RAPORT referitor la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile

4.7.2018 - (2018/2003(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportoare: Heidi Hautala
Raportoare pentru aviz (*):
Kateřina Konečná, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile

(2018/2003(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE din septembrie 2001 cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT), precum și acordurile FLEGT de parteneriat voluntar (APV) încheiate de UE cu țări terțe,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 208,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (Regulamentul UE privind lemnul)[1],

–  având în vedere Parteneriatul pentru dezvoltare eficientă încheiat la Busan în 2011,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) pentru perioada 2015-2030,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere raportul final care însoțește studiul Comisiei intitulat „Impactul consumului UE asupra despăduririlor: analiză cuprinzătoare a impactului consumului UE asupra despăduririlor” (2013),

–  salută publicarea proiectului de studiu de fezabilitate privind opțiunile de intensificare a acțiunii UE împotriva defrișărilor, întocmit la cererea Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene (2017),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008, intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității” (COM(2008)0645),

–  având în vedere reuniunea din 2010 a Forumului bunurilor de larg consum, o rețea industrială mondială alcătuită din distribuitori, producători și prestatori de servicii, care s-a angajat să îndeplinească obiectivul de a asigura un nivel net al despăduririi egal cu zero în lanțurile de aprovizionare ale tuturor membrilor săi până în 2020,

–  având în vedere „Provocarea de la Bonn” (Bonn Challenge) din 2011, care este un efort global de a include într-un program de restaurare o suprafață de 150 de milioane de hectare din terenurile despădurite și degradate de pe glob până în 2020 și o suprafață de 350 de milioane de hectare până în 2030,

–  având în vedere Alianța pentru pădurile tropicale 2020,

–  având în vedere Declarația de la New York privind pădurile și programul de acțiune din 2014,

–  având în vedere Concluziile din 2016 ale Consiliului privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale,

–  având în vedere Declarația de la Amsterdam din decembrie 2015, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”,

–  având în vedere Strategia Comisiei privind comerțul pentru toți (2015),

–  având în vedere Programul ONU de reducere a emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD+),

–  având în vedere Planul strategic pentru păduri 2017-2030 al Organizației Națiunilor Unite (UNSPF), care definește șase obiective globale legate de păduri și 26 de ținte asociate care trebuie îndeplinite până în 2030,

–  având în vedere Convenția ONU privind combaterea defrișărilor, adoptată la 17 iunie 1994,

–  având în vedere dezvoltarea de către Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a unor platforme naționale pentru produsele durabile,

–  având în vedere Mecanismul de cooperare bilaterală UE-China (2009) privind asigurarea respectării legislației și guvernanța în domeniul forestier (BCM-FLEG),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

–  având în vedere Convenția americană privind drepturile omului din 1969,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1987,

–  având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale din 1989,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) din 2007,

–  având în vedere Orientările voluntare pentru guvernanța responsabilă a proprietății funciare (VGGT) din 2012 ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO),

–  având în vedere Principiile privind investițiile responsabile în agricultură și în sistemele alimentare elaborate în 2014 de către FAO,

–  având în vedere cel mai recent raport privind „limitele planetare”,

–  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) din 1973,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică din 1992, Protocolul conex de la Cartagena privind biosecuritatea din 2000, precum și Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora din 2010,

–  având în vedere raportul final al grupului de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă,

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în 2011 și Orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale, actualizate în 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale[2],

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe[3],

–  având în vedere declarația din aprilie 2018 a reprezentanților societății civile cu privire la rolul UE în ceea ce privește protejarea pădurilor,

–  având în vedere Programul mondial pentru combaterea infracțiunilor împotriva faunei sălbatice și a pădurilor al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNDOC),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale[4],

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru comerț internațional (A8-0249/2018),

A.  întrucât pădurile contribuie în mod substanțial la atenuarea efectelor schimbărilor climatice și la conservarea biodiversității;

B.  întrucât 300 de milioane de persoane trăiesc în păduri și 1,6 miliarde de persoane depind în mod direct de păduri pentru a-și asigura mijloacele de subzistență, inclusiv un număr de peste 2 000 de comunități indigene; întrucât pădurile joacă un rol esențial în dezvoltarea economiei locale; întrucât, conform estimărilor, pădurile adăpostesc 80 % din totalitatea speciilor terestre și sunt, prin urmare, o sursă importantă de biodiversitate; întrucât, potrivit FAO, suprafața terenurilor împădurite se reduce cu aproximativ 13 milioane de hectare în fiecare an;

C.  întrucât defrișările și degradarea pădurilor au loc în special în emisfera sudică și în pădurile tropicale;

D.  întrucât pădurile împiedică degradarea terenurilor și deșertificarea și reduc riscul de inundații, de alunecări de teren și de secetă;

E.  întrucât pădurile sunt esențiale pentru agricultura durabilă și îmbunătățesc securitatea alimentară și calitatea nutriției;

F.  întrucât pădurile oferă, spre exemplu, și servicii ecosistemice esențiale, care susțin agricultura durabilă prin echilibrarea fluxurilor de apă, stabilizarea solurilor, menținerea fertilității solului, reglarea climei, și reprezintă un habitat viabil pentru polenizatorii sălbatici și pentru prădătorii organismelor dăunătoare pentru agricultură;

G.  întrucât produsele forestiere generează 1 % din PIB-ul mondial;

H.  întrucât regenerarea pădurilor face parte din strategiile indispensabile pentru limitarea încălzirii globale la 1,5 grade; întrucât toate țările ar trebui să accepte responsabilitatea care le revine în privința reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră pe teritoriul lor și să adopte măsuri în acest scop;

I.  întrucât despăduririle și degradarea pădurilor reprezintă a doua cea mai importantă sursă de emisii de carbon cauzate de activitățile umane și sunt responsabile pentru aproape 20 % din totalul emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră;

J.  întrucât combustibilul lemnos este încă cel mai important produs forestier în țările în curs de dezvoltare și cea mai importantă sursă de energie în multe țări din Africa și Asia; întrucât, în Africa Subsahariană, patru persoane din cinci folosesc încă lemnul pentru a găti;

K.  întrucât pădurile primare sunt bogate în biodiversitate și pot stoca cu 30-70 % mai mult carbon decât pădurile pe suprafața cărora s-au efectuat defrișări sau care sunt degradate;

L.  întrucât furnizarea de informații clare, coerente și actualizate cu privire la suprafețele împădurite este esențială pentru o monitorizare eficientă și pentru asigurarea respectării legii;

M.  întrucât, deși APV FLEGT s-au dovedit a fi un instrument deosebit de util pentru sprijinirea îmbunătățirii guvernanței în domeniul forestier, acestea au în continuare multe neajunsuri;

N.  întrucât acordurile FLEGT de parteneriat voluntar (APV) se concentrează cu precădere asupra exploatării forestiere industriale, în timp ce, în marea majoritate a cazurilor, exploatarea forestieră ilegală este de tip artizanal și este asociată cu producția de cherestea a fermelor individuale;

O.  întrucât definiția conceptului de „legalitate” pe care se bazează acordurile FLEGT de parteneriat voluntar este prea restrânsă, ignorând uneori aspecte esențiale legate de proprietatea funciară și de drepturile populației locale;

P.  întrucât acordurile FLEGT de parteneriat voluntar, programul REDD+ și sistemele de certificare sunt în continuare inițiative separate, care ar trebui să fie mai bine coordonate;

Q.  întrucât punerea în aplicare a obiectivelor FLEGT depinde în mare măsură de țările în care se desfășoară o parte semnificativă a activităților de producție, prelucrare și comercializare a lemnului, cum sunt China, Rusia, India, Coreea de Sud și Japonia, precum și de angajamentul acestora de a lupta împotriva exploatării forestiere ilegale și a comerțului cu produse din lemn obținute în mod ilegal și întrucât, până în prezent, în urma dialogului politic bilateral cu acești parteneri, s-au obținut rezultate limitate;

R.  întrucât Regulamentul UE privind lemnul (EUTR) are obiectivul de a garanta că lemnul recoltat ilegal nu este introdus pe piața europeană; întrucât, în urma procesului de revizuire a Regulamentului UE privind lemnul din 2016, s-a concluzionat că punerea în aplicare a regulamentului și asigurarea respectării acestuia au fost incomplete; întrucât a fost lansată o consultare publică la începutul anului curent pentru o posibilă revizuire a domeniului de aplicare a EUTR;

S.  întrucât zonele protejate trebuie să se afle în centrul oricărei abordări strategice de conservare a naturii; întrucât acestea ar trebui să servească drept poli de dezvoltare economică siguri și favorabili incluziunii, bazați pe agricultura durabilă, energie, cultură și turism, și să conducă la dezvoltarea unei bune guvernanțe;

T.  întrucât parteneriatele public-privat (PPP) sunt importante pentru dezvoltarea durabilă a parcurilor din Africa Subsahariană, respectând în același timp drepturile comunităților forestiere;

U.  întrucât corupția și capacitatea insuficientă a instituțiilor reprezintă obstacole majore în calea protecției și a conservării pădurilor; întrucât un raport comun din 2016 elaborat de către Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și INTERPOL[5] a identificat infracțiunile silvice ca fiind unul dintre cele mai importante cinci obstacole în calea îndeplinirii ODD și afirmă că exploatarea forestieră ilegală echivalează cu 15 %-30 % din totalul comerțului legal la nivel mondial; întrucât Banca Mondială estimează că țările afectate pierd în fiecare an venituri în valoare de 15 miliarde USD ca urmare a activităților ilegale de exploatare forestieră și comerț cu lemn;

V.  întrucât infracțiunile silvice pot fi încadrate în diferite categorii, mai precis exploatarea ilegală a esențelor de lemn periclitate cu valoare mare (de pe lista CITES); exploatarea ilegală a lemnului pentru a produce materiale pentru construcții și mobilier; exploatarea ilegală a lemnului și „spălarea lemnului” prin intermediul unor întreprinderi-paravan care gestionează plantațiile sau din sectorul agriculturii, pentru a furniza celuloză industriei producătoare de hârtie și utilizarea comerțului cu combustibil lemnos și cărbune de lemn, care este în mare măsură nereglementat, pentru a disimula exploatarea forestieră ilegală în interiorul și în afara zonelor protejate;

W.  întrucât urbanizarea, guvernanța defectuoasă, operațiunile de despădurire de anvergură, realizate în beneficiul sectorului agricol, minier sau pentru a permite dezvoltarea infrastructurii cauzează încălcări grave ale drepturilor omului, cu implicații devastatoare asupra comunităților forestiere și locale, cum sunt acapararea terenurilor, evacuările forțate, hărțuirea de către forțele de poliție, arestările arbitrare și incriminarea liderilor comunităților, a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor;

X.  întrucât Agenda pentru 2030 a ONU stabilește drept obiectiv oprirea despăduririlor și inversarea tendinței de despădurire și de degradare a pădurilor până în 2020; întrucât acest angajament a fost reafirmat în cadrul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, iar eforturile care trebuie depuse pentru respectarea lui nu ar trebui să fie amânate;

Y.  întrucât ODD 15 menționează în mod explicit nevoia de a asigura o bună gestiune în domeniul forestier, iar pădurile pot contribui la realizarea multor alte ODD;

Z.  întrucât REDD+ a adus beneficii sociale și de mediu multor țări în curs de dezvoltare, acestea vizând o varietate de aspecte, de la conservarea biodiversității la dezvoltarea rurală și îmbunătățirea guvernanței în domeniul forestier; întrucât, cu toate acestea, programul REDD+ a fost criticat, fiind perceput drept o formă de presiune asupra comunităților forestiere;

AA.  întrucât există din ce în ce mai multe dovezi cu privire la faptul că garantarea drepturilor de proprietate funciară ale comunităților permite reducerea despăduririlor și o gestionare mai durabilă a pădurilor;

AB.  întrucât activitățile agricole sunt responsabile pentru 80 % din despăduriri la nivel mondial; întrucât creșterea animalelor și marile plantații industriale de soia și de palmieri pentru ulei, în special, se numără printre principalele sectoare de activitate ce cauzează despăduriri, cu precădere în țările tropicale, ca urmare a cererii tot mai mari pentru aceste produse din partea țărilor dezvoltate și a economiilor emergente și a expansiunii agriculturii industriale la nivel mondial; întrucât, într-un studiu al Comisiei Europene din 2013, se constată că UE-27 a fost cel mai mare importator net la nivel mondial de produse asociate cu defrișarea (între 1990 și 2008); întrucât UE are, prin urmare, un rol decisiv de jucat în combaterea defrișării și a degradării pădurilor, în special prin atenția acordată cererii de pe piața internă și prin cerințele referitoare la diligența necesară care vizează produsele agricole;

AC.  întrucât expansiunea culturilor de soia a condus la probleme sociale și de mediu, cum ar fi eroziunea solului, epuizarea resurselor de apă, contaminarea cu pesticide și strămutarea forțată a persoanelor; întrucât comunitățile indigene au fost printre cele mai afectate categorii ale populației;

AD.  întrucât extinderea plantațiilor de palmieri pentru ulei a dus la distrugerea masivă a pădurilor și a creat conflicte sociale între întreprinderile care dețin plantațiile, pe de o parte, și grupurile indigene și comunitățile locale, pe de altă parte;

AE.  întrucât, în ultimii ani, sectorul privat a manifestat un angajament tot mai puternic față de protecția pădurilor și întrucât peste 400 de companii s-au angajat să elimine orice activități asociate cu defrișarea din procesele lor de producție și lanțurile lor de aprovizionare, în conformitate cu Declarația de la New York privind pădurile, punând accentul în special pe produse cum sunt uleiul de palmier, soia, carnea de vită și lemnul; întrucât măsurile publice care vizează produsele agricole continuă să reprezinte demersuri relativ rare,

1.  reamintește că Agenda pentru 2030 recunoaște rolul vital pe care îl joacă pădurile cu o mare biodiversitate pentru dezvoltarea durabilă, precum și în contextul Acordului de la Paris; reamintește că gestionarea durabilă și incluzivă a pădurilor și utilizarea responsabilă a produselor forestiere reprezintă sistemul de captare și de stocare naturală a dioxidului de carbon cel mai eficace și mai competitiv din punctul de vedere al prețului;

2.  solicită UE să sprijine integrarea obiectivelor privind guvernanța funciară și în domeniul forestier în contribuțiile stabilite la nivel național pentru țările în curs de dezvoltare care dispun de păduri;

3.  reamintește că Acordul de la Paris cere tuturor părților să ia măsuri pentru conservarea și consolidarea absorbanților, inclusiv a pădurilor;

4.  remarcă faptul că oprirea defrișărilor și a degradării pădurilor și permiterea refacerii acestora ar echivala cu cel puțin 30 % din toate măsurile de atenuare necesare pentru limitarea încălzirii globale la 1,5° C[6];

5.  observă că defrișările cauzează 11 % din emisiile antropice de gaze cu efect de seră de la nivel mondial, mai mult decât toate autoturismele împreună;

6.  afirmă relevanța tipului de gestionare a pădurilor pentru determinarea bilanțului carbonului la tropice, astfel cum au arătat o serie de studii recente[7], care au reliefat faptul că anumite forme de degradare mai subtile, care nu se limitează la despăduririle pe scară largă, cum se credea în trecut, ar putea fi o sursă foarte importantă de emisii de carbon, reprezentând mai mult de jumătate din cantitatea de emisii totale;

7.  subliniază că reîmpădurirea, regenerarea pădurilor degradate existente și creșterea vegetației arboricole în cadrul peisajelor agricole prin agrosilvicultură reprezintă singura sursă disponibilă de emisii negative, cu potențial semnificativ de a contribui la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris;

8.  reamintește Provocarea de la Bonn[8], care vizează obiectivul de refacere a 350 de milioane de hectare de terenuri degradate și defrișate până în 2030, ceea ce ar putea genera aproximativ 170 de miliarde USD anual în beneficii nete din protecția bazinelor hidrografice, îmbunătățirea productivității culturilor agricole și a produselor forestiere și ar putea sechestra echivalentul a până la 1,7 gigatone de dioxid de carbon anual;

9.  solicită Comisiei să onoreze angajamentele internaționale ale UE, printre care cele asumate în cadrul COP 21, al Forumului Națiunilor Unite pentru păduri (UNFF), al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (UNCBD), al Declarației de la New York privind pădurile și, în special, al ODD nr. 15 - mai precis, al obiectivului 15.2, care urmărește promovarea punerii în aplicare a gestionării durabile a tuturor tipurilor de păduri, oprirea despăduririlor, refacerea pădurilor degradate și creșterea semnificativă a împăduririlor și reîmpăduririlor la nivel global până în 2020;

10.  reamintește în mod specific faptul că Uniunea s-a angajat să respecte obiectivele Aichi ale Convenției privind diversitatea biologică, care prevăd conservarea a 17 % din toate habitatele, refacerea a 15 % din ecosistemele degradate și reducerea pierderilor de păduri până aproape de zero sau cel puțin înjumătățirea acestor pierderi până în 2020;

11.  constată că industria aviatică depinde în mare măsură de mecanismele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon, inclusiv de păduri; subliniază totuși că măsurile de compensare bazate pe păduri sunt criticate în mod vehement, deoarece acestea sunt dificil de măsurat și imposibil de garantat; consideră că Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) ar trebui să excludă mecanismele de compensare a emisiilor de dioxid de carbon bazate pe păduri din Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA);

12.  relevă faptul că factorii care determină despăduririle nu pot fi determinați prin referire strictă la sectorul forestier propriu-zis, fiind asociați cu o gamă largă de aspecte, cum ar fi cele care vizează drepturile de proprietate funciară, protecția drepturilor popoarelor indigene, politicile agricole și schimbările climatice; invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a asigura punerea în aplicare deplină și eficace a APV FLEGT și să abordeze problema despăduririlor într-o manieră holistică, prin intermediul unui cadru de politici coerent, asigurând, mai precis, recunoașterea și respectarea efectivă a drepturilor funciare ale comunităților dependente de păduri, în special în cazul finanțării pentru dezvoltare acordate de UE, precum și în contextul procesului de examinare aferent APV FLEGT, astfel încât să poată fi asigurată subzistența comunităților dependente de păduri, garantând în același timp conservarea ecosistemelor;

13.  invită Comisia să elaboreze o dată la doi ani un raport privind progresele înregistrate de Planul de acțiune FLEGT; subliniază că acest raport ar trebui să includă o evaluare a punerii în aplicare a APV, să facă referire la respectarea termenelor planificate, la dificultățile întâmpinate, precum și la măsurile adoptate sau planificate;

14.  remarcă faptul că punerea în aplicare APV va avea mai multe șanse de reușită dacă va prevedea un sprijin mai bine direcționat pentru grupurile vulnerabile implicate în gestionarea resurselor de lemn (mici proprietari, microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, operatori independenți din sectorul „informal”); subliniază importanța garantării faptului că procesele de certificare respectă interesele grupurilor mai vulnerabile implicate în gestionarea pădurilor;

15.  subliniază importanța combaterii comerțului ilegal cu lemn tropical; sugerează Comisiei ca viitoarele negocieri privind licențele de export FLEGT pentru produsele din lemn legal verificat exportate în UE să ia în considerare experiența sistemului indonezian, aflat în vigoare din noiembrie 2016; solicită Comisiei să realizeze o evaluare autonomă a impactului privind punerea în aplicare a sistemului indonezian de asigurare a legalității lemnului, care ar trebui prezentată într-o perioadă de timp adecvată;

16.  invită Comisia și statele membre să abordeze riscurile asociate lemnului provenit din zone de conflict, pentru a se asigura că acesta este definit ca fiind un produs ilegal prin intermediul procesului APV; consideră că definiția conceptului de legalitate utilizată în cadrul sistemului de asigurare a legalității lemnului ar trebui să fie extinsă, pentru a include și drepturile omului, în special drepturile de proprietate funciară ale comunităților, în toate APV;

17.  invită Comisia și statele membre să recurgă la mecanismul propus de „dialog structurat privind FLEGT” pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor de corupție existente în sectorul forestier și să elaboreze măsuri pentru consolidarea participării, a transparenței, a responsabilității și a integrității, ca elemente ale unei strategii anticorupție;

18.  invită UE să dezvolte o politică privind achizițiile publice ecologice de lemn, pentru a sprijini protecția și regenerarea ecosistemelor forestiere din întreaga lume;

19.  remarcă cu îngrijorare că sectorul forestier este deosebit de vulnerabil față de guvernanța defectuoasă, inclusiv față de corupție, fraudă și criminalitate organizată, și că astfel de infracțiuni rămân încă în mare parte nepedepsite; regretă faptul că punerea în aplicare a normelor este deficitară chiar și în țările a căror legislație în domeniul forestier este solidă;

20.  ia act de faptul că, potrivit estimărilor, veniturile generate la nivel mondial de infracționalitatea silvică, spre exemplu de exploatarea forestieră ilegală, s-au situat între 50-152 de miliarde USD în 2016, în creștere de la 30-100 de miliarde în 2014, ocupând primul loc în ceea ce privește valoarea veniturilor între diferitele categorii de infracțiuni împotriva mediului; remarcă faptul că exploatarea forestieră ilegală are o contribuție importantă la finanțarea criminalității organizate și, prin urmare, reduce în mod semnificativ bugetele de care dispun guvernele, națiunile și comunitățile locale, împiedicând colectarea veniturilor[9];

21.  se arată îngrijorat de faptul că încălcările drepturilor omului, acaparările de terenuri și confiscarea terenurilor deținute de comunitățile indigene s-au intensificat, ca urmare a expansiunii infrastructurii, a monoculturilor destinate producției de alimente, combustibil și fibre, a exploatării forestiere și a acțiunilor vizând atenuarea emisiilor de dioxid de carbon, cum ar fi producția de biocombustibili, gaze naturale sau dezvoltarea de centrale hidroelectrice de mari dimensiuni;

22.  ia act cu îngrijorare de faptul că aproximativ 300 000 de membri ai comunităților forestiere (denumiți și „pigmei” sau „Batwa”) din pădurile tropicale situate în Africa Centrală trebuie să facă față unor presiuni fără precedent asupra drepturilor lor funciare, a resurselor lor forestiere și a societăților din care fac parte, în condițiile în care pădurile sunt exploatate pentru lemn, defrișate pentru agricultură sau transformate în zone dedicate exclusiv conservării speciilor sălbatice;

23.  îndeamnă în mod ferm Comisia să dea curs solicitărilor cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe[10], inclusiv în ceea ce privește întreprinderile multinaționale din acest domeniu; îndeamnă Comisia, în special, să pună în aplicare măsurile solicitate în rezoluția menționată mai sus, pentru a-i identifica și a-i pedepsi pe cei responsabili, atunci când astfel de activități pot fi atribuite în mod direct sau indirect întreprinderilor multinaționale care își desfășoară activitatea sub jurisdicția unui stat membru;

24.  subliniază faptul că exploatările forestiere ilegale cauzează pierderi de venituri fiscale pentru țările în curs de dezvoltare; regretă, în special, faptul că paradisurile fiscale offshore și mecanismele de eludare a obligațiilor fiscale sunt utilizate pentru finanțarea societăților-fantomă și a filialelor marilor întreprinderi din industria minieră, a celulozei și a lemnului ale căror activități sunt asociate cu despădurirea, după cum au confirmat documentele dezvăluite în afacerile „Panama Papers” și „Paradise Papers”, în condițiile în care efectele globalizării financiare nereglementate pot afecta negativ eforturile de conservare a pădurilor și sustenabilitatea mediului; îndeamnă încă o dată UE să dea dovadă de o voință politică puternică și de fermitate în demersurile de combatere a eludării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale, atât pe plan intern, cât și în relația cu țările terțe;

25.  salută publicarea mult-așteptatului studiu de fezabilitate privind opțiunile disponibile pentru a intensifica acțiunea UE împotriva defrișărilor[11], întocmit la cererea Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene; ia act de faptul că acest studiu se concentrează în principal pe șapte produse care pun în pericol pădurile, și anume uleiul de palmier, soia, cauciucul, carnea de vită, porumbul, cacaua și cafeaua și recunoaște că „UE este, în mod clar, parte a problemei defrișărilor la nivel mondial”;

26.  invită Comisia să inițieze fără întârziere o evaluare exhaustivă a impactului și o consultare veritabilă a părților interesate, asigurând în special implicarea comunităților locale și a femeilor, cu scopul de a institui un plan de acțiune pertinent al UE privind defrișarea și degradarea pădurilor care să includă o serie de măsuri de reglementare concrete și coerente, prin care să se garanteze faptul că niciun lanț de aprovizionare sau tranzacție financiară legată de UE nu duce la defrișarea, la degradarea pădurilor sau la încălcări ale drepturilor omului; solicită ca acest plan de acțiune să promoveze suplimentarea eforturilor de asistență financiară și tehnică în favoarea țărilor producătoare, cu obiectivul specific de a contribui la protejarea, menținerea și regenerarea pădurilor și a ecosistemelor critice și de a consolida mijloacele de subzistență ale comunităților dependente de păduri;

27.  întrucât femeile indigene și femeile din mediul rural joacă un rol esențial în cadrul protecției ecosistemelor forestiere; cu toate acestea, constată cu îngrijorare că, în cadrul procesului de gestionare a resurselor naturale, nu se asigură incluziunea și capacitarea femeilor; regretă lipsa de educație în domeniul forestier: consideră că egalitatea de gen în contextul educației în domeniul forestier constituie un element cheie pentru eforturile de gestiune durabilă a pădurilor, care ar trebui să se reflecte în planul de acțiune al UE;

28.  remarcă deschiderea consultării publice privind gama de produse incluse în domeniul de aplicare a Regulamentului UE privind lemnul; consideră că posibilitatea de a selecționa, în cadrul chestionarului, o opțiune referitoare la reducerea domeniului de aplicare a Regulamentului nu este justificată, întrucât comerțul ilegal înflorește în cadrul domeniului de aplicare actual al Regulamentului; observă, în plus, o poziție favorabilă a Confederației Europene a Industriilor de prelucrare a lemnului legată de extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului privind lemnul la toate produsele din lemn;

29.  ia act de faptul că nu a fost posibil să se evalueze, cu ocazia revizuirii din 2016 a Regulamentului UE privind lemnul (SWD(2016)0034), dacă sancțiunile prevăzute de statele membre sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare, deoarece numărul de sancțiuni aplicate până în prezent a fost foarte scăzut; pune sub semnul întrebării aplicarea, de către unele state membre, a criteriului „condițiilor economice naționale” pentru sancțiunile stabilite, având în vedere aspectul internațional al acestei infracționalități, precum și faptul că aceasta se situează pe primul loc la nivel mondial în rândul infracțiunilor împotriva mediului;

30.  invită Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare și să asigure respectarea EUTR, precum și să extindă domeniul de aplicare a EUTR, pentru a include toate produsele care sunt sau pot fi fabricate din lemn și în a căror compoziție intră sau poate intra lemnul; subliniază necesitatea de a se efectua controale adecvate și eficiente, inclusiv asupra lanțurilor complexe de aprovizionare și a importurilor din țările de prelucrare și solicită, totodată, să se prevadă sancțiuni stricte și disuasive aplicabile tuturor actorilor economici, având în vedere faptul că infracțiunea vizată are un caracter internațional, fiind pe primul loc în ceea ce privește veniturile rezultate din infracțiuni împotriva mediului;

31.  observă că s-a constatat că licențele de export FLEGT permit ca lemnul exploatat în mod ilegal să fie amestecat cu lemn exploatat legal și, prin urmare, creează posibilitatea exportului în UE al acestui lemn exploatat în mod ilegal, ca fiind conform cu EUTR[12];

32.  solicită Comisiei să actualizeze orientările aferente EUTR pentru a aborda problema lemnului din zonele de conflict și să recomande măsuri mai detaliate de reducere a riscurilor pentru a consolida aplicarea legii, inclusiv solicitând o diligență sporită din partea operatorilor care importă din zonele afectate de conflicte sau cu risc ridicat, termeni și condiții de combatere a mituirii în contractele cu furnizorii, punerea în aplicare a unor dispoziții menite să asigure respectarea normelor de combatere a corupției, situații financiare auditate și audituri anticorupție;

Guvernanța funciară și în domeniul forestier

33.  recunoaște importanța activității desfășurate în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) și al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în ceea ce privește gestionarea durabilă a pădurilor la nivel mondial, care joacă, în același timp, un rol cheie pentru comerțul durabil cu produse forestiere;

34.  invită UE să stabilească o cooperare mai strânsă și parteneriate eficiente cu principalele țări consumatoare de lemn și părțile interesate internaționale, cum ar fi ONU, în special FAO, precum și cu Centrul Internațional de Cercetare Forestieră (CIFOR) și Programul pentru păduri (PROFOR) al Băncii Mondiale, pentru o reducere mai eficace a comerțului cu lemn exploatat ilegal la nivel mondial și pentru o mai bună guvernanță în domeniul forestier, în general;

35.  subliniază că pădurile secundare, care se regenerează în mare parte prin procese naturale, după perturbări umane sau naturale semnificative ale pădurilor primare, furnizează, alături de pădurile primare, și servicii ecosistemice esențiale, mijloace de trai pentru populația locală, constituind, totodată, o sursă de lemn; consideră că, dat fiind că supraviețuirea lor este, de asemenea, amenințată de exploatarea forestieră ilegală, orice acțiune care vizează transparența și răspunderea în materie de gestionare a pădurilor ar trebui să vizeze și pădurile secundare, nu doar pădurile primare;

36.  subliniază necesitatea de a încuraja sistemele de gestionare a pădurilor de tip participativ și bazate pe comunități, prin consolidarea participării societății civile la planificarea și punerea în aplicare a politicilor și proiectelor de gestionare a pădurilor, prin creșterea gradului de sensibilizare și asigurarea faptului că o parte din beneficiile asociate exploatării resurselor forestiere ajunge la comunitățile locale;

37.  ia act cu îngrijorare de faptul că insecuritatea cu care se confruntă comunitățile forestiere în materie de drepturi funciare constituie un obstacol major în calea combaterii despăduririlor;

38.  reamintește că o guvernanță responsabilă a drepturilor funciare și în domeniul forestier este esențială pentru a asigura stabilitatea socială, utilizarea durabilă a mediului și investiții responsabile pentru o dezvoltare durabilă;

39.  remarcă existența modelelor de exploatări forestiere comunitare/posesiuni funciare colective care pot aduce o serie de beneficii[13], inclusiv o creștere a suprafeței forestiere și a numărului de resurse de apă disponibile, permițând reducerea amplorii fenomenului de exploatare forestieră ilegală prin stabilirea unor reguli clare privind accesul la lemn și a unui sistem robust de monitorizare a pădurilor; propune să se efectueze mai multe cercetări și să se ofere mai mult sprijin pentru a ajuta la dezvoltarea cadrelor juridice privind exploatările forestiere comunitare;

40.  îndeamnă țările partenere să recunoască și să protejeze drepturile de proprietate cutumiară și de control asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor naturale deținute ale comunităților locale care depind de păduri și ale popoarelor indigene, în special ale femeilor indigene, astfel cum se prevede în diverse instrumente internaționale privind drepturile omului, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, UNDRIP și în Convenția nr. 169 a OIM; solicită UE să sprijine țările partenere în acest efort și în aplicarea riguroasă a principiului consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC) în ceea ce privește achizițiile funciare de mare anvergură;

41.  denunță restrângerea spațiului de care dispun societatea civilă și comunitățile locale în ceea ce privește libertatea lor de exprimare cu privire la guvernanța în domeniul forestier și creșterea numărului de încălcări ale acestor drepturi;

42.  invită Comisia să confere un caracter obligatoriu VGGT ale FAO în cadrul Planului european de investiții externe; subliniază că respectarea VGGT implică existența unor sisteme eficace și independente de monitorizare și de punere în aplicare, inclusiv a unor mecanisme adecvate de soluționare a litigiilor și de gestionare a reclamațiilor; solicită în mod insistent ca standardele privind proprietatea funciară să fie incluse în procesul de concepere a proiectelor, de monitorizare și de raportare anuală și ca aplicarea standardelor menționate să devină obligatorie pentru toate acțiunile externe ale UE finanțate prin intermediul asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD);

43.  îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să instituie, ca prim pas imediat, un mecanism administrativ eficace de prezentare a plângerilor destinat celor care au fost victime ale încălcărilor drepturilor omului sau au suferit alte efecte negative ca urmare a activităților finanțate în cadrul AOD, pentru a iniția procese de investigare și reconciliere; relevă faptul că acest mecanism trebuie să aibă proceduri standardizate, caracter administrativ, fiind astfel complementar mecanismelor judiciare, iar delegațiile UE ar putea servi drept puncte de acces;

44.  solicită UE să adopte o reglementare referitoare la dezvăluirea obligatorie a informațiilor privind despăduririle, astfel încât să poată fi furnizate dovezi legate de investițiile financiare asociate cu producția sau prelucrarea de produse ce pun în pericol pădurile;

45.  reamintește că raportul Comisiei referitor la funcționarea Directivei privind transparența (2013/50/UE), care introduce cerința de divulgare a plăților către guverne efectuate de către societăți cotate la bursă și societăți de mari dimensiuni necotate la bursă, care desfășoară activități în industria extractivă și de exploatare forestieră a pădurilor primare (naturale și semi-naturale), ar trebui prezentat Parlamentului European și Consiliului până la 27 noiembrie 2018; observă, în plus, că acest raport ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă; având în vedere o posibilă revizuire, invită Comisia să ia în considerare extinderea obligației și la alte sectoare industriale care afectează pădurile, precum și la alte păduri decât pădurile primare;

46.  regretă faptul că în multe țări există probleme precum o participare locală insuficientă și lipsa unui acord din partea comunităților forestiere în cadrul procesului de zonare aferent amenajării terenului și de atribuire a concesiunilor; consideră că sistemul de asigurare a legalității lemnului (TLAS) ar trebui să includă garanții procedurale care să permită capacitarea comunităților, cu scopul de a reduce riscul comiterii unor acte de corupție sau al adoptării de decizii inechitabile în contextul alocării sau transferurilor de terenuri;

47.  subliniază că transparența datelor, o mai bună cartografiere, monitorizarea independentă, instrumentele de audit și partajarea informațiilor sunt esențiale în vederea îmbunătățirii guvernanței, a cooperării internaționale și a facilitării respectării angajamentelor privind încetarea tuturor măsurilor de defrișare; invită UE să își consolideze sprijinul financiar și tehnic acordat țărilor partenere în vederea îndeplinirii acestor obiective și pentru a le ajuta să dezvolte expertiza necesară cu scopul de a îmbunătăți structurile locale de guvernanță și nivelul de responsabilitate în domeniul forestier;

Finanțarea și lanțurile de aprovizionare responsabile

48.  constată că importurile de lemn și de produse din lemn ar trebui să fie verificate mai amănunțit la frontierele UE, pentru a se asigura că produsele importate respectă cu adevărat criteriile necesare pentru a intra în UE;

49.  ia act de faptul că peste jumătate din mărfurile produse și exportate pe piața mondială sunt obținute în urma unor procese ce implică despăduriri ilegale; subliniază că, dacă sunt luate în considerare produsele agricole care pun în pericol pădurile, se estimează că 65 % din exporturile de carne de vită ale Braziliei și 9 % din exporturile de carne de vită ale Argentinei, precum și, cu privire la soia, 41 % din exporturile Braziliei, 5 % din exporturile Argentinei și 30 % din exporturile provenind din Paraguay ar putea fi asociate cu despăduririle ilegale; constată, în plus, că producătorii din UE importă cantități semnificative de furaje și produse proteice din țările în curs de dezvoltare[14];

50.  subliniază rolul esențial care îi revine sectorului privat în îndeplinirea obiectivelor internaționale în domeniul forestier, inclusiv a obiectivului de regenerare a pădurilor; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a asigura faptul că lanțurile de aprovizionare și fluxurile financiare mondiale sprijină numai procesele legale și durabile de producție a bunurilor de consum, care nu implică activități de defrișare și nu au ca rezultat încălcarea drepturilor omului;

51.  salută faptul că principalii actori din sectorul privat (foarte adesea din UE) s-au angajat să elimine despăduririle din lanțurile lor de aprovizionare și din investiții; observă, cu toate acestea, că UE trebuie să se ridice la înălțimea provocării și să consolideze eforturile sectorului privat prin politici și măsuri adecvate, creând o bază de referință comună pentru toate întreprinderile și condiții concurențiale echitabile; consideră că acest lucru va stimula angajamentele, va genera încredere și va face companiile mai răspunzătoare față de angajamentele lor;

52.  reamintește obligația respectării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; sprijină negocierile în curs pentru înființarea unui instrument obligatoriu al ONU privind întreprinderile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului și subliniază importanța implicării active a UE în acest proces;

53.  încurajează întreprinderile să adopte măsuri pentru a preveni corupția în practicile lor comerciale, în special în cadrul celor care vizează alocarea drepturilor de proprietate funciară, și să extindă gama de aspecte vizate de sistemele lor de monitorizare externe privind standardele de muncă pentru a include angajamente mai cuprinzătoare legate de despăduriri;

54.  solicită UE să stabilească cerințe obligatorii pentru sectorul financiar, care să prevadă respectarea unor dispoziții robuste în materie de diligență necesară la evaluarea riscurilor de natură financiară și nefinanciară care vizează mediul, guvernanța și aspectele sociale; solicită, de asemenea, ca informațiile referitoare la procesul de diligență necesară să fie făcute publice, cel puțin prin intermediul unei proceduri de raportare anuală efectuată de către investitori;

55.  invită UE să abordeze fenomenul global al despăduririi prin reglementarea comerțului și a consumului european de produse care pun în pericol pădurile, cum ar fi soia, uleiul de palmier, produsele furnizate de culturile de eucalipt, carnea de vită, pielea și cacaua, pe baza lecțiilor desprinse din Planul de acțiune FLEGT, a Regulamentului privind lemnul, a Regulamentului privind mineralele din zonele de conflict, a Directivei privind raportarea de informații nefinanciare, a legislației privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), precum și a altor inițiative ale UE care își propun să reglementeze lanțurile de aprovizionare;

56.  relevă faptul că acest cadru de reglementare ar trebui:

a)  să stabilească criterii obligatorii pentru produsele durabile și obținute prin procese care nu implică măsuri de defrișare;

b)  să impună cerințe obligatorii privind diligența necesară pentru actorii din amonte și din aval care intervin în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu produse care pun în pericol pădurile;

c)  să impună respectarea unor cerințe în materie de trasabilitate a produselor și de transparență la toate nivelurile lanțului de aprovizionare;

d)  să impună autorităților competente ale statelor membre să investigheze și dispună urmărirea penală a resortisanților UE sau a întreprinderilor cu sediul în UE care beneficiază de pe urma conversiei ilegale a terenurilor în țările producătoare;

e)  să respecte legislația internațională în domeniul drepturilor omului și drepturile cutumiare instituite de VGGT și să garanteze faptul că drepturile în materie de FPIC ale tuturor comunităților ce ar putea fi afectate sunt respectate pe durata întregului ciclu de viață al produselor;

57.  solicită UE să se asigure că măsurile puse în aplicare și cadrul de reglementare nu duc la sarcini excesive asupra producătorilor mici și mijlocii și nu pot împiedica accesul acestora la piețe și la comerțul internațional;

58.  invită, în egală măsură, UE să promoveze un cadru de reglementare cu caracter obligatoriu similar la nivel internațional și să integreze diplomația în domeniul forestier în cadrul politicii sale privind clima, cu scopul de a încuraja țările care prelucrează și/sau importă cantități importante de lemn tropical, precum China și Vietnamul, să adopte o legislație eficientă de interzicere a importurilor de lemn recoltat în mod ilegal și care să impună operatorilor obligația de a implementa proceduri de diligență necesară (similare celor prevăzute de EUTR); solicită, în acest scop, Comisiei să îmbunătățească transparența cu privire la discuțiile purtate și acțiunile întreprinse în cadrul mecanismului BCM - FLEGT de cooperare cu China;

59.  deplânge repunerea în discuție de către guvernul Republicii Democratice Congo (RDC) a moratoriului privind acordarea de noi licențe pentru exploatarea pădurilor tropicale din RDC în favoarea a două întreprinderi chineze; solicită menținerea acestui moratoriu câtă vreme întreprinderile care efectuează exploatarea forestieră, guvernul și populațiile locale care depind de păduri nu au convenit asupra unor protocoale care să asigure un management de mediu și societal satisfăcător;

60.  invită UE să introducă în reforma politicii agricole comune (PAC) criterii de ecocondiționalitate pentru furaje cu obiectivul de a garanta că subvențiile publice sunt acordate doar furajelor obținute în mod durabil și prin procese ce nu implică despăduriri, de a reduce importurile de culturi proteice furajere și de animale, încurajând diversificarea și sporirea producției interne de culturi proteice, precum și cu scopul de a elimina, în cadrul viitoarei politici a UE privind alimentația și agricultura, sprijinul direct sau indirect pentru importurile de produse care pun în pericol pădurile (cum sunt soia, porumbul);

61.  subliniază că viitoarea PAC va trebui să fie în conformitate cu angajamentele internaționale ale UE, inclusiv Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

62.  solicită ca indicatorii ODD să fie utilizați pentru a evalua efectele externe ale PAC, astfel cum a fost propus de către OCDE;

63.  reamintește faptul că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o cotă estimată de 85-90 % din producția mondială și că creșterea cererii pentru acest produs conduce la defrișări, exercită presiuni asupra utilizării terenurilor și are efecte semnificative asupra comunităților locale, sănătății și schimbărilor climatice; subliniază, în acest context, că negocierile pentru un acord comercial cu Indonezia și Malaysia ar trebui folosite pentru a îmbunătăți situația de pe teren;

64.  recunoaște, în ceea ce privește uleiul de palmier, contribuția pozitivă a sistemelor de certificare existente, dar constată cu regret că Masa rotundă privind producția durabilă a uleiului de palmier (Round Table on Sustainable Palm Oil –RSPO), Indonesian Sustainable Palm Oil (ISPO), Malaysia Sustainable Palm Oil (MSPO) și toate celelalte sisteme majore de certificare recunoscute nu interzic efectiv membrilor lor să transforme pădurile tropicale sau turbăriile în plantații de palmieri; consideră, prin urmare, că aceste sisteme de certificare majore nu reușesc să limiteze efectiv emisiile de gaze cu efect de seră în procesul de creare și funcționare a plantațiilor și, prin urmare, nu au fost în măsură să împiedice incendiile masive în păduri și turbării; invită Comisia să asigure auditarea și monitorizarea independentă a acestor sisteme de certificare pentru a garanta că uleiul de palmier introdus pe piața UE îndeplinește toate normele necesare și este sustenabil; remarcă faptul că problema sustenabilității în sectorul uleiului de palmier nu poate fi abordată doar prin măsuri și politici voluntare, ci întreprinderile producătoare de ulei de palmier ar trebui să se supună și ele unor norme obligatorii și unui sistem de certificare obligatoriu;

65.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți fiabilitatea sistemelor voluntare de certificare, prin intermediul etichetării, pentru a garanta că pe piața UE poate pătrunde numai uleiul de palmier a cărui producție nu implică despădurirea, degradarea pădurilor, acapararea terenurilor și alte încălcări ale drepturilor omului, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe[15], precum și că mecanisme precum RSPO includ toate utilizările finale ale uleiului de palmier; subliniază necesitatea de a sensibiliza consumatorii cu privire la consecințele negative ale producției nesustenabile de ulei de palmier asupra mediului, obiectivul final fiind acela de a obține o scădere drastică a consumului de ulei de palmier;

66.  îndeamnă Comisia și toate statele membre care încă nu au făcut acest lucru să depună eforturi pentru obținerea unui angajament pentru întreaga UE de a achiziționa, cel târziu până în 2020, ulei de palmier exclusiv din surse durabile, certificate, printre altele prin semnarea și punerea în aplicare a Declarației de la Amsterdam, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”, precum și să depună eforturi pentru a obține un angajament din partea sectorului, printre altele prin semnarea și aplicarea Declarației de la Amsterdam în sprijinul unui lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin durabil până în 2020;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

67.   reamintește că ODD pot fi îndeplinite numai dacă lanțurile de aprovizionare devin sustenabile și se creează sinergii între politici; este alarmat de faptul că dependența ridicată a UE de importul de furaje sub formă de boabe de soia constituie o cauză a defrișărilor din alte țări; își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul asupra mediului al creșterii importurilor de biomasă și al creșterii cererii de lemn în Europa, în special pentru a îndeplini obiectivele UE privind energia din surse regenerabile; solicită UE să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), astfel cum este consacrat la articolul 208 din TFUE, având în vedere că acesta constituie o componentă fundamentală a contribuției UE la punerea în aplicare a Agendei 2030, a Acordului de la Paris și a Consensului european privind dezvoltarea; solicită, în consecință, UE să asigure coerența dintre politica sa de dezvoltare și politica sa comercială, agricolă, în domeniul energiei și al climei;

68.  invită Comisia să asigure raționalizarea și îmbunătățirea coordonării eforturilor sale de combatere a exploatării forestiere ilegale în cadrul diferitelor politici ale UE pe care le gestionează și al serviciilor implicate; invită Comisia să negocieze, în contextul viitoarelor acorduri comerciale bilaterale sau multilaterale pe care le va încheia, standarde referitoare la importul de lemn, pentru a evita subminarea progreselor realizate prin intermediul Planului de acțiune FLEGT în cadrul relațiilor cu țările producătoare de lemn;

69.  reamintește că 80 % din suprafața pădurilor reprezintă pământul locuit în mod tradițional și teritoriul popoarelor indigene și al comunităților locale; ia act cu îngrijorare de faptul că Raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene a semnalat faptul că îi sunt aduse la cunoștință tot mai frecvent situații în care proiectele de atenuare a efectelor schimbărilor climatice au afectat în mod negativ drepturile popoarelor indigene, acesta fiind în special cazul proiectelor vizând generarea de energie din surse regenerabile, spre exemplu producția de biocombustibili și construcția unui baraj hidroelectric; subliniază necesitatea de a se asigura respectarea drepturilor funciare ale comunităților forestiere locale, inclusiv a drepturilor cutumiare; subliniază că plățile bazate pe rezultate și REDD+ constituie o oportunitate de a îmbunătăți guvernanța în domeniul forestier și de a consolida respectarea drepturilor funciare și mijloacele de subzistență;

70.  subliniază rolul esențial al popoarelor indigene pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale și conservarea biodiversității; reamintește că în Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) se solicită părților să respecte cunoștințele și drepturile popoarelor indigene ca garanții la implementarea programului REDD+; îndeamnă țările partenere să adopte măsuri pentru a implica efectiv popoarele indigene în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

71.  invită UE și statele sale membre să sporească sinergiile dintre APV FLEGT și REDD+;

72.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la expansiunea utilizării industriale la scară largă a pădurilor pentru producția de energie prin intermediul monoculturilor, fapt care duce la accelerarea tendinței de reducere a biodiversității pe glob și de deteriorare a serviciilor ecosistemice;

73.  reamintește că ar trebui să existe o coerență între politica UE privind biocombustibilii, ODD și principiul CPD; reiterează faptul că UE ar trebui să elimine treptat toate stimulentele politice pentru agrocombustibili, cel târziu până în 2030;

74.  regretă faptul că procesul aflat în curs de desfășurare de revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II) nu a introdus criterii privind sustenabilitatea socială și alte dispoziții care să reflecte consecințele indirecte ale utilizării terenurilor și care să țină cont de riscurile de acaparare a terenurilor; reamintește că directiva susmenționată ar trebui să fie conformă cu standardele internaționale în materie de drepturi funciare, cum sunt, spre exemplu, cele instituite de Convenția nr. 169 a OIM și de Orientările voluntare privind proprietatea funciară și Principiile privind investițiile responsabile în agricultură și sisteme alimentare ale FAO; subliniază, de asemenea, necesitatea de a introduce criterii mai stricte privind biomasa forestieră, pentru a evita situațiile în care promovarea bioenergiei cauzează despăduriri în alte țări;

75.   observă faptul că, în prezent, există o serie de dovezi care indică fără echivoc faptul că transformarea pădurii tropicale pentru agricultură, plantații și alte utilizări ale terenurilor determină o pierdere semnificativă de specii și, în special, de specii forestiere specializate; relevă necesitatea de a acționa în vederea regenerării pădurilor naturale, cu o mare biodiversitate, ca mijloc de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a biodiversității, în conformitate cu obiectivele Agendei 2030 și, în special, cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 15; consideră că programele de regenerare a pădurilor ar trebui să recunoască drepturile funciare cutumiare ale comunităților locale, să fie incluzive, adaptate la condițiile locale și să promoveze soluții bazate pe natură, cum ar fi restaurarea peisajului forestier, pentru a asigura un echilibru în utilizarea terenurilor, inclusiv a zonelor protejate, precum și în sectorul agrosilviculturii, în activitatea exploatațiilor agricole, la nivelul plantațiilor la scară mică și al așezărilor omenești; invită Comisia și statele membre să garanteze faptul că impactul consumului din cadrul UE asupra despăduririlor din alte zone ale globului este examinat în lumina obiectivelor care au fost stabilite în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

76.  solicită UE să sprijine inițiativele țărilor în curs de dezvoltare bogate în păduri, care vizează contrabalansarea extinderii neîngrădite a practicilor agricole și a activităților miniere care au avut un impact negativ asupra gestionării pădurilor, asupra mijloacelor de trai și asupra integrității culturale a populațiilor indigene, precum și consecințe dăunătoare asupra stabilității sociale și a suveranității alimentare a fermierilor;

77.  reiterează faptul că lanțurile valorice durabile ale lemnului, asigurate de pădurile gestionate în mod durabil, inclusiv de plantațiile forestiere durabile și de plantațiile de arbori ale exploatațiilor agricole familiale, pot avea o contribuție importantă la realizarea ODD și la îndeplinirea angajamentelor privind schimbările climatice; în condițiile în care degradarea pădurilor și perturbarea ecosistemelor forestiere sunt responsabile pentru 68,9 % din cantitatea totală de carbon care se pierde, neputând fi stocat de ecosistemele tropicale [16], insistă asupra necesității de a asigura faptul că nu se utilizează fonduri publice asociate cu finanțarea acțiunilor în domeniul climei și al dezvoltării pentru a sprijini expansiunea agriculturii, a defrișării la scară industrială, a mineritului, extracția resurselor sau proiectele de infrastructură care se dezvoltă în zonele ocupate de păduri intacte, subliniind totodată faptul că ar trebui să fie prevăzute criterii de sustenabilitate mai solide care să se aplice finanțării asigurate din surse publice; solicită, în plus, UE și statelor membre să coordoneze politica vizând donatorii în acest scop[17];

78.  consideră că eforturile de oprire a defrișărilor trebuie să includă și sprijinul acordat celor mai eficiente moduri de utilizare a terenurilor cultivate existente, care trebuie furnizat în paralel cu măsurile aferente abordării privind satele inteligente; recunoaște faptul că practicile agroecologice au un potențial solid de maximizare a funcțiilor și a rezilienței ecosistemelor prin tehnici mixte de plantare, agrosilvicultură și permacultură de mare diversitate, care sunt relevante și în cazul unor culturi cum sunt cele destinate producției de ulei de palmier, cacao sau cauciuc și pot aduce, de asemenea, beneficii foarte mari în ceea ce privește rezultatele de natură socială, productivitatea și diversificarea producției, fără a recurge la conversia unor suprafețe suplimentare de teren împădurit;

Infracționalitatea silvică

79.  ia act de faptul că, potrivit UNEP și Interpol, exploatarea forestieră ilegală și comerțul ilegal cu lemn reprezintă una dintre cele mai importante cinci forme de criminalitate în domeniul mediului, implicând într-o măsură din ce în ce mai mare grupările de criminalitate organizată transnațională;

80.  subliniază că lupta împotriva comerțului ilegal internațional necesită acțiuni concertate și incluzive pentru a opri distrugerile, despăduririle și exploatarea forestieră ilegală și a combate frauda, masacrele și cererea de produse forestiere și de specii sălbatice; solicită înființarea unui organism internațional format din agenți de poliție care să asigure securitatea zonelor protejate;

81.  subliniază că infracționalitatea silvică, de la arderea nereglementată sau ilegală a cărbunelui până la infracțiunile de anvergură comise de întreprinderi în legătură cu lemnul, hârtia și celuloza, are un impact major asupra nivelului global al emisiilor relevante pentru schimbările climatice, a rezervelor de apă, a deșertificării și a regimului precipitațiilor;

82.  constată cu îngrijorare că, potrivit UNEP și Interpol, legislația menită să combată infracțiunile împotriva mediului este considerată a fi inadecvată în numeroase țări, ca urmare a unor factori cum sunt, inter alia, lipsa de expertiză și de personal, nivelul scăzut al amenzilor sau absența sancțiunilor penale etc., care constituie obstacole în calea combaterii eficace a acestor infracțiuni;

83.  subliniază importanța instituirii, în țările producătoare, a unor sancțiuni cu adevărat eficace și disuasive de combatere a exploatării forestiere ilegale și a comerțului ilegal cu lemn;

84.  invită Comisia să extindă domeniul de aplicare al Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal[18], pentru a include în acesta exploatarea forestieră ilegală;

85.  încurajează UE să ofere asistență pentru a consolida supravegherea despăduririi și a activităților ilegale;

86.  subliniază necesitatea de a aborda cauzele profunde ale criminalității în domeniul mediului, cum sunt sărăcia, corupția și guvernanța defectuoasă, prin intermediul unei abordări holistice și integrate, încurajând cooperarea transfrontalieră în sectorul financiar și folosind toate instrumentele relevante în vederea combaterii infracționalității organizate internaționale, inclusiv sechestrul și confiscarea bunurilor obținute din aceste activități și combaterea spălării banilor;

87.  subliniază necesitatea de a consolida cadrele juridice naționale, de a sprijini crearea unor rețele naționale de aplicare a legii și de a actualiza mecanismele de punere în aplicare și asigurare a respectării legislației internaționale relevante în domeniul promovării unei gestiuni transparente și responsabile a pădurilor, prin mijloace cum sunt, printre altele, schimbul de bune practici, evaluările temeinice ale impactului asupra dezvoltării durabile și sistemele de monitorizare și raportare, ținând seama de necesitatea de a proteja membrii gărzii forestiere; solicită consolidarea colaborării intersectoriale și interagenții, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în special cu Interpol și UNODC, inclusiv schimbul de informații și cooperarea judiciară, precum și extinderea sferei de cuprindere a jurisdicției Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a acoperi infracțiunile împotriva mediului;

88.  reamintește că îmbunătățirea accesului la datele vamale privind importurile în UE ar spori transparența și responsabilitatea în cadrul lanțului valoric global; invită Comisia să extindă cerințele privind datele vamale și să includă exportatorul și producătorul ca elemente de date vamale obligatorii, sporind astfel transparența și trasabilitatea în lanțurile valorice globale;

Aspecte comerciale

89.  subliniază că negocierile comerciale ale Uniunii trebuie să fie aliniate cu angajamentele asumate de Uniune pentru a lua măsuri în vederea reducerii defrișărilor și a degradării pădurilor și pentru a spori stocurile de carbon forestier din țările în curs de dezvoltare;

90.  subliniază necesitatea extinderii și a consolidării modalităților de prevenire, monitorizare și verificare a impactului pe care îl au asupra mediului și a drepturilor omului acordurile UE de liber schimb și de investiții bilaterale și multilaterale, inclusiv prin indicatori verificabili și prin inițiative comunitare independente de monitorizare și de raportare;

91.  îndeamnă UE să includă întotdeauna în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă dispoziții cu caracter executoriu pentru a pune capăt exploatării forestiere ilegale, defrișării, degradării pădurilor și acaparării terenurilor, precum și altor încălcări ale drepturilor omului care fac obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și eficace și să aibă în vedere, printre diferitele metode de aplicare, un mecanism bazat pe sancțiuni și dispoziții care să garanteze dreptul la proprietate, consultarea prealabilă și consimțământul în cunoștință de cauză; invită Comisia să includă dispoziții de acest tip în acordurile de liber schimb care au fost deja încheiate prin intermediul clauzei de revizuire și, în special, angajamentul de a pune efectiv în aplicare Acordul de la Paris privind schimbările climatice; subliniază importanța monitorizării acestor dispoziții și necesitatea de a demara, fără întârziere, procedurile de consultare a guvernelor în eventualitatea în care partenerii comerciali nu respectă aceste reguli, precum și de a declanșa mecanismele executorii existente, cum sunt mecanismele de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă;

92.  invită Comisia să includă dispoziții ambițioase specifice sectorului forestier în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE; subliniază că aceste dispoziții trebuie să aibă un caracter obligatoriu, să poată fi puse în aplicare prin mecanisme eficace de asigurare a monitorizării și impunerii de sancțiuni, care să permită indivizilor și comunităților din UE sau din afara acesteia să exercite căi de atac;

93.  subliniază că corupția corelată cu exploatarea forestieră ilegală ar trebui abordată în cadrul politicii comerciale a UE; îndeamnă Comisia să includă în acordurile sale de liber schimb dispoziții obligatorii de combatere a corupției legate de exploatarea forestieră ilegală, care să fie executorii, impunând obligația punerii în aplicare eficace și depline a acestora;

94.  îndeamnă Comisia să includă practicile forestiere ilegale, cum ar fi stabilirea unor prețuri prea mici pentru lemn în concesiuni, recoltarea de arbori protejați de către societățile comerciale, contrabanda transfrontalieră cu produse forestiere, exploatarea forestieră ilegală și prelucrarea materiei prime forestiere fără licență în domeniul de aplicare al dispozițiilor obligatorii privind combaterea corupției din cadrul acordurilor de liber schimb;

95.  constată că Regulamentul privind sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP) continuă să aibă un domeniu de aplicare limitat pentru protecția și gestionarea responsabilă a resurselor forestiere; invită Comisia să se asigure că convențiile forestiere relevante care fac obiectul sistemelor SGP și SGP+ sunt monitorizate în mod corespunzător, inclusiv de către organizațiile societății civile, astfel încât să garanteze protecția pădurilor în țările partenere, inclusiv posibilitatea de instituire a unui mecanism de tratare a plângerilor pentru a garanta că plângerile depuse de părțile interesate sunt luate în considerare în mod corespunzător; subliniază că acest mecanism trebuie să țină cont în special de drepturile popoarelor indigene, de drepturile comunităților dependente de păduri, precum și de drepturile acordate în temeiul Convenției OIM nr. 169 privind popoarele indigene și tribale, atunci când este cazul;

96.  reamintește importanța accesului adecvat la justiție, la căi de atac, precum și la o protecție eficace pentru avertizorii din țările exportatoare de resurse naturale, pentru a se asigura eficiența oricărei legislații sau inițiative;

°

°  °

97.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
• [2]  Texte adoptate, P8_TA(2017)0098.
• [3]  JO C 215, 19.6.2018, p.125.
• [4]  Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.
• [5]  Nellemann, C. (autor principal); Henriksen, R., Kreilhuber, A., Stewart, D., Kotsovou, M., Raxter, P., Mrema, E. și Barrat, S. (coautori), The Rise of Environmental Crime – A Growing Threat to Natural Resources, Peace, Development And Security, A UNEP-INTERPOL Rapid Response Assessment, United Nations Environment Programme and RHIPTO Rapid Response, Norwegian Centre for Global Analyses, www.rhipto.org, 2016.
• [6]  Goodman, R.C. și Herold, M., Why Maintaining Tropical Forests is Essential and Urgent for Maintaining a Stable Climate, Documentul de lucru nr. 385, Centre for Global Development, Washington DC, 2014; McKinsey & Company, Pathways to a Low-Carbon Economy, 2009; McKinsey & Company, Pathways to a Low-Carbon Economy: Version 2 of the Global Greenhouse Gas Abatement Cost Curve, 2013.
• [7]  Baccini, A. et al., ‘Tropical forests are a net carbon source based on aboveground measurements of gain and loss’, Science, Vol. 358, Issue 6360, 2017, pp. 230-234.
• [8]  A se vedea https://www.iucn.org/theme/forests/our-work/forest-landscape-restoration/bonn-challenge.
• [9]   Nellemann, C. (autor principal); Henriksen, R., Kreilhuber, A., Stewart, D., Kotsovou, M., Raxter, P., Mrema, E. și Barrat, S. (coautori), The Rise of Environmental Crime – A Growing Threat to Natural Resources, Peace, Development And Security, A UNEP-INTERPOL Rapid Response Assessment, United Nations Environment Programme and RHIPTO Rapid Response, Norwegian Centre for Global Analyses, www.rhipto.org, 2016.
• [10]  JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
• [11]  http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/feasibility_study_deforestation_kh0418199enn_main_report.pdf
• [12]  Raportul „Permitting Crimeˮ (Permiterea infracțiunilor) din 2014 al Agenției de investigații în domeniul mediului (EIA) și al Rețelei indoneziene de monitorizare a pădurilor (Jaringan Pemantau Independen Kehutanan/JPIK) a constatat că unele societăți cu licență TLAS sunt implicate în „spălarea lemnului”, amestecând lemnul obținut în mod ilegal cu cel din surse legale. Astăzi, acest lemn ar putea fi exportat în UE ca lemn cu licență FLEGT. Disponibil la: http://www.wri.org/blog/2018/01/indonesia-has-carrot-end-illegal-logging-now-it-needs-stick; sursa principală: https://eia-international.org/wp-content/uploads/Permitting-Crime.pdf
• [13]  Un caz din Nepal prezentat de ClientEarth, disponibil la adresa https://www.clientearth.org/what-can-we-learn-from-community-forests-in-nepal/.
• [14]  Forest Trends Report Series (Seria de rapoarte privind tendințele în sectorul gestiunii pădurilor): Consumer Goods and Deforestation: An Analysis of the Extent and Nature of Illegality in Forest Conversion for Agriculture and Timber Plantations, 2014.
• [15]  JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
• [16]  Baccini, A. et al., ‘Tropical forests are a net carbon source based on aboveground measurements of gain and loss’, Science, Vol. 358, Issue 6360, 2017, pp. 230-234, http://science.sciencemag.org/content/early/2017/09/27/science.aam5962
• [17]  Baccini, A. et al., op. cit.
• [18]  JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (23.5.2018)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: cazul pădurilor

(2018/2003(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Kateřina Konečná

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  remarcă faptul că despăduririle și degradarea pădurilor reprezintă a doua cea mai importantă cauză a încălzirii globale și sunt responsabile pentru aproape 15 % din totalul emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră[1]; subliniază faptul că este important să se adopte abordări adecvate în materie de politici pentru gestionarea integrală și durabilă a pădurilor, astfel încât să se obțină beneficii atât din stocarea carbonului, cât și alte beneficii neasociate carbonului;

2.  reamintește că Acordul de la Paris cere tuturor părților să ia măsuri pentru conservarea și consolidarea absorbanților, inclusiv a pădurilor;

3.  remarcă faptul că oprirea defrișărilor și a degradării pădurilor și permiterea refacerii acestora ar genera cel puțin 30 % din toate măsurile de atenuare necesare pentru limitarea încălzirii globale la 1,5 °C[2];

4.  observă că defrișările contribuie la 11 % din emisiile globale antropice de gaze cu efect de seră, mai mult decât toate autoturismele împreună;

5.  afirmă relevanța tipului de management forestier pentru determinarea bilanțului carbonului la tropice, astfel cum au arătat o serie de studii recente[3], care au reliefat faptul că anumite forme de degradare mai subtile, care nu se limitează la despăduririle pe scară largă, cum se credea în trecut, ar putea fi o sursă foarte importantă de emisii de carbon reprezentând mai mult de jumătate din cantitatea de emisii totale;

6.  subliniază că reîmpădurirea, regenerarea pădurilor degradate existente și creșterea vegetației arboricole în cadrul peisajelor agricole prin agrosilvicultură reprezintă singura sursă disponibilă de emisii negative, cu potențial semnificativ de a contribui la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris;

7.  recunoaște că infracționalitatea silvică, cum ar fi tăierile ilegale de arbori, a fost estimată[4] la o valoare de 50-152 de miliarde USD în 2016, în creștere de la 30-100 de miliarde în 2014, fiind pe primul loc în ceea ce privește veniturile rezultate din infracțiuni împotriva mediului la nivel global; observă că aceasta are un rol important în finanțarea criminalității organizate și că sărăcește în mod semnificativ guvernele, națiunile și comunitățile locale din cauza veniturilor necolectate;

8.  reamintește Provocarea de la Bonn[5], care vizează obiectivul de refacere a 350 de milioane de hectare de terenuri degradate și defrișate până în 2030, ceea ce ar putea genera aproximativ 170 de miliarde USD anual în beneficii nete din protecția bazinelor hidrografice, îmbunătățirea productivității culturilor agricole și a produselor forestiere și ar putea sechestra echivalentul a până la 1,7 gigatone de dioxid de carbon anual;

9.  observă că pădurile nu reprezintă doar o sursă esențială de lemn, hrană și fibre, ci adăpostesc și 80 % din biodiversitatea terestră mondială, sunt un important furnizor de diverse servicii ecosistemice și joacă un rol semnificativ în ciclul global al carbonului;

10.  subliniază că pădurile secundare, care se regenerează în mare parte prin procese naturale, după perturbări umane sau naturale semnificative ale pădurilor primare, furnizează, alături de pădurile primare, și servicii ecosistemice esențiale, mijloace de trai pentru populația locală, constituind, totodată, o sursă de lemn; consideră că, dat fiind că supraviețuirea lor este, de asemenea, amenințată de tăierile ilegale de arbori, orice acțiune care vizează transparența și răspunderea în materie de gestionare a pădurilor ar trebui să vizeze și pădurile secundare, nu doar pădurile primare;

11.  observă că este bine recunoscut și de necontestat faptul că transformarea pădurii tropicale pentru agricultură, plantații și alte utilizări ale terenurilor determină o pierdere semnificativă de specii și, în special, de specii forestiere specializate;

12.  solicită Comisiei să onoreze angajamentele internaționale ale UE, printre care cele asumate în cadrul COP 21, al Forumului Națiunilor Unite pentru păduri (UNFF), al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (UNCBD), al Declarației de la New York privind pădurile și, în special, al obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 15 - mai precis, al obiectivului 15.2, care urmărește promovarea punerii în aplicare a gestionării durabile a tuturor tipurilor de păduri, oprirea despăduririlor, refacerea pădurilor degradate și creșterea semnificativă a împăduririlor și reîmpăduririlor la nivel global până în 2020;

13.  reamintește în mod specific faptul că Uniunea s-a angajat să respecte obiectivele Aichi ale Convenției privind diversitatea biologică, care prevăd conservarea a 17 % din toate habitatele, refacerea a 15 % din ecosistemele degradate și reducerea pierderilor de păduri până aproape de zero sau cel puțin înjumătățirea acestor pierderi până în 2020;

14.  reamintește, în special, angajamentele colective ale Uniunii, în conformitate cu Declarația de la New York privind pădurile, de a reface 150 de milioane de hectare de peisaje și păduri degradate până în 2020 și, ulterior, de a crește în mod semnificativ rata de refacere globală, care ar însemna refacerea a cel puțin încă 200 de milioane de hectare până în 2030;

15.  salută publicarea mult așteptatului studiu de fezabilitate privind opțiunile disponibile pentru a intensifica acțiunea UE împotriva defrișărilor[6], întocmit la cererea Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene; ia act de faptul că acest studiu se concentrează în principal pe șapte produse care pun în pericol pădurile, și anume uleiul de palmier, soia, carnea de vită, porumbul, cacaua și cafeaua și recunoaște că „UE este, în mod clar, parte a problemei defrișărilor la nivel mondial”;

16.  este pe deplin conștient de complexitatea problemei defrișărilor și subliniază că este important să se dezvolte o soluție globală bazată pe responsabilitatea colectivă a mai multor actori; recomandă cu fermitate ca acest principiu să fie pus în aplicare de către toți actorii implicați în lanțul de aprovizionare cu lemn, inclusiv de UE și de alte organizații internaționale, de statele membre, instituțiile financiare, guvernele țărilor producătoare, populațiile indigene și comunitățile locale, precum și de întreprinderile naționale și multinaționale, de asociațiile de consumatori și de ONG-uri; își exprimă convingerea că toți acești actori trebuie, în mod necesar, să joace un rol prin coordonarea eforturilor lor în vederea rezolvării numeroaselor probleme grave legate de defrișare;

17.  salută faptul că principalii actori din sectorul privat (foarte adesea din UE) s-au angajat să elimine despăduririle din lanțurile lor de aprovizionare și din investiții; observă, cu toate acestea, că UE trebuie să se ridice la înălțimea provocării și să consolideze eforturile sectorului privat prin politici și măsuri adecvate, creând o bază de referință comună pentru toate întreprinderile și condiții concurențiale echitabile; consideră că acest lucru va stimula angajamentele, va genera încredere și va face companiile mai răspunzătoare față de angajamentele lor;

18.  remarcă deschiderea consultării publice privind gama de produse incluse în domeniul de aplicare a Regulamentului UE privind lemnul; consideră că posibilitatea de a selecționa, în cadrul chestionarului, o opțiune referitoare la reducerea domeniului de aplicare a Regulamentului nu este justificată, întrucât comerțul ilegal înflorește în cadrul domeniului de aplicare actual al Regulamentului; observă, în plus, o poziție favorabilă a Confederației Europene a Industriilor de prelucrare a lemnului legată de extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului privind lemnul la toate produsele din lemn;

19.  ia act de faptul că nu a fost posibil să se evalueze, cu ocazia revizuirii din 2016 a Regulamentului UE privind lemnul (SWD(2016)0034), dacă sancțiunile prevăzute de statele membre sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare, deoarece numărul de sancțiuni aplicate până în prezent a fost foarte scăzut; pune sub semnul întrebării aplicarea, de către unele state membre, a criteriului „condițiilor economice naționale” pentru sancțiunile stabilite, având în vedere aspectul internațional al acestei infracționalități, precum și faptul că aceasta se situează pe primul loc la nivel mondial în rândul infracțiunilor împotriva mediului;

20.  observă că s-a constatat că licențele de export atribuite în conformitate cu normele privind asigurarea aplicării legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT) permit ca lemnul exploatat în mod ilegal să fie amestecat cu lemn exploatat legal și, prin urmare, creează posibilitatea exportului în UE al acestui lemn exploatat în mod ilegal, ca fiind conform cu Regulamentul UE privind lemnul (EUTR)[7];

21.  solicită Comisiei să actualizeze orientările aferente Regulamentului UE privind lemnul (EUTR) pentru a aborda problema lemnului din zonele de conflict și să recomande măsuri mai detaliate de reducere a riscurilor pentru a consolida aplicarea legii, inclusiv solicitând o diligență sporită din partea operatorilor care importă din zonele afectate de conflicte sau cu risc ridicat, termeni și condiții de combatere a mituirii în contractele cu furnizorii, punerea în aplicare a unor dispoziții conforme cu normele de combatere a corupției, situații financiare auditate și audituri anticorupție;

22.  invită Comisia și statele membre să pună pe deplin în aplicare și să asigure respectarea EUTR, precum și să extindă domeniul de aplicare a EUTR, pentru a include toate produsele care sunt sau pot fi fabricate din lemn și în a căror compoziție intră sau poate intra lemnul; subliniază necesitatea de a se efectua controale adecvate și eficiente, inclusiv asupra lanțurilor complexe de aprovizionare și a importurilor din țările de prelucrare și solicită, totodată, să se prevadă sancțiuni stricte și disuasive aplicabile tuturor actorilor economici, având în vedere faptul că infracțiunea vizată are un caracter internațional, fiind pe primul loc în ceea ce privește veniturile rezultate din infracțiuni împotriva mediului;

23.  remarcă existența modelelor de exploatări forestiere comunitare/posesiuni funciare colective care pot aduce o serie de beneficii[8], inclusiv o creștere a suprafeței forestiere și a numărului de resurse de apă disponibile, permițând reducerea amplorii fenomenului de exploatare forestieră ilegală prin stabilirea unor reguli clare privind accesul la lemn și a unui sistem robust de monitorizare a pădurilor; propune să se efectueze mai multe cercetări și să se ofere mai mult sprijin pentru a ajuta la dezvoltarea cadrelor juridice privind exploatările forestiere comunitare;

24.  subliniază că recunoașterea drepturilor funciare ale populațiilor, de exemplu, prin constituție, nu este neapărat aplicată și în practică[9] și că, prin urmare, UE ar trebui să utilizeze în mod activ sistemul său de monitorizare pentru asigura respectarea drepturilor funciare, în contextul acordurilor de parteneriat voluntar (APV) și al cazurilor individuale de acordare a finanțării pentru dezvoltare de către UE;

25.  reamintește că raportul Comisiei referitor la funcționarea Directivei privind transparența (2013/50/UE), care introduce cerința de divulgare a plăților către guverne efectuate de către societăți cotate la bursă și societăți de mari dimensiuni necotate la bursă, care desfășoară activități în industria extractivă și de exploatare forestieră a pădurilor primare (naturale și semi-naturale), ar trebui prezentat Parlamentului European și Consiliului până la 27 noiembrie 2018; observă, în plus, că acest raport ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă; având în vedere o posibilă revizuire, invită Comisia să ia în considerare extinderea obligației și la alte sectoare industriale care afectează pădurile, precum și la alte păduri decât pădurile primare;

26.  solicită UE să își mențină angajamentul de a grăbi negocierile în curs privind acordurile de parteneriat voluntar (APV) cu privire la asigurarea aplicării legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT); subliniază necesitatea de a asigura că permisele de exploatare forestieră acordate în mod ilegal sau în urma unor fapte de corupție nu sunt legitimate prin niciun tip de acorduri sau prin legislație și de a asigura concordanța acestor acorduri și a legislației cu dreptul internațional și cu angajamentele privind protecția mediului și a biodiversității, drepturile omului și dezvoltarea durabilă; subliniază totodată necesitatea de a asigura faptul că legislația și acordurile susmenționate determină luarea unor măsuri adecvate pentru conservarea și gospodărirea sustenabilă a pădurilor, inclusiv protecția juridică a drepturilor comunităților locale și a populațiilor indigene, recunoscând-le drepturile funciare și cutumiare, precum și faptul că acestea abordează problemele din comerțul internațional cu produse din lemn, cum ar fi lemnul din zone de conflict și lemnul provenit din conversia terenurilor;

27.  solicită Comisiei și statelor membre să coordoneze politicile vizând donatorii și să se asigure că finanțarea pentru dezvoltare prin intermediul acestor politici nu va fi utilizată pentru a sprijini extinderea exploatărilor forestiere la scară industrială și la pădurile tropicale intacte; solicită suspendarea finanțării pentru orice proiect în cazul în care există o reclamație fundamentată legată de existența unor astfel de exploatări forestiere, până la respingerea unei astfel de reclamații sau până la aplicarea unor măsuri corective;

28.  solicită UE să sprijine inițiativele țărilor în curs de dezvoltare bogate în păduri, care vizează contrabalansarea extinderii neîngrădite a practicilor agricole și a activităților miniere care au avut un impact negativ asupra gestionării pădurilor, asupra mijloacelor de trai și asupra integrității culturale a populațiilor indigene, precum și consecințe dăunătoare asupra stabilității sociale și a suveranității alimentare a fermierilor;

29.  observă că procesul FLEGT ar trebui să abordeze cauzele care stau la baza defrișărilor din țările producătoare, printre care se numără proprietatea funciară nesigură, aplicarea deficitară a legii și guvernanța deficientă;

30.  solicită UE ca, în dialogul său cu țările în curs de dezvoltare bogate în păduri, să abordeze necesitatea introducerii unor sisteme și programe de compensare adecvate pentru comunitățile locale care au fost strămutate în mod forțat și lipsite de acces la terenurile și resursele lor tradiționale și în toate situațiile în care consimțământul lor liber, prealabil și în cunoștință de cauză nu a fost obținut;

31.  solicită UE să creeze, ca element suplimentar al APV, acte legislative pe baza acestor acorduri, în spiritul Regulamentului UE privind lemnul, care să includă atât întreprinderile, cât și instituțiile finanțatoare și îi solicită, de asemenea, să revizuiască modul de funcționare a APV existente în practică, pentru a se asigura că evaluarea comună a sistemului de asigurare a legalității lemnului din țara în cauză funcționează astfel cum este descris în APV și că strategiile de „spălare a lemnului” pot fi anihilate; observă cu îngrijorare că, deși UE a reglementat - spre lauda sa - lanțurile de aprovizionare cu lemn, pește și minereuri provenite din zonele de conflict, nu a reglementat încă niciun lanț de aprovizionare cu produse agricole de bază ce pun în pericol pădurile; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să își consolideze eforturile pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind lemnul, pentru a putea evalua mai bine eficacitatea sa;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte un proces care se declanșează atunci când izbucnește un conflict într-o țară parteneră semnatară a APV, care să includă numirea unui grup independent care să efectueze o evaluare privind riscul asociat lemnului din zonele de conflict și necesitatea suspendării APV în toate etapele negocierilor în cazul în care există dovezi că veniturile din comerțul cu lemn alimentează conflictul;

33.  invită Comisia să asigure coerența politicii agricole comune (PAC) și a altor politici ale UE, precum și să intensifice sinergiile dintre acestea, și să se asigure că punerea lor în aplicare se desfășoară într-un mod compatibil cu programele de combatere a despăduririlor în țările în curs de dezvoltare, inclusiv REDD+; solicită Comisiei să se asigure că importul de produse de bază cu risc pentru păduri nu va beneficia de sprijinul direct sau indirect al viitoarei politici a UE privind alimentația și agricultura; invită Comisia să încurajeze, atunci când este posibil, practicarea pe scară mai largă a agrosilviculturii, precum și reîmpădurirea; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să se asigure că problemele de mediu legate de defrișarea pădurilor sunt examinate și în lumina obiectivelor care au fost stabilite în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, care ar trebui să fie o parte integrantă a acțiunii externe a Uniunii în acest domeniu;

34.  consideră că cartografierea, inclusiv prin intermediul tehnologiilor prin satelit și geospațiale, este esențială pentru asigurarea transparenței și a responsabilității în gestionarea pădurilor și pentru instituirea de strategii specifice pentru împădurire, reîmpădurire și crearea de coridoare ecologice; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să acorde asistență tehnică și financiară țărilor în curs de dezvoltare bogate în păduri pentru a sprijini cartografierea detaliată a pădurilor acestora și prin susținerea proiectelor de cartografiere în colaborare, desfășurate de ONG-uri în cooperare cu organizații forestiere, cercetători științifici și experți locali;

35.  ia act de faptul că peste jumătate din mărfurile produse și exportate pe piața mondială sunt obținute în urma unor procese ce implică despăduriri ilegale[10], și că peste 80 % din toate despăduririle sunt determinate de expansiunea agriculturii, atât comerciale, cât și de subzistență[11]; constată, de asemenea, că importurile UE de furaje și de produse proteice (de exemplu, soia), care sunt necesare ca urmare a nivelului ridicat al consumului de carne, după cum au arătat studii recente, precum și importurile UE de cacao și de ulei de palmier, fluxurile de finanțare către sectoare care sprijină despădurirea și degradarea pădurilor, consumul de biocarburanți și cererea tot mai mare de biomasă forestieră și de lemn, inclusiv pentru producerea de energie, constituie factori determinanți majori în ceea ce privește defrișările și degradarea pădurilor[12];

36.  invită UE să stabilească un cadru de reglementare cu caracter obligatoriu care să asigure trasabilitatea în cadrul tuturor lanțurilor de aprovizionare ale importatorilor de produse agricole de bază până la originea materiilor prime; observă că noile tehnologii, de exemplu tehnologia blockchain, pot fi utilizate pentru a urmări originea mărfurilor și subliniază că acestea ar putea fi folosite în practică pentru a spori transparența asupra originii diferitelor produse și pentru a elimina, în esență, degradarea pădurilor și defrișarea din lanțurile de aprovizionare;

37.  solicită Comisiei să elaboreze un sistem de certificare pentru mărfurile care intră pe piața UE și care au fost produse în mod sustenabil, fără a necesita defrișări;

38.  recunoaște, în ceea ce privește uleiul de palmier, contribuția pozitivă a sistemelor de certificare existente, dar constată cu regret că RSPO, ISPO, MSPO și toate celelalte sisteme majore de certificare recunoscute nu interzic efectiv membrilor lor să transforme pădurile tropicale sau turbăriile în plantații de palmieri; consideră, prin urmare, că aceste sisteme de certificare majore nu reușesc să limiteze efectiv emisiile de gaze cu efect de seră în procesul de creare și funcționare a plantațiilor și, prin urmare, nu au fost în măsură să împiedice incendiile masive în păduri și turbării; invită Comisia să asigure auditarea și monitorizarea independentă a acestor sisteme de certificare pentru a garanta că uleiul de palmier introdus pe piața UE îndeplinește toate normele necesare și este sustenabil; remarcă faptul că problema sustenabilității în sectorul uleiului de palmier nu poate fi abordată doar prin măsuri și politici voluntare, ci întreprinderile producătoare de ulei de palmier ar trebui să se supună și ele unor norme obligatorii și unui sistem de certificare obligatoriu;

39.  reamintește Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale[13], inclusiv recunoașterea faptului că 73 % din despăduririle realizate la nivel mondial sunt cauzate de defrișarea terenurilor pentru produse agricole de bază, iar 40 % din toate despăduririle sunt cauzate de conversia terenurilor împădurite la plantații de monoculturi de palmier la scară largă, precum și faptul și că UE este un importator major de produse rezultate din defrișări; reamintește, în plus, amendamentele PE referitoare la Directiva privind energia din surse regenerabile, care vizează eliminarea treptată a stimulentelor pentru utilizarea uleiului de palmier în combustibilii pentru transport până în 2021;

40.  solicită Comisiei să dea curs rezoluției susmenționate a Parlamentului European referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale, introducând criterii de sustenabilitate pentru uleiul de palmier și produsele care conțin ulei de palmier care pătrund pe piața UE, precum și un sistem unic de certificare, și îmbunătățind trasabilitatea uleiului de palmier importat;

41.  îndeamnă Comisia și toate statele membre care încă nu au făcut acest lucru să depună eforturi pentru obținerea unui angajament pentru întreaga UE de a achiziționa, cel târziu până în 2020, ulei de palmier exclusiv din surse durabile, certificate, printre altele prin semnarea Declarației de la Amsterdam, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”, precum și pentru obținerea unui angajament din partea sectorului, printre altele prin semnarea și aplicarea Declarației de la Amsterdam în sprijinul unui lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin durabil până în 2020;

42.  consideră că eforturile de oprire a defrișărilor trebuie să includă și sprijinul acordat celor mai eficiente moduri de utilizare a terenurilor cultivate existente, care trebuie furnizat în paralel cu măsurile aferente abordării privind satele inteligente; observă că practicile agroecologice au un potențial solid de maximizare a funcțiilor și a rezilienței ecosistemelor prin tehnici mixte de plantare, agrosilvicultură și permacultură de mare diversitate, care sunt relevante și în cazul unor culturi cum sunt cele destinate producției de ulei de palmier, cacao sau cauciuc și pot aduce, de asemenea, beneficii foarte mari în ceea ce privește rezultatele de natură socială, productivitatea și diversificarea producției, fără a recurge la conversia unor suprafețe suplimentare de teren împădurit;

43.  solicită UE să se asigure că măsurile puse în aplicare și cadrul de reglementare nu duc la sarcini excesive asupra producătorilor mici și mijlocii și că nu pot împiedica accesul acestora la piețe și la comerțul internațional;

44.  invită Comisia să dea dovadă de voință politică și de spirit de conducere, angajându-se să furnizeze, cât mai curând posibil și înainte de încheierea mandatului actualei Comisii, un plan de acțiune ambițios al UE privind defrișarea și degradarea pădurilor, care să includă o serie de măsuri de reglementare concrete prin care să se garanteze faptul că niciun lanț de aprovizionare sau tranzacție financiară legată de UE nu duce la despăduriri, la degradarea pădurilor sau la încălcări ale drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare;

45.  solicită ca o astfel de acțiune legislativă să includă cerințe obligatorii de diligență pentru lanțul de operatori care utilizează produse de bază cu risc pentru păduri și obligații ale instituțiilor financiare de a lua măsuri pentru a elimina riscul de despădurire care rezultă din investițiile financiare;

46.  subliniază că negocierile comerciale ale Uniunii trebuie să fie aliniate cu angajamentele asumate de Uniune pentru a lua măsuri în vederea reducerii defrișărilor și a degradării pădurilor și pentru a spori stocurile de carbon forestier din țările în curs de dezvoltare;

47.  solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze pe deplin procesele și dialogurile diplomatice și instituționale existente pentru a încuraja țările care prelucrează și/sau importă cantități semnificative de lemn tropical, în special în cazul în care aceste produse din lemn sunt apoi exportate către UE, cum ar fi China și Vietnam, să adopte o legislație eficientă care să interzică importul de lemn recoltat ilegal și să solicite operatorilor să efectueze un proces de diligență comparabil cu cel prevăzut de Regulamentul UE privind lemnul.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	17.5.2018
Rezultatul votului final	+: –: 0:	53 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Stefan Eck, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Benedek Jávor, Urszula Krupa, Jo Leinen, Peter Liese, Lukas Mandl, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, John Procter, Julia Reid, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivica Tolić, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Damiano Zoffoli
Membri supleanți prezenți la votul final	Nikos Androulakis, Nicola Caputo, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Karol Karski, Ulrike Müller, Stanislav Polčák, Bart Staes, Tiemo Wölken
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	John Flack, Jaromír Kohlíček, Miltiadis Kyrkos

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

53	+
ALDE	Gerben-Jan Gerbrandy, Jan Huitema, Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Ulrike Müller, Nils Torvalds
ECR:	John Flack, John Procter
EFDD:	Piernicola Pedicini
ENF :	Sylvie Goddyn
GUE/NGL:	Stefan Eck, Jaromír Kohlíček
NI :	Zoltán Balczó
PPE:	Pilar Ayuso, Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Esther Herranz García, György Hölvényi, Peter Jahr, Peter Liese, Lukas Mandl, Stanislav Polčák, Annie Schreijer-Pierik, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean
S&D:	Nikos Androulakis, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nicola Caputo, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Jytte Guteland, Miltiadis Kyrkos, Jo Leinen, Susanne Melior, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Pavel Poc, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Tiemo Wölken, Damiano Zoffoli
VERTS/ALE:	Benedek Jávor, Davor Škrlec, Bart Staes

1	-
EFDD	Julia Reid

3	0
ECR	Karol Karski, Urszula Krupa, Bolesław G. Piecha

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1]  https://www.forestcarbonpartnership.org/what-redd
• [2]  Goodman, R.C. și Herold, M., „Why Maintaining Tropical Forests is Essential and Urgent for Maintaining a Stable Climate” (De ce menținerea pădurilor tropicale este esențială și urgentă pentru a asigura stabilitatea climatică) (noiembrie 2014), Documentul de lucru nr. 385, Centre for Global Development. McKinsey & Company, Pathways to a low-carbon economy (Calea către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon) (2009). McKinsey & Company, Pathways to a low-carbon economy: Version 2 of the global greenhouse gas abatement cost curve (Calea către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon: versiunea a doua a curbei costurilor de reducere a gazelor cu efect de seră la nivel global) (2013).
• [3]  Baccini, A. et al., „Tropical forests are a net carbon source based on aboveground measurements of gain and loss” (2017).
• [4]  UNEP, „The Rise of Environmental Crime report” (Raport privind intensificarea infracțiunilor împotriva mediului) (2016).
• [5]  A se vedea https://www.iucn.org/theme/forests/our-work/forest-landscape-restoration/bonn-challenge.
• [6]  http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/feasibility_study_deforestation_kh0418199enn_main_report.pdf.
• [7]  Raportul „Permitting Crimeˮ (Permiterea infracțiunilor) din 2014 al Agenției de investigații în domeniul mediului (EIA) și al Rețelei indoneziene de monitorizare a pădurilor (Jaringan Pemantau Independen Kehutanan/JPIK) a constatat că unele societăți cu licență TLAS sunt implicate în „spălarea lemnului”, amestecând lemnul obținut în mod ilegal cu cel din surse legale. Astăzi, acest lemn ar putea fi exportat în UE ca lemn cu licență FLEGT. Disponibil la adresa http://www.wri.org/blog/2018/01/indonesia-has-carrot-end-illegal-logging-now-it-needs-stick; sursa principală: https://eia-international.org/wp-content/uploads/Permitting-Crime.pdf.
• [8]  Un caz din Nepal prezentat de ClientEarth, disponibil la adresa https://www.clientearth.org/what-can-we-learn-from-community-forests-in-nepal/.
• [9]  Un caz recent (proiectul WaTER finanțat de DG DEVCO) vizează încălcarea drepturilor funciare ale populațiilor indigene Ogiek și Sengwer din Kenya, în pofida recunoașterii drepturilor lor la terenuri în Constituție, în special la articolul 63 alineatul (2) litera (d), precum și în Legea din 2016 privind terenurile comunitare.
• [10]  Seria de rapoarte privind tendințele forestiere (Forest Trends Report Series), 2014: Bunurile de consum și despădurirea: o analiză a amplorii și a naturii ilegalităților în ceea ce privește transformarea pădurilor în scopuri legate de agricultură și plantații pentru lemn (Consumer Goods and Deforestation: An Analysis of the Extent and Nature of Illegality in Forest Conversion for Agriculture and Timber Plantations)
  https://www.forest-trends.org/wp-content/uploads/2014/09/doc_4718.pdf
• [11]  Abordarea despăduririi și a degradării pădurilor: un domeniu în care UE trebuie să intervină în 2017 (Tackling deforestation and forest degradation: case for EU action in 2017) https://www.greenpeace.org/eu-unit/Global/eu-unit/reports-briefings/2017/170620%20-%20A%20case%20for%20EU%20action%20in%202017.pdf.
• [12]  Studiu privind fezabilitatea opțiunilor de intensificare a acțiunii UE împotriva defrișărilor (Comisia Europeană) http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/feasibility_study_deforestation_kh0418199enn_main_report.pdf.
• [13]  Texte adoptate, P8_TA(2017)0098.

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (24.4.2018)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile

(2018/2003(INI))

Raportoare pentru aviz: Maria Arena

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește acordurile de parteneriat voluntare (APV) FLEGT, în special în ceea ce privește coeziunea între societatea civilă, industrie și guverne, cu scopul de a ajunge la decizii politice comune; invită Comisia să conducă negocierile spre un rezultat pozitiv, să consolideze și să accelereze punerea în aplicare a APV în vigoare și să acorde prioritate în continuare asigurării respectării legislației naționale, să ofere asistență adecvată pentru a sprijini procesele de reformă necesare în țările exportatoare semnatare ale unui APV și să abordeze provocările rămase, de exemplu cele legate de corupție, lemnul din zone de conflict, defrișarea ilegală, degradarea pădurilor, transparență și securitatea drepturilor funciare ale comunităților, ca principiu de bază al guvernanței funciare; îndeamnă Comisia să încurajeze țările semnatare ale unui APV să țină seama de problemele legate de defrișări, conversia pădurilor și gestionarea durabilă a pădurilor în dezvoltarea sistemelor lor de asigurare a legalității lemnului; adaugă că planul de acțiune FLEGT ar trebui să ia în considerare și noi zone geografice prioritare, atât pe cele care au încheiat APV, cât și pe cele care n-au încheiat astfel de acorduri;

2.  remarcă faptul că punerea în aplicare APV va avea mai multe șanse de reușită dacă va prevedea un sprijin mai bine direcționat pentru grupurile vulnerabile implicate în gestionarea resurselor de lemn (mici proprietari, microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, operatori independenți din sectorul „informal”); subliniază importanța garantării faptului că procesele de certificare respectă interesele grupurilor mai vulnerabile implicate în gestionarea pădurilor;

3.  subliniază importanța combaterii comerțului ilegal cu lemn tropical; sugerează Comisiei ca viitoarele negocieri privind licențele de export FLEGT pentru produsele din lemn legal verificat exportate în UE să ia în considerare experiența sistemului indonezian, aflat în vigoare din noiembrie 2016; solicită Comisiei să realizeze o evaluare autonomă a impactului privind punerea în aplicare a sistemului indonezian de asigurare a legalității lemnului, care ar trebui prezentată într-o perioadă de timp adecvată;

4.  reamintește că lemnul din zonele de conflict reprezintă deja un domeniu de acțiune în planul de acțiune FLEGT, dar că s-au depus eforturi insuficiente pentru a soluționa această problemă; invită Comisia să-și onoreze angajamentul de a extinde obligațiile de diligență necesară prevăzute de Regulamentul UE privind lemnul, astfel încât să reglementeze lemnul din zonele de conflict în cadrul următoarei revizuiri;

5.  subliniază necesitatea de a continua să îmbunătățească punerea în aplicare și asigurarea respectării Regulamentului UE privind lemnul cu scopul de a menține într-un mod optim comerțul durabil cu lemn și produse din lemn importate și produse pe plan intern;

6.  recunoaște importanța activității desfășurate în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) și al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în ceea ce privește gestionarea durabilă a pădurilor la nivel mondial, care joacă, în același timp, un rol-cheie pentru comerțul durabil cu produse forestiere;

7.  invită UE să stabilească o cooperare mai strânsă și parteneriate eficiente cu principalele țări consumatoare de lemn și părțile interesate internaționale, cum ar fi ONU, în special Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), precum și Centrul internațional de cercetare a pădurilor și programul pentru păduri (PROFOR) al Băncii Mondiale, pentru o reducere mai eficace a comerțului cu lemn exploatat ilegal la nivel mondial și pentru o mai bună guvernanță a pădurilor, în general;

8.  constată că importurile de lemn și de produse din lemn ar trebui să fie verificate mai amănunțit la frontierele UE, pentru a se asigura că produsele importate respectă cu adevărat criteriile necesare pentru a intra în UE;

9.  reamintește că în păduri locuiesc 300 de milioane de persoane și că aproape 1,6 miliarde de persoane se bazează pe resursele forestiere pentru mijloacele de subzistență, ca sursă de alimente, combustibil pentru gătit și încălzire, medicamente, adăpost, îmbrăcăminte, ocupare a forței de muncă și venituri; remarcă faptul că resursele forestiere joacă și un rol de măsură de siguranță în situații de criză sau de urgență - de exemplu, atunci când culturile nu dau rod din cauza secetei prelungite; consideră că UE ar trebui să lucreze în permanență cu omologii săi pentru a se asigura că valoarea adăugată derivată din păduri este sustenabilă și în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

10.  constată cu îngrijorare că agricultura comercială orientată către export rămâne un factor esențial al defrișării la nivel global, din moment ce aproximativ 75 % din totalul defrișărilor provin acum din conversia pădurilor naturale pentru agricultură[1], și că aproximativ jumătate din toate defrișările de păduri tropicale începând din anul 2000 s-au produs din cauza transformării ilegale a pădurilor în scopuri legate de agricultura comercială; constată că UE este cel mai mare importator de ulei de palmier și soia din țările cu păduri tropicale și că, potrivit estimărilor recente, soia, carnea de vită, uleiul de palmier, cafeaua și cacaua sunt responsabile pentru aproape 80 % din defrișările de păduri tropicale la nivel mondial, în timp ce rolul agriculturii comerciale, orientate către export, în favorizarea defrișărilor a crescut în secolul 21[2]; subliniază necesitatea unei politici agricole comune solide a UE, în vederea reducerii dependenței de importuri în anumite sectoare;

11.  își reiterează apelul către UE de a elabora un plan de acțiune privind defrișarea și degradarea pădurilor, care să includă măsuri de reglementare concrete, prin care să se garanteze faptul că niciun lanț de aprovizionare și nicio tranzacție financiară legate de UE nu conduc la defrișarea și la degradarea pădurilor;

12.  constată cu îngrijorare că defrișările sunt considerate ca fiind unul dintre factorii care contribuie la schimbările climatice la nivel mondial și reamintește că 70 % din plantele și animalele din lume trăiesc în păduri și își pierd habitatele din cauza defrișărilor;

13.  ia act de faptul că UE a reglementat lanțurile de aprovizionare cu lemn, pește și minereuri provenite din zone de conflict, dar nu a reglementat încă niciun lanț de aprovizionare cu produse agricole de bază ce pun în pericol pădurile; constată că, în conformitate cu recentul studiu de fezabilitate cu privire la opțiunile de intensificare a acțiunii UE împotriva defrișărilor, legislația care reglementează accesul pe piața UE a produselor care pun în pericol pădurile ar fi cea mai eficace măsură de combatere a defrișărilor la nivelul cererii; îndeamnă Comisia să aibă în vedere posibilitatea de a elabora un cadru care să producă efecte legale pentru a asigura respectarea obligațiilor privind diligența necesară în cadrul întregului lanț de aprovizionare cu aceste produse, astfel încât să se asigure securitatea juridică, pe baza unor criterii de durabilitate sau de absență totală a defrișării, cum ar fi cu privire la impactul direct și indirect asupra pădurilor și a altor ecosisteme, tratamentul lucrătorilor și drepturile comunităților forestiere și ale populațiilor indigene în ceea ce privește aspecte precum acapararea terenurilor;

14.  subliniază necesitatea extinderii și a consolidării modalităților de prevenire, monitorizare și verificare a impactului pe care îl au asupra mediului și a drepturilor omului acordurile UE de liber schimb și de investiții bilaterale și multilaterale, inclusiv prin indicatori verificabili și prin inițiative comunitare independente de monitorizare și de raportare;

15.  reamintește faptul că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o cotă estimată de 85-90 % din producția mondială și că creșterea cererii pentru acest produs conduce la defrișări, exercită presiuni asupra utilizării terenurilor și are efecte semnificative asupra comunităților locale, sănătății și schimbărilor climatice; subliniază, în acest context, că negocierile pentru un acord comercial cu Indonezia și Malaysia ar trebui folosite pentru a îmbunătăți situația de pe teren;

16.  îndeamnă UE să includă întotdeauna în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă dispoziții cu caracter executoriu pentru a pune capăt exploatării forestiere ilegale, defrișării, degradării pădurilor și acaparării terenurilor, precum și altor încălcări ale drepturilor omului care fac obiectul unor mecanisme de soluționare a litigiilor adecvate și eficace și să aibă în vedere, printre diferitele metode de aplicare, un mecanism bazat pe sancțiuni și dispoziții care să garanteze dreptul la proprietate, consultarea prealabilă și consimțământul în cunoștință de cauză; invită Comisia să includă dispoziții de acest tip în acordurile de liber schimb care au fost deja încheiate prin intermediul clauzei de revizuire și, în special, angajamentul de a pune efectiv în aplicare Acordul de la Paris privind schimbările climatice; subliniază importanța monitorizării acestor dispoziții și necesitatea de a demara, fără întârziere, procedurile de consultare a guvernelor în eventualitatea în care partenerii comerciali nu respectă aceste reguli, precum și de a declanșa mecanismele speciale de soluționare a litigiilor, precum mecanismele de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă;

17.  reamintește obligația respectării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; sprijină negocierile în curs pentru înființarea unui instrument obligatoriu al ONU privind întreprinderile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului și subliniază importanța implicării active a UE în acest proces;

18.  constată că Regulamentul SGP continuă să aibă un domeniu de aplicare limitat pentru protecția și gestionarea responsabilă a resurselor forestiere; invită Comisia să se asigure că convențiile forestiere relevante care fac obiectul sistemelor SGP și SGP + sunt monitorizate în mod corespunzător, inclusiv de către organizațiile societății civile, astfel încât să garanteze protecția pădurilor în țările partenere, inclusiv posibilitatea de instituire a unui mecanism de tratare a plângerilor pentru a garanta că plângerile depuse de părțile interesate sunt luate în considerare în mod corespunzător; subliniază că acest mecanism trebuie să țină cont în special de drepturile popoarelor indigene, de drepturile comunităților dependente de păduri, precum și de drepturile acordate în temeiul Convenției OIM nr. 169 privind popoarele indigene și tribale, atunci când este cazul;

19.  îndeamnă Comisia să includă practicile forestiere ilegale, cum ar fi stabilirea unor prețuri prea mici pentru lemn în concesiuni, recoltarea de arbori protejați de către societățile comerciale, contrabanda transfrontalieră cu produse forestiere, exploatarea forestieră ilegală și prelucrarea materiei prime forestiere fără licență în domeniul de aplicare al capitolelor obligatorii privind combaterea corupției din cadrul acordurilor de liber schimb;

20.  subliniază că corupția corelată cu exploatarea forestieră ilegală ar trebui abordată în cadrul politicii comerciale a UE; îndeamnă Comisia să includă în acordurile sale de liber schimb dispoziții obligatorii de combatere a corupției legate de exploatarea forestieră ilegală, care să fie puse în aplicare pe deplin și în mod eficace;

21.  reamintește importanța accesului adecvat la justiție, la căi de atac, precum și la o protecție eficace pentru avertizorii din țările exportatoare de resurse naturale, pentru a se asigura eficiența oricărei legislații sau inițiative;

22.  invită UE să ia în calcul dezvoltarea unui sistem de etichetare transparent, funcțional, eficace și obligatoriu pentru certificarea „trasabilității sociale și de mediu”, care să fie utilizat în cadrul lanțului de producție a cherestelei și a produselor agricole de bază ce pun în pericol pădurile, în conformitate cu dispozițiile OMC, și să promoveze acțiuni similare la nivel internațional; subliniază că certificarea ar trebui să fie ușor accesibilă pentru micii proprietari și pentru IMM-uri și ușor de înțeles pentru consumatori și reamintește că aceste măsuri ar trebui să aibă un caracter practic și să fie accesibile din punct de vedere financiar, în special pentru micii producători; reamintește că controalele vamale trebuie să fie consolidate, că independența și responsabilitatea deplină a autorităților care acordă licențele și a auditorilor trebuie să fie asigurată și că trebuie să fie luate măsuri legale împotriva oricăror practici ilegale identificate în procesul de certificare;

23.  reamintește că guvernarea responsabilă a posesiunii terenurilor și pădurilor este esențială pentru a asigura stabilitatea socială, utilizarea durabilă a mediului și investiții responsabile pentru o dezvoltare durabilă;

24.  solicită UE să colaboreze cu sectorul privat și să promoveze adoptarea unor orientări privind conduita profesională responsabilă pentru lanțurile de aprovizionare agricole responsabile, cum ar fi orientările OCDE, și a unor angajamente ambițioase în conformitate cu convențiile OIM și acordurile multilaterale de mediu, cu o participare adecvată a societății civile și o cooperare eficace cu părțile interesate locale, precum și să elaboreze dispoziții pentru a asigura respectarea standardelor sociale și de mediu pentru investitori și să prevină investițiile în activități care încurajează despăduririle și exploatarea forestieră ilegală, de exemplu, prin adăugarea acestei dimensiuni în Directiva privind raportarea de informații nefinanciare, cu ocazia viitoarei revizuiri; îndeamnă UE să colaboreze cu partenerii săi internaționali inclusiv în acest sens.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	24.4.2018
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Tiziana Beghin, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Santiago Fisas Ayxelà, Karoline Graswander-Hainz, Nadja Hirsch, Yannick Jadot, France Jamet, Jude Kirton-Darling, Bernd Lange, David Martin, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Iuliu Winkler, Jan Zahradil
Membri supleanți prezenți la votul final	Eric Andrieu, Goffredo Maria Bettini, Reimer Böge, Klaus Buchner, Dita Charanzová, Agnes Jongerius, Frédérique Ries

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

36	+
ALDE	Dita Charanzová, Nadja Hirsch, Frédérique Ries
ECR	David Campbell Bannerman, Emma McClarkin, Joachim Starbatty, Jan Zahradil
EFDD	Tiziana Beghin, William (The Earl of) Dartmouth
ENF	France Jamet
GUE/NGL	Anne-Marie Mineur, Helmut Scholz
PPE	Laima Liucija Andrikienė, Reimer Böge, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Santiago Fisas Ayxelà, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Tokia Saïfi, Adam Szejnfeld, Iuliu Winkler
S&D	Eric Andrieu, Goffredo Maria Bettini, Karoline Graswander-Hainz, Agnes Jongerius, Jude Kirton-Darling, Bernd Lange, David Martin, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Joachim Schuster
VERTS/ALE	Klaus Buchner, Yannick Jadot

0	-

0	0

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1] Evaluarea Planului de acțiune FLEGT al UE (Aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale) 2004-2014, aprilie 2016, p.92
• [2]  http://ec.europa.eu/environment/forests/studies_EUaction_deforestation_palm_oil.htm

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	25.6.2018
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, György Hölvényi, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Mirja Vehkaperä, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Joachim Zeller
Membri supleanți prezenți la votul final	Thierry Cornillet, Frank Engel, Ádám Kósa, Cécile Kashetu Kyenge, Adam Szejnfeld
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Asim Ademov, Marie-Christine Vergiat

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

21	+
ALDE	Thierry Cornillet, Mirja Vehkaperä
GUE/NGL	Lola Sánchez Caldentey, Marie-Christine Vergiat
PPE	Asim Ademov, Frank Engel, György Hölvényi, Ádám Kósa, Adam Szejnfeld, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Joachim Zeller
S&D	Enrique Guerrero Salom, Cécile Kashetu Kyenge, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Elly Schlein
VERTS/ALE	Heidi Hautala, Maria Heubuch

0	-

0	0

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri