RAPORT referitor la cererea de ridicare a imunității lui Monika Hohlmeier

6.3.2019 - (2019/2002(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Jean-Marie Cavada

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cererea de ridicare a imunității lui Monika Hohlmeier

(2019/2002(IMM))

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Monika Hohlmeier, transmisă la 27 noiembrie 2018 de către procurorul general din Coburg, în cadrul unei anchete preliminare, cerere anunțată în plen la 14 ianuarie 2019,

–  având în vedere că Monika Hohlmeier a renunțat la dreptul de a fi audiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013[1],

–  având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0165/2019),

A.  întrucât procurorul general al Parchetului din Coburg a transmis o cerere de ridicare a imunității lui Monika Hohlmeier, deputat în Parlamentul European, aleasă în Republica Federală Germania, în ceea ce privește o infracțiune prevăzută la articolul 142 din Codul penal german; întrucât, în special, urmărirea penală se referă la săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului;

B.   întrucât, la 4 septembrie 2018, în jurul orei 15, Monika Hohlmeier a încercat să își parcheze autoturismul pe un loc de parcare din Lichtenfels (Germania); întrucât partea din față a autoturismului său a lovit spatele unui alt autoturism care era parcat, provocând acestuia un prejudiciu estimat la 287,84 EUR; întrucât Monika Hohlmeier a părăsit apoi locul accidentului fără a se ocupa de formalitățile de despăgubire;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca cele recunoscute deputaților în parlamentul țării respective;

D.  întrucât articolul 46 din Legea fundamentală a Republicii Federale Germania prevede că, pentru o faptă pasibilă de pedeapsă, un deputat poate fi tras la răspundere sau arestat numai cu aprobarea Bundestag-ului, cu excepția cazului în care este arestat în flagrant delict sau în ziua următoare după comiterea faptei;

E.  întrucât numai Parlamentul poate decide ridicarea imunității într-un caz concret; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului în cauză la luarea deciziei de a ridica sau nu imunitatea sa[2];

F.  întrucât presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Monika Hohlmeier a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European și nu constituie opinii sau voturi exprimate în cadrul funcțiilor de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a putut identifica un caz de fumus persecutionis, și anume o prezumție suficient de serioasă și precisă că procedura a fost inițiată cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Monika Hohlmeier;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Federale Germania și dnei Monika Hohlmeier.

• [1]  Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
• [2]  hotărârea din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, EU:T:2008:440, punctul 28

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	4.3.2019
Rezultatul votului final	+: –: 0:	8 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Joëlle Bergeron, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Mady Delvaux, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final	Virginie Rozière, Tiemo Wölken