RAPORT referitor la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Luxemburgului și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Georgiei și a Africii de Sud la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
22.11.2017 - (COM(2017)0357 – C8-0233/2017 – 2017/0148(NLE)) - *
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Angel Dzhambazki
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a Luxemburgului și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Georgiei și a Africii de Sud la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
(COM(2017)0357 – C8-0233/2017 – 2017/0148(NLE))
(Procedura de consultare)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2017)0357),
– având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,
– având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0233/2017),
– având în vedere avizul Curții de Justiție[1] privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,
– având în vedere articolul 78c și articolul 108 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0361/2017),
1. aprobă autorizarea Luxemburgului și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Georgiei și a Africii de Sud la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.
- [1] Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.
EXPUNERE DE MOTIVE
Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii constituie un instrument extrem de important. Aceasta a fost ratificată de toate statele membre ale UE.
Convenția instituie un sistem de cooperare între statele contractante având ca obiectiv soluționarea cazurilor de răpire internațională de copii.
În numeroase cazuri, astfel de dificultăți apar atunci când cuplurile se despart. Dacă mama și tatăl provin din state diferite, există tentația de a profita de lipsa de cooperare dintre statele respective pentru a obține încredințarea copiilor. Presa abundă de relatări despre cazuri de răpire internațională a copiilor în urma unei separări sau a unui divorț.
În astfel de cazuri, dificultatea majoră rezidă în preferința bazată pe naționalitate a sistemului juridic din fiecare stat în parte. Se poate întâmpla, adesea, ca instanțele din ambele state implicate să se declare competente, fiecare dintre ele încredințând copilul părintelui care deține cetățenia statului respectiv.
Scopul convenției este acela de a soluționa astfel de situații la nivel internațional, stabilind că instanțele competente și legislația aplicabilă sunt cele din statul în care își are reședința copilul. De asemenea, convenția introduce un sistem care să asigure returnarea imediată a copiilor răpiți.
În prezent, UE dispune de competențe externe exclusive în acest domeniu, fapt confirmat de Curtea de Justiție în Avizul 1/13. Prin urmare, statele membre nu mai acționează pe cont propriu. Problema rezidă în aceea că convenția nu prevede o acțiune autonomă a organizațiilor internaționale.
La 24 iulie 1997, Georgia și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în Georgia la 1 octombrie 1997. Convenția din 1980 este deja în vigoare între Georgia și 25 de state membre ale UE. Numai Danemarca, Luxemburg și România nu au acceptat încă aderarea Georgiei la convenție.
La 8 iulie 1997, Africa de Sud și-a depus instrumentul de aderare la Convenția din 1980. Convenția a intrat în vigoare în Africa de Sud la 1 octombrie 1997. Convenția din 1980 este deja în vigoare între Africa de Sud și 26 de state membre ale UE. Numai Luxemburg și România nu au acceptat încă aderarea Africii de Sud la convenție.
Întrucât problema răpirii internaționale de copii intră în sfera competenței externe exclusive a Uniunii Europene, decizia privind acceptarea aderării Georgiei și a Africii de Sud trebuie luată la nivelul UE printr-o decizie a Consiliului. Prin urmare, Luxemburg și România ar trebui să depună declarația de acceptare a aderării Georgiei și a Africii de Sud în interesul Uniunii Europene.
Prin acceptarea de către Luxemburg și România, Convenția din 1980 ar deveni aplicabilă între Georgia și toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei. În ceea ce privește Africa de Sud, Convenția din 1980 va deveni aplicabilă cu toate statele membre ale UE.
Aderarea Georgiei și a Africii de Sud la convenție este de salutat. Raportorul o susține întru totul, deoarece copiii care au legături cu comunitățile din Georgia și Africa de Sud vor fi, astfel, protejați împotriva răpirii.
Din aceste motive, raportorul propune ca Parlamentul să aprobe propunerea fără modificări, astfel încât copiilor în cauză să le fie asigurată protecția acordată pe întregul teritoriul Uniunii.
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
Titlu |
Decizia Consiliului de autorizare a Luxemburgului și a României să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Georgiei și a Africii de Sud la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii |
||||
Referințe |
COM(2017)0357 – C8-0233/2017 – 2017/0148(NLE) |
||||
Data sesizării / cererii de aprobare |
25.7.2017 |
|
|
|
|
Comisie competentă Data anunțului în plen |
JURI 11.9.2017 |
|
|
|
|
Comisii sesizate pentru aviz Data anunțului în plen |
LIBE 11.9.2017 |
|
|
|
|
Avize care nu au fost emise Data deciziei |
LIBE 11.7.2017 |
|
|
|
|
Raportori Data numirii |
Angel Dzhambazki 20.7.2017 |
|
|
|
|
Data adoptării |
21.11.2017 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
23 0 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Mady Delvaux, Rosa Estaràs Ferragut, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Emil Radev, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, József Szájer, Axel Voss, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Isabella Adinolfi, Daniel Buda, Angelika Niebler, Tiemo Wölken |
||||
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final |
John Flack, Emma McClarkin |
||||
Data depunerii |
23.11.2017 |
||||
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ
23 |
+ |
|
ALDE ECR EFDD ENF GUE/NGL PPE S&D VERTS/ALE |
Jean-Marie Cavada, Antonio Marinho e Pinto John Flack, Emma McClarkin Joëlle Bergeron Marie-Christine Boutonnet, Gilles Lebreton Jiří Maštálka Daniel Buda, Rosa Estaràs Ferragut, Emil Radev, József Szájer, Axel Voss, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka Mady Delvaux, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Evelyn Regner, Tiemo Wölken Max Andersson, Julia Reda |
|
0 |
- |
|
|
|
|
0 |
0 |
|
|
|
|
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri