Procedură : 2017/2129(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0156/2018

Texte depuse :

A8-0156/2018

Dezbateri :

PV 28/05/2018 - 24
CRE 28/05/2018 - 24

Voturi :

PV 30/05/2018 - 13.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0223

RAPORT     
PDF 744kWORD 76k
2.5.2018
PE 609.409v02-00 A8-0156/2018

referitor la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE

(2017/2129(INI))

Comisia pentru pescuit

Raportoare: Linnéa Engström

AMENDAMENTE
EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

Piața produselor pescărești din Uniunea Europeană este cea mai mare din lume, absorbind un sfert din totalul importurilor. În 2016 am importat 8,8 milioane de tone de produse pescărești și de acvacultură, producția UE fiind, în comparație, de 6,2 milioane de tone. Dependența noastră de importuri pentru aproape 60 % din totalul cererii are un impact clar asupra politicii comerciale și din domeniul pescuitului a UE.

Produsele pescărești și condițiile de îndeplinit pentru punerea pe piață a acestora fac obiectul unor discriminări pe piața UE. Aceste discriminări nu sunt în favoarea sectorului pescuitului din UE.

Condiții pentru navele UE

Trebuie avute în vedere regulile și normele care trebuie respectate de sectorul pescuitului din UE. Toate operațiunile efectuate de flota UE sunt reglementate de politica comună în domeniul pescuitului. După cum bine știe comisia, avem de-a face de un set de acte legislative extinse și detaliate, care abordează multiple aspecte ale pescuitului, incluzând un regim de control complet (Regulamentele 1005/2008, 1224/2009, 2017/2403), menit să garanteze că statele membre aplică regulile.

Mai mult, flotele UE trebuie să respecte o gamă largă de politici diverse, privind standardele de muncă, formarea, siguranța navelor, poluarea și alte norme de mediu, norme privind impozitarea și taxarea și norme fitosanitare, printre altele.

Rezultatul este un standard ridicat pentru peștele capturat în UE și introdus pe piața UE. Acest lucru este perfect normal, întrucât consumatorii europeni trebuie să poată conta pe calitatea și prospețimea produsului, și de asemenea pe diferitele norme sociale, economice și de mediu care au fost respectate în procesul de producție al acestuia. Însă consumatorii nu sunt nici măcar informați că peștele a fost capturat de o navă a UE - aceste informații sunt oferite „în mod voluntar”.

Cu toate acestea, respectarea tuturor politicilor, regulilor și normelor menționate mai sus implică costuri foarte clare: impozite, unelte de pescuit conforme cu regulile, salarii decente, motoare mai puțin poluante, depozitarea peștelui la o anumită temperatură și în alte condiții specifice etc. Până la urmă, peștele capturat de operatorii UE trebuie valorificat la un anumit preț pe piață pentru a fi rentabil, și în același timp, trebuie să concureze cu produsele operatorilor non-UE, care nu sunt neapărat obligați să respecte aceleași constrângeri.

Condiții pentru navele non-UE

Peștele capturat de operatori din state terțe și importat în UE trebuie să îndeplinească condiții diferite. Comerțul cu un număr foarte redus de specii marine este limitat de CITES. Normele fitosanitare ale UE sunt puse în aplicare prin acorduri bilaterale cu state terțe care furnizează Comisiei o listă a navelor de pescuit și a unităților de prelucrare considerate a îndeplini standardele UE și autorizate să exporte în UE. Regulamentul INN are scopul de a garanta că peștele importat în UE nu provine din pescuitul INN (ilegal, nedeclarat și nereglementat).

Există diferite acte normative privind tarifele (SGP, SGP+, „Totul în afară de arme”, contingentele tarifare autonome etc.), dar acestea privesc mai mult cuantumul taxelor care trebuie plătite decât condițiile de acces la piață. Regulamentul SGP+ prevede ratificarea și aplicarea unei serii de instrumente juridice internaționale (dintre care niciunul nu se referă la pescuit), iar în cazul în care Comisia consideră că un stat nu a îndeplinit aceste cerințe, îi retrage tariful preferențial, însă nu interzice produsele pescărești ale acestuia.

În cele din urmă, există un act legislativ cu un potențial enorm de a limita accesul peștelui pe piața UE, și anume Regulamentul 1026/2012 privind pescuitul nedurabil, care ar permite UE să interzică importurile din statele care nu cooperează la gestionarea stocurilor de interes comun.

Condiții de concurență echitabile?

O analiză a acquis-ului UE, privind atât pescuitul, cât și alte domenii, arată limpede că principalul instrument care ar permite crearea unor condiții echitabile între peștele produs în UE și peștele importat - deziderat pe care toată lumea susține că îl sprijină - este Regulamentul INN. Ori de câte ori se pune în discuție prevenirea concurenței neloiale, prin interzicerea introducerii anumitor produse pescărești pe piața UE, răspunsul cel mai la îndemână este Regulamentul INN. Acest răspuns este naiv și nesincer, dat fiind că Regulamentul INN este conceput exclusiv în scopul prevenirii introducerii de pește capturat în mod ilegal pe piața UE.

Regulamentul INN

Adoptarea regulamentului INN a fost un moment hotărâtor în combaterea pescuitului INN la nivel mondial. S-au scris multe pe acest subiect, inclusiv un document de cercetare foarte recent al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), însoțit de un infografic(1). Comisia a efectuat propria sa evaluare, iar Comisia pentru pescuit a comandat un studiu privind punerea în aplicare a regulamentului cu câțiva ani în urmă. Diferiți reprezentanți ai societății civile au publicat, de asemenea, rapoarte.

Majoritatea analizelor arată că regulamentul funcționează foarte bine. Există din ce în ce mai multe state, care, după ce au fost identificate în prealabil sau incluse de către UE pe lista de state necooperante în combaterea pescuitului INN, și-au ameliorat sistemele de gestiune și de control al pescuitului, pentru a-și păstra accesul la cea mai mare piață de pește din lume. Având în vedere faptul că, până în prezent, niciun alt stat nu a avut curajul de a introduce un instrument similar pentru a nu permite accesul peștelui capturat ilegal pe piața sa, este cu adevărat impresionantă influența acestui regulament asupra gestiunii globale.

Desigur, punerea în aplicare a acestui regulament nu este scutită de probleme. Punerea în aplicare a prevederilor sale de către statele membre este inegală, inclusiv în ceea ce privește verificarea certificatelor de captură, inspecțiile la punctul desemnat de import în UE și sancțiunile impuse. În ciuda eforturilor considerabile depuse de Comisie, încă nu există nicio listă a navelor angajate în activități de pescuit INN, altele decât cele de pe listele ORGP. Deși s-au obținut multe rezultate, sunt necesare îmbunătățiri.

Cerințele sanitare

Procedurile de control și de autorizare privind introducerea de alimente, inclusiv de pește, pe piața UE sunt stipulate de Regulamentul 854/2004. (Acesta va fi înlocuit de Regulamentul 625/2017 în decembrie 2019, dar nu este planificată modificarea prevederilor descrise mai jos privind produsele pescărești.) Regulamentul reglementează controalele privind alimentele, atât cele produse în UE, cât și cele importate, și conține dispoziții referitoare la produsele pescărești importate (altele decât debarcările directe într-un port UE). UE stabilește o listă de state terțe aprobate, ale căror autorități competente oferă „garanții adecvate în ceea ce privește conformitatea sau echivalența cu legislația comunitară privind hrana pentru animale și produsele alimentare și dispozițiile privind sănătatea animală”. Aceste autorități competente din statele terțe informează UE ce unități de prelucrare și nave de pescuit au dreptul de a exporta în UE. De asemenea, aceste autorități competente din statele terțe pot delega responsabilitățile de autorizare și control unui alt stat terț, cum ar fi un stat de coastă, cu condiția ca acest al doilea stat terț să fie, de asemenea, pe lista de state autorizate de UE. Statul terț trebuie să garanteze că unitățile menționate sunt conforme cu cerințele UE. Acesta trebuie să efectueze controale și are competența de a interzice unităților neconforme să exporte în UE. De asemenea, acesta trebuie să mențină lista actualizată.

Începând din decembrie 2017, pe lista de unități din state terțe autorizate să exporte direct produse pescărești în Uniunea Europeană se aflau 7 032 de unități de prelucrare și depozite frigorifice și 3 818 nave de pescuit (inclusiv nave frigorifice). Comisia trimite periodic echipe de inspecție în aceste state terțe, pentru a verifica dacă sunt respectate condițiile aplicabile.

Acest sistem poate părea solid în teorie și poate funcționa relativ bine în cea mai mare parte a timpului; cu toate acestea, are deficiențe, care pot provoca probleme grave în unele cazuri.

Observații de peste un deceniu au scos în evidență faptul că multe nave implicate în activități de pescuit INN și ale căror produse sunt debarcate și comercializate în UE apar în același timp pe lista de nave certificate de autoritățile statelor terțe ca respectând cerințele UE în materie de igienă.

Unele nave nu intră niciodată în port, și nici nu sunt controlate regulat de către autoritățile competente. În mai multe cazuri, era clar că navele respective nu doar că nu aveau cum să îndeplinească cerințele UE în materie de igienă, ci și pescuiau ilegal(2).

În 2006, controale efectuate în apele guineene la bordul unui vas de pescuit sub pavilion chinezesc au dus la identificarea în cala navei a unor containere de pește goale, purtând numele mai multor nave de pescuit din flota chineză, cu numere DG SANTE. Este greu de imaginat în ce mod ar fi putut fie autoritățile chineze, fie DG SANTE să verifice dacă peștele a fost etichetat corespunzător. Nava respectivă pescuia de trei ani fără autorizație în apele guineene și a fost sechestrată de către autoritățile guineene cu sprijinul navei MY Esperanza a Greenpeace. Alte cazuri de nave de pescuit INN prezente pe listele DG SANTE au fost înregistrate în 2014 și 2017.

Cel mai recent audit realizat de DG SANTE în Mauritania datează din 2011. Raportul precizează:

„Anumite tipuri de nave frigorifice (modelul chinezesc) prezentau defecte structurale care făceau imposibilă îndeplinirea condițiilor care reglementează manipularea produselor pescărești destinate exportului către UE: zonele de sortare și producție nu erau protejate împotriva intemperiilor. În plus, aceste nave se aflau în diferite stadii de degradare, iar condițiile de pe unele dintre ele nu erau de loc igienice.” (pagina 11)

Pe lista DG SANTE nu figurează audituri ulterioare, iar lista de unități autorizate din Mauritania include la ora actuală 66 de nave frigorifice și o navă fabrică.

Timp de mai mult de un deceniu au fost înregistrate numeroase cazuri de nave care practicau pescuitul INN în apele Africii de Vest, fiind pe lista DG SANCO de unități autorizate, chiar și după intrarea în vigoare a Regulamentului INN.

DG SANTE a subliniat că, în cazul în care o navă apare pe lista UE de nave care practică pescuitul INN, la controalele vamale se va refuza automat intrarea peștelui provenit de pe nava respectivă. Cu toate acestea, controalele vamale nu sunt pe deplin fiabile (a se vedea mai jos). Mai mult, organizațiile de pescuit regionale și subregionale relevante din Africa de Vest (CECAF și CSRP) nu întocmesc liste de nave care practică pescuitul INN și nici lista UE nu include alte nave în afara celor din listele ORGP. Prin urmare, nu se va refuza intrarea peștelui capturat de navele menționate mai sus, în ciuda antecedentelor acestora de pescuit INN.

Comerț

Legislația în materie de comerț conține foarte puține referiri la pescuit, în afară de reglementarea contingentelor de import și a tarifelor. Chiar și acordurile de liber schimb foarte recente (ALS) care includ dispoziții specifice referitoare la pescuit sunt relativ simpliste. Acordurile de liber schimb cu Japonia și Vietnam, de exemplu, enumeră câteva acorduri internaționale care trebuie respectate (dintre care unul are caracter facultativ, Codul de conduită al FAO) și includ angajamente vagi privind combaterea pescuitului INN. Este grăitor faptul că aceste dispoziții fac parte dintr-o secțiune a acordului care nu face obiectul unui mecanism de soluționare a litigiilor obligatoriu din punct de vedere juridic, ci doar al unui arbitraj neobligatoriu. Nu există nici măcar angajamentul de a ratifica și pune în aplicare în mod eficace o serie de instrumente internaționale legate de pescuit (de tipul SPG +), nici menționarea explicită a Regulamentului UE privind pescuitul INN, cu atât mai puțin angajamentul din partea unui stat terț privind implementarea unui mecanism pentru a se asigura că peștele capturat ilegal nu intră pe piața sa.

Se consideră adesea că modul în care UE abordează comerțul este contraproductiv pentru buna guvernanță a pescuitului în UE, pentru că duce la deschiderea continuă a pieței UE pentru produse de pește din state care nu au neapărat aceleași standarde ca noi. În 2014, Comisia a propus acordarea statutului de SPG+ Filipinelor, deși în prealabil identificase acest stat ca fiind necooperant. Comisia nu pare să înțeleagă cât este de inconsecvent să avertizeze un stat, pe de o parte, că riscă o interdicție strictă de comercializare a produselor pescărești, și în același timp să îi acorde un statut comercial mai favorabil.

Un alt exemplu privește Coreea de Sud, cu care Comisia negocia un ALS și pe care, în același timp, o identificase în prealabil. Identificarea prealabilă a fost revocată în aprilie 2015, deși legislația coreeană era în continuare nesatisfăcătoare.

Produsele importate, inclusiv peștele, trebuie să fie vămuite la sosirea pe teritoriul UE. Cu toate acestea, un raport recent al Curții de Conturi(3) a constatat deficiențe și lacune importante, care arată că controalele vamale din UE nu sunt aplicate în mod eficace. Printre problemele identificate se numără declararea unui stat de origine fals, ceea ce are implicații evidente pentru subiectul acestui raport.

Standarde de piață

Organizarea comună a pieței (Regulamentul 1379/2013) include prevederi de piață pentru majoritatea produselor pescărești și de acvacultură, inclusiv referitoare la informațiile care trebuie să fie prezente pe etichetă. Astfel sunt dezvoltate standarde de comercializare pentru peștele produs în UE și pentru cel importat, în ceea ce privește calitatea, prospețimea, dimensiunea etc.

În ceea ce privește etichetarea, informațiile obligatorii pentru consumator - specia, zona de producție și metoda, inclusiv tipul de unelte pentru peștele sălbatic - se aplică doar unei mici părți din piața totală, nefiind cerute pentru produsele preparate, conservate sau prelucrate, cum ar fi conservele de pește etc. Astfel, condițiile de concurență sunt neechitabile în UE, din punctul de vedere al trasabilității și al informațiilor pentru consumator.

În privința standardelor de comercializare, Comisia tocmai a lansat o procedură pentru a le evalua utilitatea și eficacitatea, cele mai recente fiind adoptate cu peste 20 de ani în urmă. Este o evoluție pozitivă, întrucât permite luarea în considerare a unor standarde de piață care merg dincolo de calitatea produsului, pentru a se putea impune standarde mai ridicate peștelui importat, care să garanteze că acesta respectă anumite criterii minime de conservare, de exemplu dimensiunile minime ale peștilor. Calculele furnizate de DG MARE arată că standardele actuale de comercializare, care vizează în mare parte categoriile de prospețime și dimensiuni, sunt aplicate la 75 % din debarcările UE și la mai puțin de 10 % din importuri.

Standardele de muncă

Există mai multe instrumente internaționale privind standardele de muncă, atât pentru navigatori, cât și pentru pescari în special. Printre acestea se numără:

•  Standarde de muncă - acoperite de Convenția privind munca în domeniul maritim, pentru navigatori (ratificată de 25 de state membre; inclusă în Directiva 2009/13) și Convenția OIM nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului, pentru pescari (ratificată de 3 state membre; inclusă parțial în Directiva 2017/159). Această directivă a fost creată de partenerii sociali în temeiul articolului 155 din TFUE, dat fiind că statele membre au ratificat foarte lent convenția inițială. Din păcate, nu au fost incluse prevederi referitoare la punerea în aplicare. Mai mult, directiva nu acoperă pescarii independenți, decât atunci când aceștia își desfășoară activitatea pe aceeași navă.

•  Construcția navelor și navigabilitatea - acoperite de Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, pentru navigatori (ratificată de toate statele membre; inclusă în Directiva 1998/18) și Acordul de la Cape Town, pentru pescari (ratificat de 11 state membre; inclusă în Directiva 1997/70 doar pentru navele >24 m).

•  Pregătirea și brevetarea/atestarea - acoperite de Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (STCW), pentru navigatori (ratificată de toate statele membre; inclusă în mai multe directive) și SCTW-F, pentru pescari (ratificată de 6 state membre; nu este inclusă în acquis). Partenerii sociali doresc să folosească procedura articolului 155 din TFUE și pentru această convenție, iar Comisia ar trebui să urmărească acest lucru în mod prioritar.

Deși UE și statele membre sunt foarte active în ceea ce privește îndeplinirea standardelor internaționale referitoare la navigatori, nu dau dovadă de aceeași grijă și protecție pentru pescari (chiar și standardele în sine sunt diferite pentru navigatori și pescari). Dat fiind că pescarii sunt mult mai numeroși decât navigatorii, acest fapt constituie o neglijență gravă din partea UE, ținând cont de obligația sa de a garanta siguranța sectorului pescuitului și a vieții omenești pe mare în general.

Din punctul de vedere al acestui raport, este clar că UE se bucură de puțină credibilitate în ceea ce privește standardele de muncă ale pescarilor din alte state, dat fiind că nu își asumă responsabilitățile internaționale nici pe propriul său teritoriu. Statele membre trebuie să ratifice aceste instrumente importante pentru protecția pescarilor.

Regulamentul privind controlul

Ca și în cazul regulamentului INN, s-a scris foarte mult despre regulamentul privind controlul. Acesta prezintă anumite inconsecvențe și ambiguități, însă este clar de mulți ani că principala sa problemă este aplicarea neuniformă de către statele membre. Atât evaluarea realizată chiar de către Comisie, cât și un raport al Curții de Conturi constată probleme legate de verificarea datelor, de schimbul de informații între statele membre, de aplicarea deficitară sau inexistentă a sistemului de puncte, de sancțiunile prea puțin disuasive, printre altele.

În rarele ocazii în care Comisia a adus în fața CEJ un stat membru din cauza aplicării deficitare a regulamentului privind controlul, s-au constatat ameliorări vizibile. De exemplu, după ce Spania a fost condamnată de CEJ în 2008(4), și-a ameliorat rapid aplicarea regulamentului de control.

Comisia dispune și de alte instrumente de convingere, cum ar fi planurile de acțiune, și este regretabil că nu le-a utilizat în mai mare măsură pentru a ameliora situația.

Comisia a declarat că are intenția de a revizui regulamentul privind controlul. După cum s-a constatat în raportul Thomas(5), orice revizuire a regulamentului privind controlul trebuie să fie bine țintită, să mențină reguli eficace pentru a preveni, detecta și sancționa încălcările și să se concentreze înainte de toate asupra unei mai bune aplicări a normelor de către statele membre. Nu trebuie să conducă la o diluare a celor mai înalte standarde de protecție în ceea ce privește munca, mediul, sindicatele sau societatea.

Revizuirea trebuie să vizeze un regim de control mai puternic, mai eficace și mai armonizat pentru UE, care să includă o trasabilitate îmbunătățită a tuturor produselor pescărești.

Însă, dincolo de trasabilitatea îmbunătățită, UE trebuie să nu facă discriminări, și în acest scop ar trebui să solicite ca toate produsele comercializate pe teritoriul său să respecte același nivel de măsuri de conservare și de gestionare și aceleași cerințe în materie de igienă ca și cele impuse de legislația UE.

(1)

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2017/614598/EPRS_BRI(2017)614598_EN.pdf.

(2)

https://www.greenpeace.org/archive-international/Global/international/planet-2/report/2007/8/plunder2006.pdf.

(3)

Raportul special nr. 19/2017

(4)

C-189/07.

(5)

A8-0234/2016.


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE

(2017/2129(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului(1),

–  având în vedere regimul de control al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care cuprinde Regulamentele (CE) nr. 1224/2009(2) și 1005/2008(3) ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2017/2403(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil(7),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE) nr. 19/2017 din decembrie 2017 intitulat „Proceduri de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la gestionarea flotelor de pescuit în regiunile ultraperiferice(8),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0156/2018),

A.  întrucât UE este cea mai mare piață din lume pentru produsele pescărești și de acvacultură, absorbind 24 % din importurile globale totale în 2016, și întrucât este dependentă de importuri pentru mai mult de 60 % din consumul de astfel de produse;

B.  întrucât, în rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE(9), Parlamentul a subliniat că unul dintre obiectivele principale ale politicii UE privind importurile de produse pescărești și de acvacultură trebuie să fie garantarea faptului că produsele importate îndeplinesc, în toate privințele, aceleași cerințe ca cele impuse producției UE, și că eforturile UE de asigurare a durabilității pescuitului nu sunt compatibile cu importul de produse din țări care practică pescuitul fără a se preocupa de durabilitate;

C.  întrucât Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497) angajează UE pe calea unei politici comerciale mai responsabile ca instrument de implementare a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

D.  întrucât statele membre au responsabilitatea de a verifica dacă peștele provenit de la producătorii din UE respectă standardele sanitare ale UE, însă, în ceea ce privește peștele importat, Comisia autorizează țări terțe să identifice unitățile care au dreptul de a exporta produse pescărești în UE, cu condiția ca acestea să poată garanta standarde echivalente;

E.  întrucât regiunile ultraperiferice ale UE din zona Caraibilor, a Oceanului Indian și a Oceanului Atlantic se învecinează cu țări terțe ale căror condiții în ceea ce privește pescuitul, producția și comercializarea nu respectă întotdeauna standardele europene, dând astfel naștere unei concurențe neloiale față de producția locală;

F.  întrucât există numeroase instrumente internaționale referitoare la pescari care ar trebui să fie ratificate și puse în aplicare, cum ar fi Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului (OIM C188), Acordul de la Cape Town al Organizației Maritime Internaționale (OMI) din 2012 și Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit (STCW-F);

G.  întrucât concluziile avizului științific nr. 3/2017 din 29 noiembrie 2017, intitulat „Hrană din oceane” recomandă integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în toate politicile Uniunii și aplicarea aceleiași abordări în alte domenii internaționale și în sprijinirea altor regiuni ale lumii, pentru a atinge echilibrul între obiectivele economice și ecologice care implică producția alimentară și mediul marin,

1.  ia act de faptul că, pentru a introduce pe piață produse pescărești și de acvacultură, operatorii UE trebuie să respecte o gamă largă de reglementări și să îndeplinească criterii stricte, inclusiv normele PCP și standardele sanitare, de muncă, de siguranță a vaselor și de mediu, toate acestea fiind susținute de regimuri de asigurare a conformității; are convingerea că, din combinația tuturor factorilor menționați, rezultă standardele ridicate de calitate și de sustenabilitate a produselor, la care consumatorii UE se așteaptă, pe bună dreptate;

2.  consideră că respectarea de către produsele din pescuit și acvacultură provenite din țările terțe a standardelor UE legate de sustenabilitatea socială și de mediu ar promova sustenabilitatea în aceste țări terțe și ar contribui la instaurarea unei concurențe mai echitabile între produsele UE și produsele din țările terțe;

3.  este preocupat de faptul că importurile de astfel de produse fac obiectul unui număr mai redus de controale, controalele principale fiind cele legate de standardele sanitare și de Regulamentul privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN)(10), acesta din urmă fiind conceput cu unicul scop de a garanta că produsele sunt capturate în conformitate cu normele în vigoare;

4.  subliniază că, pentru a se asigura un tratament echitabil al produselor pescărești și de acvacultură importate și europene, ceea ce ar trebui să reprezinte un obiectiv principal al politicii europene în domeniul pescuitului, UE ar trebui să solicite ca toate produsele importate să respecte standardele UE în materie de conservare și gestionare, precum și cerințele de igienă impuse de legislația UE; ia act de faptul că acest lucru ar contribui la crearea unor condiții de concurență mai echitabile și la introducerea unor standarde mai ridicate pentru exploatarea resurselor marine în țările terțe;

5.  consideră că eforturile UE în materie de conservare a stocurilor de pește și de asigurare a sustenabilității pescuitului în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) sunt incompatibile cu importul de produse din pescuit și acvacultură ce provin din țări care își intensifică efortul de pescuit fără a se preocupa de sustenabilitatea acestuia și care vizează numai obținerea de venituri pe termen scurt;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că normele diferite de comercializare a peștelui creează o piață discriminatorie care dăunează pescarilor și acvacultorilor din UE și din acest motiv, ar trebui înmulțite și îmbunătățite controalele produselor pescărești și de acvacultură;

7.  consideră că punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul(11) ar trebui consolidată în toate statele membre, astfel încât să se aplice într-un mod omogen și armonizat în toate etapele lanțului de aprovizionare, inclusiv în cadrul comerțului cu amănuntul și al serviciilor de restaurație, atât produselor din UE, cât și celor importate; ia act de faptul că acest lucru este valabil și pentru dispozițiile în materie de etichetare;

Standarde sanitare

8.  este preocupat de faptul că sistemul impus de Uniune și utilizat pentru verificarea de către autoritățile competente din țările terțe a standardelor sanitare ale produselor pescărești exportate în UE nu furnizează întotdeauna suficiente garanții de respectare a acestor criterii;

9.  invită Comisia să asigure mai multă formare, asistență tehnică și facilități pentru consolidarea capacităților instituționale, pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să respecte normele UE; încurajează inițiativele precum programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”, desfășurat de Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE), care oferă funcționarilor însărcinați cu controlul din țările în curs de dezvoltare instruire în domeniul standardelor UE în materie de produse pescărești și de acvacultură;

10.  insistă asupra importanței unei aplicări riguroase, în cazul produselor pescărești și de acvacultură importate, inclusiv al hranei pentru animale și al materiilor prime pentru furaje, a tuturor aspectelor legislației UE legate de standardele și controalele de sănătate (inclusiv în ceea ce privește siguranța alimentară, trasabilitatea și prevenirea), aspecte esențiale pentru protecția consumatorilor; în această privință, îndeamnă Comisia să-și îmbunătățească programul de inspecții în țările terțe prin intermediul perfecționării misiunilor Oficiului Alimentar și Veterinar, în principal prin creșterea numărului de unități inspectate în timpul fiecărei misiuni, cu scopul de a obține rezultate care să reflecte mai bine realitatea din țările terțe;

11.  ia act de faptul că până și auditurile efectuate de DG SANTE arată că unele țări terțe sunt foarte deficitare în privința asigurării faptului că produsele respectă standardele necesare de sănătate, cel puțin în cazul navelor de pescuit, al vaselor fabrică și al navelor frigorifice, ceea ce îngreunează controalele sanitare realizate în punctele de inspecție de la frontierele UE atunci când se verifică respectarea normelor sanitare;

12.  se arată alarmat de observațiile conform cărora navele de pescuit din afara UE active în apele din largul Africii de Vest au dificultăți în ceea ce privește asigurarea trasabilității produselor și respectarea standardelor sanitare; consideră că nu se poate conta pe deplin pe veridicitatea certificatelor emise de către țările terțe pentru navele și unitățile autorizate să exporte în UE;

13.  consideră că faptul că se permite statelor terțe să delege altor state terțe selectate dreptul de a acorda astfel de certificate, chiar și atunci când este vorba de state de coastă, contravine conceptului de responsabilitate a statului de pavilion, care stă la baza PCP, inclusiv a Regulamentului INN, în special responsabilităților statului de pavilion care validează certificatele de captură; consideră că Comisia ar trebui să renunțe la practica de a permite țărilor terțe să delege această autoritate către alte țări;

14.  consideră, în plus, că ar trebui ca autoritățile competente să efectueze o inspecție sanitară a navelor de pescuit cel puțin o dată pe an;

Drepturile lucrătorilor

15.  constată că eforturile lăudabile ale statelor membre de a ratifica convențiile de muncă referitoare la navigatori contrastează cu deficiențele majore ale acestora privind ratificarea convențiilor referitoare la pescari și le îndeamnă să ratifice cu promptitudine instrumentele relevante, inclusiv Convenția C188 a OIM, Acordul de la Cape Town și SCTW-F;

16.  îi felicită pe partenerii sociali pentru utilizarea cu succes a articolului 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pentru negocierea Directivei (UE) 2017/159 a Consiliului(12), care aplică în parte C188 a OIM, și totodată regretă faptul că aceasta nu acoperă pescarii independenți; îndeamnă Comisia să încheie acest proces, prezentând o propunere de directivă complementară, care să includă dispoziții de punere în aplicare, așa cum a procedat în cazul transportului maritim;

17.  îndeamnă Comisia, în acest context, să lanseze procedurile pentru utilizarea articolului 155 din TFUE în ceea ce privește STCW-F, pentru a ameliora siguranța pe mare în cadrul activității de pescuit, care este recunoscută ca fiind una dintre cele mai periculoase profesii din lume;

18.  sprijină eforturile susținute de îmbunătățire a politicii UE în domeniul pescuitului pentru a-l face mai sustenabil din punct de vedere al mediului, asigurând supraviețuirea pe termen lung a comunităților costiere și o sursă de alimente nutritive; observă că acestea contrastează cu deschiderea tot mai mare a piețelor UE pentru produsele pescărești din țări terțe care nu au sisteme de gestionare la fel de stricte; consideră că această situație reprezintă o lipsă de coerență între politica în domeniul pescuitului și politica comercială;

Politica comercială

19.  regretă faptul că, uneori, Comisia transmite semnale contradictorii statelor terțe, de exemplu în cazul negocierii acordurilor de liber schimb (ALS) sau atunci când extinde accesul la piața UE la țări identificate în prealabil în temeiul Regulamentului INN sau al Regulamentului privind pescuitul nesustenabil(13);

20.  invită Comisia să asigure o coordonare strânsă între politica comercială a UE și cea în domeniul pescuitului, inclusiv în ceea ce privește negocierea acordurilor comerciale care implică aspecte legate de pescuit; consideră că este esențial să se analizeze impactul economic și social al ALS asupra produselor pescărești provenite din UE, să se instituie măsuri de protecție corespunzătoare atunci când este necesar și ca anumite produse pescărești să fie considerate sensibile și tratate în consecință;

21.  consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse pescărești, are, alături de alte țări mari importatoare de pește, responsabilitatea politică de a se asigura că normele comerciale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestionare a pescuitului și de conservare a stocurilor; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea unui comerț echitabil, transparent și sustenabil cu pește în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

22.  insistă ca ALS și alte acorduri multilaterale negociate de Comisie, care conțin dispoziții comerciale, să includă capitole consolidate privind dezvoltarea sustenabilă, care să abordeze preocupări specifice referitoare la pescuit și care:

  să consolideze în mod explicit cerințele Regulamentului INN și să oblige țara terță să inițieze o procedură prin care să interzică accesul peștelui capturat prin pescuit INN pe piața sa, pentru ca aceste produse să nu ajungă în UE în mod indirect;

  să solicite țării terțe să ratifice și să pună în aplicare în mod eficace instrumente internaționale esențiale din domeniul pescuitului, cum ar fi Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU) privind măsurile de competența statului portului și Acordul de conformitate al FAO, și să respecte standardele organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) relevante;

23.  solicită să se țină seama în mod real de interesele regiunilor ultraperiferice în momentul încheierii acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil sau a acordurilor comerciale cu țări terțe, prevăzându-se, dacă este necesar, excluderea produselor sensibile;

24.  invită Comisia ca, atunci când elaborează un acord post-Brexit, să condiționeze accesul pe piața Uniunii al produselor pescărești și de acvacultură din Regatul Unit de accesul la apele britanice al navelor din Uniunea Europeană și de aplicarea PCP;

25.  invită Comisia să propună modificarea Regulamentului privind SGP(14), pentru a include printre instrumentele care trebuie ratificate și aplicate instrumente importante din domeniul pescuitului, cum sunt Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul de conformitate al FAO și Acordul FAO privind măsurile de competența statului portului, precum și dispoziții care să permită suspendarea statutului SGP+ în cazurile în care nu se aplică prevederile acestor instrumente; 

26.  subliniază că, pentru a corecta deficiențele în implementarea capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă din ALS și pentru a conferi forță acestor dispoziții, ele ar trebui să includă un mecanism obligatoriu de soluționare a litigiilor (inclusiv consultări directe între guverne, o procedură a grupului de experți, accesul public la documente și consultarea societății civile), care să fie completat de posibilitatea de a aplica sancțiuni în cazul nerespectării angajamentelor internaționale asumate;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deficiențele și lacunele controalelor vamale descrise în Raportul special nr. 19/2017 al CCE și îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare cât mai repede recomandările din acest raport;

28.  constată că, pe lângă obligațiile generale privind dezvăluirea informațiilor nefinanciare care le revin întreprinderilor mari, actorilor de toate dimensiunile (inclusiv IMM-urilor) le-au fost impuse cerințe suplimentare implicând responsabilități sporite în materie de obligații de diligență pentru două sectoare problematice - cheresteaua și minereurile din zone de conflict - aplicabile de-a lungul întregului lanț de custodie; este de părere că produsele pescărești ar avea de câștigat de pe urma unor obligații similare și îndeamnă Comisia să examineze fezabilitatea introducerii unor cerințe privind obligațiile de diligență pentru produsele pescărești;

Standarde de comercializare

29.  ia act de faptul că deși dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură se aplică tuturor produselor pescărești și de acvacultură, dispozițiile referitoare la etichetarea pentru consumatori se aplică doar unui grup relativ redus de produse, fiind excluse produsele preparate, conservate sau prelucrate; consideră că informarea consumatorilor ar trebui ameliorată și în ceea ce privește aceste produse, prin includerea unor informații obligatorii suplimentare pe etichetele lor; consideră că etichetarea acestor produse trebuie îmbunătățită, pentru a informa consumatorii și a asigura trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură;

30.  invită Comisia Europeană să promoveze campanii de informare cu privire la eforturile legate de sustenabilitate depuse de pescarii și acvacultorii din UE, punându-se accent pe nivelul ridicat al standardelor de calitate și de mediu impuse de legislația UE în raport cu cele din țările terțe;

31.  își exprimă convingerea că deseori consumatorii europeni ar face alegeri diferite dacă ar fi mai bine informați cu privire la adevărata natură a produselor propuse spre vânzare, originea lor geografică, calitatea și condițiile în care au fost produse sau capturate;

32.  consideră că informațiile obligatorii de pe etichetele produselor pescărești ar trebui să includă și statul de pavilion al navei care le-a capturat;

33.  salută evaluarea, lansată recent de Comisie, referitoare la standardele de comercializare adoptate cu decenii în urmă, cu scopul de a stabili ce standarde ar trebui aplicate ținând cont de practicile de comercializare din prezent și de tehnologiile disponibile pentru trasabilitatea produselor;

Regimul de control

34.  consideră că cele trei regulamente care alcătuiesc regimul de control reprezintă un pachet echilibrat și au condus la ameliorări semnificative ale gestionării pescuitului în UE;

35.  salută modul în care Comisia a pus în aplicare Regulamentul INN în ceea ce privește statele terțe, demonstrând că UE poate avea o influență extraordinară asupra pescuitului global, în rolul său de stat de piață responsabil; îndeamnă Comisia să exercite în continuare presiuni asupra altor state de piață, pentru ca acestea să pună în aplicare măsuri pentru a preveni intrarea pe piețele lor a peștelui capturat prin pescuitul INN;

36.  subliniază raportul publicat recent de societatea civilă, care analizează fluxul importurilor de produse pescărești în țările UE începând din 2010, anul în care a intrat în vigoare Regulamentul INN, și care arată cum deficiențe ale controalelor asupra importurilor din țările terțe în statele membre și norme neuniforme pot permite accesul pe piața europeană al unor produse neconforme; invită, așadar, statele membre și țările de tranzit și de destinație să asigure o mai bună coordonare pentru a asigura faptul că certificatele de captură eliberate pentru importul produselor pescărești sunt examinate cu mai multă atenție; consideră că este esențial să se introducă un sistem informatic european armonizat și coordonat care să poată facilita controlul importurilor de produse pescărești în statele membre;

37.  consideră că nici Comisia, nici unele state membre nu au reușit să pună în aplicare în mod strict toate cele trei regulamente, după cum se recunoaște în documente ale Comisiei Europene, ale CCE și ale unor observatori independenți;

38.  consideră că, pe lângă aplicarea Regulamentului INN, este necesar să se aplice un control mai strict în aval al comercializării acestui tip de pește, în special prin audituri mai riguroase în statele membre și în întreprinderile suspectate că furnizează produse ce provin din pescuitul ilegal;

39.  solicită Comisiei să facă uz de toate instrumentele de care dispune pentru a se asigura că toate țările exportatoare de produse pescărești și de acvacultură în UE aplică politici riguroase de conservare a stocurilor; încurajează Comisia să coopereze cu țările în cauză în cadrul tuturor forurilor competente și, în special, în cadrul ORGP;

40.  constată că deficiențele de punere în aplicare se manifestă în multe privințe, printre care:

  un nivel inegal al sancțiunilor și neaplicarea sistemului de puncte în diferite state membre;

  sancțiuni cu un efect nu întotdeauna suficient de disuasiv, eficace și proporțional pentru a preveni repetarea încălcărilor;

  schimb de date între statele membre și culegere de date de către acestea la un nivel nesatisfăcător, în special din cauza lipsei unei baze de date comune și compatibile;

  o trasabilitate insuficientă a peștelui, inclusiv la trecerea frontierelor naționale;

  un control deficitar al practicilor de cântărire;

  diferențe majore la verificarea importurilor și a punctelor de intrare, inclusiv a certificatelor de captură;

  lipsa unei definiții uniforme și clare a infracțiunilor grave în rândul statelor membre;

41.  subliniază necesitatea de a asigura faptul că atunci când un produs importat este respins într-un port dintr-un stat membru, nu poate pătrunde pe piața comunitară prin alt port dintr-un alt stat membru;

42.  recunoaște că anumite prevederi ale regulamentelor privind regimul de control lasă loc de interpretare și au împiedicat o aplicare uniformă, dar consideră că, dacă ar exista suficientă deschidere și voință politică, Comisia și statele membre și-ar putea intensifica eforturile pentru a asigura o punere în aplicare mai armonizată a legislației în vigoare, de exemplu, prin utilizarea unor orientări și interpretări;

43.  observă că aceasta a fost intenția care a stat la baza Grupului de experți privind respectarea obligațiilor din cadrul sistemului de control al pescuitului al Uniunii Europene, înființat în cadrul reformei PCP ca forum de discuții sincere și privind deficiențele, purtate de actori fără a emite judecăți, și regretă faptul că grupul nu a evoluat, până în prezent, în această direcție;

44.  consideră că trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru a încuraja implementarea deplină a regimului de control, fiind necesare inclusiv monitorizarea adecvată a încălcărilor depistate, o mai bună raportare de către statele membre a acțiunilor întreprinse și un schimb de informații între statele membre și cu Comisia;

45.  îndeamnă Comisia să facă uz de întregul set de instrumente aflat la dispoziția sa pentru a încuraja statele membre să implementeze integral dispozițiile regimului de control, inclusiv, dacă este cazul, reținând fonduri din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

46.  reiterează concluzia din rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa(15), și anume că orice revizuire a Regulamentului privind controlul sau a Regulamentului INN trebuie să fie țintită și concentrată doar asupra acelor aspecte care împiedică efectuarea de controale eficace și uniforme în toate statele membre ale Uniunii;

47.  solicită extinderea competențelor Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA) pentru a putea să realizeze inspecții ale navelor care fac obiectul acordurilor în domeniul pescuitului, inclusiv pe baza cooperării cu autoritățile competente din statul semnatar, punându-i-se la dispoziție Agenției resurse suficiente;

48.  regretă profund decizia Comisiei de a iniția o revizuire majoră a întregului regim de control fără o consultare publică adecvată privind punerea în aplicare a Regulamentului INN, mandatul EFCA sau revizuirea întregului pachet, conform cerințelor din Orientările privind o mai bună legiferare; este de părere că o consultare publică oficială privind toate aceste elemente, înainte de propunerea de revizuire, ar permite tuturor părților interesate să își aducă un aport suficient la revizuirea celui mai important pilon al PCP;

49.  insistă în mod ferm asupra faptului că revizuirea nu trebuie să conducă la niciun fel de slăbire a măsurilor actuale, ci ar trebui să amelioreze și să consolideze condițiile concurențiale echitabile ce țin de controlul pescuitului, aceasta fiind unica modalitate posibilă de a garanta dimensiunea „comună” a politicii comune în domeniul pescuitului;

50.  insistă că regimul de control revizuit trebuie să includă printre principiile sale de bază:

- standarde și norme la nivelul UE privind inspecțiile în larg, în port și de-a lungul lanțului de custodie;

- trasabilitatea deplină a peștelui, pe măsură ce înaintează de-a lungul lanțului de custodie, de la navă la punctul final de vânzare;

- date complete privind capturile realizate de toți operatorii, inclusiv de nave mai scurte de 10 metri și pescari amatori;

- niveluri comune ale sancțiunilor în toate statele membre;

- o definiție comună a ceea ce constituie o infracțiune;

- un sistem de puncte aplicat la fel de toate statele membre;

- sancțiuni suficient de disuasive, eficace și proporționale;

- un sistem accesibil Comisiei și tuturor statelor membre pentru schimbul de informații complete privind infracțiunile observate și măsurile juridice și judiciare subsecvente;

- adoptarea integrală a îmbunătățirilor tehnologiilor disponibile și posibilitatea de a adopta tehnologii viitoare pe măsură ce acestea evoluează fără a fi necesar modificări legislative;

- stabilirea fără ambiguitate a responsabilităților care le revin Comisiei și statelor membre și, dacă este cazul, regiunilor din cadrul statelor membre;

- nicio regionalizare a Regulamentului privind controlul;

51.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil propunerea sa de modificare a Regulamentului privind controlul;

52.  insistă ca dispozițiile și principiile din Regulamentul INN să nu fie modificate sau slăbite în niciun fel, având în vedere succesul enorm al acestui regulament și impactul său asupra pescuitului din întreaga lume;

53.  insistă ca includerea țărilor terțe în procesele de identificare prealabilă, identificare și înscriere pe listă în temeiul Regulamentului INN să se facă fără nicio intervenție politică și ca eliminarea din listă să se bazeze strict pe realizarea integrală de către țara vizată a îmbunătățirilor pe care Comisia le consideră necesare;

54.  consideră că rolul EFCA ar trebui consolidat, pentru a permite implicare sa într-o mai mare măsură în aplicarea Regulamentului INN și a celui privind controlul, inclusiv verificarea și controlul încrucișat al datelor de-a lungul lanțului de custodie, planificarea și coordonarea inspecțiilor de către Comisie și statele membre și verificarea certificatelor de captură;

º

º  º

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006; JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999; JO L 286, 29.10.2008, p. 1.

(4)

Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului; JO L 347, 28.12.2013, p. 81.

(5)

JO L 354, 28.12.2013, p. 1.

(6)

JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(7)

JO L 316, 14.11.2012, p. 34.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.

(9)

JO C 351E, 2.12.2011, p. 119.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului.

(12)

JO L 25, 31.1.2017, p. 12.

(13)

Regulamentul (UE) nr. 1026/2012.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 978/2012; JO L 303, 31.10.2012, p. 1.

(15)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0407.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

24.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

3

3

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Clara Eugenia Aguilera García, Alain Cadec, David Coburn, Linnéa Engström, Sylvie Goddyn, Mike Hookem, Ian Hudghton, Carlos Iturgaiz, Werner Kuhn, Gabriel Mato, Norica Nicolai, Ulrike Rodust, Annie Schreijer-Pierik, Remo Sernagiotto, Ricardo Serrão Santos, Isabelle Thomas, Ruža Tomašić, Peter van Dalen, Jarosław Wałęsa

Membri supleanți prezenți la votul final

José Blanco López, John Flack, Francisco José Millán Mon, Nosheena Mobarik, David-Maria Sassoli


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

17

+

ALDE

Izaskun Bilbao Barandica, Norica Nicolai

ENF

Sylvie Goddyn

PPE

Alain Cadec, Carlos Iturgaiz, Werner Kuhn, Gabriel Mato, Francisco José Millán Mon, Annie Schreijer-Pierik, Jarosław Wałęsa

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Ulrike Rodust, David-Maria Sassoli, Ricardo Serrão Santos, Isabelle Thomas

VERTS/ALE

Marco Affronte, Linnéa Engström

3

-

EFDD

David Coburn, Mike Hookem

VERTS/ALE

Ian Hudghton

3

0

ECR

Peter van Dalen, Remo Sernagiotto, Ruža Tomašić

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 18 mai 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate