Procedură : 2018/2036(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0353/2018

Texte depuse :

A8-0353/2018

Dezbateri :

PV 12/11/2018 - 17
CRE 12/11/2018 - 17

Voturi :

PV 13/11/2018 - 4.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0447

RAPORT     
PDF 736kWORD 87k
24.10.2018
PE 622.176v02-00 A8-0353/2018

referitor la standardele minime pentru minorități în UE

(2018/2036(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: József Nagy

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 OPINIE MINORITARĂ
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la standardele minime pentru minorități în UE

(2018/2036(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 10, 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică,

–  având în vedere criteriile de la Copenhaga și ansamblul de norme ale Uniunii pe care o țară candidată trebuie să le respecte dacă dorește să adere la Uniune (acquis-ul),

–  având în vedere Declarația ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere Rezoluția ONU A/RES/60/7, adoptată de Adunarea Generală la 1 noiembrie 2005, privind comemorarea Holocaustului,

–  având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele anexate, în special protocolul 12 privind nediscriminarea,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) pe 2018 și al doilea sondaj al acesteia privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană (EU-MIDIS II),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și protocolul opțional la aceasta (A/RES/61/106), adoptat la 13 decembrie 2006,

–  având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

–  având în vedere Rezoluția nr 1985 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2014, privind situația și drepturile minorităților naționale în Europa,

–  având în vedere Rezoluția 2153 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind promovarea incluziunii romilor și nomazilor,

–  având în vedere Rezoluția 2196 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2018, privind protecția și promovarea limbilor regionale și minoritare în Europa,

–  având în vedere Rezoluția 424 a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind limbile regionale și minoritare în Europa de astăzi,

–  având în vedere Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 1993, referitoare la un protocol adițional privind drepturile minorităților la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind proliferarea în Europa a atitudinilor negative și a violenței rasiste îndreptate împotriva romilor, adoptată la 1 februarie 2012,

–  având în vedere Orientarea nr. 5 privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, adoptată de Consiliul Europei la cel de-al treilea Summit al șefilor de stat și de guvern de la Varșovia, 16-17 mai 2005,

–  având în vedere Documentul OSCE de la Copenhaga din 1990 și numeroasele recomandări și orientări tematice privind drepturile minorităților prezentate de Înaltul Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la „Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi”(3),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015, cu ocazia Zilei internaționale a romilor, referitoare la „Atitudini antițigănești în Europa și recunoașterea de către UE a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în al Doilea Război Mondial ”(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la „Raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice ”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(10),

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special în cauza T-646/13 (Minority SafePack - one million signatures for diversity in Europe v Commission), și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere rapoartele și studiile FRA, printre care raportul intitulat „Respectarea și protecția persoanelor care aparțin minorităților, 2008-2010”, precum și alte rapoarte relevante ale organizațiilor și ale ONG-urilor naționale, europene și internaționale în acest sens,

–  având în vedere activitățile și constatările Intergrupului pentru minorități tradiționale, comunități naționale și limbi al Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0353/2018),

A.  întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt parte integrantă a drepturilor omului care sunt universale, indivizibile și independente; întrucât protecția și promovarea drepturilor minorităților este esențială pentru pace, securitate și stabilitate și pentru promovarea toleranței, a respectului reciproc și a înțelegerii și cooperării între toate persoanele care locuiesc într-un teritoriu;

B.  întrucât UE este un mozaic de culturi, limbi, religii, tradiții și istorie, formând o comunitate de cetățeni diverși, uniți de valorile lor fundamentale comune; întrucât această bogăție a Europei nu este o certitudine și ar trebui să fie protejată și alimentată;

C.  întrucât aproximativ 8 % din cetățenii UE aparțin unei minorități naționale și aproximativ 10 % vorbesc o limbă regională sau minoritară; întrucât hărțuirea, discriminarea - inclusiv discriminarea multiplă și intersecțională - și violența persistente limitează capacitatea persoanelor de a beneficia pe deplin de drepturile și libertățile lor fundamentale și subminează participarea lor egală în societate;

D.  întrucât protecția drepturilor persoanelor care aparțin minorităților poate contribui la construirea unui viitor sustenabil pentru Europa și la garantarea respectării principiilor demnității, egalității și nediscriminării; întrucât beneficiile nu se limitează la minorități, deoarece această protecție și promovare va aduce stabilitate, dezvoltare economică și prosperitate tuturor;

E.  întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus noțiunea de „persoane care aparțin minorităților” în dreptul primar al UE, aceasta fiind prima referire explicită în istoria dreptului UE; întrucât articolul 2 din TUE prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, supremației legii, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților” și că „aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”; constată că aceste valori sunt comune statelor membre și trebuie respectate și promovate activ atât de către UE, cât și de fiecare stat membru în toate politicile acestora, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, într-un mod coerent; întrucât aceste drepturi merită să beneficieze de același tratament ca celelalte drepturi consacrate în tratate;

F.  întrucât tratatele UE, urmând abordarea dreptului internațional în acest sens, nu definesc termenul de „minorități”; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

G  întrucât articolul 19 din TFUE prevede că Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și cu aprobarea Parlamentului European, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii discriminării;

H.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a făcut ca noțiunea de „minorități naționale” să devină un termen al dreptului UE; întrucât articolul 21 din cartă subliniază în mod explicit că discriminarea este interzisă; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției drepturilor fundamentale ale celor aflați în situațiile cele mai vulnerabile;

I.  întrucât, atunci când definește cetățenia Uniunii, articolul 9 din TUE prevede în mod explicit că Uniunea respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor sale;

J.  întrucât Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta limbilor reprezintă realizări majore ale sistemului internațional de protecție a minorităților și instrumente internaționale importante de stabilire a standardelor pentru statele părți; întrucât efectul acordurilor este slăbit de un proces lent de ratificare, de rezervele emise de părți și de lipsa de competențe de control, ceea ce face ca acestea să depindă de bunăvoința statelor; întrucât nepunerea sistematică în aplicare a hotărârilor, a deciziilor și a recomandărilor conduce, de asemenea, la o normalizare a neconformității cu cele două instrumente internaționale;

K.  întrucât, atunci când se dezvoltă la nivel european standarde minime comune de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, ar trebui să fie luate în considerare cele mai bune practici deja utilizate în statele membre, de exemplu cele din Italia (Alto Adige/Tirolul de Sud) sau Germania (Schleswig-Holstein);

L.  întrucât drepturile persoanelor aparținând minorităților sunt garantate atât prin acordurile internaționale multilaterale, cât și prin acordurile bilaterale și sunt consacrate în sistemele constituționale ale mai multor state membre, iar respectarea acestora este o condiție obligatorie pentru evaluarea statului de drept;

M.  întrucât Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/CE) reprezintă o măsură legislativă esențială pentru combaterea discriminării etnice și rasiale; întrucât mai multe state membre nu au pus-o încă în aplicare în totalitate; întrucât articolul 5 din Directiva în cauză prevede că, pentru a asigura egalitatea deplină, principiul egalității de tratament nu trebuie să împiedice un stat membru să mențină și să adopte măsuri specifice pentru prevenirea sau compensarea dezavantajelor legate de rasă sau origine etnică;

N.  întrucât mottoul UE, adoptat din anul 2000, este „Unită în diversitate” și subliniază respectarea diversității ca fiind una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene;

O.  întrucât criteriile de la Copenhaga sunt parte a criteriilor de aderare la UE; întrucât unul dintre cele trei criterii de la Copenhaga impune clar țărilor să asigure democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților; întrucât, după ce o țară candidată devine stat membru, drepturile minorităților nu mai sunt monitorizate;

P.  întrucât experiența arată că țările în fază de preaderare sunt mai dispuse să respecte criteriile de la Copenhaga; întrucât, ca urmare a lipsei unui cadru adecvat pentru a garanta îndeplinirea acestor criterii după aderare, numeroase state membre se pot confrunta cu un regres grav în urma aderării la UE; întrucât UE nu dispune încă de standarde comune la nivelul Uniunii pentru protecția minorităților în statele membre ale UE;

Q.  întrucât, în prezent, Uniunea dispune doar de instrumente cu o eficacitate limitată pentru a reacționa la manifestări sistematice și instituționale de discriminare, rasism și xenofobie; întrucât, în ciuda numeroaselor solicitări adresate Comisiei, nu au fost luate decât măsuri limitate pentru a asigura o protecție reală a persoanelor aparținând minorităților;

R.  întrucât este necesar să se dezvolte mecanisme și procese puternice privind statul de drept, pentru a se asigura că principiile și valorile din Tratat sunt respectate în întreaga Uniune; întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este un element constitutiv al acestor valori; întrucât ar trebui să existe mecanisme eficace care să acopere lacunele existente; întrucât astfel de mecanisme ar trebui să fie bazate pe elemente concrete, obiective și nediscriminatorii, să respecte principiile subsidiarității, necesității și proporționalității, să se aplice atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii și să se bazeze pe o abordare treptată, care să includă atât o componentă preventivă, cât și una corectivă; întrucât Parlamentul și-a afirmat sprijinul în acest sens, prin Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(11), care ar putea fi esențial pentru abordarea europeană coordonată a guvernanței, ceea ce lipsește în prezent;

S.  întrucât limbile sunt o parte integrantă a identității europene și constituie expresia cea mai directă a culturii; întrucât respectarea diversității lingvistice este o valoare fundamentală a UE, astfel cum se prevede, de exemplu, în articolul 22 din cartă și în preambulul la TUE, care se referă la „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale ființei umane, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept”;

T.  întrucât diversitatea lingvistică este o parte importantă a bogăției culturale a unei regiuni; întrucât între 40 și 50 de milioane de persoane din UE vorbesc una dintre cele 60 de limbi regionale și minoritare ale acesteia, unele dintre ele fiind grav amenințate; întrucât declinul limbilor minoritare este perceptibil în întreaga Europă; întrucât limbile care sunt vorbite de comunitățile mici și care nu au niciun statut oficial sunt mai expuse riscului de extincție;

U.  întrucât se estimează că o persoană dintr-o mie utilizează un limbaj național prin semne ca limbă maternă; întrucât acestor limbaje ar trebui să li se acorde un statut oficial;

V.  întrucât, în societățile favorabile incluziunii, atât identitatea individuală, cât și identitatea națională sunt importante și nu se exclud una pe cealaltă; întrucât sistemele legislative naționale ale statelor membre conțin deficiențe importante în ceea ce privește minoritățile, și reprezintă un nivel scăzut de armonizare și de simetrie;

W.  întrucât patrimoniului cultural al Europei este bogat și divers; întrucât patrimoniul cultural îmbogățește viața cetățenilor; întrucât articolul 3 din TUE stipulează că Uniunea trebuie să respecte „bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european”; întrucât persoanele care aparțin minorităților care trăiesc de secole în Europa contribuie la acest patrimoniu bogat, unic și divers și sunt parte integrantă a identității europene;

X.  întrucât există discrepanțe mari între statele membre în ceea ce privește recunoașterea minorităților și respectarea drepturilor lor; întrucât minoritățile din întreaga UE se confruntă, încă, cu discriminarea instituționalizată, fac obiectul unor stereotipuri insultătoare și chiar drepturile lor dobândite sunt adesea diminuate sau aplicate în mod selectiv;

Y.  întrucât există o diferență între protejarea minorităților și politicile de combatere a discriminării; întrucât nediscriminarea nu este suficientă pentru a opri asimilarea; întrucât o egalitate reală nu presupune doar abținerea de la discriminare și înseamnă garantarea faptului că minoritățile beneficiază de drepturile lor, cum ar fi dreptul la identitate, la utilizarea limbii și la educație, drepturile culturale și cetățenești etc., la același nivel cu majoritatea;

Z.  întrucât creșterea violenței xenofobe și a discursului de incitare la ură în Uniunea Europeană, promovate adesea de forțe de extremă dreapta, afectează și vizează persoanele care aparțin minorităților;

AA.  întrucât cetățenii UE care aparțin minorităților așteaptă să se ia mai multe măsuri la nivel european pentru protecția drepturilor lor, astfel cum se atestă într-un număr mare de petiții adresate Parlamentului European în această privință;

AB.  întrucât inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack” a strâns 1 215 879 de semnături în întreaga UE, demonstrând voința acestor cetățeni UE de a consolida cadrul legislativ care guvernează politicile privind minoritățile la nivelul UE;

AC.  întrucât modul în care drepturile minorităților sunt protejate în mod eficace în UE poate fi îmbunătățit considerabil; întrucât legitimitatea instituțiilor democratice se bazează pe participarea și reprezentarea tuturor grupurilor societății, inclusiv a persoanelor care aparțin minorităților;

1.  reamintește că statele membre au obligația de a garanta exercitarea deplină de către minorități a drepturilor omului, fie la nivel individual, fie la nivel de comunitate;

2.  reamintește că, deși protecția minorităților face parte din criteriile de la Copenhaga, atât pentru țările candidate, cât și pentru statele membre, nu există nicio garanție că statele candidate își vor respecta angajamentele asumate conform criteriilor de la Copenhaga după aderare;

3.  constată că UE încă nu dispune de instrumente eficace pentru a monitoriza și pune în aplicare respectarea drepturilor minorităților; regretă că, în domeniul protecției minorităților, UE fie a considerat ca de la sine înțeles faptul că statele sale membre respectă drepturile minorităților, fie s-a bazat pe instrumente externe de monitorizare, cum ar fi cele ale ONU, ale Consiliului Europei sau ale OSCE;

4.  constată că respectarea criteriilor de la Copenhaga de către state înainte și după aderarea lor la UE trebuie monitorizată constant și trebuie să facă obiectul constant al unui dialog între Parlament, Comisie și Consiliu; subliniază necesitatea unui sistem de protecție mai cuprinzător al UE pentru minorități, însoțit de un mecanism de monitorizare robust;

5.  reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, are legitimitatea și autoritatea de a asigura respectarea de către toate statele membre a statului de drept și a celorlalte valori menționate la articolul 2 din TUE; consideră, prin urmare, că măsurile luate de Comisie pentru a realiza această misiune și pentru a se asigura că sunt încă respectate condițiile existente înaintea aderării statelor membre nu constituie o încălcare a suveranității statelor membre;

6.  reamintește că, în cadrul standardelor internaționale existente, fiecare stat membru are dreptul de a defini persoanele care aparțin minorităților naționale;

7.  reamintește că nu există standarde comune la nivelul UE pentru drepturile minorităților în UE, și nici o înțelegere comună cu privire la cine poate fi considerată persoană aparținând unei minorități; ia act de faptul că nu există o definiție a minorităților în Declarația ONU privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, și nici în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale; subliniază necesitatea de a proteja toate minoritățile naționale sau etnice, religioase și lingvistice, indiferent de definiție, și evidențiază că orice definiție ar trebui să fie aplicată în mod flexibil, deoarece includerea de facto a beneficiarilor în cadrul protecției drepturilor minorităților face parte adesea dintr-un proces evolutiv, care poate conduce în cele din urmă la recunoașterea oficială; recomandă ca, respectând principiile subsidiarității, proporționalității și nediscriminării, o definiție a unei „minorități naționale” ar trebui să se bazeze pe definiția din Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (1993) pentru un protocol adițional privind drepturile minorităților la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adică un grup de persoane dintr-un stat, care:

–  locuiesc pe teritoriul acelui stat și sunt cetățeni ai acestuia;

– au legături tradiționale, ferme și durabile cu statul respectiv;

– au caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte;

– sunt suficient de reprezentative, chiar dacă în număr mai mic decât restul populației din statul respectiv sau dintr-o regiune a acestuia;

– țin să păstreze împreună ceea ce constituie identitatea lor comună, inclusiv cultura, tradițiile, religia sau limba;

8.  reamintește Orientarea nr. 5 privind relațiile dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană, adoptate de către șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei, reuniți la Varșovia, pe 16 și 17 mai 2005, care afirmă că „Uniunea Europeană va depune eforturi pentru a transpune aceste aspecte ale convențiilor Consiliului Europei, în cadrul competențelor care îi sunt conferite prin dreptul Uniunii Europene”;

9.  ia act de faptul că anumite părți ale dispozițiilor din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și din Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare („Carta limbilor”) se încadrează în sfera de competență a UE; reamintește concluzia FRA conform căreia, deși nu are o competență legislativă generală pentru a reglementa protecția minorităților naționale ca atare, Uniunea „poate reglementa o gamă largă de aspecte care afectează persoanele aparținând minorităților naționale”;

10.  consideră că este necesară o propunere legislativă privind standardele minime pentru protecția minorităților în UE, după realizarea unei evaluări de impact adecvate și respectând principiul subsidiarității și proporționalității, pentru a îmbunătăți situația minorităților și pentru a proteja drepturile existente deja în toate statele membre, evitând standardele duble; consideră că, respectând în același timp principiul subsidiarității și proporționalității, aceste standarde ar trebui să pornească de la cele deja codificate în instrumentele de drept internațional și că ar trebui să fie integrate în mod solid într-un cadru juridic care garantează democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în întreaga UE și este însoțit de un mecanism de monitorizare funcțional; invită Comisia și statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează nediscriminarea persoanelor care aparțin minorităților, precum și să adopte și să aplice măsuri de protecție direcționate;

11.  reamintește că protecția drepturilor minorităților face parte din propunerea de încheiere a unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF); reamintește în această privință cererea formulată în Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de încheiere a unui Pact pentru DSF; invită Comisia să includă drepturile minorităților în toate secțiunile posibile ale mecanismului UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale;

12.  încurajează Comisia să înființeze un organ la nivelul UE (fie în cadrul structurilor existente, fie ca organism separat) pentru recunoașterea și protecția minorităților în UE;

13.  salută înregistrarea de succes a inițiativei cetățenești europene intitulate „Minority SafePack” și strângerea de semnături în cadrul acesteia, care solicită un cadru european pentru protecția minorităților; încurajează Comisia să exploreze modurile în care interesele și necesitățile minorităților ar putea fi reprezentate mai bine la nivelul UE în viitor;

14.  încurajează Comisia și statele membre să protejeze dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a-și păstra, proteja și dezvolta propria identitate, și să ia măsurile necesare pentru a promova participarea efectivă a minorităților la viața socială, economică și culturală, precum și în afacerile publice;

15.  reamintește că cetățenia UE este dobândită de persoanele care au cetățenia unui stat membru, care este reglementată de legile naționale; reamintește că în contextul accesului la cetățenia națională, statele membre ar trebui să fie guvernate de principiile dreptului UE, cum ar fi principiile proporționalității și nediscriminării, atât de bine formulate în jurisprudența CJUE; întrucât articolul 20 din TFUE prevede că este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru, drepturile și obligațiile sale fiind consacrate în tratate și în Cartă; reamintește că, în conformitate cu tratatele, fiecare cetățean al UE trebuie să beneficieze de o atenție egală din partea instituțiilor UE;

16.  reamintește că este profund preocupat de numărul mare de romi apatrizi din Europa; acestora le sunt refuzate complet accesul la servicii sociale, de educație și de sănătate și sunt împinși la marginile extreme ale societății; invită statele membre să pună capăt apatridiei și să garanteze exercitarea universală a drepturilor fundamentale ale omului;

17.  invită statele membre să adopte măsuri eficace în scopul înlăturării oricăror obstacole în calea accesului persoanelor care aparțin minorităților la sistemul de sănătate; remarcă faptul că grupurile minoritare au acces mai redus la servicii și informații în domeniul medical; încurajează Comisia și statele membre să se asigure că minoritățile au acces la îngrijiri de sănătate, fizice și mintale, fără discriminare;

18.  solicită Uniunii Europene să adere la CCPN și Carta limbilor, iar statelor membre să le ratifice, precum și să respecte principiile prevăzute în aceste documente; invită statele membre și Comisia să nu întreprindă acțiuni care încalcă principiile acestea; subliniază că statele membre și instituțiile UE nu trebuie să adopte legi și măsuri administrative care să diminueze drepturile persoanelor care aparțin minorităților sau să deroge de la acestea și totodată trebuie să creeze standarde minime pentru minorități;

19.  reafirmă că populațiile indigene, în exercitarea drepturilor lor, ar trebui să nu fie supuse discriminării de niciun fel și să aibă dreptul la demnitate și la diversitatea culturii, tradițiilor, istoriilor și aspirațiilor lor, care se reflectă în mod adecvat în educație și informarea publică; încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția referitoare la populațiile indigene si tribale (Convenția OIM nr. 169) și să o pună în aplicare cu bună-credință;

20.  consideră că ar trebui stabilite standarde minime comune europene de protecție a drepturilor persoanelor aparținând minorităților la nivelul UE, urmând principiile procedurale de bună vecinătate și relațiile de prietenie și asigurând cooperarea între statele membre, precum și cu statele vecine care nu sunt membre ale UE, pe baza aplicării standardelor și normelor internaționale; consideră că adoptarea standardelor minime comune europene nu ar trebui să diminueze drepturile și standardele existente deja, care protejează persoanele care aparțin minorităților; reamintește necesitatea de a îndeplini angajamentele luate și de a aplica principiile elaborate în cadrul OSCE, în special recomandările și orientările sale tematice; reamintește faptul că Comisia a luat deja în considerare aceste standarde în contextul criteriilor de la Copenhaga, în cursul negocierilor de aderare; invită Comisia, în această privință, să aplice aceleași standarde pentru toate statele membre ale UE;

21.  evidențiază că politicile împotriva discriminării nu pot soluționa singure problemele cu care se confruntă minoritățile și nu împiedică asimilarea acestora; observă că persoanele aparținând minorităților sunt o categorie specială în ceea ce privește dreptul la măsuri reparatorii și au nevoi specifice, care trebuie respectate pentru a putea realiza o egalitate deplină și efectivă, precum și că este necesar ca drepturile lor să fie asigurate și promovate, inclusiv dreptul de a-și exprima liber, de a-și conserva și a-și dezvolta identitatea culturală sau lingvistică, în conformitate cu identitatea, valorile și principiile statului în care își au reședința; încurajează Comisia să promoveze monitorizarea regulată a diversității culturale și lingvistice în UE;

22.  invită Comisia și statele membre să continue să sprijine și să finanțeze colectarea unor date fiabile și comparabile privind egalitatea, în consultare cu reprezentanții minorităților, pentru a evalua inegalitățile și discriminarea; solicită o monitorizare eficace la nivelul UE a situației minorităților naționale și etnice; consideră că FRA ar trebui să realizeze o monitorizare consolidată a discriminărilor împotriva minorităților naționale și etnice din statele membre;

23.  recunoaște rolul important al societății civile și al organizațiilor neguvernamentale în domeniul protecției minorităților, în combaterea discriminării și promovarea drepturilor minorităților; încurajează statele membre și Comisia să asigure finanțare și sprijin suficiente pentru aceste organizații;

24.  invită Comisia și statele membre să garanteze protecția minorităților în cadrul minorităților și să elimine inegalitățile din cadrul inegalităților, deoarece persoanele care aparțin minorităților se confruntă adesea cu discriminări multiple și intersecționale; invită Comisia și statele membre să realizeze studii pentru a combate problema complexă a discriminării multiple și intersecționale;

Combaterea discriminării, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea alarmantă a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură motivate de rasism, xenofobie sau intoleranță religioasă împotriva minorităților din Europa; invită UE și statele membre să consolideze lupta împotriva infracțiunilor motivate de ură și a atitudinilor și comportamentelor discriminatorii; invită Comisia și FRA să-și continue activitatea de monitorizare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură din statele membre, care vizează minoritățile, și să raporteze cu regularitate cu privire la cazuri și tendințe;

26.  condamnă fără echivoc toate formele de discriminare pe orice motiv și toate formele de segregare, precum și discursurile de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură și excluziunea socială și invită Comisia și statele membre să condamne categoric și să sancționeze negarea atrocităților împotriva minorităților naționale și etnice; își reiterează poziția exprimată în Rezoluția din 25 octombrie 2017 referitoare la aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi; reamintește că toți cetățenii europeni ar trebui să beneficieze de aceeași asistență și protecție, indiferent de originea lor etnică sau culturală; invită Comisia să creeze un cadru european și statele membre să elaboreze planuri naționale specifice pentru combaterea violenței xenofobe și a discursului de incitare la ură împotriva persoanelor care aparțin minorităților sau care sunt percepute astfel;

27.  subliniază că statele membre ar trebui să promoveze relații cordiale și stabile între ele și le încurajează să mențină un dialog deschis și de susținere cu țările vecine, în special în regiunile de frontieră unde există poate mai multe limbi și culturi;

28.  încurajează Comisia și statele membre să desfășoare activități de sensibilizare a populației UE cu privire la diversitate și la toate formele pașnice de manifestare a culturilor minorităților; încurajează statele membre să includă istoria minorităților naționale și etnice și să promoveze o cultură a toleranței în școli, ca parte a programelor școlare; încurajează Comisia și statele membre să lanseze dialoguri culturale, în școli și nu numai, cu privire la diferitele forme și ipostaze ale urii împotriva grupurilor minoritare; încurajează statele membre să se asigure că nediscriminarea, precum și istoria și drepturile persoanelor care aparțin minorităților, sunt integrate în conținutul sistemului național de învățământ;

29.  încurajează Comisia și statele membre să lanseze campanii de combatere a discursurilor de incitare la ură, să înființeze unități de combatere a infracțiunilor motivate de ură în cadrul forțelor de poliție, bazate pe cunoașterea provocărilor cu care se confruntă diferite grupuri minoritare, să desfășoare activități de formare la locul de muncă, să garanteze că persoanele aparținând minorităților beneficiază de egalitate în fața legii și să se asigure că au acces egal la justiție și drepturi procedurale;

30.  consideră că statele membre și Comisia trebuie să ia măsuri pentru ca persoanele aparținând minorităților să își poată exercita drepturile fără teamă; în acest sens, încurajează statele membre să includă educația obligatorie în domeniul drepturilor omului, al cetățeniei democratice și al educației politice în programa școlară de la toate nivelurile; încurajează Comisia și statele membre să asigure o formare obligatorie pentru responsabilii cu rol major în aplicarea corectă a legislației UE și a statelor membre, care trebuie să fie pregătiți să fie în serviciul tuturor cetățenilor dintr-o perspectivă bazată pe drepturile omului; invită Comisia și statele membre să abordeze discriminarea intersecțională atât în politicile lor, cât și prin programele lor de finanțare;

31.  încurajează statele membre, pentru a crea încredere reciprocă, să înființeze comisii naționale pentru adevăr și conciliere care să recunoască persecuțiile, excluderea și renegarea persoanelor care aparțin minorităților de-a lungul secolelor și să documenteze aceste probleme; invită statele membre să condamne și să sancționeze clar negarea atrocităților comise împotriva persoanelor care aparțin minorităților și le încurajează să organizeze cu fastul cuvenit zile de comemorare a unor grupuri minoritare la nivel de stat, cum ar fi Ziua de comemorare a Holocaustului romilor; le încurajează, de asemenea, să înființeze instituții care să facă cunoscute istoria și cultura grupurilor minoritare, și să le susțină financiar și administrativ;

32.  consideră că este esențială o participare socială, economică, politică și culturală activă și semnificativă a grupurilor minoritare; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să elaboreze strategii care să cuprindă atât măsuri proactive, cât și reactive, pe baza unor consultări reale, sistematice cu reprezentanții grupurilor minoritare și să îi implice în derularea, monitorizarea și evaluarea programelor și a proiectelor generale lansate la toate nivelurile, inclusiv la nivel local, pentru a se asigura că sunt incluzive și nediscriminatorii;

33.  invită Comisia și statele membre să asigure implementarea, aplicarea și respectarea deplină și completă a Directivei privind egalitatea rasială și le încurajează să inițieze campanii de conștientizare cu privire la legislația împotriva discriminării; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că sancțiunile sunt suficient de eficace, proporționale și disuasive, conform dispozițiilor acestei directive; solicită Comisiei să monitorizeze adecvat punerea în aplicare a directivei menționate;

34.  regretă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament așteaptă încă aprobarea Consiliului; reiterează invitația adresată Consiliului de a-și adopta cât mai curând poziția cu privire la această propunere;

Minoritățile naționale și etnice

35.  remarcă faptul că minoritățile naționale și etnice sunt grupuri de persoane aparținând minorităților care locuiesc pe același teritoriu și care împărtășesc o identitate comună, uneori ca urmare a modificării frontierelor, alteori ca urmare a faptului că locuiesc o perioadă îndelungată într-o zonă, și care au reușit să își păstreze identitatea; invită Comisia și statele membre să protejeze identitatea culturală și lingvistică a minorităților naționale și etnice și să creeze condiții pentru promovarea acesteia; subliniază rolul important pe care autoritățile locale și regionale din UE îl pot avea în protecția minorităților naționale și etnice și consideră că reorganizarea administrativă și reîmpărțirea teritorială nu trebuie să aibă consecințe negative pentru aceste minorități; încurajează statele membre să asigure de la bugetul central resurse financiare pentru punerea în aplicare a drepturilor minorităților, astfel încât să nu împovăreze bugetele locale;

36.  încurajează Comisia și statele membre să garanteze egalitatea de șanse pentru minoritățile naționale și etnice pentru a participa la viața politică și socială; încurajează statele membre să adopte sisteme și legi electorale care să faciliteze reprezentarea minorităților naționale și etnice; invită statele membre să adopte măsuri corective imediate pentru a opri înregistrarea discriminatorie a nașterilor, să efectueze înregistrarea nașterilor pentru membrii grupurilor minoritare fără discriminare și să se asigure că cărțile de identitate pe care le emit sunt nediscriminatorii;

37.  încurajează Comisia și statele membre să efectueze o analiză coerentă a politicilor actuale privind minoritățile, pentru a clarifica punctele forte și provocările și a le asigura conformitatea cu drepturile minorităților naționale și etnice;

38.  solicită FRA să elaboreze un aviz privind modul în care ar putea fi create instrumente pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale în conformitate cu hotărârea T-646713/13 a CJUE;

Drepturile culturale

39.  subliniază că activitățile culturale sunt domenii esențiale pentru păstrarea identității minorităților naționale și etnice și că prezervarea tradițiilor minorităților și exprimarea valorilor artistice în limba maternă sunt deosebit de importante pentru conservarea diversității europene; remarcă faptul că păstrarea patrimoniului cultural al minorităților este în interesul comun al UE și al statelor membre; încurajează Comisie și statele membre să susțină, să consolideze și să promoveze drepturile culturale ale minorităților;

40.  reamintește că înțelegerea noțiunii de „cultură” este esențială pentru a defini domeniul de aplicare al drepturilor minorităților în acest sens; reamintește că, în sens larg, cultura este echivalentă cu suma totală a activităților și a realizărilor materiale și imateriale ale unei anumite comunități și cu ceea ce o distinge de celelalte comunități; subliniază că drepturile culturale ar trebui să includă dreptul de a participa la viața culturală, dreptul de a se bucura de cultură, dreptul de a alege să facă parte dintr-un grup, drepturile lingvistice și protecția patrimoniului cultural și științific;

41.  încurajează Comisia și statele membre să recunoască contribuția minorităților naționale și etnice la patrimoniul cultural al Uniunii, pentru a consolida dialogul cu reprezentanții minorităților și cu persoanele are aparțin minorităților și să identifice, precum și să găsească și să aplice politici și acțiuni coordonate în vederea unui management sustenabil al prezervării și dezvoltării culturii lor; încurajează statele membre să garanteze un grad adecvat de instituționalizare a practicilor la nivel național pentru a proteja drepturile culturale;

42.  încurajează Comisia și statele membre să se implice și să sprijine minoritățile naționale și etnice și persoanele care aparțin acestora în promovarea cunoașterii și a competențelor necesare pentru protecția, managementul sustenabil și dezvoltarea patrimoniului cultural, care trebuie transmis generațiilor viitoare; solicită Comisiei și statelor membre să creeze și să mențină fonduri culturale substanțiale dedicate persoanelor care aparțin minorităților, atât la nivel orizontal, cât și la nivel vertical, pentru a asigura un sprijin eficace, transparent și echitabil pentru viața culturală a comunităților minoritare;

43.  subliniază faptul că media are un rol esențial în ceea ce privește drepturile culturale și lingvistice; reamintește că posibilitatea de a avea acces, de a primi și de a publica informații și conținut într-o limbă pe care o pot înțelege și în care pot comunica pe deplin este o condiție necesară pentru participarea egală și efectivă în viața publică, economică, socială și culturală a cetățenilor; observă, în acest sens, că trebuie să se acorde o atenție deosebită nevoilor persoanelor aparținând minorităților naționale și etnice care locuiesc în zone de frontieră, rurale sau izolate; își exprimă preocuparea cu privire la subfinanțarea centrelor mass-media care publică sau difuzează în limbile regionale sau minoritare; încurajează Comisia și statele membre să asigure o finanțare adecvată pentru organizațiile și centrele media care reprezintă minoritățile, pentru a contribui la păstrarea identităților culturale ale minorităților și a le permite să-și împărtășească opiniile, limba și cultura cu majoritatea;

44.  invită Comisia și statele membre să se asigure că media își poate desfășura activitatea în mod independent, să promoveze utilizarea limbilor minorităților în mass-media și să ia în considerare minoritățile naționale și etnice atunci când acordă licențe pentru servicii media, inclusiv atribuirea canalelor de televiziune și radio; solicită Comisiei și statelor membre și Comisia să aloce fonduri adecvate organizațiilor care reprezintă minoritățile, pentru a încuraja sentimentul acestora de apartenență și identificare cu grupurile minoritare respective și pentru a aduce identitatea, limba, cultura și istoria lor în atenția majorității;

45.  reamintește rolul fundamental al mass-mediei publice în promovarea acestor conținuturi, în special în contextul controlului democratic al autorităților locale sau regionale; încurajează Comisia să creeze condițiile juridice și de reglementare necesare pentru a asigura libertatea de difuzare, trecere și recepționare de conținut audiovizual în regiunile locuite de minorități, pentru ca membrii acestora să poată vedea și asculta conținut în limba maternă, care să fie difuzat transfrontalier fără geoblocare;

46.  invită Comisia și statele membre să asigure, prin mijloace adecvate, faptul că serviciile mass-media audiovizuale nu conțin niciun fel de incitare la violență sau ură îndreptată împotriva persoanelor care aparțin minorităților; subliniază că media joacă un rol important în semnalarea încălcărilor drepturilor minorităților și că, dacă acestea nu sunt făcute cunoscute, realitățile zilnice cu care se confruntă minoritățile rămân invizibile;

47.  încurajează statele membre să evite actele politice și legislative și politicile care urmăresc să impună măsuri restrictive, cum ar fi obligațiile de subtitrare și/sau traducere și cotele obligatorii pentru programe în limbile oficiale; încurajează Comisia și statele membre să permită și să promoveze prezența entităților media în limbi regionale sau minoritare, inclusiv pe interfețele online; solicită Comisiei și statelor membre să aloce o finanțare adecvată sau granturi organizațiilor și entităților media care reprezintă minoritățile naționale și etnice, ținând seama de particularitățile regionale și de nevoile lor;

48.  invită statele membre, în perspectiva Anului European al Patrimoniului Cultural, să consolideze și să promoveze culturile minoritare existente pe teritoriul lor, contribuind astfel la diseminarea istoriei și a tradițiilor acestora și evitând izolarea comunităților respective;

49.  subliniază că elaborarea oricărei politici privind patrimoniul cultural ar trebui să fie incluzivă, bazată pe comunitate și participativă și să includă consultări și dialoguri cu comunitățile minoritare vizate;

Dreptul la educație

50.  remarcă faptul că educația joacă un rol esențial în ceea ce privește socializarea și dezvoltarea identității și rămâne principalul instrument de revitalizare și menținere a limbilor minoritare amenințate; subliniază că fiecare persoană care aparține unei minorități naționale are dreptul de a învăța într-o limbă minoritară; subliniază că continuitatea educației în limba maternă este esențială pentru păstrarea identității culturale și lingvistice; observă că, în ceea ce privește învățământul în limbile minoritare, nu există un singur model de bune practici care să fie potrivit pentru toate minoritățile naționale și etnice; observă că trebuie să se acorde o atenție specială persoanelor care utilizează limbajul semnelor;

51.  reamintește că articolul 14 din Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale recomandă ca statele părți să depună toate eforturile pentru a se asigura, în măsura posibilului și în cadrul sistemelor de învățământ proprii, că persoanele aparținând minorităților dispun de posibilități adecvate de a li se preda limba minoritară în cauză sau de a beneficia de educație în această limbă, fără a aduce prejudicii învățării și predării în limba oficială;

52.  încurajează Comisia și statele membre ca, în măsurile lor viitoare, să creeze instrumentele adecvate pentru a promova și susține utilizarea oficială a limbilor vorbite de minoritățile naționale și etnice în teritoriile în care trăiesc, la nivel local sau regional, în conformitate cu principiile din CCPM și Carta limbilor, asigurându-se totodată că protecția și încurajarea utilizării limbilor regionale și minoritare nu se realizează în detrimentul limbilor oficiale și al obligației de a le învăța;

53.  își exprimă regretul că unele state membre încă nu au ratificat Carta limbilor și că chiar unele state membre care au ratificat-o nu o pun efectiv în aplicare; este dezamăgit de faptul că, în unele state membre, drepturile existente fie nu sunt puse în aplicare, fie sunt total încălcate;

54.  încurajează Comisia și statele membre să se asigure, conform normelor internaționale, că drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale și etnice sunt garantate și că acestea dispun de posibilități adecvate de educație într-o limbă minoritară, precum și de instruire în limba lor maternă, atât în instituțiile de învățământ publice, cât și în cele private; încurajează statele membre să elaboreze politici educaționale adecvate și să aplice cele care corespund cel mai bine nevoilor minorităților naționale și etnice, inclusiv prin programe educaționale specifice sau prin programe școlare și manuale speciale; încurajează statele membre să ofere finanțare pentru instruirea profesorilor, pentru a asigura o educație efectivă în limbile minoritare, precum și să includă cele mai bune practici de predare a limbilor străine în metodologia de predare a limbilor oficiale în cazul programei de învățământ a școlilor în care predarea se face într-o limbă minoritară; subliniază că statele membre ar trebui să promoveze predarea cu metode adecvate atât a limbilor regionale și minoritare, cât și a limbilor oficiale;

55.  încurajează statele membre să se asigure că cei care vorbesc o limbă regională sau minoritară ca limbă maternă au posibilitatea de a învăța limba oficială suficient, prin integrarea de bune practici specifice predării limbilor străine și celei de-a doua limbi studiate în abordarea metodologică adoptată în predarea limbii oficiale a statului respectiv;

56.  subliniază că persoanele care aparțin minorităților ar trebui să învețe, de asemenea, limba, istoria și cultura populației majoritare, și că elevii care aparțin populației majoritare - și publicul larg - ar trebui să se familiarizeze cu istoria și cultura minorităților și să li se ofere posibilitatea de a învăța limbile minorităților;

57.  încurajează statele membre să promoveze crearea unor manuale care să satisfacă exigențele vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare, sau, dacă acest lucru nu este posibil, să faciliteze folosirea de manuale din alte țări publicate în limbile respective, în cooperare cu organismele de reglementare din domeniul educației din țările în care sunt folosite;

58.  subliniază importanța învățământului superior în limba maternă și a formării unor specialiști cu cunoștințe terminologice specializate, în special în regiunile cu un număr mare de vorbitori ai limbii în cauză; subliniază necesitatea vitală de a instrui medicii în limbile minorităților;

59.  încurajează guvernele statelor membre să îi includă pe reprezentanții minorităților în dezbaterile referitoare la organizarea sistemelor lor de învățământ;

60.  încurajează statele membre să definească praguri preferențiale pentru învățarea limbilor regionale sau minoritare, astfel încât educația să fie echitabilă; încurajează Comisia și statele membre să promoveze dreptul persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice din zonele cu o populație minoritară numeroasă, inclusiv din zonele rurale sau cu așezări foarte dispersate, de a beneficia de educație într-o limbă minoritară, în special în limba lor maternă, dacă există o cerere suficientă; invită Comisia și statele membre să se asigure că reformele și politicile din domeniul educației nu restrâng dreptul la educație în limbile minorităților;

61.  încurajează Comisia și statele membre să promoveze oferirea unui sprijin integrat la nivel vertical pentru limbile minoritare și regionale în sistemele de învățământ, în special prin crearea, la nivelul ministerelor educației din statele membre, precum și în cadrul Comisiei, a unor unități responsabile de integrarea educației în limbile minoritare și regionale în programele școlare; încurajează statele membre să asigure continuitatea învățării limbilor minoritare, de la învățământul preșcolar până la învățământul terțiar;

62.  subliniază că formarea profesorilor și accesul la manualele și la materialele de studiu de bună calitate sunt precondiții esențiale pentru o educație de calitate; consideră că programele școlare, materialele educaționale și manualele de istorie ar trebui să ofere o descriere justă, exactă și informativă a societăților și a culturilor grupurilor minoritare; remarcă faptul că o problemă recunoscută pe scară largă în ceea ce privește învățământul în limbile minoritare, care trebuie abordată, este insuficiența materialelor didactice de înaltă calitate și a profesorilor de limbi minoritare adecvat calificați; consideră că predarea multidimensională a istoriei ar trebui să fie o cerință în toate școlile, indiferent dacă sunt din comunitățile minoritare sau din cele majoritare; subliniază importanța dezvoltării formării cadrelor didactice pentru a răspunde nevoilor de predare de la diferite niveluri și din diferite tipuri de școli;

63.  subliniază că predarea limbilor minorităților contribuie la înțelegerea reciprocă dintre majoritate și minoritate și la apropierea comunităților; încurajează statele membre să aplice măsuri pozitive pentru a asigura reprezentarea adecvată a minorităților în educație, precum și în administrația publică și în agențiile executive la nivel național, regional și municipal;

64.  încurajează Comisia să consolideze promovarea de programe axate pe schimbul de experiență și de bune practici privind educația în limbile regionale și minoritare din Europa; solicită ca UE și Comisia să acorde mai multă atenție limbilor regionale și minoritare în cadrul generației viitoare de programe Erasmus+, Europa creativă și „Europa pentru cetățeni”, finanțate prin noul cadru financiar multianual (CFM);

65.  regretă profund faptul că, în unele state membre, elevii care aparțin unei minorități nu sunt integrați în instituțiile obișnuite de învățământ, ci sunt înscriși la școli speciale, pe motiv că nu stăpânesc suficient limba în care se predă; reamintește că educația într-o limbă minoritară sau apartenența la orice minoritate nu poate fi utilizată ca scuză pentru segregarea copiilor pe criterii identitare; invită statele membre să evite o astfel de segregare și să ia măsurile adecvate pentru a permite elevilor în cauză să urmeze cursuri în școlile obișnuite; încurajează statele membre să ia în considerare introducerea unor subiecte privind drepturile fundamentale ale omului și, în special, drepturile minorităților în programele școlare, ca mijloace de promovare a diversității culturale și a toleranței prin educație;

Drepturile lingvistice

66.  ia act de faptul că limba este un aspect esențial al identității culturale și al drepturilor fundamentale ale minorităților; subliniază necesitatea de a promova dreptul de a utiliza o limbă minoritară, atât în privat, cât și în public, fără discriminare, în zonele în care există un număr considerabil de persoane care aparțin minorităților, astfel încât limbile să poată fi transmise de la o generație la alta și diversitatea lingvistică a Uniunii să fie protejată; invită Comisia să-și consolideze planul de promovare a predării și utilizării limbilor regionale, ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE și de a promova diversitatea lingvistică; reamintește că promovarea cunoașterii limbilor minoritare de către persoane care nu sunt membri ai minorității în cauză reprezintă un mod de a stimula înțelegerea și recunoașterea reciprocă;

67.  subliniază că, în Rezoluția sa din 11 septembrie 2013, Parlamentul a reamintit că Comisia ar trebui să acorde atenție faptului că, prin politicile lor, unele state membre și regiuni pun în pericol supraviețuirea diferitelor limbi în interiorul propriilor granițe, chiar dacă limbile în cauză nu sunt în pericol la nivel european; invită Comisia să examineze obstacolele administrative și legislative care frânează practica limbilor în cauză;

68.  remarcă faptul că, pe lângă cele 24 de limbi oficiale, în UE există 60 de alte limbi care fac parte, de asemenea, din patrimoniul său cultural și lingvistic și sunt vorbite în anumite regiuni sau de către anumite grupuri, totalizând 40 milioane de persoane; ia act de faptul că multilingvismul Uniunii Europene este unic la nivelul organizațiilor internaționale; ia act de faptul că principiul multilingvismului este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a UE, care obligă Uniunea să respecte diversitatea lingvistică și să susțină bogăția patrimoniului lingvistic și cultural, prin promovarea învățării limbilor și a diversității lingvistice;

69.  încurajează Comisia și statele membre să permită și să promoveze, în cadrul autorităților administrative și al organizațiilor de servicii publice, utilizarea limbilor regionale și minoritare în practică, în conformitate cu principiul proporționalității, cum ar fi în relațiile dintre persoanele private și organizații, pe de o parte, și autoritățile publice, pe de altă parte; încurajează statele membre să ofere informații și servicii publice în aceste limbi, inclusiv pe internet, în zonele în care populați aparținând minorităților naționale sau etnice este numeroasă;

70.  încurajează statele membre să promoveze accesul la limbile minoritare și regionale prin finanțarea și desfășurarea activităților de traducere, dublare și subtitrare, precum și prin codificarea unei terminologii adecvate și nediscriminatorii în mediul administrativ, comercial, economic, social, tehnic și juridic;

71.  încurajează autoritățile locale din aceste zone să se asigure că limbile regionale și minoritare sunt utilizate; încurajează statele membre să utilizeze ca orientări bunele practici deja existente la nivel național;

72.  încurajează Comisia și statele membre să promoveze utilizarea limbilor regionale sau minoritare la nivel local și regional; în acest scop, încurajează activ autoritățile municipale să asigure folosirea unor astfel de limbi în practică;

73.  încurajează Comisia și statele membre să ia măsuri pentru ca, în zonele cu o populație numeroasă din rândul minorităților naționale, marcajul și etichetarea privind siguranța și securitatea, instrucțiunile obligatorii importante și anunțurile publice de interes pentru cetățeni oferite de autorități sau de sectorul privat, precum și denumirile geografice și topografice, să fie scrise corect și să fie disponibile în limbile utilizate în mod obișnuit într-o anumită regiune, inclusiv în ceea ce privește semnele care indică intrarea sau ieșirea din zonele urbane și toate celelalte semne rutiere care oferă informații;

74.  remarcă faptul că reprezentarea vizuală în limbile regionale și minoritare - semnele și numele de străzi, denumirea instituțiilor administrative, publice și comerciale etc. - este esențială pentru promovarea și protecția drepturilor minorităților naționale și etnice, întrucât reflectă și contribuie la utilizarea vitală a limbilor regionale și minoritare, încurajând persoanele care aparțin minorităților naționale și etnice să practice, să-și păstreze și să-și dezvolte identitatea și drepturile lingvistice, să-și exprime identitatea locală multietnică și să-și accentueze sentimentul de apartenență ca membri ai unor grupuri care trăiesc într-o comunitate locală sau regională;

75.  invită statele membre să se abțină de la practicile legale care împiedică accesul minorităților la spectrul complet de profesii exercitate într-un stat dat sau să elimine aceste practici; invită statele membre să garanteze un acces adecvat la serviciile juridice și judiciare; subliniază că reprezentanții minorităților ar trebui informați în mod explicit cu privire la procedurile pe care trebuie să le urmeze conform dreptului național în cazul în care li se încalcă drepturile pe care le au în calitate de persoane care aparțin unei minorități;

76.  încurajează Comisia și statele membre să recunoască faptul că fiecare persoană care aparține unei minorități naționale are dreptul de a-și utiliza numele de familie (patronim) și prenumele în limba minoritară, precum și dreptul la recunoașterea lor oficială, inclusiv în contextul libertății de circulație în UE;

77.  încurajează Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a înlătura toate obstacolele administrative și financiare care ar putea periclita diversitatea lingvistică la nivel european și național și împiedica exercitarea și aplicarea drepturilor lingvistice ale persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice; invită insistent statele membre să pună capăt practicilor discriminatorii din punct de vedere lingvistic;

Concluzie

78.  solicită Comisiei să elaboreze un cadru comun pentru stabilirea unor standarde minime ale UE de protecție a minorităților; recomandă ca acest cadru să conțină indicatori măsurabili, raportați periodic, și să includă cel puțin următoarele:

–  elaborarea unor orientări care să reflecte bunele practici din statele membre, în cooperare cu diferiții actori implicați în protecția drepturilor minorităților;

–  o recomandare a Comisiei, care să țină seama de măsurile naționale existente, de subsidiaritate și de proporționalitate;

–  o propunere legislativă de directivă, care să fie elaborată după o evaluare adecvată a impactului, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității aplicabile în statele membre, și să se bazeze pe punctele menționate mai sus și pe standarde minime pentru minorități în UE, incluzând criterii de referință și sancțiuni clare;

79.  solicită Comisiei și statelor membre ca acest cadru să includă colectarea de date, precum și metodologii de monitorizare și raportare bazate pe munca de teren, pe date financiare și pe o orientare spre calitate, întrucât aceste elemente consolidează aplicarea unor politici eficace și bazate pe dovezi, și pot contribui la creșterea eficienței strategiilor, acțiunilor și măsurilor;

80.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor candidate, OSCE, OCDE, Consiliului Europei și Organizației Națiunilor Unite.

(1)

JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0032.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0413.

(4)

JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0485.

(6)

JO C 328, 6.9.2016, p. 4.

(7)

JO, C 93, 9.3.2016, p. 52.

(8)

JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0487.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

(11)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.


OPINIE MINORITARĂ

exprimată în conformitate cu articolul 52a alineatul (4) din Regulamentul de procedură

Marek Jurek

Propunerea de rezoluție se îndepărtează fundamental de la propunerea inițială. Un document menit să confirme drepturile minorităților naționale (și anume, limba, cultura, religia și reprezentarea politică a acestora la nivel național și regional), ignorate de mult timp de Uniunea Europeană, a fost exploatat pentru a promova un „mecanism pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale”, pentru care nu există nicio bază în tratate și care constituie, de fapt, o încercare de a institui un control permanent și nejustificat asupra statelor membre.

Parlamentul European nu ar trebui să uite niciodată că este una dintre autoritățile Uniunii și că acționează în temeiul tratatelor și în limitele competențelor pe care acestea i le conferă. Aceasta reiese și din principiul simplu și evident că „majoritatea nu are dreptul să facă orice”. Este, de asemenea, extrem de nepotrivit ca partizanii controlului asupra țărilor democratice să utilizeze minoritățile ca ostatici pentru politicile și setea lor de putere.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (25.9.2018)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la standardele minime pentru minorități în UE

(2018/2036(INI))

Raportoare: Andrea Bocskor

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că UE are obligația specială de proteja cele peste 50 de milioane de persoane aparținând minorităților naționale sau regionale care locuiesc pe teritoriul său și care vorbesc una din cele 60 de limbi minoritare și regionale aflate în pericol grav de dispariție, precum și de a garanta drepturile acestora; reamintește că protecția drepturilor minorităților este garantată de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; ia act, în această privință, de faptul că problemele minorităților nu se bucură de un loc suficient de important pe ordinea de zi a UE și că, în prezent, nu există o abordare cuprinzătoare la nivelul UE cu privire la aspectele legate de politica de protecție a minorităților; sprijină, prin urmare, o abordare integrată a egalității și nediscriminării, pentru a se asigura că statele membre abordează în mod corespunzător diversitatea membrilor societăților lor;

2.  subliniază că este responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare măsuri politice și legislative care să protejeze și să promoveze identitatea și drepturile minorităților, inclusiv drepturile etnice, culturale, religioase și lingvistice;

3.  constată că, în conformitate cu protocolul adițional privind drepturile minorităților la Convenția europeană a drepturilor omului, minoritățile naționale sunt grupuri de persoane care au reședința pe teritoriul unui stat și mențin legături de durată cu acesta, au caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte, sunt suficient de reprezentative și țin să-și păstreze identitatea comună; remarcă, totodată, că pe lângă minoritățile naționale există și alte comunități minoritare care trebuie protejate;

4.   salută stabilirea unor standarde internaționale pentru abordarea problemelor legate de minoritățile naționale și regionale printr-o serie de instrumente juridice internaționale, cum ar fi Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, care sunt cele două tratate esențiale ale Consiliului Europei în materie de drepturi ale minorităților, dar și prin instrumente juridice neobligatorii, cum ar fi Recomandările de la Haga cu privire la Dreptul la Educație al Minorităților Naționale și Recomandările de la Oslo cu privire la Drepturile Lingvistice ale Minorităților Naționale ale OSCE; solicită statelor membre să integreze aceste standarde și recomandări în sistemele lor juridice și să garanteze că persoanele ce aparțin unei minorități naționale sau regionale nu sunt discriminate; solicită, în plus, statelor membre să se asigure că persoanele care aparțin altor comunități minoritare beneficiază de protecție suficientă și nu sunt supuse discriminării;

5.  reamintește că articolul 14 din Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale recomandă ca statele părți să depună toate eforturile pentru a se asigura, în măsura posibilului și în cadrul sistemelor de învățământ proprii, că persoanele aparținând minorităților respective dispun de posibilități adecvate de a li se preda limba minoritară sau de a beneficia de educație în această limbă, fără a aduce prejudicii învățării limbii oficiale sau predării în această limbă;

6.  solicită Comisiei să instituie un cadru comun al UE pentru limbile regionale sau minoritare, asemănător cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor, pentru a încuraja statele membre să dezvolte strategii de îmbunătățire a participării și a reprezentării minorităților în viața politică, culturală, socială și economică a societăților în care trăiesc;

7.  remarcă faptul că prevenirea sau împiedicarea exercitării de către minorități, în mod treptat, a drepturilor lor economice, sociale, educaționale și culturale are efecte asupra bunăstării generale a persoanelor și a comunităților, precum și asupra păstrării identităților lor; remarcă faptul că orice restricție cu privire la aspectele care țin de identitatea lor culturală, care sunt în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, alături de inegalitățile economice și sociale, poate reprezenta un factor declanșator de conflicte și de excluziune socială;

8.  constată că incluziunea socială a minorităților are un impact pozitiv asupra integrării lor economice și culturale;

9.  reamintește că înțelegerea noțiunii de „cultură” este esențială pentru a defini domeniul de aplicare al drepturilor minorităților în acest sens; reamintește că, în sens larg, cultura este echivalentă cu suma totală a activităților și a realizărilor materiale și imateriale ale unei anumite comunități și cu ceea ce o distinge de celelalte comunități; subliniază că drepturile culturale ar trebui să includă: dreptul de a participa la viața culturală, dreptul de a se bucura de cultură, dreptul de a opta pentru apartenența la un grup, drepturile lingvistice, precum și protejarea patrimoniului cultural și științific;

10.  reamintește că statele membre au obligația de a garanta exercitarea deplină de către minorități a drepturilor omului, fie la nivel individual, fie la nivel de comunitate; subliniază că statele membre trebuie, de asemenea, să asigure condițiile prealabile pentru conservarea bunurilor culturale ale minorităților și să încurajeze implicarea lor în viața culturală a societății;

11.  subliniază necesitatea ca minoritățile să fie informate în mod corespunzător și să își exprime liberul consimțământ înainte de orice utilizare a conținuturilor asociate activităților lor artistice, pentru a-și proteja drepturile de proprietate intelectuală;

12.  invită statele membre, ca urmare a Anului European al Patrimoniului Cultural, să consolideze și să promoveze culturile minoritare existente pe teritoriul lor, contribuind astfel la diseminarea istoriei și a tradițiilor acestora și asigurându-se că aceste comunități nu rămân izolate;

13.  reamintește că educația în limba maternă este esențială pentru respectarea drepturilor lingvistice și consolidarea valorii cetățeniei europene; încurajează, prin urmare, statele membre să se asigure că persoanele care aparțin minorităților etnice, regionale sau lingvistice, atât cele de vârstă școlară, cât și adulții, dispun de posibilități adecvate de a-și învăța propria limbă, istorie și cultură și chiar de a beneficia de educație în limba lor la toate nivelurile de învățământ din regiunea în care locuiesc; subliniază, totuși, că persoanele care aparțin minorităților ar trebui să învețe, de asemenea, limba, istoria și cultura populației majoritare, și că elevii care aparțin populației majoritare - și publicul larg - ar trebui să se familiarizeze cu istoria și cultura minorităților și să li se ofere posibilitatea de a învăța limbile minorităților;

14.  reamintește că multilingvismul, inclusiv diferitele limbaje prin semne, reprezintă una dintre cele mai mari bogății ale diversității culturale din Europa; evidențiază rolul instituțiilor UE și al statelor membre în ceea ce privește sensibilizarea cu privire la aspectele legate de protecția minorităților, precum și încurajarea și sprijinirea statelor membre în promovarea diversității culturale și a toleranței, în special prin intermediul educației, al cooperării culturale, al sportului și al oportunităților de mobilitate transfrontalieră; reiterează faptul că protecția și consolidarea patrimoniului cultural aferent minorităților naționale din statele membre – o componentă esențială a identității culturale a comunităților, grupurilor și indivizilor – joacă un rol crucial în coeziunea socială; subliniază, în acest sens, că elaborarea oricărei politici privind patrimoniul cultural ar trebui să fie incluzivă, orientată spre cetățeni și participativă, și ar trebui să includă consultarea și dialogul cu comunitățile minoritare vizate; invită statele membre și Comisia să facă schimb de informații și de exemple de bune practici în acest domeniu și să acorde autorităților locale și regionale o autonomie funcțională și financiară adecvată, care să le permită să elaboreze și să pună în aplicare strategiile pe care le consideră optime pentru protejarea minorităților; încurajează statele membre să asigure garantarea dreptului de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în interiorul Uniunii în conformitate cu tratatele;

15.  subliniază că ar trebui intensificate eforturile în vederea asigurării accesului elevilor aparținând minorităților naționale și regionale la educație și formare și în vederea sprijinirii instituțiilor regionale de învățământ care furnizează servicii în limba lor maternă; încurajează statele membre să faciliteze dezvoltarea predării în limba maternă pentru elevii și studenții din regiunile cu minorități naționale sau regionale;

16.  recomandă statelor membre să promoveze accesul la limbile minoritare și regionale prin finanțarea și desfășurarea activităților de traducere, dublare și subtitrare, precum și prin introducerea unor terminologii adecvate și nediscriminatorii în domeniul administrativ, comercial, economic, social, tehnic și juridic;

17.  constată că unele zone frontaliere împărtășesc o limbă comună care nu este limbă oficială a UE; consideră că nivelurile sporite de finanțare pentru predarea și promovarea limbilor transfrontaliere mai puțin utilizate ar consolida cooperarea, ar spori mobilitatea minorităților la nivelul frontierelor și ar îmbogăți diversitatea culturală și patrimoniul în zonele respective;

18.  invită statele membre să se asigure că persoanele aparținând minorităților regionale sau naționale care locuiesc în așezări foarte dispersate beneficiază de educație adecvată în limba lor;

19.  are convingerea că limba maternă este un element central al identității culturale și individuale și o parte esențială a culturilor minoritare, ceea ce garantează că aceste culturi pot fi apoi exprimate, diseminate și transmise în mod corespunzător; consideră că statele membre ar trebui să ofere posibilități de a învăța limbile minorităților tuturor cetățenilor interesați; încurajează statele membre să se asigure că cei care vorbesc o limbă regională sau minoritară ca limbă maternă au posibilitatea de a învăța limba oficială la un nivel suficient;

20.  încurajează statele membre să elaboreze manuale care să satisfacă nevoile vorbitorilor de limbi regionale sau minoritare, sau, dacă acest lucru nu este posibil, să faciliteze folosirea de manuale din alte țări publicate în limbile respective, în cooperare cu organismele de reglementare din domeniul educației din țările în care sunt folosite limbile regionale sau minoritare;

21.  invită statele membre să ofere finanțare pentru formarea profesională a profesorilor, precum și pentru dezvoltarea unor programe de învățământ (inclusiv de învățare pe tot parcursul vieții), metodologii și manuale speciale pentru a asigura o predare eficace atât în limbile minoritare, în regiunile cu minorități naționale sau lingvistice recunoscute, precum și a limbilor oficiale pentru copiii care aparțin minorităților lingvistice; invită, de asemenea, statele membre să promoveze relații transfrontaliere stabile, inclusiv prin intermediul cooperării culturale, artistice și educative, în special în acele zone în care prezența minorităților lingvistice este mai ridicată;

22.  regretă profund faptul că, în unele state membre, elevii care aparțin unei minorități lingvistice nu sunt integrați în instituțiile obișnuite de învățământ, ci sunt înscriși la școli speciale, pe motiv că nu stăpânesc suficient limba în care se predă; invită statele membre să evite o astfel de segregare și să ia măsurile adecvate pentru a permite elevilor în cauză să participe la cursuri în școli obișnuite;

23.  invită Comisia să consolideze promovarea de programe axate pe schimbul de experiență și de bune practici privind educația în limbile regionale și minoritare din Europa; solicită ca Uniunea Europeană și Comisia să acorde mai multă atenție limbilor regionale și minoritare în cadrul generației viitoare de programe Erasmus+, Europa creativă și „Europa pentru cetățeni”, finanțate prin noul cadru financiar multianual (CFM);

24.  subliniază faptul că mass-media joacă un rol esențial în ceea ce privește drepturile culturale și lingvistice; reamintește că mass-media ar trebui să reflecte pluralitatea populației și să respecte principiul nediscriminării, iar reglementarea radiodifuziunii de către stat nu ar trebui în niciun fel să limiteze drepturile minorităților; solicită statelor membre și Comisiei să promoveze reprezentarea limbilor minoritare în mass-media publică și privată, precum și pe interfețe online, platforme de comunicare socială și tehnologii lingvistice; este, de asemenea, de părere că mass-media ar trebui să prezinte în mod corect și echilibrat incidentele relevante pentru minorități;

25.  regretă profund creșterea rasismului, a fanatismului religios, a antisemitismului, a islamofobiei, a atitudinii discriminatorii față de romi și a xenofobiei în multe state membre ale UE; este preocupat de faptul că persoanele din rândul minorităților întâmpină în continuare obstacole în ceea ce privește respectarea drepturilor lor fundamentale și continuă să fie victime ale discriminării, discursului de incitare la ură și ale infracțiunilor și faptelor motivate de ură; subliniază că încurajarea dialogului intercultural și a toleranței interetnice, în temeiul articolului 6 din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, reprezintă un angajament public important; sprijină măsurile de combatere a discriminării și programele menite să sensibilizeze la diversitatea culturală, precum și să o protejeze și promoveze; îndeamnă statele membre ca, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, să se asigure că sistemele lor juridice protejează persoanele care aparțin minorităților împotriva discriminării și să armonizeze măsurile de protecție specifice cu standardele internaționale aplicabile;

26.  consideră că statele membre trebuie, de asemenea, să aplice măsuri destinate implicării active a minorităților, nu doar pentru a preveni izolarea acestora, ci și pentru a-i ajuta pe membrii acestora să-și asume un rol activ în cadrul comunității;

27.  subliniază că accesul adecvat la serviciile mass-media audiovizuale publice, și o vizibilitate corespunzătoare în cadrul acestor servicii, precum și dreptul de a înființa și de a furniza servicii de presă scrisă și servicii mass-media audiovizuale private sunt esențiale pentru protejarea și promovarea identității independente a minorităților; consideră că este necesar, pentru exercitarea acestor drepturi, ca minoritățile să beneficieze de o alocare proporțională a resurselor financiare și de altă natură din surse publice sau cvasi-publice, ținând seama de faptul că, fără subvenții, conținutul mediatic, în special cel produs de comunitățile minoritare mai mici și pentru acestea, supraviețuiește foarte greu pe piețele extrem de competitive;

28.  reafirmă faptul că libertatea de expresie include posibilitatea minorităților de a se exprima și comunica liber cu membrii comunităților proprii și cu alții în propria limbă prin intermediul radiodifuziunii, a presei scrise și a mijloacelor de informare electronice publice sau private;

29.  încurajează statele membre să promoveze folosirea limbilor regionale sau minoritare la nivel regional prin adoptarea de norme juridice și de reglementare, precum și prin intermediul unor stimulente adecvate în politica proprie privind mass-media;

30.  solicită statelor membre și Comisiei să furnizeze finanțare adecvată pentru promovarea identității, a limbii, a istoriei și a culturii minorităților naționale și regionale;

31.  solicită Comisiei și statelor membre să creeze condițiile juridice și de reglementare care să asigure libertatea de difuzare, trecere și recepționare de conținut audiovizual în acele regiuni unde locuiesc minoritățile, pentru ca membrii acestora să poată vedea și asculta conținut în limba maternă, de exemplu, prin încurajarea acordării de licențe transfrontaliere de radiodifuziune;

32.  consideră că pentru a încuraja și a facilita participarea efectivă a minorităților în viața publică, folosirea limbilor materne în cadrul municipalităților, în procesele electorale, administrative, consultative și în cadrul altor procese de participare publică ar trebui încurajată, dacă este posibil;

33.  invită statele membre să promoveze și să încurajeze utilizarea limbilor regionale sau minoritare la nivelurile locale și regionale și, în acest scop, să încurajeze în mod activ autoritățile municipale să se asigure că limbile respective sunt utilizate în practică;

34.  solicită statelor membre și Comisiei să asigure că denumirile geografice și topografice sunt scrise corect și sunt disponibile în limbile utilizate în mod obișnuit într-o anumită regiune, inclusiv în ceea ce privește semnele care indică intrarea sau ieșirea din zonele urbane, toate celelalte semne rutiere care indică informații și, de asemenea, în instrucțiunile importante și în anunțurile publice;

35.  subliniază nevoia continuă de adoptare a unor măsuri urgente în ceea ce privește situația socială a romilor, care poate fi descrisă doar ca fiind dezolantă, având în vedere că în multe zone ale UE poziția lor rămâne precară, în special în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă și la piața locuințelor, precum și la instituțiile de învățământ și de sănătate; solicită statelor membre, prin urmare, să ia măsuri corective în cazul practicilor discriminatorii împotriva membrilor comunității de romi, în special atunci când sunt implicate organisme publice; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că multiple forme de discriminare și segregarea copiilor romi în învățământ continuă să fie un fenomen structural și profund înrădăcinat în mai multe state membre; reamintește că problema segregării romilor a făcut obiectul unei serii de recomandări din partea Comisiei; solicită guvernelor, prin urmare, să dea curs respectivelor recomandări și să pună în aplicare măsuri eficiente în consecință; invită statele membre să dezvolte o strategie comună pentru integrarea limbilor neteritoriale;

36.  consideră că este necesar să se îmbunătățească cadrul legislativ al UE pentru a proteja, în mod cuprinzător, drepturile persoanelor care aparțin minorităților; invită Comisia, prin urmare, să prezinte o propunere legislativă sau o recomandare a UE privind protecția și promovarea diversității culturale și lingvistice, să promoveze cercetarea în domeniul educației, învățarea limbilor străine și modelele de educație în contexte multilingve și să susțină programe axate pe schimbul de experiențe și bune practici privind limbile regionale și minoritare în Europa; solicită Comisiei, de asemenea, să aloce domeniul „multilingvismului și tehnologiei lingvistice” portofoliului unui comisar; consideră că, având în vedere importanța protejării limbilor minoritare europene în era digitală, comisarul responsabil ar trebui să aibă sarcina de a promova diversitatea și egalitatea lingvistică la nivelul UE;

37.  remarcă legătura frecventă dintre identitatea culturală a unei minorități și un anumit teritoriu geografic; subliniază faptul că, pentru numeroase minorități, dreptul de a deține pământ definește modul și mijloacele prin care indivizii își trăiesc viața și își practică cultura;

38.  atrage atenția asupra valorii pozitive reprezentate de promovarea diversității culturale și a sensibilizării, în special la nivel local și regional, unde posibilitățile unui impact direct sunt mult mai mari;

39.  remarcă faptul că educația reprezintă unul dintre cele mai bune instrumente pentru a le permite tinerilor din rândul minorităților să învețe despre patrimoniul și istoria lor, iar cultura lor să fie difuzată și recunoscută de societate în general; subliniază că educația este fundamentală pentru promovarea drepturilor minorităților și constituie o premisă obligatorie pentru exercitarea drepturilor economice, politice, sociale și culturale; subliniază că educația este un mijloc de capacitare a persoanelor care aparțin minorităților, care le permite să fie implicați în mod semnificativ în societatea din care fac parte;

40.  consideră că activitățile educaționale sunt fundamentale pentru integrarea copiilor și a tinerilor care aparțin minorităților, și că acestea contribuie, de asemenea, la integrarea părinților și a familiilor acestora; îndeamnă statele membre să încurajeze instituțiile de învățământ să organizeze activități extrașcolare care să implice părinții și copiii, crescând astfel nivelurile de interacțiune în cadrul întregii comunități școlare;

41.  recomandă să se investească în formarea personalului, în special a cadrelor didactice, în unitățile de învățământ care se ocupă de minorități, pentru a le oferi pregătirea necesară pentru a lucra cu elevii care provin din medii culturale, religioase, etnice sau lingvistice diferite;

42.  încurajează guvernele statelor membre să îi includă pe reprezentanții minorităților în dezbaterile referitoare la organizarea sistemelor lor de învățământ;

43.  recomandă, pentru următoarea perioadă a CFM (2021-2027), ca sumele alocate din Fondul social european Plus (FSE+) destinate promovării incluziunii sociale să fie utilizate pentru a sprijini proiectele educaționale și culturale care vizează integrarea minorităților etnice, religioase, culturale sau lingvistice;

44.  reamintește faptul că nediscriminarea și egalitatea în ceea ce privește minoritățile și alte grupuri defavorizate sunt principii prioritare ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM); reamintește că, în promovarea și aplicarea drepturilor și principiilor fundamentale la locul de muncă, OIM acordă o atenție deosebită grupurilor dezavantajate din punct de vedere social sau economic și că normele sale țin seama de necesitatea de a promova și de a proteja drepturile minorităților;

45.  solicită statelor membre să colecteze în mod regulat date și să furnizeze informații statistice cu privire la integrarea minorităților în instituțiile de învățământ, pe piața forței de muncă și în viața civică;

46.  solicită Comisiei să instituie mecanisme de monitorizare a progreselor înregistrate de statele membre în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin cu privire la protecția drepturilor minorităților;

47.  solicită Comisiei să monitorizeze periodic punerea în aplicare, în statele membre, a Convenției pentru protecția minorităților naționale și a Cartei europene a limbilor regionale și minoritare, să ofere statelor membre recomandări în acest sens, să elaboreze rapoarte pe baza vizitelor în diferite țări, să prezinte Parlamentului rapoarte cu privire la acestea în mod regulat și să dezvolte în continuare legături cu Înaltul Comisar al OSCE pentru minorități naționale;

48.  subliniază că protejarea minorităților, ca parte a diversității culturale și lingvistice mondiale, este esențială pentru stabilitate, democrație și pace în Europa;

49.  salută succesul inițiativei Minority SafePack, care a fost lansată în temeiul articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, fiind susținută de 1 215 789 de cetățeni europeni, și care solicită adoptarea a nouă acte legislative în vederea instituirii unui cadru juridic al UE pentru protejarea drepturilor minorităților;

50.  solicită Comisiei să prezinte propunerile legislative promovate de inițiativa cetățenească Minority Safepack, fără nicio întârziere nejustificată, odată ce va fi primit certificatul de valabilitate a semnăturilor transmis de statele membre;

51.  reamintește că drepturile omului sunt universale și că nicio minoritate nu trebuie discriminată; subliniază faptul că drepturile minorităților sunt o parte inalienabilă a principiului statului de drept; remarcă faptul că există un risc mai mare de încălcare a drepturilor minorităților atunci când statul de drept nu este respectat;

52.  este de părere că statele membre ar trebui să garanteze în mod consecvent drepturile minorităților și să evalueze periodic dacă acestea sunt respectate;

53.  constată că UE nu dispune de instrumente eficace pentru a monitoriza respectarea drepturilor minorităților; solicită o monitorizare eficace la nivelul UE a situației minorităților autohtone și lingvistice; consideră că Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE ar trebui să realizeze o monitorizare consolidată a discriminărilor împotriva minorităților naționale din statele membre;

54.  consideră că drepturile lingvistice trebuie respectate în comunitățile în care există mai mult de o limbă oficială, fără a limita drepturile uneia comparativ cu cealaltă, în conformitate cu ordinea constituțională a fiecărui stat membru;

55.  invită Comisia să consolideze promovarea predării și utilizării limbilor regionale și minoritare, ca modalitate potențială de a combate discriminarea lingvistică în UE;

56.  invită insistent statele membre să facă schimb de bune practici și să aplice soluții verificate și testate în abordarea problemelor cu care se confruntă minoritățile în întreaga Uniune Europeană;

57.  solicită insistent statelor membre să acorde atenția cuvenită drepturilor minorităților, să asigure dreptul de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în Uniune.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

24.9.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Dominique Bilde, Andrea Bocskor, Silvia Costa, Jill Evans, María Teresa Giménez Barbat, Petra Kammerevert, Svetoslav Hristov Malinov, Helga Trüpel, Sabine Verheyen, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Michaela Šojdrová

Membri supleanți prezenți la votul final

Santiago Fisas Ayxelà, Emma McClarkin, Liliana Rodrigues, Francis Zammit Dimech

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Caterina Chinnici

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

14

+

ALDE

María Teresa Giménez Barbat

PPE

Andrea Bocskor, Santiago Fisas Ayxelà, Svetoslav Hristov Malinov, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Francis Zammit Dimech, Bogdan Andrzej Zdrojewski,

S&D

Caterina Chinnici, Silvia Costa, Petra Kammerevert, Liliana Rodrigues

VERTS/ALE

Jill Evans, Helga Trüpel

2

-

ECR

Emma McClarkin

ENF

Dominique Bilde

-

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

10.10.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

4

4

Membri titulari prezenți la votul final

Asim Ademov, Martina Anderson, Heinz K. Becker, Monika Beňová, Malin Björk, Michał Boni, Caterina Chinnici, Daniel Dalton, Frank Engel, Laura Ferrara, Romeo Franz, Kinga Gál, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Eva Joly, Dietmar Köster, Barbara Kudrycka, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Claude Moraes, József Nagy, Péter Niedermüller, Ivari Padar, Soraya Post, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Sergei Stanishev, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Josef Weidenholzer, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský, Auke Zijlstra

Membri supleanți prezenți la votul final

Kostas Chrysogonos, Carlos Coelho, Gérard Deprez, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Marek Jurek, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Innocenzo Leontini, Angelika Mlinar, Barbara Spinelli, Daniele Viotti, Axel Voss

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Jude Kirton-Darling


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

44

+

ALDE

Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Filiz Hyusmenova, Sophia in 't Veld, Angelika Mlinar

ECR

Monica Macovei

GUE/NGL

Martina Anderson, Malin Björk, Kostas Chrysogonos, Barbara Spinelli

PPE

Asim Ademov, Heinz K. Becker, Michał Boni, Carlos Coelho, Frank Engel, Kinga Gál, Monika Hohlmeier, Barbara Kudrycka, Jeroen Lenaers, Innocenzo Leontini, József Nagy, Csaba Sógor, Traian Ungureanu, Axel Voss, Tomáš Zdechovský

S&D

Monika Beňová, Caterina Chinnici, Sylvie Guillaume, Jude Kirton-Darling, Dietmar Köster, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Ivari Padar, Soraya Post, Birgit Sippel, Sergei Stanishev, Daniele Viotti, Josef Weidenholzer

VERTS/ALE

Romeo Franz, Eva Joly, Jean Lambert, Bodil Valero

4

-

ECR

Kristina Winberg

EFDD

John Stuart Agnew

ENF

Auke Zijlstra

PPE

Brice Hortefeux

4

0

ECR

Daniel Dalton, Marek Jurek, Branislav Škripek

EFDD

Laura Ferrara

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 9 noiembrie 2018Aviz juridic - Politica de confidențialitate