Procedură : 2017/2127(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0339/2017

Texte depuse :

A8-0339/2017

Dezbateri :

PV 30/11/2017 - 4
PV 30/11/2017 - 6
CRE 30/11/2017 - 4
CRE 30/11/2017 - 6

Voturi :

PV 30/11/2017 - 8.23
CRE 30/11/2017 - 8.23
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0474

RAPORT     
PDF 1069kWORD 138k
30.10.2017
PE 608.029v02-00 A8-0339/2017

referitor la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități

(2017/2127(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportoare: Helga Stevens

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 POZIȚIE SUB FORMĂ DE AMENDAMENTE a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 AVIZ al Comisiei pentru petiții
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități

(2017/2127(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 9, 10, 19, 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 3, 15, 21, 23, 25 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități(1),

–  având în vedere Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din 2 octombrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Seria Tratate Europene nr. 5, 1950) și protocoalele la aceasta,

–  având în vedere Carta socială europeană (STE nr. 35, 1961, revizuită în 1996, STE nr. 163),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei Rec(2002)5 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția femeilor împotriva violenței, precum și Recomandarea CM/Rec(2007)17 privind standardele și mecanismele pentru egalitatea de gen,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979 și Protocolul opțional la aceasta din 6 octombrie 1999,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE(3),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(4),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2 decembrie 2015 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

–  având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene referitoare la noul consens european privind dezvoltarea „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, precum și angajamentul său de a lua în considerare nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități în cooperarea pentru dezvoltare,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 februarie 2017 intitulat „Raport intermediar privind punerea în aplicare a Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități” (SWD(2017)0029),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă”)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la lista de probleme adoptată de Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu dizabilități în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu dizabilități în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(10),

–  având în vedere prezentarea Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități”,

–  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Raportul anual pe 2016 privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere rapoartele pe 2016 și 2017 privind drepturile fundamentale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rapoartele tematice ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere statisticile Eurostat pe 2014 privind persoanele cu dizabilități (accesul la piața forței de muncă, accesul la educație și formare, precum și sărăcia și inegalitățile în materie de venituri),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind „ Răspunsul UE la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă – un viitor durabil al Europei” publicat la 20 iunie 2017,

–  având în vedere Cadrul european de calitate pe bază voluntară pentru serviciile sociale (SPC/2010/10/8),

–  având în vedere noua Agendă de dezvoltare urbană (A/RES/71/256),

–  având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscului de dezastre,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația (2015-2019),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisia pentru cultură și educație, precum și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0339/2017),

A.  întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline(11), toate persoanele cu dizabilități au drepturi egale în toate domeniile vieții și au dreptul la demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie și participare deplină în societate;

B.  întrucât se estimează că există 80 de milioane de persoane cu dizabilități în Uniunea Europeană, din care 46 de milioane sunt femei;

C.  întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta acte legislative în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

D.  întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilități și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

E.  întrucât CDPD este primul tratat internațional privind drepturile omului care a fost ratificat de către UE, semnat de toate cele 28 de state membre UE și ratificat de 27; întrucât UE este cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare și unul dintre cei mai influenți actori la nivel internațional;

F.  întrucât UE se angajează să realizeze Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (ODS) în cadrul UE și al cooperării pentru dezvoltare cu țările partenere;

G.  întrucât CDPD stabilește că persoanele cu dizabilități includ persoanele care au incapacități fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung, care, în interacțiune cu diferite bariere, pot împiedica participarea lor totală și efectivă la viața socială, în condiții de egalitate cu ceilalți; evidențiază, în special, articolul 9 din CDPD a ONU;

H.  întrucât jurisprudența Curții de Justiție confirmă că CDPD are caracter obligatoriu pentru UE și statele sale membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii, deoarece este un instrument din legislația secundară(12); întrucât este imperativ să se aplice legislația și instrumentele de politică existente la nivelul UE în vederea punerii în aplicare depline a CDPD;

I.  întrucât persoanele cu dizabilități reprezintă un grup eterogen și întrucât femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu nevoi complexe de asistență sau cu dizabilități temporare ori invizibile se confruntă cu obstacole suplimentare și cu multiple forme de discriminare;

J.  întrucât persoanele cu dizabilități au cheltuieli în plus, venituri mai reduse și o rată mai ridicată a șomajului; întrucât prestațiile legate de dizabilități ar trebui considerate un sprijin de stat, care urmărește să ajute aceste persoane să depășească obstacolele, pentru a participa pe deplin în societate, inclusiv prin ocuparea unui loc de muncă;

K.  întrucât copiii cu dizabilități au dreptul să locuiască cu familiile lor sau într-un mediu familial care să corespundă interesului lor superior; întrucât membrii acestor familii sunt adesea obligați să-și reducă sau să-și înceteze activitatea profesională pentru a-i îngriji pe cei cu dizabilități;

L.  întrucât principiile CDPD depășesc cu mult cadrul discriminării, deschizând calea pentru ca toate persoanele cu dizabilități și familiile lor să beneficieze în totalitate de drepturile omului, într-o societate favorabilă incluziunii;

M.  întrucât încă există documente legislative noi sau revizuite care nu conțin nicio referire la CDPD și la accesibilitate; întrucât accesibilitatea este o condiție necesară pentru participare; întrucât UE, ca parte la CDPD, are obligația de a asigura implicarea puternică și participarea activă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor ce le reprezintă la elaborarea și aplicarea legislației și a politicilor, respectând totodată diversitatea concepțiilor asupra dizabilității;

N.  întrucât stereotipurile, ideile false și prejudecățile sunt printre cauzele profunde ale discriminării, inclusiv ale celei multiple, ale stigmatizării și ale inegalității;

O.  întrucât persoanele cu dizabilități suferă deseori de lipsă de sprijin, de protecție, de comunicarea și de informare cu privire la serviciile și drepturile de asistență medicală, la protecția împotriva violenței, la îngrijirea copilului și au acces limitat sau nu au acces deloc la aceste servicii și informații; întrucât serviciile de sănătate ar trebui să fie instruite cu privire la nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități;

P.  întrucât o parte considerabilă a celor 4 milioane de persoane care se confruntă în fiecare an cu lipsa unui adăpost sunt persoane cu dizabilități, fiind în mare parte trecute cu vederea ca grup țintă al CDPD și al Strategiei UE pentru persoanele cu dizabilități;

Q.  întrucât, în pofida a numeroase convenții internaționale, strategii și legislații naționale și ale UE, persoanele cu dizabilități nu sunt încă pe deplin implicate în societate și nu beneficiază în totalitate de drepturile lor; întrucât persoanele cu dizabilități pot participa numai dacă sunt incluse în viața politică și publică, unde sunt deseori subreprezentate, în conformitate cu articolul 29 din CDPD a ONU;

R.  întrucât raportul intermediar al Comisiei arată că există o întârziere evidentă în respectarea obligațiilor care decurg din CDPD, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre; întrucât există în continuare provocări și lacune în cadrul strategiei și este necesară o perspectivă pe termen lung pentru alinierea politicilor, actelor legislative și programelor UE cu CDPD;

S.  întrucât modelul de viață autonomă, evidențiat în CDPD a ONU, garantează un grad maxim de accesibilitate; întrucât accesul la alte servicii, cum ar fi un transport accesibil sau activitățile culturale și de agrement reprezintă o componentă a calității vieții și pot contribui la integrarea persoanelor cu dizabilități;

T.  întrucât accesul incluziv și activ la piața forței de muncă este esențial, fiind unul dintre mijloacele principale de promovare a autonomiei persoanelor cu dizabilități; întrucât accesul pe piața forței de muncă este de 58,5 %, comparativ cu 80,5 % în cazul persoanelor fără dizabilități, anumite grupuri confruntându-se cu discriminări suplimentare în funcție de tipul de dizabilități; întrucât economia socială oferă numeroase oportunități de angajare pentru persoanele cu dizabilități;

U.  întrucât orientările mai stricte la nivel european și resursele adecvate, precum și formarea în materie de dizabilități ar putea consolida eficacitatea și independența organismelor de promovare a egalității la nivel național;

V.  întrucât una dintre cele patru priorități stabilite de Comisie, ca urmare a Declarației de la Paris privind promovarea prin educație a spiritului cetățenesc și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, constă în „a promova educația tinerilor și a copiilor defavorizați prin asigurarea faptului că sistemele noastre de educație și formare răspund nevoilor acestora”;

W.  întrucât costul total al ținerii persoanelor cu dizabilități în afara pieței forței de muncă este mai ridicat decât în cazul în care ar primi un loc de muncă; întrucât acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu nevoi multiple de sprijin, în cazul în care membrii familiei ar putea fi nevoiți să devină îngrijitori;

X.  întrucât numărul persoanelor cu dizabilități care ocupă un loc de muncă poate fi mai mic decât indică datele, având în vedere că multe dintre acestea se încadrează în categoria persoanelor „care nu pot fi încadrate în muncă” sau lucrează într-un sector protejat ori în medii mai protejate și nu au statutul de angajat și, prin urmare, nu apar în datele și statisticile oficiale;

Y.  întrucât angajatorii trebuie să fie sprijiniți și încurajați, pentru a garanta că persoanele cu dizabilități sunt integrate în permanență, de la educație și până la angajare; întrucât, în acest sens, o creștere a nivelului de conștientizare din partea angajatorilor reprezintă o modalitate de combatere a discriminării la angajarea persoanelor cu dizabilități;

Z.  întrucât luarea unor măsuri la locul de muncă este esențială pentru promovarea sănătății mintale și prevenirea problemelor de sănătate mintală și a dizabilităților psihosociale;

AA.  întrucât UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare și are un rol de lider în programele incluzive pentru persoanele cu dizabilități;

AB.  întrucât discriminarea la angajare nu este o problemă izolată; întrucât discriminarea în domeniul educației, al formării profesionale și al locuințelor , precum și lipsa accesului la transport echivalează cu o discriminare în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă;

AC.  întrucât 75 % dintre persoanele cu dizabilități grave nu au posibilitatea de a participa complet pe piața europeană a muncii; întrucât subocuparea și șomajul pot fi o problemă, în special pentru persoanele cu tulburări din spectrul autismului sau surde ori cu deficiențe de auz, precum și pentru nevăzători sau pentru persoanele cu surdocecitate;

AD.  întrucât ODS și pilonul drepturilor sociale ar putea fi potențiale vehicule pentru implementarea CDPD;

AE.  întrucât lipsa capacității juridice constituie un obstacol semnificativ în calea exercitării dreptului de vot, inclusiv la alegerile europene;

AF.  întrucât 34 % dintre femeile care au o problemă de sănătate sau dizabilități au fost supuse violenței fizice sau sexuale de către partener;

AG.  întrucât articolul 168 alineatul (7) din TFUE conferă statelor membre responsabilitatea de a-și defini politicile de sănătate și de a oferi servicii, ceea ce indică importanța vitală a consultării și dialogului cu statele membre pentru reușita Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități;

AH.  întrucât articolul 25 din CDPD a ONU consolidează dreptul persoanelor cu dizabilități de a se bucura de o stare optimă de sănătate, fără discriminare;

AI.  întrucât persoanele cu dizabilități sunt deosebit de vulnerabile în fața deficiențelor serviciilor de asistență medicală, sunt mai susceptibile să adopte comportamente cu risc pentru sănătate și prezintă o rată mai ridicată a deceselor premature,

Domeniile principale de acțiune

Accesibilitatea

1.  recunoaște importanța unei definiții și a unei aplicări holistice a accesibilității și a valorii sale, aceasta fiind fundamentală pentru ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de șanse egale și de o reală incluziune și participare socială, astfel cum este recunoscut în CDPD a ONU și în conformitate cu Observația generală nr. 2 din această convenție, ținând seama de diversitatea nevoilor persoanelor cu dizabilități și promovând acordarea unei importanțe din ce în ce mai mari proiectării universale ca principiu al UE;

2.  îi reamintește Comisiei obligația de a integra aspectele legate de dizabilități și de a încuraja și promova accesibilitatea în toate domeniile de politică și recomandă crearea unor unități cu expertiză în materie de accesibilitate în cadrul ierarhiei Comisiei, care să verifice îndeplinirea acestei obligații;

3.  invită Comisia să stabilească cerințe obligatorii privind accesibilitatea spațiilor publice și, în special, a mediului construit;

4.  invită statele membre să pună în aplicare pe deplin întreaga legislație în materie de accesibilitate și să o monitorizeze în mod continuu, inclusiv Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale, pachetul privind telecomunicațiile și Directiva privind accesibilitatea site-urilor web, precum și reglementările relevante privind transporturile și drepturile pasagerilor; solicită UE, în acest context, să coordoneze și să monitorizeze implementarea acestora, pe lângă promovarea ratificării CDPD la nivel intern și extern;

5.  speră ca colegislatorii UE să adopte fără întârziere Actul european privind accesibilitatea; recomandă, pentru a transpune complet în practică CDPD, ca textul final să prevadă o accesibilitate mai mare a produselor și serviciilor pentru persoanele cu dizabilități și persoanele cu limitări funcționale; subliniază că sunt necesare norme europene privind accesibilitatea spațiilor publice și a mediului construit, precum și privind accesul la toate modurile de transport;

6.  este preocupat de faptul că monitorizarea anumitor acte legislative, cum ar fi Directiva privind accesibilitatea site-urilor web(13) sau Regulamentul privind accesibilitatea transportului feroviar (TSI-PRM)(14), se desfășoară sub forma unei autoevaluări de către sectoarele în cauză și statele membre și nu se efectuează de către o entitate independentă; recomandă, prin urmare, Comisiei să-și îmbunătățească evaluarea conformității și ia în calcul posibilitatea dezvoltării legislației privind monitorizarea, astfel încât să se asigure respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, inclusiv, de exemplu, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 261/2004(15);

7.  reamintește că punerea în aplicare a tuturor obligațiilor privind accesibilitatea necesită o finanțare suficientă la nivel european, național și local; invită UE să asigure că toate programele de finanțare sunt accesibile, că urmează conceptul designului universal și că includ un buget separat pentru accesibilitate; invită statele membre să stimuleze investițiile publice pentru accesul extins al persoanelor cu dizabilități atât la mediul fizic, cât și la cel digital;

8.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesibilitatea prin sprijinirea dezvoltării TIC și prin susținerea tuturor inițiativelor, inclusiv întreprinderile nou-înființate care activează în domeniul siguranței persoanelor cu dizabilități;

9.  promovează studiul și utilizarea celor mai bune practici legate de viața autonomă în UE;

10.  invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca numărul european unic pentru apeluri de urgență 112 să fie complet accesibil tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilități și pentru ca toate aspectele legate de politicile și programele de reducere a riscurilor de dezastre să fie incluzive și accesibile tuturor persoanelor cu dizabilități;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că condiționalitatea ex ante privind achizițiile publice pentru achiziționarea accesibilă înainte de semnarea unui contract de achiziție publică nu este suficient pusă în aplicare la nivel național; recomandă, în acest sens, crearea unui portal, asemănător cu cel al achizițiilor publice ecologice, cu toate orientările privind accesibilitatea;

12.  recomandă insistent ca formularul de depunere a plângerilor privind drepturile pasagerilor să devină pe deplin accesibil și ușor de utilizat pentru persoanele cu dizabilități, iar organismelor naționale de aplicare a legii să li se atribuie mai multe responsabilități, la fel de puternice, în ceea ce privește asigurarea respectării acestor norme;

13.  subliniază, în special, că accesibilitatea este unul dintre principiile de bază ale CDPD și o condiție necesară pentru exercitarea altor drepturi consacrate în convenție; subliniază că un număr important de petiții ale cetățenilor europeni se referă la inaccesibilitate și la existența unor obstacole arhitecturale; subliniază faptul că dreptul la accesibilitate, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din CDPD, trebuie aplicat în mod extins, astfel încât persoanele cu dizabilități să aibă acces la mediul lor înconjurător, la transport, la facilități și servicii publice, precum și la tehnologiile informației și comunicațiilor; invită insistent Comisia și statele membre să se asigure că accesibilitatea constituie o prioritate majoră și că este mai bine integrată în toate domeniile politicilor pentru persoanele cu dizabilități;

14.  consideră că Strategia privind piața unică digitală ar trebui implementată astfel încât să se asigure accesul deplin al persoanelor cu dizabilități la toate aspectele acesteia;

Participarea

15.  salută proiectul Cardului european pentru dizabilitate; solicită Comisiei, împreună cu statele membre, să includă toate țările într-o viitoare inițiativă pe termen lung, pentru a avea același domeniu de aplicare ca și în cazul tichetului european de parcare și pentru a include accesul la servicii care fac posibilă participarea la viața culturală și turism;

16.  își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea permanentă a modelului medical al dizabilității, care se axează pe diagnosticul medical al persoanelor cu dizabilități, și nu pe obstacolele ambientale cu care se confruntă; invită insistent Comisia să inițieze o revizuire a acestei abordări, în special în domeniul colectării de date; solicită statelor membre să examineze modalități prin care ar putea ajunge la o definiție comună a dizabilității;

17.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește Tratatul de la Marrakesh; subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în avizul său din 14 februarie 2017, a afirmat că UE are competența exclusivă de a încheia Tratatul de la Marrakech, deoarece totalitatea obligațiilor acestui tratat intră într-un domeniu deja reglementat în mare măsură de norme comune ale Uniunii; recomandă ca UE și statele membre să stabilească un plan de acțiune pentru a asigura implementarea completă a acestui tratat; solicită UE să nu ratifice opțiunea cu privire la sarcina economică;

18.  consideră că fondurile structurale și de investiții europene trebuie, în special în următoarea perioadă de programare, să concorde cu CDPD a ONU, să continue să promoveze dezinstituționalizarea, ca o chestiune prioritară, și trebuie, în plus, să finanțeze servicii de sprijin pentru persoanele cu dizabilități pentru ca acestea să-și poată exercita dreptul de a trăi în mod autonom în comunitate; consideră că Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape implementarea de către statele membre a condițiilor ex ante privind trecerea de la servicii instituționale la serviciile organizate de colectivitățile locale, care trebuie să fie concrete și să facă obiectul unei evaluări continue și transparente a calității; consideră că propunerile de proiecte finanțate de UE, inclusiv cele din cadrul Fondului european pentru investiții strategice și împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții, ar trebui să respecte norme de accesibilitate bazate pe concepția proiectării universale; consideră că nu se poate conta doar pe instrumentele financiare pentru a atinge aceste obiective;

19.  subliniază faptul că trebuie asigurat accesul liber la comunicații adaptate în funcție de tipul dizabilităților și subliniază că acest lucru are o importanță vitală pentru participarea civică a persoanelor cu dizabilități;

20.  este preocupat de obstacolele în calea participării cu care se confruntă în întreaga Europă persoanele aflate sub tutelă și cele care trăiesc în instituții și invită Comisia să se asigure că persoanele private de capacitatea lor juridică pot exercita toate drepturile consacrate în tratatele și legislația Uniunii Europene; invită statele membre să promoveze participarea prin accelerarea procesului de dezinstituționalizare și înlocuirea procesului decizional prin substituție cu procesul decizional susținut;

21.  invită Comisia, ca parte a rapoartelor sale periodice privind punerea în aplicare a Directivelor 93/109/CE(16) și 94/80/CE(17) ale Consiliului, să includă o evaluare a măsurii în care acestea sunt interpretate în conformitate cu articolul 29 din CDPD;

22.  subliniază faptul că femeile și fetele cu dizabilități suferă o discriminare dublă, care decurge din intersecția genului și a dizabilității și pot fi expuse inclusiv discriminării multiple, care decurge în multe situații din intersecția genului și a dizabilității cu orientarea sexuală, vârsta, religia sau etnia;

23.  reafirmă faptul că femeile cu dizabilități sunt adesea dezavantajate mai mult decât bărbații și sunt mai frecvent expuse riscului de sărăcie și excluziune socială;

24.  consideră că Institutul European pentru Egalitatea de Gen ar trebui să ofere orientări la nivel european și la nivelul statelor membre în ceea ce privește situația caracteristică femeilor și fetelor cu dizabilități și ar trebui să le apere în mod activ cauza, pentru le asigura drepturi egale și pentru a combate discriminarea;

25.  reamintește că combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități este strâns legată de crearea unor condiții mai bune pentru membrii de familie care acționează adesea ca îngrijitori neremunerați și nu au statut de angajați; încurajează, prin urmare, statele membre să prezinte strategii naționale pentru susținerea îngrijitorilor fără statut formal, care sunt în majoritate femei din familia persoanelor cu dizabilități;

26.  subliniază faptul că numărul persoanelor în vârstă este în creștere și, conform OMS, prevalența dizabilităților este mai mare în rândul femeilor, care sunt afectate mai mult de acest fenomen, datorită speranței de viață mai mari; subliniază că, în consecință, va exista o creștere proporțională a numărului de femei cu dizabilități;

27.  subliniază valoarea instrumentelor microfinanciare pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică; invită statele membre să crească accesibilitatea acestor instrumente pentru femeile cu dizabilități;

28.  subliniază că, pentru a asigura persoanelor cu dizabilități o viață independentă, trebuie susținută cercetarea și inovarea în vederea dezvoltării unor produse destinate să ajute persoanele cu dizabilități în activitățile lor de zi cu zi;

Egalitatea

29.  subliniază că egalitatea și nediscriminarea sunt elemente centrale ale Strategiei pentru persoanele cu dizabilități;

30.  solicită Comisiei să abordeze problema dizabilităților în cadrul Angajamentului său strategic pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2019;

31.  regretă profund blocajul prelungit din Consiliul European cu privire la Directiva anti-discriminare și invită statele membre să contribuie la adoptarea Directivei orizontale privind nediscriminarea(18), avansând către o soluție pragmatică și extinzând protecția împotriva discriminării în toate domeniile vieții persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin recunoașterea faptului că refuzarea unei amenajări corespunzătoare reprezintă o formă de discriminare și o discriminare multiplă și intersecțională;

32.  este îngrijorat de datele existente privind discriminarea și abuzurile la adresa persoanelor cu dizabilități; este în continuare îngrijorat de faptul că există prea multe cazuri nesemnalate, datorită inaccesibilității mecanismelor de reclamații și de raportare, precum și lipsei de încredere și cunoașterii insuficiente a drepturilor; subliniază că trebuie colectate date defalcate pe genuri și recomandă, în acest sens, crearea unei noi metode de colectare a datelor, în special pentru cazurile de refuz la îmbarcare, cât și de refuzare sau indisponibilitate a asistenței;

33.  invită statele membre să se asigure că toate organismele naționale de promovare a egalității dispun de un mandat în domeniul dizabilităților, de resurse suficiente și de independența de a oferi victimelor discriminării asistența necesară, precum și că orice extindere a mandatului este însoțită de o creștere a resurselor umane;

34.  invită UE și statele membre să finanțeze programe de instruire și să dezvolte modele de bune practici pentru persoanele cu dizabilități, organizațiile acestora, organizațiile sindicale, federațiile patronale, organismele de promovare a egalității, funcționarii publici, cu privire la principiul nediscriminării, incluzând aspectele discriminării multiple și intersecționale și crearea unor amenajări corespunzătoare;

35.  solicită UE ca, în cadrul post-Orizont 2020 pentru cercetare și dezvoltare, să creeze programe de cercetare cu privire la principiile egalității;

Ocuparea forței de muncă

36.  subliniază că accesul la piața muncii reprezintă o problemă cu caracter general, care impune luarea unor măsuri de susținere, care să conducă la o situație favorabilă atât pentru persoana în cauză, cât și pentru angajator, asigurând incluziunea socială și care să includă proceduri de recrutare accesibile, transport accesibil până la locul de muncă și înapoi, evoluția carierei, formarea continuă, amenajări corespunzătoare și accesibilitatea locului unde se desfășoară munca; invită Comisia Europeană să actualizeze compendiul bunelor practici de susținere a angajării persoanelor cu dizabilități în statele UE și SEE-AELS;

37.  încurajează adoptarea unor măsuri de discriminare pozitivă, inclusiv adoptarea unor procente minime de angajare a persoanelor cu dizabilități în sectorul public și în cel privat;

38.  regretă că refuzul de a asigura amenajări corespunzătoare nu este considerat o discriminare în cadrul Directivei privind egalitatea de tratament la încadrarea în muncă(19), fapt care a fost criticat de Comisia ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități; reamintește că Directiva privind egalitatea de tratament la încadrarea în muncă interzice, la primul său articol, orice formă de discriminare pe criterii de dizabilități;

39.  invită statele membre să ia măsuri pentru ca prestațiile sociale să nu devină o capcană și să nu constituie un obstacol pentru integrarea pe piața forței de muncă și solicită o separare a prestațiilor legate de dizabilități de ajutorul pentru venit, ținând seama de necesitatea îngrijirilor suplimentare și de alte nevoi ale persoanelor cu dizabilități, permițându-le să aibă o viață demnă și să beneficieze de acces la piața forței de muncă; invită statele membre, în acest sens, să se asigure că prestațiile legate de dizabilități nu pot fi anulate pe motive legate de ocuparea unui loc de muncă;

40.  solicită Comisiei să sprijine întreprinderile sociale, în conformitate cu principiile Declarației de la Bratislava și Declarației de la Madrid privind economia socială, pentru că acestea sunt o sursă importantă de oportunități de angajare pentru persoanele cu dizabilități;

41.  invită statele membre, în concordanță cu CDPD a ONU, să înlăture toate obstacolele de natură juridică care afectează capacitatea de inserție profesională, cum ar fi legislația în domeniul tutelei și legile care limitează capacitatea juridică a persoanelor cu dizabilități, împiedicându-le să semneze contracte de muncă, să deschidă un cont bancar și să aibă acces la banii lor - excluzându-le astfel financiar - precum și clauzele naționale care declară anumite categorii de persoane cu dizabilități ca fiind „incapabile de muncă”;

42.  subliniază importanța reintegrării și a reabilitării efective, precum și a măsurilor de activare și de reținere într-o societate în curs de îmbătrânire, care permit persoanelor să revină sau să rămână la locul de muncă după o boală sau o dizabilitate fizică, mentală sau emoțională;

43.  reamintește că împovărarea persoanelor cu dizabilități și a partenerilor acestora cu costul asistenței lor le reduce nu numai veniturile prezente, ci și perspectivele de angajare și veniturile pe care le pot obține la o vârstă înaintată;

44.  consideră că măsurile de conciliere a vieții profesionale cu cea privată, inclusiv formulele de lucru flexibile și incluzive cu caracter voluntar, printre care munca inteligentă, munca la distanță și programul de lucru flexibil, ar putea fi benefice pentru persoanele cu dizabilități și pozitive pentru sănătatea mintală, aducând securitate și stabilitate pentru toți; este îngrijorat însă de faptul că mediile digitale de lucru pot crea noi bariere în cazul în care nu sunt accesibile și nu se oferă o amenajare corespunzătoare;

45.  invită Comisia să includă în rapoartele sale viitoare practicile pozitive și negative, pentru a le permite angajatorilor să aplice în mod real legislația referitoare la dizabilități;

46.  este îngrijorat de faptul că, în unele state membre, persoanele cu dizabilități care lucrează în ateliere protejate nu sunt oficial recunoscute ca lucrători în temeiul legii, sunt plătite mai puțin decât salariul minim și nu au dreptul la aceleași prestații sociale ca lucrătorii obișnuiți;

47.  își exprimă îngrijorarea în special în legătură cu tinerii cu dizabilități și cu cei care au fost șomeri pe o perioadă mai lungă de timp; invită statele membre să acționeze în vederea includerii prioritare a tinerilor cu dizabilități pe piața forței de muncă, de exemplu prin crearea unor centre speciale de consiliere în carieră pentru a-i consilia pe studenți și tinerii șomeri cu privire la viitoarea lor carieră, ori în cadrul programului „Garanția pentru tineret”;

48.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze în continuare diversitatea ca avantaj economic și să încurajeze cartele diversității care susțin valoarea adăugată a persoanelor cu dizabilități la locul de muncă;

49.  invită UE să se asigure că drepturile persoanelor cu dizabilități și ale familiilor lor sunt incluse în pachetul propus privind echilibrul între viața profesională și cea privată;

Educație și formare

50.  este preocupat de faptul că numeroși copii cu dizabilități sunt în continuare excluși de la o educație incluzivă de calitate în diferite state membre ale UE, de exemplu ca rezultat al politicilor de segregare, precum și al barierelor arhitecturale, care constituie o formă de discriminare a copiilor și tinerilor cu dizabilități;

51.  subliniază că educația și formarea profesională sunt esențiale pentru capacitatea de inserție profesională a persoanelor cu dizabilități și că angajatorii ar trebui să fie implicați în proces pentru a integra nevoile persoanelor cu dizabilități, ținând cont, printre altele, de beneficiile pe care le-ar putea genera noile tehnologii în domenii precum căutarea unui loc de muncă, dezvoltarea personală și creșterea gradului de independență;

52.  invită Comisia și statele membre să elimine barierele legale, fizice și organizatorice pentru toate persoanele cu dizabilități, pentru a garanta sisteme educaționale și de învățare pe tot parcursul vieții care să favorizeze incluziunea;

53.  invită instituțiile UE și statele membre să asigure amenajări rezonabile pentru stagiari și cere ca procedurile de candidatură pentru stagii să fie accesibile, iar persoanelor cu dizabilități să li se ofere stagii specifice, inclusiv stagii bazate pe stimulente pentru angajatori;

54.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să se asigure că programele Erasmus + și alte programe pentru tineret, precum Garanția pentru tineret și Corpul european de solidaritate, sunt pe deplin accesibile persoanelor cu dizabilități prin intermediul unor amenajări rezonabile individualizate și că informațiile privind drepturile lor de accesibilitate sunt puse la dispoziția persoanelor cu dizabilități pentru a încuraja participarea acestora; recomandă, în acest scop, fructificarea la maximum a instrumentelor existente, de exemplu a celor de pe platforma de mobilitate incluzivă MappED!;

55.  regretă faptul că noua agendă pentru competențe nu include un obiectiv specific pentru persoanele cu dizabilități; subliniază că actuala subocupare și discriminarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități reprezintă, de asemenea, o risipă de competențe valoroase; prin urmare, solicită Comisiei să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități în toate viitoarele inițiative legate de competențe;

56.  invită insistent statele membre să dezvolte măsuri efective pentru a combate segregarea și excluderea elevilor cu dizabilități în școli și în contextele educaționale și să dezvolte, în acest context, programe naționale de tranziție care să asigure o educație și formare incluzivă și de calitate, atât formală, cât și non-formală, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități care au nevoie de un nivel ridicat de sprijin, pe baza recomandărilor Comitetului CDPD;

57.  subliniază importanța formării profesionale și a recalificării personalului didactic, în special pentru a sprijini persoanele cu nevoi complexe;

58.  recomandă o mai bună utilizare a Agenției Europene pentru Educația Specială și Incluzivă pentru a fructifica la maximum mandatul său actual;

59.  subliniază că este esențială pregătirea profesorilor și a formatorilor pentru a lucra cu copiii cu dizabilități și a le oferi un sprijin corespunzător; încurajează statele membre să creeze programe de instruire în educația incluzivă și de dezvoltare profesională continuă a profesorilor și a formatorilor, cu contribuții din partea diverșilor actori, în special a organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități și a membrilor cu dizabilități ai acestor profesii;

60.  solicită, având în vedere numărul mare al cazurilor de abandon școlar timpuriu în rândul tinerilor cu dizabilități și/sau cu NES, o explorare mai aprofundată a posibilităților oferite de educația pe tot parcursul vieții și furnizarea unor alternative atractive; consideră că promovarea programelor de educație pe tot parcursul vieții pentru persoanele cu dizabilități este o parte esențială a Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități;

61.  încurajează schimburile de cele mai bune practici de educație incluzivă și de învățare pe tot parcursul vieții între profesori, personal, organele de conducere și studenții și elevii cu dizabilități;

62.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida unor îmbunătățiri, persoanele cu dizabilități sunt în continuare foarte expuse riscului de șomaj, precum și cu privire la faptul că mai puțin de 30 % dintre acestea au absolvit o formă de învățământ terțiar sau echivalent, în comparație cu aproximativ 40 % în cazul persoanelor fără dizabilități; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să acorde o atenție specială dificultăților cu care tinerii cu dizabilități și/sau NES se confruntă în trecerea de la educația secundară și universitară și/sau formarea profesională la ocuparea unui loc de muncă;

63.  încurajează instituțiile publice și întreprinderile din UE să aplice politici de diversitate și carte naționale ale diversității;

64.  subliniază că tinerii cu dizabilități participă mai puțin la activitățile fizice decât tinerii fără dizabilități și că școlile joacă un rol important în adoptarea unui stil de viață sănătos; subliniază, prin urmare, că este important să se favorizeze practicarea în mai mare măsură a activităților fizice de către tinerii cu dizabilități; invită statele membre să elimine rapid toate barierele care împiedică participarea persoanelor cu dizabilități și a persoanelor cu nevoi speciale la activități sportive;

65.  reamintește necesitatea de a reduce decalajul digital și de a lua măsuri pentru ca persoanele cu dizabilități să poată beneficia în totalitate de uniunea digitală; subliniază, în acest context, că este importantă îmbunătățirea competențelor și abilităților digitale ale persoanelor cu dizabilități, în special prin intermediul proiectelor finanțate prin programul Erasmus +, și invită statele membre să asigure protecția cetățenilor vulnerabili în mediul online, inclusiv a persoanelor cu dizabilități, prin măsuri eficiente de combatere a discursurilor de incitare la ură, a hărțuirii cibernetice și a tuturor formelor de discriminare online și prin asigurarea unui nivel mai ridicat de instruire pentru alfabetizarea digitală și mediatică, atât în cadrul învățământului non-formal, cât și al celui formal; invită, în plus, statele membre să pună gratuit la dispoziția minorilor cu dizabilități instrumente tehnologice cu caracter educațional adecvate, care să le permită să se integreze în totalitate în activitățile educative și de formare;

Protecția socială

66.  invită Comisia să se asigure că Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități 2030 include acțiuni specifice pentru promovarea sistemelor de protecție socială incluzive în întreaga UE, care ar garanta accesul la beneficii și servicii pentru persoanele cu dizabilități pe tot parcursul ciclului vieții; invită statele membre să stabilească un nivel minim de protecție socială pentru persoanele cu dizabilități, care le-ar garanta acestora un nivel de trai adecvat;

67.  invită colegislatorii să examineze includerea persoanelor cu dizabilități ca grup-țintă specific în Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială(20);

68.  solicită insistent statelor membre să aplice principiul recunoașterii reciproce în cursul procedurilor lor de evaluare și stabilire a dizabilităților, care ar trebui să respecte și să nu submineze modelul CDPD al dizabilităților bazat pe drepturile omului, luând în considerare barierele societale și de mediu pe care le întâmpină o persoană și incluzând toți actorii implicați, pentru a se asigura că nivelul de trai al persoanelor cu dizabilități nu este pus în pericol, de exemplu, prin programe de ajustare economică;

69.  invită Comisia să se asigure că pilonul european al drepturilor sociale integrează toate aspectele legate de dizabilitate;

70.  recomandă ca Fondul social european (FSE), Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și viitoarele fonduri sociale ale UE să fie folosite nu doar pentru măsuri de activare a ocupării forței de muncă, ci și pentru incluziunea socială; subliniază importanța reabilitării ca mijloc de incluziune socială pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități rămân active în cadrul comunității;

71.  recomandă statelor membre să adopte măsuri specifice, cum ar fi furnizarea de asistență financiară și servicii de îngrijire temporară, pentru a promova sisteme de protecție socială în întreaga UE care să garanteze un nivel adecvat de trai, beneficii și acces la servicii pentru toate persoanele cu dizabilități de-a lungul întregii vieți;

72.  îndeamnă statele membre să se asigure că persoanele cu dizabilități nu rămân niciodată fără adăpost în urma dezinstituționalizării, din cauza lipsei de locuințe adecvate și/sau accesibile care să ofere îngrijire în comunitate;

Sănătate

73.  invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Directiva din 2011 privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere(21); recomandă Comisiei să includă o componentă importantă privind dizabilitatea în transpunerea directivei pentru a garanta accesul persoanelor cu dizabilități la asistență medicală transfrontalieră de calitate, la prețuri accesibile; invită, în acest sens, Comisia să efectueze o evaluare a impactului directivei pentru a o revizui în vederea alinierii cu prevederile CDPD și să elaboreze orientări la nivelul UE privind integrarea dizabilităților în activitatea punctelor de contact naționale, care să conțină criterii comune de performanță, inclusiv recomandări specifice privind dizabilitățile; încurajează statele membre să asigure personalului din domeniul sănătății instruirea și formarea adecvate în raport cu nevoile speciale ale pacienților cu dizabilități;

74.  își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările, inclusiv încălcările drepturilor omului, produse în cadrul serviciilor de sănătate mintală și de îngrijire, care în multe cazuri au avut un impact semnificativ asupra calității serviciilor furnizate, și subliniază că aceste servicii trebuie să fie axate pe recuperare, finanțate în mod adecvat și furnizate în conformitate cu un model bazat pe drepturile omului;

75.  solicită statelor membre să asigure servicii de sănătate mintală care să respecte capacitatea juridică și care să prevadă ca persoana cu dizabilități, și nu altcineva care ia deciziile, să își dea consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la tratament și la spitalizare, având în vedere și măsuri de luare a unor decizii asistate;

76.  invită Comisia să se asigure că serviciile de e-sănătate, de sănătate și de îngrijire sunt pe deplin accesibile și sigure de utilizat pentru toate persoanele cu dizabilități, inclusiv cele cu dizabilități intelectuale și cu nevoi complexe, precum și pentru membrii familiilor lor;

77.  atrage atenția asupra necesității imperioase de a rezolva problema generalizată a lipsei de acces la îngrijiri specializate multidisciplinare pentru persoanele cu dizabilități și, atunci când un astfel de acces există, a perioadelor lungi de așteptare, aceasta fiind un obstacol major pentru egalitatea de acces la serviciile medicale de profilaxie și tratament, care adesea conduce la o deteriorare a stării pacienților cu dizabilități și la costuri ce ar putea fi evitate pentru sistemele de sănătate;

78.  ia act, în plus, de faptul că sistemele de sănătate ar trebui să asigure depistarea, semnalarea și prevenirea violenței și/sau a abuzului sexual;

79.  îndeamnă statele membre să propună un număr mai mare de servicii de evaluare și de reevaluare multidisciplinară pentru adulții cu dizabilități, pentru a putea defini proiecte personalizate, realizabile prin activarea resurselor teritoriale (de exemplu: servicii la domiciliu/de îngrijire diurnă/rezidențiale) în funcție de condițiile biopsihosociale identificate;

80.  solicită insistent Comisiei și statelor membre să utilizeze la maximum cadrul rețelelor europene de referință pentru a crea și a extinde accesul la servicii medicale specializate multidisciplinare pentru persoanele cu dizabilități în general, și pentru cele cu dizabilități rare în special;

81.  evidențiază că, în planul de acțiune pentru forța de muncă din domeniul sănătății din UE și în programul european referitor la sisteme de sănătate eficace, accesibile și reziliente, Comisia acordă o atenție scăzută dizabilității, care nu este abordată în mod specific în niciunul dintre aceste două texte;

82.  subliniază succesul înregistrat de a doua acțiune comună privind demența, sperând, în același timp, că, pentru următoarea perioadă de trei ani, companiile farmaceutice care participă la inițiativa privind medicamentele inovatoare vor debloca fonduri suplimentare;

83.  invită Comisia să prezinte o strategie privind asistența acordată persoanelor cu dizabilități grave după moartea rudelor care se ocupau de îngrijirea lor zilnică (de exemplu, legea italiană recent adoptată „Dopo di noi”);

84.  îndeamnă Comisia să analizeze în mod aprofundat discrepanțele dintre observațiile finale ale Organizației Națiunilor Unite și propriul său raport intermediar, în special în ceea ce privește domeniul prioritar al sănătății din cadrul Strategiei pentru persoanele cu dizabilități;

85.  solicită ca îngrijirile obstetrice de proximitate să fie promovate în mod constant ca un serviciu public în statele membre, pentru a reduce cazurile de dizabilități care rezultă în urma complicațiilor la naștere și pentru a asigura nașteri în condiții de siguranță atât pentru mame, cât și pentru copii, în conformitate cu lista OMS de verificare pentru o naștere sigură;

86.  salută progresele înregistrate în sectorul european al telemedicinei, care poate schimba în mod fundamental capacitatea persoanelor cu dizabilități de a accede la servicii; consideră, de asemenea, că depășirea tehnologiei 4G, utilizarea la scară tot mai largă a tehnologiei 5G și răspândirea internetului obiectelor vor duce la îmbunătățiri în ceea ce privește furnizarea de asistență medicală către persoanele cu dizabilități; invită Comisia să se asigure că sectorul european al tehnologiei medicale nu este împovărat de reglementări excesive și dispune de un acces corespunzător la finanțare;

Acțiunea externă

87.  solicită ca acțiunea externă a UE să fie în deplină conformitate cu CDPD;

88.  invită UE să se asigure că cooperarea pentru dezvoltare și acțiunea umanitară sunt pe deplin accesibile și includ persoanele cu dizabilități;

89.  solicită UE să introducă în raportarea legată de asistența oficială pentru dezvoltare un indicator privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

90.  invită UE să își asume un rol esențial în garantarea faptului că persoanele cu dizabilități nu sunt lăsate deoparte în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare și ajutorul umanitar, astfel cum s-a angajat în cadrul Consensului european privind dezvoltarea, precum și să includă abordarea discriminărilor multiple cu care se confruntă persoanele vulnerabile și grupurile marginalizate;

91.  invită Comisia să dea exemplu în ceea ce privește implementarea în cadrul acțiunii externe a obiectivelor de dezvoltare sustenabilă cu includerea persoanelor cu dizabilități, independent de o nouă strategie europeană pentru persoanele cu dizabilități, prin adoptarea unei foi de parcurs clare, transparente și cuprinzătoare pentru atingerea obiectivelor;

92.  regretă faptul că indicatorul UE pentru ODS privind ocuparea forței de muncă nu este defalcat în funcție de dizabilitate; solicită UE să încurajeze defalcarea datelor în funcție de tipul dizabilităților în cooperare cu țările partenere;

93.  solicită UE și partenerilor să includă persoanele cu dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora în toate etapele de elaborare a politicilor, precum și în toate etapele proiectelor, inclusiv la fața locului în țările partenere, cu participarea activă a organizațiilor persoanelor cu dizabilități;

94.  reafirmă faptul că femeile cu dizabilități se confruntă adeseori cu provocări și pericole și mai mari în țările implicate în conflicte și în zonele de conflict; subliniază, prin urmare, necesitatea de a proteja femeile cu dizabilități în cadrul politicilor externe ale UE;

Obligații ce le revin instituțiilor UE

95.  îndeamnă instituțiile UE să facă accesibile funcționalitatea, conținutul, documentele, materialele video și serviciile web ale site-urilor lor externe și interne, inclusiv să asigure consultări publice, precum și rapoarte publice privind conformitatea și respectarea orientărilor, recomandărilor și obligațiilor privind accesibilitatea web;

96.  regretă faptul că proiectul INSIGN, care prevede o comunicare independentă pentru persoanele surde și cu deficiențe de auz în timpul interacțiunii lor cu instituțiile UE, prin conectarea acestora cu interpreți în limbajul prin semne și cu realizatori de subtitrări din statele membre, nu este încă pus în aplicare, deși Comisia a finanțat dezvoltarea prototipului platformei de servicii, care a fost testat cu succes în 2014 în cadrul Parlamentului European;

97.  invită instituțiile UE să facă accesibile – în baza unei simple cereri – toate reuniunile sale publice, inclusiv prin furnizarea de interpretări în limbajul prin semne, transcrierea limbii vorbite și documente furnizate în limbaj Braille, precum și prin alte metode de comunicare ameliorată și alternativă, precum și prin accesibilitatea fizică a clădirilor lor; recunoaște dificultatea de a asigura subtitrări pentru toate transmisiile live și înregistrările video ale reuniunilor; solicită totuși ca instituțiile să continue să monitorizeze evoluțiile tehnologice în acest domeniu, pentru a îmbunătăți accesibilitatea în viitor;

98.  recomandă instituțiilor europene să acorde prioritate interpretării din și în limbajul prin semne național, în locul limbajului prin semne internațional, în conformitate cu politica UE privind multilingvismul;

99.  îndeamnă statele membre să se asigure că alegerile pentru Parlamentul European sunt accesibile și îi includ pe cei care trăiesc în prezent în instituții și/sau sub tutelă;

100.  recunoaște lipsa unor proceduri electorale accesibile și cuprinzătoare pentru persoanele cu dizabilități, în special pentru cele cu dizabilități mintale/intelectuale, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre; îndeamnă Parlamentul European să se asigure că materialele de comunicare cu privire la alegerile pentru Parlamentul European sunt pe deplin accesibile;

101.  invită școlile europene, creșele și centrele de supraveghere post-școlară să ofere o educație incluzivă de calitate și conformă cu CDPD tuturor copiilor personalului UE, inclusiv celor cu nevoi de sprijin complexe sau într-o măsură ridicată;

102.  invită UE să faciliteze efectuarea unor amenajări corespunzătoare și furnizarea altor forme de sprijin pentru ocuparea forței de muncă, precum munca inteligentă pentru angajați, inclusiv pentru asistenții parlamentari acreditați cu dizabilități din cadrul instituțiilor UE;

103.  invită Comisia să revizuiască normele comune, dispozițiile și domeniul de aplicare, reprezentarea dizabilităților, accesibilitatea și practicile în cadrul sistemului său comun de asigurări de sănătate, pentru a-l alinia cu prevederile CDPD;

104.  îndeamnă toate instituțiile, agențiile și organele UE să stabilească puncte de contact și subliniază necesitatea unui mecanism orizontal de coordonare interinstituțională la nivelul direcțiilor generale și al instituțiilor UE; solicită ca măsurile necesare în acest sens să facă parte dintr-o strategie de punere în aplicare a CDPD;

105.  îndeamnă instituțiile să adopte politici cuprinzătoare de recrutare, păstrare și promovare, care să includă măsuri pozitive temporare, pentru a crește în mod activ și substanțial numărul funcționarilor sau personalului și stagiarilor cu dizabilități, inclusiv cu dizabilități psihosociale și intelectuale, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE;

106.  reamintește rolul Intergrupului pentru persoane cu dizabilități din cadrul Parlamentului European în ceea ce privește realizarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități, în conformitate cu Convenția ONU, ca platformă care reunește deputați europeni și naționali și organizații și reprezentanți ai societății civile atât de la nivel național, cât și de la nivel local; observă că acest intergrup reprezintă un for privilegiat, care încurajează discuțiile și dezbaterile în vederea realizării strategiei;

107.  solicită instituțiilor europene să se consulte pe deplin cu membrii cu dizabilități ai personalului și cu deputații în Parlamentul European cu dizabilități și să îi implice în mod efectiv la formularea, punerea în aplicare și monitorizarea normelor, politicilor și practicilor interne, inclusiv a Statutului funcționarilor și a dispozițiilor privind accesibilitatea și amenajările rezonabile;

Lacune constatate în raportul intermediar față de observațiile finale

108.  regretă că site-urile instituțiilor UE nu îndeplinesc standardele de accesibilitate de nivel AAA; invită instituțiile să atingă acest obiectiv cât mai curând posibil;

109.  regretă faptul că legislația UE și a statelor membre în domeniul transporturilor nu este încă pe deplin aplicată la nivel național; recomandă, în acest scop, înființarea unor organisme naționale responsabile de aplicare în fiecare stat membru;

110.  ia act de progresele realizate în ceea ce privește accesibilitatea transportului feroviar; solicită același nivel de reglementare a accesibilității pentru toate celelalte moduri de transport, inclusiv pentru transportul aerian, pentru a rezolva conflictele dintre siguranță și accesibilitate;

111.  ia act de faptul că Directiva orizontală privind egalitatea de tratament nu este abordată în raportul intermediar al Comisiei;

112.  consideră regretabil faptul că s-au înregistrat puține progrese în ceea ce privește ratificarea de către Uniunea Europeană a Protocolului opțional la CDPD;

113.  constată că Comisia nu a efectuat încă o revizuire transversală și cuprinzătoare a legislației sale, pentru a asigura armonizarea deplină cu dispozițiile CDPD;

114.  salută lista actualizată a instrumentelor, inclusiv a instrumentelor recent adoptate, dar regretă faptul că declarația de competențe nu a fost revizuită și că lista instrumentelor nu include instrumente care nu se referă în mod specific la persoanele cu dizabilități, însă sunt relevante pentru persoanele cu dizabilități;

115.  regretă faptul că Comisia nu a progresat în ceea ce privește integrarea drepturilor femeilor și fetelor cu dizabilități în toate politicile și programele sale privind egalitatea de gen sau integrarea unei perspective de gen în strategiile sale pentru persoanele cu dizabilități;

116.  felicită UE pentru semnarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și solicită Consiliului să o ratifice fără întârziere;

117.  regretă faptul că politicile europene actuale privind drepturile copilului nu includ în mod suficient o strategie cuprinzătoare bazată pe drepturi pentru băieți și fete cu dizabilități sau mecanisme pentru a proteja drepturile acestora; regretă, de asemenea, faptul că strategiile pentru persoanele cu dizabilități nu abordează și nu integrează în mod suficient drepturile băieților și ale fetelor cu dizabilități; invită Comisia, în conformitate cu CDPD și în concordanță cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului (CDC), să acorde o atenție deosebită minorilor cu dizabilități; subliniază, în special, necesitatea unor modele de urmat pentru femeile și fetele cu dizabilități;

118.  observă că UE nu a organizat o campanie amplă de sensibilizare cu privire la CDPD și de combatere a prejudecăților legate de persoanele cu dizabilități;

Către o strategie cuprinzătoare și efectivă pentru persoanele cu dizabilități în orizontul lui 2030

Chestiuni orizontale

119.  invită Comisia să se asigure că o viitoare strategie pentru persoanele cu dizabilități vizează punerea deplină în aplicare a CDPD în toate domeniile de politică ale UE și integrarea unor aspecte precum accesibilitatea, participarea, nediscriminarea și egalitatea, acoperind toate articolele din CDPD, că strategia dispune de un buget adecvat, un calendar pentru punerea în aplicare și un mecanism de monitorizare și, de asemenea, că are aceeași valoare juridică ca strategia actuală; este conștient de faptul că strategia poate fi încununată de succes doar dacă sunt implicați toți actorii, inclusiv societatea civilă;

120.  subliniază că Strategia 2020-2030 ar trebui să se bazeze pe o revizuire transversală și cuprinzătoare a tuturor actelor legislative și politicilor UE pentru a asigura armonizarea deplină cu dispozițiile CDPD și, de asemenea, ar trebui să includă o declarație de competențe revizuită;

121.  invită Comisia să încurajeze măsurile referitoare la reintegrarea și reabilitarea efectivă pentru a reduce sau a elimina efectele unei boli sau ale unei dizabilități fizice, mintale sau emoționale asupra capacității unei persoane de a realiza un venit;

122.  recomandă Comisiei să se asigure că orice strategie viitoare și procesul conex de consultare ar trebui să fie transparente, inteligibile și pe deplin accesibile, precum și să includă indicatori și criterii de referință clare;

123.  constată că setul de indicatori UE privind ODS nu include persoanele cu dizabilități în cazul obiectivului 4 (educație), al obiectivului 5 (egalitate de gen) și al obiectivului 8 (muncă decentă și creștere economică); solicită ca viitoarea strategie să utilizeze indicatori globali privind ODS pentru a monitoriza punerea în aplicare a principalelor acțiuni și politici ale UE în domeniul ocupării forței de muncă;

124.  subliniază că este important să se garanteze că viitoarea Strategie pentru persoanele cu dizabilități este coerentă cu alte inițiative și strategii ale UE, pentru a stimula ocuparea forței de muncă și integrarea persoanelor cu dizabilități, în special a femeilor;

125.  recomandă ca strategia post-2020 să includă achizițiile publice și standardizarea ca subiecte orizontale pentru a crește capacitatea de inserție profesională a persoanelor cu dizabilități, precum și pentru a favoriza colectarea și schimbul de bune practici între statele membre;

126.  îndeamnă Comisia să se asigure că proiectele finanțate de UE sunt în concordanță cu abordarea CDPD privind drepturile omului și să nu finanțeze proiecte ale căror rezultate nu sunt accesibile, care exclud persoanele cu dizabilități sau nu respectă standardele de accesibilitate;

127.  invită Comisia să propună un instrument accesibil de evaluare cu o monitorizare permanentă, care să includă indicatori specifici și obiective tangibile;

128.  invită UE și statele membre ca, în urma ratificării Convenției de la Istanbul de către UE, să adopte măsuri specifice de combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități;

129.  invită UE să integreze Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități în întreaga legislație UE și în procesul semestrului european; solicită, în acest sens, ca între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități să existe un dialog structurat real la elaborarea strategiei post-2020;

130.  recomandă ca viitoarea strategie să includă rolul esențial al serviciilor de sprijin pentru exercitarea drepturilor omului de către persoanele cu dizabilități;

131.  recomandă ca viitoarea strategie să includă aspecte legate de formarea profesională a personalului, care sunt fundamentale în cazul acordării de sprijin conform principiilor CDPD;

Alte domenii de acțiune

132.  îndeamnă ca aspecte precum egalitatea, genul și nediscriminarea, de exemplu în cazul persoanelor LGBTQI cu dizabilități care sunt expuse discriminării multiple, să fie integrate în toate domeniile unei strategii viitoare; invită Comisia și statele membre să promoveze campanii și programe de formare pentru a informa mai bine cetățenii cu privire la CDPD și la necesitatea respectării diversității pentru a combate discriminarea, stigmatizarea și prejudecățile împotriva persoanelor cu dizabilități, inclusiv a persoanelor cu dizabilități psihosociale, dizabilități de învățare sau autism;

133.  subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a depăși stereotipurile și prejudecățile legate de dizabilități în mass-media pentru a schimba normele sociale de excludere predominante; invită Comisia și statele membre să investească în inițiative publice de sensibilizare pentru a asigura reprezentarea persoanelor cu dizabilități ca cetățeni egali în vederea contracarării stereotipurilor despre dizabilități;

134.  subliniază intersecția dintre gen și dizabilitate, în special în ceea ce privește consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea contracepției, sterilizarea forțată și accesul la drepturile reproductive; invită statele membre să ia în considerare necesitatea de a-și evalua legislația în această privință;

135.  îndeamnă UE să integreze drepturile copiilor cu dizabilități în toate domeniile viitoarei strategii;

136.  recunoaște faptul că capacitatea juridică reprezintă una dintre condițiile prealabile pentru exercitarea drepturilor omului, inclusiv a dreptului la vot, și că orice nouă strategie trebuie să vizeze o situație în care nimănui nu i se neagă capacitatea juridică din cauza dizabilităților în niciunul dintre domeniile vieții; subliniază, în acest scop, că UE ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta că toate persoanele cu dizabilități își pot exercita toate drepturile consacrate în tratatele și legislația Uniunii Europene, cum ar fi accesul la justiție, bunuri și servicii, inclusiv la servicii bancare, la locuri de muncă și la asistență medicală, precum și dreptul de a vota la alegerile europene și drepturile consumatorilor în conformitate cu convenția și, de asemenea, să încurajeze măsurile necoercitive și luarea de decizii asistate, în conformitate cu CDPD;

137.  îndeamnă ferm Comisia să includă toate măsurile posibile în noua strategie, pentru a asigura libertatea și securitatea tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilitate, în conformitate cu convenția și Comitetul CDPD;

138.  îndeamnă ferm Comisia să mențină principiul parteneriatului în viitoarele regulamente privind finanțarea și să se asigure că acesta este respectat pe deplin;

139.  invită Comisia să promoveze implicarea structurală a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor lor reprezentative în toate procesele de luare a deciziilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, și să finanțeze consolidarea capacităților organizațiilor persoanelor cu dizabilități pentru a permite acestor persoane să participe într-o manieră structurală la toate deciziile care le privesc; invită statele membre să continue să organizeze formări profesionale cu privire la CDPD pentru a garanta că persoanele cu dizabilități își cunosc drepturile, astfel încât să se poată împiedica discriminarea;

140.  reamintește că Comitetul CDPD și-a exprimat profunda preocupare față de situația precară a persoanelor cu dizabilități în contextul actualei crize a migrației din UE; îndeamnă ferm Comisia să integreze aspectele legate de dizabilitate în politicile sale privind migrația și refugiații și să se asigure că toate fondurile UE destinate soluționării acestei crize umanitare țin cont de aspectele respective;

141.  îndeamnă insistent statele membre să prezinte date defalcate în funcție de tipul dizabilităților și să colaboreze îndeaproape cu Eurostat pentru a colecta date comparabile referitoare la dizabilitate în diferite domenii, cu includerea persoanelor care trăiesc în instituții, corelând, în același timp, strategia pentru persoanele cu dizabilități cu procesul privind ODS și cu Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă;

142.  subliniază necesitatea unor indicatori cantitativi și calitativi măsurabili și comparabili, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea, egalitatea, ocuparea forței de muncă, protecția socială, sănătatea, rezultatele școlare și numărul elevilor încadrați în educația incluzivă, pentru a evalua punerea în aplicare a CDPD de către UE și statele membre, și solicită insistent colectarea de date pentru a sprijini aplicarea acestor indicatori;

143.  îndeamnă UE să dezvolte un sistem de indicatori bazat pe drepturile omului, în cooperare cu persoanele cu dizabilități și cu organizațiile lor reprezentative, precum și un sistem comparabil cuprinzător de colectare a datelor, cu date defalcate pe sexe, vârstă, populație rurală sau urbană și tip de deficiențe;

144.  recunoaște că persoanele cu dizabilități intelectuale sunt deosebit de vulnerabile la discriminare și abuz și sunt adesea plasate în instituții, fără acces la educație și fără autodeterminare;

145.  îndeamnă cu tărie Comisia și statele membre să ia măsuri suplimentare pentru a ajunge la persoanele cele mai vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități fără adăpost;

146.  subliniază necesitatea de a monitoriza permanent punerea în aplicare a CDPD, în conformitate cu articolul 33 din convenție și în consultare cu organizațiile persoanelor cu dizabilități;

147.  invită Comisia să se asigure că activitatea Grupului la nivel înalt al Uniunii Europene privind combaterea rasismului, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță ce vizează îmbunătățirea înregistrării și a colectării datelor pentru infracțiunile motivate de ură include pe deplin infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor cu dizabilități;

148.  îndeamnă toate statele membre să aloce resurse financiare și umane suficiente și stabile cadrelor de monitorizare create în temeiul articolului 33 alineatul (2) din CDPD, pentru ca acestea să își exercite funcțiile în mod independent;

149.  îndeamnă Comisia să furnizeze resurse adecvate cadrului de monitorizare al UE pentru a-i permite să își îndeplinească funcțiile în mod independent și adecvat;

150.  reamintește că Comisia pentru petiții (PETI) primește anual un număr considerabil de petiții despre dificultățile întâmpinate în activitățile cotidiene de persoanele cu dizabilități pe întreg teritoriul UE, în legătură cu cele opt domenii de acțiune identificate în Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități, precum și despre alte probleme de accesibilitate, în special în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale și protecție socială, educație și formare, piața forței de muncă, mediul construit și transporturi, bunuri și servicii, informare și comunicare sau participarea la viața politică, publică și culturală;

151.  invită toate statele membre să ratifice CDPD și să semneze protocolul opțional;

152.  subliniază rolul protector jucat de Comisia PETI prin procesul de petiționare (alături de Ombudsman, numit pentru a proteja cetățenii în cazurile de administrare defectuoasă) în contextul cadrului UE pentru CDPD, prin faptul că dă petiționarului posibilitatea de a depune o plângere în cazul în care drepturile sale sunt încălcate de către autoritățile europene, naționale sau locale; subliniază că petițiile primite de Comisia PETI relevă necesitatea unei abordări orizontale eficace, nediscriminatorii și bazate pe drepturile omului, în politicile pentru persoanele cu dizabilități; subliniază rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în ceea ce privește consolidarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități în UE și susținerea aplicării CDPD;

153.  subliniază că majoritatea petițiilor depuse de cetățenii europeni privesc dificultățile legate de procedurile de cerere, de obținerea recunoașterii și de plata întârziată a pensiilor de invaliditate de către administrațiile relevante; subliniază că, în implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități și a sferei sale de acțiune pentru protecția socială, trebuie acordată o atenție specială acestor chestiuni, în conformitate cu articolul 28 din CDPD privind un nivel adecvat de trai și de protecție socială;

°

°  °

154.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(2)

UNCRPD/C/EU/CO/1.

(3)

JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(4)

JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0485.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2016) 0360.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0318.

(8)

JO C 353, 27.9.2016, p. 41.

(9)

JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9.

(10)

JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.

(11)

În contextul prezentului raport, termenul de „cetățean cu drepturi depline” ar trebui înțeles în sensul dat de CDPD a ONU - că toate persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze pe deplin de toate drepturile omului.

(12)

Hotărârea Curții de Justiție din 11 aprilie 2013, HK Danmark, cauzele conexe C-335/11 și C-337/11, ECLI:EU:C:2013:222, punctele 29-30; hotărârea Curții de Justiție din 18 martie 2014, Z, C-363/12, ECLI:EU:C:2014:159, punctul 73; hotărârea Curții de Justiție din 22 mai 2014, Glatzel, C-356/12, ECLI:EU:C:2014:350, punctul 68.

(13)

Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).

(14)

Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu dizabilități și persoanele cu mobilitate redusă, JO L 356, 12.12.2014, p. 110.

(15)

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).

(16)

Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți, JO L 329, 30.12.1993, p. 34.

(17)

Directiva 94/80/CE a Consiliului din 19 decembrie 1994 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales la alegerile locale pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru a cărui cetățenie nu o dețin, JO L 368, 31.12.1994, p. 38.

(18)

Propunere de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426).

(19)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(20)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 200, 7.6.2004, p. 1.

(21)

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, JO L 88, 4.4.2011, p. 45.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (12.10.2017)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la Raportul privind implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități (2010-2020)

(2017/2127(INI))

Raportoare pentru aviz: Nessa Childers

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât obiectivul privind sănătatea și starea de bine stabilit în Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă este de a institui asigurarea universală de sănătate, inclusiv protecția împotriva riscurilor financiare și oferirea unor medicamente și vaccinuri sigure și eficiente, la prețuri accesibile și de bună calitate pentru toată lumea; întrucât, adeseori statele membre reduc prestațiile sociale și serviciile de sănătate legate de dizabilități, compromițând astfel punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și accentuând astfel nivelul sărăciei și al excluziunii sociale;

B.  întrucât articolul 168 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) statuează responsabilitatea statelor membre de a defini politica lor de sănătate și de a presta servicii de sănătate; recunoaște, prin urmare, că consultarea statelor membre și cooperarea cu acestea sunt esențiale pentru ca Strategia pentru persoanele cu dizabilități să fie încununată de succes;

C.  întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)(1), persoanele cu dizabilități au un acces mai restrâns la serviciile de asistență medicală, iar unele dintre nevoile lor în materie de sănătate nu sunt satisfăcute deoarece activitățile de promovare a sănătății și de profilaxie vizează rar persoanele cu dizabilități (de exemplu, femeile cu dizabilități beneficiază în mai mică măsură de depistarea cancerului la sân decât celelalte femei, la fel cum adolescenții cu dizabilități se confruntă în mai mare măsură cu riscul de a fi excluși din programele de educație sexuală);

D.  întrucât articolul 25 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități întărește dreptul persoanelor cu dizabilități de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate, fără discriminare;

E.  întrucât UE joacă un rol de lider în ratificarea drepturilor omului; întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reafirmă principiul nediscriminării, iar articolul 35 reafirmă dreptul de a beneficia de îngrijiri medicale; întrucât toate statele membre ar trebui să ratifice Convenția și să semneze Protocolul;

F.  întrucât toate persoanele cu dizabilități au drepturi egale și dreptul la demnitatea inalienabilă, egalitatea de tratament și participarea deplină în societate;

G.  întrucât se preconizează că rata dizabilității, care este mai ridicată în rândul femeilor din Europa, ar trebui să crească în contextul îmbătrânirii populației;

H.  întrucât cele opt domenii de acțiune ale strategiei sunt strâns interconectate;

I.  întrucât persoanele cu dizabilități sunt deosebit de vulnerabile în fața deficiențelor serviciilor de asistență medicală, sunt mai susceptibile să adopte comportamente cu risc pentru sănătate și prezintă o rată mai ridicată a deceselor premature;

J.  întrucât persoanele cu dizabilități întâmpină numeroase obstacole atunci când doresc să beneficieze de îngrijiri de sănătate, și anume costuri crescute, o disponibilitate limitată a serviciilor, bariere fizice și competențe și cunoștințe necorespunzătoare ale personalului medical;

1.  subliniază că o perspectivă axată pe drepturile omului în politicile pentru persoanele cu dizabilități este esențială pentru atingerea celor mai înalte standarde de sănătate, ca drept fundamental; recunoaște că prevalența modelului medical al dizabilităților în structurarea politicilor conduce la o subestimare a impactului obstacolelor sociale și fizice care afectează starea generală de sănătate și calitatea vieții persoanelor cu dizabilități;

2.  evidențiază că, deși accesul la cel mai înalt standard posibil de asistență medicală, fără discriminare pe motive de dizabilitate, este un drept fundamental, persoanele cu dizabilități se confruntă în continuare cu obstacole persistente care le împiedică să se bucure de un acces echitabil la îngrijirile de sănătate, inclusiv absența informațiilor accesibile privind drepturile lor în materie de sănătate, un tratament discriminatoriu din partea companiilor de asigurări de sănătate private, structuri de îngrijire medicală inaccesibile și, adesea, îngrijiri de sănătate de mai proastă calitate, care nu sunt adaptate nevoilor persoanelor respective; susține că lipsa accesului la servicii de sănătate de calitate afectează negativ capacitatea persoanelor cu dizabilități de a duce o viață independentă, de a se integra și de a trăi în condiții de egalitate cu ceilalți;

3.  subliniază că ar trebui acordat un sprijin social necesar pentru a garanta că persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a-și exercita drepturile și de a se bucura de o autonomie deplină, în special persoanele cu dizabilități psihosociale; solicită să se evite instituționalizarea acestor persoane și să se întreprindă măsuri pentru a garanta că ele nu fac obiectul unui tratament fără consimțământul lor;

4.  este deosebit de preocupat de faptul că accesul la drepturile sexuale și reproductive este, în general, imposibil pentru numeroase fete și femei cu dizabilități și îndeamnă statele membre să adopte de urgență linii directoare pentru a garanta că educația, informațiile, îngrijirile de sănătate și serviciile în materie de sănătate sexuală și reproductivă sunt pe deplin accesibile și că informațiile sunt puse la dispoziție în formate corespunzătoare; consideră că consimțământul în cunoștință de cauză privind utilizarea contraceptivelor și recurgerea la acte medicale ar trebui să sprijine libertatea de a alege a femeilor cu dizabilități și autonomia lor în luarea deciziilor privind viața lor sexuală și reproductivă;

5.  atrage atenția asupra necesității imperioase de a rezolva problema generalizată a lipsei de acces la îngrijiri specializate multidisciplinare pentru persoanele cu dizabilități și, atunci când acestea există, a perioadelor lungi de așteptare, aceasta fiind un obstacol major pentru egalitatea de acces la serviciile medicale de profilaxie și tratament, care adesea conduce la o deteriorare a stării pacienților cu dizabilități și la costuri care ar putea fi evitate pentru sistemele de sănătate;

6.  reamintește drepturile în materie de procreare consacrate în Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care includ dreptul la o asigurare universală în materie de îngrijiri de sănătate, inclusiv controlul nașterilor și serviciile de sănătate maternă, precum și informațiile și dreptul de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză pentru toate actele medicale, inclusiv pentru sterilizare și avort, și de a menține fertilitatea pe picior de egalitate cu ceilalți;

7.  ia act, în plus, de faptul că sistemele de sănătate ar trebui să asigure depistarea, semnalarea și prevenirea violenței și/sau a abuzului sexual;

8.  subliniază că accesul la îngrijirile de sănătate rămâne o preocupare esențială în ceea ce privește garantarea calității optime a îngrijirilor acordate persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoanelor cu tulburări psihice; recunoaște că trebuie depuse mai multe eforturi în domeniul activităților de promovare a sănătății și de profilaxie care vizează persoanele cu dizabilități, cum ar fi campaniile de sensibilizare privind depistarea timpurie a anumitor tipuri de cancer, inclusiv a cancerului de sân și a cancerului de col uterin;

9.  solicită insistent statelor membre să propună un număr mai mare de servicii de evaluare și de reevaluare multidisciplinară pentru adulții cu dizabilități, pentru a putea defini proiecte personalizate, realizabile prin activarea resurselor teritoriale (de exemplu: servicii la domiciliu/diurne/rezidențiale) în funcție de condițiile biopsihosociale relevante;

10.  își reiterează îngrijorarea pentru pacienții vulnerabili, cum ar fi persoanele cu dizabilități psihosociale și intelectuale; invită statele membre să garanteze că dreptul pacientului la consimțământ informat pentru tratament nu este nerespectat în mod nejustificat; subliniază că este necesar ca politica UE în materie de dizabilități să asigure mai ales protecția acestor persoane care se confruntă cu un risc sporit de excludere din sistemul de sănătate, și, adesea nu își pot da consimțământul liber și în cunoștință de cauză pentru tratament;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că protecția juridică împotriva formelor de discriminare multiple și intersectoriale este adesea necorespunzătoare; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze accesul egal la îngrijiri de sănătate, indiferent de dizabilitatea, vârsta, sexul, orientarea sexuală, rasa sau originea etnică a pacienților;

12.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare cât mai curând posibil Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități;

13.  subliniază că persoanele cu dizabilități fizice se confruntă cu dificultăți și pe piața mobilității digitale; solicită ca accesul la această piață să fie facilitat pentru toate persoanele indiferent de tipul de dizabilitate, în limbi, formate și tehnologii accesibile și adaptate diferitelor tipuri de dizabilități, și anume limbajul semnelor, alfabetul Braille, sistemele de comunicare alternativă sau augmentativă și alte mijloace, moduri și formate de comunicare accesibile, inclusiv un limbaj ușor de înțeles, subtitrări și mesaje textuale personale, în special pentru informațiile medicale, utilizând, în același timp, mai multe canale senzoriale;

14.  subliniază că este necesar ca sistemele de asigurări de sănătate să nu fie discriminatorii la adresa persoanelor cu dizabilități;

15.  salută proiectul-pilot privind cardul UE pentru persoanele cu dizabilități și încurajează, în același timp, statele membre să se asocieze la această inițiativă; invită Comisia să mobilizeze finanțarea necesară pentru dezvoltarea proiectului la nivelul UE, dacă este necesar;

16.  invită Comisia și statele membre să garanteze că persoanele cu dizabilități pot apela cu ușurință numărul 112 pentru urgențe de oriunde din Europa;

17.  subliniază necesitatea de a analiza și remedia problema nivelurilor constant scăzute de cunoaștere și respectare a dispozițiilor Directivei 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (Directiva privind asistența medicală transfrontalieră) în rândul pacienților cu dizabilități; subliniază necesitatea urgentă de a o armoniza cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru a garanta accesul la servicii accesibile și de calitate de asistență medicală transfrontalieră; îndeamnă statele membre să continue punerea în aplicare a directivei, inclusiv acordând o atenție deosebită drepturilor persoanelor cu handicap;

18.  subliniază că dificultățile cu care se confruntă pacienții în a beneficia de asistență medicală transfrontalieră din cauza costurilor suplimentare impuse de dizabilitate, îi împiedică pe aceștia să se bucure de acest drept în mod echitabil; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze punerea în aplicare nediscriminatorie a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră;

19.  salută punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră care a facilitat, în teorie, accesul pacienților cu dizabilități la asistență medicală; regretă totuși faptul că acest instrument rămâne puțin cunoscut, ceea ce limitează mult, în practică, potențialul său; consideră, în acest sens, că este de dorit să fie formați mai mulți medici generaliști pentru ca aceștia să poată oferi sfaturi utile privind posibilitățile pe care le oferă directiva; speră, în același timp, ca punctele de contact naționale create pentru a apropia beneficiarii serviciilor de asistență medicală de furnizorii acestora să fie consolidate pentru ca cetățenii - care, așa cum a demonstrat Eurobarometrul, nu știu că aceste puncte există - să poată beneficia de informații clare și transparente privind standardele de calitate și de siguranță ale serviciului național de sănătate și pentru a le oferi sprijin în alegerile pe care trebuie să le facă în materie de asistență medicală;

20.  solicită o evaluare a impactului Directivei privind asistența medicală transfrontalieră asupra persoanelor cu dizabilități;

21.  recomandă ca Comisia și statele membre să colaboreze cu organizațiile persoanelor cu dizabilități pentru a garanta că punctele de contact naționale furnizează și diseminează informații în formate accesibile privind drepturile la nivel transfrontalier în materie de asistență medicală;

22.  invită Comisia să își orienteze activitățile de colectare de dovezi și de elaborare a politicilor în funcție de o abordare bazată pe drepturile omului, pentru a acorda mai multă atenție obstacolelor întâmpinate de persoanele cu dizabilități atunci când deficiența lor fizică, psihică, intelectuală sau senzorială se manifestă în contactul cu mediul exterior, schimbând astfel accentul de la dizabilitățile considerate în mod separat;

23.  îndeamnă statele membre să permită adoptarea Directivei orizontale privind egalitatea de tratament, pentru a extinde protecția împotriva discriminării din motive de dizabilitate, printre altele, la accesul la asistență medicală, combătând astfel și discriminarea multiplă;

24.  solicită insistent Comisiei și statelor membre să utilizeze la maximum cadrul Rețelelor europene de referință pentru a crea și a extinde accesul la servicii medicale specializate multidisciplinare pentru persoanele cu dizabilități în general, și pentru cele cu dizabilități rare în special;

25.  invită Comisia să înceapă să lucreze la o strategie europeană în favoarea persoanelor cu dizabilități pentru perioada de după 2020, consultându-se strâns cu statele membre, Parlamentul European, alte instituții și publicul larg; consideră că acest angajament este deosebit de important, având în vedere că strategia nu va fi supusă unei revizuiri importante în cursul perioadei 2010-2020; atrage atenția Comisiei, în special, asupra Rezoluției Parlamentului European din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a rezultatelor proiectului vulnerABLE, finanțat de Parlamentul European;

26.  evidențiază că, în planul de acțiune pentru forța de muncă din domeniul sănătății din UE și programul european referitor la sisteme de sănătate eficace, accesibile și capabile să se adapteze, Comisia acordă o atenție scăzută dizabilității, care nu este abordată în mod specific în niciunul dintre aceste două texte;

27.  invită statele membre să nu recurgă la reduceri ale prestațiilor sociale legate de dizabilități, ale serviciilor de la nivelul comunității, ale serviciilor de sănătate și ale programelor de formare și de educație pentru a nu submina efectele Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a nu accentua și mai mult sărăcia și excluziunea socială;

28.  încurajează adoptarea, prin programe-cadru de cercetare și alte instrumente financiare, a unor proiecte-pilot precum cele din domeniul telemedicinii, concepute pentru a facilita accesul pacienților cu dizabilități la asistența medicală necesară, inclusiv la servicii de urgență;

29.  speră ca statele membre să utilizeze, în conformitate cu cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020, Fondul social european și alte fonduri structurale și de investiții europene pentru a finanța toate inițiativele utile pentru protecția sănătății persoanelor cu dizabilități, prin parcursuri integrate și servicii personalizate de sprijin, de consiliere și de orientare către servicii sociale și de sănătate;

30.  încurajează Comisia să dea curs propunerilor de a mobiliza fonduri structurale pentru a forma profesioniști din domeniul sănătății în vederea sensibilizării cu privire la dizabilități, precum și cu privire la lacunele specifice în cunoașterea afecțiunilor asociate;

31.  recomandă ca finanțarea acordată din fondurile structurale europene asistenței medicale și altor servicii să fie gestionată în mod constant pentru a promova deinstituționalizarea și o viață independentă în cadrul comunității, precum și implicarea și consultarea organizațiilor de pacienți;

32.  subliniază succesul înregistrat de a doua acțiune comună privind demența, sperând, în același timp, că, pentru următoarea perioadă de trei ani, companiile farmaceutice care participă la inițiativa privind medicamentele inovatoare vor debloca fonduri suplimentare;

33.  subliniază faptul că o viață independentă și în comunitate este un factor esențial pentru emancipare și că persoanele cu dizabilități au dreptul să dețină controlul asupra propriei vieți; îndeamnă Comisia și statele membre, prin urmare, să aplice măsuri care pot asigura asistență personalizată și de bună calitate pentru o viață independentă;

34.  invită Comisia să prezinte o strategie privind asistența acordată persoanelor cu dizabilități grave după moartea rudelor care se ocupau de îngrijirea lor zilnică (de exemplu, legea italiană recent adoptată „Dopo di noi”);

35.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să promoveze în mai mare măsură subiectul dizabilităților și includerea acestuia în politicile și programele naționale de sănătate;

36.  reamintește Comisiei de criza privind sănătatea psihică care afectează în prezent continentul european; ia act de estimările OMS, conform cărora problemele legate de sănătatea psihică vor afecta unul din patru cetățeni cel puțin o dată în cursul vieții lor; consideră că aceste chestiuni ar trebui abordate în același mod în care este abordată sănătatea fizică; ia act de faptul că acest lucru este deosebit de important deoarece Acțiunea comună privind sănătatea mintală și starea de bine s-a încheiat în 2016; ia act de importanța Indicatorului UE pentru acțiunea privind sănătatea mintală și starea de bine în definirea unei abordări la nivelul întregii Europe pentru soluționarea chestiunilor legate de sănătatea psihică;

37.  invită Comisia și statele membre să promoveze strategii pentru a garanta că persoanele cu dizabilități își cunosc propriile probleme de sănătate, să acorde sprijin în termeni de personal de îngrijire și să protejeze drepturile și demnitatea persoanelor cu dizabilități;

38.  îndeamnă Comisia să analizeze în mod aprofundat discrepanțele dintre observațiile finale ale Organizației Națiunilor Unite și propriul său raport intermediar, în special în ceea ce privește domeniul prioritar al sănătății din cadrul Strategiei pentru persoanele cu dizabilități;

39.  ia act de dificultatea de a identifica beneficiile și rezultatele tangibile ale Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități; își exprimă dezamăgirea că nu sunt raportate acțiuni privind utilizarea Fondului social european pentru a promova formarea profesioniștilor din domeniul sănătății în chestiunile legate de dizabilități; invită Comisia să revizuiască această acțiune specifică pentru a vedea în ce mod se pot realiza progrese;

40.  solicită ca îngrijirile obstetrice de proximitate să fie promovate în mod constant ca un serviciu public în statele membre, pentru a reduce cazurile de dizabilități care rezultă în urma complicațiilor la naștere și pentru a asigura nașteri în condiții de siguranță atât pentru mame, cât și pentru copii în conformitate cu lista OMS de verificare pentru o naștere sigură;

41.  salută progresele înregistrate în sectorul european al telemedicinii, care poate schimba în mod fundamental capacitatea persoanelor cu dizabilități de a accede la servicii; consideră, de asemenea, că depășirea tehnologiei 4G, utilizarea la scară tot mai largă a tehnologiei 5G și răspândirea internetului obiectelor vor duce la îmbunătățiri în ceea ce privește furnizarea de asistență medicală către persoanele cu dizabilități; invită Comisia să se asigure că sectorul european al tehnologiei medicale nu este împovărat de reglementări excesive și dispune de un acces corespunzător la finanțare.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

12.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

60

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Mark Demesmaeker, Stefan Eck, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Jo Leinen, Peter Liese, Norbert Lins, Rupert Matthews, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Julia Reid, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Ivica Tolić, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Herbert Dorfmann, Luke Ming Flanagan, Elena Gentile, Merja Kyllönen, Ulrike Müller, Christel Schaldemose, Bart Staes, Keith Taylor

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

John Howarth, Răzvan Popa

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

60

+

ALDE

Catherine Bearder, Gerben-Jan Gerbrandy, Valentinas Mazuronis, Ulrike Müller, Nils Torvalds

ECR

Mark Demesmaeker, Arne Gericke, Julie Girling, Urszula Krupa, Rupert Matthews, Bolesław G. Piecha, Jadwiga Wiśniewska

EFDD

Piernicola Pedicini, Julia Reid

ENF

Sylvie Goddyn

GUE/NGL

Lynn Boylan, Stefan Eck, Luke Ming Flanagan, Kateřina Konečná, Merja Kyllönen

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, Herbert Dorfmann, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Peter Liese, Norbert Lins, Annie Schreijer-Pierik, Sven Schulze, Renate Sommer, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Elena Gentile, Jytte Guteland, John Howarth, Karin Kadenbach, Jo Leinen, Susanne Melior, Gilles Pargneaux, Răzvan Popa, Christel Schaldemose, Daciana Octavia Sârbu, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Marco Affronte, Benedek Jávor, Bart Staes, Keith Taylor

0

-

 

 

1

0

PPE

Miroslav Mikolášik

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

„Disability and health Fact sheet” („Fișă descriptivă privind sănătatea și dizabilitățile”), noiembrie 2016.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (13.10.2017)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu handicap

(2017/2127(INI))

Raportoare pentru aviz: Julie Ward

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că este esențială menținerea unei abordări bazate pe drepturi a problemei dizabilităților în toate domeniile de politică;

2.  invită Comisia să furnizeze un sprijin mai mare pentru acțiunile statelor membre de eliminare a obstacolelor juridice și organizaționale și de asigurare a accesului egal al persoanelor cu handicap la o educație și o formare incluzive, inclusiv în învățământul profesional și tehnic și în programele educaționale pentru adulți, precum și la cultură, turism și sport; subliniază că este important să se asigure servicii individualizate, accesibile și abordabile de asistență pentru persoanele cu handicap;

3.  solicită statelor membre să se asigure că sistemele lor de educație includ și integrează în parcursurile de învățământ și formare copiii și adulții cu dizabilități fizice sau mentale, oferind și servicii și prestații de orientare și susținere, precum și de predare individuală;

4.  solicită statelor membre să asigure accesul la educație și la servicii sociale de calitate și incluzive în învățământul preșcolar și primar, precum și să creeze structuri adecvate și să ia măsuri eficiente pentru copiii cu handicap și/sau cu nevoi educaționale speciale (NES) și să asigure un sprijin individual în interesul superior al copilului, inclusiv pentru copiii migranți și cei care suferă de discriminări multiple, pentru a răspunde unor nevoi particulare și diverse și a facilita integrarea migranților și a minorităților în sistemul principal de educație;

5.  solicită statelor membre să pună la dispoziție toate resursele necesare, printre care și finanțări suficiente, pentru a asigura o asistență adecvată pentru elevii și studenții cu handicap, precum și pentru formarea personalului din infrastructurile de educație și de învățare pe tot parcursul vieții;

6.  subliniază că este esențială pregătirea profesorilor și a formatorilor pentru a lucra cu copiii cu handicap și a le oferi un sprijin corespunzător; încurajează statele membre să creeze programe de instruire în educația favorabilă incluziunii și de dezvoltare profesională continuă a profesorilor și a formatorilor, cu contribuții din partea diverșilor actori, în special a organizațiilor care reprezintă persoanele cu handicap și a membrilor cu handicap ai acestor profesii;

7.  își exprimă regretul cu privire la reducerea progresivă a finanțării publice pentru educație ca urmare a crizei economice din Europa; atrage atenția asupra faptului că educația este unul dintre drepturile fundamentale ale omului și un bun comun;

8.  solicită, având în vedere numărul mare al cazurilor de abandon școlar timpuriu în rândul tinerilor cu handicap și/sau cu NES, o explorare mai aprofundată a posibilităților oferite de educația pe tot parcursul vieții și de oferirea unor alternative atractive; consideră că promovarea programelor de educație pe tot parcursul vieții pentru persoanele cu handicap este o parte esențială a Strategiei europene pentru persoanele cu handicap;

9.  încurajează schimburile de practici optime de educație favorabilă incluziunii și de învățare pe tot parcursul vieții între profesori, personal, organele de conducere și studenții și elevii cu handicap;

10.  recomandă angajarea unor consilieri speciali la sediile universităților, centrelor de plasare a forței de muncă și ale altor servicii și inițiative pentru ocupare a forței de muncă, care să ofere studenților cu handicap informații privind oportunitățile de carieră;

11.  solicită Comisiei ca, împreună cu statele membre, să stabilească obiective pentru participarea la educație și formare, reducerea sărăciei și ocuparea forței de muncă pentru persoanele cu handicap și persoanele cu nevoi speciale, precum și să monitorizeze îndeaproape și să evalueze situația acestora la nivel local, regional, național și la nivelul UE;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida unor îmbunătățiri, persoanele cu handicap sunt în continuare foarte expuse riscului de șomaj, precum și cu privire la faptul că mai puțin de 30 % dintre acestea au absolvit o formă de învățământul terțiar sau echivalent, în comparație cu aproximativ 40 % în cazul persoanelor fără handicap; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să acorde o atenție specială dificultăților cu care tinerii cu handicap și/sau NES se confruntă în tranziția de la educația secundară și universitară și/sau formarea profesională la ocuparea unui loc de muncă, și să utilizeze în acest scop toate instrumentele și inițiativele din domeniile ocupării forței de muncă, politicii de tineret, culturii, sportului și educației, cum ar fi Garanția pentru tineret, Tineret în Mișcare, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), Fondul Social European (FSE) și Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR); solicită, de asemenea, implicarea asociațiilor de sector, a persoanelor cu handicap și a familiilor acestora în toate procesele decizionale;

13.  solicită o ofertă mai largă de stagii de calitate accesibile pentru tinerii cu handicap;

14.  subliniază că, în ceea ce privește angajarea, prezența unui asistent personal în timpul programului de lucru este, în multe cazuri, singura opțiune pentru persoanele cu handicap de a avea un loc de muncă, de a face parte dintr-o echipă și de a evita să fie obligate să lucreze la domiciliu; invită statele membre să adopte și să încurajeze luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca locurile de desfășurare a activității profesionale să fie accesibile și incluzive;

15.  subliniază faptul că un nivel de educație scăzut, fenomenul abandonului școlar timpuriu, lipsa unor programe adaptate, discriminarea, lipsa de competențe și de susținere pentru angajare, precum și accesibilitatea locurilor unde se desfășoară munca sunt în continuare principalele obstacole în calea integrării pe piața muncii;

16.  regretă faptul că rata de ocupare în rândul femeilor cu handicap este de sub 50 %, ceea ce dovedește dubla discriminare cu care acestea se confruntă, precum și că acest lucru împiedică participarea lor deplină la viața socială;

17.  încurajează instituțiile publice ale UE și întreprinderile să aplice politici de diversitate și Carte naționale ale diversității;

18.  consideră că este esențial să se promoveze accesul efectiv la mobilitate — inclusiv prin introducerea în toate statele membre a cardului european pentru dizabilitate, un sistem de recunoaștere reciprocă elaborat în prezent de UE pentru a garanta un acces egal la anumite drepturi specifice, mai ales în domeniile culturii, timpului liber, sportului și transportului — și la activități extracuriculare, precum teatrul, dansul, muzica, arta, să se îmbunătățească informațiile pentru persoanele cu handicap în ceea ce privește oportunitățile de mobilitate, pentru a le oferi îndrumările și asistența necesare și pentru a aborda dificultățile cu care se confruntă, inclusiv prin instruirea corespunzătoare a personalului din agențiile naționale și din instituțiile gazdă;

19.  reamintește faptul că, în pofida eforturilor depuse pentru a face programele Erasmus+ și alte inițiative de mobilitate mai favorabile incluziunii, lipsa armonizării între sistemele sociale naționale și a portabilității drepturilor reprezintă un imens obstacol pentru mobilitatea persoanelor cu handicap; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să consolideze colaborarea în acest domeniu, în vederea facilitării mobilității persoanelor cu handicap, și să evite practicile discriminatorii în procesul de selecție pentru programele de mobilitate, cum ar fi stabilirea unui plafon bugetar pentru primirea studenților cu handicap, în special în programul Erasmus +; recomandă, în general, ca la stabilirea bugetului programelor de mobilitate, să fie luate în considerare necesitățile financiare ale tinerilor cu handicap, pentru a evita discriminarea;

20.  salută acțiunile în curs pentru a include dispoziții privind accesul la programele și inițiativele Uniunii și solicită o mai bună integrare a cerințelor de accesibilitate în politicile culturale ale Uniunii, inclusiv prin aplicarea Tratatului de la Marrakech, revizuirea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) și programele „Capitalele europene ale culturii” și „Europa creativă”; reamintește, cu toate acestea, necesitatea de a avea o abordare globală transversală asupra accesibilității tuturor serviciilor, prin adoptarea Actului european privind accesibilitatea;

21.  consideră că modernizarea în curs în sectoarele culturale și creative poate contribui la un acces mai extins la servicii; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să se asigure că organizațiile relevante garantează accesibilitatea serviciilor lor, să ia măsuri pentru a asigura un acces mai extins la cultură al persoanelor cu handicap, nu doar ca simpli spectatori, ci și ca actori și protagoniști capabili să acționeze și să intervină, fără nicio discriminare, în lumea culturii;

22.  salută angajamentul de creștere a gradului de conștientizare socială a problemelor persoanelor cu handicap; subliniază, în plus, că mass-media poate fi un instrument esențial pentru creșterea gradului de conștientizare, combaterea stigmatizării și a dezinformării și eliminarea ideilor preconcepute la nivelul societății cu privire la persoanele cu handicap și persoanele cu nevoi speciale; subliniază, de asemenea, că prin creșterea gradului de conștientizare și de înțelegere a aspectelor dizabilității, precum și a diversității persoanelor cu handicap și a situațiilor lor, mass-media poate contribui activ la o integrare efectivă și reușită a persoanelor cu handicap în toate aspectele vieții sociale; subliniază, de asemenea, importanța educării cetățenilor cu privire la problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități ascunse/invizibile, pentru a le proteja de abuzuri;

23.  subliniază că tinerii cu handicap participă mai puțin la activitățile fizice decât tinerii fără handicap și că școlile joacă un rol important în adoptarea unui stil de viață sănătos; subliniază, prin urmare, importanța favorizării practicării activităților fizice de către tinerii cu handicap; invită statele membre să elimine rapid toate barierele care împiedică participarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cu nevoi speciale la activități sportive;

24.  salută creșterea sprijinului pentru accesul persoanelor cu handicap la practicarea sportului prin programul Erasmus + și solicită să se acorde o susținere adecvată a inițiativelor care vizează îmbunătățirea accesibilității și a participării la activități sportive la toate nivelurile, inclusiv pentru persoanele cu deficiențe temporare;

25.  reamintește necesitatea de a reduce decalajul digital și de a lua măsuri pentru ca persoanele cu handicap să poată beneficia în totalitate de uniunea digitală; subliniază, în acest context, că este importantă îmbunătățirea competențelor și abilităților digitale ale persoanelor cu handicap, în special prin intermediul proiectelor finanțate prin programul Erasmus +, și invită statele membre să asigure protecția cetățenilor vulnerabili în mediul online, inclusiv a persoanelor cu handicap, prin măsuri eficiente de combatere a discursurilor de incitare la ură, a hărțuirii cibernetice și a tuturor formelor de discriminare online și prin asigurarea unui nivel mai ridicat de instruire pentru alfabetizarea digitală și mediatică, atât în cadrul învățământului non-formal, cât și a celui formal; invită, în plus, statele membre să pună gratuit la dispoziția minorilor cu handicap instrumente tehnologice cu caracter educațional adecvate, care să le permită să se integreze în totalitate în activitățile educative și de formare;

26.  solicită o utilizare mai extinsă a instrumentelor digitale și a digitalizării ca mijloc de susținere a angajării persoanelor cu handicap la locuri de muncă cu normă întreagă în domenii cum ar fi sectorul TI;

27.  invită statele membre să transpună fără întârziere Directiva (UE) 2016/2102 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor publice(1), pentru a garanta tuturor dreptul la informare și participare democratică; solicită, în acest context, instituțiilor UE să respecte cerințele și obligațiile prevăzute de directivă cu privire la accesibilitatea site-urilor web ale UE și să își intensifice eforturile pentru a facilita folosirea limbajului semnelor în cadrul comunicării și funcționării instituțiilor UE, în vederea îmbunătățirii oportunităților de interacțiune cu cetățenii cu handicap;

28.  afirmă, în contextul pilonului european al drepturilor sociale, necesitatea asigurării participării societății civile și a reprezentanților persoanelor cu handicap la dialogul civic, alături de partenerii sociali;

29.  consideră că educația pentru cetățenia activă ar trebui să abordeze perspectivele persoanelor cu handicap, care se confruntă cu disproporționat de multe obstacole, inclusiv de natură fizică, în ceea ce privește accesul la participarea civică; reamintește că toți cetățenii au dreptul de a vota și solicită statelor membre să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea acestui drept în cazul persoanelor cu handicap;

30.  ia act cu îngrijorare de faptul că refugiații și solicitanții de azil cu handicap se confruntă cu multe provocări, cum ar fi lipsa accesului la asistență și la educație și un acces insuficient la tehnologiile asistive, care le-ar putea ușura comunicarea și integrarea; solicită Comisiei, împreună cu statele membre și în cooperare cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), să promoveze și să protejeze drepturile refugiaților și ale solicitanților de azil cu handicap și încurajează statele membre să asigure accesul egal la educație pentru toți, în special prin programe și măsuri specifice pentru imigranții și refugiații cu handicap, precum și să facă schimburi de bune practici în materie de programe inovatoare reușite pentru refugiații cu handicap, în special în domeniul educației incluzive, al educației pentru persoane cu nevoi speciale, al formării profesionale și al dezvoltării competențelor;

31.  subliniază rolul esențial al îngrijitorilor și, în special, al familiei, care răspund adesea nevoilor de îngrijire și asistență ale persoanelor cu handicap aproape în totalitate; subliniază necesitatea stringentă a unor politici ale UE și naționale, precum și a unor inițiativele legislative ulterioare pentru susținerea familiilor, ținând seama de faptul că, în aproape toate cazurile, mamele sunt cele care își asumă sarcina situației legate de dizabilitate și sunt obligate să-și reducă sau să-și suspende activitatea profesională pentru a îngriji membrii cu handicap ai familiei, în special persoanele tinere și cele în vârstă; invită statele membre să adopte măsuri adecvate și relevante pentru a sprijini familiile și îngrijitorii și să creeze un set de instrumente normative și servicii care să dea posibilitatea părinților și rudelor copiilor cu handicap să beneficieze de concedii și/sau de scutiri de muncă care să le permită concilierea vieții profesionale cu îngrijirile pe care trebuie să le acorde;

32.  subliniază că, pentru a armoniza progresiv legislația Uniunii cu dispozițiile Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), va fi necesară accelerarea adoptării Directivei referitoare la Actul european privind accesibilitatea, iar toate statele membre vor trebui invitate să semneze și să ratifice Protocolul opțional la convenție și să transpună în practică recomandările Comitetului ONU cu privire la articolul 24, pentru ca UE să poată dispune de mijloacele necesare pentru a facilita accesul la o educație favorabilă incluziunii și de calitate;

33.  reamintește obligațiile care decurg din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de Uniunea Europeană, precum și din articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care stipulează că independența, integrarea și accesul la un sistem de învățământ și de formare incluziv, la viața culturală și civică și la activități recreative și sportive sunt drepturi garantate, precum și că orice formă de discriminare pe motiv de handicap este interzisă; solicită insistent Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile de a respecta întru totul aceste obligații, prin adoptarea unor măsuri legislative în conformitate cu drepturile respective, pentru că, în caz contrar, nu vor reuși să atingă obiectivele pentru 2020 stabilite în Strategia europeană pentru persoanele cu handicap;

34.  consideră că este necesară o mai mare sinergie între Strategia europeană pentru persoanele cu handicap și Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special în ceea ce privește educația și formarea, care ar trebui consolidată;

35.  solicită o finanțare și un sprijin adecvate pentru monitorizarea progreselor înregistrate, precum și pentru verificarea actelor juridice existente și viitoare ale Uniunii în raport cu obligațiile prevăzute în CRPD;

36.  subliniază că, pentru o mai bună evaluare a transpunerii în practică și a rezultatelor Strategiei europene pentru persoanele cu handicap, sunt necesare o colectare a datelor, statistici și o monitorizare mai bune; regretă faptul că, de exemplu, printre indicatorii UE pentru ODD, cel privind educația nu are o categorie specială pentru persoanele cu handicap; subliniază că Strategia europeană pentru persoanele cu handicap ar trebui să aibă ca obiectiv remedierea deficiențelor la colectarea de date cu privire la accesul la educație al persoanelor cu handicap; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să asigure o colectare eficientă a datelor, prin indicatori clari privind accesul la educație al persoanelor cu handicap, în special date referitoare la persoanele cu un nivel ridicat de dependență; consideră că este util, de asemenea, să se includă o perspectivă de gen în concepția programelor și să se colecteze date defalcate în funcție de gen cu privire la situația persoanelor cu handicap și la monitorizarea politicilor și acțiunilor în acest domeniu, precum și date intersectoriale privind persoanele vulnerabile și cele care se confruntă cu o discriminare multiplă;

37.  invită statele membre și Comisia să susțină crearea unei rețele la nivelul UE, precum și cooperarea dintre asociațiile naționale și europene ale persoanelor cu handicap, în vederea promovării schimburilor de experiență și a celor mai bune practici.

ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR DE LA CARE RAPORTOAREA A PRIMIT CONTRIBUȚII

Următoarea listă este elaborată cu titlu pur facultativ, sub responsabilitatea exclusivă a raportoarei. Raportoarea a primit contribuții de la următoarele entități sau persoane în pregătirea avizului, până la adoptarea acestuia în comisie:

Entitate și/sau persoană

Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale

Forumul european al persoanelor cu handicap

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

10.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Dominique Bilde, Andrea Bocskor, Nikolaos Chountis, Silvia Costa, Mircea Diaconu, Damian Drăghici, Angel Dzhambazki, María Teresa Giménez Barbat, Svetoslav Hristov Malinov, Curzio Maltese, Rupert Matthews, Morten Messerschmidt, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Michaela Šojdrová, Helga Trüpel, Sabine Verheyen, Julie Ward, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Michel Reimon, Remo Sernagiotto

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Miltiadis Kyrkos, Jarosław Wałęsa, Patricija Šulin

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

26

+

ALDE

Mircea Diaconu, María Teresa Giménez Barbat

ECR

Angel Dzhambazki, Rupert Matthews, Morten Messerschmidt, Remo Sernagiotto

EFDD

Isabella Adinolfi

GUE/NGL

Nikolaos Chountis, Curzio Maltese

PPE

Andrea Bocskor, Svetoslav Hristov Malinov, Sabine Verheyen, Jarosław Wałęsa, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Michaela Šojdrová, Patricija Šulin

S&D

Silvia Costa, Damian Drăghici, Miltiadis Kyrkos, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Julie Ward, Krystyna Łybacka

Verts/ALE

Michel Reimon, Helga Trüpel

0

-

1

0

ENF

Dominique Bilde

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO L 327, 2.12.2016, p. 1.


POZIȚIE SUB FORMĂ DE AMENDAMENTE a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (12.9.2017)

destinată Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitoare la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu handicap

(2017/2127(INI))

Raportoare pentru aviz: Rosa Estaràs Ferragut

AMENDAMENTE

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de rezoluție

Referirea 5 a (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

-  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Seria Tratate Europene nr. 5, 1950) și protocoalele la aceasta,

Amendamentul    2

Propunere de rezoluție

Referirea 5 b (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

-  având în vedere Carta socială europeană (STE nr. 35, 1961, revizuită în 1996, STE nr. 163),

Amendamentul    3

Propunere de rezoluție

Referirea 5 c (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

-  având în vedere Recomandarea Rec(2002)5 a Comitetului de Miniștri către statele membre ale Consiliului Europei privind protecția femeilor împotriva violenței, precum și Recomandarea CM/Rec(2007)17 privind standardele și mecanismele pentru egalitatea de gen,

Amendamentul    4

Propunere de rezoluție

Referirea 5 d (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

-  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW, 1979) și protocolul opțional la aceasta (1999),

Amendamentul    5

Propunere de rezoluție

Referirea 17 a (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

-  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

Amendamentul    6

Propunere de rezoluție

Considerentul Aa (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Aa.  întrucât peste 80 de milioane de persoane cu handicap care trăiesc în Uniunea Europeană au nevoie urgent de un mediu de viață accesibil și lipsit de prejudecăți; întrucât unul din patru europeni are un membru de familie cu handicap; întrucât în Uniunea Europeană există aproximativ 46 de milioane de femei și fete cu handicap, reprezentând 16 % din populația feminină totală a UE;

Amendamentul    7

Propunere de rezoluție

Considerentul Ca (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Ca.  întrucât discriminarea multiplă de diferite tipuri și forme, pe motive de gen și handicap, continuă să existe, efectele sale fiind situații de excluziune socială (de exemplu, un respect de sine scăzut, dependență economică, izolare socială) și educațională (de exemplu, rate ridicate de analfabetism și un nivel redus de educație, în special pentru femei), precum și excluziunea de pe piața muncii (o rată scăzută de participare la piața muncii , tendința de a avea locuri de muncă cu salarii mici, locuri de muncă temporare sau precare), ceea ce determină o presiune suplimentară și poveri psihologice pentru persoanele cu handicap, familiile acestora și cei care le îngrijesc;

Amendamentul    8

Propunere de rezoluție

Considerentul Cb (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cb.  întrucât la articolul 9 din CRPD este recunoscut faptul că trebuie luate măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele cu handicap, în special fetele și femeile, se pot bucura de un acces efectiv la mediul fizic, la mijloacele de transport, de informare și de comunicare, inclusiv la tehnologiile de informare și comunicare, precum și la alte facilități și servicii accesibile sau puse la dispoziția publicului, atât în mediul urban, cât și în cel rural;

Amendamentul    9

Propunere de rezoluție

Considerentul Cc (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cc.  întrucât persoanele cu handicap, în special femeile, au venituri mai mici și adesea nu dispun de un vehicul; întrucât femeile trăiesc mai mult decât bărbații și este nevoie din ce în ce mai mult să se promoveze realizarea de adaptări în ceea ce privește serviciile de proximitate, traficul pietonal, clădirile și locuințele, pentru a reduce factorii care contribuie la excluderea lor din viața socioeconomică, din educație și de pe piața muncii; întrucât un mediu construit bine proiectat în ceea ce privește toate activitățile și serviciile legate de viața publică ar facilita și ar încuraja participarea femeilor, în special a femeilor cu handicap, la viața socioeconomică;

Amendamentul    10

Propunere de rezoluție

Considerentul Cd (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cd.  întrucât există mai mulți pasageri femei decât bărbați în transportul public, având în vedere că modelul de transport al femeilor este mai complex deoarece multe dintre acestea se ocupă de membri ai familiei dependenți, și întrucât ar trebui asigurată imediat accesibilitatea în condiții de siguranță la transport și la servicii și produse legate de transport pentru persoanele cu handicap pentru a se garanta că acestea se pot bucura de o mobilitate independentă;

Amendamentul    11

Propunere de rezoluție

Considerentul Ce (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Ce.  întrucât femeile și fetele cu handicap suferă adesea de o lipsă de informare și de protecție în ceea ce privește drepturile lor sexuale și reproductive și au un acces redus sau nu au deloc acces la servicii și produse care le-ar oferi posibilitatea să beneficieze pe deplin de aceste drepturi;

Amendamentul    12

Propunere de rezoluție

Considerentul Cf (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cf.  întrucât serviciile de sprijin, de protecție, de comunicare, de îngrijire și de sănătate, precum cele legate de asistența medicală primară, de violența față de femei, de îngrijirea copilului, de maternitate și de drepturile sexuale și reproductive ale femeii, ar trebui să fie pe deplin accesibile în toate limbile, formele și formatele, în special pentru femeile și fetele cu handicap;

Amendamentul    13

Propunere de rezoluție

Considerentul Cg (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cg.  întrucât personalul medical ar trebui să fie format în mod adecvat în ceea ce privește aspectele sensibile legate de handicap pentru a putea aborda nevoile persoanelor cu handicap; întrucât angajarea unor persoane cu handicap în cadrul unităților medicale le va permite pacienților cu handicap să se simtă mai în largul lor și să simtă că cineva poate înțelege și se poate ocupa de nevoile lor; întrucât angajarea persoanelor cu handicap în cadrul serviciilor publice, cum ar fi serviciile medicale, ar servi, de asemenea, drept motivație pentru persoanele cu handicap;

Amendamentul    14

Propunere de rezoluție

Considerentul Ch (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Ch.  întrucât participarea persoanelor cu handicap, în special a femeilor, la viața politică și publică, în care acestea sunt deseori subreprezentate, trebuie să continue să fie abordată, în conformitate cu articolul 29 din CRPD;

Amendamentul    15

Propunere de rezoluție

Considerentul Ci (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Ci.  întrucât, în pofida numeroaselor convenții internaționale și a dispozițiilor legislative europene, precum și a actualei Strategii europene pentru persoanele cu handicap, persoanele cu handicap continuă să nu beneficieze pe deplin de drepturile lor cetățenești și sociale deoarece, de exemplu, nu li se oferă oportunități echitabile și egale de a participa la viața politică, socială și economică; întrucât femeile și fetele cu handicap sunt în continuare marginalizate în ceea ce privește luarea de decizii și progresul în materie de egalitate de șanse între femei și bărbați;

Amendamentul    16

Propunere de rezoluție

Considerentul Cj (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cj.  întrucât egalitatea de gen nu a fost integrată în mod orizontal în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap; întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de handicap în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta acte legislative în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19); întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de handicap și solicită participarea egală a persoanelor cu handicap în societate; întrucât egalitatea de tratament poate fi asigurată prin aplicarea de măsuri și politici pozitive pentru femeile cu handicap și mamele copiilor cu handicap; întrucât includerea unei dimensiuni de gen în Strategia europeană preconizată post-2020 pentru persoanele cu handicap va contribui la o abordare integrată de eliminare a discriminării femeilor și a fetelor cu handicap;

Amendamentul    17

Propunere de rezoluție

Considerentul Ck (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Ck.  întrucât 75 % dintre persoanele cu handicap grav nu au posibilitatea de a participa pe deplin pe piața europeană a muncii; întrucât procentul femeilor angajate în UE‑28 care au o problemă de sănătate de lungă durată și/sau o dificultate în realizarea activităților de bază și care declară că au beneficiat de o anumită asistență la locul de muncă, este mai mare decât procentul echivalent în cazul bărbaților; întrucât femeile cu handicap sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și, prin urmare, barierele în calea participării și includerii acestora pe piața muncii, în programele de învățământ și în viața socială trebuie eliminate urgent;

Amendamentul    18

Propunere de rezoluție

Considerentul Cl (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

Cl.  întrucât 34 % dintre femeile care au o problemă de sănătate sau un handicap au fost supuse pe durata vieții lor violenței fizice sau sexuale de către un partener;

Amendamentul    19

Propunere de rezoluție

Punctul 9 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9a.  subliniază că este important să se optimizeze utilizarea fondurilor structurale ale UE pentru a promova accesibilitatea pentru persoanele cu handicap și nediscriminarea acestora, acordând o atenție deosebită femeilor, precum și să se acționeze în vederea unei mai mari vizibilități a oportunităților de finanțare;

Amendamentul    20

Propunere de rezoluție

Punctul 9 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9b.  subliniază faptul că femeile și fetele cu handicap suferă o discriminare dublă, care decurge din intersecția genului și a handicapului, și adeseori pot fi expuse inclusiv unei discriminări multiple, care decurge din intersecția genului și a handicapului cu orientarea sexuală, vârsta, religia sau etnia;

Amendamentul    21

Propunere de rezoluție

Punctul 9 c (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9c.  regretă faptul că Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, actualmente în vigoare, nu a reușit să adopte acte, măsuri și politici legislative eficiente pentru a combate segregarea și respingerea femeilor cu handicap pe piața muncii, în viața politică, în școli și în mediile de învățare;

Amendamentul    22

Propunere de rezoluție

Punctul 9 d (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9d.  reafirmă faptul că toate persoanele cu handicap ar trebui să poată să se bucure pe deplin de drepturile lor, pe baza incluziunii și a participării lor în cadrul societății;

Amendamentul    23

Propunere de rezoluție

Punctul 9 e (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9e.  subliniază cu îngrijorare faptul că femeile și fetele cu handicap sunt mai predispuse să devină victime ale violenței pe motive de gen, în special ale violenței domestice și ale exploatării sexuale; subliniază că acest lucru se referă, de asemenea, la sterilizare și avorturi forțate; subliniază că trebuie luate toate măsurile adecvate pentru a evita orice tip de abuz și pentru a oferi sprijin de înaltă calitate, accesibil și adaptat nevoilor victimelor violenței;

Amendamentul    24

Propunere de rezoluție

Punctul 9 f (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9f.  subliniază faptul că incluziunea persoanelor cu handicap este un aspect esențial al drepturilor omului, care trebuie abordat în mod corespunzător la nivel european;

Amendamentul    25

Propunere de rezoluție

Punctul 9 g (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9g.  reafirmă faptul că femeile cu handicap sunt adesea dezavantajate mai mult decât bărbații cu handicap și sunt mai frecvent expuse riscului de sărăcie și excluziune socială;

Amendamentul    26

Propunere de rezoluție

Punctul 9 h (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9h.  invită Comisia și statele membre să instituie politici care să faciliteze și să încurajeze participarea la viața publică, socială, economică și politică a femeilor și a fetelor cu handicap; subliniază că femeile și fetele cu handicap, prin intermediul organizațiilor lor reprezentative, ar trebui să fie consultate îndeaproape și implicate activ în elaborarea și punerea în aplicare a legislației și a politicilor care asigură nediscriminarea și egalitatea de șanse; solicită ca între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu handicap să existe un dialog real la elaborarea Strategiei europene pentru persoanele cu handicap post-2020;

Amendamentul    27

Propunere de rezoluție

Punctul 9 i (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9i.  insistă asupra faptului că politicile în favoarea persoanelor cu handicap ar trebui să integreze dimensiunea de gen;

Amendamentul    28

Propunere de rezoluție

Punctul 9 j (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9j.  subliniază că Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap ar trebui să includă o perspectivă integrată de gen sau un capitol separat cu privire la politicile specifice de gen în materie de handicap;

Amendamentul    29

Propunere de rezoluție

Punctul 9 k (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9k.  subliniază importanța integrării handicapului în politicile și programele de gen;

Amendamentul    30

Propunere de rezoluție

Punctul 9 l (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9l.  subliniază necesitatea unor modele de rol pentru femeile și fetele cu handicap, inclusiv a unor rețele de mentorat și de asistență;

Amendamentul    31

Propunere de rezoluție

Punctul 9 m (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9m.  subliniază că femeile cu handicap trebuie să își exercite dreptul la educație, asistență medicală, muncă, mobilitate, viață de familie, relații sexuale, căsătorie și maternitate, precum și la mecanismele de protecție care garantează aceste drepturi;

Amendamentul    32

Propunere de rezoluție

Punctul 9 n (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9n.  subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a depăși stereotipurile și prejudecățile legate de handicap și că femeile și fetele cu handicap trebuie să aibă o vizibilitate mai mare în mass-media pentru a schimba normele sociale de excludere predominante; invită Comisia și statele membre să investească în inițiative de sensibilizare a opiniei publice în acest sens;

Amendamentul    33

Propunere de rezoluție

Punctul 9 o (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9o.  subliniază că trebuie să se acorde o mai mare recunoaștere și sprijin persoanelor care au un handicap ascuns sau invizibil, în special femeilor și fetelor, care ar putea să se confrunte cu provocări și obstacole specifice;

Amendamentul    34

Propunere de rezoluție

Punctul 9 p (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9p.  atrage din nou atenția asupra impactului disproporționat al politicilor de austeritate economică și al reducerilor bugetare din sectorul public asupra persoanelor cu handicap, în special a femeilor și a fetelor, care pun adesea în pericol bunăstarea, sănătatea și chiar viața acestora;

Amendamentul    35

Propunere de rezoluție

Punctul 9 q (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9q.  solicită adoptarea unor măsuri specifice de combatere a violenței și a abuzurilor care afectează persoanele cu handicap și cu dificultăți de învățare, în special femeile și fetele, cum ar fi intimidarea, agresiunea și hărțuirea în mediul online, precum și violența în situații de îngrijire formală și informală;

Amendamentul    36

Propunere de rezoluție

Punctul 9 r (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9r.  subliniază rolul sindicatelor, al asociațiilor patronale și al organizațiilor de formare și de învățare pe tot parcursul vieții în abordarea discriminării multiple cu care se confruntă femeile și fetele cu handicap și a barierelor din calea incluziunii acestora;

Amendamentul    37

Propunere de rezoluție

Punctul 9 s (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9s.  solicită Comisiei și statelor membre să implementeze integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile relevante ale politicii privind persoanele cu handicap;

Amendamentul    38

Propunere de rezoluție

Punctul 9 t (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9t.  subliniază faptul că femeile și fetele cu handicap trebuie să fie informate cu privire la drepturile lor și cu privire la serviciile pentru cetățeni care sunt disponibile pentru ele (educație, sănătate, justiție, transport, relații cu autoritățile etc.); subliniază că aceste informații trebuie să fie furnizate într-un mod simplu și sigur, ținând seama de diferitele metode, mijloace și formate de comunicare alese de femeile și fetele cu handicap și, dacă este cazul, de amploarea handicapului lor mintal, astfel încât aceste persoane să poată lua propriile lor decizii;

Amendamentul    39

Propunere de rezoluție

Punctul 9 u (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9u.  consideră că Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ar trebui să ofere orientări la nivel european și la nivelul statelor membre în ceea ce privește situația specifică a femeilor și a fetelor cu handicap și ar trebui să joace un rol activ în activitatea de reprezentare pentru asigurarea unor drepturi egale și pentru combaterea discriminării;

Amendamentul    40

Propunere de rezoluție

Punctul 9 v (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9v.  subliniază că este necesar să se asigure că femeile și fetele cu handicap sunt capabile să trăiască independent și să participe pe deplin la toate domeniile vieții, în condiții de egalitate cu ceilalți și, în special, pe o bază egală cu populațiile lor de referință; prin urmare, trebuie luate măsuri adecvate pentru a garanta că fetele și femeile cu handicap se bucură de un acces efectiv la mediul fizic, la mijloacele de transport, de informare și de comunicare, inclusiv la tehnologiile de informare și comunicare, precum și la alte facilități și servicii accesibile sau puse la dispoziția publicului, atât în mediul urban, cât și în cel rural; subliniază că, pentru a integra în mod adecvat dimensiunea de gen în măsurile, planificările, proiectele, programele și raportările privind handicapul, trebuie să existe mecanisme de protecție care să asigure că femeile cu handicap pot participa la astfel de procese în cadrul organelor sau al autorităților relevante, de preferință în calitate de consultanți, consilieri sau experți, pentru a se asigura că, la proiectarea mediilor, a bunurilor și a serviciilor, sunt luate în considerare nevoile și cerințele specifice ale populației feminine cu handicap;

Amendamentul    41

Propunere de rezoluție

Punctul 9 w (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9w.  reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o strategie europeană cuprinzătoare de combatere a violenței împotriva femeilor, care să conțină un instrument legislativ pentru prevenirea și combaterea violenței pe motive de gen, acordând o atenție deosebită femeilor și fetelor cu handicap;

Amendamentul    42

Propunere de rezoluție

Punctul 9 x (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9x.  încurajează statele membre să adopte măsuri pentru a garanta că fetele și femeile cu handicap își pot exercita drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, inclusiv la educația sexuală, adaptată, dacă este necesar, la capacitatea intelectuală a femeii sau fetei cu handicap în cauză, pe baza consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanelor în cauză și acordând atenția cuvenită integrității lor fizice, libertății de a alege și dreptului la autodeterminare;

Amendamentul    43

Propunere de rezoluție

Punctul 9 y (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9y.  reamintește că combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în rândul persoanelor cu handicap este strâns legată de existența unor condiții mai bune pentru membrii de familie care acționează adesea ca îngrijitori neremunerați și nu sunt considerați ca lucrători angajați; încurajează, prin urmare, statele membre să prezinte strategii naționale pentru sprijinirea îngrijitorilor informali care sunt, în cea mai mare parte, rude de sex feminin ale persoanelor cu handicap;

Amendamentul    44

Propunere de rezoluție

Punctul 9 z (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9z.  subliniază valoarea instrumentelor microfinanciare pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică; invită statele membre să crească accesibilitatea acestor instrumente pentru femeile cu handicap;

Amendamentul    45

Propunere de rezoluție

Punctul 9 aa (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9aa.  subliniază importanța vieții independente pentru persoanele cu handicap; invită Comisia să prezinte o strategie europeană cuprinzătoare pentru dezinstituționalizare, luând în considerare și problemele specifice ale femeilor cu handicap;

Amendamentul    46

Propunere de rezoluție

Punctul 9 ab (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9ab.  subliniază că, pentru a asigura persoanelor cu handicap o viață independentă, este necesar să se sprijine cercetarea și inovarea în vederea dezvoltării unor produse destinate să ajute persoanele cu handicap în activitățile lor de zi cu zi;

Amendamentul    47

Propunere de rezoluție

Punctul 9 ac (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9ac.  subliniază faptul că numărul persoanelor în vârstă este în creștere și, conform OMS, prevalența handicapului este mai mare în rândul femeilor, care sunt afectate în mod deosebit de acest fenomen ca urmare a speranței lor de viață mai îndelungate; subliniază, prin urmare, faptul că va exista o creștere proporțională a numărului de femei cu handicap;

Amendamentul    48

Propunere de rezoluție

Punctul 9 ad (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9ad.  reiterează necesitatea urgentă de a aborda problema violenței împotriva femeilor și a fetelor cu handicap în mediul public, privat și instituțional; salută decizia Consiliului în favoarea aderării UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) ca un pas important în direcția combaterii violenței împotriva femeilor și a fetelor cu handicap; regretă faptul că Consiliul a limitat aderarea UE la două domenii, și anume cooperarea în materie judiciară și aspectele privind refugiații și solicitanții de azil și principiul nereturnării;

Amendamentul    49

Propunere de rezoluție

Punctul 9 ae (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9ae.  subliniază faptul că femeile și fetele cu handicap, inclusiv cele care fac parte din grupuri marginalizate și vulnerabile, cum ar fi refugiații, migranții și solicitanții de azil sau romii, precum și persoanele LBTI, se confruntă cu o discriminare multiplă și, prin urmare, trebuie să aibă posibilitatea și abilitatea de a participa la viața politică și la procesele decizionale, pentru a se asigura că interesele lor sunt exprimate, iar drepturile lor sunt susținute și protejate, creând astfel o perspectivă autentică bazată pe egalitatea de gen; invită statele membre să pună la dispoziție servicii și facilități adaptate în mod corespunzător, care să asigure capacitarea în vederea unei implicări și participări active, precum și să investească în tehnologii de sprijin și de adaptare și de incluziune digitală‑;

Amendamentul    50

Propunere de rezoluție

Punctul 9 af (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

9af.  subliniază că, pentru a li se asigura condiții de viață autonome și independente persoanelor cu handicap, în special femeilor, asistența individuală și personală reprezintă un mijloc adecvat de a le oferi sprijin atât lor, cât și familiilor lor și le-ar da posibilitatea de a obține acces la locuri de muncă și la instituții de învățământ sau de formare, oferindu-le totodată ajutor în cazul sarcinii și al maternității;

Amendamentul    51

Propunere de rezoluție

Punctul 10 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

10a.  solicită Comisiei să abordeze problema handicapului în cadrul Angajamentului său strategic pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2019;

Amendamentul    52

Propunere de rezoluție

Punctul 11 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

11a.  denunță faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea din 2008 de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; solicită din nou Consiliului să facă acest lucru cât mai curând posibil;

Amendamentul    53

Propunere de rezoluție

Punctul 12 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

12a.  insistă asupra faptului că trebuie colectate date defalcate pe sex pentru a identifica formele de discriminare multiplă intersecțională cu care se confruntă femeile și fetele cu handicap în toate domeniile vizate de Convenția de la Istanbul și ori de câte ori este relevant;

Amendamentul    54

Propunere de rezoluție

Punctul 18 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

18a.  subliniază importanța integrării femeilor cu handicap în sistemele de învățământ și profesionale standard;

Amendamentul    55

Propunere de rezoluție

Punctul 26 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

26a.  consideră că femeile și fetele cu handicap trebuie să aibă acces deplin la asistență medicală adaptată la nevoile lor speciale, inclusiv consultații ginecologice, consultații medicale, planificare familială și sprijin adaptat pe parcursul sarcinii; îndeamnă statele membre să se asigure că instituțiile publice de asistență medicală de pe teritoriul lor asigură acces corespunzător la aceste servicii;

Amendamentul    56

Propunere de rezoluție

Punctul 26 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

26b.  atrage atenția asupra deficiențelor (de exemplu, inaccesibilitatea aparatelor pentru depistarea cancerului pentru femeile aflate în scaun cu rotile, lipsa materialelor de informare adaptate pentru persoanele cu handicap) care persistă în furnizarea asistenței medicale pentru persoanele cu handicap; încurajează statele membre să asigure personalului din domeniul sănătății instruirea și formarea adecvate în raport cu nevoile speciale ale pacienților cu handicap;

Amendamentul    57

Propunere de rezoluție

Punctul 26 c (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

26c.  subliniază necesitatea asigurării, în toate statele membre, a unor servicii de sănătate și de îngrijire accesibile, precum și a sprijinului de care au nevoie persoanele cu handicap pentru a facilita incluziunea socială a acestora; subliniază, de asemenea, faptul că egalitatea de șanse nu poate fi realizată decât dacă se garantează dreptul la incluziune și cel de participare la toate nivelurile și tipurile de viață;

Amendamentul    58

Propunere de rezoluție

Punctul 34 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

34a.  reafirmă faptul că femeile cu handicap se confruntă adeseori cu provocări și pericole și mai mari în țările implicate în conflicte și în zonele de conflict; subliniază, prin urmare, necesitatea de a proteja femeile cu handicap în cadrul politicilor externe ale UE;

Amendamentul    59

Propunere de rezoluție

Punctul 35 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

35a.  îndeamnă instituțiile UE să asigure accesibilitatea conținuturilor și aplicațiilor de pe internet, precum și a tuturor documentelor și a conținuturilor audiovizuale esențiale, asigurând, totodată, accesibilitatea fizică a clădirilor lor;

Amendamentul    60

Propunere de rezoluție

Punctul 35 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

35b.  subliniază necesitatea de a facilita participarea și libertatea de exprimare efectivă a persoanelor cu handicap în cadrul evenimentelor și al reuniunilor publice găzduite de instituțiile UE sau organizate în incintele lor, punând la dispoziție subtitrări complexe și interpretare în limbajul semnelor, documente în limbaj Braille și în formate ușor de citit;

Amendamentul    61

Propunere de rezoluție

Punctul 44 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

44a.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru Strategia europeană 2020-2030 pentru persoanele cu handicap, care să integreze pe deplin dispozițiile CRPD în viitoarele legislații și politici ale UE și care să fie în concordanță cu Convenția ONU privind drepturile copiilor și cu Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2019, pentru a se asigura că femeile și fetele cu handicap se pot bucura pe deplin de drepturile lor, la fel ca orice altă persoană;

Amendamentul    62

Propunere de rezoluție

Punctul 44 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

 

44b.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere consolidată în cadrul Strategiei europene pentru persoanele cu handicap post-2020 și să adopte măsuri eficiente pentru a preveni violența împotriva femeilor și a copiilor cu handicap, care să se adreseze familiilor, comunităților, profesioniștilor și instituțiilor; subliniază rolul important pe care îl joacă instituțiile educaționale, cum ar fi școlile, în promovarea incluziunii sociale și subliniază necesitatea adoptării în toate statele membre a unei politici educaționale care să integreze aspectele legate de gen;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

4.9.2017

 

 

 


AVIZ al Comisiei pentru petiții (11.9.2017)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități

(2017/2127(INI))

Raportoare pentru aviz: Cecilia Wikström

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că Comisia pentru petiții (PETI) primește anual un număr considerabil de petiții despre dificultățile întâmpinate în activitățile cotidiene de persoanele cu dizabilități pe întreg teritoriul UE, legate de cele opt domenii de acțiune identificate în Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități, precum și despre alte probleme de accesibilitate, în special în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale și protecție socială, educație și formare, piața forței de muncă, mediul construit și transporturile, bunuri și servicii, informare și comunicare sau participarea la viața politică, publică și culturală; atrage atenția asupra provocărilor identificate în raportul intermediar privind implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități (2010-2020) în ceea ce privește accesul la rețeaua de transport și la mediul construit, și solicită adoptarea și transpunerea în practică rapidă a cerințelor de accesibilitate pe care UE urmează să le stabilească; subliniază faptul că discriminarea reprezintă unul dintre principalele impedimente pentru aplicarea efectivă a Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități;

2.  observă că UE se află pe primul loc în ceea de privește ratificarea tratatelor privind drepturilor omului, precum și faptul că articolele 21 și 26 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE reafirmă principiul nediscriminării; invită toate statele membre să ratifice Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD) și să semneze protocolul opțional al acesteia;

3.  subliniază rolul central al CDPD ca instrument de protecție a drepturilor omului, în special pentru persoanele cu dizabilități, care constituie o categorie deosebit de vulnerabilă;

4.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită copiilor cu dizabilități, în conformitate cu CDPD și cu Convenția ONU privind drepturile copilului;

5.  subliniază rolul protectiv al PETI, prin procesul de petiționare (alături de Ombudsman, numit pentru a proteja cetățenii în cazurile de administrare defectuoasă), în contextul cadrului UE pentru CDPD, prin faptul că dă petiționarului posibilitatea de a depune o plângere în cazul în care drepturile sale sunt încălcate de către autoritățile europene, naționale sau locale; subliniază că petițiile primite de PETI relevă necesitatea unei abordări orizontale eficace, nediscriminatorie și bazată pe drepturile omului, în politicile pentru persoanele cu dizabilități; subliniază rolul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în ceea ce privește consolidarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități în UE și susținerea aplicării CDPD;

6.  reamintește că petițiile care suscită cea mai mare atenție sunt frecvent cele susținute de organizații ale societății civile reprezentând persoanele cu dizabilități, motiv pentru care este necesar să se promoveze și să se facă cunoscute efectul protectiv și eficacitatea petițiilor referitoare la încălcarea drepturilor lor; salută rolul pe care îl au aceste organizații în promovarea incluziunii sociale și a îmbunătățirii calității vieții persoanelor cu dizabilități și consideră că aceasta este o sarcină care ar trebui sprijinită mai mult de instituțiile publice;

7.  recunoaște rolul CPDP în garantarea drepturilor omului cu o dimensiune socială, scopul acesteia fiind ca persoanele cu dizabilități să poată beneficia de toate drepturile omului și toate drepturile fundamentale, care sunt atât de des încălcate și a căror protecție trebuie întărită;

8.  solicită Comisiei, având în vedere recomandările formulate după prima evaluare a CDPD efectuată de ONU, să creeze un instrument independent pentru monitorizarea și revizuirea convenției și un mecanism interinstituțional de coordonare, precum și să susțină înființarea unor puncte și agenții locale de informare în toate statele membre, care ar trebui să fie permanente;

9.  subliniază, în special, că accesibilitatea este unul dintre principiile de bază ale CDPD și o condiție necesară pentru exercitarea altor drepturi consacrate în convenție; subliniază că un număr important de petiții ale cetățenilor europeni se referă la inaccesibilitate și la existența unor obstacole arhitecturale; subliniază faptul că dreptul la accesibilitate, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din CDPD, trebuie aplicat în mod extins, astfel încât persoanele cu dizabilități să aibă acces la mediul lor înconjurător, la transport, la facilități și servicii publice, precum și la tehnologiile informației și comunicațiilor; invită insistent Comisia și statele membre să se asigure că accesibilitatea constituie o prioritate majoră și că este mai bine integrată în toate domeniile politicilor pentru persoanele cu dizabilități;

10.  reamintește că, în observațiile sale finale, Comitetul CDPD a ONU a remarcat că măsurile de austeritate adoptate de UE și de statele membre au dus la scăderea nivelului de trai al persoanelor cu dizabilități, precum și la niveluri mai ridicate de sărăcie și de excluziune socială și la reduceri ale serviciilor sociale și ale sprijinului acordat familiilor și serviciilor comunitare;

11.  constată că, în ceea ce privește articolul 4 din CDPD, ar trebui depuse eforturi pentru modificarea legislației europene și a celei din statele membre privind dizabilitățile, pentru a asigura o armonizare deplină în toate domeniile, și solicită o implicare efectivă în acest proces a reprezentanților organizațiilor pentru persoanele cu dizabilități;

12.  solicită Comisiei să asigure o educație incluzivă și de înaltă calitate în școlile europene de la o vârstă fragedă, cu o abordare preventivă și o viziune asupra dizabilității în conformitate cu cerințele CDPD privind evaluarea multidisciplinară a nevoilor individuale, ne-excluderea copiilor cu dizabilități și asigurarea unor locuințe adecvate și rezonabile;

13.  solicită insistent UE și statelor membre să adopte actele legislative necesare pentru a respecta integral și consecvent CDPD, garantând, printre altele, niveluri adecvate ale prestațiilor legate de dizabilități, servicii la nivelul comunității, servicii de sănătate și programe de educație și de formare de înaltă calitate;

14.  subliniază că, în avizul său din 14 februarie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a indicat că UE deține competențe exclusive pentru încheierea Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, deoarece obligațiile prevăzute de acesta se înscriu într-un domeniu care face deja, în mare măsură, obiectul unor norme comune ale UE;

15.  remarcă faptul că, în conformitate cu recomandările ONU, organizațiile persoanelor cu dizabilități trebuie să participe la toate etapele proceselor decizionale; reamintește că ar trebui stabilit un dialog structurat cu persoanele cu dizabilități;

16.  solicită Comisiei să elaboreze un raport privind impactul principalelor politici și fonduri de investiții ale UE asupra persoanelor cu dizabilități și să asigure participarea organizațiilor persoanelor cu dizabilități la procesul de elaborare a acestora, mai ales în ceea ce privește fondurile structurale;

17.  reamintește că Comisia pentru petiții pledează încă din 2011 pentru adoptarea unui tratat cu caracter obligatoriu legat de accesul nevăzătorilor și persoanelor cu deficiențe de vedere la operele publicate; salută acordul interinstituțional la care s-a ajuns cu privire la transpunerea Tratatului de la Marrakesh în legislația UE privind drepturile de autor și își reiterează apelul pentru ratificarea rapidă a Tratatului de la Marrakesh de către UE și statele sale membre;

18.  constată că PETI este sesizată regulat cu probleme legate de dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi autonom, consacrat la articolul 19 din CDPD, și a încurajat, atunci când a fost nevoie, dezvoltarea unor comunități și a unor sisteme de instituționalizare mai incluzive, astfel încât, în ambele cazuri, persoanele cu dizabilități să poată beneficia de sprijin și asistență adecvate în întreaga UE, promovând în acest fel obiectivul unei mai mari autonomii, în limita posibilităților fiecăruia; reamintește că Comisia PETI a efectuat o misiune de informare în Slovacia în septembrie 2016 pentru a afla informații referitoare la utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru facilitarea tranziției de la îngrijirea instituționalizată a persoanelor cu dizabilități la serviciile organizate de comunitate;

19.  subliniază că persoanele cu dizabilități trebuie să primească informații privind drepturile lor și că trebuie să li se permită să participe pe deplin la toate politicile și măsurile care le afectează, inclusiv prin intermediul unui sistem de reclamații, acordându-se prioritate participării copiilor cu dizabilități și, atunci când există, organizațiilor pentru persoanele cu dizabilități;

20.  constată că, în Europa, 30 % dintre persoanele cu dizabilități sunt expuse riscului de sărăcie și excluziune socială și există o mare diferență între nivelul de încadrare în muncă al persoanelor cu dizabilități (48,7 %) și cel al celorlalte persoane (72,5 %); subliniază, în acest context, importanța unei strategii globale privind munca și încadrarea în muncă;

21.  subliniază faptul că copiii cu dizabilități se confruntă cu probleme specifice și că trebuie făcute eforturi pentru a elimina toate tipurile de impedimente și bariere care îi împiedică să obțină o autonomie deplină și să aibă șanse egale; consideră, prin urmare, că este esențial ca acești copii să fie implicați în elaborarea politicilor care îi afectează; încurajează, în acest scop, crearea unor instrumente care să le permită copiilor cu dizabilități să-și facă cunoscute opiniile și să asigure implicarea lor;

22.  subliniază că trebuie să li se acorde persoanelor cu dizabilități un sprijin social adecvat și că în centrul acestuia ar trebui să se afle întotdeauna accesul la justiție, la îngrijiri adecvate și la protecția sănătății;

23.  reamintește că persoanelor cu dizabilități care sunt private de capacitate juridică trebuie să li se garanteze drepturile prevăzute în tratate și în legislația UE, cum ar fi accesul la justiție, la bunuri și servicii, inclusiv la servicii bancare și la locuri de muncă, la servicii medicale, precum și dreptul la vot; constată că trebuie acționat pentru a promova colectarea de date, schimburile de bune practici și consultarea reprezentanților organizațiilor persoanele cu dizabilități, în conformitate cu articolul 12 din CDPD; subliniază că trebuie revăzute interpretările restrictive din legislațiile statelor membre în ceea ce privește garanțiile legate de dreptul la vot, dacă acestea împiedică persoanele cu dizabilități psihosociale să-și exercite acest drept, în conformitate cu articolul 29 din CDPD;

24.  subliniază că un nivel scăzut de educație poate fi o sursă de excluziune socială și că doar 27,8 % dintre persoanele cu dizabilități au absolvit studii superioare; reamintește că nu ar trebui să existe nicio discriminare în ceea ce privește dreptul la studii, la un nivel satisfăcător de educație și la accesul la școli și universități, precum și că acesta ar trebui garantat și promovat în mod adecvat;

25.  subliniază că instituțiile europene trebuie să garanteze și să transforme în realitate accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități a documentelor și a serviciilor IT;

26.  subliniază că administrațiile publice ale statelor membre, în special autoritățile locale, care sunt mai aproape de cetățeni și de nevoile lor de zi cu zi, ar trebui să asigure o accesibilitate maximă a serviciilor, a documentelor și a practicilor lor pentru persoanele cu dizabilități; subliniază că aceste măsuri ar trebui să includă și serviciile furnizate prin internet sau pe pagini web;

27.  subliniază importanța fundamentală a dreptului tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi autonom și invită Comisia să faciliteze utilizarea optimă a fondurilor ESI de către statele membre pentru a crea servicii sociale de înaltă calitate pentru persoanele cu dizabilități, prin dezinstituționalizare, creșterea nivelului de conștientizare a fațetelor dizabilității și promovarea egalității de șanse la nivel regional, național și al UE; subliniază că ar trebui adoptate măsuri pentru promovarea accesului la fondurile structurale al serviciilor de asistență pentru persoanele cu dizabilități, mai ales al serviciilor destinate copiilor și familiilor și al celor care vizează evitarea instituționalizării;

28.  subliniază că libertatea de circulație a cetățenilor europeni trebuie garantată și pentru persoanele cu dizabilități, iar pentru aceasta statele membre trebuie să asigure recunoașterea reciprocă a situației lor și a drepturilor lor sociale, în conformitate cu articolul 18 din CDPD; subliniază că persoanele cu dizabilități trebuie să poată călători în afara țării lor și să beneficieze de avantajele accesului la cultură, transporturi și sport; remarcă faptul că ar trebui analizate și alte avantaje și că ar trebui promovată recunoașterea lor reciprocă;

29.  reamintește rolul Intergrupului pentru persoane cu dizabilități din cadrul Parlamentului European în ceea ce privește realizarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități, în conformitate cu Convenția ONU, ca platformă care reunește deputați europeni și naționali și organizații și reprezentanți ai societății civile atât de la nivel național, cât și de la nivel local; indică că acest intergrup reprezintă un for privilegiat, care încurajează discuțiile și dezbaterile în vederea realizării strategiei;

30.  subliniază că persoanelor cu dizabilități ar trebui să li se asigure accesul gratuit la justiție, astfel încât situația lor economică să nu reprezinte un obstacol;

31.  solicită crearea unor canale mai puternice de participare politică consolidată pentru organizațiile persoanelor cu dizabilități, pentru a garanta participarea lor deplină la procesul decizional;

32.  subliniază că mobilitatea și accesibilitatea maxime constituie centrul orientărilor care trebuie urmărite și materializate în cadrul realizării Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități;

33.  consideră că Strategia privind piața unică digitală ar trebui implementată astfel încât să se asigure accesul deplin al persoanelor cu dizabilități la toate aspectele acesteia;

34.  subliniază că, fiind transversale, mobilitatea și accesibilitatea sunt indispensabile pentru exercitarea a numeroase drepturi și libertăți, precum posibilitatea de a călători și de a se deplasa în statele membre, dreptul la cultură și dreptul la sport;

35.  invită insistent instituțiile europene să facă astfel încât toate paginile lor de internet și toate documentele să fie accesibile pentru persoanele cu deficiențe senzoriale;

36.  subliniază că, pentru menținerea autonomiei unei persoane, capacitatea juridică este esențială, astfel încât limitarea acesteia și reprezentarea de către tutori legali trebuie hotărâte pe baza unor criterii clare, armonizate la nivelul UE, cu reanalizarea periodică a necesității reprezentării legale pe termen lung și a adecvării tutorelui legal în cauză;

37.  consideră că multe persoane cu dizabilități nu sunt pe deplin conștiente de drepturile lor și de modalitățile în care pot beneficia de acestea; solicită insistent Comisiei să lanseze, ca prim pas, o campanie largă de informare cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru a promova cunoașterea integrală a acestora;

38.  subliniază că majoritatea petițiilor depuse de cetățenii europeni privesc dificultățile legate de procedurile de cerere, de obținerea recunoașterii și de plata întârziată a pensiilor de invaliditate de către administrații; subliniază că, în implementarea Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități și a sferei sale de acțiune pentru protecția socială, trebuie acordată o atenție specială acestor chestiuni, în conformitate cu articolul 28 din CDPD privind un nivel adecvat de trai și de protecție socială;

39.  subliniază că trebuie asigurat sprijinul social necesar pentru ca persoanele cu dizabilități să-și poată exercita drepturile și să beneficieze de autonomie deplină, în special persoanelor cu dizabilități psihosociale; remarcă, în acest sens, că trebuie evitată instituționalizarea acestor persoane și trebuie luate măsuri pentru a nu fi supuse unui tratament fără a-și da consimțământul;

40.  consideră că persoanelor cu dizabilități trebuie să li se asigure un acces nediscriminatoriu la sistemele de sănătate și de îngrijire, acordându-se atenția cuvenită dificultăților care pot surveni în tratamentul acestui tip de pacienți; subliniază, în special, că trebuie asigurat un acces nediscriminatoriu la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și că sterilizarea sau întreruperea sarcinii nu trebuie în niciun caz impuse împotriva voinței persoanelor; remarcă, în plus, faptul că sistemele de sănătate ar trebui să asigure depistarea, semnalarea și prevenirea violenței și/sau a abuzului sexual;

41.  solicită Comisiei să elaboreze politici și programe speciale pentru copiii cu dizabilități; subliniază că aceste politici ar trebui să vizeze nu numai eliminarea obstacolelor arhitecturale și a celor care împiedică mobilitatea, ci și combaterea excluziunii sociale și promovarea și garantarea egalității de șanse;

42.  consideră că trebuie cerut consimțământul în cunoștință de cauză al persoanelor cu dizabilități pentru toate intervențiile medicale în care acesta se impune și că, prin urmare, trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca aceste persoane să aibă acces la informațiile relevante și să fie în măsură să le înțeleagă; subliniază că acest consimțământ trebuie să fie acordat personal, din timp și în deplină cunoștință a faptelor, și trebuie create toate mecanismele necesare pentru a asigura respectarea acestor principii; indică faptul că trebuie adoptate măsuri corespunzătoare similare și în cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale;

43.  invită insistent Comisia să își consolideze, în toate programele și politicile, angajamentul față de situația părinților și a celor care îngrijesc persoane cu dizabilități; subliniază necesitatea unui cadru juridic european pentru a clarifica statutul acestor persoane, asigurând protecția drepturilor lor și posibilitatea unei vieți normale;

44.  subliniază că sistemele de asigurări de sănătate nu trebuie să discrimineze persoanele cu dizabilități;

45.  consideră că ar trebui evaluat impactul Directivei privind asistența medicală transfrontalieră asupra persoanelor cu dizabilități;

46.  subliniază că inegalitatea este evidentă mai ales în domeniul ocupării forței de muncă, în condițiile în care 48 % dintre persoanele cu dizabilități au un loc de muncă și doar 27,8 % sunt absolvenți de studii superioare, ceea ce înseamnă că această categorie de persoane se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie; solicită Comisiei să realizeze o evaluare transversală a impactului tuturor politicilor sale asupra încadrării în muncă a persoanelor cu dizabilități, în special al politicii europene de ocupare a forței de muncă;

47.  constată că ar trebui revizuite regulamentele privind transportul aerian și maritim pentru a garanta că pasagerii cu dizabilități nu sunt supuși niciunei forme de discriminare, nici fizice, nici economice, și pentru a elimina toate obstacolele în acest sens;

48.  subliniază că ar trebui aplicată recomandarea ONU privind necesitatea integrării unei perspective de gen în toate politicile pentru persoanele cu dizabilități, acordând o atenție specială politicilor de combatere a violenței de gen; solicită luarea unor măsuri speciale pentru promovarea capacitării femeilor cu dizabilități, precum și dezvoltarea unei strategii de gen specifice pentru acestea.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

7.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Margrete Auken, Beatriz Becerra Basterrechea, Pál Csáky, Eleonora Evi, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Peter Jahr, Rikke Karlsson, Jude Kirton-Darling, Svetoslav Hristov Malinov, Notis Marias, Roberta Metsola, Marlene Mizzi, Gabriele Preuß, Virginie Rozière, Sofia Sakorafa, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Michela Giuffrida, Anne-Marie Mineur, Demetris Papadakis, Julia Pitera, Rainer Wieland

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Frank Engel, Monika Hohlmeier, Maria Lidia Senra Rodríguez

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

26

+

ALDE

GUE/NGL

 

ECR

 

EFDD

 

PPE

 

 

S&D

 

 

VERTS/ALE

 

Beatriz Becerra Basterrechea; Cecilia Wikström

Anne-Marie Mineur, Maria Lidia Senra Rodríguez, Sofia Sakorafa,

 

Rikke Karlsson, Notis Marias,

 

Eleonora Evi

 

Pál Csáky, Peter Jahr, Svetoslav Hristov Malinov, Roberta Metsola, Jarosław Wałęsa, Monika Hohlmeier, Frank Engel, Julia Pitera, Rainer Wieland

 

Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Jude Kirton-Darling, Marlene Mizzi, Gabriele Preuß, Virginie Rozière, Michela Giuffrida, Demetris Papadakis,

 

Margrete Auken, Tatjana Ždanoka

 

0

-

-

-

0

0

-

-

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

19.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

39

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Guillaume Balas, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Lampros Fountoulis, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Elisabeth Morin-Chartier, Georgi Pirinski, Marek Plura, Dennis Radtke, Sofia Ribeiro, Robert Rochefort, Jutta Steinruck, Yana Toom, Marita Ulvskog, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Mircea Diaconu, Jasenko Selimovic, Helga Stevens, Tom Vandenkendelaere, Flavio Zanonato

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

José Blanco López, Gilles Lebreton, Jens Nilsson, Wim van de Camp, Igor Šoltes


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

39

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Mircea Diaconu, Marian Harkin, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Yana Toom

ECR

Arne Gericke, Czesław Hoc, Anthea McIntyre, Helga Stevens

GUE/NGL

Patrick Le Hyaric

NI

Lampros Fountoulis

PPE

Georges Bach, David Casa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Jérôme Lavrilleux, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Dennis Radtke, Sofia Ribeiro, Tom Vandenkendelaere, Wim van de Camp

S&D

Guillaume Balas, José Blanco López, Vilija Blinkevičiūtė, Ole Christensen, Agnes Jongerius, Jan Keller, Javi López, Jens Nilsson, Georgi Pirinski, Jutta Steinruck, Marita Ulvskog, Flavio Zanonato

VERTS/ALE

Jean Lambert, Igor Šoltes, Tatjana Ždanoka

0

-

 

 

2

0

ENF

Gilles Lebreton, Dominique Martin

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică - Politica de confidențialitate