Procedură : 2019/0801(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0144/2019

Texte depuse :

A8-0144/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/03/2019 - 11.11

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0213

RAPORT     
PDF 290kWORD 84k
1.3.2019
PE 636.090v02-00 A8-0144/2019

referitor la recomandarea Consiliului privind numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene

(05940/2019 – C8-0050/2019 – 2019/0801(NLE))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Roberto Gualtieri

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL DLUI PHILIP R. LANE
 ANEXA 2: RĂSPUNSURILE DLUI PHILIP R. LANE LA ÎNTREBĂRILE COMISIEI
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind recomandarea Consiliului privind numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene

(05940/2019 – C8-0050/2019 – 2019/0801(NLE))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 11 februarie 2019 (05940/2019)(1),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C8-0050/2019),

–  având în vedere Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 11.2,

–  având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0144/2019),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 14 februarie 2019, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea dlui Philip R. Lane ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani începând de la 1 iunie 2019;

B.  întrucât Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, astfel cum decurge din articolul 130 din tratat, imperativul independenței totale a BCE; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.  întrucât comisia a organizat apoi, la 26 februarie 2019, o audiere a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei;

D.  întrucât, în pofida numeroaselor solicitări pe care Parlamentul European le-a adresat Consiliului de a remedia problema lipsei echilibrului de gen în cadrul Comitetului executiv al BCE, Parlamentul constată cu regret faptul că Consiliul European nu a tratat cu seriozitate această cerere și solicită ca, pentru următoarea numire, să se dea curs acestei solicitări; întrucât femeile continuă să fie subreprezentate în funcțiile de conducere în sectorul bancar și al serviciilor financiare; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea lui Philip R. Lane ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.

(1)

Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.


ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL DLUI PHILIP R. LANE

CURRICULUM VITAE: PHILIP RICHARD LANE, ianuarie 2019

Informații personale

Data nașterii:  27 august 1969

Cetățenie:      irlandeză

Educație

Doctorat în economie, Universitatea Harvard, 1995.

Masterat în economie, Universitatea Harvard, 1993.

Licență în economie cu distincție, Trinity College din Dublin, 1991.

Carieră profesională

Guvernator al Băncii Centrale a Irlandei, 2015-.

Profesor de economie politică, Trinity College

din Dublin, 2012-2015.

Profesor de macroeconomie internațională, Trinity College

din Dublin, 2004-2012.

Conferențiar în economie, Trinity College din Dublin,

2000-2004.

Lector în economie, Trinity College din Dublin, 1997-2000.

Asistent universitar în economie și afaceri internaționale,

Universitatea Columbia, 1995-1997.

Activități profesionale selectate

Președinte, Comitetul consultativ tehnic (CCT) al Comitetului european pentru risc sistemic

(CERS), 2017-.

Președinte, Grupul operativ la nivel înalt al CERS privind activele sigure, 2016-2018.

Președinte, Grupul de analiză a statisticilor economice al Biroului Central de Statistică,

2016.

Președinte, Comitetul consultativ științific (CCS) al Comitetului european pentru risc sistemic

(CERS), 2015.

Copreședinte, Grupul operativ comun CCT-CCS-FSC din cadrul CERS privind aspectele macroprudențiale și

schimbările structurale într-un mediu cu o rată scăzută a dobânzii, 2015.

Director al Programului internațional de macroeconomie și finanțe, Centrul de Cercetare a Politicilor Economice (CEPR), 2015; cercetător CEPR, 2002-; cercetător CEPR afiliat, 1997-2001.

Președinte, Asociația Irlandeză de Economie, 2012-2014.

Membru, Academia Regală Irlandeză, 2007-.

Membru, Comisia pentru Politică și Reformă Economică Internațională (CIEPR),

2012-2015.

Membru, Grupul Bellagio, 2010-2015.

Membru, Consiliul ESRI, 2010-2016.

Fondator, The Irish Economy Blog, 2008-.

Membru, Comisia academică consultativă, Consiliul Bugetar al Slovaciei, 2013-2015.

Membru, Comitetul Național de Statistică, 2009-2013.

Membru, Consiliul alternativ al BCE, Handelsblatt, 2005-2007.

Cercetător internațional, Institutul de Economie Mondială din Kiel, 2005-.

Membru, Comitetul de Evaluare Externă (Banca Finlandei 2004, Banca Centrală

Europeană 2010/2011, Banca Centrală a Irlandei 2011/2012, Banca Israelului 2012).

Consultant academic (activități principale):

Banca Centrală Europeană (2006-2007, 2014-2016); Banca Reglementelor Internaționale (2015); Banca Portugaliei (2015); Fondul Monetar Internațional (2014); Banca Mondială (2006-2007, 2011, 2014-2015); Autoritatea Monetară din Singapore (2013); Comisia Europeană (2012-2013); Consiliul Băncii Centrale din SUA (2013); Trezoreria Noii Zeelande (2010-2011); Banca Asiatică de Dezvoltare (2009-2011);

Comisia mixtă a Parlamentului Irlandei pentru finanțe și servicii publice (2010); OCDE (2009-2010); SIEPS (2009-2010); NESC (2009); ESRI-Japonia (2007-2009);

Sveriges Riksbank (2005-2006); Consiliul Național pentru Competitivitate privind Competitivitatea Prețurilor și a Salariilor (2004); Cabinetul Prim-ministrului Irlandei (2002).

Consultant juridic ocazional; vorbitor ocazional la conferințe profesionale.

Distincții, premii și granturi

Academia Regală Irlandeză: Medalia de aur pentru științe sociale, 2015.

Premiul Bhagwati (împreună cu Gian Maria Milesi-Ferretti), 2010.

Bursa Lamfalussy a BCE, 2004-2005.

Premiul Germán Bernácer pentru economie monetară, 2001.

Premiul Barrington 1997-1998.

Programul doctoral de cercetare Harvard-MIT, finanțat de NSF, în domeniul

economiei politice pozitive 1994-1995.

Bursa Fondului John F. Kennedy, 1994.

Bursă postuniversitară la Harvard, 1991-1995.

Medalia de aur, premiile Whateley și Bastable pentru economie, Trinity

College din Dublin, 1991. Șef de promoție, specializarea economie.

Bursa fundației, Trinity College din Dublin, 1989. Bursierul cu cele mai mari note.

Entrance Exhibition, Trinity College din Dublin, 1987.

Granturi: Consiliul Irlandez pentru Cercetare, Institute for New Economic Thinking, Fondation Banque de France, NORFACE, Academia Regală Irlandeză.

Profil academic

Principalele domenii de cercetare: macroeconomia internațională; economia monetară europeană; globalizarea financiară; comportamentul ciclic al politicii bugetare, economia irlandeză.

A publicat în: Journal of the Statistical and Social Inquiry Society of Ireland, Journal of International Economics, Pacific Economic Review, Fiscal Studies, Scandinavian Journal of Economics, International Journal of Central Banking, National Institute Economic Review, World Economics, Economic and Social Review, Open Economies Review, Journal of International Money and Finance, New Zealand Economic Papers, European Economic Review, Moneda y Credito, World Economy, Journal of Economic Perspectives, International Finance, IMF Economic Review, Nordic Economic Policy Review, American Economic Review, Journal of Money, Credit and Banking, Journal of the Japanese and International Economies, Review of Economics and Statistics, Economic Policy, The Economic Journal, Journal of Public Economics, NEER Macroeconomics Annual, Oxford Economic Papers, Canadian Journal of Economics, Journal of Development Economics.


ANEXA 2: RĂSPUNSURILE DLUI PHILIP R. LANE LA ÎNTREBĂRILE COMISIEI

A.  Experiența personală și profesională

1.  Vă rugăm să subliniați principalele aspecte ale competențelor dumneavoastră profesionale în chestiuni monetare, financiare și de afaceri și principalele aspecte ale experienței dvs. europene și internaționale.

Am exercitat funcția de guvernator al Băncii Centrale a Irlandei începând cu sfârșitul anului 2015. Pe lângă responsabilitatea asumată în calitate de membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE), mă aflu la conducerea unei organizații cu aproximativ 2000 de angajați, care îndeplinește funcțiile unei bănci centrale naționale și acționează în calitate de autoritate națională competentă în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit, a societăților de asigurări și a firmelor de investiții, îndeplinind, totodată, rolul unei autorități de reglementare a valorilor mobiliare și piețelor și al autorității naționale de conduită financiară. Banca Centrală a Irlandei este, de asemenea, autoritatea națională competentă la nivel macroprudențial, autoritatea națională de rezoluție și operatorul sistemului național de asigurare a depozitelor. Acest amplu mandat înseamnă că am fost direct implicat într-o gamă largă de aspecte din sfera reglementării, în plus față de atribuțiile asociate funcției exercitate în cadrul băncii centrale.

În perioada 1995-2015, m-am dedicat cercetării academice în domeniul economiei, cu accent pe globalizarea financiară și pe integrarea monetară europeană. Orientarea empirică și accentul pe aspectele legate de politici ale cercetărilor mele au generat multe colaborări și interacțiuni cu instituțiile responsabile cu politicile în acest domeniu începând cu mijlocul anilor ’90, inclusiv BCE, Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional, OCDE și Banca Reglementelor Internaționale. În 2001, am avut onoarea să devin, cu titlu inaugural, laureat al Premiului Germán Bernácer pentru „contribuții remarcabile în domeniul economiei monetare europene”.

De-a lungul întregii mele cariere, am contribuit în mod semnificativ la cercetările care au vizat implicațiile macrofinanciare ale uniunii monetare. Acestea au inclus o serie de articole publicate în perioada 1996-1998, care au vizat provocările macroeconomice cu care se confrunta Irlanda în cadrul uniunii monetare; numeroase articole privind impactul uniunii monetare asupra creșterii înregistrate de fluxurile financiare transfrontaliere și asupra dezechilibrelor externe; și două articole de sinteză importante (2006, 2012) referitoare la zona euro, pentru „Journal of Economic Perspectives”, publicația politică emblematică a Asociației Americane de Economie. În articolul din 2006 am subliniat riscurile pentru stabilitatea zonei euro care ar putea surveni în contextul unei perioade de criză financiară și am identificat tipurile de intervenții care ar fi necesare într-un astfel de scenariu.

2.  Aveți afaceri comerciale sau participații financiare sau alte angajamente care ar putea intra în conflict cu viitoarele dvs. atribuții și există alți factori pertinenți de ordin personal sau de altă natură de care Parlamentul trebuie să țină seama atunci când analizează candidatura dvs.?

Nu.

3.  Care ar fi obiectivele principale pe care le veți avea în vedere pe parcursul mandatului dvs. la Banca Centrală Europeană?

Convingerea mea fermă este că uniunea monetară poate oferi o platformă solidă pentru stabilitate și prosperitate în întreaga Europă. Prin îndeplinirea mandatului său, BCE poate juca un rol central în susținerea succesului uniunii monetare. În calitate de membru al Comitetului executiv, obiectivul meu principal va fi acela de a asigura faptul că BCE își duce la îndeplinire mandatul, astfel cum este prevăzut în tratatele UE. În plus, este indispensabil ca membrii Comitetului executiv să consolideze încrederea generală în BCE ca instituție care servește interesului public european. Pe plan intern, membrii Comitetului executiv ar trebui să mențină o cultură organizațională care să promoveze excelența și care să asigure un mediu de lucru satisfăcător pentru personalul său.

B.  Politica monetară a BCE

4.  Care ar trebui să fie politica monetară a BCE în condițiile macroeconomice actuale? Cum apreciați performanțele BCE în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului său principal de menținere a stabilității prețurilor?

BCE ar trebui să pună în aplicare politica sa monetară în condițiile macroeconomice actuale, în conformitate cu principalul obiectiv al mandatului său, care vizează menținerea stabilității prețurilor în zona euro, astfel cum se prevede în tratat. La nivel operațional, acest obiectiv poate fi definit ca referindu-se la menținerea „ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate de 2 % pe termen mediu.” Prin îndeplinirea acestui mandat, BCE le poate permite cetățenilor Europei să își facă planuri economice și financiare într-un mediu monetar stabil, asigurând, în același timp, faptul că întreprinderile și investitorii se pot concentra asupra provocărilor de bază ale activității lor economice, fără a fi nevoie să redirecționeze resurse pentru a gestiona instabilitatea monetară.

BCE a reușit, în general, să își îndeplinească mandatul privind menținerea stabilității prețurilor până la declanșarea crizei financiare, utilizând instrumentele sale standard de politică monetară. De atunci, a devenit necesar să se adopte măsuri neconvenționale pentru a îndeplini acest obiectiv. Potrivit evaluării mele, strategia actuală, care combină: (a) o rată negativă a dobânzii pentru facilitatea de depozit, de minus 40 de puncte de bază; (b) programul de achiziționare de active (APP); (c) orientări prospective privind ratele dobânzii și reinvestițiile; și (d) operațiuni cum sunt operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO) - a fost eficace în asigurarea condițiilor monetare necesare pentru stimularea redresării economice, ancorarea așteptărilor în materie de inflație, eliminarea riscului de deflație și, în timp, asigurarea faptului că inflația se află pe o traiectorie sustenabilă care îi va permite să revină la nivelul-țintă al BCE.

Deciziile privind recalibrarea măsurilor adoptate în decembrie 2015, martie 2016, decembrie 2016, octombrie 2017 și decembrie 2018 s-au bazat pe interpretarea datelor economice și financiare înregistrate (atât privind zona euro, cât și privind economia globală), precum și pe evaluări ale eficacității și limitărilor diferitelor instrumente de politică monetară posibile. Această combinare a analizelor cantitative cu modelele economice care trebuie aplicate pentru evaluarea diferitelor opțiuni de politică a permis Consiliului guvernatorilor să ia decizii într-un mod riguros, bazat pe date, care să fie, de asemenea, bine înțeles de către participanții la piață. BCE ar trebui să continue să pună în aplicare politica sa monetară în acest mod.

5.   Cum ați răspunde criticilor care vizează ratele scăzute ale dobânzilor și efectele acestora? Cum ar trebui menținut, în opinia dumneavoastră, echilibrul între efectele colaterale ale politicii BCE în domeniul ratelor dobânzii și convergența către rata preconizată a inflației pe termen mediu?

BCE urmărește să mențină stabilitatea prețurilor pe termen mediu. Pe de altă parte, stabilitatea prețurilor pe termen mediu este un fundament important pentru o performanță economică robustă, prin reducerea incertitudinii cu care se confruntă întreprinderile și gospodăriile.

Actualul pachet de politici este un răspuns proporțional la condițiile din perioada ulterioară crizei prin care a trecut Uniunea, în care au apărut presiuni deflaționiste, iar ratele dobânzii fuseseră deja aduse la niveluri scăzute de amploarea crizei. Este în mod clar important să se monitorizeze posibilele efecte secundare ale condițiilor monetare acomodative în ceea ce privește riscurile la adresa stabilității financiare. În plus, avem la dispoziție setul de instrumente de politică macroprudențială pentru a ține sub control astfel de riscuri.

În ceea ce privește impactul asupra distribuției veniturilor și a bogăției, contribuția pozitivă a politicii monetare acomodative la reducerea șomajului (și la salarii mai mari) este foarte importantă. În plus, în același mod în care ajustarea monetară sprijină creșterea prețurilor activelor, există un efect de compensare între perioadele de înăsprire a politicii monetare, astfel încât este important să se recunoască diferența dintre variațiile temporare și permanente ale distribuției.

6.  Ce părere aveți despre eterogenitatea condițiilor monetare și a accesului la credite în zona euro și impactul acestora asupra politicii monetare unitare a BCE?

Ratele dobânzii percepute la creditele acordate gospodăriilor și societăților nefinanciare au scăzut semnificativ din 2014. La nivelul statelor membre în ansamblu, eterogenitatea ratelor dobânzii percepute la credite a scăzut în mod semnificativ. Condițiile de creditare continuă să se îmbunătățească: ancheta privind accesul la finanțare al întreprinderilor (SAFE) arată că IMM-urile au continuat să afișeze îmbunătățiri în ceea ce privește disponibilitatea surselor externe de finanțare, inclusiv o mai mare disponibilitate a băncilor de a acorda credite.(1)

Aceste condiții de finanțare mai flexibile au sprijinit, la rândul lor, reluarea tendinței de creștere a creditelor după 2014, care a continuat recent. Creșterea volumului creditelor acordate societăților nefinanciare (SNF) (cu 4 % pe an în decembrie 2018) și gospodăriilor (cu 3,3 % pe an în decembrie 2018) reflectă influența măsurilor de politică monetară.(2) De asemenea, cererea de credite din partea întreprinderilor și a gospodăriilor a continuat să crească în al patrulea trimestru al anului 2018 și oferă un sprijin continuu pentru redresarea creșterii volumului de credite.(3) Această creștere a fost determinată în principal de nivelul general scăzut al ratelor dobânzii, al stocurilor și al capitalului circulant, de activitatea de fuziuni și achiziții, de perspectivele favorabile de pe piața imobiliară și de încrederea consumatorilor.

În ansamblu, în ultimii ani, creșterea modestă înregistrată de finanțarea datoriilor, creșterea economică solidă și procesul de recuperare a activelor, susținute, de asemenea, de o politică monetară acomodativă, au facilitat reducerea necesară a gradului de îndatorare a sectorului privat din cadrul zonei euro. Procesul de reducere a gradului de îndatorare a SNF a stagnat însă în 2018, astfel cum a ilustrat creșterea minoră a gradului de îndatorare a SNF și, în aceste condiții, ponderea datoriilor care continuă să afecteze sectorul este importantă.(4)

La un nivel mai general, este important să se recunoască faptul că o politică monetară comună nu garantează condiții de creditare identice în întreaga zonă euro. Mai degrabă, condițiile de creditare depind, de asemenea, de primele de risc de la nivel local, de presiunea concurențială existentă în sistemul financiar național și de factori instituționali, cum ar fi capacitatea sistemului juridic de a gestiona împrumuturile problematice.

7.  Discrepanțele în materie de performanță economică dintre centrul și periferia UEM s-au adâncit în ultimul deceniu. Privind în perspectivă, mai multe state membre ale UE se pregătesc să adere la zona euro. Cum preconizați că poate fi evitată apariția de noi discrepanțe între statele membre din zona euro în următorul deceniu, având în vedere că mai multe dintre statele candidate au economii mai fragile? Care este scenariul economic preferat pentru extinderea zonei euro?

Nu există un scenariu economic specific pentru extinderea zonei euro. Se presupune că toate statele membre ale UE care nu au invocat o clauză de neparticipare vor adopta moneda euro mai devreme sau mai târziu. Există doi factori care pot determina momentul când se va întâmpla acest lucru: în primul rând, strategiile naționale privind adoptarea monedei euro și, în al doilea rând, nivelul de pregătire pentru a adopta moneda euro, astfel cum poate fi evaluat pe baza criteriilor de convergență stabilite în tratatele UE.

BCE și Comisia Europeană evaluează periodic progresele realizate de către fiecare stat membru din afara zonei euro în direcția îndeplinirii criteriilor prevăzute în tratat, care condiționează adoptarea monedei euro, astfel cum sunt menționate în rapoartele de convergență. Un criteriu se referă la participarea unui stat membru timp de cel puțin doi ani la mecanismul cursului de schimb (MCS) - MCS II - fără ca moneda sa să se devalorizeze în raport cu euro. În prezent, există un consens cu privire la faptul că, pentru fiecare stat membru candidat, decizia privind o astfel de participare ar trebui să fie adoptată pe baza a trei factori: în primul rând, se va ține seama în mod adecvat de lecțiile învățate în urma crizei din zona euro; în al doilea rând, se va acorda atenția cuvenită faptului că introducerea monedei euro înseamnă, în prezent, și aderarea la uniunea bancară; și, în al treilea rând, vor fi puse în aplicare toate măsurile de politică specifice fiecărei țări, care permit participarea în bune condiții la MCS II și, ulterior, aderarea la zona euro.

În plus, este important să recunoaștem faptul că am putut acumula multe învățăminte în urma ciclurilor economice marcate de expansiune și contracție care s-au succedat pe parcursul primului deceniu al monedei euro. În special, este esențial ca politicile fiscale și macroprudențiale naționale să permită menținerea sub control a divergențelor existente la nivelul ciclurilor financiare de la o țară la alta.

8.  Cum se va realiza, în viziunea dumneavoastră, eșalonarea/planificarea activității BCE de normalizare a politicii monetare, ținând seama, totodată, de contextul internațional? Care preconizați că vor fi efectele strategiei de reinvestire din cadrul programului de achiziționare de active asupra piețelor? Cum va afecta aceasta setul de instrumente monetare, în cazul în care condițiile generale se deteriorează?

În ceea ce privește viitoarele etape ale politicii monetare, orientările noastre prospective sunt foarte clare, atât în ceea ce privește ratele dobânzii stabilite de politica monetară, cât și reinvestirea. Politica noastră se bazează pe date și va depinde de perspectivele referitoare la inflație. În această privință, gradul de ajustare va fi determinat de ceea ce este necesar pentru a asigura menținerea în continuare a convergenței ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate de 2 % pe termen mediu. Evaluarea noastră cu privire la eficacitatea și impactul instrumentelor de politică se bazează pe interpretarea datelor economice și financiare de la nivel intern și de la nivel internațional.

Reinvestirea stocului considerabil de active ne permite să consolidăm sprijinul semnificativ acordat fără întrerupere prin intermediul politicii monetare, cu ajutorul orientărilor noastre prospective privind ratele dobânzii. Vom continua să punem în aplicare politica noastră de reinvestiții atâta timp cât acest lucru va fi necesar, pentru a ne asigura că se menține tendința durabilă de convergență a inflației în direcția îndeplinirii obiectivului nostru.

Dispunem de suficiente opțiuni în cadrul setului nostru de instrumente de politică monetară pentru a răspunde cu stimulentele monetare adecvate în cazul în care acest lucru ar fi necesar.

9.  Cum veți asigura transparența în implementarea programului de achiziționare de active? Sunteți de acord cu ideea că s-ar putea asigura o mai mare transparență în privința ABSPP și CBPP3?

La elaborarea instrumentelor de politică monetară sau a strategiei de implementare a acestora trebuie să asigurăm întotdeauna un echilibru între eficacitate și transparență. În privința ABSPP și a CBPP3, BCE oferă deja un grad extrem de mare de transparentă și publică un volum considerabil de informații, inclusiv: deținerile lunare ale Eurosistemului, achizițiile nete și repartizarea între achizițiile executate pe piața primară și cele executate pe piața secundară.

Utilitatea comunicării unor informații detaliate privind valorile mobiliare deținute în cadrul diferitelor programe trebuie să fie evaluată în raport cu consecințele negative care subminează eficacitatea programelor. Pentru unele programe de achiziționare de active, se poate presupune că aceste riscuri sunt ținute sub control. Acesta este motivul pentru care, în prezent, gradul de transparență în legătură cu CSPP și PSPP este foarte ridicat, având în vedere, de asemenea, faptul că titlurile de valoare achiziționate în cadrul programelor respective sunt disponibile în scopul dării cu împrumut de titluri de valoare. În cazul altor programe, divulgarea de informații suplimentare poate avea ca rezultat formularea de către participanții la piață a unor deducții privind deținerile Eurosistemului, urmând ca aceștia să își ajusteze apoi comportamentul în funcție de aceste informații. În plus, trebuie să se țină seama de faptul că publicarea unor informații suplimentare ar putea denatura concurența și compromite integritatea pieței.

10.  Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru a gestiona creșterea ratei dobânzii fără efecte perturbatoare asupra obligațiunilor suverane și a piețelor? Care este domeniul de competență al BCE și care sunt aspectele care considerați că țin de responsabilitatea statelor membre și a participanților la piață?

Preconizăm în continuare că ratele dobânzilor practicate de BCE vor rămâne la nivelurile actuale cel puțin pe durata verii anului 2019 și, în orice caz, atât timp cât este necesar pentru a asigura menținerea în continuare a convergenței ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate de 2 % pe termen mediu. Este adevărat că datele care ne-au fost transmise au continuat să fie mai puțin satisfăcătoare decât se preconizase din cauza unei cereri externe mai modeste, precum și din cauza unor factori specifici anumitor sectoare și contextului țărilor individuale. Însă orientarea noastră în materie de politică monetară rămâne adecvată din două motive. În primul rând, condițiile de finanțare flexibilizate în mare măsură, dinamica favorabilă a pieței forței de muncă și creșterea tot mai accentuată a salariilor continuă să sprijine expansiunea economică în curs și, astfel, încrederea noastră în capacitatea de a menține convergența ratelor inflației în direcția obiectivului nostru. În al doilea rând, politica noastră monetară continuă să fie foarte acomodativă, grație orientărilor prospective privind ratele dobânzii stabilite de politică monetară și reinvestițiile.

În ceea ce privește condițiile care trebuie îndeplinite, abordarea noastră urmărește două direcții de acțiune. Folosim o componentă bazată pe date – „pe durata verii” – și ținem seama, de asemenea, de un element dependent de fiecare țară în parte – „atât timp cât este necesar pentru a asigura menținerea în continuare a convergenței ratelor inflației”.

În ceea ce privește rolul participanților pe piață, componenta bazată pe structurile de stat a orientărilor noastre prospective cu privire la rata dobânzii prevede că piețele interpretează starea economiei și își ajustează în consecință așteptările legate de politica în materie de rate ale dobânzii. Această ajustare a așteptărilor legate de ratele dobânzii permite alinierea ratelor dobânzii de pe piață la modul în care piața interpretează funcția noastră de furnizare a unui răspuns. Prin componenta bazată pe stat se asigură, de asemenea, că o conjunctură marcată de declin se reflectă în introducerea unor rate mai favorabile și prospective ale dobânzii și, prin urmare, în facilitarea condițiilor de finanțare. Orientările noastre prospective privind ratele dobânzii sunt consolidate în continuare prin reinvestirea stocului considerabil de active achiziționate, în sensul că am corelat orizontul temporal preconizat pentru investiții cu planificarea renunțării la aceste rate ale dobânzii. În acest mod se amplifică impactul orientării noastre prospective privind ratele dobânzii asupra condițiilor financiare, deoarece așteptările pieței în ceea ce privește orizontul temporal al procesului de reinvestire evoluează în paralel cu așteptările legate de data sistării măsurilor privind ratele dobânzii.

Statele membre au responsabilități clare, printre altele, în privința politicilor bugetare naționale, a căror gestionare prudentă poate constitui un important factor de stabilizare în caz de recesiune, precum și în ceea ce privește angajamentul lor față de moneda euro și finalizarea UEM, care garantează încrederea în această monedă și fac zona euro în ansamblu mai rezistentă la șocuri.

11.  În opinia dumneavoastră, cum poate BCE să contribuie la creșterea economică și la ocuparea deplină a forței de muncă respectând totodată obiectivul său principal de a menține stabilitatea prețurilor? Care sunt, în opinia dumneavoastră, măsurile de politică monetară suplimentare care ar putea potența efectele pozitive ale politicii monetare asupra economiei reale? În ce mod se influențează reciproc reformele structurale inițiate în statele membre și politicile monetare?

Obiectivul principal al Eurosistemului și al politicii monetare comune este menținerea stabilității prețurilor, astfel cum se prevede în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 127 alineatul (1). Politica monetară poate afecta activitatea reală pe termen scurt. În timp ce o politică monetară pusă în aplicare în mod defectuos poate dăuna performanței pe termen lung prin generarea unei volatilități excesive, evoluția pe termen lung a nivelului de trai depinde, în ultimă instanță, de factori nemonetari, cum ar fi productivitatea.

Având în vedere aceste considerente, mandatul nostru este acela de a asigura stabilitatea prețurilor pe termen mediu, iar intervalul de timp definit drept termen mediu variază în funcție de șocurile care pot afecta economia de-a lungul timpului. Atunci când un șoc afectează cererea agregată, ceea ce înseamnă că șocul negativ cauzează atât un declin economic, cât și o scădere a inflației sub ținta de inflație, orizontul temporal este mai limitat, iar strategia noastră ne conduce către un răspuns mai ferm în materie de politică monetară. Reinstaurarea stabilității prețurilor contribuie, de asemenea, în acest caz la remedierea deviației PIB. Atunci când șocurile afectează oferta – de exemplu, atunci când un șoc al prețurilor la energie generează un nivel al inflației asociat cu un declin brusc al obiectivului și al rezultatului economic – există o alternanță între inflație și creșterea economică. În acest caz, orizontul temporal pe termen mediu relevant pentru politici este mai lung, iar strategia noastră necesită perseverență. Prin urmare, în conceperea strategiei noastre de politică monetară utilizate pentru a răspunde stării oscilante a economiei, vom ține seama atât de creșterea economică, cât și de șomaj, deși obiectivul nostru principal este formulat doar în termeni de stabilitate a prețurilor.

Politicile care stimulează inovarea și investițiile și sporesc reziliența și potențialul de creștere ale economiei sunt importante pentru a determina potențialul de creștere pe termen lung al economiei zonei euro și rata de rentabilitate pe termen lung. În concluzie, există o relație clară între potențialul de creștere al economiei și nivelul adecvat pe termen mediu al ratelor dobânzii.

În mod analog, succesul demersurilor de asigurare a stabilității prețurilor pe termen mediu reduce incertitudinea și permite societăților și gospodăriilor să facă investițiile pe termen lung necesare pentru a maximiza potențialul de creștere, cu sprijinul unor cadre de politici adecvate, orientate spre creștere.

12.  Ce părere aveți despre riscurile asociate programului de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (CSPP)? Considerați că acest program ar putea avea efecte de denaturare a concurenței în cadrul pieței unice? Cum considerați că eventualele efecte de denaturare ale CSPP pot fi minimizate?

CSPP a consolidat transferul măsurilor de politică monetară ale Eurosistemului către economia reală, contribuind la facilitarea condițiilor de finanțare pentru întreprinderile din zona euro, inclusiv scăderi ale marjelor obligațiunilor corporative, îmbunătățirea condițiilor de furnizare pe piața primară a obligațiunilor corporative și, prin intermediul unui mecanism de substituire, creșterea numărului creditelor bancare acordate contrapărților nefinanciare care nu au acces la finanțarea prin obligațiuni, inclusiv IMM-uri.

În urmărirea obiectivului său de menținere a stabilității prețurilor, BCE este mandatată să acționeze în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor. În consecință, BCE urmărește o punere în aplicare neutră din punctul de vedere al pieței a programului de achiziționare de active și, prin urmare, achizițiile din cadrul CSPP se efectuează în conformitate cu un indice de referință care reflectă proporțional valoarea de piață a obligațiunilor eligibile.

Acțiunile liber tranzacționabile de pe piața obligațiunilor corporative rămân relativ considerabile, ceea ce reduce preocupările legate de un impact negativ al programului asupra funcționării pieței. Funcționarea eficientă a pieței în continuare se reflectă și în evoluțiile în mare măsură consecvente ale marjelor pe piețele tradițional conexe, datorită canalului de reechilibrare a portofoliului. Continuarea monitorizării atente a dinamicii pieței ar trebui să asigure că orice efecte cu potențial de denaturare pot fi reduse la minimum.

13.  Credeți că acesta ar trebui să integreze Acordul de la Paris și obiectivele ODD și care sunt condițiile care ar trebui îndeplinite pentru a asigura conformitatea cu mandatul BCE și cu cadrul de gestionare a riscurilor? Ce ar trebui să facă BCE pentru a-și adapta activele deținute la acordurile de dezvoltare durabilă ale ONU și la Acordul de la Paris privind schimbările climatice?

Este important ca toate instituțiile – publice și private – să recunoască pe deplin provocarea reprezentată de schimbările climatice și să acționeze în limitele competențelor și mandatelor lor pentru a sprijini politicile de combatere a acestora. Fără a aduce atingere mandatului său privind stabilitatea prețurilor, se pot avea în vedere și alte obiective ale Uniunii, inclusiv protecția mediului.

Politica monetară a BCE se bazează în primul rând pe mandatul său privind stabilitatea prețurilor. Punerea în aplicare a programului de achiziționare de active este ghidată de principiul neutralității pieței și nu discriminează în mod pozitiv sau negativ pe baza criteriilor de mediu sau a altor criterii. Criteriile de eligibilitate pentru programul de achiziționare de active sunt definite în mod intenționat în sens larg, pentru a oferi o gamă largă de valori mobiliare care pot fi achiziționate în scopul de a asigura cea mai mare eficacitate a programului și pentru a evita denaturarea unor segmente de piață specifice. În pofida absenței unui obiectiv de mediu explicit în politica sa monetară, BCE deține o cantitate substanțială de obligațiuni ecologice, atât în cadrul programelor de achiziție din sectorul public, cât și al celor de achiziție din sectorul corporativ.

În plus, în afara portofoliului de politică monetară, există posibilitatea de a integra considerente legate de protecția mediului.

M-am bucurat să aflu că BCE s-a alăturat anul trecut Rețelei pentru ecologizarea sistemului financiar (Network for Greening the Financial System). Consider că este deosebit de important ca băncile centrale și autoritățile de supraveghere să elaboreze practici macroprudențiale și de supraveghere comune pentru a aborda riscurile legate de climă și mediu. În acest sens, dezvoltarea unei taxonomii comune a activelor durabile are o importanță considerabilă. Inițiativa recentă a Comisiei Europene în această privință este, prin urmare, binevenită, la fel și propunerile de îmbunătățire a divulgării informațiilor privind sustenabilitatea, care ar trebui să contribuie la o mai bună stabilire a prețurilor pentru riscurile de mediu.

14.  Recent, ați făcut o prezentare pe tema „Schimbările climatice și sistemul financiar irlandez”, în care ați afirmat că „băncile centrale au un rol de lider în asigurarea faptului că schimbările climatice reprezintă o prioritate strategică pentru întregul sistem financiar”. Cum v-ați asigura că BCE își îndeplinește rolul de lider în general și cum ați încerca, în special, să atenuați riscurile climatice pe care le descrieți în prezentarea dumneavoastră în bilanțul BCE?

Băncile centrale și autoritățile de reglementare au, la modul general, un rol de lider în identificarea riscurilor financiare. Acesta include identificarea riscurilor generate de schimbările climatice și asigurarea unui cadru clar pentru a sprijini reorientarea fluxurilor financiare și a reduce astfel de riscuri. Un cadru politic clar este o condiție prealabilă foarte necesară pentru finanțarea ecologizării economiei noastre, precum și pentru extinderea utilizării criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță (MSG) de către instituțiile publice și private.

Băncile centrale pot furniza analize și cercetări minuțioase cu privire la aceste dimensiuni ale schimbărilor climatice. Un astfel de rol se înscrie în mandatele băncilor centrale, dat fiind faptul că schimbările climatice pot afecta desfășurarea politicii monetare, influențând frecvența și distribuțiile șocurilor economice și afectând posibil anticipările privind inflația pe termen mediu: (1) șocurile mai frecvente legate de climă pot face tot mai neclară analiza presiunilor inflaționiste pe termen mediu; (2) mai multe șocuri extreme (de tip „fat-tailed”) pot face ca ratele dobânzilor să atingă mai des în viitor limita minimă și (3) incertitudinile legate de viteza și sfera de aplicare a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon pot afecta anticipările privind inflația pe termen mediu. Politica monetară a BCE se bazează în primul rând pe mandatul său privind stabilitatea prețurilor. Cu toate acestea, pentru portofoliile altele decât cele pentru politici monetare, ar trebui să se aibă în vedere includerea standardelor MSG.

15.  Cum evaluați proporția actuală tot mai mare a programului de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ pe piața primară și totodată proporția în scădere a programului de achiziționare din sectorul public de pe piața secundară?

Sfârșitul programului de achiziționare de active nu înseamnă că încetăm să mai fim acomodativi: orientările noastre prospective privind ratele dobânzilor reprezentative ale BCE, consolidate prin reinvestițiile din stocul considerabil de active achiziționate, continuă să asigure gradul necesar de acomodare monetară pentru a garanta convergența susținută a inflației cu scopul nostru. În cadrul reuniunii noastre din iunie 2018, am inițiat o rotație a instrumentelor noastre de politică, de la programul de achiziționare de active către instrumente mai convenționale ale politicii monetare – ratele dobânzilor de politică monetară și orientări prospective privind evoluția lor probabilă în viitor. Această rotație subliniază faptul că ratele dobânzilor reprezentative ale BCE și orientările prospective aferente privind evoluția probabilă a acestora în viitor reprezintă principalul instrument de ajustare a poziției în materie de politică monetară.

Acest lucru este întărit de orientările noastre prospective privind reinvestițiile, prin care am corelat orizontul temporal al reinvestițiilor cu momentul creșterii ratei dobânzii de politică monetară. Această „orientare în lanț” consolidează impactul orientărilor noastre privind rata dobânzii asupra condițiilor financiare, deoarece așteptările pieței în ceea ce privește orizontul temporal al reinvestițiilor vor evolua în concordanță cu așteptările legate de data creșterii ratei. Acțiunile liber tranzacționabile de pe piața obligațiunilor corporative rămân relativ considerabile, ceea ce reduce preocupările legate de un impact negativ al programului asupra funcționării pieței.

16.  Ce părere aveți despre punerea în aplicare a asistenței pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (ELA)? Ce îmbunătățiri s-ar putea aduce procesului decizional privind acordarea ELA?

În prezent, responsabilitatea pentru acordarea ELA, inclusiv costurile și riscurile aferente care decurg din această acordare, îi revine, la nivel național, băncii centrale naționale respective, reflectând legislația națională respectivă. Rolul BCE, pe baza articolul 14.4 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), se limitează astfel la asigurarea faptului că acordarea ELA nu afectează misiunile și obiectivele SEBC. Pe viitor, procesul decizional privind acordarea ELA ar trebui să evolueze în funcție de ritmul progreselor înregistrate în realizarea unei uniuni bancare complete.

17.  Ar trebui să ne îngrijorăm în legătură cu nivelurile actuale ale dezechilibrelor din cadrul sistemului TARGET?

Din numeroase analize tehnice, reiese în mod clar că nivelul actual al dezechilibrelor din cadrul sistemului TARGET reflectă în primul rând mecanismele programelor de achiziționare de active. Punerea în aplicare descentralizată a politicii monetare înseamnă că achizițiile și reinvestițiile din cadrul APP sunt efectuate de către toate băncile centrale naționale (BCN). De cele mai multe ori, aceste achiziții sunt efectuate de la contrapărți situate în afara țării de care aparține BCN. Ori de câte ori plățile efectuate de băncile centrale pentru titlurile de valoare achiziționate sunt decontate transfrontalier, soldurile TARGET2 pot fi afectate. Dat fiind că achizițiile de active nete s-au încheiat anul trecut, este mai puțin probabil ca soldurile TARGET2 să continue să crească în mod considerabil, deși ar putea rămâne ridicate pentru o anumită perioadă de timp, având în vedere că vom continua să reinvestim plățile principalului la scadență. Soldurile din interiorul sistemului reprezintă o caracteristică inerentă a oricărei uniuni monetare descentralizate. În general, acest lucru nu indică o creștere a tensiunilor de pe piața financiară, o creștere a fragmentării sau o evoluție nesustenabilă a balanței de plăți.

18.  Care sunt riscurile pentru stabilitatea monetară legate de dezvoltarea monedelor virtuale, cum ar fi Bitcoin? Ce rol credeți că ar trebui să joace BCE în ceea ce privește monedele virtuale?

Împărtășesc opinia larg răspândită potrivit căreia monedele virtuale private au doar un rol foarte limitat. La modul general, criptomonedele nu reprezintă în prezent un risc substanțial pentru sistemul financiar al UE sau pentru stabilitatea monetară. Cu toate acestea, monitorizarea continuă a criptomonedelor este necesară în vederea evaluării riscurilor pe care acestea le-ar putea prezenta pentru stabilitatea financiară și a oricărui posibil impact negativ asupra utilizării monedei euro, asupra aplicării politicii monetare și asupra siguranței și eficienței infrastructurilor și plăților de pe piață.

Inovația tehnologică are potențialul de a spori eficiența piețelor financiare. Cu condiția menținerii unor condiții de concurență echitabile, atât întreprinderile din domeniul tehnologiei financiare, cât și băncile pot beneficia de oportunitățile oferite de inovația tehnologică. În acest context, trebuie să fim vigilenți și cu privire la necesitatea armonizării, pentru a evita fragmentarea prin adoptarea unor cadre normative diferite în materie de tehnologie financiară. În ceea ce privește rolul pe care ar trebui să-l joace BCE, criptomonedele au potențialul de a atinge numeroase aspecte ale activității BCE, prin urmare, monitorizarea atentă a evoluțiilor este justificată pentru a ține pasul cu evoluțiile relevante și pentru a analiza potențialele implicații pentru politica monetară și riscurile pe care acestea le pot prezenta pentru buna funcționare a infrastructurilor de piață și a plăților, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar.

19.  Cum evaluați interacțiunile dintre sistemele de plăți și politica monetară? Care ar trebui să fie rolul BCE, în calitate de bancă centrală de emisiune, în supravegherea contrapărților centrale (CPC)? Ce dispoziții legale ar trebui să includă, în acest sens, modificarea articolului 22 din Statutul SEBC și al BCE?

Compensarea centrală oferă avantaje importante în ceea ce privește îmbunătățirea stabilității piețelor financiare. În același timp, rolul central jucat de CPC-uri înseamnă că supravegherea reglementară este esențială, inclusiv un rol important pentru băncile centrale. Propunerea de revizuire a Regulamentului EMIR și a Statutului este în deplină concordanță cu obiectivul de consolidare a rolului băncilor centrale din UE și de punere la dispoziția acestora a instrumentelor adecvate pentru a monitoriza și a aborda riscurile legate de îndeplinirea mandatelor lor de politică monetară. De asemenea, este esențial ca băncile centrale să dispună de garanții minime în ceea ce privește CPC-urile cărora ar putea fi nevoite să le furnizeze lichidități în anumite situații.

În cazul în care este adoptat de legislatorii UE, amendamentul propus la articolul 22 din Statutul SEBC/BCE ar permite BCE să își îndeplinească rolul de a aborda riscurile pe care CPC-urile le pot prezenta pentru sarcinile sale de politică monetară. Amendamentul menține, de asemenea, independența BCE și libertatea sa extinsă de a decide în privința definirii domeniului de aplicare al politicii sale monetare. La fel ca în cazul oricăror sarcini îndeplinite de BCE, cele efectuate în raport cu CPC ar urma să fie supuse unui control jurisdicțional complet, iar BCE ar fi obligată să acționeze în mod proporțional și în limitele competențelor sale întemeiate pe tratat.

20.  Care sunt riscurile legate de Brexit pentru stabilitatea financiară?

S-au luat multe măsuri pentru a atenua riscurile extreme, de tip „margine a prăpastiei”, asociate unui Brexit fără acord. Printre acestea se numără presiunea exercitată de autoritățile de reglementare pentru a se asigura că firmele au întreprins demersurile legale necesare în scopul de a garanta că clienții din UE pot fi deserviți după Brexit. Comisia Europeană a luat, de asemenea, diverse măsuri având în vedere importanța recunoașterii temporare a infrastructurilor de piață din Regatul Unit în cazurile în care nu este posibilă trecerea la alternative din UE într-o perioadă scurtă de timp.

În consecință, consider că principalele riscuri sunt asociate cu impactul macrofinanciar al Brexitului în ceea ce privește consecințele acestuia pentru ciclul economic din Regatul Unit, cursul de schimb dintre lira sterlină și euro, prețurile activelor din Regatul Unit și impactul auxiliar asupra regiunilor din UE expuse cel mai puternic economiei Regatului Unit. Deși aceste riscuri pot fi substanțiale la nivel local, este probabil ca impactul macrofinanciar al Brexitului la nivelul UE27 să fie limitat, având în vedere dimensiunea limitată a Regatului Unit față de UE27.

21.  Cum vedeți rolul BCE în contextul unei posibile încetiniri a creșterii economice în trimestrele următoare?

Informațiile primite au continuat să fie mai slabe decât se preconizase din cauza unei cereri externe mai suple, precum și din cauza unor factori specifici unor țări și unor sectoare. Cea mai recentă evaluare a Consiliului guvernatorilor BCE a remarcat faptul că stimularea semnificativă a politicii monetare rămâne esențială pentru a sprijini creșterea în continuare a presiunii asupra prețurilor interne și evoluția inflației globale pe termen mediu. Acest lucru va fi asigurat de orientările noastre prospective privind ratele dobânzilor reprezentative ale BCE, consolidate prin reinvestiții din stocul considerabil de active achiziționate. Consiliul guvernatorilor a afirmat, de asemenea, că este pregătit să își adapteze toate instrumentele, după caz, pentru a se asigura că inflația continuă să evolueze constant în direcția obiectivului stabilit de Consiliul guvernatorilor în acest sens. Răspunsul complet la o încetinire a creșterii ar trebui să includă, de asemenea, o reacție adecvată în ceea ce privește politicile fiscale și alte politici stimulative.

22.  Credeți că BCE „a rămas fără muniție” în cazul în care s-ar produce o altă încetinire semnificativă a creșterii economice? Ar putea BCE să conceapă noi instrumente neconvenționale de politică monetară?

Astfel cum se arată întotdeauna clar în comunicările noastre de politică, Consiliul guvernatorilor poate răspunde la o încetinire semnificativă a creșterii economice printr-un pachet de măsuri care se bazează pe elemente diferite din setul de instrumente de politică. La fel cum strategia actuală beneficiază de complementaritățile dintre diferitele elemente actuale ale pachetului de politici, conceperea unui răspuns adecvat la o încetinire semnificativă se poate baza pe o serie de opțiuni.

23.  Cum ar putea cadrul de guvernanță economică și, în special, punerea sa în aplicare să fie îmbunătățite? Ce ar fi necesar pentru a aprofunda UEM? Credeți că așa-numitul „triunghi virtuos” format din investiții, reforme structurale și finanțe publice ar trebui, de asemenea, să includă măsuri pentru a reaborda dezechilibrele cauzate de diferitele sisteme de impozitare din statele membre?

În ultimii ani, cadrul de guvernanță al UEM a evoluat sub mai multe aspecte. La un anumit nivel, s-a înregistrat o creștere remarcabilă a suveranității exercitate în comun prin crearea și dezvoltarea mecanismului unic de supraveghere (MUS), a Comitetului unic de rezoluție (SRB) și a Mecanismului european de stabilitate (MES). Echilibrul între metoda comunitară și abordările interguvernamentale în guvernanța instituțiilor comune ar trebui să evolueze în paralel cu eliminarea treptată a asimetriilor financiare dintre statele membre și cu restabilirea încrederii reciproce.

În ceea ce privește aprofundarea UEM, finalizarea uniunii bancare poate contribui semnificativ la îmbunătățirea rezilienței uniunii monetare, iar alte îmbunătățiri ar putea fi generate de uniunea piețelor de capital. De asemenea, este clar că, sub rezerva ajungerii la consensul politic necesar pentru a le asigura legitimitatea, mecanismele de partajare a riscurilor fiscale ar fi, de asemenea, utile pentru îmbunătățirea rezilienței, în special în ceea ce privește șocurile mari. Există numeroase posibilități pentru conceperea unor astfel de sisteme de partajare a riscurilor fiscale, din perspectiva consecințelor pentru sistemele naționale de impozitare și de asigurări sociale.

În ceea ce privește politica fiscală și relevanța sa pentru UEM, sunt necesare întotdeauna compromisuri în descentralizarea politicii fiscale. Acest lucru este valabil la nivel regional în sistemele federale și la nivel național, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel mondial. Deși există astfel de tensiuni legate de impozitarea lucrătorilor și a bunurilor și serviciilor, dezbaterea cea mai aprinsă vizează impozitarea firmelor globale, în special având în vedere dubla importanță a tipurilor de capital intangibil (și mobil) și a digitalizării, ceea ce a condus la creșterea cotei de piață a firmelor „superstar”. Acest fenomen afectează zone cu monede diferite, iar soluționarea situației cade în sarcina liderilor politici, nu a funcționarilor băncilor centrale.

24.  Ce părere aveți despre dezbaterea actuală cu privire la persistența unor niveluri ridicate ale datoriei publice în zona euro?

Este important să avem o viziune integrată a bilanțurilor sectoriale. De pildă, situația mixtă a unui stat profund îndatorat care deține în același timp o poziție puternică de creditor extern (exemplul Japoniei) este evident diferită în ceea ce privește profilul de risc de o situație de tip „datorie dublă”, în care atât statul, cât și populația sunt debitori neți.

Este, de asemenea, important să se recunoască legătura dintre nivelurile datoriei și performanța de creștere. Într-un sens, viteza excesivă de reducere a gradului de îndatorare publică sau privată poate fi prea costisitoare din punctul de vedere al impactului său negativ asupra performanței macroeconomice. Totuși, în egală măsură, primele de risc temporal și situațional care pot fi atașate unei datorii ridicate înseamnă că este important ca, în special în timpul fazelor benigne, să se reducă nivelurile excesive ale datoriei la o bază sustenabilă. În ansamblu, acest lucru necesită o analiză nuanțată a dinamicii comune a nivelurilor datoriei și a rezultatelor, pentru a se asigura că se atinge viteza optimă de reducere a gradului de îndatorare.

25.  Care este opinia dumneavoastră cu privire la criticile potrivit cărora cadrul de garantare al BCE nu este suficient de progresiv și se bazează prea mult pe agențiile externe de rating de credit? Credeți că UE ar trebui să înființeze o agenție publică de rating de credit (ARC) proprie pentru a evalua anumite active?

Eurosistemul are obligația statutară de a se asigura că operațiunile sale sunt garantate cu garanții adecvate. De aceea este atât de important să existe mecanisme solide de control al riscurilor pentru a atenua riscurile financiare asociate operațiunilor sale. În această privință, ar trebui remarcat faptul că Eurosistemul nu se bazează exclusiv pe agențiile de rating de credit atunci când evaluează garanțiile reale pe care le acceptă în operațiunile sale de creditare, ci se bazează pe patru surse diferite: instituțiile externe de evaluare a creditului; sistemele interne de evaluare a creditului ale băncilor centrale naționale; sistemele interne de rating (IRB) ale contrapărților; precum și instrumentele de rating ale furnizorilor terți.

Indiferent de identitatea unei agenții de rating de credit, ciclicitatea este o caracteristică inevitabilă a evaluărilor riscului de credit: un mediu macroeconomic nefavorabil se conturează într-o perspectivă de credit mai nefavorabilă. Riscul unor evaluări idiosincratice de către anumite agenții de rating de credit este atenuat de diversitatea agențiilor de rating de credit, iar acest lucru ar trebui monitorizat periodic. La un nivel mai general, normele BCE privind eligibilitatea garanțiilor sunt suficient de generale pentru a permite prezentarea unei game largi de active, cu diferențe corespunzătoare în ceea ce privește marjele de ajustare.

26.  Credeți că obligațiunile grecești ar trebui și ar putea fi incluse în etapa de reinvestire a programului de achiziționare de active din sectorul public (PSPP) și a CSPP?

În prezent, obligațiunile guvernamentale grecești nu sunt eligibile pentru a fi achiziționate, deoarece Grecia nu îndeplinește cerințele minime de creditare și nu mai este inclusă într-un program de ajustare. Dacă obligațiunile guvernamentale grecești ar deveni eligibile în timp ce Eurosistemul realizează reinvestiții, ar putea fi avută în vedere o acumulare temperată a participațiilor publice grecești.

27.  Cum apreciați recenta evoluție a cursului de schimb USD/EUR?

Rata de schimb a monedei euro s-a depreciat față de dolarul SUA începând cu primul trimestru al anului 2018, reflectând, într-o anumită măsură, îmbunătățirea mediului macroeconomic din SUA și ciclul de înăsprire a politicii monetare inițiat de Rezervele Federale. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, cursul de schimb al monedei euro a rămas, în linii mari, stabil în raport cu monedele celorlalți parteneri comerciali importanți. Aceasta înseamnă că deprecierea monedei euro în termeni nominali efectivi a fost mult mai moderată. Per ansamblu, acest lucru este în concordanță cu ideea potrivit căreia evoluțiile cursului de schimb al monedei euro începând din martie 2018 au reflectat în principal factorii americani.

28.  Cum apreciați realizările grupului G20? Care este opinia dvs. cu privire la actualul nivel de coordonare între principalele bănci centrale?

G20 este un forum important pentru dialogul multilateral și căutarea de soluții de cooperare: ponderea din ce în ce mai mare a țărilor emergente în economia mondială înseamnă că este extrem de important să existe un cadru instituțional solid pentru a reuni guvernele principalelor economii avansate și emergente. Orientările furnizate de G20 activității Consiliului pentru Stabilitate Financiară s-au dovedit importante în asigurarea unei abordări pe scară largă a reglementării financiare la nivel mondial. Astfel cum s-a demonstrat în perioada 2009-2010, G20 poate fi, de asemenea, un forum important în formularea de răspunsuri comune în cazul unui șoc global grav.

Principalele bănci centrale mențin relații multilaterale și bilaterale puternice prin intermediul unor cadre precum BIS, G20, G7, FMI și OCDE. Integrarea tot mai mare a economiei mondiale și a sistemului financiar mondial înseamnă că toate băncile centrale trebuie să țină seama de efectele de propagare și de deversor dintre măsurile de politică interne și cele internaționale, rămânând în același timp concentrate pe furnizarea de mandate individuale. Literatura de specialitate sugerează că această abordare mixtă constând în luarea deciziilor de politică independente, dar în contextul unor relații multilaterale puternice, ar trebui să se dovedească, în general, eficace.

29.  Ar trebui BCE să ia măsuri concrete pentru a da un impuls monedei euro ca monedă internațională?

Rolul internațional al monedei euro este sprijinit de urmărirea unor politici economice solide în zona euro și de o uniune economică și monetară mai profundă și mai completă, inclusiv finalizarea uniunii bancare și promovarea uniunii piețelor de capital. În acest sens, finalizarea arhitecturii UEM prin îmbunătățirea rezilienței zonei euro va contribui la creșterea atractivității utilizării monedei euro. Inițiativele Eurosistemului privind infrastructura de piață și plățile, care contribuie la creșterea eficienței și la integrarea pieței financiare în zona euro, pot, de asemenea, să aducă o contribuție pozitivă. Creșterea ofertei de active exprimate în euro cu risc scăzut este, de asemenea, esențială pentru ca investitorii de la nivel mondial să se bazeze pe moneda euro ca monedă de refugiu.

30.  Cât de realistă considerați că este eventualitatea ca JPY sau CNY să conteste moneda euro ca a doua monedă internațională ca importanță?

Pe termen lung, este posibil să se aibă în vedere un sistem financiar internațional multipolar, în care nicio monedă să nu aibă un statut hegemonic. Întrucât există factori gravitaționali puternici atât în comerțul cu bunuri, cât și în comerțul cu active, este plauzibil ca una sau mai multe monede asiatice să își asume un rol mai proeminent la nivel transfrontalier, atât la nivel regional, cât și la nivel mondial. Acest lucru depinde de progresele suplimentare înregistrate în dezvoltarea sistemelor financiare naționale din aceste țări, de liberalizarea completă a conturilor financiare și de regimurile de politică monetară orientate spre intern.

31.  Care sunt principalele riscuri/oportunități pentru moneda euro?

Reformele instituționale post-criză au îmbunătățit reziliența zonei euro. În același timp, mai multe progrese în ceea ce privește uniunea bancară, uniunea piețelor de capital și partajarea sporită a riscurilor (alături de consolidarea politicilor naționale) ar îmbunătăți și mai mult coerența acesteia. În consecință, în special în afara unui context de criză, factorii de decizie politică se află în fața unei oportunități de a realiza progrese instituționale la nivel național și la nivelul întregii zone. În schimb, un factor de risc principal constă în căutarea unor opțiuni de politică alternative care dau naștere unei situații de fragilitate și pun sub semnul întrebării angajamentul colectiv față de o zonă euro rezilientă.

32.  Ar trebui BCE să se preocupe de riscul unui potențial „război valutar” cu SUA? Ar trebui BCE să aibă în vedere adoptarea unei politici de comunicare mai explicite cu privire la politica cursului de schimb al monedei euro?

Zona euro și Statele Unite sunt zone monetare de dimensiuni mari, capabile să aplice strategii monetare axate pe piața internă, având în vedere rolurile predominante ale monedei euro și, respectiv, ale dolarului în funcționarea acestor economii și a sistemelor financiare. În consecință, deși rata de schimb poate fi un mecanism important de transmitere a politicii monetare, nici BCE, nici Rezervele Federale nu au nevoie să vizeze nivelul ratei de schimb pentru a asigura stabilitatea prețurilor. În același timp, fluctuațiile mari și bruște ale cursului pot fi perturbatoare, astfel încât băncile centrale importante își rezervă posibilitatea de a interveni pe piețele valutare de manieră atipică.

33.  Ar trebui ca BCE, în opinia dumneavoastră, să cumpere mai multe obligațiuni BEI pentru a contribui la finanțarea investițiilor europene în conformitate cu obiectivele principale și secundare ale BCE?

Obligațiunile supranaționale (inclusiv obligațiunile BEI) reprezintă o parte importantă a pieței de obligațiuni denominate în euro, iar Eurosistemul este un deținător important al acestor obligațiuni în cadrul PSPP. În același timp, universul obligațiunilor supranaționale este prea mic pentru a permite ca aceste obligațiuni să fie principalul obiectiv al operațiunilor de piață ale Eurosistemului, permițând astfel realizarea obiectivului de politică monetară al programului.

Trebuie reamintit faptul că, în temeiul articolului 123 din tratat, Eurosistemul nu are dreptul să achiziționeze obligațiuni emise de BEI pe piața primară. Astfel, aceste obligațiuni pot fi achiziționate numai pe piața secundară și cu condiția respectării criteriilor de eligibilitate aplicabile, inclusiv a limitelor legate de emisiune și de emitent.

34.  Considerați că noile state membre ar trebui să îndeplinească, înainte de a deveni membri ai zonei euro, condiții suplimentare, cum ar fi aderarea la uniunea bancară prin intermediul MUS, controlul eficace al riscurilor legate de spălarea de bani, demonstrarea unei stabilități comparabile a piețelor imobiliare și controlul eficace al corupției?

Este esențial ca fiecare țară care intenționează să adopte moneda euro să urmeze calea, modalitățile și calendarul adecvate, care includ participarea la mecanismul cursului de schimb (MCS II) fără dificultăți pentru o perioadă de cel puțin doi ani.

Acestea fiind spuse, în urma instituirii uniunii bancare, orice țară care adoptă moneda euro se va alătura în același timp și uniunii bancare. Din acest motiv, statele membre care doresc să adere la zona euro ar trebui să fie, de asemenea, pregătite să participe la mecanismul unic de supraveghere și la mecanismul unic de rezoluție. În consecință, statelor membre li se solicită să stabilească o cooperare strânsă cu BCE și, ca parte a acestui proces, este necesară o evaluare cuprinzătoare a băncilor din aceste state realizată de serviciile de supraveghere bancară ale BCE.

35.  Rezerva Federală și Banca Canadei au anunțat recent o revizuire a cadrului lor de politică monetară. La douăzeci de ani de la introducerea monedei euro, credeți că a sosit momentul pentru a efectua o revizuire similară la BCE?

După cum demonstrează aceste exemple, este o idee bună să se efectueze revizuiri periodice ale cadrelor de politică monetară. Sunt convins că acest aspect va fi abordat în timp util de Consiliul guvernatorilor.

36.  Ce rol credeți că vor avea în viitor tranzacțiile cu numerar în comparație cu tranzacțiile digitale?

Tranzacțiile digitale prezintă, în mod clar, avantaje importante. Totodată, încă mai trebuie rezolvate unele aspecte (inclusiv găsirea unui echilibru între anonimat și trasabilitate în cadrul tranzacțiilor digitale) înainte să ne simțim pe deplin confortabili cu trecerea la tranzacțiile digitale. Băncile centrale se pot adapta la diferite grade de digitalizare, iar comunitatea globală a băncilor centrale studiază atent aceste tendințe.

37.  Ce părere aveți despre limitarea anumitor bancnote cu o valoare nominală ridicată?

Am participat la revizuirea și luarea deciziei, în mai 2016, de către Consiliul guvernatorilor privind structura valorică a seriei de bancnote europene și am susținut acestea. La momentul respectiv, Consiliul guvernatorilor a decis să nu mai producă bancnota de 500 de euro, din cauza preocupărilor că aceasta ar putea facilita activitățile ilicite. Cu toate acestea, bancnota de 500 de euro va rămâne un mijloc legal de plată și va putea fi schimbată la băncile centrale naționale, menținându-și valoarea.

C.  Stabilitate și supraveghere financiară

38.  Cum putem gestiona moștenirea crizei în materie de niveluri ridicate de credite neperformante, precum și riscurile asociate fluxului de credite neperformante? Cum vedeți problema creditelor neperformante în bilanțurile instituțiilor de credit de dimensiuni medii și mici? Ce măsuri ar trebui să ia BCE/MUS pentru a se asigura că toate băncile din zona euro, nu doar cele mai mari, au provizioane adecvate pentru creditele neperformante?

Argumentele pentru a adopta o abordare fermă în ceea ce privește creditele neperformante sunt clare. În special creditele neperformante care nu sunt gestionate sporesc fragilitatea sistemului bancar în cazul unei viitoare recesiuni, astfel că este important să se abordeze această problemă în perioadele în care se înregistrează o performanță economică pozitivă. Inițiativele de supraveghere lansate în cadrul supravegherii bancare de către BCE au început să dea rezultate. Nivelurile creditelor neperformante sunt în scădere în cazul unor instituții semnificative, de la aproximativ 7,5 % la începutul lui 2015 la 4,2 % în al treilea trimestru al anului 2018(5). Orientările emise de serviciile de supraveghere bancară ale BCE în martie 2017 indică faptul că băncile ar trebui să pună în aplicare strategiile privind creditele neperformante pentru gestionarea stocului de credite neperformante. Orientările se aplică tuturor instituțiilor semnificative din zona euro și au fost completate ulterior cu addendum publicat în martie 2018. Legislația UE privind abordarea creditelor neperformante în cadrul pilonului 1 reprezintă un alt element necesar pentru a institui un nivel minim statutar al provizioanelor și pentru a consolida modul în care băncile gestionează creditele neperformante în viitor.

Cu toate că instrumentele pe care le au la dispoziție băncile mai mari (inclusiv vânzarea de portofolii de credite neperformante unor investitori nebancari) nu sunt disponibile în egală măsură băncilor mai mici, stocul agregat de credite neperformante este cel care contează cel mai mult pentru stabilitatea financiară, astfel că autoritățile naționale de supraveghere a băncilor mai mici ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că această problemă este abordată.

39.  Ce părere aveți despre nivelul ridicat de active de nivelul 2 și nivelul 3 în bilanțul multor bănci? Actualul cadru de supraveghere ține seama în mod adecvat de aceste active?

MUS realizează evaluări ale solidității practicilor de evaluare a băncilor cu scopul de a promova conștientizarea riscurilor inerente și aplicarea unor abordări prudente în ceea ce privește evaluările și gestionarea riscurilor, utilizând o combinație de instrumente de supraveghere. MUS a aplicat setul complet de instrumente de supraveghere de care dispune pentru a asigura soliditatea practicilor de evaluare a băncilor și au fost alocate resurse semnificative în acest sens de la instituirea MUS, începând cu revizuirea calității activelor ca parte a evaluării cuprinzătoare care a avut loc în 2014. Abordarea MUS privind riscul de evaluare a activelor complexe se bazează pe o combinație ce include monitorizarea sporită, analize aprofundate („deep dives”) și inspecții la fața locului. Respectivele inspecții evaluează soliditatea și eficacitatea cadrului de evaluare și ale controalelor privind modelele de stabilire a prețurilor folosite pentru a produce valori juste. Misiunile pun accentul mai ales pe atribuirea corectă a pozițiilor în ierarhia valorii juste (și anume clasificarea corectă) și includ testarea unor tranzacții specifice. În cele din urmă, ar mai trebui menționat faptul că importanța relativă a activelor și datoriilor la valoare justă (1, 2 și 3 combinate) a scăzut semnificativ în ultimii ani în cazul băncilor MUS.

40.  Ce părere aveți despre reglementarea entităților din sistemul bancar paralel? Ar trebui MUS să aibă mandat de supraveghere a sistemului bancar paralel? Ce lacune în materie de reglementare și de supraveghere credeți că ar trebui abordate pe termen scurt? Ce rol ar trebui să joace MUS în ceea ce privește Fintech?

S-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește consolidarea cadrului UE de reglementare și de supraveghere a instituțiilor nebancare. În special, cadrele de reglementare post-criză pentru securitizare, fondurile de piață monetară și fondurile de investiții reprezintă un element fundamental pentru limitarea riscurilor în sectorul financiar nebancar. În același timp, cota de intermediere financiară nebancară a crescut atât în Europa, cât și la nivel mondial, ceea ce poate avea implicații asupra stabilității financiare și a finanțării economiei reale. De exemplu, sectorul fondurilor de investiții s-a extins rapid în zona euro în ultimii zece ani, totalul activelor deținute crescând de la 4,5 mii de miliarde EUR la sfârșitul anului 2008 la 12,2 mii de miliarde EUR la sfârșitul anului 2018.(6) Fondurile de obligațiuni ale UE au crescut nivelul de transformare a lichidităților, asumând noi riscuri legate de credite și de ratele dobânzilor. Pentru a aborda riscurile noi și emergente care decurg din intermedierea financiară nebancară, trebuie să monitorizăm îndeaproape sectorul și să dezvoltăm setul de instrumente macroprudențiale pentru fondurile de investiții și finanțarea nebancară, la nivel mai general. În cazul firmelor de investiții care sunt mari, complexe, interconectate și care desfășoară activități similare celor bancare și care pot prezenta riscuri sistemice, ar trebui deci să ne asigurăm că reglementarea și supravegherea sunt aliniate la cele aplicabile instituțiilor bancare sistemice. De exemplu, ar fi logic ca MUS să supravegheze firmele mari de brokeraj și tranzacționare, având în vedere legăturile strânse dintre activitățile desfășurate de brokeri-dealeri și sistemul bancar.

Concurența din partea societăților de tehnologie financiară și a intermediarilor financiari nebancari pot constitui o provocare la adresa capacității băncilor de a realiza venituri, însă în același timp oferă oportunități de diversificare a veniturilor și de reducere a costurilor. Ar trebui să fie clar faptul că autoritățile de supraveghere (inclusiv MUS) ar trebui să fie neutre vizavi de firmele tradiționale și firmele de tehnologie financiară, cu aceleași așteptări în materie de reglementare pentru ambele grupuri.

41.  Ce părere aveți despre posibilele măsuri în direcția finalizării uniunii bancare printr-un sistem unic de garantare a depozitelor și un mecanism comun de sprijin bugetar, inclusiv punerea în aplicare necesară a legislației existente privind uniunea bancară și activitatea în curs cu privire la partajarea și reducerea riscurilor?

Acordul privind mecanismul comun de sprijin pentru FUR constituie un pas important în direcția unei uniuni bancare mai complete. În același timp, potențialele câștiguri ale unei uniuni bancare depline pot fi deblocate numai cu un angajament comun mai profund în ceea ce privește stabilitatea financiară și un sistem unic de asigurare a depozitelor. La rândul său, un grad atât de ridicat de partajare a riscurilor este asociat în mod natural cu o reducere a riscurilor asimetrice la nivelul țărilor. Pe lângă măsurile menite să consolideze și mai mult soliditatea sectorului bancar, sensibilitatea sistemelor bancare naționale față de entitatea suverană națională continuă să fie un obstacol în calea uniunii bancare depline. Un element de slăbire a acestui potențial cerc vicios constă în a reduce preferința națională pentru portofoliile de obligațiuni suverane deținute de bănci. Acest lucru poate fi realizat în diverse moduri, inclusiv prin inovații precum facilitarea titlurilor garantate cu obligațiuni suverane (SBBS).

42.  Ce riscuri legate de împrumuturile cu grad mare de îndatorare credeți că afectează stabilitatea financiară?

Expansiunea din ultimii ani a piețelor de împrumuturi cu grad mare de îndatorare este urmărită atent de băncile centrale și de autoritățile de reglementare din domeniul financiar. Deși există, în mod evident, preocupări legate de această categorie de credite, este important să se țină seama totodată de dimensiunea relativă limitată a acestei piețe și de distribuția riscurilor între diferitele tipuri de investitori finali.

43.  Ce provocări credeți că există pentru BCE în cazul în care Mecanismul european de stabilitate (MES) ar urma să fie transformat într-un Fond Monetar European (FME)?

Acordul privind consolidarea MES și alocarea instrumentelor financiare necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale reprezintă o evoluție pozitivă. În ceea ce privește acțiunile ulterioare, se disting două priorități. În primul rând, este important ca acordul să respecte rolurile atribuite diferitelor instituții prin tratatele UE și legislația secundară, inclusiv Regulamentul privind MUS. În al doilea rând, deschiderea Tratatului privind MES reprezintă o bună oportunitate de consolidare a cadrului de guvernanță al MES. De exemplu, structura clară pentru independența personalului din cadrul FMI constituie un bun model pentru MES. Acești factori sunt explicați mai detaliat într-un aviz recent al BCE pe această temă.(7)

44.  Ce părere aveți despre implicarea BCE în contextul programelor de asistență financiară? Cum credeți că va evolua în viitor o eventuală implicare a BCE în programele de asistență financiară și în supravegherea de după finalizarea programului?

BCE a participat la programe de ajustare la solicitarea statelor membre, pentru a completa expertiza Comisiei. Implicarea BCE ar trebui să se axeze în mod clar asupra stabilității financiare și a chestiunilor legate de sectorul financiar, precum și asupra dimensiunii macroeconomice a politicii bugetare. Din punctul de vedere al mandatului, BCE nu ar trebui să fie implicată în chestiuni microeconomice, ca de exemplu posturi ale liniilor bugetare, proiectarea sistemelor de protecție socială, programele de privatizare și reformele structurale ale piețelor muncii și produselor.

45.  Ce părere aveți despre necesitatea de a asigura o separare strictă între politica monetară și supravegherea bancară și care sunt, în opinia dumneavoastră, reformele care ar consolida și ar favoriza o astfel de separare?

Susțin principiul separării și funcționează bine în practică în ceea ce privește funcționarea MUS. Totodată, este clar că există avantaje reciproce importante pentru autoritățile de supraveghere și pentru funcționarii băncilor centrale, ce decurg din calitatea acestora de membri ai aceleiași organizații. Pe de o parte, expunerea la expertiza macroeconomică a personalului BCE care se ocupă de sistemul bancar central ar trebui să ajute autoritățile de supraveghere în activitatea de evaluare a riscurilor asociate creditelor; pe de altă parte, analiza datelor bancare agregate ajută funcționarii responsabili de politica monetară să înțeleagă mai bine canalul de transmisie financiară.

46.  Cum ar putea MUS și SRB să își consolideze cooperarea?

Conform memorandumului de înțelegere, cooperarea dintre BCE și SRB continuă să se îmbunătățească, schimburile de informații continuând în mod regulat și ad-hoc. Acest lucru este valabil atât pentru activitățile de zi cu zi, cât și pentru situațiile de gestionare a crizelor (de exemplu deciziile legate de FOLTF). Înțeleg că există o cooperare activă între consilii și o strânsă cooperare la nivel tehnic. Pe măsură ce atât MUS, cât și SRB se maturizează pe plan instituțional, sunt sigur că cooperarea va deveni și mai puternică.

47.  Ce părere aveți despre structura instituțională actuală a CERS în cadrul BCE în ceea ce privește realizările sale concrete în domeniul supravegherii macroprudențiale?

Politica macroprudențială și politica monetară sunt complementare. Dat fiind faptul că politicile macroprudențiale atenuează riscurile la adresa stabilității financiare la nivel național și la nivel de zonă, politica monetară se poate axa pe deplin pe obiectivul său distinct, cel de menținere a stabilității prețurilor. Procedurile și organismele decizionale ale CERS (Consiliul general) și ale BCE (Consiliul guvernatorilor) sunt separate clar prin legislația UE. Nu văd niciun conflict de interese semnificativ între evaluarea stabilității financiare de către CERS și funcția de politică monetară a BCE. În plus, având în vedere expertiza personalului BCE, ar fi ineficient și costisitor să se împiedice cooperarea și colaborarea dintre secretariatul CERS și BCE.

48.  Ce părere aveți despre reforma structurală a sectorului bancar în ceea ce privește instituțiile „prea mari sau prea interconectate pentru a da faliment”, salvarea băncilor, problema globală a rentabilității sectorului bancar din UE și viitoarea arhitectură a sa pentru a răspunde nevoilor economiei reale și ale finanțării pe termen lung?

Băncile din zona euro se confruntă cu diverse provocări, atât în ceea ce privește caracteristicile ciclice, cât și cele structurale ale piețelor în care își desfășoară activitatea. Deși unele dintre provocările ciclice în ceea ce privește profitabilitatea băncilor s-au redus, o serie de provocări structurale sunt încă semnificative și continuă să reducă perspectivele de profitabilitate. Nu există o modificare structurală universală pe care băncile din zona euro trebuie să o realizeze pentru a se asigura că sistemul bancar răspunde nevoilor economiei reale. Strategia optimă va depinde de numeroși factori, inclusiv de oportunitățile de reducere a costurilor, cum ar fi raționalizarea canalelor de distribuție, reducerea cheltuielilor și îmbunătățirea sistemelor informatice, precum și măsurile care vizează extinderea fluxurilor de venituri pe bază de onorarii. Multe modele de afaceri bancare trebuie reinventate pentru a crea metode sustenabile de generare a profiturilor într-un mediu post-criză. Capacitatea excedentară și fragmentarea după criterii naționale constituie, într-o anumită măsură, un obstacol în calea profitabilității unor sectoare bancare din zona euro. Pentru consolidarea sectorului bancar este nevoie să se furnizeze servicii transfrontaliere cu fuziuni și achiziții în zona euro, însoțite de reducerea dimensiunii în contextul unei uniuni bancare în dezvoltare.

49.  Cum s-ar putea aborda mai eficace spălarea de bani și finanțarea terorismului în cadrul uniunii bancare? Cel rol ar trebui să joace BCE/MUS în acest sens?

Implicarea în spălarea banilor sau în finanțarea terorismului poate reprezenta un risc semnificativ pentru o bancă, în ultimă instanță chiar și pentru viabilitatea acesteia. Din acest motiv, BCE, în limita competențelor sale în materie de supraveghere, privește foarte serios implicațiile prudențiale ale riscurilor asociate spălării de bani. Cu toate acestea, BCE nu este responsabilă de asigurarea respectării legislației privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. Această sarcină revine autorităților naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (AML-CFT). Aceste aspecte ar putea fi abordate mai eficace prin primirea în timp util și în mod fiabil de informații cu privire la riscurile și încălcările cerințelor AML-CFT de către entitățile supravegheate.

50.  Într-un caz recent care a implicat Pilatus Bank din Malta, BCE s-a confruntat cu obstacole juridice în a revoca licența de creditare după ce președintele băncii a fost arestat în martie în SUA sub acuzația de spălare de bani și fraudă bancară. Se pare că această întârziere ar fi fost cauzată de norme neclare și de competențe discreționare excesive pentru autoritățile naționale de supraveghere. Ce capacitate credeți că are BCE de a preveni spălarea banilor și de a acționa eficace în astfel de situații în viitor pe baza competențelor sale prudențiale actuale?

BCE depinde în întregime de informațiile furnizate de autoritățile AML-CFT naționale (direct sau indirect prin intermediul autorităților naționale de supraveghere prudențială). Scopul acordului dintre BCE și autoritățile naționale de supraveghere AML-CFT este de a facilita și de a consolida schimbul de informații legate de AML-CFT între autoritățile participante. În special, acordul detaliază procedura de solicitare și de furnizare a informațiilor (la cerere și din proprie inițiativă) și prevede puncte de contact a căror disponibilitate trebuie să fie asigurată de semnatari în permanență.

51.  În urma scandalurilor recente din UE, cum credeți că vor fi luate în considerare riscurile de spălare a banilor la evaluarea de către BCE a stabilității financiare a băncilor? Sunteți de acord că este necesar să se centralizeze supravegherea AML în UE în cadrul unei singure agenții și, în același timp, să li se permită autorităților competente să folosească datele fiscale cu scopul de a combate spălarea banilor?

Este necesară o abordare pan-europeană de combatere a spălării banilor. Dat fiind faptul că spălarea banilor este adesea un fenomen transfrontalier, eficacitatea cadrului actual depinde de veriga cea mai slabă în ceea ce privește punerea în aplicare în statele membre. Este posibil ca cea mai recentă revizuire a Directivei privind combaterea spălării banilor să nu fie suficientă pentru a asigura o cooperare armonioasă și completă între autoritățile de supraveghere relevante. Ar trebui să se ia în considerare creșterea nivelului de armonizare a normelor aplicabile. Cu toate acestea, efectuarea evaluărilor necesare și propunerea modului în care cadrul UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului ar putea să se dezvolte în continuare ține în primul rând de competența Comisiei Europene.

52.  În comparație cu zona euro, SUA are un sector financiar mai integrat, care este esențial pentru atenuarea efectelor șocurilor negative (reziliență). Cu toate acestea, criza financiară mondială a scos în evidență caracterul rezilient, dar fragil al rețelelor financiare: aceleași caracteristici care fac sistemul mai rezilient în anumite condiții pot constitui surse semnificative de risc sistemic și de instabilitate în alte condiții. Este o mai mare integrare financiară întotdeauna coerentă cu obiectivul stabilității financiare? Care ar trebui să fie obiectivele UPC?

Cadrul „trilemei financiare” identifică o cerință de bază pentru reconcilierea cu succes a integrării financiare și a stabilității financiare. În special, impune un cadru de reglementare și de supraveghere comun, împreună cu băncile centrale care sunt capabile să acționeze pentru a sprijini stabilitatea financiară în timpul episoadelor de criză. Tragedia din primul deceniu al uniunii monetare a fost că expansiunea rapidă a creditelor transfrontaliere nu a fost însoțită de integrarea supravegherii financiare. În urma crizei, dispunem acum de MUS și de autoritățile europene de supraveghere (ABE, ESMA, EIOPA), care contribuie la elaborarea unei abordări comune a supravegherii în cadrul juridic comun prevăzut în CRR/CRD. Integrarea sistemului financiar a fost însoțită și de introducerea Comitetului unic de rezoluție, a Fondului unic de rezoluție și a MES. În plus, utilizarea activă a politicilor macroprudențiale poate contribui, de asemenea, la limitarea riscurilor potențiale pentru stabilitatea financiară care decurg din integrarea financiară.

Este important să se țină seama și de beneficiile potențiale ale integrării financiare. Pe lângă faptul că promovează scara necesară pentru a stimula concurența și pentru a spori eficiența costurilor pe acele segmente de piață care au costuri fixe ridicate, diversificarea geografică este un element important în izolarea investitorilor și a consumatorilor de expunerile la risc specifice fiecărei țări. În consecință, progresele suplimentare privind uniunea bancară și uniunea piețelor de capital pot consolida stabilitatea tuturor statelor membre.

D.  Funcționarea BCE și responsabilitatea democratică și transparența

53.  Cum veți aborda personal dialogul social la BCE?

Dialogul social este o componentă fundamentală a modelului social european. Atât la nivelul BCE, cât și la nivelul SEBC, este important să existe interacțiune directă între conducere și reprezentanții personalului. Am înțeles că, în cadrul BCE, s-au realizat progrese în ultimii ani în ceea ce privește volumul de muncă, timpul de lucru și flexibilitatea. Personal sunt de părere că interacțiunile și discuțiile aprofundate cu reprezentanții personalului pentru a asigura faptul că punctele de vedere ale acestora sunt pe deplin ascultate și înțelese reprezintă un element important în construirea unui mediu de lucru sustenabil și satisfăcător.

54.  PE joacă un rol major când vine vorba de responsabilitatea BCE. Ce concluzii desprindeți din comparația cu alte jurisdicții? (de exemplu Congresul SUA/Fed vs PE/BCE vs Parlamentul Regatului Unit/Bank of England)

Responsabilitatea este pandantul independenței. Pentru ca băncilor centrale să li se acorde un grad ridicat de independență, este esențial să se demonstreze că această independență este utilizată în mod corespunzător.

Parlamentul European, ca instituție ce reprezintă cetățenii UE, joacă un rol fundamental în tragerea la răspundere a BCE. Acest lucru se realizează prin prezența periodică a președintelui BCE în cadrul Comisiei ECON, precum și prin alte dezbateri în plen, prezentarea raportului anual în cadrul Comisiei ECON, răspunsurile scrise la întrebările adresate de deputații în Parlamentul European – care sunt publicate – și alte mecanisme. Este în interesul BCE să răspundă integral și în timp util întrebărilor adresate de deputații în Parlamentul European prin intermediul acestor diverse foruri, deoarece aceste întrebări reflectă în general preocupările publicului larg din diferitele state membre. În plus, îmbunătățirea înțelegerii generale a politicilor BCE îmbunătățește, de asemenea, eficacitatea acestor politici, care se bazează de obicei pe faptul că gospodăriile, întreprinderile și participanții pe piață răspund la aceste măsuri de politică.

BCE a desprins lecții din alte jurisdicții (și din evoluția mai amplă a gândirii cu privire la responsabilitatea instituțiilor independente) și a reacționat în consecință, schimbându-și modul de a comunica. De exemplu, publicarea descrierii discuțiilor pe care le purtăm în Consiliul guvernatorilor le permite membrilor Parlamentului European, participanților pe piață și cetățenilor să înțeleagă mai bine modul nostru de a gândi. Volumul mare de publicații emise de BCE este, de asemenea, un element important în asigurarea unui proces de elaborare a politicilor cât mai transparent posibil, care să fie consolidat în plus de implicarea prin noi canale ale platformelor de comunicare socială.

Aș vrea să menționez faptul că practica BCE de a organiza o conferință de presă după fiecare regim de politică monetară este urmată acum și de alții.

Un aspect important este că la asumarea unor noi responsabilități – de exemplu supravegherea — a fost introdus un cadru revizuit în materie de responsabilitate. BCE își desfășoară activitatea într-un mediu instituțional unic și a răspuns noilor cerințe de sporire a controlului, transparenței și responsabilității. La nivel mai general, sunt sigur că strategia de comunicare a BCE va continua să evolueze în următorii ani.

55.  Ce măsuri și viitoare reforme ar consolida, în opinia dumneavoastră, responsabilitatea democratică a BCE față de Parlamentul European?

Un aspect central ar trebui să fie asigurarea faptului că modelul actual de interacțiune între BCE și Parlamentul European (astfel cum este prezentat mai sus) funcționează cât se poate de bine. De exemplu, BCE ar trebui să fie întotdeauna deschisă la feedback din partea deputaților în ceea ce privește calitatea și promptitudinea răspunsurilor la întrebări. În plus, BCE ar trebui să fie deschisă în fața noilor tipuri de interacțiune, date fiind evoluțiile și inovațiile în ceea ce privește mediile de comunicare.

În timpul mandatului meu de guvernator al Băncii Centrale a Irlandei, responsabilitatea și transparența au jucat un rol central în strategia băncii, reflectând viziunea noastră de a beneficia de încrederea publicului și de a fi respectați de omologii noștri. De fapt, Banca Centrală a Irlandei a câștigat premiul pentru transparență la Central Banking Awards, în semn de recunoaștere a standardelor noastre ridicate în materie de transparență și responsabilitate. La acestea au contribuit activitatea noastră cu privire la modul în care am tratat cererile privind libertatea de informare, publicarea conturilor Comisiei (comitetul executiv al) băncii și a transcrierilor principalelor interviuri în mass-media, precum și transparența cu privire la elemente precum cheltuielile de deplasare, politicile organizaționale și baremele de salarizare. Ar trebui să fim mereu deschiși la învățare, dezvoltare și inovare.

56.  Ce măsuri concrete ar putea lua BCE pentru a avea, în viitor, candidate femei pentru pozițiile sale de vârf și pentru a mări diversitatea de gen, în general, la BCE? Cum intenționați personal să îmbunătățiți echilibrul de gen în cadrul BCE?

Diversitatea de gen (în special la nivelurile de conducere) nu este o problemă doar pentru BCE, ci și pentru Eurosistem, sistemul global al băncilor centrale și, într-adevăr, disciplinele macroeconomiei și finanțelor. La Banca Centrală a Irlandei, cele patru poziții de politică la nivel superior sunt deținute de doi bărbați și două femei (guvernator, doi guvernatori adjuncți, directorul general pentru conduită financiară). Pe plan mai general, 40 % din personalul de conducere de nivel superior și 46 % din șefii de divizie sunt femei. Zilnic am ocazia să observ valoarea diversității de gen în elaborarea politicilor și dezvoltarea organizațională.

Un principiu important pentru clădirea unui loc de muncă sustenabil și progresiv este promovarea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea privată. Acest lucru este benefic atât pentru bărbați, cât și pentru femei și facilitează reconcilierea cerințelor asociate pozițiilor de conducere de nivel superior și ale vieții de familie.

Un al doilea principiu important este de a asigura că criteriile de promovare se axează pe potențialul candidaților, și nu pe lungimea unui CV. Această abordare facilitează adaptarea pentru un traseu mai variat al carierei.

Un al treilea principiu îl constituie adoptarea unei abordări bazate pe portofoliu atunci când se fac numiri la diferite niveluri în cadrul unei organizații, astfel încât profilul colectiv al fiecărui nivel să fie echilibrat în mod corespunzător.

57.  Ce îmbunătățiri credeți că pot fi aduse în materie de răspundere a BCE față de CCE în ceea ce privește eficiența sa operațională?

Tratatul definește mandatul CCE de a examina eficiența operațională a gestionării BCE. În ultimii ani, BCE a colaborat cu CCE și a apreciat activitatea desfășurată de aceasta, precum și contribuția sa la consolidarea în continuare a eficienței operaționale a gestionării BCE.

Sunt deschis la continuarea cooperării și a dialogului privind modalitățile unor posibile acorduri interinstituționale pentru schimbul de informații cu CCE, în limitele tratatului. Este în interesul BCE să se asigure că CCE își poate îndeplini sarcinile în mod eficace.

58.  Ce părere aveți despre faptul că, în trecut, Consiliul a ignorat o dată avizul Parlamentului European în ceea ce privește numirea unui membru al Comitetului executiv?

Este oportun să se lase la latitudinea legiuitorilor UE elaborarea procesului de numire a membrilor Comitetului executiv.

59.  Veți accepta să fiți numit în Comitetul executiv al BCE în cazul în care PE ar vota împotriva acestui lucru?

Sunt onorat să fiu nominalizat de guvernul meu și recomandat Consiliului European de către Consiliul Afaceri Economice și Financiare. Sper sincer că Parlamentul European va emite, de asemenea, un aviz favorabil cu privire la recomandarea Consiliului.

60.  Ce părere aveți despre faptul că președintele BCE, Mario Draghi, este membru în Grupul celor treizeci (G30)? Sunteți de acord cu solicitarea Ombudsmanului UE ca președintele BCE să renunțe la statutul său de membru al G30 pentru a păstra integritatea instituțiilor europene în ansamblu?

Este esențial ca membrii Comitetului executiv al BCE să adere la transparența solidă și la buna guvernanță.

În răspunsul BCE la decizia Ombudsmanului European s-a afirmat că membrilor organelor sale de decizie trebuie să li se permită să facă parte din foruri care includ participanți precum reprezentanți ai entităților supravegheate și să participe la reuniunile aferente, atunci când astfel de întruniri sunt considerate relevante și utile pentru băncile centrale în îndeplinirea mandatelor lor și cu condiția ca apartenența lor la forum să fie compatibilă cu principiile bunei guvernanțe. Sunt de acord cu această poziție. În plus, salut acțiunile recente ale G30 de a îmbunătăți transparența prin publicarea ordinii de zi a reuniunilor sale și a altor măsuri.

(1)

A se vedea „Studiul privind accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro: aprilie-septembrie 2018”, BCE, noiembrie 2018.

(2)

A se vedea „Evoluțiile monetare din zona euro: decembrie 2018”, BCE, ianuarie 2019.

(3)

A se vedea „Studiul privind creditul bancar în zona euro: al patrulea trimestru al anului 2018”, BCE, ianuarie 2019.

(4)

A se vedea „Analiza stabilității financiare, noiembrie 2018”, BCE, noiembrie 2018.

(5)

A se vedea „Supervisory Banking Statistics: Third Quarter 2018,” Serviciul de supraveghere bancară, BCE, ianuarie 2019.

(6)

Sursă: Investment Funds Balance Sheet Statistics, BCE, Statistical Data Warehouse.

(7)

A se vedea Avizul BCE (CON/2018/20).


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Numirea unui membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene

Referințe

05940/2019 – C8-0050/2019 – 2019/0801(NLE)

Data sesizării

14.2.2019

 

 

 

Comisie competentă

       Data anunțului în plen

ECON

 

 

 

 

Raportori

       Data numirii

Roberto Gualtieri

11.2.2019

 

 

 

Examinare în comisie

26.2.2019

 

 

 

Data adoptării

26.2.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

8

6

Membri titulari prezenți la votul final

Pervenche Berès, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Giuseppe Ferrandino, Sven Giegold, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Othmar Karas, Wolf Klinz, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Gabriel Mato, Alex Mayer, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Ralph Packet, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Babette Winter, Sotirios Zarianopoulos

Membri supleanți prezenți la votul final

Eric Andrieu, Nessa Childers, Bas Eickhout, Sophia in ‘t Veld, Jeppe Kofod, Aleksejs Loskutovs, Thomas Mann, Andreas Schwab, Lieve Wierinck

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Ole Christensen, Danilo Oscar Lancini

Data depunerii

1.3.2019

Ultima actualizare: 8 martie 2019Notă juridică - Politica de confidențialitate