RAPORT referitor la cererea de ridicare a imunității lui Guy Verhofstadt
2.3.2020 - (2019/2149(IMM))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Marie Toussaint
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind cererea de ridicare a imunității lui Guy Verhofstadt
Parlamentul European,
– având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Guy Verhofstadt, transmisă la 15 octombrie 2019 de către Tribunalul districtual din Varșovia-Śródmieście, Camera a 5-a penală, în legătură cu procedura penală pendinte deschisă ca urmare a depunerii unui act de acuzare civil în fața instanței respective (ref. X K 7/18), și comunicată în ședința plenară din 13 noiembrie 2019,
– în urma audierii lui Guy Verhofstadt, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,
– având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,
– având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 30 aprilie 2019[1],
– având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0037/2020),
A. întrucât Tribunalul districtual din Varșovia-Śródmieście, Camera a 5-a penală, din Polonia, a prezentat o cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Guy Verhofstadt în legătură cu anumite declarații făcute de acesta din urmă la 15 noiembrie 2017, în cadrul unei dezbateri în plen la Parlamentul European de la Strasbourg; întrucât motivele invocate în hotărârea tribunalului districtual precizează că „responsabilitatea pentru obținerea autorizației de inițiere a procedurii judiciare îi revine reclamantului, mai precis, în acest caz, parchetului” și că „în cazul în care parchetul nu intervine în cadrul prezentei proceduri și refuză să depună, în numele tribunalului, o cerere de ridicare a imunității parlamentare, reclamantul civil este privat de posibilitatea de a-și exercita drepturile cu privire la persoanele protejate de imunitatea parlamentară”, precum și faptul că „dispoziția în cauză [articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul de procedură] nu prevede că organismul judiciar are obligația de a întocmi o astfel de cerere, ci prevede că acestuia din urmă îi revine doar sarcina de a o transmite. Astfel, această cerere de ridicare a imunității parlamentare constă mai degrabă în transmiterea pur formală a cererii reclamantului civil.”; întrucât, prin urmare, cererea sus-menționată de ridicare a imunității parlamentare a fost comunicată de autoritatea judiciară în conformitate cu articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul său de procedură; întrucât, cu toate acestea, este necesar să se sublinieze că articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură prevede că orice cerere de ridicare a imunității trebuie să fie depusă „de către o autoritate competentă a unui stat membru”, cele două noțiuni nefiind identice;
B. întrucât lui Guy Verhofstadt i se imputa, printr-un act de acuzare civil introdus de mandatarul părții civile private în fața instanței respective, că a insultat, din imprudență, partea civilă privată; întrucât, în afirmațiile făcute în cadrul unei dezbateri în plen privind situația statului de drept și a democrației în Polonia, difuzată de mass-media, Guy Verhofstadt a calificat participanții la Marșul Independenței din Varșovia, din 2017, drept „fasciști, neonaziști și adepți ai supremației rasei albe”; întrucât reclamantul se afla printre participanții la acest marș;
C. întrucât reclamantul susține că afirmațiile lui Guy Verhofstadt l-au insultat public în absența sa și l-au acuzat de fapte care prejudiciabile pentru imaginea sa publică, ceea ce, în opinia reclamantului, l-ar putea priva de încrederea necesară pentru a exercita o anumită funcție, profesie sau tip de activitate, acesta fiind un fapt care intră sub incidența articolul 216 alineatul (2) coroborat cu articolul 212 alineatul (2) coroborat cu articolul 11 alineatul (2) din Codul penal polonez;
D. întrucât imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;
E. întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, deputații în Parlamentul European, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, nu pot fi considerați „acuzați”[2];
F. întrucât articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene prevede că deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți în baza opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;
G. întrucât Guy Verhofstadt a făcut declarațiile respective în timpul unei sesiuni plenare a Parlamentului European, chiar în sala plenarei, în exercitarea atribuțiilor sale de deputat în Parlamentul European;
H. întrucât declarațiile lui Guy Verhofstadt sunt legate, prin urmare, de exercitarea atribuțiilor care îi revin în calitate de deputat și de activitatea sa în Parlamentul European,
1. hotărăște să nu ridice imunitatea lui Guy Verhofstadt;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Polone și lui Guy Verhofstadt.
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
Data adoptării |
18.2.2020 |
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
14 7 0 |
||
Membri titulari prezenți la votul final |
Ibán García Del Blanco, Esteban González Pons, Mislav Kolakušić, Gilles Lebreton, Karen Melchior, Marcos Ros Sempere, Liesje Schreinemacher, Stéphane Séjourné, Raffaele Stancanelli, Marie Toussaint, Adrián Vázquez Lázara, Axel Voss, Marion Walsmann, Tiemo Wölken, Lara Wolters, Javier Zarzalejos |
|||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Caterina Chinnici, Andrzej Halicki, Kosma Złotowski |
|||
Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final |
Tom Vandendriessche, Bernhard Zimniok |
|||
- [1] Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579; hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.
- [2] Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 19 decembrie 2019, Oriol Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.