Procedură : 2017/0063(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0057/2018

Texte depuse :

A8-0057/2018

Dezbateri :

PV 13/11/2018 - 13
CRE 13/11/2018 - 13

Voturi :

PV 14/11/2018 - 14.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0452

RAPORT     ***I
PDF 1081kWORD 142k
6.3.2018
PE 610.704v03-00 A8-0057/2018

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să asigure mai bine respectarea normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

(COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportoare: Andreas Schwab

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să asigure mai bine respectarea normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

(COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0142),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 103 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0119/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de Senatul Cehiei, Parlamentul Spaniei, Parlamentul Portugaliei și Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0057/2018),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(1)*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

2017/0063 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să asigure mai bine respectarea normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 103 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sunt o chestiune de ordine publică și ar trebui aplicate în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii pentru a se asigura faptul că nu este denaturată concurența pe piața internă. Asigurarea eficace a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE este necesară pentru a se asigura în Europa piețe competitive mai deschise și mai echitabile, în care societățile să concureze mai mult pe baza meritelor lor, fără bariere la intrarea pe piață create de societăți, permițându-le să genereze bunăstare și să creeze locuri de muncă. Această politică protejează consumatorii și întreprinderile care operează pe piața internă de practicile comerciale care mențin prețurile bunurilor și serviciilor la un nivel artificial de ridicat și îmbogățește gama de produse și servicii inovatoare pentru consumatori.

(2)  În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului ((3)), autoritățile naționale de concurență ale statelor membre, în paralel cu Comisia, sunt organismele publice care asigură respectarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Autoritățile naționale de concurență și Comisia formează împreună o rețea de autorități publice care aplică în strânsă cooperare normele UE în materie de concurență (Rețeaua europeană în domeniul concurenței).

(2a)  Pentru a evita introducerea inutilă a unor noi proceduri în statele membre, prezenta directivă nu pune în discuție modalitățile, care s-au dovedit a fi eficace, de împărțire a prerogativelor de luare a deciziilor și de investigație între diferite ANC-uri dintr-un stat membru.

(3)  Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 obligă autoritățile naționale de concurență și instanțele să aplice articolele 101 și 102 din TFUE în cazul acordurilor sau practicilor care pot afecta comerțul dintre statele membre. În practică, majoritatea autorităților naționale de concurență aplică prevederile din dreptul național al concurenței în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE. Prin urmare, prezenta directivă, al cărei obiectiv este de a se asigura că autoritățile naționale de concurență dispun de garanțiile de independență, precum și de resursele și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi pentru a fi în măsură să aplice articolele 101 și 102 din TFUE în mod eficace, va avea în mod inevitabil un impact asupra dispozițiilor din dreptul național al concurenței pe care autoritățile naționale de concurență le aplică în paralel.

(4)  În plus, faptul de a conferi autorităților naționale de concurență competența de a obține toate informațiile referitoare la întreprinderea care face obiectul anchetei, în format digital, indiferent de suportul pe care sunt stocate, ar trebui, de asemenea, să afecteze sfera competențelor autorităților naționale de concurență atunci când, în primele etape ale procedurii, acestea iau măsuri de anchetă relevante, de asemenea, în temeiul dispozițiilor din dreptul național al concurenței care se aplică în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE. O eventuală diferențiere a sferei competențelor de inspecție ale autorităților naționale de concurență, în funcție de normele aplicate, respectiv numai dispozițiile din dreptul național al concurenței sau aceste dispoziții în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE, ar limita eficacitatea asigurării respectării dreptului concurenței pe piața internă. În consecință, domeniul de aplicare al directivei ar trebui să se refere atât la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE pe o bază de sine stătătoare, cât și la aplicarea, în același caz și în paralel, a dreptului național al concurenței. Declarațiile de clemență și propunerile de tranzacție constituie o excepție, întrucât se extind și la dreptul național al concurenței atunci când acesta se aplică de sine stătător.

(5)  Numeroase autorități naționale de concurență nu beneficiază de garanțiile de independență și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi care să le permită să aplice în mod eficace aceste norme, întrucât legislația națională nu are prevederi în acest sens. Acest lucru le subminează capacitatea de a aplica eficace articolele 101 și 102 din TFUE și dispozițiile din dreptul național al concurenței în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE, după caz. De exemplu, în conformitate cu legislația națională, multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente eficace pentru a găsi dovezi ale încălcărilor articolelor 101 și 102 din TFUE și a amenda întreprinderile care încalcă legea sau nu dispun de resurse umane și financiare adecvate și de independența bugetară de care au nevoie în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE. Din acest motiv, autoritățile nu pot lua măsuri sau măsurile de asigurare a respectării normelor pe care le întreprind sunt limitate. Faptul că multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente operaționale și de garanții în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE poate avea drept consecință obținerea de rezultate foarte diferite în urma procedurilor care vizează întreprinderile angajate în practici anticoncurențiale, în funcție de statul membru în care acestea își desfășoară activitatea; este posibil ca acestea să nu fie sancționate deloc în temeiul articolelor 101 sau 102 din TFUE sau ca sancțiunile să fie ineficace. De exemplu, în unele state membre, întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi printr-o simplă restructurare. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței care se aplică în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE conduce la ratarea unor oportunități de a elimina barierele la intrarea pe piață și de a crea piețe concurențiale mai echitabile pe întreg teritoriul Uniunii ▌, unde întreprinderile să concureze pe baza meritelor. Întreprinderile și consumatorii sunt afectați în mod deosebit în acele state membre în care autoritățile naționale de concurență dispun de mai puține mijloace pentru a fi organisme eficace de asigurare a respectării normelor. Întreprinderile nu pot concura pe baza meritelor în cazul în care există paradisuri pentru practici anticoncurențiale, de exemplu, dacă probele privind practicile anticoncurențiale nu pot fi colectate sau dacă întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi. Prin urmare, acestea sunt descurajate să intre pe astfel de piețe și să își exercite dreptul de stabilire și de a furniza bunuri și servicii. Consumatorii din statele membre unde există o asigurare mai puțin strictă a respectării normelor nu profită de avantajele unei concurențe asigurate în mod eficace. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței aplicate în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE în întreaga Uniune denaturează, prin urmare, concurența pe piața internă și îi afectează buna funcționare.

(6)  Lacunele și limitările care afectează instrumentele și garanțiile autorităților naționale de concurență subminează sistemul paralel de competențe pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, care este gândit ca un tot unitar, bazat pe o cooperare strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței. Acest sistem depinde de capacitatea autorităților de a se baza unele pe altele pentru a desfășura acțiuni de stabilire a faptelor în numele celeilalte pentru a încuraja cooperarea și asistența reciprocă între statele membre. iar sistemul nu funcționează bine atunci când există încă autoritățile naționale de concurență care nu dispun de instrumente adecvate în acest sens. În alte domenii-cheie, autoritățile naționale de concurență nu sunt în măsură să își acorde asistență reciprocă. De exemplu, în majoritatea statelor membre, întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere pot eluda plata amenzilor pur și simplu pentru că nu au o prezență legală în anumite teritorii ale statelor membre în care își desfășoară activitatea. Acest lucru reduce stimulentele pentru respectarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Asigurarea ineficientă a respectării normelor, generată de acest context, denaturează concurența pentru întreprinderile care respectă legea și subminează încrederea consumatorilor în piața internă, în special în mediul digital.

(7)  În vederea menținerii unui veritabil spațiu comun de asigurare a respectării legislației în materie de concurență în Europa, care să ofere condiții de concurență mai echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă și să diminueze inegalitatea condițiilor pentru consumatori, este necesar să se instituie garanții minime de independență, resurse financiare, umane și tehnologice adecvate și competențe de bază de impunere a respectării normelor atunci când se aplică articolele 101 și 102 din TFUE și dispozițiile din dreptul național al concurenței în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE, astfel încât autoritățile naționale de concurență să poată fi pe deplin eficace.

(8)  Este oportun ca prezenta directivă să aibă un dublu temei juridic: articolul 103 și articolul 114 din TFUE. Acest lucru se datorează faptului că prezenta directivă se referă nu numai la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE și la punerea în aplicare a legislației naționale în materie de concurență, în paralel cu aceste articole, ci și la limitările și lacunele în ceea ce privește instrumentele și garanțiile de care dispun ANC în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, care afectează atât concurența, cât și funcționarea adecvată a pieței interne.

(9)  Stabilirea unor garanții minime pentru a se asigura că autoritățile naționale de concurență aplică articolele 101 și 102 din TFUE în mod uniform și eficace nu aduce atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce garanții mai ample de independență și resurse sporite pentru acestea, precum și reguli mai detaliate cu privire la competențele acestor autorități legate de asigurarea respectării normelor și impunerea de amenzi. În special, pentru a le spori și mai mult eficacitatea, statele membre pot să le confere autorităților naționale de concurență competențe suplimentare, pe lângă competențele de bază prevăzute în prezenta directivă.

(10)  În ceea ce privește condițiile de acordare a clemenței pentru carteluri secrete este nevoie, dimpotrivă, de norme detaliate. Societățile vor denunța cartelurile secrete în care au participat doar dacă se pot baza pe un nivel suficient de securitate juridică în privința faptului că vor beneficia de imunitate la amenzi. Diferențele marcante dintre programele de clemență aplicabile în statele membre duc la insecuritate juridică pentru potențialii solicitanți de clemență, ceea ce ar putea slăbi motivația acestora să depună o cerere de clemență. Aceste diferențe i-ar putea determina, de asemenea, pe mai mulți membri ai unui cartel să încerce să beneficieze de programe de clemență în state membre diferite. Dacă statele membre ar putea lua sau aplica măsuri de clemență mai clare și mai armonizate în domeniul care intră sub incidența prezentei directive, acest lucru nu doar ar merge în sensul obiectivului de a menține stimulentele pentru solicitanți astfel încât asigurarea respectării normelor în materie de concurență în Uniune să fie cât mai eficace posibil, ci și ar garanta condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă. Acest fapt nu împiedică statele membre să utilizeze programe de clemență care nu se referă doar la cartelurile secrete, ci și la alte încălcări ale articolelor 101 și 102 din TFUE și ale dispozițiilor naționale echivalente.

(11)  Prezenta directivă nu se aplică legislațiilor naționale în măsura în care acestea prevăd aplicarea de sancțiuni penale persoanelor fizice, cu excepția normelor care guvernează interacțiunea dintre programele de clemență și aplicarea de sancțiuni persoanelor fizice.

(12)  Exercitarea competențelor conferite autorităților naționale de concurență ar trebui să facă obiectul unor garanții adecvate, care să respecte cel puțin principiile generale ale dreptului Uniunii și standardele din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special în contextul unor proceduri care ar putea duce la impunerea de sancțiuni. Aceste garanții includ respectarea dreptului la bună administrare și a dreptului întreprinderilor la apărare, în cadrul cărora dreptul de a fi audiat este o componentă esențială. În special, autoritățile naționale de concurență ar trebui să informeze părțile care fac obiectul investigației de obiecțiunile preliminare ridicate împotriva lor în temeiul articolului 101 sau al articolului 102 din TFUE înainte de a adopta o decizie care le afectează interesele, iar acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a-și face efectiv cunoscut punctul de vedere privind aceste obiecțiuni înainte de a se lua o astfel de decizie. Este, prin urmare, esențial ca părțile care fac obiectul investigației să primească cel puțin o declarație privind obiecțiunile, în care să fie cuprinse toate obiecțiunile pe care ANC intenționează să își întemeieze decizia finală de constatare a unei încălcări care lezează interesele întreprinderii vizate. Părțile cărora li s-au notificat obiecțiunile preliminare referitoare la o presupusă încălcare a articolului 101 sau a articolului 102 din TFUE ar trebui să aibă dreptul de a accesa dosarul relevant întocmit de autoritățile naționale de concurență pentru a fi în măsură să își exercite în mod efectiv dreptul la apărare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri și fără a include informațiile confidențiale și documentele interne ale autorităților naționale de concurență și ale Comisiei și corespondența dintre acestea. În plus, destinatarii deciziilor ▌ autorităților naționale de concurență care constată că s-a încălcat articolul 101 sau articolul 102 din TFUE sau care impun măsuri reparatorii sau amenzi sau care conferă caracter obligatoriu angajamentelor ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deciziile definitive ale autorităților naționale de concurență ar trebui să fie motivate astfel încât să le permită destinatarilor să stabilească motivele care stau la baza deciziei și să își exercite dreptul la o cale de atac eficientă. De asemenea, în conformitate cu dreptul la bună administrare, statele membre ar trebui să vegheze ca autoritățile naționale de concurență, în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, să își deruleze procedurile într-un interval de timp rezonabil. Aceste garanții ar trebui să fie concepute astfel încât să mențină un echilibru între respectarea drepturilor fundamentale ale întreprinderilor și datoria de a se asigura respectarea eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE.

(13)  Faptul de a conferi autorităților naționale de concurență mijloace care să le permită să aplice articolele 101 și 102 din TFUE în mod imparțial și în interesul comun al asigurării eficace a respectării normelor de concurență europene este o componentă esențială a aplicării eficace și uniforme a acestor norme.

(14)  Independența autorităților naționale de concurență ar trebui să fie consolidată astfel încât să se asigure aplicarea eficace și uniformă a articolelor 101 și 102 din TFUE. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziție expresă în legislația națională pentru a garanta faptul că, atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale de concurență sunt protejate de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a faptelor cu care au fost sesizate. În acest scop, ar trebui să fie stabilite în prealabil norme și proceduri clare și transparente privind numirea și motivele revocării din funcție a membrilor organismului decizional al ANC-lor, pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de imparțialitatea respectivei autorități și de inflexibilitatea acesteia față de factorii externi. În plus, pentru a-și întări imparțialitatea, ANC-urile nu ar trebui să folosească amenzile pentru a se finanța direct.

(15)  Pentru a se asigura independența autorității naționale de concurență, șefii, membrii organismului decizional și personalul acesteia ar trebui să acționeze cu integritate și să se abțină de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea obligațiilor lor. În acest scop, în timpul contractului lor de muncă și al mandatului lor, precum și pe o perioadă rezonabilă după încheierea acestora, nu desfășoară activități incompatibile care pot da naștere unui conflict de interese într-un caz anume. Mai mult, acest lucru implică faptul că pe parcursul derulării contractului de muncă și în timpul mandatului lor, aceștia ar trebui să nu aibă un interes în nicio întreprindere sau organizație care face obiectul unei proceduri de punere în aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE, la care participă într-o măsură care are potențialul de a le compromite independența la tratarea cazului respectiv. Personalul și membrii organului decizional ar trebui să declare orice interese sau active care ar putea constitui un conflict de interese în exercitarea îndatoririlor lor. Aceștia trebuie să informeze organismul decizional, ceilalți membri ai acestuia sau, în cazul autorităților naționale de concurență în care puterea de decizie aparține unei singure persoane, autoritatea împuternicită să facă numiri, dacă, în exercitarea îndatoririlor lor, trebuie să se pronunțe cu privire la un aspect în legătură cu care au un interes care le-ar putea afecta imparțialitatea.

(15a)  Fiecare ANC ar trebui să publice un cod de conduită care, fără a aduce atingere aplicării unor norme de drept intern mai stricte, cuprinde cel puțin norme privind evitarea conflictelor de interese, inclusiv dispoziții privind perioadele de existență a unei stări de incompatibilitate și privind acceptarea de invitații, precum și norme privind activitățile întreprinse cu titlu personal.

(16)  Independența autorității naționale de concurență nu împiedică exercitarea controlului judiciar sau parlamentar în conformitate cu legislația statelor membre. Cerințele în materie de răspundere contribuie, de asemenea, la asigurarea credibilității și legitimității acțiunilor autorităților naționale de concurență. Printre cerințele proporționale în materie de răspundere se numără publicarea de către autoritățile națională de concurență a unor rapoarte periodice privind activitățile lor, adresate unui organism guvernamental sau parlamentar. Autoritățile naționale de concurență pot face și obiectul unui control sau al unei monitorizări a cheltuielilor financiare, cu condiția ca acest lucru să nu le afecteze independența.

(17)  Autoritățile naționale de concurență ar trebui să fie în măsură să își stabilească prioritățile în materie de acțiuni pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel încât să asigure o utilizare eficace a resurselor de care dispun și să li se permită să se concentreze pe prevenirea și încetarea comportamentelor anticoncurențiale care denaturează concurența în cadrul pieței interne. În acest scop, acestea ar trebui să fie în măsură să respingă reclamații pe motiv că nu constituie o prioritate, cu excepția reclamațiilor din partea autorităților publice naționale, cât timp cât acest lucru nu afectează resursele ANC-urilor. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere competenței autorităților naționale de concurență de a respinge reclamații pe alte motive, cum ar fi lipsa de competență sau de a decide că nu există motive pentru a interveni. În cazul unei respingeri, reclamanții ar trebui informați în timp util, furnizându-li-se o justificare. În plus, în cazul reclamațiilor depuse oficial, un astfel de refuz ar trebui să facă obiectul unei căi de atac viabile. Competența autorităților naționale de concurență de a-și stabili prioritățile în materie de acțiuni de asigurare a respectării normelor nu aduce atingere dreptului unui guvern al unui stat membru de a emite orientări sau priorități de politică generală către autoritățile naționale de concurență care nu au legătură cu proceduri specifice de asigurare a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE.

(18)  Autoritățile naționale de concurență ar trebui să dispună de resurse suficiente, în termeni de personal calificat, expertiză juridică și economică, mijloace financiare și echipamente tehnice și tehnologice, pentru a se asigura că își pot îndeplini efectiv sarcinile atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE. În cazul în care li se extind atribuțiile și competențele prevăzute de legislația națională, ar trebui să se asigure faptul că resursele necesare pentru a îndeplini aceste sarcini sunt în continuare suficiente. Independența autorităților naționale de concurență ar trebui întărită pentru a le permite să decidă independent cu privire la aplicarea alocărilor bugetare, cu scopul îndeplinirii atribuțiilor care le revin, fără a aduce atingere normelor și procedurilor bugetare naționale.

(18a)   Pentru a asigura o monitorizare eficientă a punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre se asigură că ANC-urile prezintă unui organism guvernamental sau parlamentar rapoarte periodice, disponibile în domeniul public, cu privire la activitățile și resursele lor. Astfel de rapoarte includ informații despre numiri și destituiri ale membrilor organismului decizional, despre volumul de resurse alocate în anul în cauză, precum și despre orice modificare a acestui volum în comparație cu anii precedenți. Rapoartele se transmit la nivelul Uniunii.

(19)  Autoritățile naționale de concurență necesită un set minim de competențe comune de investigare și de luare a deciziilor pentru a fi în măsură să asigure în mod eficace respectarea articolelor 101 și 102 din TFUE.

(20)  Autorităților naționale de concurență ar trebui să li se confere competențe eficace de investigare pentru a identifica orice acorduri, decizii sau practici concertate interzise de articolul 101 din TFUE sau orice abuz de poziție dominantă interzis de articolul 102 din TFUE, în orice etapă a procedurilor pe care le derulează.

(21)  Competențele de investigare ale autorităților naționale administrative de concurență trebuie să fie adecvate pentru a răspunde provocărilor legate de asigurarea respectării normelor în mediul digital și ar trebui să permită autorităților naționale de concurență să obțină toate informațiile în format digital, inclusiv datele obținute prin mijloace criminalistice, legate de întreprinderea sau asociația de întreprinderi care face obiectul măsurii de investigație, indiferent de suportul pe care sunt stocate, cum ar fi laptopuri, telefoane mobile, alte dispozitive mobile și stocarea în cloud.

(22)  Autorităților naționale administrative de concurență ar trebui să li se confere competența de a inspecta incintele întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul unei proceduri în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, precum și ale altor actori de pe piață care ar putea fi în posesia unor informații relevante pentru o astfel de procedură. Autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua astfel de inspecții atunci când există cel puțin motive rezonabile de a suspecta săvârșirea unei încălcări a articolului 101 sau a articolului 102 din TFUE. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să solicite autorizarea prealabilă de către o autoritate judiciară națională pentru astfel de inspecții.

(23)  Pentru a fi eficace, competențele autorităților naționale administrative de concurență de a efectua inspecții ar trebui să includă accesul la informații care se află la dispoziția întreprinderii sau asociației de întreprinderi sau a persoanei care face obiectul inspecției și care au legătură cu întreprinderea care face obiectul investigației.

(24)  Pentru a reduce la minimum prelungirea inutilă a inspecțiilor, autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă competența să continue realizarea de căutări folosind copii sau extrase din registre și documente privind activitatea întreprinderii sau asociației de întreprinderi inspectate în incinta autorității sau în alte incinte desemnate.

(25)  Experiența a dovedit că documentele comerciale pot fi păstrate în locuințele administratorilor sau ale altor persoane care lucrează pentru o întreprindere, în special ținând seama de utilizarea sporită a unor modalități de lucru mai flexibile. Pentru a se asigura eficacitatea inspecțiilor, autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă competența de a intra în orice incintă, inclusiv în locuințe private, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că acolo sunt păstrate documente comerciale care pot fi relevante pentru a dovedi o încălcare ▌ a articolului 101 sau a articolului 102 din TFUE. Exercitarea acestei competențe ar trebui să facă obiectul unei autorizări prealabile din partea unei autorități judiciare. Această condiție nu împiedică statele membre ca, în cazuri de extremă urgență, să încredințeze aceste sarcini ce țin de sfera de competență a unei autorități judiciare, unei autorități naționale administrative de concurență care să acționeze în calitate de autoritate judiciară.

(26)  Autoritățile naționale de concurență ar trebui să aibă competențe efective de a solicita furnizarea informațiilor necesare pentru a identifica orice acorduri, decizii sau practici concertate interzise de articolul 101 din TFUE sau orice abuz interzis de articolul 102 din TFUE. Acestea ar trebui să includă dreptul de a solicita informații stocate în orice tip de format digital, inclusiv emailuri și sisteme de mesagerie instantanee, și indiferent de locul în care sunt stocate, inclusiv în cloud și pe servere, cu condiția de a fi accesibile destinatarilor cererii de informații. Acest drept nu ar trebui să conducă la posibilitatea de a i se impune întreprinderii o obligație disproporționată în raport cu necesitățile investigației, de exemplu, nu poate face întreprinderea să suporte costuri sau eforturi nejustificate. Deși dreptul de a solicita informații este esențial pentru detectarea încălcărilor, astfel de cereri ar trebui să fie adecvate ca amploare. Aceste cereri nu ar trebui să oblige o întreprindere să recunoască că a comis o încălcare, sarcina de a dovedi acest lucru revenindu-le ANC-urilor. Experiența arată că informațiile furnizate în mod voluntar de către părți terțe, cum ar fi concurenții, clienții și consumatorii de pe piață, pot constitui, de asemenea, o sursă prețioasă de informații pentru o asigurare informată și riguroasă a respectării normelor, iar autoritățile naționale de concurență ar trebui să încurajeze acest lucru.

(27)  Autoritățile naționale de concurență ar trebui să aibă mijloace efective de a restabili concurența pe piață prin impunerea de măsuri corective structurale și comportamentale proporționale cu încălcarea comisă și necesare pentru a pune capăt încălcării.

(27a)  Măsurile provizorii pot fi un instrument important pentru a asigura că, atâta timp cât o investigație este în curs, neîndeplinirea obligațiilor care face obiectul acesteia nu aduce atingere concurenței în mod grav și iremediabil, conducând astfel la evoluții pe piață care ar fi foarte dificil de corectat prin orice decizie luată de o ANC la încheierea procedurilor. Pentru a împiedica o asemenea denaturare iremediabilă a concurenței, ar trebui să li se dea posibilitatea ANC-urilor de a adopta măsuri provizorii. Prezenta directivă nu împiedică totuși ANC-urile să impună măsuri provizorii în alte cazuri corespunzătoare. O decizie care dispune măsuri provizorii ar trebui să fie valabilă numai pe o perioadă determinată, fie până când o ANC își încheie procedurile, pe o perioadă fixă de timp care poate fi reînnoită în măsura în care este necesar și adecvat. Statele membre ar trebui să asigure că caracterul adecvat al unor asemenea măsuri provizorii poate fi revizuit în cadrul unor proceduri de recurs accelerate. Pentru a le permite autorităților de concurență să țină pasul cu evoluțiile de pe piețele aflate într-o transformare rapidă, Comisia ar trebui să analizeze opțiunile disponibile fie pentru accelerarea procedurilor desfășurate în fața autorităților de concurență pentru aplicarea articolelor 101 și 102, fie pentru simplificarea adoptării unor măsuri provizorii. Ea ar trebui să realizeze un studiu și să prezinte rezultatele Parlamentului European și Consiliului până la sfârșitul anului 2020 și, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă. În plus, statele membre ar trebui să creeze condițiile necesare pentru a garanta că ANC-urile pot recurge la măsuri provizorii în practică.

(28)  În cazul în care, în cadrul procedurilor care ar putea conduce la interzicerea unui acord sau a unei practici, întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi își asumă angajamente față de autoritățile naționale de concurență, care răspund îngrijorărilor formulate, aceste autorități ar trebui să poată adopta decizii care să confere respectivelor angajamente caracter obligatoriu și executoriu față de întreprinderile în cauză. În principiu, deciziile privind angajamentele nu sunt adecvate în cazurile privind carteluri secrete, pentru care autoritățile naționale de concurență ar trebui să impună o amendă. Deciziile privind angajamentele ar trebui să constate că nu mai există temeiuri pentru o acțiune a autorității naționale de concurență, fără să concluzioneze dacă a avut sau nu loc o încălcare a articolului 101 sau a articolului 102 din TFUE. Deciziile privind angajamentele nu aduc atingere competențelor autorităților de concurență și instanțelor statelor membre de a constata o încălcare și de a decide într-un anumit caz. În plus, existența unor mijloace eficiente de monitorizare a conformității întreprinderilor cu angajamentele și de impunere de sancțiuni în caz de neconformitate s-a dovedit utilă pentru autoritățile de concurență. În cazul în care intervine o schimbare esențială privind oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat o decizie sau în care o întreprindere acționează contrar angajamentelor asumate sau decizia s-a întemeiat pe informații incomplete, incorecte sau înșelătoare, furnizate de părți, ANC-urile ar trebui să dispună de mijloace eficace de a redeschide procedurile.

(29)  Pentru asigurarea uniformă și eficace a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă competența de a impune amenzi eficace, proporționale și disuasive întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi pentru încălcarea articolului 101 sau 102 din TFUE, fie direct, în cadrul unei proceduri administrative, fie să ceară impunerea de amenzi în cadrul unei acțiuni judiciare nepenale. Acest lucru nu aduce atingere legislațiilor naționale ale statelor membre care prevăd impunerea de sancțiuni de către instanțe în cadrul unei acțiuni penale pentru încălcarea articolelor 101 și 102 din TFUE.

(30)  Pentru a se asigura faptul că întreprinderile și asociațiile de întreprinderi respectă competențele de investigare și decizionale ale autorităților naționale de concurență, autoritățile naționale administrative de concurență trebuie să fie în măsură să impună amenzi eficace în caz de nerespectare, precum și penalități cu titlu cominatoriu pentru a impune respectarea acestor competențe fie direct, în cadrul unei proceduri administrative, fie să ceară impunerea de amenzi în cadrul unei acțiuni judiciare nepenale. Acest lucru nu aduce atingere legislațiilor naționale ale statelor membre care prevăd impunerea de amenzi de către instanțe în cadrul unei acțiuni penale. În plus, prezenta directivă nu afectează nici normele naționale privind nivelul probatoriu necesar, nici obligațiile autorităților naționale de concurență de a constata faptele din cazul respectiv, cu condiția ca astfel de reguli și obligații să fie compatibile cu principiile generale ale dreptului Uniunii. Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu ar trebui să fie stabilite în funcție de cifra de afaceri totală a întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în cauză.

(31)  Pentru a garanta aplicarea eficace și uniformă a articolelor 101 și 102 din TFUE, noțiunea de întreprindere, astfel cum este prevăzută la articolele 101 și 102 din TFUE, ar trebui să se aplice în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că desemnează o unitate economică, chiar dacă aceasta este constituită din mai multe persoane fizice sau juridice. În consecință, autoritățile naționale de concurență ar trebui să aibă posibilitatea să aplice noțiunea de întreprindere pentru a antrena răspunderea unei societăți-mamă și a-i impune amenzi pentru comportamentul uneia dintre filialele sale în cazul în care o astfel de societate-mamă și filiala sa constituie o singură unitate economică. Pentru a împiedica situațiile în care întreprinderile încearcă să eludeze răspunderea pentru amenzi în caz de încălcare a articolelor 101 și 102 din TFUE prin modificări juridice sau organizatorice, autoritățile naționale de concurență ar trebui să poată antrena răspunderea succesorilor juridici sau economici ai întreprinderii și să le impună amenzi pentru o încălcare a articolelor 101 și 102 din TFUE în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(32)  Pentru a se garanta că amenzile impuse pentru încălcări ale articolelor 101 și 102 din TFUE reflectă importanța economică a încălcării respective, autoritățile naționale de concurență ar trebui să țină seama de gravitatea încălcării. Autoritățile naționale de concurență ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să stabilească amenzi proporționale cu durata încălcării. Acești factori ar trebui să fie evaluați în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În special, în ceea ce privește aprecierea gravității unei încălcări, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că trebuie să se țină seama de împrejurările cazului, de contextul în care a avut loc încălcarea și de efectul disuasiv al amenzilor. Factorii de care se poate ține seama în această evaluare sunt cifra de afaceri pentru bunurile și serviciile care fac obiectul încălcării, precum și dimensiunea și puterea economică a întreprinderii, inclusiv dacă este o întreprindere mică sau mijlocie cu un portofoliu de produse limitat, întrucât acestea reflectă influența pe care întreprinderea a putut să o exercite pe piață. De asemenea, existența unor încălcări repetate din partea aceleiași societăți arată tendința acesteia de a săvârși astfel de încălcări, fiind, prin urmare, un indicator foarte clar al gravității comportamentului în cauză care implică, la rândul său, că este nevoie de un nivel ridicat de sancționare pentru obținerea efectului scontat de descurajare. La stabilirea amenzii care urmează să fie aplicată, autoritățile naționale de concurență ar trebui să ia în considerare valoarea vânzărilor de bunuri și servicii care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea. În mod similar, autoritățile naționale de concurență ar trebui să aibă dreptul de a majora amenda care urmează să fie aplicată unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi care continuă să comită aceeași încălcare sau comite o încălcare similară după ce Comisia sau o autoritate națională de concurență a adoptat o decizie prin care constata că întreprinderea sau asociația de întreprinderi a încălcat articolul 101 sau 102 din TFUE. În plus, ANC-urile ar trebui să poată ține seama de viabilitatea economică a întreprinderii în cauză și, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului(4), de orice despăgubire plătită în urma unei tranzacții consensuale.

(33)  Experiența a arătat că asociațiile de întreprinderi au de regulă un rol în încălcarea legislației în domeniul concurenței și autoritățile naționale de concurență ar trebui să aibă posibilitatea de a le amenda în mod eficace. Cu ocazia aprecierii gravității încălcării, etapă necesară a stabilirii cuantumul amenzii în cadrul unei proceduri inițiate împotriva asociațiilor de întreprinderi atunci când încălcarea se referă la activitățile membrilor acesteia, ar trebui să se ia în considerare suma vânzărilor de bunuri și servicii care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea săvârșită de aceste întreprinderi. Pentru a se asigura colectarea efectivă a amenzilor impuse asociațiilor de întreprinderi pentru încălcările comise de acestea, este necesar să se stabilească condițiile în care autoritățile naționale de concurență pot solicita plata amenzii de la întreprinderile membre ale asociației dacă asociația nu este solvabilă. În acest sens, autoritățile naționale de concurență ar trebui să ia în considerare mărimea relativă a întreprinderilor care fac parte din asociație și, în special, situația întreprinderilor mici și mijlocii. Plata amenzii de către unul sau mai mulți membri ai asociației se face fără a se aduce atingere normelor de drept național care prevăd recuperarea sumei plătite de alți membri ai asociației.

(34)  Efectul disuasiv al amenzilor diferă în mod considerabil în Europa și, în unele state membre, cuantumul maxim al amenzii care poate fi stabilită este foarte scăzut. Pentru a asigura faptul că autoritățile naționale de concurență pot stabili amenzi disuasive, cuantumul maxim al amenzii ar trebui stabilit la un nivel de cel puțin 10 % din cifra de afaceri mondială a întreprinderii în cauză. Acest fapt nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină sau să adopte prevederi care stabilesc un nivel mai ridicat al amenzilor.

(35)  Programele de clemență sunt instrumente importante pentru detectarea cartelurilor secrete și contribuie astfel la cercetarea eficace a celor mai grave încălcări ale legislației în materie de concurență și la impunerea de sancțiuni pentru acestea. În prezent există însă diferențe semnificative între programele de clemență aplicabile în statele membre. Diferențele respective generează incertitudine juridică pentru întreprinderile autoare ale încălcărilor cu privire la condițiile în care pot depune cereri de clemență și cu privire la imunitatea de care pot beneficia în cadrul programului (programelor) de clemență. O astfel de incertitudine poate descuraja potențialii solicitanți să depună o cerere de clemență. La rândul său, acest lucru poate duce la o asigurare mai puțin eficace a respectării normelor în materie de concurență în Uniune, întrucât s-ar devoala mai puține carteluri secrete.

(36)  Diferențele dintre programele de clemență la nivel de stat membru afectează, de asemenea, condițiile echitabile de concurență pentru întreprinderile care operează pe piața internă. Prin urmare, este oportun să se asigure o mai mare securitate juridică prin reducerea acestor diferențe, asigurându-se faptul că toate ANC pot acorda imunitate la amenzi, reduce cuantumul acestora și accepta cereri simplificate, în aceleași condiții. Pentru a garanta un grad și mai mare de securitate juridică pentru întreprinderi pe piața internă și a spori atractivitatea programelor de clemență în întreaga Uniune, sunt necesare eforturi suplimentare din partea statelor membre în sensul alinierii condițiilor lor de clemență.

(37)  Autoritățile naționale de concurență ar trebui să acorde întreprinderilor imunitate și o reducere a cuantumurilor amenzilor în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții. Se consideră că o întreprindere a furnizat autorității naționale de concurență elemente de probă în ceea ce privește un cartel secret care să permită constatarea unei încălcări a articolului 101 din TFUE dacă autoritatea națională de concurență nu dispunea de elemente suficiente pentru a constata o astfel de încălcare a articolului 101 din TFUE în legătură cu același cartel în momentul prezentării de către întreprindere a acestor elemente de probă.

(38)  Solicitanții ar trebui să aibă posibilitatea de a cere clemență în scris sau, după caz, prin alte mijloace care nu presupun prezentarea de documente, informații sau alte materiale aflate în posesia, custodia sau controlul solicitantului. În acest scop, autoritățile naționale de concurență ar trebui să dispună de un sistem care să le permită să accepte declarațiile de clemență verbal sau prin alte mijloace, inclusiv în format digital. În plus, pentru a reduce sarcinile administrative și de altă natură, care reprezintă o povară considerabilă în termeni de timp consacrat unor cereri multiple, ar trebui să fie posibil ca solicitanții să depună cereri de clemență nu numai într-o limbă oficială a ANC relevantă, ci și în una dintre celelalte limbi de lucru ale Uniunii.

(39)  Având în vedere competențele partajate între Comisie și autoritățile naționale de concurență pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, este esențial să existe un sistem de cereri simplificate care funcționează fără probleme. Solicitanții care au depus cereri de clemență la Comisia Europeană în legătură cu un presupus cartel secret ar trebui să poată depune cereri simplificate în ceea ce privește același cartel la autoritățile naționale de concurență pe care le consideră adecvate. Autoritățile naționale de concurență ar trebui să accepte cereri simplificate care să conțină un set minim de informații în legătură cu presupusul cartel și să nu solicite alte informații suplimentare înainte de a intenționa să ia vreo măsură în respectivul caz. Cu toate acestea, este de datoria solicitanților să le comunice autorităților naționale de concurență cărora le-au prezentat o cerere simplificată că sfera cererii lor de clemență prezentată Comisiei s-a modificat. Autoritățile naționale de concurență ar trebui să le ofere solicitanților o confirmare de primire, în care să menționeze data și ora de primire și să informeze solicitantul dacă au primit deja o cerere simplificată sau o cerere de clemență referitoare la același cartel, cu excepția cazului în care acest lucru ar afecta în mod negativ integritatea unei investigații. În cazul în care Comisia decide să nu ia nicio măsură cu privire la un anumit caz, luat în ansamblu sau parțial, solicitanții ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta cereri complete de clemență autorităților naționale de concurență la care acestea au depus cererile simplificate.

(40)  Insecuritatea juridică legată de protecția angajaților întreprinderilor față de sancțiuni individuale poate împiedica potențialii solicitanți să depună cereri de clemență. Actualii și foștii angajați și administratori ai întreprinderilor care transmit autorităților de concurență o cerere de imunitate la amendă ar trebui, prin urmare, să fie protejați de orice sancțiuni impuse de autoritățile publice pentru implicarea lor în cartelul secret pentru care se face solicitarea. Protecția ar trebui să se acorde cu condiția ca acești angajați și administratori să coopereze efectiv cu autoritatea națională de concurență în cauză și ca cererea de imunitate să preceadă inițierea procedurii penale.

(41)  Într-un sistem de competențe paralele vizând aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, este necesară o cooperare strânsă între autoritățile naționale de concurență și între acestea și Comisie. În special în cazul în care o autoritate națională de concurență efectuează o inspecție în numele unei alte autorități naționale de concurență, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, ar trebui permisă prezența și asistența reprezentanților oficiali ai autorității solicitante pentru a se spori eficacitatea acestor inspecții prin oferirea de resurse, cunoștințe și expertiză tehnică suplimentare.

(42)  În mod similar, ar trebui să se prevadă soluții pentru a permite autorităților naționale de concurență să solicite asistență reciprocă pentru notificarea obiecțiunilor preliminare și a deciziilor și pentru executarea deciziilor de impunere a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu atunci când întreprinderea în cauză nu are o prezență legală pe teritoriul lor. Acest lucru ar asigura respectarea eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE și ar contribui la buna funcționare a pieței interne. Pentru a garanta că ANC depun eforturi serioase pentru a executa decizii de impunere a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu înainte de a solicita asistență reciprocă, autoritățile solicitate ar trebui să aibă obligația de a aplica astfel de decizii numai în măsura în care întreprinderea în cauză nu are prezență legală sau nu dispune, în mod evident, de active suficiente în statul membru al ANC-ului care solicită asistență reciprocă. Pentru a se asigura că ANC-ul alocă suficiente resurse pentru cererile de asistență reciprocă și pentru a încuraja o asemenea asistență, autoritățile solicitate ar trebui să poată recupera costurile aferente.

(43)  Pentru a se asigura aplicarea eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE de către autoritățile naționale de concurență, este necesar să se prevadă norme funcționale privind suspendarea termenelor de prescripție. În special, într-un sistem de competențe paralele, termenele naționale de prescripție ar trebui suspendate pe durata derulării unei proceduri în fața autorității naționale de concurență a unui alt stat membru sau a Comisiei. Acest lucru nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă termene absolute de prescripție, cu condiția ca acestea să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă asigurarea eficace a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE.

(44)  Pentru a se asigura soluționarea cazurilor cu eficiență și eficacitate în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței, în acele state membre în care o autoritate administrativă națională de concurență are competența de a investiga încălcări ale articolului 101 sau 102 din TFUE și o autoritate judiciară națională de concurență are competența de a adopta o decizie de constatare a unei încălcări și/sau de aplicare a unei amenzi, autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce în mod direct o acțiune în fața autorităților judiciare naționale de concurență. În plus, în cazul în care instanțele naționale sunt sesizate cu căi de atac împotriva deciziilor de asigurare a respectării normelor adoptate de autoritățile naționale de concurență în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale administrative de concurență ar trebui să aibă capacitate procesuală pe plin drept ca acuzator sau pârât în litigiul principal și să se bucure de aceleași drepturi ca o astfel de parte în aceste proceduri.

(45)  Riscul ca materialele autoincriminatoare să fie divulgate în afara sferei anchetei pentru care au fost furnizate poate descuraja potențialii solicitanți de clemență să coopereze cu autoritățile de concurență. În consecință, indiferent de forma în care sunt transmise declarațiile de clemență, informațiile din declarațiile de clemență obținute în urma obținerii accesului la dosar ar trebui folosite numai în măsura necesară exercitării drepturilor la apărare în procedurile derulate în fața instanțelor din statele membre, în anumite cazuri limitate care sunt legate în mod direct de dosarul în care a fost acordat accesul. Acestea nu ar trebui să împiedice autoritățile de concurență să își publice deciziile în conformitate cu legislația Uniunii sau cu legislația națională aplicabilă.

(46)  Mijloacele de probă sunt un element important în asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE. Autoritățile naționale de concurență ar trebui să poată lua în considerare probele relevante, indiferent dacă sunt făcute în scris, oral sau într-o formă înregistrată, inclusiv înregistrări realizate sub acoperire de către persoane juridice sau fizice, cu condiția ca acestea să nu fie singura sursă de probe. Acest lucru nu aduce atingere dreptului de a fi audiat.

(47)  Pentru a susține o cooperare strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței, Comisia ar trebui să asigure întreținerea, dezvoltarea, găzduirea, funcționarea și asistența necesare sistemului central de informații (sistemul aferent Rețelei europene în domeniul concurenței) în conformitate cu standardele relevante de confidențialitate, protecție și securitate a datelor. Rețeaua europeană în domeniul concurenței se bazează pe interoperabilitate pentru a funcționa eficient și eficace. Bugetul general al Uniunii ar trebui să suporte costurile legate de întreținerea, dezvoltarea, găzduirea, asistența oferită utilizatorilor și funcționarea sistemului central de informații, precum și alte cheltuieli administrative legate de funcționarea Rețelei europene în domeniul concurenței, în special cele legate de organizarea de reuniuni. Până în 2020, costurile legate de sistemul aferent Rețelei europene în domeniul concurenței se preconizează să fie acoperite de programul privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene (programul ISA2), sub rezerva resurselor disponibile ale programului și a respectării criteriilor în materie de eligibilitate și prioritizare.

(48)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume să asigure că autoritățile naționale de concurență dispun de garanțiile de independență, precum și de resursele și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi pentru a fi în măsură să aplice articolele 101 și 102 din TFUE și dispozițiile din dreptul național al concurenței în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE, și să asigure funcționarea eficace a pieței interne și a Rețelei europene în domeniul concurenței, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual, ci, din motive de eficacitate și consecvență necesare în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, acestea pot fi realizate mai bine exclusiv la nivelul Uniunii, în special ținându-se seama de domeniul de aplicare teritorial al directivei, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(49)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative(5), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră transmiterea unor astfel de documente ca fiind justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

1.  Prezenta directivă instituie anumite norme prin intermediul cărora se asigură faptul că autoritățile naționale de concurență dispun de garanțiile de independență, de resursele și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi pentru a fi în măsură să aplice în mod eficace articolele 101 și 102 din TFUE astfel încât concurența să nu fie denaturată pe piața internă și consumatorii și întreprinderile, în special întreprinderile mici și mijlocii, să nu fie dezavantajați de legislația și măsurile naționale care împiedică autoritățile naționale de concurență să fie organisme eficace de asigurare a respectării normelor. Domeniul de aplicare al directivei include aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE și dispozițiile din dreptul național al concurenței aplicate în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE aceluiași caz, cu excepția articolului 29 alineatul (2), care se extinde, de asemenea, la cazurile în care dreptul național al concurenței se aplică în mod exclusiv.

2.  Prezenta directivă instituie anumite norme privind asistența reciprocă pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a sistemului de cooperare strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)   „autoritate națională de concurență” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 ca fiind responsabilă cu aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Statele membre pot desemna una sau mai multe autorități administrative („autoritate națională administrativă de concurență”), precum și una sau mai multe autorități judiciare („autoritate națională judiciară de concurență”) pentru a îndeplini aceste funcții;

(2)   „autoritate de concurență” înseamnă o autoritate națională de concurență sau Comisia ori ambele, în funcție de context;

(3)   „Rețeaua europeană în domeniul concurenței” înseamnă rețeaua autorităților publice, formată din autoritățile naționale de concurență și Comisie, pentru a oferi un forum de discuții și cooperare în aplicarea și asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE;

(4)  „dispoziții din dreptul național al concurenței” înseamnă prevederile din legislația națională care urmăresc în principal același obiectiv ca articolele 101 și 102 din TFUE și care sunt aplicate aceluiași caz, în paralel cu legislația antitrust a Uniunii în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, cu excepția utilizării informațiilor extrase din declarațiile de clemență sau din propunerile de tranzacție, menționate la articolul 29 alineatul (2), și excluzând dispozițiile de drept național care impun sancțiuni penale persoanelor fizice;

(5)   „instanță națională” înseamnă o autoritate judiciară în sensul articolului 267 din TFUE;

(6)   „instanță de control judiciar” înseamnă o instanță națională care este competentă, prin soluționarea unor căi de atac ordinare, să exercite controlul judiciar asupra deciziilor unei autorități naționale de concurență sau asupra hotărârilor pronunțate privind deciziile respective, indiferent dacă acea instanță este sau nu competentă să constate încălcări ale dreptului concurenței;

(7)   „procedură” înseamnă procedura desfășurată în fața unei autorități naționale de concurență pentru aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE până la terminarea acesteia prin adoptarea de către autoritate a unei decizii menționate la articolul 9 sau la articolul 11 ori pană când autoritatea ajunge la concluzia că nu există motive pentru continuarea acțiunii sale sau, în cazul Comisiei, înseamnă procedura desfășurată de aceasta pentru aplicarea articolului 101 sau 102 din TFUE, până la terminarea acesteia prin adoptarea unei decizii în temeiul articolului 7, 9 sau 10 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 sau pană când aceasta ajunge la concluzia că nu există motive pentru continuarea acțiunii sale;

(8)   „întreprindere” astfel cum se prevede la articolele 101 și 102 din TFUE, înseamnă orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

(9)   „cartel secret” înseamnă un acord și/sau practici concertate între doi sau mai mulți concurenți care vizează coordonarea comportamentului concurențial al acestora pe piață și/sau influențarea parametrilor relevanți ai concurenței prin practici precum fixarea prețurilor de achiziție sau de vânzare ori a altor condiții comerciale, atribuirea cotelor de producție sau de vânzări, împărțirea piețelor inclusiv prin manipularea procedurilor de cerere de oferte, restricții la importuri sau exporturi și/sau acțiuni anticoncurențiale împotriva altor concurenți, de care nu au cunoștință, parțial sau total, decât participanții la acesta;

(10)   „imunitatea la amenzi” înseamnă că nu se impun amenzi unei întreprinderi pentru participarea sa la un cartel secret în schimbul cooperării cu o autoritate de concurență în cadrul unui program de clemență;

(11)   „reducerea amenzilor” înseamnă că se impun amenzi reduse față de nivelul cu care ar fi fost sancționată în mod normal o întreprindere pentru participarea sa la un cartel secret în schimbul cooperării cu o autoritate de concurență în cadrul unui program de clemență;

(12)   „clemență” înseamnă atât imunitatea la amenzi, cât și reducerea amenzilor;

(13)   „program de clemență” înseamnă un program privind aplicarea articolului 101 din TFUE sau a dreptului național al concurenței, pe baza căruia un participant la un cartel secret, în mod independent de celelalte întreprinderi implicate în cartel, cooperează în cadrul unei investigații desfășurate de o autoritate de concurență, furnizând în mod voluntar informațiile pe care acesta le are despre cartel și despre rolul său în cadrul cartelului și primind în schimb, printr-o decizie sau prin încetarea procedurii, imunitate la amenzi sau o reducere a amenzilor care ar urma să fie impuse pentru implicarea sa în cartel;

(14)   „declarație de clemență” înseamnă informarea în mod voluntar a unei autorități de concurență, în scris sau oral, de către o întreprindere sau o persoană fizică sau în numele acesteia ori o înregistrare a acestei informări, care prezintă cunoștințele întreprinderii sau ale persoanei fizice în cauză cu privire la un cartel secret și propriul rol în cadrul acestuia și care a fost redactată în mod specific pentru a fi înaintată autorității de concurență în vederea obținerii imunității la amendă sau a unei reduceri a amenzii în cadrul unui program de clemență, neincluzând informațiile preexistente;

(15)   „informații preexistente” înseamnă probe care există indiferent de procedurile unei autorități de concurență și indiferent dacă aceste informații se află sau nu în dosarul unei autorități de concurență;

(16)   „propunere de tranzacție” înseamnă informarea în mod voluntar a unei autorități de concurență de către o întreprindere sau în numele unei întreprinderi, care cuprinde recunoașterea participării sale la o încălcare a articolului 101 din TFUE sau a dreptului național al concurenței sau renunțarea la a contesta această participare și asumarea responsabilității sale pentru încălcarea respectivă, informare redactată în mod specific pentru ca autoritatea de concurență să poată aplica o procedură simplificată sau accelerată;

(17)   „solicitant” înseamnă o întreprindere care depune o cerere de imunitate sau de reducere a amenzilor în cadrul unui program de clemență;

(18)   „autoritate solicitantă” înseamnă o autoritate națională de concurență care formulează o cerere de asistență reciprocă, astfel cum se prevede la articolul 23, 24 sau 25;

(19)   „autoritate solicitată” înseamnă o autoritate națională de concurență care primește o cerere de asistență reciprocă, iar în cazul unei solicitări de asistență menționate la articolele 24 și 25, autoritate solicitată poate însemna biroul, autoritatea sau direcția publică competentă care are ca responsabilitate principală executarea unor astfel de decizii în temeiul actelor cu putere de lege, actelor administrative și practicilor naționale administrative.

Toate trimiterile la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE și la încălcarea acestor articole se înțeleg ca incluzând aplicarea, în același caz și în paralel, a dispozițiilor dreptului național al concurenței.

CAPITOLUL II

DREPTURILE FUNDAMENTALE

Articolul 3

Garanții

1.  Exercitarea competențelor menționate în prezenta directivă de către autoritățile naționale de concurență respectă principiile generale ale dreptului Uniunii și ▌Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.  În special, statele membre se asigură că exercitarea acestor competențe este supusă unor garanții adecvate în ceea ce privește drepturile la apărare ale întreprinderilor, inclusiv dreptul de a fi audiat și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești.

3.  Statele membre se asigură că procedurile autorităților naționale de concurență referitoare la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE sunt efectuate într-un interval de timp rezonabil. Statele membre se asigură că, înainte de a lua o decizie în temeiul articolul 9 din prezenta directivă, autoritățile naționale de concurență adoptă o comunicare privind obiecțiunile.

CAPITOLUL III

INDEPENDENȚĂ ȘI RESURSE

Articolul 4

Independență

1.  Pentru a garanta independența autorităților naționale administrative de concurență atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE, statele membre se asigură că acestea își duc la îndeplinire sarcinile și își exercită competențele în mod imparțial și în interesul asigurării eficace și uniforme a respectării acestor dispoziții, sub rezerva cerințelor proporționale în materie de răspundere și fără a aduce atingere cooperării strânse dintre autoritățile de concurență în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței.

2.  În special, statele membre trebuie să se asigure că:

a)   personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot să își îndeplinească atribuțiile și să își exercite competențele de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE fără intervenții politice și alte influențe din exterior;

b)   personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau a niciunei alte entități publice sau private în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE;

c)   personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor care le revin și cu exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE. Autoritățile naționale de concurență instituie proceduri pentru a garanta că, pentru o perioadă de timp rezonabilă după ce și-au încheiat activitatea, personalul și membrii organului decizional nu ocupă posturi care ar putea da naștere unui conflict de interese în legătură cu un caz specific în care au fost implicați în timpul activității lor în cadrul autorității naționale de concurență;

d)   membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot fi demiși doar în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin sau în cazul în care au comis o abatere gravă în temeiul dreptului intern. Motivele demiterii ar trebui să fie prevăzute în prealabil în dreptul intern. Aceștia nu pot fi demiși din motive legate de îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin și de exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2);

e)   autoritățile naționale administrative de concurență au competența de a-și stabili prioritățile pentru îndeplinirea sarcinilor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2). În măsura în care autoritățile naționale administrative de concurență sunt obligate să examineze reclamațiile depuse în mod oficial, aceasta include competența autorităților respective de a respinge astfel de reclamații pe motiv că nu le consideră o prioritate, cu excepția reclamațiilor din partea autorităților publice naționale, atunci când acest lucru este posibil în temeiul legislației naționale. Acest lucru nu aduce atingere competenței autorităților naționale de concurență de a respinge reclamații pe alte motive definite de dreptul intern. Respingerea unei reclamații depuse în mod oficial ar trebui să facă obiectul unei căi de atac efective în conformitate cu dreptul național;

ea)   membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență sunt selectați și numiți în conformitate cu proceduri de selecție și de recrutare clare și transparente, stabilite în prealabil.

Articolul 5

Resurse

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de personal calificat în număr suficient și au la dispoziție suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor și a competențelor care le revin în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

2.  Aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE de către autoritățile naționale de concurență include: efectuarea de investigații în vederea aplicării articolelor 101 și 102 din TFUE; luarea de decizii în aplicarea acestor dispoziții în temeiul articolului 5 din Regulamentul 1/2003; oferirea de consiliere; și cooperarea strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței, în vederea asigurării unei aplicări eficace și uniforme a articolelor 101 și 102 din TFUE.

2a.   Fără a aduce atingere normelor și procedurilor bugetare naționale, statele membre se asigură că autorităților naționale de concurență li s-a acordat independența necesară în executarea bugetului alocat în scopul îndeplinirii sarcinilor lor, stabilite la alineatul (2).

2b.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență prezintă unui organism guvernamental sau parlamentar rapoarte periodice, puse la dispoziția publicului, cu privire la activitățile și resursele lor. Statele membre se asigură că astfel de rapoarte includ informații despre numiri și destituiri ale membrilor organismului decizional, despre volumul de resurse care au fost alocate pentru anul în cauză, precum și despre orice modificare a acestui volum în comparație cu anii precedenți, și sunt transmise la nivelul Uniunii.

CAPITOLUL IV

COMPETENȚE

Articolul 6

Competența de a inspecta incinte destinate activităților economice

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot efectua toate inspecțiile neanunțate necesare asupra întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în vederea aplicării articolelor 101 și 102 din TFUE. Statele membre nu sunt împiedicate să solicite autorizarea prealabilă din partea unei autorități judiciare naționale pentru astfel de inspecții. Statele membre se asigură că reprezentanții oficiali și alte persoane care îi însoțesc și care sunt autorizate de către autoritățile naționale de concurență să efectueze o inspecție sunt împuterniciți cel puțin:

a)   să intre în orice incinte, pe orice terenuri și în orice mijloace de transport ale întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi;

b)   să examineze registrele și alte documente privind activitatea economică, indiferent de suportul pe care sunt stocate, inclusiv să aibă dreptul de a accesa informațiile care sunt accesibile entității care face obiectul inspecției;

c)   să ia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din aceste registre și documente și, în cazul în care consideră că este necesar, să continue realizarea de căutări în aceste copii sau extrase la sediul autorității sau în alte incinte desemnate;

d)   să sigileze orice incinte destinate activității economice și orice registre și documente pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției;

e)   să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociației de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsul acestora.

2.  Statele membre se asigură că întreprinderile și asociațiile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor efectuate de autoritățile naționale administrative de concurență. În cazul în care o întreprindere sau o asociație de întreprinderi se opune efectuării unei inspecții ordonate de către o autoritate națională administrativă de concurență sau autorizate de o autoritate judiciară națională, autoritățile naționale de concurență pot primi asistența necesară din partea poliției sau a unei agenții de asigurare a respectării legii echivalente, astfel încât să li se permită să efectueze inspecția. Această asistență poate fi obținută și în scop preventiv.

Articolul 7

Competența de a inspecta alte incinte

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care există o bănuială întemeiată că registrele sau alte documente privind activitatea și obiectul inspecției care ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare ▌a articolului 101 sau a articolului 102 din TFUE sunt păstrate în orice alte incinte decât cele menționate la articolul 6, pe orice terenuri sau în orice mijloace de transport, inclusiv în locuințele administratorilor, managerilor și altor membri ai personalului întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi, autoritățile naționale administrative de concurență pot efectua inspecții neanunțate asupra acestor incinte, terenuri și mijloace de transport.

2.  Aceste inspecții nu sunt efectuate fără autorizarea prealabilă a unei autorități judiciare naționale, care menționează în mod expres dovezile referitoare la bănuiala întemeiată prevăzută la alineatul (1).

3.  Statele membre se asigură că reprezentanții oficiali și alte persoane care îi însoțesc, autorizate de instanțele naționale să efectueze o inspecție în conformitate cu alineatul 1 din prezentul articol, au cel puțin competențele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și la articolul 6 alineatul (2).

Articolul 8

Cererile de informații

Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot ▌să ceară întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi să furnizeze, într-un anumit termen-limită rezonabil, toate informațiile necesare pentru aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Aceste cereri de informații sunt specifice și au un domeniu de aplicare adecvat și nu obligă destinatarul cererii să recunoască o încălcare a articolelor 101 și 102 din TFUE. Această obligație se referă la informațiile care sunt accesibile întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi.

Articolul 9

Constatarea și încetarea încălcării

1.  Statele membre se asigură că, atunci când autoritățile naționale de concurență constată o încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE, acestea pot solicita, printr-o decizie, ca întreprinderile și asociațiile de întreprinderi în cauză să înceteze respectiva încălcare. În acest scop, acestea pot impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale care sunt proporționale cu încălcarea comisă și necesare pentru încetarea efectivă a încălcării. În cazul în care două măsuri corective sunt la fel de eficace, autoritățile naționale de concurență trebuie să acorde prioritate celei mai puțin împovărătoare pentru întreprindere. Atunci când au un interes legitim de a acționa în acest mod, statele membre pot, de asemenea, constata că s-a comis o încălcare în trecut.

1a.  În cazul în care autoritățile naționale de concurență decid că nu există motive de a continua procedurile de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE și, prin urmare, pun capăt procedurilor, statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență informează Comisia în consecință.

Articolul 10

Măsuri provizorii

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență, acționând din oficiu, pot, printr-o decizie, să ordone întreprinderilor să ia măsuri provizorii, cel puțin în cazurile în care există o urgență determinată de riscul unui prejudiciu grav și ireparabil pentru concurență și pe baza constatării prima facie a unei încălcări a articolului 101 sau 102 din TFUE. O astfel de decizie este proporțională și se aplică fie pentru o ▌perioadă de timp specificată, care poate fi reînnoită în măsura în care acest lucru este necesar și adecvat, fie până când este luată decizia finală. Rețeaua europeană în domeniul concurenței este informată cu privire la astfel de măsuri și punerea lor în aplicare.

1a.  Statele membre se asigură că caracterul adecvat al măsurilor provizorii menționate la alineatul (1) poate fi revizuit în cadrul unor proceduri de recurs accelerate.

Articolul 11

Angajamente

1.  Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor inițiate în vederea adoptării unei decizii de încetare a unei încălcări a articolului 101 sau 102 din TFUE, autoritățile naționale de concurență pot, după ce a obținut opiniile participanților de pe piață, printr-o decizie, să confere caracter obligatoriu angajamentelor asumate de întreprinderi pentru a răspunde preocupărilor exprimate de aceste autorități. O astfel de decizie poate fi adoptată pentru o perioadă determinată și prin aceasta se constată că nu mai există motive pentru o acțiune a autorității naționale de concurență în cauză.

1a.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de competențe efective de monitorizare a punerii în aplicare a angajamentelor menționate la alineatul (1).

1b.  În cazul în care întreprinderea în cauză acționează în mod contrar unei decizii privind angajamentele, autoritățile naționale de concurență pot redeschide procedurile.

CAPITOLUL V

AMENZI ȘI PENALITĂȚI CU TITLU COMINATORIU

Articolul 12

Amenzi impuse întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi

1.  Fără a aduce atingere legislației naționale a statelor membre care prevede impunerea de sancțiuni în cadrul unei acțiuni penale, statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot fie să impună, printr-o decizie în cadrul unei proceduri administrative, fie să ceară, în cadrul unei acțiuni judiciare nepenale, impunerea unor amenzi eficace, proporționale și disuasive împotriva întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi, în cazul în care încalcă articolul 101 sau 102 din TFUE în mod intenționat sau din neglijență.

2.  Fără a aduce atingere legislației naționale a statelor membre care prevede impunerea de sancțiuni în cadrul unei acțiuni penale, statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot fie să impună, printr-o decizie în cadrul unei proceduri administrative, fie să ceară, în cadrul unei acțiuni judiciare nepenale, impunerea unor amenzi eficace, proporționale și disuasive împotriva întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi, care sunt stabilite în funcție de cifra lor de afaceri mondială totală, în cazul în care în mod intenționat sau din neglijență:

a)  acestea nu se supun unei inspecții menționate la articolul 6 alineatul (2);

b)  sunt distruse sigiliile aplicate de către reprezentanții oficiali sau de alte persoane care îi însoțesc, autorizate de către autoritățile naționale de concurență, astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

c)  ca răspuns la o întrebare adresată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (e), acestea dau un răspuns incorect, care induce în eroare, nu furnizează sau refuză să furnizeze un răspuns complet ori nu rectifică, în termenul stabilit de autoritatea națională de concurență, un răspuns incorect, care induce în eroare sau incomplet al unui membru al personalului;

d)  acestea furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o cerere menționată la articolului 8 sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit;

e)  acestea nu respectă o decizie menționată la articolele 9, 10 și 11.

3.  Statele membre se asigură că noțiunea de întreprindere include, în ceea ce privește impunerea amenzilor, societățile-mamă și succesorii juridici și economici ai întreprinderilor.

Articolul 13

Calcularea amenzilor

1.  Statele membre se asigură că, atunci când autoritățile naționale de concurență stabilesc cuantumul amenzii pentru o încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE se ține seama atât de gravitatea, cât și de durata încălcării. Pot fi incluși aici factori precum dimensiunea și puterea de piață a întreprinderii și caracterul repetitiv sau nu al încălcării.

1a.  Atunci când stabilesc cuantumul amenzii care urmează să fie aplicată ca urmare a încălcării articolelor 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale de concurență pot, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2014/104/UE, să țină seama de orice compensații plătite în urma unei tranzacții consensuale.

2.  Statele membre se asigură că atunci când se aplică o amendă unei asociații de întreprinderi luându-se în considerare cifra de afaceri a membrilor săi, iar asociația nu este solvabilă, aceasta este obligată să le ceară membrilor ei să contribuie la plata amenzii.

Atunci când acest lucru este necesar pentru a garanta plata integrală a amenzii, statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență au dreptul să solicite plata sumei restante a amenzii de la fiecare întreprindere ai cărei reprezentanți au fost membri în organismele de decizie ale asociației. Dacă rămân încă sume neachitate, autoritățile naționale de concurență au dreptul de a solicita plata sumei restante a amenzii de la oricare membru al asociației care a fost activ pe piața pe care a avut loc încălcarea. Cu toate acestea, plata prevăzută la prezentul alineat nu se solicită de la acele întreprinderi care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asociației care constituie o încălcare și fie nu au avut cunoștință de aceasta, fie s-au distanțat activ de aceasta înainte de inițierea investigației

Articolul 14

Cuantumului maxim al amenzii

1.  Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzii pe care o poate impune o autoritate națională de concurență fiecărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi care participă la o încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE nu se stabilește la un nivel mai mic de 10 % din cifra de afaceri mondială totală a acesteia înregistrată în exercițiul financiar care precedă decizia.

2.  În cazul în care încălcarea săvârșită de o asociație de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, cuantumul maxim al amenzii nu se stabilește la un nivel mai mic de 10 % din suma cifrelor de afaceri mondiale totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație. Cu toate acestea, răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi privind plata amenzii nu poate depăși suma maximă stabilită în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 15

Penalități cu titlu cominatoriu

Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot aplica, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu eficace, proporționale și disuasive asupra întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi, care se stabilesc în funcție de cifra de afaceri totală zilnică a acestora în scopul de a le obliga:

a)  să se supună unei inspecții menționate la articolul 6 alineatul (2);

b)   să furnizeze informații complete și exacte, astfel cum se menționează la articolul 8;

c)   să respecte o decizie menționată la articolele 9, 10 și 11.

CAPITOLUL VI

POLITICA DE CLEMENȚĂ

Articolul 16

Imunitatea la amenzi

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de programe de clemență care să le permită să acorde imunitate la amenzi întreprinderilor pentru carteluri secrete.

2.  Statele membre se asigură că imunitatea pentru carteluri secrete poate fi acordată numai dacă întreprinderea

a)  îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 18;

b)  își divulgă participarea la un cartel secret; și

c)  este prima care furnizează elemente de probă care:

i.  în momentul în care autoritatea națională de concurență primește cererea, îi permit să efectueze o inspecție direcționată în legătură cu cartelul secret, cu condiția ca autoritatea națională de concurență să nu fie deja în posesia elementelor de probă pentru a efectua o inspecție în legătură cu cartelul secret sau să nu fi efectuat deja o astfel de inspecție sau

ii.  în opinia autorității naționale de concurență, îi permit constatarea unei încălcări a dreptului concurenței, cu condiția ca autoritatea națională de concurență să nu fie deja în posesia elementelor de probă pentru a constata încălcarea și nicio altă întreprindere să nu fi îndeplinit anterior condițiile pentru a beneficia de imunitate în temeiul alineatului (2) litera (c) punctul (i) în ceea ce privește același cartel.

3.  Statele membre se asigură că toate întreprinderile sunt eligibile pentru a beneficia de imunitate la amenzi, cu excepția întreprinderilor care au luat măsuri pentru a constrânge alte întreprinderi să participe la un cartel secret.

3a.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență informează solicitantul de imunitate dacă i s-a acordat sau nu imunitate condiționată. Solicitantul de imunitate poate solicita să fie informat în scris de către autoritățile naționale de concurență cu privire la rezultatul cererii sale. În cazul respingerii cererii, solicitantul respectiv poate solicita autorității naționale de concurență să ia în considerare cererea sa de reducere a cuantumului amenzii.

Articolul 17

Reducerea amenzilor

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de programe de clemență care să le permită să acorde o reducere a amenzilor impuse întreprinderilor care nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de imunitate.

2.  Statele membre se asigură că reducerea amenzii este acordată numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 18 și solicitantul își divulgă participarea la un cartel secret și îi furnizează autorității naționale de concurență elemente de probă cu privire la presupusul cartel secret care reprezintă o valoare adăugată semnificativă în scopul dovedirii încălcării articolului 101 din TFUE sau a unei dispoziții corespunzătoare din legislația națională, în raport cu elementele de probă aflate deja în posesia autorității naționale de concurență la momentul depunerii cererii.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență sunt în măsură să acorde o reducere suplimentară a cuantumului amenzii în cazul în care solicitantul prezintă elemente de probă pe baza cărora autoritatea națională de concurență poate dovedi, fără a fi nevoie de alte coroborări, fapte suplimentare care conduc la o creștere a amenzilor, în comparație cu amenzile care le-ar fi fost altfel aplicate participanților la cartelul secret. Reducerea amenzilor în cazul solicitantului este proporțională cu majorarea amenzilor.

Articolul 18

Condiții generale de clemență

Statele membre se asigură că, pentru a beneficia de clemență, solicitantul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a)  și-a încheiat implicarea în presupusul cartel secret de îndată ce a depus cererea, cu excepția a ceea ce ar fi în mod rezonabil necesar, în opinia autorității naționale de concurență competente, în vederea păstrării integrității investigației sale;

b)  cooperează în mod real, pe deplin, permanent și cu rapiditate cu autoritatea națională de concurență de la momentul depunerii cererii până în momentul în care autoritatea și-a încheiat procedura împotriva tuturor părților investigate prin adoptarea unei decizii sau a pus capăt procedurii în alt mod. Cooperarea include:

i.  furnizarea autorității naționale de concurență, de îndată, a tuturor informațiilor și elementelor de probă relevante referitoare la presupusul cartel secret, care îi parvin sau la care are acces, în special:

- numele și adresa persoanei juridice care prezintă cererea de imunitate;

- numele tuturor celorlalte întreprinderi care participă sau au participat la presupusul cartel secret;

  - o descriere detaliată a presupusului cartel secret, incluzând produsele afectate, teritoriile afectate, durata și natura presupusei participări la cartel;

  - elemente de probă referitoare la presupusul cartel secret accesibile solicitantului;

  - informații privind orice cerere de clemență depusă deja sau care ar putea fi depusă la orice altă autoritate națională de concurență sau la Comisie în legătură cu presupusul cartel secret.

ii.  rămânerea la dispoziția autorității naționale de concurență pentru a răspunde oricărei cereri care poate contribui la stabilirea faptelor;

iii.  asigurarea faptului că actualii (și, în măsura în care este posibil, foștii) angajați și administratori sunt disponibili pentru a fi audiați de autoritatea națională de concurență;

iv.  interdicția de a distruge, a falsifica sau a ascunde informații sau elemente de probă relevante și

v.  interdicția de a divulga existența sau conținutul cererii sale înainte ca autoritatea națională de concurență să formuleze obiecțiuni în cadrul procedurii, cu excepția cazului în care se convine altfel și

c)  atunci când iau în considerare depunerea unei cereri la autoritatea națională de concurență:

i.  nu trebuie să fi distrus, falsificat sau ascuns elemente de probă referitoare la presupusul cartel secret sau

ii.  nu trebuie să fi dezvăluit existența sau conținutul cererii avute în vedere decât altor autorități de concurență.

Articolul 19

Forma cererilor de clemență

1.  Statele membre se asigură că cererile de clemență se pot face în scris și că autoritățile naționale de concurență dispun de un sistem care să le permită să accepte declarații de clemență verbal sau prin alte mijloace care nu presupun prezentarea de documente, informații sau alte materiale aflate în posesia, custodia sau controlul solicitantului. La cererea solicitantului, primirea cererii sale de clemență este confirmată în scris de către autoritățile naționale de concurență.

1a.  Statele membre se asigură că cererile de clemență pot fi depuse în una dintre limbile oficiale ale autorității naționale de concurență în cauză sau în una dintre limbile de lucru ale Uniunii.

Articolul 20

Numărul de ordine al cererii formale de imunitate

1.  Statele membre se asigură că o întreprindere care dorește să depună o cerere de imunitate poate solicita inițial autorităților naționale de concurență acordarea unui număr de ordine. Acesta conferă solicitantului un loc în ordinea de sosire a cererilor, pe o perioadă care urmează să fie stabilită de la caz la caz de către autoritatea națională de concurență care primește cererea vizând numărul de ordine. Numărul de ordine permite solicitantului să colecteze informațiile și elementele de probă necesare în vederea atingerii pragului probatoriu relevant pentru imunitate.

Statele membre se asigură că cererile pentru un număr de ordine pot fi depuse în una dintre limbile oficiale ale autorității naționale de concurență în cauză sau în una dintre limbile de lucru ale Uniunii.

2.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență au libertatea de a decide dacă să acorde sau nu numărul de ordine. Un număr de ordine nu poate fi acordat decât în cazul în care întreprinderea furnizează autorității naționale de concurență toate informațiile următoare:

(a) numele și adresa solicitantului;

(b) motivul de îngrijorare care stă la baza cererii de clemență;

(c) numele tuturor celorlalte întreprinderi care participă sau au participat la presupusul cartel secret;

(d) produsele și teritoriile afectate;

(e) durata și natura participării la presupusul cartel secret;

(f) informații privind orice cerere de clemență depusă deja sau care ar putea fi depusă la orice altă autoritate națională de concurență în legătură cu presupusul cartel.

3.  Statele membre se asigură că, în cazul în care solicitantul aduce în perioada specificată informațiile și elementele de probă, se consideră că acestea au fost depuse în momentul în care a fost acordat numărul de ordine.

3a.  Statele membre se asigură că o întreprindere care dorește să depună o cerere de reducere a amenzilor poate solicita inițial autorităților naționale de concurență acordarea unui număr de ordine. În ceea ce privește un astfel număr de ordine, se aplică mutatis mutandis alineatele (1)-(3).

Articolul 21

Cereri simplificate

1.  Statele membre se asigură că solicitanții care au depus la Comisie o cerere de clemență, fie prin solicitarea unui număr de ordine, fie prin prezentarea unei cereri complete în legătură cu un presupus cartel, pot depune cereri simplificate în ceea ce privește același cartel la autoritățile naționale de concurență pe care solicitantul le consideră bine plasate pentru a instrumenta cazul.

Statele membre se asigură că cererile simplificate pot fi depuse în una dintre limbile oficiale respective ale autorității naționale de concurență relevante sau în una dintre celelalte limbi de lucru ale Uniunii.

2.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență acceptă cereri simplificate, cu condiția ca acestea să fie depuse într-una din formele menționate la articolul 19, să se refere la același produs, să aibă același domeniul de aplicare geografic și temporal ca cererea de clemență depusă la Comisie și să includă o scurtă descriere a informațiilor menționate la articolul 20 alineatul (2) litera (a) și literele (c)-(g), precum și a informațiilor privind statul membru în care se află probabil probele, în măsura în care informațiile sunt cunoscute de solicitant în momentul depunerii▌.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență nu cer solicitantului alte informații ▌ înainte de a solicita depunerea unei cereri complete în conformitate cu alineatul (6).

4.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență care primesc o cerere simplificată furnizează solicitantului o confirmare de primire în care menționează data și ora primirii. La cererea solicitantului, primirea unei cereri simplificate este confirmată în scris de către autoritățile naționale de concurență.

5.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență care primesc o cerere simplificată verifică în momentul primirii dacă au fost deja sesizate cu o cerere simplificată sau cu o cerere de clemență referitoare la același presupus cartel secret și îl informează pe solicitant în consecință, cu excepția cazului în care acest lucru ar putea influența în mod negativ integritatea investigației.

6.  Statele membre se asigură că solicitanții au posibilitatea de a prezenta cereri de clemență complete autorităților naționale de concurență în cauză, completând cererile simplificate menționate la alineatul (1), numai după ce Comisia a informat aceste autorități că nu intenționează să acționeze cu privire la acest caz, în ansamblul său sau parțial. Comisia informează în mod periodic autoritățile naționale de concurență în cauză cu privire la situație și iau o astfel de decizie fără întârzieri nejustificate. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență au competența de a acorda solicitanților o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să depună cererea completă, împreună cu elementele de probă și informațiile aferente.

7.  Statele membre se asigură că, în cazul în care solicitantul depune cererea completă în conformitate cu alineatul (6), în perioada de timp acordată de autoritatea națională de concurență, informațiile conținute în aceasta sunt considerate ca fiind prezentate la data și ora depunerii cererii simplificate. În cazul în care solicitantul a depus cererea simplificată în termen de cel mult 5 zile lucrătoare după depunerea cererii de clemență adresate Comisiei, se consideră că cererea simplificată este depusă la data și ora depunerii cererii de clemență la Comisie.

Articolul 22

Interacțiunea dintre programele de clemență și sancțiunile împotriva persoanelor fizice

Statele membre se asigură că actualii și foștii angajați și administratori ai întreprinderilor care depun la autoritățile de concurență o cerere de imunitate la amendă sunt protejați în mod imediat și complet de orice sancțiuni penale și administrative și de sancțiunile impuse în cadrul unor acțiuni judiciare nepenale pentru implicarea acestora în cartelul secret care face obiectul cererii, inclusiv în cazurile transfrontaliere, cu singura condiție ca acești angajați și administratori să coopereze în mod activ cu autoritățile de concurență și cererea de imunitate să fi precedat data la care angajații și administratorii au fost notificați de autoritățile competente ale statelor membre cu privire la inițierea procedurii penale.

CAPITOLUL VII

ASISTENȚA RECIPROCĂ

Articolul 23

Cooperarea dintre autoritățile de concurență

Statele membre se asigură că, atunci când autoritățile naționale administrative de concurență efectuează o inspecție în numele și în contul altor autorități naționale de concurență, în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, reprezentanților oficiali și celorlalte persoane care îi însoțesc, autorizate de autoritatea națională de concurență solicitantă, li se permite să participe și să sprijine activ autoritatea națională de concurență solicitată în derularea inspecției, prin exercitarea competențelor menționate la articolele 6 și 7.

Articolul 24

Cereri de notificare a obiecțiunilor preliminare și a deciziilor

1.  Fără a aduce atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate națională de concurență a statului membru solicitant în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru, statele membre se asigură că, la cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată notifică destinatarului, în numele autorității solicitante, obiecțiunile la pretinsa încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE și deciziile de aplicare a acestor articole, precum și documente privind executarea deciziilor de impunere a amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu.

2.  Autoritatea solicitată se asigură că notificarea în statul membru solicitat se efectuează în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative și practicile naționale administrative în vigoare în statul membru solicitat.

Articolul 25

Cereri de executare a deciziilor de impunere a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu

1.  Statele membre se asigură că, la cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată execută deciziile de impunere a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, adoptate în conformitate cu articolele 12 și 15 de autoritatea solicitantă. Acest lucru se aplică doar în măsura în care:

a)  întreprinderea căreia i se impune amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu nu are o prezență legală în statul membru al autorității solicitante sau

b)   este evident că întreprinderea căreia se impune amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu nu dispune de active suficiente în statul membru al autorității solicitante.

2.  Autoritatea solicitată se asigură că executarea în statul membru solicitat se efectuează în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative și practicile naționale administrative în vigoare în statul membru solicitat.

3.  Autoritatea solicitantă poate efectua o cerere de executare numai atunci când decizia care permite executarea acesteia în statul membru solicitant este definitivă și nu mai poate face obiectul unor căi ordinare de atac și atunci când a făcut o serie de încercări serioase să asigure respectarea deciziilor pe propriul său teritoriu.

4.  Aspectele legate de termenele de prescripție sunt reglementate de actele cu putere de lege în vigoare în statul membru solicitant.

5.  Autoritatea solicitată nu este obligată să execute deciziile în temeiul alineatului (1), cu excepția cazului în care este în măsură să prezinte autorității solicitante motive întemeiate care să indice modul în care acest lucru ar fi în mod vădit contrar ordinii publice a statului membru în care se solicită executarea.

Articolul 26

Litigii privind cererile de notificare și de executare a deciziilor de impunere a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu

1.  Litigiile privind legalitatea unei măsuri care trebuie notificată sau a unei decizii de executare a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 12 și 15, adoptate de o autoritate solicitantă, se soluționează de organismele competente ale statului membru solicitant în conformitate cu normele naționale ale acestui stat.

2.  Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de autoritatea solicitată se soluționează de organismele competente ale statului membru solicitat în conformitate cu normele naționale ale acestui stat.

Articolul 26a

Partajarea costurilor între autoritățile naționale de concurență

Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență care solicită asistență, la cererea autorității solicitate:

(a)   suportă toate costurile suplimentare rezonabile, inclusiv costurile administrative și de traducere, în ceea ce privește măsurile luate în temeiul articolelor 23 și 24;

(b)   permit autorității solicitate să recupereze toate costurile administrative rezonabile prin colectarea unei amenzi sau încasarea unei penalități în ceea ce privește acțiunile întreprinse în temeiul articolul 25.

CAPITOLUL VIII

TERMENE DE PRESCRIPȚIE

Articolul 27

Suspendarea termenelor de prescripție pentru impunerea de sancțiuni

1.  Statele membre se asigură că termenele de prescripție pentru impunerea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu de către autoritățile naționale de concurență în temeiul articolelor 12 și 15 se suspendă pe durata derulării unei proceduri în fața autorităților naționale de concurență din alte state membre sau a Comisiei cu privire la o încălcare referitoare la același acord, aceeași decizie a unei asociații de întreprinderi sau aceeași practică concertată. Termenul de prescripție este suspendat din momentul în care întreprinderii care fac obiectul procedurii i se notifică prima măsură formală de investigație. Suspendarea încetează în ziua în care autoritatea în cauză își încheie procedura și informează întreprinderea de acest lucru. Perioada de suspendare nu aduce atingere termenelor absolute de prescripție prevăzute de dreptul intern.

2.  Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe durata în care decizia unei autorități de concurență face obiectul unei acțiuni în fața unei instanțe de control judiciar.

2a.  Comisia se asigură că notificarea privind începerea unei măsuri formale de investigație, primită din partea unei autorități naționale de concurență în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, este pusă la dispoziția autorităților naționale de concurență ale celorlalte state membre în sistemul aferent Rețelei europene în domeniul concurenței.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 28

Rolul autorităților naționale administrative de concurență în fața instanțelor naționale

1.  Statele membre care desemnează atât o autoritate națională administrativă de concurență, competentă să investigheze încălcări ale articolului 101 sau 102 din TFUE, cât și o autoritate națională judiciară de concurență, competentă să adopte o decizie de constatare a încălcării și/sau de aplicare a amenzii se asigură că autoritatea națională administrativă de concurență poate introduce direct o acțiune în fața autorității naționale judiciare de concurență.

2.  În cazul în care instanțele naționale sunt sesizate cu acțiuni împotriva deciziilor de asigurare a respectării normelor adoptate de autoritățile naționale de concurență în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență au capacitate procesuală de plin drept ca acuzator sau pârât în litigiul principal și se bucură de aceleași drepturi ca astfel de părți publice în aceste proceduri.

Articolul 29

Limite privind utilizarea informațiilor

1.  Informațiile colectate pe baza prevederilor din prezenta directivă ar trebui utilizate numai în scopul în care au fost obținute. Acestea nu ar trebui să fie utilizate ca probe pentru impunerea de sancțiuni persoanelor fizice. Prezentul alineat nu aduce atingere obligațiilor în temeiul dreptului penal național.

1a.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență, funcționarii acestora, membrii personalului și alte persoane care lucrează sub supravegherea acestor autorități nu divulgă informațiile obținute în aplicarea prezentei directive și cele care, prin natura lor, fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional.

2.  Statele membre se asigură că accesul la declarațiile de clemență sau la propunerile de tranzacție se acordă numai în scopul exercitării dreptului la apărare în cadrul procedurilor desfășurate în fața unei autorități naționale de concurență. Statele membre se asigură că informațiile extrase din declarațiile de clemență sau propunerile de tranzacție pot fi utilizate de către partea care a obținut acces la dosar numai atunci când acest lucru este necesar pentru exercitarea dreptului său la apărare în cadrul unor acțiuni în fața instanțelor din statele membre în cauze care sunt legate în mod direct de cazul în care a fost acordat accesul, și care se referă la:

a)  repartizarea între participanții la cartel a cuantumului amenzii aplicate în solidar acestora de către o autoritate națională de concurență sau

b)  controlul judiciar al deciziei prin care o autoritate națională de concurență a constatat o încălcare a articolului 101 din TFUE sau a unor dispoziții din dreptul național al concurenței.

3.  Statele membre se asigură că următoarele categorii de informații obținute în cadrul procedurii derulate de o autoritate națională de concurență nu pot fi utilizate în cadrul unor acțiuni în fața instanțelor naționale până când autoritatea națională de concurență nu și-a încheiat procedura împotriva tuturor părților investigate prin adoptarea unei decizii menționate la articolul 9 sau 11 sau a pus capăt procedurii în alt mod:

a)  informații care au fost pregătite de alte persoane fizice sau juridice în mod specific în cadrul procedurii derulate de o autoritate națională de concurență și

b)  informații pe care autoritatea națională de concurență le-a redactat și le-a transmis părților în cursul procedurilor sale.

4.  Statele membre se asigură că declarațiile de clemență vor fi schimbate între autoritățile naționale de concurență în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 numai:

a)  cu acordul solicitantului sau

b)  în cazul în care autoritatea care primește informațiile a fost sesizată, de același solicitant, referitor la aceeași încălcare, cu aceeași solicitare de clemență ca și autoritatea care transmite informațiile, cu condiția ca, la momentul transmiterii informațiilor, solicitantul de clemență să nu poată să retragă informațiile pe care le-a comunicat autorității care primește informațiile sau

c)  în cazul în care autoritatea de primire a oferit un angajament scris că informațiile care i-au fost transmise sau orice alte informații pe care le poate obține după data și ora transmiterii, astfel cum au fost indicate de autoritatea de emitere, nu vor fi utilizate de către aceasta sau de orice altă autoritate căreia îi sunt transmise ulterior pentru a impune sancțiuni împotriva solicitantului sau oricărei alte persoane juridice sau fizice care beneficiază de tratament preferențial din partea autorității care transmite informațiile în urma cererii solicitantului în temeiul programului său de clemență sau a oricărui angajat sau fost angajat al uneia din persoanele menționate mai sus

și cu condiția ca protecția împotriva divulgării acordată de autoritatea națională de concurență care primește informațiile să fie echivalentă cu cea conferită de autoritatea națională de concurență de transmitere.

5.  În cazul în care autoritatea de concurență care primește informațiile furnizate în mod voluntar de către un solicitant transmite aceste informații, în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, fără acordul solicitantului, statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență care primesc informațiile pot să îndeplinească criteriile menționate la alineatul (4) litera (c).

6.  Alineatele (2)-(5) se aplică indiferent de forma în care se depun declarațiile de clemență în temeiul articolului 19.

Articolul 30

Admisibilitatea probelor în fața autorităților naționale de concurență

Statele membre se asigură că printre mijloacele de probă admisibile în fața unei autorități naționale de concurență se regăsesc înscrisurile, declarațiile orale, înregistrările și orice alte obiecte care conțin informații, indiferent de tipul suportului pe care sunt stocate informațiile.

Articolul 31

Sistemul aferent Rețelei europene în domeniul concurenței

1.  Costurile suportate de Comisie în legătură cu menținerea și dezvoltarea sistemului aferent Rețelei europene în domeniul concurenței, precum și cu cooperarea în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței sunt suportate de la bugetul general al Uniunii, în limita creditelor disponibile.

2.  Rețeaua europeană în domeniul concurenței publică ori de câte ori este necesar recomandări utile și cele mai bune practici provenind de la diferite autorități naționale de concurență în ceea ce privește independența, resursele, competențele, amenzile și asistența reciprocă.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

Transpunere

1.  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu [perioada de transpunere de doi ani]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 32a

Revizuire

Până la ... [șapte ani de la data adoptării prezentei directive], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind transpunerea și punerea în aplicare a prezentei directive, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă adecvată.

Articolul 33

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 34

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European  Pentru Consiliu

Președintele  Președintele

(1)

* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

(2)

  JO C , , p. .

(3)

  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(4)

Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO L 349, 5.12.2014, p. 1).

(5)

  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.


AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (21.11.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

(COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – (2017/0063(COD))

Raportoare pentru aviz: Eva Maydell

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Autoritățile naționale de concurență (ANC) joacă un rol esențial, alături de Comisia Europeană, în impunerea respectării legislației UE în materie de concurență (articolele 101 și 102 din TFUE) și contribuie astfel în mod semnificativ la o piață internă funcțională, competitivă și orientată către consumatori. Raportoarea pentru aviz recunoaște că, pentru ca aceste funcții ale ANC să fie menținute și consolidate, competențele de impunere create prin Regulamentul 1/2003 trebuie să fie susținute de instrumentele, mijloacele și procedurile necesare pentru toate ANC. O serie de instrumente și principii de orientare similare pentru toate ANC va asigura o aplicare mai uniformă, mai efectivă și mai consecventă a normelor privind concurența pe întreg teritoriul UE. În consecință, raportoarea pentru aviz recunoaște faptul că propunerea Comisiei ar putea aduce avantaje concrete pentru a împiedica denaturarea concurenței și reprezintă un important pas spre dezvoltarea întregului potențial al pieței interne a UE.

Raportoarea pentru aviz ar dori să sublinieze că, din cauza lipsei de resurse financiare suficiente în anumite ANC, ordinea de prioritate a procedurilor și, prin urmare, capacitățile de asigurare a respectării legii ale ANC în cauză ar putea fi afectate în mod negativ. Cu toate că nu este posibil să se stabilească ce înseamnă resurse suficiente pentru toate statele membre ale ANC, propunerea ar putea fi consolidată conferind ANC o mai mare autonomie bugetară în executarea bugetelor alocate acestora. O astfel de dispoziție va permite ANC să acorde prioritate activității lor legate de cazuri, le va permite să desfășoare mai multe inspecții simultan și le va spori gradul de independență. Prin urmare, amendamentele propuse de raportoare sugerează mai multă autonomie bugetară pentru ANC, respectând, totodată, toate normele bugetare naționale.

Raportoarea pentru aviz consideră că imparțialitatea ANC și protecția acestora împotriva influenței politice și economice ar trebui să fie un element esențial, chiar mai mult în contextul în care li se pun la dispoziție instrumente și mijloace suplimentare și, în unele cazuri, noi responsabilități. Prin urmare, o serie de garanții împotriva conflictelor de interese, precum și de angajamente privind aplicarea unor proceduri de selecții și concedieri transparente de către ANC și gestionarea acestora ar putea consolida propunerea actuală. Astfel de dispoziții pot fi benefice pentru creșterea gradului de conștientizare și a încrederii publice în ANC.

În ceea ce privește nivelul amenzilor aplicate de ANC, raportoarea recunoaște faptul că, în prezent, întreprinderile pot fi sancționate cu amenzi foarte diferite pentru încălcări similare de la un stat membru la altul. Această situație prezintă un pericol pentru aplicarea uniformă a legislației în materie de concurență. Raportoarea pentru aviz salută eforturile din propunere de a aborda aceste provocări și consideră că stabilirea unei limite maxime a amenzii poate oferi stimulentele potrivite pentru îmbunătățirea situației.

În plus, raportoarea este de părere că ar putea fi îmbunătățite competențele ANC de colectare a dovezilor prin reducerea la minimum a procedurilor administrative și prin mai buna adaptare a competențelor lor de investigare la realitățile digitale actuale ale întreprinderilor. Prin urmare, raportoarea sugerează completarea propunerii în acest context.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sunt o chestiune de ordine publică și ar trebui aplicate în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii pentru a se asigura faptul că nu este denaturată concurența pe piața internă. Asigurarea eficace a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE este necesară pentru a se asigura în Europa piețe competitive mai deschise, în care societățile să concureze mai mult pe baza meritelor lor, fără bariere la intrarea pe piață create de societăți, permițându-le să genereze bunăstare și să creeze locuri de muncă. Această politică îi protejează pe consumatori de practicile comerciale care mențin prețurile bunurilor și serviciilor la un nivel artificial de ridicat și îmbogățește gama de produse și servicii inovatoare.

(1)  Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sunt o chestiune de ordine publică și ar trebui aplicate în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii pentru a se asigura faptul că nu este denaturată concurența pe piața internă. Asigurarea eficace a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE este necesară pentru a se asigura în Europa piețe mai deschise și mai competitive, fără bariere la intrarea pe piață, în care întreprinderile să poată concura pe baza meritelor lor și genera bunăstare și locuri de muncă. Această politică îi protejează pe consumatori de practicile comerciale care mențin prețurile bunurilor și serviciilor la un nivel artificial de ridicat și îmbogățește gama de produse și servicii inovatoare.

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a face textul mai clar și mai concis.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Numeroase autorități naționale de concurență nu beneficiază de garanțiile de independență și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi care să le permită să aplice în mod eficace aceste norme, întrucât legislația națională nu are prevederi în acest sens. Acest lucru le subminează capacitatea de a aplica eficace articolele 101 și 102 din TFUE și dispozițiile din dreptul național al concurenței în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE, după caz. De exemplu, în conformitate cu legislația națională, multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente eficace pentru a găsi dovezi ale încălcărilor articolelor 101 și 102 din TFUE și a amenda întreprinderile care încalcă legea sau nu dispun de resursele de care au nevoie în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE. Din acest motiv, autoritățile nu pot lua măsuri sau măsurile de asigurare a respectării normelor pe care le întreprind sunt limitate. Faptul că multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente operaționale și de garanții în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE poate avea drept consecință obținerea de rezultate foarte diferite în urma procedurilor care vizează întreprinderile angajate în practici anticoncurențiale, în funcție de statul membru în care acestea își desfășoară activitatea; este posibil ca acestea să nu fie sancționate deloc în temeiul articolelor 101 sau 102 din TFUE sau ca sancțiunile să fie ineficace. De exemplu, în unele state membre, întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi printr-o simplă restructurare. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței care se aplică în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE conduce la ratarea unor oportunități de a elimina barierele la intrarea pe piață și de a crea o mai mare deschidere a piețelor competitive pe întreg teritoriul Uniunii Europene, unde întreprinderile să concureze pe baza meritelor. Întreprinderile și consumatorii sunt afectați în mod deosebit în acele state membre în care autoritățile naționale de concurență dispun de mai puține mijloace pentru a fi organisme eficace de asigurare a respectării normelor. Întreprinderile nu pot concura pe baza meritelor în cazul în care există paradisuri pentru practici anticoncurențiale, de exemplu, dacă probele privind practicile anticoncurențiale nu pot fi colectate sau dacă întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi. Prin urmare, acestea sunt descurajate să intre pe astfel de piețe și să își exercite dreptul de stabilire și de a furniza bunuri și servicii. Consumatorii din statele membre unde există o asigurare mai puțin strictă a respectării normelor nu profită de avantajele unei concurențe asigurate în mod eficace. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței aplicate în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE în întreaga Europă denaturează, prin urmare, concurența pe piața internă și îi afectează buna funcționare.

(5)  Numeroase autorități naționale de concurență nu beneficiază de garanțiile de independență și de competențele necesare în materie de asigurare a respectării normelor și de impunere de amenzi care să le permită să aplice în mod eficace în paralel articolele 101 și 102 din TFUE și dispozițiile legislației naționale în materie de concurență, întrucât legislația națională nu are prevederi în acest sens. De exemplu, în conformitate cu legislația națională, multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente eficace pentru a găsi dovezi ale încălcărilor articolelor și a amenda întreprinderile care încalcă legea sau nu dispun de resursele de care au nevoie în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE. Din acest motiv, autoritățile nu pot lua măsuri sau măsurile de asigurare a respectării normelor pe care le întreprind sunt limitate. Faptul că multe autorități naționale de concurență nu dispun de instrumente operaționale și de garanții în vederea aplicării eficace a articolelor 101 și 102 din TFUE poate avea drept consecință obținerea de rezultate foarte diferite în urma procedurilor care vizează întreprinderile angajate în practici anticoncurențiale, în funcție de statul membru în care acestea își desfășoară activitatea sau în care își au sediul; este posibil ca acestea să nu fie sancționate deloc în temeiul articolelor 101 sau 102 din TFUE sau ca sancțiunile să fie ineficace. De exemplu, în unele state membre, întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi printr-o simplă restructurare. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței care se aplică în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE conduce la ratarea unor oportunități de a elimina barierele la intrarea pe piață și de a crea o mai mare deschidere a piețelor competitive pe întreg teritoriul Uniunii Europene, unde întreprinderile să concureze pe baza meritelor. Întreprinderile și consumatorii sunt afectați în mod deosebit în acele state membre în care autoritățile naționale de concurență dispun de mai puține mijloace pentru a fi organisme eficace de asigurare a respectării normelor. Întreprinderile nu pot concura pe baza meritelor în cazul în care există paradisuri pentru practici anticoncurențiale, de exemplu, dacă probele privind practicile anticoncurențiale nu pot fi colectate sau dacă întreprinderile pot evita antrenarea răspunderii în materie de amenzi. Prin urmare, acestea sunt descurajate să intre pe astfel de piețe și să își exercite dreptul de stabilire și de a furniza bunuri și servicii. Consumatorii din statele membre unde există o asigurare mai puțin strictă a respectării normelor nu profită de avantajele unei concurențe asigurate în mod eficace. Asigurarea inegală a respectării articolelor 101 și 102 din TFUE și a dispozițiilor din dreptul național al concurenței aplicate în paralel cu articolele 101 și 102 din TFUE în întreaga Europă denaturează, prin urmare, concurența pe piața internă și îi afectează buna funcționare.

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a face textul mai clar și mai concis. Întreprinderile pot fi active în mai mult decât un singur stat membru al UE, dar, cu toate acestea, rezultatul procedurii poate depinde, de asemenea, de locul unde acestea au sediul, și anume de ANC competentă care se ocupă de caz.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Lacunele și limitările care afectează instrumentele și garanțiile autorităților naționale de concurență subminează sistemul paralel de competențe pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, care este gândit ca un tot unitar, bazat pe o cooperare strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței. Acest sistem depinde de capacitatea autorităților de a se baza unele pe altele pentru a desfășura acțiuni de stabilire a faptelor în numele celeilalte, iar sistemul nu funcționează bine atunci când există încă autoritățile naționale de concurență care nu dispun de instrumente adecvate în acest sens. În alte domenii-cheie, autoritățile naționale de concurență nu sunt în măsură să își acorde asistență reciprocă. De exemplu, în majoritatea statelor membre, întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere pot eluda plata amenzilor pur și simplu pentru că nu au o prezență legală în anumite teritorii ale statelor membre în care își desfășoară activitatea. Acest lucru reduce stimulentele pentru respectarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Asigurarea ineficientă a respectării normelor, generată de acest context, denaturează concurența pentru întreprinderile care respectă legea și subminează încrederea consumatorilor în piața internă, în special în mediul digital.

(6)  Lacunele și limitările care afectează instrumentele și garanțiile autorităților naționale de concurență subminează sistemul paralel de competențe pentru asigurarea respectării articolelor 101 și 102 din TFUE, care este gândit ca un tot unitar, bazat pe o cooperare strânsă în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței. Acest sistem depinde de capacitatea autorităților de a se baza unele pe altele pentru a desfășura acțiuni de stabilire a faptelor la cererea celeilalte, iar sistemul nu funcționează bine atunci când există încă autoritățile naționale de concurență care nu dispun de instrumente adecvate în acest sens. În alte domenii-cheie, autoritățile naționale de concurență nu sunt în măsură să își acorde asistență reciprocă. De exemplu, în majoritatea statelor membre, întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere pot eluda plata amenzilor pur și simplu pentru că nu au o prezență legală în anumite teritorii ale statelor membre în care își desfășoară activitatea. Acest lucru reduce stimulentele pentru respectarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Asigurarea ineficientă a respectării normelor, generată de acest context, denaturează concurența pentru întreprinderile care respectă legea și subminează încrederea consumatorilor în piața internă, în special în mediul digital.

Justificare

Raportoarea intenționează să păstreze consecvența textului cu definițiile: „autoritate solicitantă” și „autoritate solicitată”. O ANC dintr-un stat membru poate efectua misiuni de informare la solicitarea unei ANC dintr-un alt stat membru.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Stabilirea unor garanții minime pentru a se asigura că autoritățile naționale de concurență aplică articolele 101 și 102 din TFUE în mod eficace nu aduce atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce garanții mai ample de independență și resurse sporite pentru acestea, precum și reguli mai detaliate cu privire la competențele acestor autorități legate de asigurarea respectării normelor și impunerea de amenzi. În special, pentru a le spori și mai mult eficacitatea, statele membre pot să le confere autorităților naționale de concurență competențe suplimentare, pe lângă competențele de bază prevăzute în prezenta directivă.

(9)  Stabilirea unor garanții minime pentru a se asigura că autoritățile naționale de concurență aplică articolele 101 și 102 din TFUE în mod uniform și eficace nu aduce atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce garanții mai ample de independență și resurse sporite pentru acestea, precum și reguli mai detaliate cu privire la competențele acestor autorități legate de asigurarea respectării normelor și impunerea de amenzi. În special, pentru a le spori și mai mult eficacitatea, statele membre pot să le confere autorităților naționale de concurență competențe suplimentare, pe lângă competențele de bază prevăzute în prezenta directivă.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  În ceea ce privește condițiile de acordare a clemenței pentru carteluri secrete este nevoie, dimpotrivă, de norme detaliate. Societățile vor denunța cartelurile secrete în care au participat doar dacă se pot baza pe un nivel suficient de securitate juridică în privința faptului că vor beneficia de imunitate la amenzi. Diferențele marcante dintre programele de clemență aplicabile în statele membre duc la insecuritate juridică pentru potențialii solicitanți de clemență, ceea ce ar putea slăbi motivația acestora să depună o cerere de clemență. Dacă statele membre ar putea lua sau aplica măsuri de clemență mai restrictive sau mai puțin restrictive în domeniul care intră sub incidența prezentei directive, acest lucru ar fi nu numai în contradicție cu obiectivul de a menține stimulentele pentru solicitanți astfel încât asigurarea respectării normelor în materie de concurență în Uniune să fie cât mai eficace posibil, dar ar și risca să pericliteze condițiile de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă. Acest fapt nu împiedică statele membre să utilizeze programe de clemență care nu se referă doar la cartelurile secrete, ci și la alte încălcări ale articolelor 101 și 102 din TFUE și ale dispozițiilor naționale echivalente.

(10)  În ceea ce privește condițiile de acordare a clemenței pentru denunțarea cartelurilor este nevoie, dimpotrivă, de norme detaliate. Societățile vor denunța cartelurile în care au participat doar dacă se pot baza pe un nivel suficient de securitate juridică în privința faptului că vor beneficia de imunitate la amenzi. Diferențele marcante dintre programele de clemență aplicabile în statele membre duc la insecuritate juridică pentru potențialii solicitanți de clemență, ceea ce ar putea slăbi motivația acestora să depună o cerere de clemență. Dacă statele membre ar putea lua sau aplica măsuri de clemență mai restrictive sau mai puțin restrictive în domeniul care intră sub incidența prezentei directive, acest lucru ar fi nu numai în contradicție cu obiectivul de a menține stimulentele pentru solicitanți astfel încât asigurarea respectării normelor în materie de concurență în Uniune să fie cât mai eficace posibil, dar ar și risca să pericliteze condițiile de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă. Acest fapt nu împiedică statele membre să utilizeze programe de clemență care nu se referă doar la carteluri, ci și la alte încălcări ale articolelor 101 și 102 din TFUE și ale dispozițiilor naționale echivalente.

Justificare

În practică, clemența este acordată primului participant la cartel care divulgă informații cu privire la cartel, și nu întregului cartel. Cartelurile sunt, prin natura lor, secrete și, prin urmare, formularea „cartel secret” este redundantă în întregul text. Eliminarea cuvântului „secret” va alinia textul la terminologia utilizată în Directiva 2014/104. A se vedea, de asemenea, amendamentul 10.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Independența autorităților naționale de concurență ar trebui să fie consolidată astfel încât să se asigure aplicarea eficace și uniformă a articolelor 101 și 102 din TFUE. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziție expresă în legislația națională pentru a garanta faptul că, atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale de concurență sunt protejate de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a faptelor cu care au fost sesizate. În acest scop, ar trebui să fie stabilite în prealabil normele privind motivele revocării din funcție a membrilor organismului decizional al autorității naționale de concurență, pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de imparțialitatea respectivei autorități și de inflexibilitatea acesteia față de factorii externi.

(14)  Independența autorităților naționale de concurență ar trebui să fie consolidată astfel încât să se asigure aplicarea eficace și uniformă a articolelor 101 și 102 din TFUE. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziție expresă în legislația națională pentru a garanta faptul că, atunci când aplică articolele 101 și 102 din TFUE, autoritățile naționale de concurență sunt protejate de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a faptelor cu care au fost sesizate. În acest scop, ar trebui să fie stabilite în prealabil norme și proceduri clare și transparente privind numirea și motivele revocării din funcție a membrilor organismului decizional al autorităților naționale de concurență, pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de imparțialitatea respectivei autorități și de inflexibilitatea acesteia față de factorii externi.

Justificare

Raportoarea pentru aviz consideră că, deoarece propunerea va spori prerogativele și competențele pentru anumite autorități naționale de concurență, acest lucru ar trebui să fie însoțit de creșterea gradului lor de independență și expertiză atunci când este vorba de personalul autorităților naționale de concurență. Numirile transparente și pe bază de merite și concedierile obiective pot promova independența decizională și crește încrederea publică în autoritățile naționale de concurență.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  Pentru a se asigura independența autorității naționale de concurență, personalul și membrii organismului decizional ar trebui să acționeze cu integritate și să se abțină de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea obligațiilor lor. Pentru a preveni situațiile în care s-ar pune în pericol independența evaluărilor efectuate de personalul sau de membrii organului decizional al autorității, este necesar ca aceștia să nu desfășoare, în timpul contractului lor de muncă și al mandatului lor, precum și pe o perioadă rezonabilă după încheierea acestora, activități incompatibile, indiferent dacă sunt remunerate sau nu. Mai mult, acest lucru implică faptul că, pe parcursul derulării contractului de muncă și în timpul mandatului lor, aceștia ar trebui să nu aibă un interes în nicio întreprindere sau organizație care se află în relații cu o autoritate naționale de concurență, în măsura în care acest lucru are potențialul de a le compromite independența. Personalul și membrii organului decizional ar trebui să declare orice interese sau active care ar putea constitui un conflict de interese în exercitarea îndatoririlor lor. Aceștia trebuie să informeze organismul decizional, ceilalți membri ai acestuia sau, în cazul autorităților naționale de concurență în care puterea de decizie aparține unei singure persoane, autoritatea împuternicită să facă numiri, dacă, în exercitarea îndatoririlor lor, trebuie să se pronunțe cu privire la un aspect în legătură cu care au un interes care le-ar putea afecta imparțialitatea.

(15)  Pentru a se asigura independența autorității naționale de concurență, personalul, membrii organismului decizional și conducerea acesteia ar trebui să acționeze cu integritate și să se abțină de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea obligațiilor lor. Pentru a preveni situațiile în care s-ar pune în pericol independența evaluărilor efectuate de personalul, membrii organului decizional și conducerea autorității naționale de concurență, este necesar ca aceștia să nu desfășoare, în timpul contractului lor de muncă și al mandatului lor, precum și pe o perioadă rezonabilă după încheierea acestora, activități care ar putea da naștere unui conflict de interese sau ar fi incompatibile în alt fel, indiferent dacă sunt remunerate sau nu. Mai mult, acest lucru implică faptul că, pe parcursul derulării contractului de muncă și în timpul mandatului lor, aceștia ar trebui să nu aibă un interes în nicio întreprindere sau organizație care se află în relații cu o autoritate naționale de concurență, în măsura în care acest lucru are potențialul de a le compromite independența. Personalul, membrii organului decizional și conducerea autorităților naționale de concurență ar trebui să declare orice interese sau active care ar putea constitui un conflict de interese în exercitarea îndatoririlor lor. În acest scop, personalul, membrii organului decizional și conducerea autorităților naționale de concurență ar trebui să prezinte anual o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând interesele directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a le prejudicia independența și ar putea avea o influență asupra activității lor; Aceștia trebuie să informeze organismul decizional, ceilalți membri ai acestuia sau, în cazul autorităților naționale de concurență în care puterea de decizie aparține unei singure persoane, autoritatea împuternicită să facă numiri, dacă, în exercitarea îndatoririlor lor, trebuie să se pronunțe cu privire la un aspect în legătură cu care au un interes care le-ar putea afecta imparțialitatea.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(18a)  Independența autorităților naționale de concurență va fi consolidată dacă acestea pot să gestioneze în mod independent bugetele care le sunt alocate. Libertatea de a gestiona bugetele alocate ar trebui pusă în practică în cadrul normelor și procedurilor bugetare naționale.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)  Competențele de investigare ale autorităților naționale administrative de concurență trebuie să fie adecvate pentru a răspunde provocărilor legate de asigurarea respectării normelor în mediul digital și ar trebui să permită autorităților naționale de concurență să obțină toate informațiile în format digital, inclusiv datele obținute prin mijloace criminalistice, legate de întreprinderea sau asociația de întreprinderi care face obiectul măsurii de investigație, indiferent de suportul pe care sunt stocate, cum ar fi laptopuri, telefoane mobile și alte dispozitive mobile.

(21)  Competențele de investigare ale autorităților naționale administrative de concurență trebuie să fie adecvate pentru a răspunde provocărilor legate de asigurarea respectării normelor în mediul digital și ar trebui să permită autorităților naționale de concurență să obțină toate informațiile în format digital, inclusiv datele obținute prin mijloace criminalistice, legate de întreprinderea sau asociația de întreprinderi care face obiectul măsurii de investigație, indiferent de suportul pe care sunt stocate, cum ar fi laptopuri, telefoane mobile, alte dispozitive mobile și stocarea în cloud.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  „cartel secret” înseamnă un acord și/sau practici concertate între doi sau mai mulți concurenți care vizează coordonarea comportamentului concurențial al acestora pe piață și/sau influențarea parametrilor relevanți ai concurenței prin practici precum fixarea prețurilor de achiziție sau de vânzare ori a altor condiții comerciale, atribuirea cotelor de producție sau de vânzări, împărțirea piețelor inclusiv prin manipularea procedurilor de cerere de oferte, restricții la importuri sau exporturi și/sau acțiuni anticoncurențiale împotriva altor concurenți, de care nu au cunoștință, parțial sau total, decât participanții la acesta;

(9)  „cartel” înseamnă un acord sau practici concertate între doi sau mai mulți concurenți care vizează coordonarea comportamentului concurențial al acestora pe piață sau influențarea parametrilor relevanți ai concurenței prin practici care includ, printre altele, fixarea sau coordonarea prețurilor de achiziție sau de vânzare sau a altor condiții comerciale, inclusiv în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, atribuirea cotelor de producție sau de vânzări, împărțirea piețelor și a clienților, inclusiv manipularea procedurilor de cerere de oferte, restricții la importuri sau exporturi sau acțiuni anticoncurențiale împotriva altor concurenți;

(Modificarea termenului definit ar trebui introdusă în întregul text.)

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Exercitarea competențelor menționate în prezenta directivă de către autoritățile naționale de concurență face obiectul unor garanții adecvate, inclusiv respectarea dreptului întreprinderilor la apărare și la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Exercitarea competențelor menționate în prezenta directivă de către autoritățile naționale de concurență face obiectul unor garanții adecvate, inclusiv respectarea dreptului întreprinderilor la apărare, dreptul la o bună administrare, dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a)  personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot să își îndeplinească atribuțiile și să își exercite competențele de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE fără intervenții politice și alte influențe din exterior;

a)  directorul, personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot să își îndeplinească atribuțiile și să își exercite competențele de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE fără intervenții politice și alte influențe din exterior;

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

b)  personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau a niciunei alte entități publice sau private în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE;

b)  directorul, personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau a niciunei alte entități publice sau private în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE;

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

c)  personalul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor care le revin și cu exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE;

c)  directorul, personalul, membrii organului decizional și conducerea autorităților naționale administrative de concurență se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor care le revin și cu exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE. În special, această obligație implică faptul că, pe parcursul derulării contractului de muncă și în timpul mandatului lor, aceștia nu pot avea niciun interes în nicio întreprindere sau organizație care se află în relații cu o autoritate națională de concurență, în măsura în care acest interes le poate compromite independența;

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a consolida imparțialitatea personalului și a membrilor ANC.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ca)  Personalul, membrii organului decizional și conducerea autorităților naționale de concurență declară orice interese sau active care ar putea constitui un conflict de interese în exercitarea îndatoririlor lor. În acest scop, personalul, membrii organului decizional și conducerea autorităților naționale de concurență prezintă anual o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând interesele directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a le prejudicia independența și ar putea avea o influență asupra activității lor;

Justificare

Intenția raportoarei este aceea de a consolida independența ANC față de influențe din mediul politic sau de afaceri. Dispoziții similare există deja în regulamentele sectoriale, de exemplu, în ceea ce privește organismele de reglementare în sectorul feroviar (articolul 55 din Directiva 2012/34).

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot fi demiși doar în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin sau în cazul în care au comis o abatere gravă în temeiul dreptului intern. Motivele demiterii ar trebui să fie prevăzute în prealabil în dreptul intern. Aceștia nu pot fi demiși din motive legate de îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin și de exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2);

d)  directorul și membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență pot fi demiși doar în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin sau în cazul în care s-a dovedit că au comis o abatere gravă în temeiul dreptului intern. Motivele demiterii ar trebui să fie prevăzute în prealabil în dreptul intern. Aceștia nu pot fi demiși din motive legate de îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin și de exercitarea competențelor lor de aplicare a articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la articolul 5 alineatul (2) din prezenta directivă;

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 – litera ea (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ea)  Membrii organului decizional al autorităților naționale administrative de concurență sunt selectați și numiți în conformitate cu norme și proceduri clare și transparente stabilite în prealabil.

Justificare

Intenția raportoarei este aceea de a consolida independența ANC față de influențe din mediul politic sau de afaceri. Dispoziții similare există deja în regulamentele sectoriale, de exemplu, în ceea ce privește organismele de reglementare în sectorul feroviar (articolul 55 din Directiva 2012/34).

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de resursele umane, financiare și tehnice necesare pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor și a competențelor care le revin în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la alineatul (2).

1.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de resursele umane, financiare și tehnice necesare pentru îndeplinirea cu eficacitate și în mod independent a sarcinilor și a competențelor care le revin în aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE, astfel cum sunt definite la alineatul (2).

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de concurență dispun de alocări bugetare separate și respectă normele bugetare naționale, fiind, totodată, capabile să gestioneze bugetele alocate în mod independent, pentru a putea acorda prioritate investigațiilor legate de anumite cazuri.

Justificare

Având dreptul de a-și distribui în mod autonom resursele financiare între diferitele cazuri, autoritățile naționale de concurență vor avea flexibilitate și independență în alegerea cazurilor care merită mai multă atenție. Pentru anumite autorități naționale de concurență, acest lucru ar putea fi o îmbunătățire substanțială în ceea ce privește independența.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

b)  să examineze registrele și alte documente privind activitatea economică, indiferent de suportul pe care sunt stocate, inclusiv să aibă dreptul de a accesa informațiile care sunt accesibile entității care face obiectul inspecției;

b)  să examineze registrele și alte documente privind activitatea economică, indiferent de suportul pe care sunt stocate, precum laptopuri, dispozitive mobile și stocare în cloud, inclusiv să aibă dreptul de a accesa informațiile care sunt accesibile entității care face obiectul inspecției;

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este aceea de a face propunerea adecvată pentru era digitală și de a facilita accesul ANC la medii de stocare relevante. Informațiile despre carteluri sunt rareori documentate în scris, ci se găsesc mai degrabă în corespondența electronică.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Articolul 8 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot, printr-o decizie, să ceară întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi să furnizeze, într-un anumit termen-limită, toate informațiile necesare pentru aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Această obligație se referă la informațiile care sunt accesibile întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi.

Statele membre se asigură că autoritățile naționale administrative de concurență pot să ceară întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi să furnizeze, într-un anumit termen-limită, toate informațiile necesare pentru aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE. Această obligație se referă la informațiile care sunt accesibile întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi.

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a ajuta autoritățile naționale de concurență când solicită informații, oferindu-le acestora mai multă flexibilitate și accelerând procedurile.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  acestea furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o decizie menționată la articolului 8 sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit;

d)  acestea furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare ca răspuns la o cerere menționată la articolul 8 sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit;

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a ajuta autoritățile naționale de concurență când solicită informații, oferindu-le acestora mai multă flexibilitate și accelerând procedurile.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Articolul 14 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzii pe care o poate impune o autoritate națională de concurență fiecărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi care participă la o încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE nu se stabilește la un nivel mai mic de 10 % din cifra de afaceri mondială totală a acesteia înregistrată în exercițiul financiar care precedă decizia.

1.  Statele membre se asigură că o autoritate națională de concurență poate impune fiecărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi care participă la o încălcare a articolului 101 sau 102 din TFUE o amendă maximă de nu mai puțin de 10 % din cifra de afaceri mondială totală a acesteia înregistrată în exercițiul financiar care precedă decizia.

Justificare

Măsurile de stabilire a nivelului maxim al penalităților minime sunt frecvente în legislația UE referitoare la justiție și afaceri interne. Această formulare reflectă articolul 5 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Articolul 14 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  În cazul în care încălcarea săvârșită de o asociație de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, cuantumul maxim al amenzii nu se stabilește la un nivel mai mic de 10 % din suma cifrelor de afaceri mondiale totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație. Cu toate acestea, răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi privind plata amenzii nu poate depăși suma maximă stabilită în conformitate cu alineatul (1).

2.  În cazul în care încălcarea săvârșită de o asociație de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, cuantumul maxim al amenzii nu este mai mic de 10 % din suma cifrelor de afaceri mondiale totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație. Cu toate acestea, răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi privind plata amenzii nu poate depăși suma maximă stabilită în conformitate cu alineatul (1).

Justificare

Măsurile de stabilire a nivelului maxim al penalităților minime sunt frecvente în legislația UE referitoare la justiție și afaceri interne. Această formulare reflectă articolul 5 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Articolul 19 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că cererile de clemență se pot face în scris și că autoritățile naționale de concurență dispun de un sistem care să le permită să accepte declarații de clemență verbal sau prin alte mijloace care nu presupun prezentarea de documente, informații sau alte materiale aflate în posesia, custodia sau controlul solicitantului.

Statele membre se asigură că cererile de clemență se pot face în scris și că autoritățile naționale de concurență dispun de un sistem care să le permită să accepte declarații de clemență verbal sau prin alte mijloace care nu presupun prezentarea de documente, informații sau alte materiale aflate în posesia, custodia sau controlul solicitantului. Statele membre permit autorităților naționale de concurență să accepte cereri complete de clemență și cereri simplificate într-o altă limbă oficială a Uniunii, pe lângă limba sau limbile oficiale din statul membru al autorității naționale de concurență.

Justificare

Intenția raportoarei pentru aviz este de a oferi un stimulent suplimentar pentru întreprinderi pentru a depune o cerere de clemență, prin reducerea costurilor de traducere a cererilor de clemență, în măsura în care acest lucru este posibil.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Articolul 21 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că solicitanții care au depus la Comisie o cerere de clemență, fie prin solicitarea unui număr de ordine, fie prin prezentarea unei cereri complete în legătură cu un presupus cartel secret, pot depune cereri simplificate în ceea ce privește același cartel la autoritățile naționale de concurență pe care solicitantul le consideră bine plasate pentru a instrumenta cazul.

1.  Statele membre se asigură că solicitanții care au depus la Comisie o cerere de clemență, fie prin solicitarea unui număr de ordine, fie prin prezentarea unei cereri complete în legătură cu un presupus cartel, pot depune cereri simplificate în ceea ce privește același cartel la autoritățile naționale de concurență pe care solicitantul le consideră bine plasate pentru a instrumenta cazul.

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Articolul 22 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că actualii și foștii angajați și administratori ai întreprinderilor care depun la autoritățile de concurență o cerere de imunitate la amendă sunt protejați de orice sancțiuni penale și administrative și de sancțiunile impuse în cadrul unor acțiuni judiciare nepenale pentru implicarea acestora în cartelul secret care face obiectul cererii, în cazul în care acești angajați și administratori cooperează în mod activ cu autoritățile de concurență și cererea de imunitate a precedat inițierea procedurii penale.

Statele membre se asigură că actualii și foștii angajați și administratori ai întreprinderilor care depun la autoritățile de concurență o cerere de imunitate la amendă sunt protejați de orice sancțiuni penale și administrative și de sancțiunile impuse în cadrul unor acțiuni judiciare nepenale pentru implicarea acestora în cartelul secret care face obiectul cererii, în cazul în care acești angajați și administratori cooperează în mod activ cu autoritățile de concurență și cererea de imunitate a precedat data la care angajații și directorii au fost notificați de autoritățile competente ale statelor membre cu privire la inițierea procedurii penale.

Justificare

În cazul în care dispoziția privind clemența din directivă are un domeniu de aplicare prea larg, se poate pierde efectul de descurajare al sancțiunilor.

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Autoritatea solicitată nu este obligată să execute deciziile în temeiul alineatului (1), dacă acest lucru ar fi în mod vădit contrar ordinii publice a statului membru în care se solicită executarea.

5.  Autoritatea solicitată execută deciziile în temeiul alineatului (1), cu excepția cazului în care este în măsură să prezinte autorității solicitante motive întemeiate care să indice modul în care acest lucru ar fi în mod vădit contrar ordinii publice a statului membru în care se solicită executarea.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Articolul 26 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 26a

 

Partajarea costurilor între autoritățile naționale de concurență

 

Statele membre se asigură că, la cererea autorității solicitate, autoritatea solicitantă:

 

(a)  în ceea ce privește măsurile luate în temeiul articolelor 23 și 24, suportă toate costurile suplimentare rezonabile, inclusiv costurile administrative și de traducere;

 

(b)  în ceea ce privește acțiunile întreprinse în temeiul articolul 25, permite autorității solicitate să recupereze toate costurile administrative rezonabile prin colectarea unei amenzi sau încasarea unei penalități.

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Articolul 27 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Comisia se asigură că notificarea privind lansarea primei măsuri formale de anchetă, primită din partea unei autorități naționale de concurență în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, este pusă la dispoziția autorităților naționale de concurență ale celorlalte state membre în sistemul aferent Rețelei europene în domeniul concurenței.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Informațiile colectate pe baza prevederilor din prezenta directivă ar trebui utilizate numai în scopul în care au fost obținute. Acestea nu ar trebui să fie utilizate ca probe pentru impunerea de sancțiuni persoanelor fizice.

1.  Informațiile colectate pe baza prevederilor din prezenta directivă ar trebui utilizate numai în scopul în care au fost obținute. Acestea nu ar trebui să fie utilizate ca probe pentru impunerea de sancțiuni persoanelor fizice. În ceea ce privește responsabilitatea penală a persoanelor, autoritatea de concurență poate transmite datele din dosar instanței sau parchetului.

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

Referințe

COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD)

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

26.4.2017

 

 

 

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

IMCO

26.4.2017

Raportor/Raportoare pentru aviz:

Data numirii

Eva Maydell

25.4.2017

Examinare în comisie

4.9.2017

11.10.2017

20.11.2017

 

Data adoptării

21.11.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, Dita Charanzová, Carlos Coelho, Sergio Gaetano Cofferati, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Daniel Dalton, Nicola Danti, Dennis de Jong, Maria Grapini, Sergio Gutiérrez Prieto, Liisa Jaakonsaari, Philippe Juvin, Antonio López-Istúriz White, Eva Maydell, Marlene Mizzi, Nosheena Mobarik, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Olga Sehnalová, Jasenko Selimovic, Igor Šoltes, Ivan Štefanec, Catherine Stihler, Richard Sulík, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Mylène Troszczynski, Mihai Țurcanu, Anneleen Van Bossuyt, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Kaja Kallas, Arndt Kohn

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Heidi Hautala, Jaromír Štětina

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

34

+

ALDE

ECR

ENF

GUE/NGL

PPE

 

 

S&D

 

 

Verts/ALE

Dita Charanzová, Kaja Kallas, Jasenko Selimovic

Daniel Dalton, Nosheena Mobarik, Richard Sulík, Anneleen Van Bossuyt

Mylène Troszczynski

Dennis de Jong

Pascal Arimont, Carlos Coelho, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Philippe Juvin, Antonio López-Istúriz White, Eva Maydell, Andreas Schwab, Ivan Štefanec, Jaromír Štětina, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Mihai Țurcanu

Sergio Gaetano Cofferati, Nicola Danti, Maria Grapini, Sergio Gutiérrez Prieto, Liisa Jaakonsaari, Arndt Kohn, Marlene Mizzi, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Olga Sehnalová, Catherine Stihler

Heidi Hautala, Igor Šoltes

0

-

 

 

1

0

EFDD

Marco Zullo

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne

Referințe

COM(2017)0142 – C8-0119/2017 – 2017/0063(COD)

Data prezentării la PE

23.3.2017

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

26.4.2017

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

ITRE

26.4.2017

IMCO

26.4.2017

JURI

26.4.2017

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

ITRE

25.4.2017

JURI

12.4.2017

 

 

Raportori

Data numirii

Andreas Schwab

21.3.2017

 

 

 

Examinare în comisie

11.7.2017

9.10.2017

21.11.2017

 

Data adoptării

27.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

48

5

1

Membri titulari prezenți la votul final

Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, David Coburn, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Wolf Klinz, Georgios Kyrtsos, Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Caroline Nagtegaal, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Tibor Szanyi, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Jakob von Weizsäcker

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Calvet Chambon, Jan Keller, Verónica Lope Fontagné, Paloma López Bermejo, Thomas Mann, Michel Reimon, Andreas Schwab, Romana Tomc, Miguel Urbán Crespo, Roberts Zīle

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Zbigniew Kuźmiuk, Edouard Martin

Data depunerii

6.3.2018


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

48

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Petr Ježek, Wolf Klinz, Caroline Nagtegaal, Ramon Tremosa i Balcells

ECR

Zbigniew Kuźmiuk, Bernd Lucke, Stanisław Ożóg, Pirkko Ruohonen-Lerner, Kay Swinburne, Roberts Zīle

PPE

Burkhard Balz, Markus Ferber, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Dariusz Rosati, Anne Sander, Andreas Schwab, Theodor Dumitru Stolojan, Romana Tomc, Tom Vandenkendelaere, Esther de Lange

S&D

Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Jonás Fernández, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Cătălin Sorin Ivan, Jan Keller, Olle Ludvigsson, Edouard Martin, Costas Mavrides, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Tibor Szanyi, Jakob von Weizsäcker

Verts/ALE

Philippe Lamberts, Michel Reimon, Molly Scott Cato, Ernest Urtasun

5

-

EFDD

David Coburn

ENF

Bernard Monot

GUE/ NGL

Paloma López Bermejo, Dimitrios Papadimoulis, Miguel Urbán Crespo

1

0

EFDD

Marco Valli

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 21 martie 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate