Procedură : 2016/2237(INL)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0231/2018

Texte depuse :

A8-0231/2018

Dezbateri :

Voturi :

PV 05/07/2018 - 6.17

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0317

RAPORT     
PDF 718kWORD 83k
27.6.2018
PE 612.248v01-00 A8-0231/2018

conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru întreprinderile sociale și solidare

(2016/2237(INL))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportor: Jiří Maštálka

(Inițiativă – articolul 46 din Regulamentul de procedură)

Raportor pentru aviz (*): Heinz K. Becker

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE:RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru întreprinderile sociale și solidare

(2016/2237(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații,

–  având în vedere articolul 225 și articolul 50 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la inițiativa pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa”(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului și al Consiliului(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6), și, în special articolul 2 alineatul (1) al acestuia,

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), și, în special articolul 20 a acesteia,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind statutul societăților mutuale europene(9),

–  având în vedere studiul din iulie 2011 comandat de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European, intitulat „Rolul societăților mutuale în secolul al XXI-lea”,

–  având în vedere raportul Grupului de experți al Comisiei Europene privind antreprenoriatul social (GECES) din octombrie 2016 intitulat „Viitorul economiei sociale și al întreprinderilor care operează în acest sector”(10),

–  având în vedere studiul din februarie 2017 comandat de Departamentul tematic C din Parlamentul European intitulat „Un statut european pentru întreprinderile sociale și cele bazate pe solidaritate”,

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0231/2018),

A.  întrucât conceptele de „întreprindere socială” și „întreprindere solidară” sunt adesea utilizate ca sinonime, deși acestea reprezintă realități care nu se suprapun întotdeauna și care pot varia foarte mult între statele membre; întrucât conceptul de „întreprindere socială” se referă în principal la organizațiile din economia socială tradițională, precum cooperativele, organizațiile mutuale, asociațiile și fundațiile; întrucât limitele conceptului de „întreprindere socială” dau naștere unor discuții importante între sociologi și avocați; întrucât este imperativ să se treacă fără întârziere la o mai bună recunoaștere a conceptului de „întreprindere socială și solidară”, prin stabilirea unei definiții juridice de bază, care ar putea aduce o contribuție solidă la eforturile depuse de Uniunea Europeană și de statele membre pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale și solidare, astfel încât acestea să poată, de asemenea, să profite de piața internă;

B.  întrucât economia socială și solidară are o contribuție importantă la economia Uniunii; întrucât, în rezoluțiile sale din 19 februarie 2009, 20 noiembrie 2012 și 10 septembrie 2015, Parlamentul a subliniat faptul că economia socială și solidară este o sursă de locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5 % din lucrătorii din UE și 10 % din întreprinderile din Uniune; întrucât acest sector s-a dovedit deosebit de rezistent la criza economică și financiară și are potențial pentru inovarea socială și tehnologică, pentru crearea de locuri de muncă decente, favorabile incluziunii, locale și sustenabile, încurajând creșterea economică, protecția mediului și consolidând coeziunea socială, economică și regională; întrucât întreprinderile sociale și solidare scot în evidență noi modalități de abordare a problemelor sociale într-o lume care se schimbă rapid; întrucât economia socială și solidară continuă să se dezvolte și constituie astfel un factor determinant pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, și ar trebui să fie încurajată și susținută;

C.  întrucât există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește modul în care reglementează întreprinderile sociale și solidare și formele de organizare aflate la dispoziția antreprenorilor sociali în sistemele lor juridice; întrucât diversele forme de organizare alese de întreprinderile sociale și solidare depind de cadrele juridice existente, de economia politică a prestațiilor sociale și a solidarității, precum și de tradițiile culturale și istorice din fiecare stat membru;

D.  întrucât, în unele state membre, au fost create forme juridice specifice fie prin adaptarea modelului cooperativelor, societăților mutuale, asociațiilor sau fundațiilor și altele, fie prin introducerea unor forme juridice care recunosc angajamentul social asumat de o multitudine de entități și care includ unele caracteristici specifice întreprinderilor sociale și solidare; întrucât în alte state membre nu a fost creată nicio formă juridică specifică pentru întreprinderile sociale și solidare și, prin urmare, acestea funcționează folosind forme juridice preexistente, inclusiv forme juridice utilizate de întreprinderile convenționale, cum ar fi societăți cu răspundere limitată sau societăți pe acțiuni; întrucât, în unele state membre, forma juridică pe care o pot adopta întreprinderile sociale și solidare poate fi opțională; întrucât ar trebui menționat că, chiar atunci când au fost concepute forme juridice specifice pentru întreprinderile sociale, acestea optează frecvent pentru alte forme juridice, care se potrivesc mai bine cu nevoile și obiectivele lor;

E.  întrucât adoptarea unor cadre juridice diferite pentru întreprinderile sociale și solidare în multe state membre confirmă dezvoltarea unui nou tip de antreprenoriat, bazat pe principiul solidarității și al responsabilității și axat mai mult pe crearea de valoare adăugată socială, conexiuni locale și promovarea unei economii mai durabile; întrucât această diversitate confirmă, de asemenea, că antreprenoriatul social este un domeniu inovator și cu un caracter pozitiv;

F.  Întrucât, în Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului, Parlamentul subliniază că inovarea socială are în vedere dezvoltarea și implementarea de noi idei de produse, servicii sau modele de organizare socială, menite să răspundă noilor cerințe și provocări sociale, teritoriale și de mediu, cum ar fi îmbătrânirea populației, depopularea, concilierea vieții profesionale cu viața familială, gestionarea diversității, combaterea șomajului în rândul tinerilor, integrarea celor mai excluși de pe piața muncii și combaterea schimbărilor climatice;

G.  întrucât, având în vedere această diversitate de forme juridice disponibile pentru crearea unor întreprinderi sociale și solidare în toate statele membre, nu există un consens în Uniunea Europeană în acest moment pentru înființarea unei forme specifice de întreprindere socială; întrucât Parlamentul European a subliniat deja importanța dezvoltării de noi cadre juridice la nivelul Uniunii, dar a precizat întotdeauna că acestea ar trebui să fie facultative pentru întreprinderi în raport cu cadrele naționale și precedate de o evaluare a impactului, pentru a se ține seama de existența unor modele diferite de antreprenoriat social la nivelul statelor membre; întrucât Parlamentul a subliniat, de asemenea, că eventualele măsuri ar trebui să aibă valoare adăugată la nivelul Uniunii;

H.  întrucât dialogul social este de o importanță vitală atât pentru atingerea obiectivului economiei sociale de piață, care este ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, cât și pentru promovarea competitivității și echității în cadrul pieței unice a UE; întrucât dialogul social și consultarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor UE reprezintă o inovare socială importantă;

I.  întrucât faptul că există mai multe forme juridice disponibile are avantajul de a le permite întreprinderilor sociale și solidare să își aleagă structura potrivită în funcție de condiții, de tradițiile locului de origine și de tipul de activitate pe care doresc să o realizeze;

J.  întrucât, în pofida celor de mai sus, pe baza experienței naționale la nivelul statelor membre, este posibil să se stabilească anumite caracteristici și criterii specifice pe care ar trebui să le îndeplinească o întreprindere socială și solidară, indiferent de forma juridică pe care o adoptă, pentru a putea fi calificată drept întreprindere de acest tip; întrucât este de dorit să se stabilească, la nivelul Uniunii, un set comun de caracteristici și criterii sub formă de standarde minime, cu scopul de a crea un cadru juridic mai eficient și coerent pentru astfel de întreprinderi și de a se asigura că toate întreprinderile sociale, în ciuda diversității lor, au o identitate comună, indiferent de statul membru unde au fost înființate; întrucât aceste caracteristici instituționale ar trebui să permită întreprinderilor sociale să aibă, în continuare, un avantaj în raport cu alte modalități alternative de organizare a prestării de servicii, inclusiv servicii sociale;

K.  întrucât, în comunicarea sa din 25 octombrie 2011 („Inițiativa pentru antreprenoriatul social”), Comisia a definit o întreprindere socială ca un „actor al economiei sociale, [...] al cărui principal obiectiv este cel de a avea o incidență socială mai curând decât cel de a genera profit pentru proprietarii sau partenerii săi. Ea funcționează pe piață furnizând bunuri și servicii în mod antreprenorial și inovator și își utilizează, cu predilecție, excedentele în scopuri sociale. Aceasta face obiectul unei gestionări responsabile și transparente, îndeosebi prin asocierea angajaților săi, a clienților săi și a părților interesate de activitățile sale economice”;

L.  întrucât, în sensul Regulamentului (UE) nr. 1296/2013, „întreprindere socială” înseamnă o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care:

(a)   în conformitate cu statutul, actul constitutiv sau cu orice alt document statutar pe baza căruia a fost înființată întreprinderea, are drept obiectiv principal mai degrabă obținerea unui impact social pozitiv și cuantificabil decât generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii săi, atunci când întreprinderea:

(i)   oferă servicii sau bunuri care generează o rentabilitate socială ridicată; și/sau

(ii)   utilizează o metodă de producție de bunuri sau servicii care întruchipează obiectivul social al acesteia;

(b)   își utilizează profiturile în primul rând pentru a-și atinge obiectivul principal și a adoptat proceduri și norme predefinite privind distribuirea profiturilor către acționari și proprietari, care asigură că o astfel de distribuire nu subminează obiectivul principal; și

(c)   este administrată în spiritul unei întreprinderi, în mod responsabil și transparent, îndeosebi prin angrenarea lucrătorilor, clienților și a părților interesate afectate de activitățile sale economice;

M.   întrucât, în rezoluția sa din 10 septembrie 2015, Parlamentul a afirmat că întreprinderile sociale și solidare, care nu trebuie să fie neapărat organizații fără scop lucrativ, sunt acele întreprinderi al căror scop constă în realizarea obiectivului lor social, care poate fi crearea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile, furnizarea de servicii membrilor lor sau, în general, generarea unui impact social și de mediu pozitiv, și care își reinvestesc profiturile în principal în scopul atingerii acestor obiective; subliniază că întreprinderile sociale și solidare sunt caracterizate de angajamentul lor de a respecta următoarele valori:

–   prioritatea persoanei și a obiectivelor sociale asupra intereselor capitalului;

–   guvernanța democratică efectuată de către membri;

–   îmbinarea intereselor membrilor și utilizatorilor cu interesul general;

–   apărarea și aplicarea principiilor de solidaritate și responsabilitate;

–   reinvestirea surplusului de finanțare în obiective de dezvoltare pe termen lung sau în prestarea de servicii de interes pentru membri sau servicii de interes general;

–   adeziunea voluntară și deschisă;

–  gestionarea autonomă și independentă de autoritățile publice;

N.  întrucât definițiile de mai sus sunt compatibile și reunesc elementele comune tuturor întreprinderilor sociale și solidare, indiferent de statul membru unde au fost înființate și de forma juridică pe care au ales să o adopte în temeiul dreptului intern; întrucât aceste caracteristici ar trebui să constituie baza pentru o definiție juridică transversală și definitivă a „întreprinderii sociale” convenită în mod universal și aplicată la nivelul Uniunii;

O.  întrucât întreprinderile sociale sunt organizații private, independente de autoritățile publice;

P.  întrucât întreprinderile sociale funcționează pe piață asemenea societăților comerciale; întrucât acest lucru înseamnă că întreprinderile sociale desfășoară activități de natură economică;

Q.  întrucât zonele rurale oferă oportunități semnificative pentru întreprinderile sociale și întrucât, prin urmare, este esențial să existe o infrastructură adecvată în toate regiunile rurale;

R.  întrucât educația și formarea trebuie să fie domenii prioritare în ceea ce privește promovarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor;

S.  întrucât societățile mutuale care activează în domeniul asistenței medicale și al asistenței sociale în Uniune asigură locuri de muncă pentru 8,6 milioane de persoane și oferă sprijin pentru 120 de milioane de cetățeni; întrucât aceste societăți mutuale au o cotă de piață de 24 % și generează peste 4 % din PIB-ul Uniunii;

T.  întrucât contribuția la crearea de valoare socială trebuie să fie obiectivul principal al unei întreprinderi sociale și solidare; întrucât aceste întreprinderi sociale ar trebui să urmărească în mod expres obiectivul de a aduce beneficii comunității în ansamblu sau unui grup specific de persoane, nu doar celor care au calitatea de membru; întrucât obiectivul social urmărit de întreprinderile sociale ar trebui să fie indicat în mod clar în documentele lor de înființare; întrucât noțiunea de întreprindere socială și solidară nu trebuie confundată cu responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), deși unele întreprinderi comerciale cu activități semnificative în materie de RSI pot avea legături strânse cu antreprenoriatul social; întrucât întreprinderile sociale nu trebuie să aibă ca obiectiv crearea unui profit comercial tradițional, ci mai degrabă utilizarea oricărei valori adăugate create în scopul dezvoltării în continuare a proiectelor care au ca scop îmbunătățirea mediului în beneficiul grupurilor lor țintă;

U.  întrucât digitalizarea, obiectivele ambițioase în domeniul schimbărilor climatice, migrarea, inegalitățile, dezvoltarea comunității, în special în zonele marginalizate, sistemul de protecție socială și serviciile de sănătate, nevoile persoanelor cu handicap și combaterea sărăciei, excluziunii sociale, șomajului pe termen lung și disparităților de gen prezintă un important potențial pentru antreprenoriatul social; întrucât majoritatea întreprinderilor sociale și solidare funcționează pe piață asemenea societăților comerciale, asumându-și riscuri economice;

V.  întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să desfășoare activități utile din punct de vedere social; întrucât acestea pot desfășura o gamă largă de activități; întrucât întreprinderile sociale și solidare s-au implicat, în general, în furnizarea de servicii destinate îmbunătățirii condițiilor de viață ale comunității, în special în servicii de sprijinire a persoanelor aflate în situații precare sau afectate de excluziune socioeconomică și de facilitare a integrării în muncă pentru grupurile defavorizate; întrucât, în lumina valorii sociale create și a abilității lor de reintegrare a persoanelor aflate în șomaj de lungă durată, de a promova coeziunea socială și creșterea economică, există o tendință comună în legislația națională de a diversifica gama de activități pe care întreprinderile sociale au dreptul să le efectueze, cu condiția ca acestea să fie de interes general și/sau să aibă o utilitate socială, cum ar fi furnizarea de servicii în folosul comunității, inclusiv în domeniile educației, sănătății, culturii, locuințelor, activităților recreative și mediului;

W.  întrucât întreprinderile sociale și solidare oferă un model de afaceri pentru secolul 21 care echilibrează nevoile sociale și financiare; întrucât întreprinderile sociale și solidare, sunt, în general, asociate cu inovarea socială, tehnologică și economică, ca urmare a extinderii activității lor în noi domenii ale producției de bunuri sau ale prestării de servicii, inclusiv serviciile de mediu, de sănătate, culturale, educaționale și recreative, și/sau a introducerii unor metode inovatoare de producție sau de organizare a muncii, menite să răspundă noilor cerințe și provocări sociale, teritoriale și de mediu, cum ar fi îmbătrânirea populației, depopularea, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, gestionarea diversității, combaterea șomajului în rândul tinerilor, integrarea celor mai excluși de pe piața muncii și combaterea schimbărilor climatice;

X.  întrucât întreprinderile sociale, datorită caracterului lor social și incluziv, oferă locuri de muncă grupurilor de lucrători cel mai adesea excluse de pe piața forței de muncă și întrucât acestea au o contribuție semnificativă la reintegrarea șomerilor de lungă durată și la combaterea șomajului în general, contribuind astfel la coeziunea socială și la creșterea economică din UE;

Y.  întrucât economia socială, având în vedere caracterul specific al întreprinderilor și organizațiilor care îi aparțin, normele sale specifice, angajamentele sociale, precum și metodele sale inovatoare, și-a demonstrat în numeroase rânduri rezistența în situații economice defavorabile și potențialul de a ieși mai repede din situații de criză;

Z.  întrucât adesea, mai ales în întreprinderile mici și mijlocii, participarea financiară a lucrătorilor are un obiectiv social, așa cum o demonstrează exemplul de bune practici pentru reintegrarea cu succes a șomerilor de lungă durată din Spania prin forma juridică de „Sociedad Laboral (SL)”, unde șomerii pot folosi indemnizațiile de șomaj pentru a înființa o întreprindere de tip SL, creând astfel mai multe locuri de muncă, beneficiind de sprijin și orientare în chestiuni de management din partea statului membru;

Aa.  întrucât întreprinderile sociale și solidare nu sunt neapărat organizații non-profit și pot avea, de asemenea, scop lucrativ, cu condiția ca activitățile lor să îndeplinească integral criteriile de obținere a unei etichete europene a economiei sociale; întrucât, în pofida celor de mai sus, întreprinderile sociale și solidare ar trebui să se concentreze, înainte de toate, pe valorile sociale și pe realizarea unui impact pozitiv și durabil asupra bunăstării societății și a dezvoltării economice, mai degrabă decât pe generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii lor; întrucât, în acest context, în cazul întreprinderilor sociale și solidare, este esențial ca distribuția profiturilor și a activelor între membri sau acționari să facă obiectul unei limitări severe, cunoscută și ca „blocarea activelor”; întrucât ar putea fi permisă distribuția limitată a profiturilor, în funcție de forma juridică adoptată de întreprinderea socială, însă procedurile și normele care reglementează distribuția ar trebui stabilite astfel încât să se garanteze că aceasta nu va submina obiectivul principal social al întreprinderii; întrucât, în orice caz, cea mai mare și mai importantă parte a profiturilor realizate de o întreprindere socială și solidară ar trebui reinvestită sau utilizată în alt mod pentru a menține și atinge scopul său social;

Ab.  întrucât, pentru a fi eficace, constrângerea legată de nedistribuirea profitului ar trebui să acopere o serie de aspecte, în special plata dividendelor periodice, distribuirea rezervelor acumulate, transferul de active reziduale la dizolvarea entității, transformarea întreprinderii sociale în alt tip de organizație, dacă acest lucru este permis, și pierderea statutului de întreprindere socială; întrucât constrângerea legată de nedistribuirea profitului ar putea fi încălcată și indirect, în cazul în care angajații sau directorii sunt remunerați peste nivelul pieței fără nicio justificare;

Ac.  întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să fie gestionate în conformitate cu modelele de guvernanță democratică, implicând lucrătorii, clienții și părțile interesate afectate de activitate în procesul de luare a deciziilor; întrucât acest model participativ reprezintă o procedură structurală pentru a controla realizarea efectivă a obiectivelor sociale ale organizației; întrucât competențele decizionale ale membrilor nu ar trebui să se bazeze numai sau în principal pe eventualele participații pe care le dețin, chiar și atunci când modelul juridic adoptat pentru întreprinderea socială și solidară este al unei societăți comerciale;

Ad.   întrucât întreprinderile sociale și solidare pot adopta forma juridică a unei societăți comerciale în unele state membre; întrucât posibilitatea ca astfel de întreprinderi să fie recunoscute la nivel UE ca fiind întreprinderi sociale și solidare ar trebui să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe și condiții, pentru a soluționa eventualele contradicții între forma și modelul întreprinderii sociale;

Ae.  întrucât angajații întreprinderilor sociale ar trebui tratați similar cu angajații din întreprinderile comerciale clasice;

Af.  întrucât impactul pozitiv asupra societății al întreprinderilor sociale și solidare poate justifica adoptarea unor acțiuni concrete în sprijinul acestora, cum ar fi plata subvențiilor și adoptarea de măsuri favorabile în domeniul fiscal și al achizițiilor publice; întrucât aceste măsuri ar trebui, în principiu, să fie considerate compatibile cu tratatele, deoarece vizează facilitarea dezvoltării unor activități sau domenii economice destinate în principal să aibă un impact pozitiv asupra societății, iar capacitatea acestor întreprinderi de a strânge fonduri și a genera profituri este în mod clar mai limitată decât cea a societăților comerciale;

Ag.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11) stabilește condițiile și cerințele pentru înființarea fondurilor europene de antreprenoriat social,

Ah.  întrucât Uniunea ar trebui să creeze un certificat sau o etichetă pentru întreprinderile sociale și solidare cu scopul de a oferi o mai mare vizibilitate acestor întreprinderi și a promova un cadru juridic mai coerent; întrucât este esențial ca autoritățile publice să verifice și să se asigure că o anumită întreprindere îndeplinește cerințele pentru a i se elibera o etichetă de întreprindere socială și solidară, înainte de a i se acorda și a putea astfel să beneficieze de toate măsurile stabilite la nivelul UE în avantajul lor; întrucât certificatul unei întreprinderi sociale și solidare ar trebui revocat în cazul în care aceasta nu respectă cerințele în cauză și obligațiile sale legale,

Ai.  întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să prezinte anual un raport social în care să descrie, cel puțin, activitățile desfășurate, rezultatele, implicarea părților interesate, distribuția profiturilor, salariile, subvențiile și alte prestații primite,

1.  subliniază importanța decisivă a celor aproximativ 2 milioane de întreprinderi din economia socială și solidară din Europa(12), care oferă locuri de muncă pentru mai mult de 14,5 milioane de persoane(13), și contribuția neprețuită a acestora la crearea de locuri de muncă de calitate, la coeziunea socială și regională și la creșterea economică constantă pe piața internă;

2.   invită Comisia să introducă la nivelul Uniunii o etichetă europeană a economiei sociale, care să fie acordată întreprinderilor bazate pe economia socială și solidaritate, în temeiul unor criterii clare menite să scoată în evidență caracteristicile specifice ale acestor întreprinderi și impactul lor social, să le crească vizibilitatea, să încurajeze investițiile, să faciliteze accesul la finanțare și la piața unică pentru cei care doresc să-și extindă activitatea pe plan național sau în alte state membre, respectând, totodată, diferitele forme și cadre juridice din acest sector și din statele membre;

3.  consideră că eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie disponibilă pentru organizațiile și entitățile private care îndeplinesc în mod strict, pentru toate activitățile pe care le desfășoară, cerințele legale pentru o întreprindere socială și solidară, indiferent de forma juridică sub care se stabilesc într-un stat membru; observă că eticheta ar trebui să fie facultativă pentru întreprinderi;

4.  consideră că eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie voluntară pentru întreprinderi, însă trebuie să fie recunoscută de toate statele membre;

5.  consideră că cerințele legale pentru achiziționarea și păstrarea etichetei europene a economiei sociale ar trebui să fie identificate prin trimiterea la anumite caracteristici și criterii comune, în special cele prevăzute în anexa la prezenta rezoluție;

6.  subliniază că, dată fiind cererea tot mai mare de servicii sociale, întreprinderile sociale din Uniune devin tot mai importante în furnizarea de servicii sociale pentru sprijinirea persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau care se află deja într-o astfel de situație; subliniază că întreprinderile sociale și solidare nu ar trebui să înlocuiască serviciile sociale furnizate public, ci mai degrabă să vină în completarea acestora; atrage atenția că este important ca întreprinderile sociale și solidare să ofere servicii în domeniul social, medical sau educațional și sarcini specifice legate de mediu în cooperare cu autoritățile locale și cu voluntarii; subliniază faptul că întreprinderile sociale și solidare au potențialul de a soluționa anumite provocări sociale printr-o abordare ascendentă;

7.  evidențiază că întreprinderile sociale și solidare oferă șanse de angajare persoanelor cu handicap, precum și persoanelor din alte grupuri defavorizate;

8.  subliniază că întreprinderile sociale și solidare se caracterizează printr-o puternică ancorare locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și le permite să ofere produsele și serviciile necesare în zona respectivă, îmbunătățind astfel coeziunea economică, socială și teritorială;

9.  remarcă faptul că întreprinderile sociale și solidare pot contribui la o mai mare egalitate de gen și la reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați;

10.  subliniază necesitatea de a oferi locuri de muncă persoanelor cel mai adesea excluse de pe piața forței de muncă, prin reintegrarea șomerilor de lungă durată și prin combaterea șomajului în general;

11.  este de părere că ar trebui să fie stabilit un mecanism care să implice statele membre prin care entitățile care îndeplinesc cerințele legale relevante pot obține eticheta europeană a economiei sociale; orice persoană juridică de drept privat care îndeplinește criteriile juridice ar trebui să aibă dreptul la eticheta UE, indiferent dacă statul membru în care este înregistrată are sau nu o formă juridică specială pentru întreprinderile sociale și solidare;

12.  consideră că ar trebui instituit un mecanism în strânsă cooperare cu statele membre pentru protejarea etichetei europene a economiei sociale și prevenirea constituirii și funcționării unor întreprinderi sociale „false”; acest mecanism ar trebui să garanteze că întreprinderile care poartă eticheta europeană a economiei sociale sunt monitorizate în mod regulat cu privire la respectarea dispozițiilor prevăzute de etichetă; consideră că statele membre ar trebui să introducă sancțiuni eficace și proporționale pentru a garanta că eticheta nu este obținută sau utilizată în mod abuziv;

13.  consideră că întreprinderile care poartă eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie recunoscute ca atare în toate statele membre în funcție de activitățile pe care le desfășoară și ar trebui să se bucure de aceleași avantaje, drepturi și obligații ca întreprinderile constituite în conformitate cu legislația statului membru în care își desfășoară activitatea;

14.  subliniază necesitatea unei definiții ample și incluzive la nivelul Uniunii, care să scoată în evidență importanța principiului ca un procent substanțial al profiturilor realizate de întreprindere să fie reinvestit sau utilizat în alt mod pentru a atinge obiectivul social al întreprinderilor sociale și solidare; subliniază provocările specifice cu care se confruntă cooperativele sociale și întreprinderile sociale de integrare în muncă în îndeplinirea misiunii lor de a-i ajuta pe cei care sunt cel mai adesea excluși de pe piața muncii și subliniază necesitatea includerii unor astfel de organizații în noua etichetă;

15.  consideră că criteriile și cerințele legale minime pentru dobândirea și menținerea unei etichete europene a economiei sociale trebuie să fie o activitate utilă din punct de vedere social, care ar trebui definită la nivelul Uniunii; subliniază că această activitate ar trebui să fie măsurabilă în ceea ce privește impactul social în domenii precum integrarea socială a persoanelor vulnerabile, integrarea pe piața forței de muncă a celor expuși riscului de excludere de la locuri de muncă de calitate și sustenabile, reducerea disparității de gen, abordarea marginalizării migranților, îmbunătățirea egalității de șanse prin sănătate, educație, cultură și locuințe decente, precum și combaterea sărăciei și a inegalităților; subliniază că întreprinderile sociale și solidare trebuie să respecte, atunci când își desfășoară propria activitate, bunele practici în ceea ce privește condițiile de muncă și de ocupare a forței de muncă;

16.  subliniază că trebuie garantat că o astfel de etichetă se va obține cu costuri și formalități administrative reduse la minimum, pentru a nu defavoriza întreprinderile sociale, acordând o atenție deosebită întreprinderilor sociale și solidare mici și mijlocii; consideră, în consecință, că criteriile comune la nivelul Uniunii trebuie să fie simple, clare și să se bazeze mai degrabă pe factori de fond decât de formă, iar procedurile relevante nu trebuie să fie împovărătoare; constată că, deși obligațiile de raportare reprezintă un instrument rezonabil pentru a verifica dacă întreprinderile sociale și solidare continuă să aibă dreptul la eticheta europeană a economiei sociale, frecvența acestor rapoarte și informațiile obligatorii care trebuie incluse nu trebuie să fie excesiv de împovărătoare; observă că costurile aferente procesului de obținere a etichetei sau de certificare ar putea fi eventual limitate dacă administrarea centrală este efectuată la nivelul autorităților naționale care ar putea, în cooperare cu întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, să transfere sarcinile de administrare și gestionare etichetei către o auto-administrare națională conform definiției paneuropene a criteriilor pentru întreprinderile sociale și solidare;

17.  invită Comisia și statele membre să promoveze activ eticheta europeană a economiei sociale și să facă publicitate beneficiilor sociale și economice pe care le prezintă întreprinderile sociale și solidare, printre care crearea de locuri de muncă de calitate și coeziunea socială;

18.  subliniază că aplicarea unei strategii de responsabilitate socială a întreprinderilor ca parte a unui plan de afaceri nu este o condiție suficientă pentru ca o întreprindere să fie clasificată drept întreprindere socială și solidară și, prin urmare, scoate în evidență că este important să se facă o distincție clară între o întreprindere socială și solidară și o întreprindere implicată în activități de responsabilitate socială a întreprinderilor;

19.  invită Comisia să se asigure că politicile sale reflectă angajamentul de a crea un mediu favorabil pentru întreprinderile sociale și solidare; invită Comisia să efectueze, în acest sens, în cooperare cu statele membre și cu sectorul întreprinderilor sociale, un studiu comparativ privind diferitele cadre juridice naționale și regionale care reglementează întreprinderile sociale pe întreg teritoriul UE, privind condițiile de funcționare ale întreprinderilor sociale, caracteristicile lor, inclusiv dimensiunea și numărul acestora și domeniul lor de activitate, precum și privind diferitele sisteme naționale legate de certificare, statut și etichetare;

20.  subliniază că întreprinderile sociale și solidare au o tradiție îndelungată în majoritatea statelor membre și și-au asigurat statutul de participanți esențiali și semnificativi pe piață;

21.  consideră că prioritățile de investiții pentru economia socială și întreprinderile sociale nu ar trebui să se limiteze la incluziunea socială, ci ar trebui să includă ocuparea forței de muncă și educația, pentru a reflecta gama largă de activități economice în care sunt prezente;

22.  solicită continuarea programului „Erasmus pentru tinerii antreprenori” și utilizarea eficientă a bugetului, precum și o difuzare optimă a informațiilor privind programul;

23.  solicită simplificarea procedurilor de înființare a întreprinderilor sociale, pentru ca birocrația excesivă să nu constituie un obstacol în calea antreprenoriatului social;

24.   invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o listă, care ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, cuprinzând formele juridice care există în statele membre și au caracteristicile întreprinderilor sociale, și să o actualizeze permanent, respectând, în același timp, specificul istoric și juridic al întreprinderilor din economia socială;

25.  solicită Comisiei să integreze mai bine economia socială în legislația Uniunii pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile sociale și solidare, pe de o parte, și pentru alte forme de întreprinderi, pe de altă parte;

26.  subliniază importanța creării de rețele între întreprinderile sociale și invită statele membre să încurajeze transferul de cunoștințe și de cele mai bune practici în interiorul statelor membre (de exemplu prin crearea unor puncte de contact naționale) și pe întreg teritoriul Uniunii, la care să participe nu numai întreprinderile sociale și solidare, ci și întreprinderile tradiționale, mediul academic și alte părți interesate; invită Comisia ca, în contextul Grupului de experți privind antreprenoriatul social și în cooperare cu statele membre, să continue să colecteze și să partajeze informații privind bunele practici existente și să analizeze atât datele calitative, cât și pe cele cantitative privind contribuția întreprinderilor sociale și solidare atât la nivelul elaborării politicii publice, cât și la nivelul comunităților locale;

27.  subliniază că Comisia și statele membre, precum și autoritățile regionale și locale, ar trebui să integreze dimensiunea întreprinderilor sociale în politicile, programele și practicile relevante;

28.  subliniază insistent că normele privind modul de operare a întreprinderilor sociale trebuie să respecte principiile concurenței loiale și nu trebuie să permită concurența neloială, astfel încât să permită funcționarea corespunzătoare a întreprinderilor mici și mijlocii tradiționale.

29.  solicită Comisiei să examineze legislația existentă a Uniunii și să prezinte, după caz, propuneri legislative care să vizeze instituirea unui cadru juridic mai coerent și complet de sprijinire a întreprinderilor bazate pe economia socială și solidaritate, în mod specific, dar nu exclusiv, în domeniul achizițiilor publice și al dreptului concurenței, precum și al fiscalității, pentru ca întreprinderile de acest tip să fie tratate într-un mod care să fie compatibil cu natura lor specială și să țină seama de contribuția lor la coeziunea socială și la creșterea economică; consideră că astfel de măsuri ar trebui să devină disponibile pentru întreprinderile care au obținut eticheta europeană a economiei sociale, care garantează respectarea criteriilor necesare pentru a fi considerate întreprinderi sociale și solidare; consideră că aceste propuneri legislative ar putea în special să ajute întreprinderile sociale și solidare să coopereze și să efectueze mai ușor tranzacții cu alte asemenea întreprinderi la nivel transfrontalier;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri tangibile pentru deblocarea și atragerea investițiilor publice și private necesare pentru întreprinderile sociale și solidare, inclusiv promovarea unei etichete europene a economiei sociale;

31.  solicită crearea unei platforme europene online multilingve pentru întreprinderile sociale și solidare, prin intermediul căreia acestea să poată obține informații și să facă schimburi de idei privind înființarea, oportunitățile de finanțare și cerințele din partea UE, participarea la procedurile de achiziții publice și posibile structuri juridice;

32.  consideră oportun ca Comisia să examineze posibilitatea de a crea o linie de finanțare pentru a sprijini inovarea în întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate, în special atunci când, ca urmare a caracterului inovator al activității desfășurate de întreprinderea în cauză, este dificil pentru aceasta să obțină finanțare suficientă în condiții normale de piață; invită Comisia și statele membre să ia măsuri concrete pentru a ușura atragerea de către întreprinderile bazate pe economia socială și solidaritate a fondurilor de care au nevoie pentru a continua să funcționeze;

33.  subliniază necesitatea de a sprijini întreprinderile sociale și solidare furnizându-le o finanțare suficientă, întrucât sustenabilitatea financiară este crucială pentru supraviețuirea lor; subliniază nevoia de a încuraja sprijinirea financiară oferită de investitori privați și de entități publice întreprinderilor sociale și solidare la nivel regional, național și la nivelul Uniunii, acordând o atenție deosebită finanțării inovațiilor; invită Comisia să consolideze dimensiunea socială a finanțărilor existente ale Uniunii în contextul următorului cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, pentru a promova economia socială și antreprenoriatul social; solicită Comisiei să consolideze punerea în aplicare a Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și axa sa destinată microfinanțării și antreprenoriatului social, precum și să sensibilizeze mai bine sectorul financiar cu privire la caracteristicile și beneficiile economice și sociale ale întreprinderilor sociale și solidare; consideră, de asemenea, că este necesar să se sprijine, în general, mijloacele alternative de finanțare, precum fondurile cu capital de risc, finanțarea la înființare, microcreditele sau finanțarea participativă (crowdfunding), pentru a crește investițiile în sector, pe baza etichetei europene a economiei sociale;

34.  solicită utilizarea eficace a fondurilor Uniunii și subliniază că trebuie simplificat accesul beneficiarilor la acestea, nu în ultimul rând pentru a sprijini și a impulsiona întreprinderile sociale în direcția obiectivului lor principal, și anume mai degrabă de a avea un impact social decât de a optimiza profitul, ceea ce oferă societății, în cele din urmă, creșterea rentabilității pe termen lung a investițiilor; solicită Comisiei să revizuiască, în contextul următorului CFM pentru perioada 2021-2027, cadrul de reglementare pentru fondurile de investiții sociale în scopul facilitării accesului pe piața financiară pentru întreprinderile sociale și solidare; solicită, în acest context, desfășurarea unei campanii europene eficace pentru a reduce birocrația și a promova o etichetă europeană a economiei sociale;

35.  constată, în acest sens, că economia socială încă se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesarea achizițiilor publice, cum ar fi barierele legate de dimensiune și de capacitatea financiară; reiterează că este deosebit de important ca statele membre să pună în aplicare cu eficacitate pachetul de reforme privind achizițiile publice pentru a crește gradul de participare a acestor întreprinderi în cadrul procedurilor de licitație pentru contractele de achiziții publice, printr-o mai bună difuzare a regulilor privind achizițiile publice, a criteriilor și a informațiilor privind licitațiile și prin îmbunătățirea accesului la contracte pentru astfel de întreprinderi, incluzând clauze și criterii sociale, simplificând procedurile și elaborând oferte într-un mod care să le facă mai accesibile operatorilor mai mici;

36.  recunoaște importanța acordării de sprijin financiar întreprinderilor din economia socială și solidară; invită Comisia să țină seama de particularitățile întreprinderilor sociale atunci când acestea primesc ajutoare de stat; propune facilitarea accesului la finanțare, urmând exemplul categoriilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei(14);

37.  ia act de faptul că, pe lângă finanțare, furnizarea de servicii educaționale și de formare pentru persoanele angajate în întreprinderile sociale în special pentru a promova abilitățile antreprenoriale și cunoștințele economice de bază legate de administrarea unei întreprinderi, precum și furnizarea unui sprijin de specialitate și optimizarea administrării sunt esențiale pentru stimularea dezvoltării acestui sector; invită statele membre să instituie politici care să vizeze stabilirea unor tratamente fiscale favorabile pentru întreprinderile sociale;

38.  invită Comisia și statele membre să se angajeze să colecteze date cantitative și calitative și să elaboreze studii cu privire la întreprinderile sociale și solidare și contribuția lor la politica publică la nivel național și internațional, ținând seama de particularitățile acestor întreprinderi și adoptând criterii relevante și adaptate, cu scopul de a îmbunătăți procesul de elaborare a politicilor și strategiilor, dar și de a dezvolta instrumente menite să sprijine dezvoltarea acestor întreprinderi;

39.  solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 50 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de act legislativ privind crearea unei etichete europene a economiei sociale pentru întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate, urmând recomandările din anexa la prezentul document;

40.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite de către Uniune și de către statele membre;

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările din anexă.

(1)

  Texte adoptate, P6_TA(2009)0062.

(2)

  Texte adoptate, P7_TA(2012)0429.

(3)

  Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.

(4)

  13766/15 SOC 643 EMPL 423.

(5)

  Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(6)

  Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (JO L 347, 20.12.2013, p. 238).

(7)

  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(8)

  Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1).

(9)

  Texte adoptate, P7_TA(2013)0094.

(10)

  http://ec.europa.eu/growth/content/social-enterprises-and-social-economy-going-forward-0_ro

(11)

  Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(12)

  https://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy_ro

(13)

  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=ro&pubId=7523, p. 47

(14)

  Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).


ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE:RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind crearea unei etichete europene a economiei sociale și întreprinderile eligibile)

Parlamentul European consideră că actul legislativ de adoptat ar trebui să vizeze crearea unei „etichete europene a economiei sociale”, care să fie facultativă pentru întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate (întreprinderile sociale și solidare), indiferent de forma juridică pe care decid să o adopte în conformitate cu legislația națională.

Parlamentul European este de opinie că eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie acordată doar unor întreprinderi care respectă cumulat următoarele criterii:

(a)  organizația ar trebui să fie o persoană juridică de drept privat înființată sub orice formă disponibilă în statele membre și în conformitate cu dreptul Uniunii și să fie independentă de stat și de autoritățile publice;

(b)  obiectivul său trebuie să fie orientat în principal către interesul general sau utilitatea publică;

(c)  organizația ar trebui să realizeze în principal activități utile din punct de vedere social și din punctul de vedere al solidarității, adică ar trebui să aibă ca obiectiv sprijinirea, prin activitățile sale, a persoanelor aflate în situație de vulnerabilitate, combaterea excluziunii sociale, a inegalităților și a încălcării drepturilor fundamentale, inclusiv la nivel internațional, sau ar trebui să contribuie la protejarea mediului, a biodiversității, a climei și a resurselor naturale;

(d)  ar trebui să facă obiectul unei restricții cel puțin parțiale cu privire la distribuirea profiturilor și al unor norme specifice privind repartizarea profiturilor și activelor pe durata întregului său ciclu de viață, inclusiv la dizolvare; în orice caz, majoritatea profiturilor realizate de întreprindere ar trebui reinvestite sau utilizate în alt mod pentru a-și atinge scopul social;

(e)  ar trebui să fie administrate în conformitate cu modelele de guvernanță democratică, implicându-și angajații, clienții și părțile interesate afectate de activitățile sale; puterea și importanța membrilor în cadrul procesului decizional nu poate să depindă de capitalul de care dispun;

Parlamentul European consideră că nimic nu împiedică întreprinderile convenționale să obțină eticheta europeană a economiei sociale în cazul în care respectă cerințele menționate mai sus, în special în ceea ce privește obiectivul, distribuirea profiturilor, guvernanța și procesul decizional.

Recomandarea 2 (privind mecanismul de certificare, supraveghere și monitorizare a etichetei europene a economiei sociale)

Actul legislativ ar trebui să instituie un mecanism de certificare și de supraveghere și monitorizare a etichetei juridice, cu implicarea statelor membre și a reprezentanților economiei sociale; acest mecanism este esențial pentru a proteja eticheta juridică de „întreprindere bazată pe economia socială și pe solidaritate” și pentru a-i conserva valoarea intrinsecă. Parlamentul European consideră că acest control ar trebui să implice organizații reprezentative din sectorul întreprinderilor sociale.

Penalitățile pentru încălcarea normelor aplicabile ar putea varia de la un simplu avertisment până la retragerea etichetei.

Recomandarea 3 (privind recunoașterea etichetei europene a economiei sociale)

Eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie valabilă în toate statele membre. O întreprindere care poartă eticheta ar trebui să fie recunoscută ca întreprindere socială și solidară în toate statele membre. Eticheta ar trebui să permită oricărei întreprinderi care o poartă să își desfășoare activitatea principală în alte state membre respectând aceleași cerințe ca întreprinderile naționale care poartă eticheta respectivă. Întreprinderile în cauză ar trebui să se bucure de aceleași beneficii, drepturi și obligații ca întreprinderile sociale și solidare constituite în conformitate cu legislația statului membru în care își desfășoară activitatea.

Recomandarea 4 (privind obligațiile de raportare)

Actul legislativ ar trebui să le impună întreprinderilor sociale și solidare care doresc să păstreze eticheta să prezinte anual un raport social cu privire la activitățile și rezultatele lor, implicarea părților interesate, repartizarea profiturilor, salarii, subvenții și alte beneficii. În această privință, Comisia ar trebui să fie autorizată să elaboreze un model pentru a ajuta întreprinderile sociale și solidare să își elaboreze raportul.

Recomandarea 5 (privind orientările referitoare la bunele practici)

Actul legislativ ar trebui, de asemenea, să autorizeze Comisia să stabilească orientări referitoare la bunele practici pentru întreprinderile sociale și solidare în Europa. Aceste orientări privind bunele practici ar trebui să includă în special următoarele:

(a)  modele de guvernanță democratică;

(b)  procesele de consultare pentru crearea unei strategii de afaceri eficace;

(c)  adaptarea la nevoile sociale și la piața muncii, în special la nivel local;

(d)  politica salarială, formarea profesională, sănătatea și securitatea la locul de muncă și calitatea locurilor de muncă;

(e)  relațiile cu utilizatorii și clienții și răspunsul la nevoile sociale care nu sunt satisfăcute de piață sau de stat;

(f)  situația întreprinderii în ceea ce privește diversitatea, nediscriminarea și egalitatea de șanse între femei și bărbați în rândurile membrilor săi, inclusiv în funcțiile de răspundere și de conducere;

Recomandarea 6 (privind lista formelor juridice)

Actul legislativ ar trebui să includă o listă a formelor juridice disponibile în statele membre pentru întreprinderile și societățile care îndeplinesc condițiile pentru a primi eticheta europeană a economiei sociale. O astfel de listă ar trebui să fie revizuită în mod regulat.În vederea asigurării transparenței și a unei cooperări eficiente între statele membre, această listă ar trebui publicată pe pagina de internet a Comisiei Europene.

Recomandarea 7 (privind revizuirea legislației în vigoare)

Comisia este invitată să revizuiască actele legislative în vigoare și să prezinte, după caz, propuneri legislative care să instituie un cadru juridic mai coerent și mai complet în sprijinul întreprinderilor sociale.

Recomandarea 8 (privind ecosistemul pentru întreprinderile sociale și cooperarea dintre statele membre)

Comisia ar trebui să se asigure că politicile sale reflectă angajamentul de a crea un ecosistem pentru întreprinderile sociale. Comisia este invitată să țină seama de faptul că întreprinderile sociale și solidare se caracterizează printr-o puternică influență locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și de a putea oferi produse și servicii, majoritatea la nivel de comunitate, precum și de a îmbunătăți coeziunea socială și teritorială. Comisia este invitată să ia măsuri pentru a promova cooperarea dintre întreprinderile sociale și solidare din țări și sectoare diferite, pentru a încuraja schimbul de cunoștințe și practici, astfel încât să poată fi sprijinită dezvoltarea întreprinderilor de acest tip.


EXPUNERE DE MOTIVE

Întreprinderile sociale și solidare fac parte din economia socială. Acestea au obiective mai ample din punct de vedere social, ambiental și comunitar, însă sunt administrate pe baza modelului antreprenorial. Activitățile lor sunt diverse. Ele oferă de obicei servicii sociale și servicii de integrare în muncă pentru grupurile defavorizate, însă există o tendință comună în legislațiile naționale de a diversifica gama de activități pe care au dreptul să le efectueze întreprinderile sociale, cu condiția ca acestea să fie de interes general și/sau să aibă o utilitate socială, cum ar fi furnizarea de servicii în folosul comunității, inclusiv în domeniile educației, culturii și mediului.

Recenta criză economică și financiară a arătat că indivizii care au fost cel mai afectați de criză sunt cei care aparțin celor mai excluse și mai dezavantajate grupuri de pe piața forței de muncă, în special femeile, persoanele cu dizabilități, tinerii și lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare. În acest context, raportorul reamintește că economia socială și solidară este o sursă de locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5% din lucrătorii și 10 % din întreprinderile din UE.

În statele membre ale UE, întreprinderile sociale pot avea diverse forme juridice și statute, care pot varia de la forme juridice mai tradiționale (de exemplu, asociații, fundații, cooperative, societăți mutuale, societăți pe acțiuni) la noi forme juridice, concepute special pentru întreprinderile sociale (cooperativele sociale în Italia sau GmbH în Germania). Ca urmare a diversității și caracterului inovator al unora dintre aceste forme juridice, este nevoie de prudență în acest domeniu, care este, în prezent, în plină dezvoltare. Aceasta situație arată că va fi dificil să se ajungă la un consens în Europa privind oportunitatea sau necesitatea de a institui la nivelul UE în prezent o formă juridică specifică de întreprindere socială.

De aceea, raportorul are o abordare mai prudentă, întrucât consideră că ar putea contribui la consolidarea consensului politic și, mai mult, că poate aduce beneficii substanțiale întreprinderilor sociale. Raportorul propune să i se solicite Comisiei să introducă o „etichetă europeană a economiei sociale” la nivelul Uniunii, care va fi facultativă, cu alte cuvinte, va fi acordată la cerere acelor întreprinderi sociale care respectă o serie de criterii, indiferent de forma juridică pe care decid să o ia în conformitate cu legislația națională. Acest set de criterii este definit în textul raportului și nu este complet nou. Criteriile se bazează pe texte și rezoluții anterioare ale instituțiilor UE. În acest context, pentru a îndepărta orice dubiu, raportorul dorește să sublinieze că definiția întreprinderilor sociale pe care o oferă include organizații cu scop lucrativ. Elementul-cheie este acela că cea mai mare parte a profiturilor sunt reinvestite în activitățile organizației și dedicate obiectivului social.

Raportorul consideră că ideea creării unei etichete ar conferi mai multă vizibilitate întreprinderilor sociale, le-ar oferi mai multe oportunități de acces la finanțare publică și privată, de a găsi o finanțare mai bună, de a avea profituri mai importante și de a beneficia de mobilitate în interiorul Uniunii Europene.

Împreună cu prezenta recomandare, raportorul include în anexa la proiectul său de raport o serie de alte recomandări. Raportorul propune crearea unui mecanism de certificare și de control și monitorizare a etichetei juridice europene, cu implicarea statelor membre. Astfel, întreprinderile sociale vor fi protejate de fraude.

Raportorul sugerează, de asemenea, ca eticheta socială europeană să fie valabilă în toate statele membre, ceea ce înseamnă că orice întreprindere care o poartă își poate desfășura activitatea principală în alte state membre respectând aceleași cerințe ca și întreprinderile naționale care poartă eticheta respectivă. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă aceleași beneficii, drepturi și obligații ca întreprinderile sociale înființate în conformitate cu legislația statului membru în care își desfășoară activitatea.

Actul legislativ ar trebui să le impună întreprinderilor sociale care doresc să își păstreze eticheta să prezinte în mod regulat un raport social cu privire la activitățile, rezultatele, implicarea părților interesate, repartizarea profiturilor, salarii, subvenții și alte beneficii. În această privință, Comisia ar trebui să fie autorizată să elaboreze un model pentru a ajuta întreprinderile sociale să elaboreze raportul.

Actul legislativ ar trebui, de asemenea, să autorizeze Comisia să stabilească orientări referitoare la bunele practici pentru întreprinderile sociale în Europa. Elementele de bază la care ar trebui să se refere aceste orientări sunt prezentate în detaliu în anexă.

Din considerente practice, actul legislativ ar trebui să includă o listă care să poată fi revizuită de forme juridice disponibile în statele membre pentru întreprinderile și societățile care îndeplinesc condițiile pentru a primi eticheta europeană a economiei sociale.

În final, raportorul invită Comisia să revizuiască legislația în vigoare și să prezinte, după caz, propuneri legislative care să instituie un cadru juridic mai coerent și mai complet în sprijinul întreprinderilor sociale.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (23.5.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la statutul întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate

(2016/2237(INL))

Raportor pentru aviz (*): Heinz K. Becker

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

(Inițiativă – articolul 46 din Regulamentul de procedură)

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât există o mare varietate de cadre de reglementare pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate la nivel național, în Europa, cu diferențe mari în ceea ce privește abordările juridice (cum ar fi cooperativele, asociațiile, organizațiile de caritate, societățile mutuale, fundațiile etc.), modelele de afaceri și sprijinul public; întrucât întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate sunt actorii economiei sociale, care este o parte integrantă a economiei sociale de piață europene în domeniul educației, culturii și al mediului;

B.  întrucât întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate reacționează la provocările sociale printr-o abordare inovatoare și reprezintă un sprijin esențial pentru statele membre; întrucât întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate au o contribuție valoroasă la inovarea socială; întrucât economia socială și bazată pe solidaritate ar trebui considerată una dintre forțele motrice pentru dezvoltarea unei economii de piață sustenabile din punctul de vedere al mediului și social și a pieței interne europene; întrucât întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate scot în evidență noi modalități de abordare a problemelor sociale într-o lume care se schimbă rapid; întrucât impactul întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate, în special în timpul crizei economice, a fost scos în evidență pentru crearea de locuri de muncă decente, favorabile incluziunii, locale și sustenabile, încurajarea creșterii economice, protecția mediului și consolidarea coeziunii sociale, economice și regionale(1),

C.  întrucât digitalizarea, obiectivele ambițioase în domeniul schimbărilor climatice, migrarea, inegalitățile, dezvoltarea comunității, în special în zonele marginalizate, sistemul de protecție socială și serviciile de sănătate, nevoile persoanelor cu handicap și combaterea sărăciei, excluziunii sociale, șomajului pe termen lung și disparităților de gen prezintă un important potențial pentru antreprenoriatul social; întrucât majoritatea întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate funcționează pe piață asemenea societăților comerciale, asumându-și riscuri economice;

D.  întrucât, în toate statele membre, întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate ar trebui să aibă o identitate comună, atrăgând totodată atenția asupra importanței recunoașterii diversității lor; întrucât studiul recent realizat de Direcția Generală Politici Interne, intitulat „A European Statute for Social and Solidarity-based Enterprises” (Un statut european pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate), recunoaște valoarea adăugată a acțiunii la nivelul Uniunii și recomandă mai degrabă stabilirea unui statut și a unei etichete, certificări sau mărci aferente, decât cerința de a înființa o entitate juridică specifică pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate;

E.  întrucât zonele rurale oferă oportunități semnificative pentru întreprinderile sociale și întrucât, prin urmare, este esențial să existe o infrastructură adecvată în toate regiunile rurale;

F.  întrucât educația și formarea trebuie să fie domenii prioritare în ceea ce privește promovarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor;

G.  întrucât societățile mutuale care activează în domeniul asistenței medicale și al asistenței sociale în Uniune asigură locuri de muncă pentru 8,6 milioane de persoane și oferă sprijin pentru 120 de milioane de cetățeni; întrucât aceste societăți mutuale au o cotă de piață de 24 % și generează peste 4 % din PIB-ul Uniunii;

H.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(2) stabilește condițiile și cerințele pentru înființarea fondurilor europene de antreprenoriat social,

1.  subliniază importanța decisivă a celor aproximativ 2 milioane de întreprinderi din economia socială din Europa(3), care oferă locuri de muncă pentru mai mult de 14,5 milioane de persoane(4), și contribuția importantă a acestora la crearea de locuri de muncă de calitate, la coeziunea socială și regională și la creșterea economică constantă pe piața internă;

2.  subliniază că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate au o istorie îndelungată în majoritatea statelor membre și și-au asigurat statutul de participanți esențiali și semnificativi pe piață;

3.  invită Comisia și autoritățile naționale să respecte particularitățile istorice și juridice ale întreprinderilor din economia socială atunci când reglementează piața;

4.  subliniază că, dată fiind cererea tot mai mare de servicii sociale, întreprinderile sociale din Uniune devin tot mai importante în furnizarea de servicii sociale pentru sprijinirea persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau care se află deja într-o astfel de situație; subliniază că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate nu ar trebui să înlocuiască serviciile sociale furnizate public, ci mai degrabă să vină în completarea acestora; atrage atenția că este important ca întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate să ofere servicii în domeniul social, medical sau educațional și sarcini specifice legate de mediu în cooperare cu autoritățile locale și cu voluntarii; subliniază faptul că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate au potențialul de a soluționa anumite provocări sociale printr-o abordare ascendentă;

5.  subliniază faptul că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate oferă șanse de angajare persoanelor cu handicap, precum și persoanelor din alte grupuri defavorizate;

6.  subliniază faptul că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate se caracterizează printr-o puternică ancorare locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și le permite să ofere produsele și serviciile necesare în zona respectivă, îmbunătățind astfel coeziunea economică, socială și teritorială;

7.  remarcă faptul că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate pot contribui la o mai mare egalitate de gen și la reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați;

8.  subliniază importanța creării de rețele între întreprinderile sociale și invită statele membre să încurajeze transferul de cunoștințe și de cele mai bune practici în interiorul statelor membre (de exemplu prin crearea unor puncte de contact naționale) și pe întreg teritoriul Uniunii, la care să participe nu numai întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, ci și întreprinderile tradiționale, mediul academic și alte părți interesate; invită Comisia ca, în contextul Grupului de experți privind antreprenoriatul social și în cooperare cu statele membre, să continue să colecteze și să partajeze informații privind bunele practici existente și să analizeze atât datele calitative, cât și pe cele cantitative privind contribuția întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate atât la nivelul politicii publice, cât și la nivelul comunităților locale;

9.  solicită crearea unei platforme europene online multilingve pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, prin intermediul căreia acestea să poată obține informații și să facă schimburi de idei privind înființarea, oportunitățile de finanțare și cerințele din partea UE, participarea la procedurile de achiziții publice și posibile structuri juridice;

10.  invită Comisia să introducă la nivelul Uniunii o „etichetă europeană a economiei sociale” pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, care să fie bazată pe criterii clare menite să scoată în evidență caracteristicile specifice ale acestor întreprinderi și impactul lor social, să le crească vizibilitatea, să încurajeze investițiile, să faciliteze accesul la finanțare și la piața unică pentru cei care doresc să-și extindă activitatea pe plan național sau în alte state membre, respectând, totodată, diferitele forme și cadre juridice din acest sector și din statele membre; consideră, de asemenea, că criteriile ar trebui să fie stabilite la nivel economic, dar și social, cu referire la viabilitatea financiară și la scopul explicit de a aduce beneficii comunității sau unui anumit grup de persoane; subliniază că focusul pe aspectele sociale ar trebui să fie principalul obiectiv al întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate; consideră că acordarea unei astfel de etichete ar trebui să se facă în urma unei solicitări din partea întreprinderilor care îndeplinesc criteriile de calificare, cum ar fi urmărirea unui obiectiv social, o dimensiune antreprenorială, procesul decizional participativ și reinvestirea substanțială a profiturilor; consideră că „eticheta europeană a economiei sociale” ar trebui să fie voluntară pentru întreprinderi, însă trebuie să fie recunoscută de toate statele membre;

11.  subliniază că există în prezent criterii care să ajute la definirea întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate în scopuri legate de legislația în vigoare a Uniunii, cum ar fi cele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(5), unde „întreprinderea socială” înseamnă o întreprindere care, indiferent de forma sa juridică:

(a)  în conformitate cu statutul, actul constitutiv sau cu orice alt document statutar pe baza căruia a fost înființată întreprinderea, are drept obiectiv principal mai degrabă obținerea unui impact social pozitiv și cuantificabil decât generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii săi, atunci când întreprinderea:

(i)  oferă servicii sau bunuri care generează o rentabilitate socială ridicată; și/sau

(ii)  utilizează o metodă de producție de bunuri sau servicii care întruchipează obiectivul social al acesteia;

(b)  își utilizează profiturile în primul rând pentru a-și atinge obiectivul principal și a adoptat proceduri și norme predefinite privind distribuirea profiturilor către acționari și proprietari, care asigură că o astfel de distribuire nu subminează obiectivul principal; și

(c)  este administrată în spiritul unei întreprinderi, în mod responsabil și transparent, îndeosebi prin angrenarea lucrătorilor, clienților și a părților interesate afectate de activitățile sale economice;

12.  subliniază necesitatea unei definiții ample și incluzive la nivelul Uniunii, care să scoată în evidență importanța principiului ca un procent substanțial al profiturilor realizate de întreprindere să fie reinvestit sau utilizat în alt mod pentru a atinge obiectivul social al întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate; subliniază provocările specifice cu care se confruntă cooperativele sociale și întreprinderile sociale de integrare în muncă în îndeplinirea misiunii lor de a-i ajuta pe cei care sunt cel mai adesea excluși de pe piața muncii și subliniază necesitatea includerii unor astfel de organizații în noua etichetă;

13.  consideră că criteriile și cerințele legale minime pentru dobândirea și menținerea unei „etichete sociale europene” trebuie să fie o activitate utilă din punct de vedere social, care ar trebui definită la nivelul Uniunii; subliniază că această activitate ar trebui să fie măsurabilă în ceea ce privește impactul social în domenii precum integrarea socială a persoanelor vulnerabile, integrarea pe piața forței de muncă a celor expuși riscului de excludere de la locuri de muncă de calitate și sustenabile, reducerea disparității de gen, abordarea marginalizării migranților, îmbunătățirea egalității de șanse prin sănătate, educație, cultură și locuințe decente, precum și combaterea sărăciei și a inegalităților; subliniază faptul că întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate trebuie să respecte, atunci când își desfășoară propria activitate, cele mai bune practici în ceea ce privește condițiile de muncă și de ocupare a forței de muncă;

14.  subliniază că trebuie garantat că o astfel de etichetă de calitate se va obține cu costuri și eforturi reduse, pentru a nu defavoriza întreprinderile sociale, acordând o atenție deosebită întreprinderilor mici și mijlocii și întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate; consideră, în consecință, că criteriile comune la nivelul Uniunii trebuie să fie simple, clare și să se bazeze mai degrabă pe factori de fond decât de formă, iar procedurile relevante nu trebuie să fie împovărătoare; constată că, deși obligațiile de raportare reprezintă un instrument rezonabil pentru a verifica dacă întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate continuă să aibă dreptul la „eticheta europeană a economiei sociale”, frecvența acestor rapoarte și informațiile obligatorii care trebuie incluse nu trebuie să fie excesiv de împovărătoare; observă că costurile aferente procesului de obținere a etichetei / de certificare ar putea fi eventual limitate dacă administrarea centrală este organizată la nivelul autorităților naționale care ar putea, în cooperare cu întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, să transfere execuția și gestiunea către o auto-administrare națională conform definiției paneuropene a criteriilor pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate;

15.  invită Comisia și statele membre să promoveze activ „eticheta europeană a economiei sociale” și să facă publicitate beneficiilor sociale și economice pe care le prezintă întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, printre care crearea de locuri de muncă de calitate și coeziunea socială;

16.  subliniază că aplicarea strategiilor de responsabilitate socială a întreprinderilor în cadrul unui plan de afaceri nu este o condiție suficientă pentru ca o întreprindere să fie considerată întreprindere socială și bazată pe solidaritate și, prin urmare, scoate în evidență că este important să se facă o distincție clară între o întreprindere socială și bazată pe solidaritate și o întreprindere implicată în activități de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI);

17.  consideră că prioritățile de investiții pentru economia socială și întreprinderile sociale nu ar trebui să se limiteze la incluziunea socială, ci ar trebui să includă ocuparea forței de muncă și educația, pentru a reflecta gama largă de activități economice în care sunt prezente;

18.  solicită continuarea programului „Erasmus pentru tinerii antreprenori” și utilizarea eficientă a bugetului, precum și o difuzare optimă a informațiilor privind programul;

19.  solicită simplificarea procedurilor de înființare a întreprinderilor sociale, pentru ca birocrația excesivă să nu constituie un obstacol în calea antreprenoriatului social;

20.  invită Comisia să integreze mai bine economia socială în legislația Uniunii pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, pe de o parte, și pentru alte forme de întreprinderi, pe de altă parte;

21.  subliniază necesitatea sprijinirii întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate furnizându-le o finanțare suficientă, întrucât sustenabilitatea financiară este crucială pentru supraviețuirea lor; subliniază nevoia de a încuraja sprijinirea financiară oferită de investitori privați și de entități publice întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate la nivel regional, național și la nivelul Uniunii, acordând o atenție deosebită finanțării inovațiilor, și invită Comisia să consolideze dimensiunea socială a fondurilor existente ale Uniunii în contextul următorului cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, pentru a promova economia socială și antreprenoriatul social; solicită Comisiei să consolideze punerea în aplicare a Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și axa sa destinată microfinanțării și antreprenoriatului social și să crească gradul de conștientizare în sectorul financiar cu privire la caracteristicile și beneficiile economice și sociale ale întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate; consideră, de asemenea, că este necesar să se sprijine, în general, mijloacele alternative de finanțare, precum fondurile cu capital de risc, finanțarea la înființare, microcreditele sau finanțarea participativă (crowdfunding), pentru a crește investițiile în sector, pe baza „etichetei europene a economiei sociale”;

22.  solicită o absorbție eficientă a fondurilor Uniunii și subliniază că trebuie simplificat accesul la această finanțare pentru beneficiari, nu în ultimul rând pentru a sprijini și a susține întreprinderile sociale în ceea ce privește obiectivul lor principal, de a realiza mai degrabă un impact social decât optimizarea profitului, ceea ce oferă societății, în cele din urmă, creșterea rentabilității pe termen lung a investițiilor; solicită Comisiei să revizuiască, în contextul următorului CFM pentru perioada 2021-2027, cadrul de reglementare pentru fondurile de investiții sociale în scopul facilitării accesului pe piața financiară pentru întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate; solicită, în acest context, desfășurarea unei campanii europene eficace pentru a reduce birocrația și a promova o „etichetă europeană a economiei sociale”;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri cuantificabile pentru deblocarea și atragerea investițiilor publice și private necesare întreprinderilor sociale și bazate pe solidaritate, inclusiv promovarea „etichetei europene a economiei sociale”; constată, în acest sens, că economia socială încă se confruntă cu dificultăți în accesarea achizițiilor publice, cum ar fi barierele legate de dimensiune și de capacitatea financiară; reiterează importanța punerii efective în aplicare a pachetului de reforme privind achizițiile publice de către statele membre pentru a crește gradul de participare a acestor întreprinderi în cadrul procedurilor de licitație pentru contractele de achiziții publice, printr-o mai bună difuzare a regulilor privind achizițiile publice, a criteriilor și a informațiilor privind licitațiile și prin îmbunătățirea accesului la contracte pentru astfel de întreprinderi, inclusiv a clauzelor și criteriilor sociale, prin simplificarea procedurilor și elaborarea ofertelor într-un mod care să le facă accesibile operatorilor mai mici;

24.  recunoaște importanța acordării de sprijin financiar întreprinderilor din economia socială și bazată pe solidaritate; invită Comisia să țină seama de particularitățile întreprinderilor sociale atunci când acestea primesc ajutoare de stat; propune facilitarea accesului la finanțare, urmând exemplul categoriilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei(6);

25.  subliniază că Comisia și statele membre, precum și autoritățile regionale și locale, ar trebui să integreze dimensiunea întreprinderilor sociale în politicile, programele și practicile relevante;

26.  subliniază necesitatea de a oferi locuri de muncă persoanelor cel mai adesea excluse de pe piața forței de muncă, prin reintegrarea șomerilor de lungă durată și prin combaterea șomajului în general;

27.  ia act de faptul că, pe lângă finanțare, furnizarea de servicii educaționale și de formare pentru persoanele angajate în întreprinderile sociale în special pentru a promova abilitățile antreprenoriale și cunoștințele economice de bază legate de administrarea unei întreprinderi, precum și furnizarea unui sprijin de specialitate și optimizarea administrării sunt esențiale pentru stimularea dezvoltării acestui sector; invită statele membre să instituie politici care să vizeze stabilirea unor tratamente fiscale favorabile pentru întreprinderile sociale;

28.  subliniază insistent că normele privind modul de operare a întreprinderilor sociale trebuie să respecte principiile concurenței loiale și nu trebuie să permită concurența neloială, astfel încât să permită funcționarea corespunzătoare a întreprinderilor mici și mijlocii tradiționale.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

15.5.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

40

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Geoffroy Didier, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Joëlle Mélin, Miroslavs Mitrofanovs, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Robert Rochefort, Claude Rolin, Siôn Simon, Romana Tomc, Marita Ulvskog, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Tania González Peñas, Sergio Gutiérrez Prieto, Krzysztof Hetman, Miapetra Kumpula-Natri, Joachim Schuster, Helga Stevens, Neoklis Sylikiotis

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Dominique Bilde, Dietmar Köster

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

40

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Martina Dlabajová, Marian Harkin, Robert Rochefort

ECR

Arne Gericke, Helga Stevens, Jana Žitňanská

EFDD

Laura Agea

GUE/NGL

Tania González Peñas, Neoklis Sylikiotis

PPE

Georges Bach, David Casa, Geoffroy Didier, Krzysztof Hetman, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Claude Rolin, Romana Tomc

S&D

Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Elena Gentile, Sergio Gutiérrez Prieto, Agnes Jongerius, Jan Keller, Dietmar Köster, Miapetra Kumpula-Natri, Javi López, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Joachim Schuster, Siôn Simon, Marita Ulvskog

VERTS/ALE

Jean Lambert, Miroslavs Mitrofanovs

3

-

ENF

Dominique Bilde, Joëlle Mélin

NI

Lampros Fountoulis

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/611030/EPRS_STU(2017)611030_EN.pdf

(2)

  Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(3)

  https://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy_ro

(4)

  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=ro&pubId=7523, p. 47

(5)

  Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progres pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (JO L 347, 20.12.2013, p. 238).

(6)

  Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

20.6.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

2

2

Membri titulari prezenţi la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Rosa Estaràs Ferragut, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Heidi Hautala, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, József Szájer, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Sergio Gaetano Cofferati, Geoffroy Didier, Angel Dzhambazki, Angelika Niebler, Kosma Złotowski


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

19

+

ALDE

Jean-Marie Cavada, António Marinho e Pinto

EFDD

Joëlle Bergeron

PPE

Geoffroy Didier, Rosa Estaràs Ferragut, Angelika Niebler, Pavel Svoboda, József Szájer, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

S&D

Sergio Gaetano Cofferati, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Evelyn Regner

VERTS/ALE

Max Andersson, Heidi Hautala, Julia Reda

2

-

ENF

Marie-Christine Boutonnet, Gilles Lebreton

2

0

ECR

Angel Dzhambazki, Kosma Złotowski

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 29 iunie 2018Notă juridică - Politica de confidențialitate