre să ofere locuri de relocare pentru un număr semnificativ de refugiați, având în vedere numărul total al refugiaților găzduiți în țările africane; solicită, în acest sens, instituirea unui cadru de relocare la nivelul UE, care se poate realiza ușor de către statele membre și care încurajează UE și statele sale membre să joace un rol important și exemplar în materie de relocare la nivel mondial; reamintește statelor membre să pună la dispoziție toate facilitățile necesare, precum și un plan destinat să deschidă noi rute sigure pentru solicitanții de azil, îndeosebi pentru persoanele vulnerabile, la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau țările de tranzit;

15.  solicită, în plus, Uniunii Europene și statelor sale membre să furnizeze asistență țărilor africane și să coopereze cu cele care se confruntă cu mișcările de refugiați sau cu situații de crize prelungite cu scopul de a spori capacitatea lor de azil și sistemul lor de protecție; reamintește că orice formă de cooperare în domeniul migrației și azilului ar trebui să încerce să promoveze respectul pentru drepturile fundamentale, principii care stau la baza politicii UE de migrație și azil;

16.  reamintește importanța de a oferi un maxim de informații către migranții potențiali privind riscurile asociate rutelor de migrație neregulamentară, dar și asupra oportunităților în cadrul Uniunii Europene, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și formarea;

17.  reamintește că la nivel mondial trebuie elaborate două pacte, vizând migrația și, respectiv, refugiații, până în 2018, sub auspiciile ONU, în urma Declarației de la New York pentru refugiați și migranți, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 19 septembrie 2016, și că dialogul dintre Africa și UE ar trebui să fie intensificat în avans pentru a identifica prioritățile comune, acolo unde este posibil;

18.  subliniază faptul că returnările pot avea loc doar după evaluarea fiecărui caz în parte, cu respectarea deplină a drepturilor persoanelor în cauză și că orice tentativă de a returna migranți este contrară dreptului UE și dreptului internațional; consideră că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în condiții de siguranță, că returnarea voluntară ar trebui să aibă prioritate față de returnarea forțată și că reintegrarea migranților ar trebui să fie abordată în mod sistematic;

19.  solicită o cooperare eficace, consolidată și sistematică cu țările africane, inclusiv o politică solidă și reală privind reinstalarea și anchete financiare, în lupta împotriva traficului de migranți și a introducerii ilegale de persoane; solicită UE și țărilor africane să își intensifice cooperarea și eforturile pentru a pune capăt traficului și introducerii ilegale de persoane care se desfășoară între cele două continente;

20.  recunoaște potențialul strategic al diasporei africane, la nivel mondial, atât din perspectiva banilor trimiși de imigranți, cât și a valorilor nefinanciare, în ceea ce privește capacitatea de a construi și de a promova pacea, democrația, buna guvernanță și stabilitatea socială; reamintește importanța de a colabora cu comunitățile din diaspora și de a le implica în proiecte de dezvoltare, astfel încât să se asigure faptul că acestea contribuie la eficacitatea politicilor de dezvoltare;

21.  reamintește că liderii africani și-au asumat un angajament pentru accelerarea creșterii, a dezvoltării, a prosperității și a bunei guvernanțe pe continentul african, până în 2063; invită UE și statele sale membre să sprijine țările în curs de dezvoltare pentru ca acestea să poată adopta politici pe termen lung care respectă dreptul la libertatea de mișcare și dreptul la educație, sănătate și muncă; insistă asupra necesității ca UE și statele sale membre să sprijine în special țările cel mai puțin dezvoltate (LDC), în eforturile lor de combatere a schimbărilor climatice, pentru a preveni agravarea sărăciei în aceste țări;

22.  recomandă continuarea eforturilor de punere în aplicare a planului de acțiune de la Valletta pentru gestionarea umană și sustenabilă a migrației pe ambele maluri ale Mediteranei; reamintește importanța de a lua inițiative precum „Procesul de la Rabat” și „Procesul de la Khartoum” pentru a consolida dialogul și cooperarea în chestiuni privind migrația;

23.  solicită un control parlamentar mai strict al acordurilor de muncă încheiate cu țări terțe, precum și al activităților de cooperare externă ale agențiilor competente ale UE.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	28.9.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	41 2 6
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Heinz K. Becker, Malin Björk, Michał Boni, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Laura Ferrara, Lorenzo Fontana, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Sophia in ‘t Veld, Dietmar Köster, Barbara Kudrycka, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Roberta Metsola, Louis Michel, Péter Niedermüller, Soraya Post, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström
Membri supleanți prezenți la votul final	Marina Albiol Guzmán, Anna Hedh, Lívia Járóka, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jean Lambert, Gilles Lebreton, Angelika Mlinar, Emil Radev, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy, Jaromír Štětina
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Andrea Bocskor, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

41	+
ALDE	Nathalie Griesbeck, Sophia in ‘t Veld, Louis Michel, Angelika Mlinar, Cecilia Wikström
ECR	Branislav Škripek, Helga Stevens
EFDD	Laura Ferrara
PPE	Heinz K. Becker, Andrea Bocskor, Michał Boni, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Kinga Gál, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Lívia Járóka, Barbara Kudrycka, Roberta Metsola, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Jaromír Štětina, Traian Ungureanu
S&D	Caterina Chinnici, Tanja Fajon, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Péter Niedermüller, Soraya Post, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy, Birgit Sippel, Josef Weidenholzer
VERTS/ALE	Jan Philipp Albrecht, Jean Lambert, Judith Sargentini

2	-
ENF	Lorenzo Fontana, Gilles Lebreton

6	0
GUE/NGL	Marina Albiol Guzmán, Malin Björk, Cornelia Ernst, Marie-Christine Vergiat
PPE	Emil Radev
S&D	Dietmar Köster

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1]  Perspectivele populației mondiale, ONU, 2015.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	10.10.2017
Rezultatul votului final	+: –: 0:	19 5 3
Membri titulari prezenți la votul final	Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Nirj Deva, Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Maria Heubuch, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Maurice Ponga, Lola Sánchez Caldentey, Eleftherios Synadinos, Eleni Theocharous, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Joachim Zeller, Željana Zovko
Membri supleanți prezenți la votul final	Marina Albiol Guzmán, Thierry Cornillet, Brian Hayes, Cécile Kashetu Kyenge, Florent Marcellesi
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	France Jamet

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

19	+
ALDE	Beatriz Becerra Basterrechea, Thierry Cornillet, Paavo Väyrynen
ECR	Nirj Deva, Eleni Theocharous
PPE	Brian Hayes, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Maurice Ponga, Bogdan Brunon Wenta, Joachim Zeller, Željana Zovko
S&D	Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Cécile Kashetu Kyenge, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon

5	-
EFDD	Ignazio Corrao
ENF	France Jamet
GUE/NGL	Marina Albiol Guzmán, Lola Sánchez Caldentey
NI	Eleftherios Synadinos

3	0
PPE	Anna Záborská
Verts/ALE	Maria Heubuch, Florent Marcellesi

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri