Procedură : 2018/0427(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0004/2020

Texte depuse :

A9-0004/2020

Dezbateri :

PV 29/01/2020 - 16
CRE 29/01/2020 - 16

Voturi :

PV 29/01/2020 - 17.1
CRE 29/01/2020 - 17.1
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0018

<Date>{23/01/2020}23.1.2020</Date>
<NoDocSe>A9-0004/2020</NoDocSe>
PDF 427kWORD 125k

<TitreType>RECOMANDARE</TitreType>     <RefProcLect>***</RefProcLect>

<Titre>referitoare la proiectul de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre>

<DocRef>(XT 21105/3/2018 – C9-0148/2019 – 2018/0427(NLE))</DocRef>


<Commission>{AFCO}Comisia pentru afaceri constituționale</Commission>

Raportor: <Depute>Guy Verhofstadt</Depute>

ERATE/ADDENDA
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI EXTERNE
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI AFACERI SOCIALE
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU PIAȚA INTERNĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU TRANSPORT ȘI TURISM
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE
 SCRISOAREA COMISIEI PENTRU PETIȚII
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(XT 21105/3/2018 – C9-0148/2019 – 2018/0427(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

 având în vedere notificarea din 29 martie 2017 transmisă Consiliului European de Regatul Unit referitoare la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

 având în vedere proiectul de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (XT 21105/3/2018),

 având în vedere proiectul de acord privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice[1];

 având în vedere Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit[2],

 având în vedere deciziile (UE) 2019/476 din 22 martie 2019[3], (UE) 2019/584 din 11 aprilie 2019[4] și (UE) 2019/1810 din 29 octombrie 2019[5] ale Consiliului European, adoptate de comun acord cu Regatul Unit, privind prelungirea termenului în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE până la 12 aprilie 2019, până la 31 octombrie 2019, și, respectiv, până la 31 ianuarie 2020,

 având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană[6], cea din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit[7], cea din 13 decembrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit[8], cea din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit[9] și cea din 18 septembrie 2019 referitoare la situația retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană[10],

 având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (C9-0148/2019),

 având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 88 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere scrisorile primite de la Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru comerț internațional, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisia pentru transport și turism, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisia pentru afaceri juridice, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru petiții,

 având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0004/2020),

1. aprobă încheierea proiectului de acord;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite această poziție Consiliului European, Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale și Guvernului Regatului Unit.

 


 

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

 

Procesul de retragere

 

Referendumul din 23 iunie 2016 din Regatul Unit cu privire la rămânerea acestuia în UE sau retragerea sa din UE a avut ca rezultat o majoritate de 51,9 % în favoarea retragerii.

 

În data de 29 martie 2017 guvernul Regatului Unit a notificat intenția sa de a se retrage din UE, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

 

La 5 aprilie 2017, Parlamentul European a adoptat o rezoluți referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană[11], în care își stabilește poziția cu privire la orientările Consiliului European în temeiul articolului 50 alineatul (2) din TUE. Această rezoluție reprezintă, de asemenea, baza evaluării de către Parlament a procesului de negociere și a oricărui acord încheiat între UE și Regatul Unit. În această rezoluție, Parlamentul și-a definit poziția cu privire la toate aspectele fundamentale legate de retragerea Regatului Unit: privind principiile generale ale negocierilor, printre care se numără necesitatea de a asigura o retragere ordonată, protejarea intereselor cetățenilor din UE-27 și competența UE în ceea ce privește aspectele legate de retragere și privind stabilirea etapelor negocierilor, domeniul de aplicare al acordului de retragere, dispozițiile tranzitorii și relațiile viitoare dintre UE și Regatul Unit.

 

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE, Consiliul European a emis la 29 aprilie 2017 orientări pentru negocieri[12], stabilind o abordare pe etape a acestora: o primă fază care să ofere claritate și siguranță juridică și să reglementeze desfacerea legăturilor dintre Regatul Unit și UE. Consiliul European și-a declarat intenția de a monitoriza îndeaproape progresele înregistrate și de a stabili momentul în care s-au înregistrat progrese suficiente pentru a se trece la următoarea etapă a negocierilor, care implică discuțiile preliminare și pregătitoare privind cadrul viitoarei relații.

 

Negocierile între UE și Regatul Unit au început la 19 iunie 2017, UE fiind reprezentată de Michel Barnier, negociatorul șef din partea UE, iar Regatul Unit de David Davis, secretarul de stat pentru retragerea din Uniunea Europeană.

 

Negociatorii UE și ai Guvernului Regatului Unit au emis, la 8 decembrie 2017, un raport comun privind progresele înregistrate în prima etapă a negocierilor, în cadrul căruia aceștia au declarat în comun că s-a ajuns la un acord de principiu în toate cele trei domenii abordate în prima etapă a negocierilor: protejarea drepturilor cetățenilor UE în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit în UE, cadrul de abordare a problemelor speciale privind Irlanda de Nord și decontul financiar.

 

La 15 decembrie 2017, Consiliul European a decis că s-au înregistrat progrese suficiente pentru trecerea la cea de a doua etapă referitoare la măsurile tranzitorii și la înțelegerea de ansamblu privind cadrul viitoarei relații și a emis orientări de completare. Consiliul European a subliniat că negocierile din a doua etapă pot să înregistreze progrese numai dacă angajamentele luate în prima etapă sunt respectate pe deplin și sunt transpuse întocmai în prevederi juridice.

 

La 23 martie 2018 Consiliul European a emis orientări suplimentare referitoare la deschiderea negocierilor cu privire la înțelegerea de ansamblu privind cadrul viitoarei relații, care urmau să fie dezvoltate într-o declarație politică ce însoțește Acordul de retragere (AR) și la care acesta se referă.

 

După șase runde de negocieri și alte întâlniri la nivel de negociatori și la nivel tehnic, la 14 noiembrie 2018 s-a convenit la nivel de negociatori asupra unui proiect de acord privind retragerea Regatului Unit din UE. Proiectul de declarație politică stabilind cadrul viitoarei relații dintre UE și Regatul Unit care a fost convenit la nivelul negociatorilor și, în principiu, și la nivel politic, a fost trimis de președintele Consiliului European restului de 27 de state membre ale UE la 22 noiembrie 2018. În sfârșit, la 25 noiembrie 2018 liderii celor 27 de state membre au aprobat AR și declarația politică.

 

La această dată, Consiliul European a invitat Comisia, Parlamentul European și Consiliul să ia măsurile necesare pentru a se asigura că acordul poate intra în vigoare la 30 martie 2019, astfel încât să se asigure o retragere ordonată a Regatului Unit.

 

La 11 ianuarie 2019 Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2019/274[13] privind semnarea AR, precum și un proiect de decizie privind încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, anunțate în sesiune plenară la 30 ianuarie 2019.

 

Totuși, AR în forma convenită la nivelul negociatorilor a fost respins de Parlamentul Regatului Unit în trei runde succesive de vot, la 15 ianuarie, la 12 martie și la 29 martie 2019.

 

Rezultatul rundelor de vot privind Acordul de retragere dintre UE și Regatul Unit a arătat că exista o majoritate clară împotriva retragerii din UE fără un acord, însă nu exista o majoritate pentru vreo opțiune alternativă precum o uniune vamală cuprinzătoare a Regatului Unit cu UE sau un vot public de confirmare a AR, ceea ce a dus la un impas.

 

Regatul Unit a prezentat UE trei cereri succesive de prelungire a termenului prevăzut la articolul 50 alineatul (3) din TUE. Prima prelungire a fost acordată până la 12 aprilie 2019 [Decizia (UE) 2019/476 a Consiliului European], a doua până la 31 octombrie 2019 [Decizia (UE) 2019/584 a Consiliului European], iar ultima până la 31 ianuarie 2020 [Decizia (UE) 2019/1810 a Consiliului European].

 

Între timp, au continuat convorbirile între negociatorii UE și cei ai Regatului Unit pentru a soluționa obiecțiile Regatului Unit cu privire la soluția de protecție („backstop”), respectând în același timp principiile de negociere ale UE. UE a indicat expres că AR nu poate fi renegociat și că ar trebui prevăzută o soluție funcțională din punct de vedere juridic care să evite crearea unei frontiere strict controlate între Irlanda și Irlanda de Nord.

 

Discuțiile s-au intensificat în cursul lunilor septembrie și octombrie 2019 și s-a ajuns în cele din urmă la un acord la 17 octombrie 2019 cu privire la revizuirea Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord inclus în proiectul de AR și cu privire la adaptările tehnice necesare ale articolelor 184 și 185 din acord, precum și cu privire la o revizuire a declarației politice. Tot la 17 octombrie 2019, Consiliul European a aprobat AR modificat și textul revizuit al declarației politice.

 

Prin Decizia (UE) 2019/1750 din 21 octombrie 2019[14] și Decizia (UE) 2020/48 din 21 ianuarie 2020[15], Consiliul și-a modificat proiectul de decizie privind semnarea AR. O propunere revizuită de decizie privind încheierea AR a fost aprobată de Consiliu la aceeași dată[16], fiind transmisă Parlamentului, împreună cu textul actualizat al acordului, și anunțată în plen la 21 octombrie 2019.

 

Conferința președinților a Parlamentului European s-a reunit în aceeași zi pentru a discuta următoarele etape procedurale, inclusiv trimiterea textului către comisiile parlamentare competente.

 

În conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European, comisia competentă pentru aprobare este Comisia pentru afaceri constituționale (AFCO). În acest context, Conferința președinților a decis că procedura de aprobare ar putea fi încheiată după finalizarea procesului de ratificare parlamentară a AR în Regatul Unit.

 

Conferința președinților a decis că celelalte comisii vizate de procedura de retragere ar putea emite avize sub formă de scrisori cu privire la proiectul de recomandare privind aprobarea al Comisiei AFCO. Zece comisii au emis avize sub formă de scrisori, acestea fiind anexate la prezenta recomandare de aprobare. Comisiile în cauză sunt Comisia pentru afaceri externe (AFET), Comisia pentru comerț internațional (INTA), Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL), Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI), Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO), Comisia pentru transport și turism (TRAN), Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală (AGRI), Comisia pentru afaceri juridice (JURI), Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) și Comisia pentru petiții (PETI).

 

În conformitate cu articolul 88 din Regulamentul său de procedură, Parlamentul European aprobă AR cu majoritate simplă. În conformitate cu articolul 105 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, Parlamentul decide prin vot unic cu privire la aprobare, indiferent dacă recomandarea este de aprobare sau de respingere a actului. Nu se pot depune amendamente. În cursul votării la nivel de comisie și în plen, deputații aleși în statul membru care se retrage au dreptul deplin să participe la dezbatere și să voteze.

 

Pentru a fi încheiat din partea UE, AR mai trebuie să fie adoptat de Consiliu cu majoritatea calificată, definită în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), a celorlalte 27 de state membre, ceea ce înseamnă 20 de state membre care reprezintă 65 % din populația celor 27.

 

Rolul Parlamentului European

 

Parlamentul European nu este implicat în mod oficial în negocierile privind retragerea unui stat membru. Cu toate acestea, Parlamentul nu este numai o instituție cu competențe de control politic, așa cum se prevede la articolul 14 din TUE, ci are și un rol în procedura de luare a deciziilor în temeiul articolului 50 din TUE, întrucât aprobarea sa este o condiție prealabilă pentru încheierea unui acord de retragere.

 

Așadar, de la începutul procesului de retragere a Regatului Unit, Parlamentul a jucat un rol important și activ în negocieri, având în vedere prerogativa sa de a aproba acordul de retragere prevăzut la articolul 50 din TUE.

 

Parlamentul a dezbătut subiectul încă de la referendum. Într-adevăr, o reuniune extraordinară a Conferinței președinților a avut loc imediat după referendum, la 24 iunie 2016, nu doar pentru a pregăti reuniunea Președintelui Parlamentului cu președinții celorlalte instituții în urma referendumului, ci și pentru a analiza etapele pe care Parlamentul le va parcurge în cadrul acestui proces.

 

În cadrul aceleiași reuniuni a Conferinței președinților, s-a decis că pentru 28 iunie 2016 va fi programată o perioadă de sesiune extraordinară pentru a dezbate rezultatul referendumului din Regatul Unit.

 

La începutul acestei perioade de sesiune, Președintele a subliniat caracterul excepțional al ședinței, care a fost convocată în urma referendumului din 23 iunie 2016 din Regatul Unit, al cărui rezultat îi privește pe toți cetățenii UE.

 

În cursul aceleiași perioade de sesiune și după declarațiile Consiliului și ale Comisiei, Parlamentul a adoptat cu 395 de voturi pentru, 200 împotrivă și 71 abțineri o rezoluție referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit[17].

 

În această rezoluție, Parlamentul a reamintit că în baza tratatelor, aprobarea sa este necesară și că acesta trebuie să fie pe deplin implicat în toate etapele diverselor proceduri legate de acordul de retragere și de orice viitoare relație.

 

Implicarea Parlamentului în procesul de retragere a însemnat concret stabilirea de la început a unui contact cât mai strâns cu celelalte instituții și menținerea unor fluxuri regulate de informații cu privire la progresele înregistrate pe parcursul ciclurilor de pregătire și de negociere.

 

Coordonarea activității Parlamentului a fost centralizată la nivelul Conferinței președinților, având în vedere aspectele politice și juridice orizontale complexe implicate. Conferința președinților a decis să aibă o abordare etapizată a procesului, definind o primă etapă până la emiterea orientărilor Consiliului European, în care lucrările urmau să aibă loc la nivelul Conferinței, avându-l pe Guy Verhofstadt (Renew Europe[18], BE) drept coordonator pentru negocierile privind retragerea Regatului Unit, în urma numirii sale în cadrul reuniunii Conferinței din 8 septembrie 2016. În cea de-a doua etapă a negocierilor, Guy Verhofstadt urma să își coordoneze activitatea cu președintele Comisiei pentru afaceri constituționale (AFCO), iar a treia etapă, corespunzând procedurii de aprobare, urma să fie condusă de AFCO și de alte comisii.

 

În acest context și având același obiectiv de a asigura o implicare structurată a Parlamentului în procesul de retragere, a fost creat Grupul de coordonare pentru Brexit (BSG). BSG a fost înființat în mod oficial de Conferința președinților în cadrul reuniunii sale din 6 aprilie 2017, care a decis că acesta va fi alcătuit din Guy Verhofstadt, în calitate de coordonator al grupului de coordonare, Elmar Brok (PPE, DE), Roberto Gualtieri (S&D, IT), Gabriele Zimmer (GUE/NGL, DE), Philippe Lamberts (Verts/ALE, BE) și Danuta Hübner, președinta Comisiei pentru afaceri constituționale (AFCO) (PPE, PL), pentru a coordona și a pregăti deliberările, considerațiile și rezoluțiile Parlamentului referitoare la retragerea Regatului Unit, sub egida Conferinței președinților.

 

După alegerile europene din 2019, componența BSG s-a schimbat, PPE fiind reprezentat de Danuta Hübner, S&D de Pedro Silva Pereira (PT) și GUE/NGL de Martin Schirdewan (DE), iar AFCO de președintele său, Antonio Tajani (PPE, IT).

 

Parlamentul a fost de asemenea implicat permanent în metodele și structurile ce vizează negocierile, prin canale de informare sau participare activă. În conformitate cu declarația din 15 decembrie 2016 făcută în urma reuniunii informale a șefilor de stat sau de guvern din cele 27 de state membre, „reprezentanții Parlamentului” au fost invitați la reuniunile pregătitoare ale Consiliului European. Acest fapt a însemnat implicarea efectivă a Parlamentului European, inclusiv în reuniunile Sherpa și reuniunile Consiliului Afaceri Generale.

 

În decursul a peste 100 de reuniuni, majoritatea în prezența negociatorului-șef al UE, Michel Barnier, BSG a contribuit la implicarea Parlamentului ca actor principal în procedură, acționând prin rezoluții și declarații oportune, conținând poziții argumentate cu privire la negocieri și la evoluțiile majore de la momentul notificării intenției de retragere a Regatului Unit.

 

Recunoscând importanța faptului că toate comisiile au asigurat un dialog informal continuu, competență tehnică și cooperare în cadrul procedurii de retragere, mai multe reuniuni și seminare tehnice ale BSG au fost organizate în prezența comisiilor direct responsabile de politicile sectoriale relevante în cadrul domeniului de aplicare al acordului de retragere. Acest dialog s-a desfășurat și prin intermediul Conferinței președinților de comisie, care a discutat procedura de retragere în cadrul mai multor reuniuni.

 

În calitate de coordonator al BSG, Guy Verhofstadt a participat la reuniuni cu o serie de părți interesate (reprezentanți instituționali, ai societății civile, cetățeni și reprezentanți ai mediului de afaceri, parlamente naționale etc.) și a întreținut în ultimii doi ani o corespondență cuprinzând peste 4500 de e-mailuri și scrisori cu privire la Brexit.

 

Rolul Comisiei AFCO

 

În conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European, AFCO este comisia competentă pentru pregătirea aprobării Parlamentului în conformitate cu articolul 50 din TUE. Într-adevăr, articolul 88 din Regulamentul de procedură al Parlamentului privind retragerea din Uniune prevede că „în cazul în care un stat membru decide să se retragă din Uniune, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente”. În conformitate cu secțiunea XVIII din anexa VI la Regulamentul de procedură cu privire la competențele și atribuțiile comisiilor permanente, AFCO este comisia competentă pentru consecințele instituționale ale retragerii, fiind prin urmare responsabilă de procedura de aprobare după încheierea negocierilor.

 

Comisia AFCO are un rol orizontal, fără a afecta competențele specifice ale altor comisii pe teme sectoriale, legate de domeniile de politică de care sunt responsabile. AFCO are sarcina de a emite o recomandare pentru a aproba sau a respinge acordul de retragere negociat de UE cu statul membru care se retrage.

 

În cursul lungii și exhaustivei sale activități pregătitoare, AFCO a colectat dovezi, consiliere și experiență din diferite sectoare și de la diverse părți interesate, publice sau private, fie de pe continent, fie de pe teritoriul Regatului Unit. AFCO, dar și alte comisii parlamentare, au organizat dezbateri și audieri despre implicațiile retragerii Regatului Unit din UE în domeniile de politică din sfera lor de competență, în conformitate cu orientările Conferinței președinților.

 

Începând cu 3 septembrie 2015, AFCO a organizat peste 20 de evenimente speciale, inclusiv audieri, ateliere și prezentări de studii sau documente de informare, cu privire la chestiuni mergând de la renegocierea relației constituționale a Regatului Unit cu Uniunea Europeană și acordul la care s-a ajuns în Consiliul European la 18-19 februarie 2016[19] până la viitoarea relație constituțională a Regatului Unit cu Uniunea Europeană, la drepturile cetățenilor și la implicațiile Brexitului pentru frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord. De asemenea, Comisia AFCO a participat sau a fost direct implicată în audierile altor comisii cu privire la aspecte legate de retragere sau de viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit.

 

Pe lângă aceste evenimente speciale, aspectele legate de retragere și, în special, stadiul actual al procesului au fost dezbătute la aproape fiecare reuniune a comisiei de după notificarea intenției de retragere.

 

Președintele Comisiei AFCO, membru al BSG, a participat la peste 500 de întâlniri bilaterale cu părțile interesate din sectorul public și privat privind aspecte legate de retragere și impactul acesteia asupra UE și asupra Regatului Unit.

 

Implicarea promptă și totală a Parlamentului European și a organelor sale a fost esențială, întrucât AR poate fi încheiat numai cu acordul său, în conformitate cu articolul 50 din TUE.

 

Articolul 50 din TUE

 

Articolul 50 din TUE prevede procedura prin care un stat membru al UE poate părăsi legal Uniunea negociind și încheind un acord cu aceasta, în care se stabilesc condițiile retragerii, ținându-se seama de cadrul viitoarelor relații cu UE.

 

Parlamentul a afirmat în mod repetat că retragerea Regatului Unit din UE este un eveniment fără precedent și regretabil și că ar fi preferabil ca această țară să continue să fie membră a pieței interne și a uniunii vamale, mai ales dacă dorește să mențină un comerț fără piedici sau alte avantaje strâns legate de apartenența la UE.

 

De asemenea, Parlamentul a remarcat încă de la început că scopul acordului de retragere este de a asigura o retragere ordonată a Regatului Unit din UE, tratând trei chestiuni fundamentale ale acestei separări: drepturile cetățenilor UE cu reședința în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit cu reședința în UE-27, frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord și onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit față de UE.

 

În ceea ce privește cadrul viitoarelor relații, prevăzut la articolul 50 alineatul (2) din TUE, Parlamentul a afirmat clar că orice acord cu privire la acesta va fi tratat ca parte integrantă a acordului global de retragere și, prin urmare, conținutul său va fi și el evaluat de Parlament în cadrul procedurii de aprobare, deși obiectul aprobării nu este, din punct de vedere juridic, decât acordul de retragere.

 

O retragere ordonată

 

Pentru Parlament, o ieșire ordonată a fost esențială pentru a proteja interesele Uniunii Europene și ale cetățenilor săi. Acest lucru a însemnat că, așa cum se prevede la articolul 50 din TUE, negocierile au vizat condițiile de retragere a Regatului Unit, ținând totodată seama de cadrul viitoarelor relații ale Regatului Unit cu UE, și au urmărit asigurarea stabilității juridice și reducerea la minim a perturbărilor.

 

Prin rezoluțiile sale, Parlamentul a stabilit treptat interpretarea pe care o dă dispozițiilor de la articolul 50 din TUE, inclusiv o serie de cerințe de bază pentru negocieri, atât în ceea ce privește domeniul de aplicare, cât și etapizarea acestora.

 

Pentru Parlament, astfel cum a subliniat în Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană, aspectele prioritare care trebuie rezolvate erau următoarele:

 

 statutul juridic al cetățenilor UE-27 care locuiesc sau au locuit în Regatul Unit și al cetățenilor Regatului Unit care locuiesc sau au locuit în alte state membre, inclusiv tratamentul echitabil al acestora și garantarea faptului că statutul lor respectă principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării;

 reglarea obligațiilor financiare dintre Regatul Unit și UE, pe baza conturilor anuale ale UE auditate de Curtea de Conturi Europeană, incluzând toate responsabilitățile sale legale care decurg din angajamentele restante și luând în considerare elementele extrabilanțiere, datoriile contingente și alte costuri financiare care rezultă direct din retragerea Regatului Unit;

 recunoașterea poziției unice și a circumstanțelor speciale ale insulei Irlanda, pentru a atenua efectele retragerii asupra frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord, a asigura continuitatea și stabilitatea procesului de pace și a evita crearea unei frontiere strict controlate.

 

Printre celelalte aspecte relevante din punctul de vedere al Parlamentului s-au numărat clarificarea statutului angajamentelor internaționale ale Regatului Unit asumate ca stat membru, garanțiile de securitate juridică pentru entitățile juridice, inclusiv pentru societăți, și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

 

În Rezoluția sa din 3 octombrie 2017[20] referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit[21], Parlamentul a afirmat clar că trebuie realizate progrese substanțiale privind drepturile cetățenilor, Irlanda și Irlanda de Nord și onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit înainte de a putea începe cea de-a doua etapă a negocierilor privind un nou parteneriat strâns între UE și Regatul Unit. În plus, Parlamentul a remarcat că un acord privind viitoarea relație vă putea fi încheiat numai după ce Regatul Unit se retrage din UE.

 

Această abordare a fost confirmată de Consiliul European în Concluziile sale din 15 decembrie 2017. Consiliul European a subliniat că negocierile pot avansa către a doua etapă numai după ce toate angajamentele luate în prima etapă sunt respectate pe deplin și sunt transpuse întocmai în prevederi juridice.

 

Așa cum a menționat Comisia în Comunicarea sa către Consiliul European (articolul 50) din 8 decembrie 2017 privind stadiul progreselor înregistrate în cadrul negocierilor cu Regatul Unit în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană[22], prima etapă a negocierilor a acordat prioritate „celor trei aspecte care au fost identificate ca fiind deosebit de importante pentru o retragere ordonată”:

a) drepturile cetățenilor;

b) dialogul privind Irlanda/Irlanda de Nord; și

c) decontul financiar.

 

Proiectul de AR acoperă toate aceste aspecte, cuprinzând o parte privind drepturile cetățenilor (partea a doua), o parte privind dispozițiile financiare (partea a cincea) și un Protocol privind Irlanda/Irlanda de Nord și anexele la acesta. În ceea ce privește rolul CJUE, Acordul de retragere prevede competențele sale la diferite niveluri, după cum se va discuta în continuare în secțiunea privind guvernanța.

 

Legat de statutul angajamentelor internaționale ale Regatului Unit asumate ca stat membru, AR clarifică faptul că Regatul Unit va continua să aibă obligații în temeiul acordurilor internaționale ale UE în perioada de tranziție. Cu toate acestea, Regatul Unit va putea negocia, semna și ratifica acorduri internaționale încheiate în nume propriu în domeniile de competență exclusivă a Uniunii, cu condiția ca acordurile în cauză să nu intre în vigoare sau să nu se aplice în perioada de tranziție, cu excepția cazului în care UE autorizează acest lucru.

 

De asemenea, în partea a treia a AR, care conține dispozițiile de separare, se prevăd în mod corespunzător garanții de securitate juridică pentru entitățile juridice, inclusiv pentru societăți, care permit încheierea în bune condiții a tuturor procedurilor și operațiunilor în curs legate de accesul pe piață al mărfurilor, de vamă, de chestiuni privind TVA-ul și accizele, de proprietatea intelectuală, de cooperarea polițienească și judiciară atât în materie penală, cât și în materie civilă/comercială, de protecția datelor obținute înainte de încheierea perioadei de tranziție, de procedurile de achiziții publice, de aspectele privind Euratom, de procedurile judiciare/administrative ale UE și de privilegii și imunități.

 

Prin urmare, AR prevede o retragere ordonată, acesta fiind obiectivul pe care l-au urmărit negociatorii UE și ai Regatului Unit în ultimii trei ani.

 

De asemenea, prin încheierea și ratificarea Acordului de retragere, a fost exclus scenariul unei retrageri fără acord. Acest lucru este extrem de important, deoarece implicațiile unei astfel de retrageri ar fi foarte serioase atât pentru UE, cât și pentru Regatul Unit.

 

Drepturile cetățenilor

 

Articolul 50 din TUE nu prevede garanții privind statutul cetățenilor UE. Cu toate acestea, protecția unor astfel de drepturi poate fi prevăzută în acordul de retragere încheiat în temeiul articolului 50 din TUE. În Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit[23], Parlamentul a considerat că UE și Regatul Unit au obligația fundamentală de a asigura o abordare cuprinzătoare și reciprocă în ceea ce privește protecția drepturilor cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit care trăiesc în UE-27.

 

Prioritatea principală a Parlamentului de a proteja cetățenii UE a fost afirmată clar încă de la început, în Rezoluția sa din 28 iunie 2016 referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit[24] și a fost reiterată în toate rezoluțiile sale ulterioare referitoare la Brexit. În calitate de instituție care reprezintă toți cetățenii UE, Parlamentul s-a angajat ca pe parcursul întregului proces de retragere să acționeze pentru a proteja interesele acestora și a solicitat ca negocierile să fie purtate cu scopul de a asigura stabilitate juridică, de a reduce la minimum perturbările și de a oferi o viziune clară asupra viitorului pentru cetățeni și entitățile juridice.

 

Parlamentul și-a concentrat eforturile în primul rând pe protejarea cetățenilor, atât în sensul respectării voinței acestora exprimate în mod democratic prin referendumul din Regatul Unit, cât și, cel mai important, în sensul atenuării incertitudinii care rezultă din retragere și al menținerii neschimbate, pe cât posibil, a drepturilor care decurg din statutul lor de dinainte de retragere. Acest lucru este cu atât mai important, având în vedere că există peste 3 de milioane de cetățeni ai UE în Regatul Unit și peste un milion de cetățeni ai Regatului Unit în UE.

 

Protecția drepturilor cetățenilor afectați de retragerea Regatului Unit din UE a fost o prioritate și pentru instituțiile care sunt implicate mai îndeaproape în procesul de retragere.

 

Consiliul European a urmat o direcție foarte asemănătoare cu cea a Parlamentului, stabilind printre principalele priorități ale negocierilor protecția cetățenilor care și-au construit viața pe baza drepturilor asociate calității de membru al UE a Regatului Unit.

 

La rândul său, Consiliul a precizat clar în mandatul pentru negocieri că „din cauza numărului de persoane afectate în mod direct și a gravității consecințelor retragerii pentru aceștia, garantarea statutului și a drepturilor cetățenilor din UE27 și a familiilor acestora în Regatul Unit, precum și a cetățenilor britanici și a familiilor acestora în cele 27 de state membre este prima prioritate a negocierilor. Acordul ar trebui să prevadă garanțiile eficace, opozabile, nediscriminatorii și cuprinzătoare care sunt necesare pentru asigurarea respectării drepturilor respective ale cetățenilor, inclusiv dreptul de a obține drept de ședere permanentă după o perioadă neîntreruptă de cinci ani de ședere legală, și drepturile conexe acestuia”.

 

În Raportul lor comun din 8 decembrie 2017 privind progresele înregistrate în timpul primei etape a negocierilor purtate în temeiul articolului 50 din TUE privind retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, negociatorii au oferit o prezentare detaliată a înțelegerii comune la care s-a ajuns în ceea ce privește drepturile cetățenilor.

 

La 26 iunie 2017, Regatul Unit a publicat un document intitulat „The United Kingdom’s exit from the European Union - Safeguarding the Position of EU Citizens Living in the UK and UK Nationals Living in the EU” („Ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană - Protejarea poziției cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și a cetățenilor din Regatul Unit care locuiesc în UE”), în care guvernul indica faptul că prioritatea sa principală este să se ajungă la un acord cu privire la poziția de după retragere a cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și a cetățenilor Regatului Unit care locuiesc în alte țări ale UE, exprimându-și intenția de a-i pune pe acești cetățeni pe primul loc.

 

Prin urmare, chestiunea drepturilor cetățenilor a beneficiat de o atenție deosebită din partea ambelor părți încă din primele etape ale negocierilor. Capitolul privind drepturile cetățenilor a fost, într-adevăr, convenit destul de devreme, versiunea inițială a proiectului de acord de retragere, publicată la 19 martie 2018, conținând o parte a doua convenită în întregime privind drepturile cetățenilor, inclusiv privind efectul direct al dispozițiilor sale și competența CJUE în ceea ce privește dispozițiile relevante legate de drepturile cetățenilor.

 

În rezoluțiile sale, Parlamentul a stabilit o serie de cerințe minime în ceea ce privește conținutul capitolului privind drepturile cetățenilor din acordul de retragere, inclusiv următoarele:

 

(a) Cetățenii UE rezidenți eligibili și copiii născuți după retragerea Regatului Unit ar trebui să intre în sfera de aplicare a AR ca membri ai familiei, și nu ca titulari de drepturi independenți. În plus, viitorii membri ai familiei ar trebui să beneficieze în continuare de dreptul de ședere în temeiul acelorași dispoziții ca membrii actuali ai familiei.

 

Definiția domeniului de aplicare personal prevăzută la articolul 10 alineatul (1) literele (e) și (f) din AR îi include pe membrii familiei ca persoane cu drepturi proprii, inclusiv pe cei născuți sau adoptați în mod legal după încheierea perioadei de tranziție de către titularii de drepturi primare în condițiile definite la articolul respectiv. Statutul membrilor familiei este consolidat în continuare la articolul 17 alineatul (2) din AR, care prevede continuitatea drepturilor membrilor familiei aflați în întreținere după ce aceștia nu se mai află în întreținere.

 

(b) Procedura administrativă ar trebui să fie ușoară, declarativă și gratuită, permițându-le familiilor să inițieze procedura printr-o singură declarație, iar sarcina probei ar trebui să revină autorităților din Regatul Unit.

 

Acordul îi permite statului gazdă să aleagă fie un sistem declarativ, fie un sistem constitutiv. Până acum, Regatul Unit și aproximativ jumătate din statele membre au ales un sistem constitutiv.

 

Articolul 18 din AR definește procedura administrativă aplicabilă, prevăzând că scopul acesteia este de a verifica dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de drepturile de ședere acordate de AR. Stabilește cerințe pentru procedura de depunere a cererii, încercând totodată să asigure faptul că procedura este cât mai simplă și cât mai ușoară pentru solicitant cu putință.

 

De exemplu, cererile depuse de familii în același timp sunt examinate împreună.

 

În plus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) literele (g) și (h) din AR, documentele care dovedesc statutul persoanelor care intră sub incidența acordului trebuie să fie eliberate gratuit.

 

(c) Toate beneficiile definite în legislația UE ar trebui să fie exportabile.

 

În conformitate cu articolul 31 din AR, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială[25] se va aplica în continuare persoanelor care intră sub incidența acordului.

 

Persoanele vizate își vor păstra dreptul la prestații de asigurări sociale, iar dacă au dreptul la o prestație într-o țară, vor avea, în principiu, dreptul de a o primi dacă se mută într-o altă țară.

 

(d) Hotărârile CJUE referitoare la interpretarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor ar trebui să fie obligatorii.

 

Dispozițiile Acordului de retragere privind drepturile cetățenilor pot fi invocate direct de către cetățenii UE în fața instanțelor din Regatul Unit și de către cetățenii Regatului Unit în fața instanțelor din statele membre ale UE.

 

În plus, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din AR, instanțele din Regatul Unit trebuie să interpreteze în mod consecvent jurisprudența CJUE pronunțată până la sfârșitul perioadei de tranziție și să acorde atenția cuvenită jurisprudenței pronunțate după această dată [articolul 4 alineatul (5) din AR]. De asemenea, instanțele din Regatul Unit pot solicita CJUE hotărâri preliminare cu privire la interpretarea părții privind cetățenii din AR timp de opt ani după încheierea perioadei de tranziție. Efectele juridice în Regatul Unit ale acestor hotărâri vor fi aceleași cu efectele juridice ale hotărârilor preliminare pronunțate în temeiul articolului 267 din TFUE [articolul 158 alineatul (2) din AR].

 

(e) Trebuie să prevadă rolul viitoarei autorități naționale independente create pentru a da curs plângerilor cetățenilor.

 

În conformitate cu articolul 159 din AR, punerea în aplicare a părții privind drepturile cetățenilor din acord va fi monitorizată de Comisie în UE, iar în Regatul Unit de o autoritate cu competențe echivalente cu cele ale Comisiei. O astfel de autoritate ar trebui să fie un organism cu adevărat independent. În orice caz, în temeiul articolului 159 alineatul (2) din AR, Comisia și Autoritatea de monitorizare independentă au obligația de a informa Comitetul specializat privind drepturile cetățenilor [articolul 165 alineatul (1) din AR] cu privire la punerea în aplicare a părții referitoare la drepturile cetățenilor din acord în UE și, respectiv, în Regatul Unit.

 

Cu toate acestea, constituirea, componența și funcțiile autorității independente nu sunt definite în Acordul de retragere, fiind stabilite în proiectul de lege din Regatul Unit privind retragerea din Uniunea Europeană. În Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare și monitorizarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor prevăzute în Acordul de retragere[26], Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu dispozițiile privind autoritatea propuse în acest proiect de lege, în special în legătură cu gradul în care aceasta este cu adevărat independentă.

 

Acordul de retragere reprezintă un compromis între UE și Regatul Unit, inclusiv în ceea ce privește drepturile cetățenilor. Dispozițiile sale privind drepturile cetățenilor nu puteau viza acordarea în integralitate a statutului conferit cetățenilor UE în temeiul TUE și al TFUE, care se bazează pe calitatea de membru al UE. Obiectivul principal al acordului este să protejeze și să garanteze cea mai mare parte a acestor drepturi și, în special, pe cele care le permit celor mai mulți dintre cetățenii afectați să își mențină alegerile de viață făcute pe baza liberei circulații până la încheierea perioadei de tranziție.

 

La 12 noiembrie 2019, Grupul de coordonare pentru Brexit a emis o declarație privind punerea în aplicare în Regatul Unit și în UE-27 a dispozițiilor privind drepturile cetățenilor din AR, având în vedere că existau anumite motive de îngrijorare legate de sistemul de înregistrare a cetățenilor UE în vederea obținerii noului statut de ședere în Regatul Unit. Aceste preocupări au fost confirmate de Parlament în Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020, menționată mai sus, în ceea ce privește punerea în aplicare a părții a doua a Acordului de retragere și, în special, în ceea ce privește următoarele aspecte:

 

 proporția ridicată a solicitanților din sistemul de înregistrare a cetățenilor UE în vederea obținerii noului statut de ședere în Regatul Unit cărora li s-a acordat doar statutul de pre-rezident;

 independența autorității independente de monitorizare menționate la articolul 159 din AR;

 posibilele consecințe pentru cetățenii UE care nu se înregistrează în sistem până la data-limită de 30 iunie 2021;

 absența unui document fizic emis la finalul procedurii de depunere a cererii, fapt care crește riscul de nesiguranță în ceea ce privește dovada statutului, precum și riscul de discriminare față de cetățenii UE-27;

 măsurile instituite pentru a rezolva situația cetățenilor vulnerabili în contextul procedurii de depunere a cererii;

 aplicabilitatea în Irlanda de Nord a sistemului de înregistrare a cetățenilor UE în vederea obținerii noului statut de ședere în Regatul Unit în cazul cetățenilor din UE-27, pentru persoanele care nu au solicitat cetățenia britanică în temeiul Acordului din Vinerea Mare.

 

Parlamentul European va monitoriza în continuare îndeaproape punerea în aplicare a Acordului de retragere în ansamblu și a capitolului privind drepturile cetățenilor în special.

 

 

Irlanda și Irlanda de Nord

 

Protejarea Acordului din Vinerea Mare

 

Uniunea Europeană și instituțiile sale, în special Parlamentul, au fost deosebit de îngrijorate cu privire la consecințele retragerii Regatului Unit asupra Irlandei de Nord și asupra viitoarelor sale relații cu Irlanda. Într-adevăr, ieșirea din UE a unuia dintre cogaranții Acordului din Vinerea Mare ar putea duce la divergențe economice și juridice care ar putea cauza dificultăți în punerea în aplicare a acestui acord ca un cadru esențial de pace, cooperare și înțelegere pe insula Irlanda.

 

Brexitul ar putea avea efecte perturbatoare, în principal în legătură cu trei aspecte: stabilitatea procesului de pace, natura frontierei și a cooperării transfrontaliere și egalitatea și drepturile[27].

 

Parlamentul a afirmat clar că este esențial să se protejeze pacea și să se mențină Acordul din Vinerea Mare în toate elementele sale, precum și să se facă tot posibilul pentru a se evita reinstaurarea unei frontiere fizice. Prin urmare, a reiterat în mod constant, în rezoluțiile și în declarațiile sale prin intermediul Grupului de coordonare pentru Brexit, că AR ar trebui să includă o soluție de protecție funcțională, operațională din punct de vedere juridic și aplicabilă în orice situație pentru frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord, care să țină cont de circumstanțele unice cu care se confruntă insula Irlanda.

 

Parlamentul a insistat, de asemenea, asupra importanței angajamentului Regatului Unit de a se asigura că nu va exista nicio reducere a drepturilor, a garanțiilor și a egalității de șanse, astfel cum sunt prevăzute în Acordul din Vinerea Mare, insistând totodată asupra transpunerii tuturor elementelor zonei comune de călătorie și asupra drepturilor la liberă circulație ale cetățenilor UE, astfel cum sunt prevăzute în legislația UE și în Acordul din Vinerea Mare[28].

 

La rândul său, Consiliul European a solicitat, în Orientările sale din 29 aprilie 2017, „soluții flexibile și imaginative”, care să țină seama de „condițiile unice din insula Irlanda”, „inclusiv cu obiectivul de a se evita o frontieră strict controlată, respectând, în același timp, integritatea ordinii juridice a Uniunii”.

 

Acordul din Vinerea Mare a intrat în vigoare în 1998, creând „condițiile care au dus la încheierea a aproape trei decenii de conflicte în Irlanda de Nord”; „a deschis calea către o perioadă îndelungată de relativă pace, în cursul căreia a fost aleasă Adunarea Irlandei de Nord, a fost instituit un organ executiv bazat pe partajarea puterii, relațiile politice dintre Irlanda de Nord și Irlanda s-au îmbunătățit semnificativ, au fost promovate drepturile omului și egalitatea, a avut loc o creștere spectaculoasă a cooperării transfrontaliere și am asistat la exemple importante de integrare și interdependență economică sporită pe insula Irlanda”[29].

 

Deși ambele părți implicate în negocierile de retragere și-au subliniat constant angajamentul de a menține Acordul din Vinerea Mare în toate elementele sale, chestiunea Irlandei/Irlandei de Nord s-a dovedit a fi cea mai sensibilă din punct de vedere politic și, într-adevăr, cea mai complexă dintre cele trei priorități principale pentru o retragere ordonată.

 

Soluția de protecție („backstop”) inițială

 

În raportul lor comun din 8 decembrie 2017 privind progresele înregistrate în cursul primei fazei a negocierilor, UE și Regatul Unit au afirmat că realizările, beneficiile și angajamentele procesului de pace vor continua să aibă o importanță capitală pentru pace, stabilitate și reconciliere și au convenit că Acordul din Vinerea Mare trebuie să fie protejat în toate elementele sale. Acestea au fost angajamente comune convenite de ambele părți.

 

Totuși, găsirea unei soluții pentru chestiunile în cauză s-a dovedit a fi extrem de complexă, având în vedere contextul deosebit de politizat, precum și dificultățile de ordin practic. O dificultate majoră a constat în identificarea unor metode utilizabile[30] care nu ar duce la o frontieră strict controlată cu Irlanda, respectând, în același timp, limitele nenegociabile ale Regatului Unit, și anume că nu va mai face parte din piața unică și din uniunea vamală, pe de o parte, și principiile directoare ale UE în cadrul negocierilor, pe de altă parte. Acestea au fost, în esență, astfel cum au fost definite în Orientările Consiliului European din 29 aprilie 2017, „de a se evita o frontieră strict controlată, respectând, în același timp, integritatea ordinii juridice a Uniuni”.

 

În raportul comun din 8 decembrie 2017, menționat mai sus, ambele părți au convenit că, dacă intenția Regatului Unit de a-și atinge obiectivele privind Irlanda/Irlanda de Nord prin intermediul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit nu va putea fi îndeplinită, Regatul Unit va propune, ca o a doua opțiune, soluții specifice pentru a aborda situația unică a insulei Irlanda.

 

În absența unei astfel de soluții acceptate, a treia opțiune ar fi ca Regatul Unit să mențină alinierea deplină la normele pieței interne și ale uniunii vamale, care sprijină cooperarea nord-sud, economia întregii insule și protecția Acordului din Vinerea Mare. În orice caz, Regatul Unit ar continua să asigure același acces neîngrădit al întreprinderilor din Irlanda de Nord la întreaga piață internă a Regatului Unit.

 

Proiectul de AR, astfel cum a fost publicat la 19 martie 2018, a fost conceput pe baza celei de a treia opțiuni din raportul comun - așa-numita soluție de protecție („backstop”) - care vizează protejarea cooperării nord-sud și evitarea unei frontiere strict controlate. Textul a prevăzut protecția zonei comune de călătorie, a cărei menținere a făcut obiectul unui acord între UE și Regatul Unit.

 

Pentru a evita controalele la frontiere, soluția propusă a inclus alinierea deplină la legislația UE privind mărfurile, normele veterinare și fitosanitare, precum și aplicarea codului vamal al UE în Irlanda de Nord.

Însă angajamentul luat a fost de a discuta încă toate cele trei opțiuni prevăzute la punctul 49 din raportul comun. Cu toate acestea, o parte semnificativă a textului protocolului, astfel cum a fost introdus la momentul respectiv, nu a făcut obiectul niciunui acord.

Soluția de protecție („backstop”) propusă de guvernul Regatului Unit

 

A fost dificil să se găsească o soluție „flexibilă și creativă” adaptată, atât din motive politice legate de limitele nenegociabile ale guvernului britanic, cât și din motive juridice care decurg din arhitectura constituțională a UE și a Regatului Unit.

 

Având în vedere „intenția guvernului britanic de a părăsi piața unică, uniunea vamală și jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)”, provocarea a fost considerabilă din punct de vedere politic[31]. Din perspectivă juridică, integritatea ordinii juridice a UE și, în ceea ce privește Regatul Unit, integritatea Regatului Unit ca teritoriu vamal unic au reprezentat limite semnificative în găsirea unor soluții acceptabile. Astfel, în raportul comun din 8 decembrie 2017, părțile s-au angajat să instituie mecanisme care să garanteze că punerea în aplicare și controlul oricărui regim specific asigură integritatea pieței interne și a uniunii vamale a UE. Regatul Unit a reamintit, de asemenea, angajamentul său de a menține integritatea pieței sale interne și locul Irlandei de Nord în cadrul acesteia atunci când părăsește piața internă și uniunea vamală a UE.

 

Lucrările s-au desfășurat pe baza unei analize a cooperării transfrontaliere nord-sud[32] și a definirii domeniului de aplicare al dispozițiilor necesare pentru ca textul referitor la chestiunea Irlanda/Irlanda de Nord să fie operațional din punct de vedere juridic. În declarația lor comună din 19 iunie 2018, părțile au recunoscut că soluția de protecție pentru Irlanda/Irlanda de Nord trebuie să implice dispoziții vamale și privind alinierea reglementărilor, în conformitate cu punctul 49 din raportul comun din decembrie 2017.

 

Soluția de protecție a fost concepută pe baza propunerilor guvernului Regatului Unit, care a căutat „soluții adaptate” la „circumstanțele unice ale Irlandei de Nord” ca „ parte integrantă a economiei Regatului Unit (...), integrată pe deplin cu cea a Irlandei, în special în domenii precum sectorul agroalimentar”, recunoscând în același timp că este „dificil de imaginat în ce mod ar putea Irlanda de Nord să rămână în vreun fel în Uniune în timp ce restul țării o părăsește”[33].

 

Textul convenit în final la nivel de negociatori la 14 noiembrie 2018, la sfârșitul negocierilor, a avut scopul de a răspunde provocărilor sus-menționate cu care se confruntă UE și Regatul Unit ca urmare a situației unice a Irlandei și Irlandei de Nord.

 

Textul a prevăzut o soluție de protecție bazată pe propunerea Regatului Unit pentru un teritoriu vamal unic între UE și întregul Regat Unit. Această soluție ar intra în vigoare numai în cazul în care UE și Regatul Unit nu încheie niciun acord ulterior cu privire la viitoarea lor relație până la 1 iulie 2020.

 

Proiectul de AR din noiembrie 2018 a stabilit, astfel, intenția comună a părților de a negocia un viitor acord care să înlocuiască protocolul, obligându-le să depună eforturi pentru a încheia și ratifica un astfel de acord.

 

Soluția de protecție a fost introdusă în proiectul de AR ca poliță de asigurare, concepută să se aplice numai în cazul în care, la încheierea perioadei de tranziție, nu există niciun acord ulterior.

 

Intenția părților, exprimată în mod clar și prevăzută în mod suficient în textul juridic, a fost, așadar, de a nu ajunge la situația în care este necesar să se declanșeze mecanismul de protecție, pe de o parte, și de a se angaja să lucreze cu rapiditate la acordul privind viitoarea relație, pe de altă parte.

 

Confruntată cu controversa legată de soluția de protecție după încheierea negocierilor, Uniunea Europeană a depus toate eforturile posibile pentru a le explica în mod clar omologilor din Regatul Unit importanța dispozițiilor protocolului, până în ajunul primului vot semnificativ în Camera Comunelor din Regatul Unit, respingând totodată posibilitatea redeschiderii negocierilor, astfel cum a precizat Consiliul European (articolul 50) în cadrul reuniunii sale speciale din 13 decembrie 2018.

 

Astfel, într-un scrisoare din partea președintelui Consiliului European și a președintelui Comisiei Europene adresată prim-ministrului Theresa May la 14 ianuarie 2019, au fost aduse clarificări cu privire la mecanismul de protecție, asigurând Regatul Unit că Uniunea Europeană nu dorește aplicarea mecanismului de protecție, ci este hotărâtă să-l înlocuiască printr-un acord ulterior cât mai curând posibil.

 

Această versiune a AR a fost, totuși, respinsă de Parlamentul Regatului Unit în trei voturi succesive, la 15 ianuarie, la 12 martie și la 29 martie 2019.

 

Schimbarea abordării guvernului Regatului Unit

 

După demisia prim-ministrului Theresa May și formarea unui nou guvern al Regatului Unit, noul prim-ministru, Boris Johnson, a declarat, în comunicarea sa din 25 iulie 2019 privind prioritățile guvernului, că Regatul Unit nu poate accepta acordul negociat cu prim-ministrul anterior. Noul prim-ministru a considerat că soluția de protecție trebuie eliminată, iar problemele legate de frontiera irlandeză trebuie soluționate în contextul unui viitor acord între UE și Regatul Unit.

 

În concluziile sale din 10 aprilie 2019, Consiliul European a afirmat că „nu este posibilă o repunere în discuție a Acordului privind retragerea și că orice angajament, orice declarație sau orice alt act, emis(ă) în mod unilateral ar trebui să fie compatibil(ă) cu litera și spiritul Acordului privind retragerea și nu trebuie să constituie un obstacol în calea punerii în aplicare a acestuia”. În acest context, negociatorul-șef, Michel Barnier, a confirmat că UE rămâne deschisă la analizarea propunerilor Regatului Unit care sunt operaționale din punct de vedere juridic și compatibile cu AR. Discuțiile dintre UE și Regatul Unit au continuat, așadar, în vederea găsirii unor aranjamente alternative, care să conducă la includerea în AR a unei soluții funcționale și operaționale din punct de vedere juridic la situația unică a insulei Irlanda.

 

La începutul lunii octombrie 2019, guvernul Regatului Unit a prezentat noi propuneri pentru un protocol revizuit privind Irlanda/Irlanda de Nord, care au inclus următoarele: (1) o singură zonă de reglementare pentru mărfuri pe insula Irlanda, (2) UE și Regatul Unit ar urma să constituie două teritorii vamale distincte, iar toate controalele vamale ar urma să fie efectuate în afara frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord și (3) Adunarea și Organul Executiv al Irlandei de Nord ar avea competența, în primul rând, de a aproba intrarea în vigoare a zonei unice de reglementare și, ulterior, de a aproba menținerea acesteia o dată la patru ani.

 

Principalele obiective ale guvernului Regatului Unit au fost să se asigure că întregul teritoriu al Regatului Unit va fi pe un teritoriu vamal unic, să recapete controlul asupra politicii sale comerciale externe și să se concentreze mai puțin pe continuarea unui comerț fără probleme între UE și întregul Regat Unit.

 

Negociatorul-șef al UE, Michel Barnier, a considerat că propunerile Regatului Unit ridică probleme majore, întrucât pun în pericol integritatea pieței unice și a uniunii vamale a UE, neprevăzând controale vamale și de reglementare credibile și operaționale la frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord, care ar deveni în mod efectiv două jurisdicții distincte.

 

În ceea ce privește consimțământul democratic, negociatorul-șef al UE a considerat că propunerea condiționează aplicarea protocolului de o decizie unilaterală a instituțiilor din Irlanda de Nord, însă a acceptat să examineze ideea de a conferi instituțiilor nord-irlandeze un rol mai important în aplicarea protocolului.

 

Din aceste motive, propunerile nu au putut fi acceptate, deoarece ar implica înlocuirea unei soluții operaționale, practice și juridice cu o soluție pur ipotetică și provizorie.

 

Parlamentul a reacționat la propunerile Regatului Unit prin intermediul Grupului de coordonare pentru Brexit, prezentând o declarație la 3 octombrie 2019 în care afirmă că propunerile Regatului Unit nu reprezintă baza unui acord pe care Parlamentul l-ar putea aproba. Preocupările Grupului de coordonare pentru Brexit au fost, în esență, legate de faptul că propunerile Regatului Unit privind vămile și aspectele de reglementare prevăd în mod explicit infrastructură, controale și verificări care ar putea afecta întreaga economie a insulei. În ceea ce privește solicitarea aprobării Adunării Irlandei de Nord, acest lucru ar face ca, în locul certitudinii prevăzute de mecanismul de protecție, acordul să fie incert, dar și condiționat și dependent de decizii provizorii și unilaterale. Cu toate acestea, Parlamentul a rămas deschis tuturor propunerilor, atât timp cât acestea sunt credibile, operaționale din punct de vedere juridic și au același efect ca și compromisurile la care s-a ajuns în AR.

 

Textul final convenit

 

Discuțiile intense au continuat în următoarele zile până când, la 17 octombrie 2019, Comisia a anunțat că a recomandat Consiliului European (articolul 50) să aprobe acordul la care s-a ajuns la nivel de negociatori cu privire la un text revizuit al AR, inclusiv un protocol revizuit privind Irlanda/Irlanda de Nord, și să aprobe o declarație politică revizuită privind cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit.

 

Negociatorul-șef a declarat că negociatorii au reușit să găsească soluții care să respecte pe deplin integritatea pieței unice și au creat o soluție nouă și operațională din punct de vedere juridic pentru a evita o frontieră strict controlată și pentru a proteja pacea și stabilitatea pe insula Irlanda. El a precizat că este o soluție care funcționează atât pentru UE, cât și pentru Regatul Unit și pentru cetățenii și întreprinderile din Irlanda de Nord.

 

Cea mai semnificativă schimbare este aceea că protocolul revizuit a eliminat „soluția de protecție” și uniunea vamală dintre UE și Regatul Unit. În temeiul protocolului revizuit, Irlanda de Nord face parte pe deplin din teritoriul vamal al Regatului Unit, aplicând în același timp legislația vamală a UE [articolul 5 alineatul (3) din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord]. Nu se aplică tarife vamale pentru mărfurile care circulă din Regatul Unit în Irlanda de Nord, cu excepția cazului în care aceste mărfuri riscă să circule în UE, situație în care sunt supuse taxelor vamale ale UE și normelor UE privind TVA. Astfel, nu sunt necesare controale sau verificări vamale, dar există proceduri administrative care garantează că mărfurile care circulă în UE respectă legislația relevantă.

 

Eliminarea teritoriului vamal unic dintre UE și Regatul Unit a dus la eliminarea normelor privind condițiile de concurență echitabile. Irlanda de Nord va continua însă să respecte un set definit de norme privind piața unică, inclusiv legislația privind mărfurile, normele sanitare pentru controalele veterinare, normele privind producția/comercializarea produselor agricole, TVA și accizele pentru mărfuri, precum și normele privind ajutoarele de stat, toate acestea pentru a evita o frontieră strict controlată. Normele UE privind ajutoarele de stat se vor aplica și ele Regatului Unit în ceea ce privește măsurile care afectează comerțul dintre Irlanda de Nord și UE.

 

Controalele și verificările necesare privind mărfurile vor fi puse în aplicare la frontiera între Irlanda de Nord și restul lumii sau în cadrul schimburilor comerciale dintre Regatul Unit și Irlanda de Nord. Aceste procese vor fi în mare măsură electronice, iar controalele privind mărfurile vor viza, în primul rând, alinierea în materie de reglementare, mai degrabă decât respectarea dispozițiilor vamale[34].

 

Regatul Unit va fi responsabil de punerea în aplicare a dispozițiilor legislației UE aplicabile prin protocol, dar reprezentanții UE vor avea dreptul de a supraveghea activitățile Regatului Unit în acest context. CJUE își va păstra competența în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor protocolului privind vămile și alinierea reglementărilor[35].

 

Soluțiile stabilite în noul protocol au scopul de a evita controalele la frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord, garantând că nu va exista o frontieră strict controlată și protejând în același timp integritatea pieței unice și uniunea vamală a UE. Acesta prevede un statut permanent, mai degrabă decât o „poliță de asigurare” condiționată de încheierea unui acord privind viitoarea relație.

 

O noutate majoră a protocolului revizuit este legată de faptul că acesta este condiționat de „consimțământul” membrilor Adunării Irlandei de Nord, care vor decide dacă legislația relevantă a UE va continua să se aplice în Irlanda de Nord. Totuși, condițiile care reglementează acordarea acestui consimțământ diferă considerabil de cele propuse inițial de Regatul Unit, dispozițiile textului asigurând previzibilitatea și stabilitatea timp de cel puțin câțiva ani.

 

Protocolul va intra în vigoare odată cu încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu articolul 185 alineatul (5) din AR. Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din protocol, coroborate cu declarația unilaterală a Regatului Unit privind aplicarea dispoziției referitoare la „consimțământul democratic în Irlanda de Nord” din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord[36], la patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, Adunarea Irlandei de Nord va decide dacă va continua să aplice articolele 5-10 din protocol (dispoziții de reglementare, în domeniul vamal și privind piața). În cazul în care aprobarea este obținută după această perioadă inițială, consimțământul va fi reînnoit pentru o perioadă ulterioară de patru ani, dacă acesta a fost exprimat inițial cu aprobarea majorității membrilor Adunării Irlandei de Nord, sau de opt ani, dacă aprobarea a fost obținută cu susținere intercomunitară, în sensul articolului 18 alineatul (6) litera (a) din protocol. În cazul în care se adoptă o decizie de respingere a aplicării în continuare a acestor dispoziții, ele încetează să se aplice în termen de doi ani de la data votului.

 

Deși protocolul nu mai este condiționat de adoptarea unui viitor acord, articolul 13 alineatul (8) din protocol menționează că acesta poate fi înlocuit, în totalitate sau parțial, de către un astfel de acord.

 

Protocolul prevede o soluție operațională din punct de vedere juridic și permanentă, care să evite o frontieră strict controlată și care să protejeze economia întregii insule și aplicarea Acordului din Vinerea Mare în toate aspectele sale, protejând în același timp integritatea pieței unice.

 

În plus, acesta prevede menținerea zonei comune de călătorie, cu respectarea deplină a drepturilor cetățenilor irlandezi din Irlanda de Nord, care se întemeiază pe dreptul UE.

 

Onorarea obligațiilor financiare ale Regatului Unit

 

Onorarea obligațiilor financiare de către ambele părți ca urmare a retragerii Regatului Unit a generat o controversă puternică încă de la începutul procesului, din cauza valorii semnificative, menționate de către presă, a sumei care urmează a fi decontată (60 miliarde EUR); au existat voci care considerau că aceasta „ar putea fi cel mai mare obstacol individual în calea unui Brexit lin”[37].

 

Pentru UE, mai curând decât să se ajungă la o cifră, scopul a fost acela de a defini o metodologie care să garanteze că atât UE, cât și Regatul Unit respectă toate obligațiile care au fost generate în întregul interval de timp în care Regatul Unit a făcut parte din UE, pe baza principiului conform căruia obligațiile care au fost asumate de 28 de state membre trebuie să fie onorate de 28 de state membre. Această metodologie a fost convenită într-o etapă timpurie a negocierilor.

 

Într-adevăr, Theresa May, care ocupa în acel moment funcția de prim-ministru al Regatului Unit, în discursul său susținut la Florența la 22 septembrie 2017, a evidențiat într-un mod deosebit de clar faptul că Regatul Unit își va onora angajamentele pe care și le-a asumat în perioada în care a făcut parte din UE.

 

Din perspectiva Uniunii, Consiliul European, în orientările sale din 29 aprilie 2017, a stabilit că o retragere ordonată ar necesita un decont financiar unic, care să garanteze faptul că atât UE, cât și Regatul Unit își respectă toate obligațiile care au fost generate în întregul interval de timp în care Regatul Unit a făcut parte din UE, ținându-se seama de toate angajamentele și pasivele existente.

 

Pentru Parlament, era clar că Regatului Unit îi revenea sarcina de a-și onora toate obligațiile juridice, financiare și bugetare, inclusiv angajamentele asumate în temeiul cadrului financiar multianual (CFM) 2014-2020, care sunt scadente până la data retragerii și după această dată. AR ar trebui să abordeze aceste obligații, inclusiv obligațiile care îi revin UE, prin intermediul unui decont financiar unic stabilit pe baza conturilor anuale ale UE, astfel cum au fost auditate de Curtea de Conturi Europeană, incluzând toate responsabilitățile legale care decurg din angajamentele restante și luând în considerare elementele extrabilanțiere, datoriile contingente și alte costuri financiare care rezultă direct din retragerea prevăzută.

 

Mandatul pentru negocieri, adoptat de Consiliu la 22 mai 2017, a definit principiile care ar trebui să stea la baza metodologiei aplicabile decontului financiar, care urma să fie stabilit în prima etapă a negocierilor. Pe această bază, Comisia a redactat, la 24 mai 2017, un document de lucru referitor la principiile aplicabile decontului financiar, al cărui punct de pornire este faptul că Regatul Unit trebuie să își onoreze cota de finanțare care corespunde tuturor obligațiilor asumate în perioada în care era stat membru al UE.

 

În raportul lor comun din 8 decembrie 2017, negociatorii au declarat că s-a convenit asupra unei metodologii care să se aplice decontului financiar, constând într-un set de principii privind calcularea valorii decontului financiar și modalitățile de plată, un set de măsuri referitoare la continuarea participării Regatului Unit la programele CFM 2014-2020 până la închiderea acestora, precum și un set de măsuri financiare vizând organismele și fondurile UE asociate cu politicile Uniunii (Banca Europeană de Investiții, Banca Centrală Europeană, fondurile fiduciare ale Uniunii Europene, Instrumentul pentru refugiații din Turcia, agențiile Consiliului și Fondul european de dezvoltare).

 

Proiectul inițial de AR din 28 martie 2018 a transpus aceste măsuri în prevederi cu caracter juridic, definind inclusiv anumite modalități practice și termene de plată. În rezoluția sa din 14 martie 2018[38], Parlamentul a afirmat că textul adoptat reflecta în mare măsură opiniile sale și nu a formulat observații sau solicitări suplimentare cu privire la decontul financiar. Proiectul revizuit de AR nu includea modificări ale acestei părți a textului.

 

Partea a cincea din AR cuprinde dispozițiile financiare, care vizează, în special următoarele aspecte:

 Participarea Regatului Unit la bugetele UE din 2019 și 2020, punerea în aplicare a programelor și activităților Uniunii angajate în temeiul CFM 2014-2020, precum și normele din legislația UE aplicabile după încheierea perioadei de tranziție;

 Orice angajamente restante existente la data de 31 decembrie 2020;

 Amenzile colectate de UE și rambursările aferente datorate Regatului Unit;

 Contribuția Regatului Unit la finanțarea angajamentelor asumate de UE până la 31 decembrie 2020, inclusiv a datoriilor financiare contingente asociate operațiunilor financiare convenite sau aprobate înainte de intrarea în vigoare a AR, precum și cauzele având drept obiect interesele financiare ale UE în domeniul bugetar;

 Datoriile UE față de Regatul Unit în general, inclusiv în ceea ce privește Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și Fondul european de investiții;

 Calendarul plăților după 2020;

 Rambursarea capitalului subscris și vărsat furnizat de Regatul Unit Băncii Centrale Europene;

 Angajamentele Regatului Unit asumate în raport cu Banca Europeană de Investiții (BEI) și rambursarea capitalului subscris și vărsat furnizat de Regatul Unit BEI;

 Angajamentele Regatului Unit asumate în raport cu Fondul european de dezvoltare (FED) și continuarea participării Regatului Unit la acest fond până la închiderea celui de al 11-lea FED;

 Angajamentele Regatului Unit asociate cu finanțarea Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate al UE și cu abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa;

 Participarea Regatului Unit la organismele relevante legate de Instrumentul pentru refugiații din Turcia;

 Obligațiile Regatului Unit privind finanțarea Agenției Europene de Apărare, a Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, a Centrului Satelitar al Uniunii Europene și a operațiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune.

 

Perioada de tranziție

 

Printre aspectele de fond care au dat naștere unor dezbateri politice și juridice intense a fost posibilitatea introducerii unor mecanisme tranzitorii.

 

La articolul 50 din TUE nu se găsesc trimiteri expres la posibilitatea unei perioade de tranziție, ceea ce a dat naștere unor întrebări privind faptul dacă dispoziția în cauză poate constitui un temei juridic pentru mecanismele tranzitorii sau dacă acestea din urmă trebuie să emane din temeiuri juridice separate, de nivel sectorial.

 

Atât Parlamentul European, cât și Consiliul European au adoptat încă de la începutul procesului o poziție în acest sens. Consiliul European a susținut necesitatea negocierii unei perioade de tranziție care să vizeze întregul acquis al UE, deși Regatul Unit, ca țară terță, nu va mai participa la instituțiile europene și nici nu va mai numi sau alege membrii acestor instituții, și nici nu va participa la procesele decizionale ale organelor, oficiilor și agențiilor UE.

 

În Rezoluția sa din 3 octombrie 2017[39], Parlamentul a exprimat poziția potrivit căreia se impunea o perioadă de tranziție pentru a evita un scenariu-catastrofă la data retragerii și a garanta securitatea și continuitatea juridică. Pentru aceasta va fi necesar să fie păstrate instrumentele și structurile existente ale UE în materie de reglementare, cele bugetare, de supraveghere, cele judiciare și de asigurare a aplicării, ceea ce implică aplicarea în continuare a întregului acquis comunitar și aplicarea integrală a celor patru libertăți (libertatea de deplasare a cetățenilor, capitalului, serviciilor și bunurilor), sub jurisdicția deplină a CJUE.

 

Ambele instituții au declarat în mod clar că mecanismele tranzitorii trebuie să fie limitate cu strictețe în timp și ca domeniu de aplicare, trebuie să fie clar definite și să contribuie la crearea unor punți pentru viitoarele relații. Aceste cerințe ar aduce orice perioadă de tranziție sub incidența articolului 50 din TUE, ca aspect al procesului de retragere[40].

 

A fost introdus un anumit grad de condiționalitate prin includerea unei perioade de tranziție ca cerință pentru încheierea unui acord de retragere cuprinzător, care să acopere toate aspectele legate de retragere. Fără un acord nu ar putea exista nici perioada de tranziție. Această tranziție, care urma să asigure legătura dintre ieșirea din UE și încheierea unui acord privind viitoarele relații, reprezintă un element esențial pentru retragerea ordonată a Regatului Unit din UE.

 

O perioadă de tranziție a fost inclusă în partea a patra din proiectul AR, în care se prevede că perioada de tranziție sau de executare va începe la data intrării în vigoare a AR și se va încheia la 31 decembrie 2020 (articolul 126 din AR). În această perioadă, deși Regatul Unit nu va mai face parte din instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, deoarece acesta nu va mai fi un stat membru al UE, cea mai mare parte a legislației UE se va aplica în continuare în Regatul Unit în același mod ca într-un stat membru (ca regulă generală, deoarece sunt prevăzute și excepții, enumerate la articolul 127 din AR), pentru a evita apariția unor disfuncționalități în timpul negocierii acordului privind viitoarele relații. Această perioadă poate fi prelungită cu cel mult unul sau doi ani printr-o decizie a Comitetului mixt, care trebuie adoptată înainte de 1 iulie 2020 (articolul 132 din AR).

 

În rezoluția sa din 14 martie 2018[41], Parlamentul a susținut partea a patra din proiectul AR, care vizează mecanismul tranzitoriu.

 

Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul că, deși perioada de tranziție „oferă un răgaz”, aceasta ar putea să nu fie în măsură să prevină „o a doua situație catastrofală, deoarece dispozițiile respective nu fac decât să prevadă modalitățile retragerii”, iar „găsirea unui acord pe termen lung [...] va genera multe dificultăți”, deoarece „negocierea unor acorduri comerciale complexe, cuprinzătoare și ambițioase durează mult mai mult și, totodată, [viitorul acord dintre UE și Regatul Unit] pare să fie cel mai complex dintre toate acordurile încheiate până în prezent de UE”[42].

 

Având în vedere prelungirile succesive prevăzute la articolul 50 alineatul (3) din TUE, această provocare devine în prezent și mai semnificativă, deoarece în proiectul revizuit al AR termenul de expirare a perioadei de tranziție a rămas neschimbat. Dacă până la 1 iulie 2020 nu se adoptă o decizie privind prelungirea, perioada de tranziție va dura cel mult 11 luni.

 

Guvernanța

 

Cadrul instituțional al AR

 

Cadrul instituțional al AR, pe de o parte, și al viitoarei relații dintre UE și Regatul Unit, pe de altă parte, reprezintă pentru Parlament un aspect fundamental. În rezoluția sa din 18 septembrie 2019[43], Parlamentul a declarat că valoarea AR rezidă, printre altele, în faptul că, în cea mai mare măsură cu putință, acesta trebuie să conțină „dispoziții privind guvernanța care garantează rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în interpretarea Acordului de retragere”.

 

Parlamentul a repetat constant nu numai importanța rolului CJUE ca autoritate competentă pentru interpretarea și asigurarea aplicării AR, ci și importanța asigurării, în contextul acordului privind viitoarea relație, a unui cadru de guvernanță care să conțină un mecanism de soluționare a litigiilor eficace și independent. Rolul CJUE reprezintă un indiciu esențial al autonomiei și integrității regimului juridic al UE.

 

AR propune un sistem de guvernanță nuanțat, în funcție de diferitele părți ale AR și de circumstanțele reale, deoarece aplicarea dreptului UE rămâne neschimbată pe durata perioadei de tranziție. CJUE i se acordă un rol central în mai multe situații.

 

Perioada de tranziție

 

În perioada de tranziție, CJUE va fi autoritatea competentă pentru toate procedurile înregistrate înainte de încheierea perioadei de tranziție și până la emiterea unei hotărâri definitive și executorii (articolul 131 din AR). CJUE își va menține de asemenea jurisdicția asupra cauzelor aflate pe rol până la sfârșitul perioadei de tranziție (articolul 86 din AR), precum și asupra noilor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate în primii patru ani după încheierea perioadei de tranziție pentru încălcări ale legislației UE sau pentru nerespectarea deciziilor administrative ale UE constatate înainte de încheierea tranziției ori, în unele cazuri, chiar și după încheierea perioadei de tranziție (articolul 87 din AR).

 

Drepturile cetățenilor

 

În ceea ce privește partea a doua a AR, care vizează drepturile cetățenilor, CJUE își va menține competența pentru cererile de decizii preliminare depuse de instanțele din Regatul Unit timp de opt ani de la încheierea perioadei de tranziție (dacă perioada de tranziție este prelungită, valabilitatea competenței va fi și ea prelungită cu același număr de luni).

 

Soluționarea litigiilor

 

În ceea ce privește mecanismul general de soluționare a litigiilor prevăzut de AR, litigiile vor fi tratate de Comitetul mixt sau de un tribunal de arbitraj. Totuși, dacă un litigiu vizează interpretarea conceptelor sau a dispozițiilor din legislația UE, potrivit articolului 174, tribunalul de arbitraj are obligația să sesizeze CJUE în vederea unei hotărâri cu privire la chestiunea respectivă.

 

Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord

 

În contextul Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord, articolul 12 alineatul (4) prevede că Curtea are jurisdicție în privința exercitării competențelor de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE în ceea ce privește punerea în aplicare a unei serii de articole din protocol, precum și posibilitatea de a emite decizii preliminare în temeiul articolului 267 din TFUE.

 

Relațiile viitoare

 

În ceea ce privește relațiile viitoare, în rezoluția sa din 14 martie 2018[44] Parlamentul a inclus detalii semnificative cu privire la guvernanță, considerând că orice acord viitor cu Regatul Unit ca țară terță trebuie să conțină prevederi privind instituirea unui sistem de guvernanță eficace și coerent, ca structură globală, care să cuprindă supravegherea/administrarea în continuare și în comun a acordului și mecanisme de soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor acordului.

 

Cu toate acestea, conturul viitoarei relații a devenit în prezent mai puțin clar. Declarația politică revizuită din 17 octombrie 2019 nu mai conține prevederi privind utilizarea mecanismelor din AR ca bază pentru viitoarele mecanisme de soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării (fostul punct 132). De asemenea, noua declarație politică nu mai menționează CJUE în contextul mecanismului de asigurare a aplicării, deși este păstrat rolul CJUE în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor și conceptelor din legislația UE. Totodată, se menționează în mod expres faptul că CJUE nu trebuie să fie implicată în litigii care nu vizează chestiuni legate de dreptul UE. În general, noua abordare enunțată în declarația politică, bazată pe o relație mai puțin strânsă și mai puțin aprofundată, se reflectă în cadrul instituțional prevăzut.

 

Rolul Parlamentului în monitorizarea punerii în aplicare a AR

 

Pe lângă structurile create prin AR, Parlamentul și-a dorit un rol mai important în monitorizarea punerii în aplicare a AR. Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la competențele considerabile atribuite Comitetului mixt înființat în temeiul articolului 164 din AR și cu privire la faptul că AR nu reprezintă un acord internațional obișnuit cu o țară terță, ci un tratat între UE și un stat membru care se retrage din UE.

 

A fost necesar să se instituie mecanisme corespunzătoare care să asigure răspunderea și controlul parlamentar ale procesului decizional din cadrul Comitetului mixt.

 

Pe baza unui mandat acordat de Conferința președinților, Grupul de coordonare pentru Brexit și președintele său au luat legătura cu Consiliul pentru a stabili o cooperare strânsă în ceea ce privește funcționarea Comitetului mixt creat prin AR. Discuțiile s-au axat pe participarea PE la principalele dezbateri din cadrul Comitetului mixt, inclusiv în ceea ce privește prelungirea perioadei de tranziție și contribuția financiară a Regatului Unit în acest caz, și pe desființarea autorității independente de monitorizare a Regatului Unit.

 

Participarea Parlamentului la aceste subiecte a fost confirmată de o declarație dată publicității de Jean-Claude Juncker, președintele de atunci al Comisiei Europene, în cadrul ultimei sesiuni a celei de a opta legislaturi, în perioada de sesiune din 10 aprilie 2019. Președintele Comisiei a garantat că Comisia își va continua colaborarea strânsă cu Parlamentul în cadrul punerii în aplicare a AR și, de fiecare dată când Comitetul mixt va adopta o decizie, Comisia va asigura participarea semnificativă a Parlamentului și îi va lua în considerare poziția în cea mai mare măsură cu putință.

 

Comitetul mixt este compus din reprezentanți ai UE și ai Regatului Unit și este responsabil de implementarea și asigurarea aplicării AR. Deciziile Comitetului mixt sunt obligatorii pentru UE și Regatul Unit, cu efect juridic identic celui produs de AR, comitetul având competențe considerabile privind funcționarea AR. Printre acestea se numără competența de a decide cu privire la prelungirea perioadei de tranziție și la impactul acesteia, inclusiv cu privire la cuantumul contribuției plătite de Regatul Unit la bugetul UE.

 

Potrivit Protocolului revizuit privind Irlanda/Irlanda de Nord, Comitetul mixt are, de asemenea, competențe importante în contextul dispozițiilor vamale, în special de a stabili criteriile pe baza cărora se determină dacă bunurile importate în Irlanda de Nord din afara UE sunt sa nu susceptibile de a fi apoi transportate în UE [articolul 5 alineatul (2) din Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord]. De asemenea, Comitetul mixt are competența de a stabili nivelul anual maxim al ajutoarelor acordate de Regatul Unit pentru producerea și comercializarea produselor agricole în Irlanda de Nord, nivel până la care dispozițiile legislației UE privind ajutoarele de stat nu se aplică [articolul 10 alineatul (2) și anexa 6 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord]. Aceste aspecte sunt deosebit de pertinente, având în vedere faptul că vizează chestiuni ce pot afecta negativ piața unică a UE.

 

La articolul 2 alineatul (4) din versiunea revizuită din 18 octombrie 2019 a deciziei Consiliului privind încheierea AR se prevede obligația Comisiei de a raporta în fiecare an Parlamentului și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a AR, în special a părții a doua a acordului, în primii cinci ani de la intrarea acestuia în vigoare.

 

Potrivit articolului 2 alineatul (3) din proiectul de decizie a Consiliului, Parlamentul își va putea exercita pe deplin prerogativele instituționale în toate procedurile Comitetului mixt.

 

Potrivit articolului 3 alineatul (5) și articolului 4 alineatul (8) din decizia menționată, Parlamentul are dreptul, de asemenea, să fie informat cu privire la deciziile Consiliului prin care Regatul Unit este autorizat să-și exprime consimțământul de a intra sub incidența unui acord internațional pe durata perioadei de tranziție sau prin care Irlanda, Cipru și Spania sunt autorizate să negocieze acorduri bilaterale cu Regatul Unit în domenii în care UE are competență excluzivă, în legătură cu protocoalele corespunzătoare la AR.

 

Cadrul pentru viitoarele relații

 

Printre chestiunile destul de controversate abordate în cadrul negocierilor au figurat, de asemenea, natura și forma cadrului pentru viitoarele relații, aceste două aspecte nefiind deloc precizate în dispozițiile articolului 50 din TUE.

 

Viitoarele relații cu UE au reprezentat, fără îndoială, unul dintre cele mai importante aspecte pentru Regatul Unit în cea mai mare parte a procesului de retragere, cel puțin în perioada în care prim-ministru a fost Theresa May.

 

Viitoarele relații vizate de Regatul Unit în acel stadiu erau foarte ambițioase în ceea ce privește accesul la programele, organele, bazele de date și chiar reuniunile UE, în condițiile în care Regatul Unit respingea participarea la piața internă și la uniunea vamală. De asemenea, Regatul Unit a încercat să negocieze cadrul viitoarelor relații în paralel cu negocierea condițiilor de retragere.

 

Chiar de la început, în rezoluția sa din 5 aprilie 2017[45], Parlamentul a precizat că, deși urmărea o viitoare relație cât de strânsă posibil, trebuia găsit un echilibru între drepturi și obligații, iar ca principiu de bază trebuia stabilită premisa că un stat care se retrage din UE nu se poate bucura de aceleași beneficii ca și un stat membru.

 

În Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit[46], Parlamentul a observat, de asemenea, că UE și Regatul Unit trebuie să ajungă la o înțelegere globală privind cadrul viitoarelor relații, care să îmbrace forma unei declarații politice anexate la AR, cu respectarea unei serii de principii enumerate în rezoluția menționată.

 

În Orientările sale din 15 decembrie 2017, Consiliul European a adoptat o poziție identică, abordând chestiunea viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit din perspectiva ajungerii la o înțelegere globală ce urma să fie elaborată sub forma unei declarații politice anexate la AR și menționate în acesta.

 

Posibilul profil al viitoarelor relații nu se contura clar pentru toate părțile din Regatul Unit. Diferite sectoare și diferite părți interesate au prezentat propuneri diferite, de la un acord de liber schimb elementar la un statut de tipul „Norvegia Plus” sau chiar aderarea la SEE, deși Guvernul Regatului Unit s-a pronunțat clar de la început că nu dorește să participe la piața internă, SEE sau la uniunea vamală. În orice caz, în Regatul Unit exista o înțelegere clară a faptului că un acord clar referitor la viitoarele relații este indispensabil, acesta urmând să determine „zona de aterizare” în urma retragerii.

 

Parlamentul a propus ca viitoarea relație să se bazeze pe articolul 217 din TFUE și să fie de natură cuprinzătoare și cât mai strânsă posibil, dar echilibrată în ceea ce privește drepturile și obligațiile; de asemenea, Parlamentul a propus ca această relație să garanteze integritatea pieței interne și a celor patru libertăți, evitându-se o abordare sectorială. Consiliul European a avertizat cu privire la faptul că, deși obiectivul urmărit este crearea unui parteneriat aprofundat, oricare ar fi viitoarea relație aceasta nu poate oferi aceleași beneficii ca participarea efectivă la UE, fapt exprimat în mod clar și de către Parlament. În ceea ce privește acordul de liber schimb, Consiliul European a subliniat, de asemenea, că trebuie urmărite un echilibru și o relație ambițioasă în domeniile vizate, fără a submina integritatea și buna funcționare a UE.

 

Aceste principii evidențiate de UE excludeau orice fel de relație à la carte în viitoarele raporturi dintre UE și Regatul Unit.

 

În rezoluția sa din 14 martie 2018[47], Parlamentul a reamintit că un acord de asociere bazat pe articolul 8 din TUE și pe articolul 217 din TFUE ar putea constitui un cadru adecvat al relațiilor viitoare, asigurând, astfel, un cadru de guvernanță omogen, care ar trebui să includă un mecanism eficace de soluționare a litigiilor, evitându-se în acest fel proliferarea acordurilor bilaterale și deficiențele care caracterizează relația dintre UE și Elveția.

 

Parlamentul a propus ca această formă a relației viitoare să se bazeze pe patru piloni principali:

– relațiile comerciale și economice,

– politica externă, cooperarea în materie de securitate și cooperarea pentru dezvoltare,

– securitatea internă,

– cooperarea tematică.

 

În urma negocierilor, s-a ajuns în cele din urmă la un acord privind o declarație politică, care a atras critici din cauza caracterului său vag și neobligatoriu[48].

 

Declarația politică este, într-adevăr, un document fără caracter juridic obligatoriu, care însoțește AR, dar care nu face parte integrantă din acesta. Prima versiune a declarației a fost publicată odată cu proiectul de AR în Jurnalul Oficial din 19 februarie 2019[49]. La punctul 3 din declarație se menționa obiectul acesteia, și anume stabilirea parametrilor unui parteneriat ambițios, amplu, cuprinzător și flexibil, care cuprinde cooperarea comercială și economică, asigurarea respectării legii și justiția penală, politica externă, securitatea și apărarea, precum și domenii mai largi de cooperare.

 

În contextul reluării negocierilor pe marginea Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord și în legătură directă cu modificările aduse acestui protocol, guvernul Regatului Unit și-a schimbat poziția, comparativ cu cea a guvernului precedent, în ceea ce privește viitoarea relație. Această schimbare a fost exprimată de prim-ministrul Boris Johnson în scrisoarea sa din 2 octombrie adresată precedentului președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. În această scrisoare, prim-ministrul Regatului Unit a precizat că „măsura de protecție constituie o punte către o propunere privind viitoarea relație cu UE, în cadrul căreia Regatul Unit va fi profund integrat în mecanismele vamale ale UE și se va alinia la legislația UE în multe domenii. Propunerea privind viitoarea relație nu constituie un obiectiv al actualului guvern al Regatului Unit. Guvernul dorește ca viitoarea relație să se bazeze pe un acord de liber schimb, iar Regatul Unit să-și controleze propriul cadru normativ și propria politică comercială”.

 

În declarația politică revizuită din 17 octombrie 2019, publicată în Jurnalul Oficial la 12 noiembrie 2019[50], deși aceste obiective rămâneau neschimbate în ceea ce privește domeniile vizate (punctul 3 din declarația politică), era prezentat în mod clar modelul viitoarei relații: „în centrul său se află un acord de liber schimb cuprinzător și echilibrat”, cu tarife și contingente la cota zero. Alte modificări importante aduse textului vizează eliminarea soluției de protecție din AR și, deci, a mențiunii privind un teritoriu vamal comun al UE și Regatului Unit.

 

Modificările aduse textului reflectă schimbarea fundamentală ce a avut loc în abordare și în obiective: din părțile textului care se refereau la aspectele normative, la vamă și la verificări și controale au fost eliminate mențiunile privind armonizarea normelor; rolul atribuit CJUE a fost eliminat în contextul mecanismelor de soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării, cu excepția cazurilor în care este vorba despre interpretarea legislației UE. În ceea ce privește condițiile echitabile de concurență, noul text menționează „angajamente solide de asigurare a unor condiții echitabile (a căror natură) ar trebui să fie proporțională cu sfera și gradul de aprofundare al viitoarelor relații, precum și cu conectivitatea economică a părților”.

 

Existența unor condiții de concurență echitabile reprezintă un aspect fundamental pentru UE în general și pentru Parlament în particular. În acest context, trebuie menționate orientările Consiliului European (articolul 50) din 23 martie 2018, în care Consiliul European își confirma disponibilitatea de a realiza un „acord de liber schimb (ALS) echilibrat, ambițios și amplu, în măsura în care există suficiente garanții pentru condiții de concurență echitabile”, menționând de asemenea că „viitoarea relație va fi satisfăcătoare pentru ambele părți numai dacă va include garanții solide care să asigure condiții de concurență echitabile”.

 

În mod similar, în rezoluția sa din 18 septembrie 2019[51], Parlamentul a declarat clar că negocierile privind viitoarele relații dintre UE și Regatul Unit trebuie să includă garanții solide și dispoziții privind condițiile de concurență echitabile, pentru a proteja piața internă a UE și a evita situația în care întreprinderile din UE s-ar regăsi într-un eventual dezavantaj competitiv, iar orice acord de liber schimb care nu prevede un astfel de nivel de protecție nu va fi ratificat de Parlament.

 

 

 

Poziția raportorului

 

Retragerea Regatului Unit constituie un eveniment regretabil pentru Uniunea Europeană și pentru procesul nostru de integrare, dar nu putem decât să respectăm decizia suverană a poporului britanic și să elaborăm un acord de retragere care să realizeze această separare cu cât mai puține prejudicii pentru ambele părți.

 

Acordul de retragere corespunde principiilor generale pe care le-au stabilit instituțiile, în special Parlamentul, pentru desfășurarea negocierilor și încheierea acordului. El corespunde obiectivului fundamental de asigurare a unei retrageri ordonate a Regatului Unit și de pregătire a terenului pentru negocierea unei relații viitoare echitabile și echilibrate între UE și Regatul Unit.

 

Având în vedere cele de mai sus, raportorul propune Comisiei AFCO să prezinte o recomandare favorabilă privind încheierea Acordului de retragere.


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI EXTERNE

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

Subiect: <Titre>Aviz privind propunerea de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

Domnule Președinte,

Cu regret, în cadrul procedurii menționate în subiect, Comisia pentru afaceri externe a fost solicitată pentru a transmite un aviz comisiei dumneavoastră. Având în vedere caracterul urgent al chestiunii, coordonatorii AFET au decis, la 4 decembrie 2019, să trimită avizul sub formă de scrisoare și să invite Comisia pentru afaceri constituționale, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele sugestii.

Cu respect,

David McAllister

 

SUGESTII

 având în vedere articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

 având în vedere rezoluțiile Parlamentului European din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană, din 3 octombrie 2017, din 13 decembrie 2017 și din 18 septembrie 2019 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit,

 având în vedere concluziile reuniunii Consiliului European (art.50) din 21 martie 2019 (PE 639.609/CPG), din 10 aprilie 2019 (PE 639.538/CPG) și 17 octombrie 2019 (EUCO XT 20018/19);

 având în vedere textul revizuit al Declarației politice de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, astfel cum au fost convenite la nivel de negociatori la 17 octombrie 2019 și publicat în JOUE C 384 I din 12.11.2019, pentru a înlocui pe cel publicat în JO C 66I din 19.2.2019;

 

 având în vedere comunicarea Comisiei din 4 septembrie 2019 de finalizare a pregătirilor pentru retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană la 1 noiembrie 2019 (PE 639.554/CPG);

 având în vedere articolul 56 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European,

A. întrucât, în conformitate cu articolul 184 din Acordul de retragere, Uniunea și Regatul Unit depun toate eforturile pentru a lua măsurile necesare cu scopul de a negocia cu succes acordurile care reglementează relațiile lor viitoare;

 

B. întrucât, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Comisia pentru afaceri externe „este responsabilă pentru promovarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicii externe a Uniunii în ceea ce privește [ inter alia ] consolidarea relațiilor politice cu țările terțe prin intermediul unor programe cuprinzătoare de cooperare și asistență sau al unor acorduri internaționale, cum ar fi acordurile de asociere și de parteneriat”;

 

C. întrucât, astfel cum se indică în rezoluția din 18 septembrie 2019, PE ia act de faptul că Declarația politică, care stabilește cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, este conformă cu Rezoluția PE din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, în care se solicită un acord de asociere, precum și cu contribuțiile detaliate ale comisiilor sale, și reflectă alegerile Regatului Unit în ceea ce privește sfera de aplicare și profunzimea viitoarei sale relații cu UE;

 

D. întrucât acordul de retragere include, la articolul 129, „dispoziții specifice referitoare la acțiunea externă a Uniunii”, prin care, în special, Regatul Unit este obligat în cursul perioadei de tranziție de obligațiile care decurg din acordurile internaționale încheiate de Uniune; întrucât această obligație oferă, de asemenea, claritate și previzibilitate părților interesate, inclusiv partenerilor internaționali; întrucât, în perioada de tranziție, Regatul Unit nu poate deveni obligat prin noi acorduri pe cont propriu în domenii care țin de competența exclusivă a Uniunii, cu excepția cazului în care este autorizat de UE să facă acest lucru; întrucât, în timpul perioadei de tranziție, Regatul Unit aplică, de asemenea, măsurile restrictive ale Uniunii sau decide în timpul perioadei de tranziție, sprijină declarațiile și pozițiile UE în țările terțe și organizațiile internaționale și participă de la caz la caz în cadrul operațiilor militare și al misiunilor civile ale UE instituite în cadrul politicii de apărare comună și de securitate (PSAC), dar fără nicio capacitate de vârf, prin intermediul unui acord-cadru de participare; întrucât un astfel de acord nu ar trebui să aducă atingere autonomiei decizionale a Uniunii și nici suveranității Regatului Unit, iar Regatul Unit va menține dreptul de a stabili cum va răspunde la orice invitație sau opțiune de a participa la operații sau misiuni;

E. întrucât acordul de retragere include, la articolul 127 alineatul (2), o dispoziție privind acorduri timpurii privind viitoarele relații dintre UE și Regatul Unit în domeniul PESC și PSAC; întrucât această dispoziție este un element foarte important și pozitiv, având în vedere că acest lucru este într-un domeniu în care interesele UE și cele ale Regatului Unit sunt în mare parte convergente și în care astfel de acorduri timpurii ar oferi un cadru stabil pentru cooperarea Regatului Unit cu UE în ceea ce privește acțiunea externă; întrucât astfel de acorduri ar trebui, cu toate acestea, să facă obiectul unui control parlamentar adecvat, astfel cum se prevede la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv prin informarea imediată și completă a Parlamentului European, în toate etapele negocierilor și încheierii lor;

F. întrucât acordul de retragere asigură, la articolul 156, că, până la 31 decembrie 2020, Regatul Unit contribuie la finanțarea Agenției Europene de Apărare, a Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene și a Centrului Satelitar al Uniunii Europene, precum și la costurile operațiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune;

1. Comisia pentru afaceri externe invită Comisia pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

 


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL

Dl Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz privind propunerea de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

Domnule Președinte,

În cadrul procedurii menționate în subiect, Comisia pentru comerț internațional a decis să transmită un aviz comisiei dumneavoastră. În cursul reuniunii sale din 21 ianuarie 2020, comisia a hotărât ca acest aviz să fie transmis sub formă de scrisoare.

În cadrul reuniunii, Comisia pentru comerț internațional a analizat chestiunea și a hotărât să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată.

Vă asigur, domnule președinte, de înalta mea considerație.

Bernd Lange

 

SUGESTII

A. întrucât procesul de negociere privind condițiile de retragere a Regatului Unit a fost lung și anevoios;

 

B. întrucât ratificarea acordului de către ambele părți și intrarea sa în vigoare în timp util ar fi cel mai bun scenariu posibil în ceea ce privește continuitatea relațiilor comerciale și economice dintre UE și Regatul Unit;

 

C. întrucât, în ultimii ani, a fost amplu demonstrat de diferite entități de stat și private că consecințele ieșirii Regatului Unit din UE fără un acord de retragere negociat ar fi grave, atât în ceea ce privește perturbarea relațiilor comerciale și economice, cât și dincolo de acestea, în alte sectoare;

 

D. întrucât Comisia pentru comerț internațional consideră că, deși acest acord este un pas formal spre retragerea ordonată a Regatului Unit, ambele părți ar trebui să se concentreze mai mult asupra negocierilor viitoarei relații economice și comerciale, pentru a obține cel mai bun rezultat pe termen lung;

 

E. întrucât, în temeiul Protocolului modificat privind Irlanda/Irlanda de Nord, Regatul Unit, deși este o țară terță, va avea sarcina de a pune în aplicare anumite părți din Codul vamal al Uniunii și, prin urmare, ar putea apărea problema punerii în aplicare adecvate și a asigurării corespunzătoare a respectării;

 

F. întrucât termenul mărfuri „expuse riscului de a fi mutate ulterior în Uniune”, utilizat la articolul 5 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord, este neclar și depinde de deciziile ulterioare ale comisiei mixte care sunt scutite de orice control oficial al Parlamentului European și care vor fi luate doar înainte de încheierea perioadei de tranziție;

 

1. Comisia pentru comerț internațional invită Comisia pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

 

2. Comisia pentru comerț internațional invită Comisia să efectueze verificări și controale eficiente pentru supravegherea punerii în aplicare a Codului vamal al Uniunii de către autoritățile din Regatul Unit. În plus, Comisia pentru comerț internațional solicită să fie pe deplin informată cu privire la aplicarea articolului 5 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord și orice propuneri ulterioare de decizie a comisiei mixte adoptate în temeiul acestei dispoziții.


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI AFACERI SOCIALE

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

 

 

Subiect: <Titre>Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice </Titre><DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

 

 

Stimate domnule Președinte,

 

În cadrul procedurii menționate în subiect, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a decis să transmită un aviz comisiei dumneavoastră. În cursul reuniunii din 3 septembrie 2019, comisia a hotărât ca acest aviz să fie transmis sub formă de scrisoare.

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a examinat chestiunea în cauză în cursul reuniunii sale din 22 ianuarie 2020. În cadrul acestei reuniuni, ea a decis să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de recomandare ce urmează a fi adoptată.

Vă asigur, domnule Președinte, de înalta mea considerație,

Lucia Ďuriš Nicholsonová

SUGESTII

A. întrucât retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatului Unit”) din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („retragerea”) va afecta milioane de cetățeni – atât cetățeni ai Regatului Unit care locuiesc, călătoresc sau lucrează în Uniune și cetățeni ai Uniunii care locuiesc, călătoresc sau lucrează în Regatul Unit, cât și alte persoane decât cetățenii Uniunii și ai Regatului Unit; întrucât este necesar să se asigure, pe bază reciprocă, o protecție pentru cetățenii Uniunii și ai Regatului Unit, precum și pentru membrii familiilor acestora, în cazul în care ei și-au exercitat drepturile de care beneficiază în temeiul libertății de circulație a persoanelor înainte de o dată stabilită în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice din 19 octombrie 2019 („acordul”); întrucât drepturile tuturor cetățenilor, inclusiv cele care rezultă din perioadele în care persoanele respective au beneficiat de asigurarea de securitate socială, trebuie să fie pe deplin protejate;

B. întrucât este esențial ca acquis-ul UE să fie protejat în întregime, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, în contextul dispozițiilor tranzitorii și în cadrul acordurilor viitoare dintre Uniune și Regatul Unit;

C. întrucât asigurarea liberei circulații a lucrătorilor, inclusiv a lucrătorilor mobili, a lucrătorilor transfrontalieri, frontalieri și a celor detașați constituie un aspect esențial și întrucât, în acest sens, trebuie menționată situația specifică a acestor categorii de lucrători care sunt încadrați în muncă în țări învecinate cu Regatul Unit;

D. întrucât, mai concret, Comisia EMPL a examinat articolele 24-39 din  acord și anexa 1 la acesta, precum și textul Declarației politice de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit din 17 octombrie 2019 („declarația politică”), în special punctele 17 și 77,

1. salută faptul că acordul urmărește să asigure o retragere ordonată, care să creeze cât mai puține perturbări cu putință;

2. salută faptul că drepturile lucrătorilor și ale persoanelor care desfășoară activități independente sunt garantate în capitolul 2 din acord (articolele 24, 25 și 26);

3. salută dispozițiile detaliate privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul 3 din acord (articolele 27, 28 și 29);

4. salută dispozițiile detaliate privind coordonarea sistemelor de securitate socială din titlul III al acordului (articolele 30-36), care protejează drepturile ce rezultă din perioadele în care au fost plătite contribuții la sistemele de securitate socială;

5. salută faptul că articolul 135 din acord prevede că Regatul Unit are obligația de a contribui și a participa la execuția bugetului Uniunii pentru anii 2019 și 2020 și subliniază că acest lucru este important pentru actualele programe din cadrul FSE, FEAD, EaSI și FEG, precum și pentru mecanismele ce vor fi instituite pentru a le înlocui;

6. salută faptul că, în conformitate cu articolul 137 din acord, programele și activitățile Uniunii care fac obiectul unor angajamente în temeiul cadrului financiar multianual pentru anii 2014-2020 sau al perspectivelor financiare anterioare vor fi puse în aplicare în 2019 și 2020 în ceea ce privește Regatul Unit în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii;

7. salută intenția Regatului Unit de a participa la programele Uniunii și de a le cofinanța, sub rezerva condițiilor prevăzute în instrumentele corespunzătoare ale Uniunii, în domenii precum știința și inovarea, tineretul, cultura și educația, ca parte a viitoarei relații dintre Uniune și Regatul Unit, astfel cum se menționează în declarația politică; este preocupat de votul recent al Parlamentului britanic și de observațiile secretarului general al Regatului Unit în domeniul educației care pun sub semnul întrebării viitoarea participare a Regatului Unit la programul Erasmus; subliniază că persoanele care solicită să participe la program, atât din partea Uniunii, cât și a Regatului Unit, vor avea nevoie să fie informate cu suficient de mult timp în avans cu privire la calendarul și condițiile aplicabile pentru astfel de programe după perioada de tranziție;

8. salută de asemenea faptul că, în conformitate cu articolul 140 din acord, Regatul Unit va avea obligații față de Uniune cu privire la cota care îi revine din angajamentele aferente bugetului Uniunii și bugetelor agențiilor descentralizate ale Uniunii care sunt restante la 31 decembrie 2020, precum și cu privire la cota care îi revine din angajamentele aferente exercițiului 2021, asumate pe baza creditelor de angajament reportate din bugetul pe 2020;

9. ia act de eliminarea punctului 3 din anexa 4 la acord, care viza standardele sociale și în domeniul muncii asociate cu mecanismul de protecție; salută noua soluție găsită cu privire la Irlanda/Irlanda de Nord, prin care teritoriul Irlandei de Nord urmează să facă parte, de jure, din teritoriul vamal al Regatului Unit, însă va continua să aparțină, de facto, zonei vamale a Uniunii prin aplicarea tarifelor și a normelor vamale ale Uniunii;

10. regretă, cu toate acestea, absența oricărei referiri la standardele sociale și din domeniul muncii în acord și faptul că au fost eliminate din proiectul de lege revizuit privind acordul de retragere clauza 34 și lista 4, care au instituit măsuri procedurale suplimentare de protecție a drepturilor lucrătorilor ce fac în prezent parte din dreptul Uniunii, măsuri ce urmau să se aplice în perioada de tranziție sau de punere în aplicare; este, de asemenea, preocupat de faptul că, pe lângă eliminarea oricărei referiri explicite la drepturile lucrătorilor, există o posibilitate reală ca drepturile lucrătorilor ce decurg din dreptul Uniunii și sunt în prezent respectate în Regatul Unit să nu fie protejate împotriva modificării, abrogării sau revocării în dreptul intern, odată ce perioada de tranziție sau de punere în aplicare s-a încheiat; ia totodată act de intenția declarată a guvernului britanic de a legifera separat cu scopul de a proteja și a consolida drepturile lucrătorilor, prin intermediul unei noi legi privind ocuparea forței de muncă; relevă faptul că nivelul de protecție prevăzut în prezent de actele cu putere de lege, actele administrative și practici nu trebuie să fie redus, odată cu încheierea perioadei de tranziție, sub nivelul asigurat de standardele comune aplicabile în Uniune și în Regatul Unit în domeniul muncii și al protecției sociale și în ceea ce privește drepturile fundamentale la muncă, securitatea și sănătatea în muncă, condițiile de muncă și standardele echitabile privind ocuparea forței de muncă, drepturile la informare și consultare la nivelul societăților și restructurările; este preocupat, în acest context, de faptul că în prezent Regatul Unit nu mai acționează sau și-a redus eforturile depuse pentru a implementa legislația recentă a Uniunii în domeniul social și al ocupării forței de muncă, spre exemplu modificarea adusă Directivei privind detașarea lucrătorilor, Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și Directiva privind condițiile de muncă transparente și previzibile în cadrul Uniunii Europene;

11. regretă, în special, faptul că majoritatea dispozițiilor privind condițiile de concurență echitabile prevăzute în fosta anexă 4 la Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord nu se vor aplica Irlandei de Nord în temeiul acordului, creând un risc potențial pentru piața internă a Uniunii și pentru economia insulei în ansamblul său;

12.  regretă, de asemenea, introducerea unei noi subsecțiuni (1) în cuprinsul clauzei 26 din proiectul de lege revizuit privind acordul de retragere, care permite guvernului britanic să precizeze circumstanțele în care anumite instanțe inferioare ar putea să se abată de la hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) după perioada de tranziție, ceea ce ar putea conduce la o situație în care anumite instanțe inferioare nu mai sunt obligate să respecte jurisprudența consacrată a CJUE privind drepturile lucrătorilor care decurg din legislația UE;

13. salută faptul că Uniunea și Regatul Unit și-au asumat angajamentul de a ajunge la un viitor acord de liber schimb, în conformitate cu articolul 184 din acordul de retragere;

14. salută instituirea unui dialog între Parlamentul European și Parlamentul Regatului Unit, pentru ca cele două autorități legislative să își împărtășească opiniile și experiența cu privire la aspecte legate de relațiile viitoare; este de părere că, în conformitate cu declarația politică, dialogul cu societatea civilă ar trebui, de asemenea, încurajat și ar trebui să asigure în special implicarea organizațiilor de tineret și a asociațiilor angajaților care reprezintă cetățenii Uniunii ce își desfășoară activitatea în Regatul Unit, precum și cetățenii britanici care lucrează în Uniune;

15. subliniază că orice acord privind viitoarele relații trebuie să garanteze faptul că Regatul Unit respectă pe deplin standardele sociale și din domeniul muncii ale Uniunii, pentru a asigura un cadru nepărtinitor pentru un mediu concurențial deschis și echitabil, astfel cum s-a subliniat la punctul XIV subpunctul 77 din declarația politică;

16. salută, așadar, faptul că subpunctul 77 din declarația politică consacră elementele-cheie ale anexei 4 la versiunea anterioară a acordului, dar este preocupat de faptul că, în timp ce anexa 4 era obligatorie din punct de vedere juridic, fiind o anexă la un protocol al fostului acord,  declarația politică este o simplă declarație de intenție;

17. subliniază și reamintește, în acest context, că cele trei principii care reglementează viitorul acord de liber schimb dintre Uniune și Regatul Unit și care instituie, mai precis, eliminarea cotelor, a taxelor vamale și a dumpingului, inclusiv în ceea ce privește standardele sociale și de ocupare a forței de muncă, trebuie să fie indivizibile și îndeamnă negociatorul Uniunii să fie deosebit de vigilent în această privință pe durata și în cadrul tuturor etapelor negocierilor cu privire la relațiile viitoare dintre Uniune și Regatul Unit;

18. regretă profund introducerea de către guvernul britanic  a noii clauze 33 din proiectul de lege revizuit privind acordul de retragere, care interzice în mod expres orice prelungire a perioadei de tranziție după 2020 ; avertizează cu fermitate că această dispoziție ar putea avea ca rezultat un Brexit fără niciun fel de acord, cu efecte catastrofale pentru cetățenii și întreprinderile din Uniune și din Regatul Unit, având în vedere că intervalul de timp disponibil pentru negocierea unui acord cuprinzător privind relațiile viitoare dintre Uniune și Regatul Unit este prea scurt; îndeamnă insistent guvernul Regatului Unit și parlamentul britanic să își reconsidere poziția; subliniază că orice acord privind relațiile viitoare dintre Uniune și Regatul Unit trebuie să includă dispoziții privind condiții de concurență echitabile în ceea ce privește standardele sociale și din domeniul muncii; îndeamnă guvernul Regatului Unit să pună în aplicare o nouă lege privind ocuparea forței de muncă înainte de încheierea perioadei de tranziție, pentru a evita orice lacune în cazul în care drepturile lucrătorilor nu sunt protejate nici de legislația existentă a Uniunii, nici de Legea privind ocuparea forței de muncă în Regatul Unit; subliniază faptul că standardele sociale și din domeniul muncii prevăzute de Legea privind ocuparea forței de muncă nu ar trebui să fie statice, ci să se alinieze direct la orice îmbunătățiri aduse standardelor sociale și din domeniul muncii din Uniunea Europeană, pentru a asigura condiții de concurență echitabile între Uniunea Europeană și Regatul Unit;

Comisia EMPL invită, așadar, Comisia AFCO, care este comisie competentă, să ia în considerare poziția sa, astfel cum este prezentată mai sus, și să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ

Dl Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz referitor la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

Domnule Președinte,

În cadrul procedurii menționate în subiect, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a fost solicitată pentru a transmite un aviz comisiei dumneavoastră. În cursul reuniunii sale din 6 noiembrie 2019, comisia a hotărât ca acest aviz să fie transmis sub formă de scrisoare.

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a examinat chestiunea în cauză în cursul reuniunii sale din 21 ianuarie 2020. În cadrul acestei reuniuni, ea a decis să recomande Comisiei pentru afaceri constituţionale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată.

Vă asigur, domnule președinte, de înalta mea considerație.

Pascal Canfin

 

SUGESTII

1. Consideră că Brexitul reprezintă o chestiune cu implicații profunde și de durată, atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Regatul Unit. Sănătatea publică, siguranța alimentară și aspectele de mediu au ocupat un loc central în negocieri și în dezbaterea publică privind retragerea Regatului Unit. Având în vedere aceste preocupări, Comisia ENVI a urmărit îndeaproape negocierile.

 

2. Apreciază că obiectivul care stă la baza Acordului de retragere modificat este de a contribui în continuare la menținerea păcii pe insula Irlanda și la susținerea și protejarea Acordului din Vinerea Mare, în special prin evitarea unei frontiere strict controlate și prin protejarea economiei întregii insule. De asemenea, acordul garantează că insula Irlanda este considerată o singură entitate de mediu și că standardele de mediu sunt menținute de ambele părți ale frontierei invizibile. Din punctul de vedere al Comisiei ENVI, acest lucru este deosebit de necesar, deoarece domeniile convenite de cooperare nord-sud în cadrul Acordului din Vinerea Mare includ mediul și sănătatea.

 

3. Salută unitatea pe care Uniunea a demonstrat-o pe parcursul negocierilor și eforturile sale de a evita consecințele negative ale unei retrageri fără acord. Salută găsirea unui acord, dar observă că actualul acord nu oferă nicio garanție cu privire la dispozițiile care reglementează relațiile viitoare dintre Regatul Unit - cu excepția Irlandei de Nord - și UE-27, la sfârșitul perioadei de tranziție, la 31 decembrie 2020. Deși există posibilitatea de a prelungi perioada de tranziție, guvernul britanic trebuie să solicite acest lucru până în iunie 2020.

 

4. Observă că, odată cu eliminarea mecanismului de protecție pentru întregul Regat Unit, au dispărut, de asemenea, importante dispoziții obligatorii în materie de mediu; Observă, în special, că nu se mai aplică clauzele de menținere a nivelului de protecție a mediului. Principiile de mediu, stabilite cu mult timp în urmă de Uniunea Europeană, cum ar fi principiul precauției sau principiul „poluatorul plătește”, nu mai figurează în protocolul revizuit.

 

5. Mecanismul de protecție la nivelul Regatului Unit impunea Uniunii și Regatului Unit să ia măsurile necesare pentru a îndeplini angajamentele pe care și le-au asumat fiecare în cadrul acordurilor internaționale privind combaterea schimbărilor climatice, inclusiv acelea care pun în aplicare CCONUSC, cum ar fi Acordul de la Paris din 2015. În prezent, protocolul revizuit nu face trimitere la Acordul de la Paris, deși acesta este inclus în declarația politică.

 

6. În plus, potrivit protocolului inițial, Regatul Unit trebuia să implementeze un sistem de stabilire a prețului carbonului care să aibă cel puțin aceeași eficacitate și domeniu de aplicare ca sistemul Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii. Conform unei dispoziții din protocolul inițial, Regatul Unit trebuia, de asemenea, să pună în aplicare la nivel intern un sistem transparent și eficace de monitorizare, raportare, supraveghere și control al respectării obligațiilor sale de către un organism independent, care dispune de resurse corespunzătoare. Și aceste dispoziții au fost eliminate.

 

7. Observă, de asemenea, că prima versiune a protocolului prevedea ca un comitet mixt format din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit însărcinați cu punerea în aplicare a acordului să fie împuternicit să adopte decizii de stabilire a angajamentelor minime pentru reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, a conținutului maxim de sulf al combustibililor marini, precum și a celor mai bune tehnici disponibile, inclusiv a valorilor-limită ale emisiilor, în ceea ce privește emisiile industriale. În cazul litigiilor privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor de mediu, comitetul mixt ar fi putut fi sesizat cu privire la această chestiune. Aceste dispoziții nu se mai aplică.

 

8. În plus, observă că, în declarația politică revizuită, secțiunea referitoare la condițiile de concurență echitabile, care viza evitarea concurenței neloiale, conține în prezent o formulare mai fermă în ceea ce privește respectarea unor standarde comune înalte aplicabile în Uniune și în Regatul Unit la sfârșitul perioadei de tranziție și, apoi, cu privire la menținerea, printre altele, a unor standarde înalte de mediu. Uniunea și Regatul Unit vor trebui să se asigure că aceste standarde înalte sunt menținute în viitor, având în vedere caracterul neobligatoriu al declarației politice, precum și posibilitatea ca Regatul Unit să aleagă să încheie viitoare acorduri comerciale cu țări terțe cu standarde mai scăzute; Subliniază că pentru ratificarea oricărui viitor acord de liber schimb cu Regatul Unit vor fi necesare dispoziții ferme privind condiții de concurență echitabile, care vor fi monitorizate îndeaproape de Comisia ENVI.

 

9. Recomandă cu fermitate ca Uniunea și Regatul Unit să urmărească o cooperare cât mai strânsă cu putință în domeniul politicii privind clima, ceea ce înseamnă, în mod ideal, că Regatul Unit ar trebui să participe la toate instrumentele de politică din acest domeniu și în viitor.

 

10. Solicită, în special, să se întreprindă acțiuni specifice pentru a asigura accesul continuu și rapid la medicamente și la dispozitive medicale sigure pentru pacienți, inclusiv o aprovizionare sigură și consecventă cu radioizotopi. Pentru a asigura siguranța pacienților, Uniunea Europeană și Regatul Unit ar trebui să depună eforturi pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale cu scopul de a asigura mobilitatea personalului medical.

 

Comisia ENVI consideră că este extrem de important ca opiniile și preocupările sale să fie luate în considerare și tratate în mod corespunzător și, prin urmare, solicită Comisiei AFCO, care este comisie competentă, să ia în considerare poziția sa, astfel cum este prezentată mai sus.

Comisia ENVI invită Comisia AFCO, care este comisie competentă, să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

 


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU PIAȚA INTERNĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR

Dl Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

PHS 08B043

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz referitor la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>((2018/0427(NLE))</DocRef>

Domnule Președinte,

În cadrul procedurii menționate mai sus, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor i s-a solicitat să transmită comisiei dumneavoastră un aviz sub formă de scrisoare.

 

 

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor a examinat chestiunea în cauză în cursul reuniunii sale din 4 decembrie 2019. În cadrul acestei reuniuni[52], ea a decis să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată.

Vă asigur, domnule președinte, de înalta mea considerație.

Petra De Sutter MD, PhD
Președintă

 

SUGESTII

Piața internă

1. reamintește că libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței unice este asigurată de uniunea vamală și de normele privind armonizarea și recunoașterea reciprocă a produselor, precum și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene; supravegherea pieței și soliditatea standardelor pentru produse sunt, prin urmare, o parte esențială și de neînlocuit a relațiilor viitoare cu Regatul Unit, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din UE și o protecție adecvată a consumatorilor din Uniune;

2. insistă asupra faptului că procedurile operaționale care urmează să fie adoptate în cadrul regimului tranzitoriu trebuie să aibă ca scop menținerea normelor pieței interne a Uniunii pentru bunuri, precum și a normelor Uniunii vamale; este astfel extrem de important să se garanteze conformitatea produselor cu normele pieței unice;

3. subliniază cu satisfacție faptul că, în general, acordul menține în perioada de tranziție aplicarea principiilor fundamentale privind libera circulație a serviciilor, stabilirea și recunoașterea calificărilor profesionale, pentru a evita perturbări în funcționarea pieței unice;

4. în această privință, reamintește în special că, în temeiul articolul 25 din acord, în anumite limite, persoanele care desfășoară activități independente beneficiază de drepturile garantate de Tratatul privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii; dreptul de a exercita o profesie este garantat prin articolul 27 din acord, având în vedere că recunoașterea calificărilor profesionale înainte de încheierea perioadei de tranziție, în conformitate cu dispozițiile relevante din Directiva privind calificările profesionale sau din Directiva privind stabilirea avocaților, își va păstra efectele. pentru a facilita aplicarea acestor dispoziții, la articolul 29 din acord se prevede cooperarea administrativă în domeniul recunoașterii calificărilor profesionale;

5. salută faptul că acordul clarifică normele aplicabile procedurilor de achiziții publice lansate înainte de încheierea perioadei de tranziție și nefinalizate în perioada de tranziție, inclusiv în ceea ce privește măsurile corective;

Politica de protecție a consumatorilor

6. subliniază că drepturile consumatorilor care decurg din legislația și alte norme relevante ale UE sunt pe deplin aplicabile în timpul perioadei de tranziție și subliniază că, deși situația nu ar trebui să se schimbe pentru consumatori și comercianți, care ar trebui să aibă aceleași drepturi și obligații în perioada de tranziție, este important ca consumatorii să fie informați în mod corespunzător dacă fac achiziții în Regatul Unit sau de la un comerciant din Regatul Unit;

Vama

7. consideră că, în urma ieșirii Regatului Unit din Uniunea vamală, vor exista probabil tensiuni în schimburile comerciale și lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor; consideră că ar trebui evitate perturbările grave ale fluxului de mărfuri; întrucât activitățile de pregătire realizate de statele membre ale UE 27, cu sprijinul Comisiei Europene, ar trebui evaluate atent, consolidate și dotate cu resursele necesare, dacă este cazul, pentru ca exercițiul de pregătire să devină o prioritate în cadrul procesului Brexit;

8. salută, ca un pas înainte, dispozițiile care urmăresc să faciliteze circulația prin Marea Britanie a mărfurilor în tranzit între două puncte care aparțin Uniunii vamale;

Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord

9. ia act de faptul că persistă o mare incertitudine în ceea ce privește măsurile concrete care vor sta la baza funcționării acordului pentru a menține Irlanda de Nord în Uniunea vamală (și în cadrul normelor pieței unice) în cazul bunurilor și produselor agricole; majoritatea acestor măsuri vor trebui definite de o comisie mixtă; trebuie făcute toate eforturile pentru ca procedurile și controalele instituite de comisia mixtă să permită o identificare corectă, printre bunurile care sunt aduse din Marea Britanie în Irlanda de Nord, a celor definite ca fiind „expuse riscului de a fi transferate ulterior în Uniune”; importanța identificării corecte a bunurilor care aparțin acestei categorii constă în faptul că acestea vor fi supuse unor tarife, accize sau TVA la nivelul UE și că vor trebui să respecte normele pieței unice;

10. susține că, în cazul în care Regatului Unit i se încredințează colectarea resurselor proprii ale bugetului Uniunii care ar trebui rambursate către aceasta din urmă, o măsură naturală de protecție a intereselor financiare ale Uniunii ar fi instituirea unui mecanism adecvat de supraveghere a aplicării corecte a procedurii de detectare a mărfurilor „expuse riscului de a fi transferate ulterior în Uniune”. măsurile trebuie să garanteze că controalele asupra produselor agricole și alimentare - de exemplu controalele fitosanitare - nu sunt mai puțin stricte decât cele de la orice punct de intrare dintr-un stat membru al UE; de asemenea, respectarea normelor și a reglementărilor pieței unice nu ar trebui să lase loc pentru lacune; nu trebuie să existe posibilitatea ca operatorii comerciali să obțină câștiguri din devierea operațiunilor către locuri în care ar putea fi evitate obligațiile reglementare standard;

11. subliniază că ar trebui garantat un control adecvat din partea Parlamentului European în ceea ce privește coerența și alinierea dispozițiilor stabilite de comisia mixtă și eficacitatea soluțiilor aplicate;

comisia IMCO invită prin urmare comisia AFCO, care este comisie competentă, să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice(2018/0427(NLE)).


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU TRANSPORT ȘI TURISM

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES


Subiect: <Titre>Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2018/0427(NLE))</Titre>

 

Stimate domnule Tajani,

 

În conformitate cu recomandarea Conferinței președinților din 7 februarie 2019, Comisia pentru transport și turism a hotărât să solicite aplicarea articolului 56 alineatul (1) pentru a prezenta un aviz Comisiei pentru afaceri constituționale sub forma prezentei scrisori.

 

Comisia pentru transport și turism dorește să facă următoarele observații:

1. reamintește importanța sectorului transporturilor pentru creșterea economică și pentru locurile de muncă; subliniază că în cadrul Comitetului mixt, instituit prin Acordul de retragere, se va discuta cerința necondiționată de reciprocitate în ceea ce privește accesul reciproc la piețele transporturilor, în special în sectorul aviației, al transportului feroviar, rutier și maritim, cu respectarea deplină a drepturilor pasagerilor din UE, a libertății de circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor;

2. subliniază că este necesar să se încheie acorduri pentru a garanta continuitatea serviciilor de transport între UE și Regatul Unit;

3. atrage atenția că este necesar să se asigure finanțarea continuă a proiectelor de infrastructură convenite de comun acord, în special în cadrul TEN-T, MIE și SES, precum și a inițiativelor tehnologice comune, cum ar fi Clean Sky I și II; consideră că este esențial ca Regatul Unit să își onoreze integral angajamentele și obligațiile financiare, chiar dacă acestea se prelungesc după încetarea apartenenței sale la UE.

Având în vedere observațiile de mai sus, Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale să aprobe ratificarea Acordului privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

 

Cu stimă,

(semnătura) [Karima Delli]

 

 

 

 

CC:  D. Sassoli, Președinte

A. Tajani, președintele CPC

Coordonare legislativă

 


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz privind propunerea de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(COM(2019/0194); COM(2018/0841); COM(2018/0834); COM(2018/0833) – C9-0148/2019 – 2018/0427(NLE))</DocRef>

Stimate domnule Președinte,

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a examinat chestiunea în cauză în cursul reuniunii sale din 22 ianuarie 2020. În cadrul acestei reuniuni[53], ea a decis în mod unanim să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de recomandare ce urmează a fi adoptată.

Vă asigur, domnule Președinte, de înalta mea considerație,

(semnătura) Norbert Lins

SUGESTII

Comisia AGRI dorește să sublinieze următoarele aspecte esențiale privind impactul Brexitului asupra agriculturii din UE și privind soluțiile propuse în acordul de retragere și în declarația politică.

 

1. În ceea ce privește politica agricolă în sine, retragerea Regatului Unit nu pare să ridice probleme insurmontabile, întrucât aplicarea mecanismelor și a plăților din cadrul PAC în Regatul Unit poate fi întreruptă relativ ușor. Faptul că încheierea perioadei de tranziție prevăzute în acordul de retragere ar coincide cu sfârșitul actualului CFM (2014-2020) ar facilita lucrurile în acest sens.

 

2. Cu toate acestea, dorim să subliniem faptul că orice prelungire a perioadei de tranziție ar trebui să fie însoțită de dispoziții corespunzătoare de finanțare, iar conturile ar trebui închise corespunzător la sfârșitul acestei perioade, astfel cum se prevede la articolul 132 din acord, chiar dacă Regatul Unit va fi considerat o țară terță în cadrul CFM începând cu anul 2021.

 

3. Continuarea protejării în Regatul Unit a numeroaselor indicații geografice (IG) care se aplică produselor agricole, alimentare sau băuturilor originare din UE (peste 3000) a reprezentat o preocupare importantă a Comisiei AGRI pe parcursul negocierilor pentru acord. În acest sens, Comisia AGRI este mulțumită de faptul că textul actual asigură protecția indicațiilor geografice ale UE în Irlanda de Nord și protecția indicațiilor geografice ale UE aprobate până la sfârșitul perioadei de tranziție în alte părți ale Regatului Unit.

 

4. Am dori să subliniem importanța menținerii acestei protecții în dispozițiile care vor reglementa relațiile viitoare. În plus, nu numai că aceste dispoziții ar trebui să acopere toate indicațiile geografice existente ale UE, ci, în opinia noastră, ele ar trebui să includă și mecanisme bilaterale de cooperare pentru recunoașterea reciprocă de către Regatul Unit și UE-27 a unor noi indicații geografice aprobate după perioada de tranziție, precum și în cazul în care Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord va înceta să se aplice în temeiul articolului 18 din acest protocol.

 

5. Suntem pe deplin conștienți de faptul că problema Irlandei și a Irlandei de Nord are implicații care depășesc cu mult sectorul agricol. Cu toate acestea, dată fiind importanța barierelor tarifare și netarifare în agricultură, caracterul puternic integrat și interdependent al piețelor agricole din Irlanda și din Irlanda de Nord, precum și circulația constantă peste graniță a animalelor vii, a produselor finite și a produselor care necesită prelucrare ulterioară, este deosebit de important pentru sector ca acest aspect să fie tratat fără probleme. În acest sens, Comisia AGRI salută menținerea statu-quo-ului, granița actuală invizibilă și cooperarea nord-sud pe insula irlandeză, astfel cum sunt stabilite în Acordul din Vinerea Mare, cu condiția ca acordul democratic menționat la articolul 18 din Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord să fie respectat.

 

6. În același timp, am dori să subliniem necesitatea absolută de a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a protocolului, nu numai pentru a menține statu-quo-ul menționat mai sus, ci și pentru a preveni crearea unor lacune în protecția tarifară și netarifară a UE. Activitatea Comitetului mixt în ceea ce privește finalizarea acordurilor în temeiul protocolului va fi esențială. Aceste două obiective ar trebui, de asemenea, să fie reflectate și puse în aplicare în orice acord privind relația viitoare, în cazul în care protocolul ar înceta să se aplice în temeiul articolului 18.

 

7. Principalele probleme agricole cauzate de Brexit se referă la comerț. Produsele agricole și agroalimentare sunt cele care beneficiază de cel mai înalt nivel de protecție tarifară și netarifară în UE, la fel ca în majoritatea țărilor din lume și așa cum va fi probabil cazul și în Regatul Unit. Prin urmare, acest sector este cel care va suferi cel mai mult de pe urma retragerii Regatului Unit din uniunea vamală și de pe piața unică la sfârșitul perioadei de tranziție, mai ales că volumele comerciale în cauză sunt semnificative: pe baza fluxurilor comerciale actuale, după Brexit Regatul Unit ar putea deveni principalul partener comercial agroalimentar al UE-27, atât pentru exporturi, cât și pentru importuri.

 

8. Prin urmare, am dori să subliniem că, în cazul în care acordul va intra în vigoare, va fi extrem de important să profităm de perioada de tranziție pentru a negocia acorduri cuprinzătoare care să creeze o zonă de liber schimb, astfel cum se prevede în declarația politică. În caz contrar, sectorul agricol se va confrunta cu scenariul unui real risc de prăbușire a comerțului bilateral, comerțul dintre Regatul Unit și UE-27 se va desfășura în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, fără niciun acces pe piață preferențial reciproc și poate chiar cele două entități vor începe să aibă cadre de reglementare divergente. Dorim să subliniem ferm faptul că, din perspectiva Comisiei AGRI, ar trebui să se facă tot ce este posibil pentru a evita un astfel de scenariu. În cazul în care acest lucru nu se va dovedi posibil, Comisia AGRI va îndemna Comisia să furnizeze resurse suficiente pentru a atenua efectele asupra agricultorilor și a industriei agroalimentare, în cazul în care la sfârșitul perioadei de tranziție se va ajunge la scenariul de ruptură brutală, așa cum s-a prevăzut în cazul neratificării acordului de retragere.

 

9. Noua politică agricolă națională pe care Regatul Unit o va pune în aplicare după retragerea sa din UE și noile acorduri comerciale pe care le va încheia cu alte țări terțe vor avea, de asemenea, un impact decisiv asupra sectorului. Acestea însă nu fac obiectul prezentului aviz cu privire la acord.

 

10. În consecință, Comisia AGRI sprijină ferm acordul de retragere, astfel cum a fost convenit de către negociatorii UE și ai Regatului Unit și care a fost supus spre aprobare Parlamentului, și speră că intrarea în vigoare și punerea în aplicare corespunzătoare a acestuia vor deschide calea către acorduri privind o relație viitoare care va prezerva, pe cât posibil, interesele agricole ale UE.

 


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz privind chestiunile juridice referitor la Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

 

În cadrul reuniunii din 6 noiembrie 2019, coordonatorii Comisiei pentru afaceri juridice au decis să emită un aviz sub formă de scrisoare, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, referitor la Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice[54] („Acordul de retragere”), punând accentul pe competențele comisiei noastre. Conform deciziei Conferinței președinților din 24 octombrie 2019, am fost numită raportoare pentru aviz la 6 noiembrie 2019, în calitatea mea de președintă a comisiei, iar avizul ia forma unei scrisori.

 

Recomandare:

 

La reuniunea sa din 16 ianuarie 2020, Comisia pentru afaceri juridice a hotărât, cu 17 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri[55], să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale să nu aprobe Acordul de retragere atâta timp cât proiectul de lege al Regatului Unit care va pune în aplicare Acordul de retragere nu a fost adoptat în mod definitiv și semnat de toate instanțele relevante ale Regatului Unit, iar efectele juridice ale acesteia în vederea punerii în aplicare viitoare a Acordului de retragere nu au fost evaluate.

 

Recomandarea este formulată cu atenția cuvenită acordată de către Comisia pentru afaceri juridice dispozițiilor Acordului de retragere, în special articolele 4 și 5, partea a II-a privind drepturile cetățenilor, dispozițiile din partea III titlul IV privind proprietatea intelectuală, titlul VI privind cooperarea judiciară în curs în materie civilă și comercială și relațiile lor strânse cu evenimentele de dinainte de încheierea perioadei de tranziție; Titlul X privind procedurile judiciare și administrative ale Uniunii; Titlul XII privind privilegiile și imunitățile, în special dispozițiile privind imunitatea membrilor Parlamentului European; și titlul XIII privind alte aspecte legate de funcționarea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, partea IV privind tranziția și partea VI privind dispozițiile instituționale și finale, în special în ceea ce privește titlul I privind interpretarea și aplicarea consecvente.

 

În numele Comisiei pentru afaceri juridice, aș dori să atrag atenția Comisiei pentru afaceri constituționale asupra următoarelor elemente care trebuie considerate esențiale în scopul obținerii aprobării:

 

1. Retragerea unui stat membru din Uniunea Europeană, deși este un drept suveran al statului membru în cauză, ar trebui să fie stabilită într-un mod cât se poate de ordonat, astfel încât să nu afecteze în mod negativ Uniunea Europeană, cetățenii acesteia și procesul de integrare europeană, pe de o parte, și să limiteze, în măsura posibilului, consecințele negative imediate asupra statelor membre care se retrag și a cetățenilor lor, pe de altă parte;

 

2. În lipsa unui Acord de retragere, Regatul Unit va părăsi automat Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020 și acest lucru s-ar petrece în mod dezordonat;

 

3. În notificarea făcută la 29 martie 2017, Regatul Unit și-a anunțat intenția de a părăsi jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene. În Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la stadiul actual al negocierilor cu Regatul Unit, Parlamentul a subliniat, în special în ceea ce privește drepturile cetățenilor, că aplicarea angajamentului de a garanta că drepturile cetățenilor din UE-27 rezidenți în Regatul Unit sunt direct puse în aplicare prin încorporarea Acordului de retragere în legislația Regatului Unit ar trebui să se realizeze într-un mod care să împiedice modificarea unilaterală a acestuia, să permită cetățenilor UE să invoce drepturile conferite în Acord direct în fața instanțelor judecătorești și a administrației publice din Regatul Unit, să asigure că acordul primează asupra legislației Regatului Unit, subliniind că, pentru a garanta coerența și integritatea ordinii juridice a UE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) trebuie să rămână unica autoritate competentă pentru interpretarea și asigurarea respectării dreptului Uniunii Europene și a Acordului de retragere. În acest context, ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu clauzele și condițiile Acordului de retragere, Regatul Unit a fost de acord cu dispoziții specifice în ceea ce privește competența CJUE și interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii. Acesta este un element esențial al Acordului de retragere și orice abatere unilaterală de la dispozițiile sale în această privință, în special prin adoptarea în acest sens a unor dispoziții de punere în aplicare, cum ar fi proiectul de lege privind Acordul de retragere, trebuie să ducă la refuzul Parlamentului European de a-și da aprobarea. Prin urmare, aprobarea Parlamentului poate fi acordată numai cu condiția ca soluția echilibrată stabilită în Acordul de retragere cu privire la competența CJUE și la rolul său în interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii și a Acordului de retragere să fie respectată de părți pe deplin și cu bună credință.

 

4. Este extrem de important să se mențină drepturile cetățenilor UE-27 care își au reședința în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit care își au reședința în UE până la sfârșitul perioadei de tranziție pe deplin și după aceasta în cea mai mare măsură posibilă, în special ale familiilor și cetățenilor vulnerabili, mai ales în ceea ce privește drepturile dobândite. Aceasta a fost de la începutul negocierilor principala orientare de negociere și condiție pentru aprobare a Parlamentului și trebuie să rămână ca atare.

 

5. Retragerea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană este primordială pentru Irlanda de Nord și pentru relațiile sale viitoare cu Irlanda în vederea asigurării păcii și, prin urmare, a menținerii Acordului din Vinerea Mare în toate părțile sale. În acest sens, trebuie remarcat faptul că punerea în aplicare a dispozițiilor modificate ale Protocolului revizuit privind Irlanda și Irlanda de Nord poate pune probleme și va trebui să fie atent elaborată și monitorizată. Unul dintre elementele care necesită o examinare și o analiză atente privește competența pentru întreprinderile stabilite în Irlanda de Nord și care își desfășoară activitatea acolo.

 

6. Proiectul de lege privind Acordul de retragere a Regatului Unit care va pune în aplicare Acordul de retragere este un act din ordinea juridică internă a Regatului Unit, iar efectele juridice ale acestuia în ce privește punerea în aplicare a Acordului de retragere sunt esențiale pentru aprobare. Acestea ar trebui analizate cu atenție înainte de luarea unei decizii privind aprobarea și vor trebui să fie monitorizate îndeaproape ulterior, atât de Regatul Unit, cât și de Uniunea Europeană în cazul în care Acordul este aprobat.

 

7. Autoritatea independentă de monitorizare care este în prezent în curs de înființare de către Regatul Unit va deveni competentă să primească plângerile cetățenilor din UE 27 cu privire la posibile încălcări ale drepturilor lor în temeiul Acordului de retragere. Aceasta va avea competența de a lansa anchete și de a introduce acțiuni în justiție. Având în vedere viitorul rol al organismului în asigurarea respectării Acordului de retragere și, prin urmare, a legislației UE, este extrem de important ca această autoritate să fie înființată într-un mod care să îi permită să acționeze rapid și în deplină independență în legătură cu plângerile cetățenilor Uniunii.

 

8. Acordul de retragere prevede o perioadă de tranziție până la sfârșitul anului 2020, care poate fi prelungită pentru o perioadă de unu până la doi ani. În temeiul Acordului de retragere, în cursul perioadei de tranziție, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii dispun de competențele care le sunt conferite de dreptul Uniunii în ceea ce privește Regatul Unit și persoanele fizice și juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Regatul Unit. În particular, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în conformitate cu dispozițiile tratatelor. Ar trebui remarcat faptul că posibilitatea prelungirii perioadei de tranziție ar trebui să fie luată în considerare în mod corespunzător, ca o modalitate de a înlesni și mai mult retragerea ordonată a Regatului Unit prin finalizarea negocierilor privind viitoarele relații dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană.

 

Am convingerea că cele de mai sus vor aduce o contribuție utilă la raportul elaborat de Comisia pentru afaceri constituționale.

 

Vă asigur, domnule președinte, de înalta mea considerație,

Lucy Nethsingha


 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE

Dlui Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz referitor la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice</Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

Domnule Președinte,

Am plăcerea să vă informez că, în urma deciziei Conferinței președinților de comisie din 12 februarie 2019, astfel cum a fost aprobată de Conferința președinților la 14 februarie 2019, Comisia LIBE a decis, la 26 februarie 2019, ca, în cadrul procedurii menționate în subiect, să solicite Comisiei AFCO autorizarea de a prezenta un aviz sub formă de scrisoare, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Comisia noastră a adoptat un astfel de aviz în cursul reuniunii sale din 13 ianuarie 2020. În cadrul acestei reuniuni, ea a decis să recomande Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de recomandare ce urmează a fi adoptată.

 

Prin urmare, vă transmit prin prezenta avizul Comisiei LIBE, care cuprinde două părți, și anume partea A (Observații generale) și partea B (Observații tematice pentru fiecare domeniu de competență al Comisiei LIBE). Avizul abordează acele chestiuni care intră în sfera de competență a Comisiei LIBE și care sunt esențiale pentru un proces de retragere ordonat și pregătit în mod corespunzător, și anume situația și drepturile cetățenilor UE din Regatul Unit, protecția datelor cu caracter personal, azilul, migrația și gestionarea frontierelor, precum și securitatea, cooperarea în materie de aplicare a legii și cooperarea judiciară în materie penală. În acest scop, Comisia LIBE face observații numai cu privire la textul proiectului de acord de retragere, inclusiv în perspectiva viitoarei cooperări dintre UE și Regatul Unit.

 

 

Vă asigur, domnule Președinte, de înalta mea considerație.

Juan Fernando López Aguilar

SUGESTII

A. Observații generale

Comisia LIBE subliniază că trebuie să se asigure un impact cât mai limitat cu putință al retragerii Regatului Unit din UE. Acest lucru este deosebit de important în cazul chestiunilor ce țin de competența Comisiei LIBE menționate mai sus, întrucât acestea afectează aspecte fundamentale ale vieții cetățenilor. 

Comisia LIBE consideră că acordul de retragere urmărește să ofere un cadru pentru o retragere ordonată, care să reducă cât mai mult posibil efectele negative ale ieșirii Regatului Unit.

În cele din urmă, comisia noastră este de părere că orice viitoare cooperare internațională între UE și Regatul Unit ar trebui să reflecte în continuare valorile comune ale respectării dreptului internațional, respectării drepturilor omului și respectării statului de drept.

B. Observații tematice

1.  Drepturile cetățenilor

În conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2018[56], ar trebui să se asigure faptul că „drepturile cetățenilor UE cu reședință legală în Regatul Unit și drepturile cetățenilor Regatului Unit cu reședință legală în UE-27 nu sunt afectate de Brexit”, iar comisia noastră salută faptul că acordul de retragere contribuie în mare măsură la transpunerea în realitate a acestei cerințe de bază a Parlamentului. De asemenea, faptul că Regatul Unit și UE au obligații reciproce în această privință este un lucru pozitiv.

Prin urmare, un aspect esențial pentru Comisia LIBE este acela că, în temeiul acordului de retragere, drepturile cetățenilor, inclusiv interpretarea lor, vor fi menținute în perioada de tranziție, fapt ce le oferă, de asemenea, cetățenilor ambelor părți spațiul și timpul necesare pentru a-și planifica viața. „Protecția pe tot parcursul vieții” este, și ea, garantată în temeiul articolului 39 din acord, în timp ce prelungirea competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și după retragere și caracterul obligatoriu al jurisprudenței pronunțate înainte de încheierea perioadei de tranziție sunt, de asemenea, aspecte pozitive în această privință. Comisia noastră salută, de asemenea, faptul că membrii de familie actuali și viitorii copii intră sub incidența generală a acordului de retragere și garanțiile aferente privind reîntregirea familiei, protecția împotriva expulzării, cerințele care trebuie îndeplinite pentru a dovedi dreptul de ședere și drepturile procedurale relevante, precum și asigurarea dată de guvernul Regatului Unit că, în perioada de tranziție și spre deosebire de practica sa recentă, nu va aplica cetățenilor Uniunii care solicită statut de stabilire provizorie sau de stabilit cerința generală privind asigurarea medicală completă.

 

Acordul de retragere prezintă, de asemenea, anumite rezerve, deoarece, de exemplu, anumite categorii de cetățeni care intră în prezent sub incidența legislației UE, astfel cum este interpretată de CJUE, nu intră sub incidența dispozițiilor acestuia (de exemplu, resortisanții britanici care se întorc în Regatul Unit împreună cu membri de familie care sunt resortisanți ai unor țări terțe, persoanele cu dizabilități și îngrijitorii lor, resortisanți ai țărilor terțe care locuiesc în Regatul Unit și care au legături juridice strânse cu statele membre, cum ar fi resortisanții țărilor terțe care s-au născut în UE, refugiații recunoscuți și apatrizii). Cu toate acestea, în general, dispozițiile Acordului de retragere stabilesc un sistem care cel puțin va oferi un anumit nivel de certitudine juridică și previzibilitate și va proteja în mare măsură drepturile cetățenilor UE din Regatul Unit care și-au exercitat drepturile care derivă din libera circulație și cetățenia Uniunii.

Comisia LIBE este preocupată de faptul că cetățenii din Irlanda de Nord vor beneficia de drepturi diferite pe baza cetățeniei lor și îndeamnă autoritățile din Regatul Unit să se asigure că drepturile cetățenilor din Irlanda de Nord nu vor fi reduse sub nicio formă și să respecte în totalitate Acordul din Vinerea Mare în toate elementele sale.

În situația actuală, resortisanții Regatului Unit nu se vor mai bucura de dreptul la liberă circulație din statul membru în care își au reședința într-un alt stat membru după încheierea perioadei de tranziție, și, pentru a beneficia în continuare de liberă circulație, tot ceea ce ar putea să facă ar fi să solicite cetățenia unui stat membru în temeiul legislației naționale relevante sau a statutului de rezident pe termen lung în temeiul dreptului Uniunii. Comisia LIBE consideră că viitorul acord internațional ar trebui să prevadă menținerea integrală a drepturilor garantate atât cetățenilor europeni, cât și cetățenilor britanici prin acordul de retragere, inclusiv după încheierea perioadei de tranziție. În plus, Comisia LIBE consideră că este important ca o mai bună concretizare a drepturilor cetățenilor – inclusiv libera circulație, bazată pe reciprocitate, a cetățenilor britanici aflați în UE – să stea la temelia și să reprezinte o parte indisociabilă a textului unui viitor acord internațional între UE și Regatul Unit. Este, de asemenea, esențial ca statele membre ale UE-27 să își stabilească clar fiecare propriul cadru pe care intenționează să îl aplice cetățenilor britanici care doresc să obțină statutul de rezident. Pentru a facilita procesul, aceste măsuri ar trebui să fie ușor de aplicat, transparente, și gratuite.

În plus, Comisia LIBE este preocupată de actualul sistem de înregistrare a cetățenilor UE în vederea obținerii noului statut de ședere în Regatul Unit, instituit de autoritățile, care le permite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora să solicite statutul statut de stabilire provizorie sau de stabilit în Regatul Unit. Ar trebui soluționate cât mai curând posibil în special următoarele aspecte, cel târziu până la încheierea perioadei de tranziție:

(i)   să se asigure că problemele care apar în legătură cu natura electronică a solicitării (dificultăți de acces la solicitare pe care le întâmpină anumite categorii de cetățeni, atribuirea greșită în mod automat a statutului de stabilire provizorie în loc de statutul de stabilit, imposibilitatea de a prezenta versiunile pe suport de hârtie ale diferitelor documente), precum și alte provocări legate de accesul la solicitările sunt abordate de autoritățile britanice prin intermediul unor măsuri specifice;

(ii)  să se asigure independența deplină a autorității independente de monitorizare care examinează și supraveghează funcționarea sistemului și să se acționeze rapid în cazul în care există reclamații depuse de cetățeni ai Uniunii și de membrii familiilor acestora;

(iii)  să se asigure că se iau măsuri prin care să se ajungă la cetățenii vulnerabili și să se trateze situația acestora înainte și după termenul-limită, precum și să se atenueze consecințele pentru acei cetățeni ai Uniunii care, nu din vina lor, nu depun o solicitare prin sistemul de înregistrare a cetățenilor UE în vederea obținerii noului statut de ședere în Regatul Unit înainte de termenul-limită; ar trebui să se evite incriminarea, discriminarea, detenția și deportarea cetățenilor care, în mod normal, ar avea dreptul la ședere.

 

 

2.  Protecția datelor

În ceea ce privește protecția datelor, Comisia LIBE împărtășește obiectivul acordului de retragere de a asigura continuitatea protecției acordate persoanelor fizice din Uniune ale căror date cu caracter personal vor fi prelucrate în Regatul Unit după data retragerii. Articolele 70 și 71 din acord prevăd un cadru care să îndeplinească acest obiectiv în perioada de tranziție și după aceasta. Prin urmare, este esențial să înceapă fără întârziere evaluarea de către Comisie a adecvării cadrului juridic de protecție a datelor din Regatul Unit.

Deși dispozițiile acordului prevăd în mod clar această obligație de a asigura protecția cetățenilor UE după Brexit, trebuie totuși ca modalitățile practice de punere în aplicare să respecte pe deplin acest obiectiv. Comisia LIBE subliniază că este nevoie de o analiză atentă și aprofundată a cadrului juridic de protecție a datelor al Regatului Unit, pentru a demonstra că se respectă toate condițiile impuse de legislația Uniunii în materie de protecție a datelor, în special de Regulamentul (UE) 2016/679, Regulamentul (UE) 2018/1725 și Directiva (UE) 2016/680, precum și de jurisprudența CJUE, cu scopul de a asigura un nivel de protecție echivalent în esență cu cel asigurat de Uniunea Europeană. Comisia LIBE recunoaște că Regatul Unit a pus în aplicare în legislația sa națională pachetul UE privind protecția datelor. Acest lucru ar constitui baza pentru evaluarea adecvării. Comisia LIBE consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită cadrului juridic în vigoare în Regatul Unit în domeniul securității naționale sau prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile de aplicare a legii sau în domeniul migrației. Ea reamintește că programele de supraveghere în masă, cum ar fi Tempora, ar putea să nu fie compatibile cu normele UE în materie de protecție a datelor și încurajează ferm luarea în considerare a jurisprudenței din acest domeniu, cum ar fi cauza Schrems[57].

În cazul în care cadrul juridic privind protecția datelor din Regatul Unit nu permite să se ia o decizie privind adecvarea, Uniunea Europeană ar trebui să accentueze necesitatea de a respecta normele de protecție a datelor pentru transferuri internaționale, pentru a asigura continuitatea necesară a protecției prevăzute de legislația Uniunii în materie de protecție a datelor.

Comisia LIBE invită, de asemenea, autoritățile de protecție a datelor din statele membre să urmărească în mod proactiv întregul proces de retragere, pentru a contribui la o retragere reușită și ordonată, fără obstacole în ceea ce privește drepturile persoanelor vizate. 

3.  Securitatea, asigurarea respectării legii și cooperarea judiciară în materie penală

În domeniul cooperării judiciare în materie penală, acordul de retragere prevede dispoziții clare și detaliate pentru toate procedurile penale în curs. Existența unei perioade de tranziție în cursul căreia va continua să se aplice dreptul corespunzător al Uniunii, menționat în mod clar, va permite finalizarea acestor proceduri în conformitate cu principiul securității juridice – un principiu general în dreptul penal și în procedurile penale.

În ceea ce privește asigurarea respectării legii și securitatea internă, în conformitate cu acordul de retragere, după retragere, Regatului Unit nu va mai avea acces la niciun sistem de informații al Uniunii, cel mai importantă fiind Sistemul de Informații Schengen, care conține informații atât cu privire la resortisanți ai unor țări terțe, cât și cu privire la resortisanți ai UE. Acordul de retragere stabilește norme pentru măsurile din perioada de tranziție care vor permite Regatului Unit să continue schimbul de informații prin intermediul sistemelor până la sfârșitul perioadei de tranziție. În ceea ce privește mai multe sisteme importante, cum ar fi SIS și SIENA, acordul prevede posibilitatea ca, în anumite condiții, schimbul de informații operative să fie efectuat într-o perioadă limitată, după încheierea perioadei de tranziție, pentru a se asigura că nu se va pierde valoarea operațională a informațiilor din sisteme la sfârșitul perioadei de tranziție. Aceste dispoziții din acord ar trebui să reducă impactul unei deconectări bruște de la sistemele de informații ale Uniunii. Trebuie remarcat faptul că, pentru unele dintre sistemele UE cum ar fi PNR, se va prevedea timpul necesar pentru a negocia acordurile viitoare privind schimbul de date din PNR dintre Regatul Unit și UE, care ar trebui, de asemenea, să fie evaluate de CJUE.

În ceea ce privește relațiile viitoare cu Regatul Unit, Parlamentul reamintește că Declarația politică de stabilire a cadrului viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit face referire la un parteneriat în materie de securitate amplu, cuprinzător și echilibrat, care va prevedea înțelegeri reciproce pentru schimburi rapide, eficace și eficiente de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) și partajarea rezultatelor prelucrării unor astfel de date stocate în sistemele lor naționale respective de prelucrare a datelor PNR și pentru schimburi de date ADN, date privind amprentele digitale și date privind înmatricularea vehiculelor (Prüm), precum și cooperarea operațională prin intermediul Europol și al Eurojust. Cu toate acestea, trebuie să se reamintească faptul că, deși Regatul Unit nu mai avea obligația de a participa la instrumentele Uniunii în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală în temeiul unei clauze de neparticipare, mecanism prevăzut de Tratatul de la Lisabona, acesta a ales să participe totuși la unele măsuri legislative, de la caz la caz și, în pofida votului din 2016 favorabil ieșirii din Uniune, se pare că Regatul Unit dorește în continuare să participe la anumite aspecte ale cooperării polițienești și judiciare în materie penală după părăsirea Uniunii. Trebuie să existe un cadru clar și permanent pentru participarea Regatului Unit la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, și nu decizii ad-hoc în acest domeniu.  Respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor, inclusiv continuarea aderării la Convenția europeană a drepturilor omului și punerea în aplicare a acesteia, precum și garanțiile juridice eficace constituie premise indispensabile ale acestei cooperări. Comisia LIBE consideră că această cooperare trebuie să fie condiționată în întregime de respectarea acestor principii. Parlamentul reamintește că autoritățile britanice au făcut copii ale datelor cu caracter personal prelucrate în Sistemul de Informații Schengen, încălcând grav legislația Uniunii în materie de protecție a datelor și că, până în prezent, nu s-a ajuns la o înțelegere cu privire la această încălcare; prin urmare, în conformitate cu condițiile prealabile menționate anterior, Parlamentul invită Consiliul și Comisia să remedieze această încălcare gravă și alte încălcări grave înainte de a purta orice negociere privind modalitățile de cooperare, în urma unei evaluări rapide și detaliate a situației și a informării corespunzătoare a Parlamentului.

4.  Azilul, migrația și gestionarea frontierelor

Ca observație generală, se face foarte puțin referire în acordul de retragere la viitoarea cooperare în domeniul azilului, migrației și gestionării frontierelor.

În acest cadru, ar fi necesar să se clarifice în ce măsură ar dori Regatul Unit să continue să coopereze cu UE în ceea ce privește sistemul european comun de azil, în special sistemul Dublin, deoarece Regatul Unit participă în prezent la mai multe instrumente.  În mod similar, în domeniul migrației, inclusiv al cooperării internaționale ar fi necesare lămuriri relevante cu privire la viitoarea cooperare dintre UE și Regatul Unit. În funcție de continuarea participării la programele Uniunii, viitorul acord ar trebui să includă și înțelegeri cu privire la Fondul pentru azil, migrație și integrare, întrucât Regatul Unit primește, în prezent, cea mai mare sumă din acest fond (pentru măsuri în domeniul returnării).

În ceea ce privește gestionarea frontierelor, Marea Britanie nu poate deveni, în prezent, membru cu drepturi depline al Frontex, din motivul că nu participă la componentele aferente ale acquis-ului Schengen. Cu toate acestea, regatul Unit colaborează cu Frontex în mai multe moduri, inclusiv în ceea ce privește sprijinul operațional în domeniile returnării și gestionării frontierelor și este reprezentat în calitate de observator în cadrul Consiliului de administrație al Frontex. În viitor, ar fi important să se stabilească clar relațiile dintre Frontex și Regatul Unit, în calitate de țară terță. Aceeași concluzie este valabilă și pentru nevoia de a stabili relațiile viitoare dintre UE și Marea Britanie în domeniul schimbului de informații și al utilizării sistemelor de informații la scară largă pentru gestionarea frontierelor, în special să se stabilească clar modalități noi în ceea ce privește guvernanța și securitatea juridică.

Comisia LIBE invită prin urmare comisia AFCO, care este comisie competentă, să recomande Parlamentului aprobarea proiectului de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2018/0427(NLE)).


 

 

SCRISOAREA COMISIEI PENTRU PETIȚII

Dl Antonio Tajani

Președinte

Comisia pentru afaceri constituționale

BRUXELLES

Subiect: <Titre>Aviz privind decizia Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice </Titre> <DocRef>(2018/0427(NLE))</DocRef>

Stimate domnule președinte,

Vă scriu în legătură cu acordul comisiei dumneavoastră privind decizia Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2018/0427(NLE)). În cadrul reuniunii sale din 21 ianuarie 2020, Comisia pentru petiții a adoptat un aviz sub formă de scrisoare pe care am plăcerea să vi-l transmit prin prezenta.

În cadrul reuniunii respective[58], Comisia pentru petiții a decis să invite Comisia pentru afaceri constituționale, în calitate de comisie responsabilă pentru acest dosar, să recomande Parlamentului aprobarea deciziei Consiliului.

Articolul 227 din TFUE acordă dreptul de a adresa petiții Parlamentului European tuturor cetățenilor UE și tuturor întreprinderilor sau persoanelor fizice rezidente pe teritoriul UE. Acest lucru înseamnă că, după Brexit, cetățenii britanici care locuiesc în Regatul Unit nu vor mai avea dreptul de a participa la inițiativa cetățenească europeană după data de 31 ianuarie și pierd dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și dreptul de a se adresa Ombudsmanului după încheierea perioadei de tranziție (31 decembrie). Cetățenii UE din Regatul Unit vor păstra toate aceste drepturi, în timp ce cetățenii Regatului Unit care locuiesc în UE își vor pierde dreptul de a participa la inițiativa cetățenească europeană, dar își vor păstra dreptul de a adresa petiții.

Comisia pentru petiții acordă o mare importanță celor 210 petiții primite de la cetățeni, în care aceștia își exprimă profunda îngrijorare cu privire la modul în care Brexitul le va afecta drepturile, în special dreptul de a se adresa Ombudsmanului și dreptul de a participa la inițiativa cetățenească europeană. Comisia pentru petiții a primit, de asemenea, numeroase petiții referitoare la drepturile de reîntregire a familiei, asistența medicală, dreptul de vot și dreptul de ședere. Prin urmare, Comisia pentru petiții ar dori să evidențieze importanța protejării drepturilor cetățenilor garantate de acordul de retragere.

Comisia pentru petiții reamintește că protecția drepturilor cetățenilor a fost întotdeauna prioritatea sa principală. Aceasta observă că acordul stabilește dispoziții privind protejarea statutului și a drepturilor cetățenilor UE și ale resortisanților Regatului Unit, precum și ale membrilor lor de familie, care sunt afectați de retragerea Regatului Unit, așa cum derivă din dreptul Uniunii. Comisia pentru petiții ia act de faptul că drepturile acestor cetățeni ai Uniunii și ale membrilor familiilor acestora, care și-au exercitat dreptul la liberă circulație în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii, înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința acolo și după încheierea perioadei de tranziție, precum și ale cetățenilor Regatului Unit care își exercită același drept într-un stat membru al UE-27, sunt protejate de Acordul de retragere.

Comisia pentru petiții reamintește că dreptul de vot la alegeri este un drept fundamental comun tradițiilor constituționale ale statelor membre și recunoscut în tratatele UE, în temeiul dreptului la participare politică. Participarea la viața democratică a UE și exercitarea drepturilor electorale de către cetățenii UE care trăiesc în alte state membre au constituit adesea subiectul unor petiții.

Prin urmare, Comisia pentru petiții regretă faptul că mulți cetățeni ai Regatului Unit au fost privați de dreptul de a vota după ce au trăit mai mult de 15 ani în alt stat membru. Regatul Unit a privat resortisanții săi de acest drept, pornind de la premisa că expatriații nu sunt afectați de deciziile politice adoptate în țara lor de origine. Regatul Unit își privează, de asemenea, cetățenii de dreptul la vot în alegerile europene dacă aceștia trăiesc în mod permanent într-o țară terță, inclusiv în statele membre.

Comisia regretă faptul că numeroși cetățeni ai Regatului Unit și toți cetățenii celor 27 de state ale UE nu au putut vota la referendumul privind Brexitul, chiar dacă rezultatul votului le-a influențat radical viețile. Dreptul de a vota la alegeri și referendumuri legislative este un drept fundamental și trebuie protejat în toate circumstanțele. Acesta nu ar trebui să le fie retras cetățenilor care decid să se stabilească și să circule liber într-un alt stat membru.

Nu în ultimul rând, Comisia pentru petiții subliniază că statul-gazdă trebuie să se asigure că orice procedură administrativă pentru cererile de acordare a statutului de rezident este ușoară, transparentă și simplă și că sunt evitate obligații administrative inutile. Comisia consideră că sistemul propus de Ministerul de Interne al Regatului Unit, „procedura de înregistrare”, pentru solicitarea statutului de rezident de către cetățenii UE-27, nu este chiar atât de transparentă și de simplă cât ar trebui să fie și creează obligații administrative inutile și inechitabile pentru cetățenii UE-27, riscând chiar să împiedice cetățenii care au în mod legitim drept de ședere să se bucure de aceste drepturi.

Comisia pentru petiții își exprimă îngrijorarea legată de punerea în aplicare a programului de obținere a dreptului de ședere pentru cetățenii UE cu reședința în Regatul Unit, în special în ceea ce privește utilizarea arbitrară a statutului „de stabilire provizorie” (pre-settled status) pentru a refuza statutul „de stabilire definitivă” (full-settled status), pe motive tehnice, precum și de consecințele potențiale pentru cei care depășesc termenul de depunere a cererii de înregistrare. Această îngrijorare este îndreptățită, având în vedere limbajul folosit de Ministerul de Interne în ceea ce privește eventuale deportări ale cetățenilor UE, precum și lipsa măsurilor de asistență pentru cetățenii vulnerabili.

Având în vedere cele de mai sus, Comisia pentru petiții solicită autorităților Regatului Unit să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că drepturile cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit sunt protejate și garantate în mod corespunzător.

Comisia pentru petiții invită Comisia pentru afaceri constituționale să recomande Parlamentului aprobarea deciziei Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

 

 

Vă asigur, domnule președinte, de înalta mea considerație,

 

 

 

Dolors Montserrat

Președinte

Comisia pentru petiții

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Încheierea acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

Referințe

21105/3/2018 – C9-0148/2019 – 21105/1/2018 – C8-0031/2019 – 2018/0427(NLE)

Data sesizării

11.1.2019

 

 

 

Comisie competentă

 Data anunțului în plen

AFCO

30.1.2019

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

 Data anunțului în plen

AFET

14.2.2019

INTA

14.2.2019

EMPL

11.3.2019

ENVI

14.2.2019

 

IMCO

14.11.2019

TRAN

11.3.2019

AGRI

14.11.2019

JURI

14.2.2019

 

LIBE

11.3.2019

PETI

14.11.2019

 

 

Raportori

 Data numirii

Guy Verhofstadt

23.1.2020

 

 

 

Examinare în comisie

23.1.2020

 

 

 

Data adoptării

23.1.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Martina Anderson, Gerolf Annemans, Catherine Bearder, Geert Bourgeois, Richard Corbett, Pascal Durand, Daniel Freund, Esteban González Pons, Laura Huhtasaari, Rupert Lowe, Aileen McLeod, Giuliano Pisapia, Domènec Ruiz Devesa, Pedro Silva Pereira, Antonio Tajani, László Trócsányi, Guy Verhofstadt, Loránt Vincze, Rainer Wieland

Membri supleanți prezenți la votul final

Gwendoline Delbos-Corfield, Danuta Maria Hübner, Miapetra Kumpula-Natri, Jaak Madison, Mairead McGuinness, Maite Pagazaurtundúa

Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final

Robert Rowland

Data depunerii

23.1.2020

 


 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

23

+

ECR

Geert Bourgeois

GUE/NGL

Martina Anderson

ID

Gerolf Annemans, Laura Huhtasaari, Jaak Madison

NI

Rupert Lowe, Robert Rowland

PPE

Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Mairead McGuinness, Antonio Tajani, László Trócsányi, Loránt Vincze, Rainer Wieland

RENEW

Pascal Durand, Maite Pagazaurtundúa, Guy Verhofstadt

S&D

Miapetra Kumpula-Natri, Giuliano Pisapia, Domènec Ruiz Devesa, Pedro Silva Pereira

VERTS/ALE

Gwendoline Delbos-Corfield, Daniel Freund

 

3

-

RENEW

Catherine Bearder

S&D

Richard Corbett

VERTS/ALE

Aileen McLeod

 

0

0

 

 

 

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

[1]  JO C 384 I, 12.11.2019, p. 1.

[2]  JO C 384 I, 12.11.2019, p. 178.

[5]  JO L 278 I, 30.10.2019, p. 1.

[6]  JO C 298, 23.8.2018, p. 24.

[7]  JO C 346, 27.9.2018, p. 2.

[8]  JO C 369, 11.10.2018, p. 32.

[9]  JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[10]  Texte adoptate, P9_TA(2019)0016.

[11] JO C 298, 23.8.2018, p. 24

[12] Orientările Consiliului European în urma notificării transmise de Regatul Unit în temeiul articolului 50 din TUE (EUCO XT 20004/17).

[13] Decizia (UE) 2019/274 a Consiliului din 11 ianuarie 2019 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 47 I, 19.2.2019, p. 1). Textul Acordului privind retragerea atașat la Decizia (UE) 2019/274 a fost publicat în JO C 66 I, 19.2.2019, p. 1.

[14] Decizia (UE) 2019/1750 a Consiliului din 21 octombrie 2019 de modificare a Deciziei (UE) 2019/274 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 274 I, 28.10.2019, p. 1). Textul Acordului privind retragerea atașat la Decizia (UE) 2019/1750 a fost publicat în JO C 384 I, 12.11.2019, p. 1.

[15] Decizia (UE) 2020/48 a Consiliului din 21 ianuarie 2020 de modificare a Deciziei (UE) 2019/274 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 16I, 21.1.2020, p. 1).

[16] Proiect de decizie a Consiliului referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Documentul Consiliului XT 21105/3/18 REV 3.

[17] JO C 91, 9.3.2018, p. 40.

[18] În legislatura anterioară, Grupul ALDE, devenit Renew Europe.

[19] O nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene, JO C 69I, 23.2.2016, p. 1.

 

[20] JO C 346, 27.9.2018, p. 2.

[21] JO C 346, 27.9.2018, p. 2.

[23] JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[24] JO C 91, 9.3.2018, p. 40.

[25] JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

[26] Texte adoptate, P9_TA(2020)0006, Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2020 referitoare la punerea în aplicare și monitorizarea dispozițiilor privind drepturile cetățenilor prevăzute în Acordul de retragere (2020/2505(RSP))

[27] „UK Withdrawal («Brexit») and the Good Friday Agreement” [„Retragerea Regatului Unit («Brexit») și Acordul din Vinerea Mare”], Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, noiembrie 2017. Disponibil la: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596826/IPOL_STU(2017)596826_EN.pdf

[28] Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit, JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[29] UK Withdrawal („Brexit”) and the Good Friday Agreement [Retragerea Regatului Unit („Brexit”) și Acordul din Vinerea Mare], Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, noiembrie 2017. Disponibil la: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596826/IPOL_STU(2017)596826_EN.pdf

[30] Având în vedere cele de mai sus, în literatura de specialitate au fost formulate mai multe propuneri cu privire la această chestiune, printre care cea privind „Frontierele inteligente 2.0”, care propune punerea în aplicare a unei noi soluții la frontieră, care să servească ambele părți ale frontierei și să implice un grad maxim de previzibilitate, de viteză și de securitate, precum și o povară și costuri minime pentru comercianți și călători, utilizând o combinație de standarde internaționale, bune practici de la nivel mondial și tehnologii de ultimă generație. „Smart Border 2.0: Avoiding a hard border on the island of Ireland for Customs control and the free movement of persons” (Frontiere inteligente 2.0: Evitarea unei frontiere strict controlate pe insula Irlanda pentru controlul vamal și libera circulație a persoanelor), Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, noiembrie 2017. Disponibil la https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596828/IPOL_STU(2017)596828_EN.pdf

[31] „Smart Border 2.0: Avoiding a hard border on the island of Ireland for Customs control and the free movement of persons” (Frontiere inteligente 2.0: Evitarea unei frontiere strict controlate pe insula Irlanda pentru controlul vamal și libera circulație a persoanelor), Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, noiembrie 2017. Disponibil la https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596828/IPOL_STU(2017)596828_EN.pdf

[32] Scopul analizei a fost „de a evalua amploarea și profunzimea acestei cooperări, precum și rolul jucat de apartenența la UE în ceea ce privește funcționarea și dezvoltarea acesteia. (...) Cooperarea nord-sud este specifică insulei Irlanda și intră în domeniul de competență al guvernului irlandez și al Organului Executiv al Irlandei de Nord. Cooperarea este prevăzută în partea a doua a Acordului de la Belfast/din Vinerea Mare”. A se vedea: „Mapping of North-South cooperation & Implementation Bodies – Report and key findings of the exercise” (Evaluarea cooperării nord-sud și a organismelor de punere în aplicare – Raport și principale concluzii ale exercițiului), Comisia Europeană, Grupul de lucru pentru pregătirea și conducerea negocierilor cu Regatul Unit în temeiul articolului 50 din TUE, 21 iunie 2019.

[33] Discursul lui James Brokenshire, secretar de stat pentru Irlanda de Nord, la Centrul European de Politici, 6 noiembrie 2017.

[34] „Explainer for the New Ireland/Northern Ireland Protocol and the Political Declaration on the Future Relationship” (Explicație pentru noul protocol privind Irlanda/Irlanda de Nord și declarația politică privind viitoarele relații, Departamentul pentru ieșirea din Uniunea Europeană, Guvernul Regatului Unit, 18 octombrie 2019. Disponibil la: https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/840653/EXPLAINER_FOR_THE_NEW_IRELAND_NORTHERN_IRELAND_PROTOCOL_AND_THE_POLITICAL_DECLARATION_ON_THE_FUTURE_RELATIONSHIP.pdf

[35] Pentru mai multe detalii despre dispozițiile revizuite ale protocolului, a se vedea „ Brexit: What did you agree with the UK today?” (Brexit: Ce ați hotărât cu Regatul Unit astăzi?), Comisia Europeană, Întrebări și răspunsuri, 17 octombrie 2019. Disponibil la: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/QANDA_19_6122

[37] „Factura avută în vedere include obligații financiare viitoare cu o durată de valabilitate de mai multe decenii, depășind, într-adevăr, intervalul de timp în care UE a făcut parte din UE – 40 de ani. Obligațiile asociate cu plata pensiilor, planurile de cheltuieli în domeniul infrastructurii, dezafectarea centralelor nucleare, chiar și active de tipul sateliților sau al clădirii Berlaymont trebuie să fie integrate într-un acord dacă se dorește ca Brexitul să fie mai mult decât o retragere inflexibilă, negestionată, neprietenoasă.”, se afirmă în analiza politică intitulată „The €60 billion Brexit bill: How to disentangle Britain from the EU budget” (Factura de 60 de miliarde EUR pentru Brexit: Cum se poate elibera Marea Britanie de bugetul UE), Alex Barker, Centrul pentru Reformă Europeană, 6 februarie 2017. Disponibilă la: https://www.cer.eu/publications/archive/policy-brief/2017/%e2%82%ac60-billion-brexit-bill-how-disentangle-britain-eu-budget

 

[38] JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[39] JO C 346, 27.9.2018, p. 2.

[40] Tobias Lock și Fabian Zuleeg, „Extending the transition period” (Prelungirea perioadei de tranziție), document analitic al EPC, 28 septembrie 2018, p. 6.

[41] JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[42] Tobias Lock și Fabian Zuleeg, „Extending the transition period” (Prelungirea perioadei de tranziție), document analitic al EPC, 28 septembrie 2018, p. 3.

[43] Texte adoptate, P9_TA(2019)0016.

[44] JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[45] JO C 298, 23.8.2018, p. 24.

[46] JO C 369, 11.10.2018, p. 32.

[47] JO C 162, 10.5.2019, p. 40.

[48] A se vedea, în acest context, articolul lui Steve Peers din 8 decembrie 2018, publicat pe blogul „EU Law Analysis” (Analiza dreptului UE), în care autorul observă că „natura absolut neobligatorie și imprecisă a declarației politice a atras critici”. Într-un articol ulterior, din data de 12 martie 2019, Steve Peers a repetat că „pe lângă caracterul său neobligatoriu, declarația politică este vagă și evită orice angajament cu privire la mai multe aspecte esențiale ale viitoarei relații. Aceasta ar putea fi revizuită (...) pentru a include angajamente mai ferme și mai precise”. Ambele articole pot fi consultate la http://eulawanalysis.blogspot.com

[49] JO C 66 I, 19.2.2019, p. 185.

[50] JO C 384 I, 12.11.2019, p. 178.

[51] Texte adoptate, P9_TA(2019)0016.

[52] La votul final au fost prezenți: Pierre Karleskind (președinte în exercițiu), Róża Thun und Hohenstein (vicepreședintă), Maria Manuel Leitão Marques (vicepreședintă), Petra De Sutter (raportoare pentru aviz), Adam Bielan, Carlo Fidanza, Alex Agius Saliba, Clara Aguilera, Andrus Ansip, Pablo Arias Echeverría, Pascal Arimont, Anna‑Michelle Asimakopoulou, Alessandra Basso, Brando Benifei, Adam Bielan, Hynek Blaško, Biljana Borzan, Vlad‑Marius Botoş, Markus Buchheit, Dita Charanzová, David Cormand, Dinesh Dhamija, Carlo Fidanza, Evelyne Gebhardt, Alexandra Geese, Svenja Hahn, Virginie Joron, Eugen Jurzyca, Arba Kokalari, Marcel Kolaja, John Longworth, Morten Løkkegaard, Adriana Maldonado López, Leszek Miller, Dan‑Ştefan Motreanu, Anne‑Sophie Pelletier, Jiří Pospíšil, Christel Schaldemose, Tomislav Sokol, Edina Tóth, Kim Van Sparrentak, Marion Walsmann și Ivan Štefanec.

[53] La votul final au fost prezenți: Norbert Lins (președinte), Mairead McGuinness (raportoare pentru aviz), Álvaro Amaro, Franc Bogovič, Daniel Buda, Herbert Dorfmann, Balázs Hidvéghi, Peter Jahr, Marlene Mortler, Anne Sander, Simone Schmiedbauer, Juan Ignacio Zoido Álvarez, Clara Aguilera, Eric Andrieu, Attila Ara‑Kovács, Carmen Avram, Adrian‑Dragoş Benea, Isabel Carvalhais, Paolo De Castro, Juozas Olekas, Massimiliano Smeriglio, Atidzhe Alieva‑Veli, Asger Christensen, Jérémy Decerle, Martin Hlaváček, Elsi Katainen, Ulrike Müller, Sheila Ritchie, Mara Bizzotto, Angelo Ciocca, Ivan David, Gilles Lebreton, Maxette Pirbakas, Benoît Biteau, Martin Häusling, Pär Holmgren, Bronis Ropė, Sarah Wiener, Mazaly Aguilar, Krzysztof Jurgiel, Zbigniew Kuźmiuk, Bert‑Jan Ruissen, Veronika Vrecionová, Luke Ming Flanagan, Petros Kokkalis, Dino Giarrusso, Ivan Vilibor Sinčić.

[54] JO CI 384/1, 12.11.2019, p. 1.

[55] La votul final au fost prezenți: Lucy Nethsingha (președintă), Ibán García Del Blanco, Sergey Lagodinsky, Marion Walsmann (Vice-Chairs), Patrick Breyer, Geoffroy Didier, Angel Dzhambazki, Heidi Hautala, Jackie Jones, Mislav Kolakušićć; Gilles Lebreton, Karen Melchior, Lefteris Nikolaou‑Alavanos, Sabrina Pignedoli, Jiří Pospíšil, Emil Radev, Franco Roberti, Liesje Schreinemacher, Stéphane Séjourné, Axel Voss, Lara Wolters, Tiemo Wölken, Juan Ignacio Zoido Álvarez [pentru Esteban González Pons în temeiul articolului 209 alineatul (7)].

[56] Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2018 referitoare la cadrul viitoarelor relații dintre UE și Regatul Unit (2018/2573(RSP)).

[57]Hotărârea Curții de Justiție din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14, Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner.

[58] La votul final au fost prezenți:. Dolors Montserrat (Președintă), Tatjana Ždanoka (vicepreședintă), Yana Toom (vicepreședintă), Asim Ademov, Alex Agius Saliba, Isabel Benjumea Benjumea, Martin Buschmann, Angel Dzhambazki, Peter Jahr, Manolis Kefalogiannis, Ádám Kósa, Adriana Maldonado López, Ulrike Müller, Lefteris Nikolaou‑Alavanos, Demetris Papadakis, Sira Rego, Diana Riba i Giner, Alfred Sant, Nico Semsrott, Andrey Slabakov, Ramona Strugariu, Loránt Vincze, Rainer Wieland, Kosma Złotowski.

Ultima actualizare: 28 ianuarie 2020Aviz juridic - Politica de confidențialitate