Procedură : 2017/0360R(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0138/2020

Texte depuse :

A9-0138/2020

Dezbateri :

PV 14/09/2020 - 16
CRE 14/09/2020 - 16

Voturi :

PV 16/09/2020 - 12
PV 17/09/2020 - 12

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0225

<Date>{22/07/2020}22.7.2020</Date>
<NoDocSe>A9-0138/2020</NoDocSe>
PDF 332kWORD 108k

<TitreType>RAPORT INTERIMAR</TitreType>

<Titre>referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept</Titre>

<DocRef>(COM(2017)0835 – C9-0000/2020 – 2017/0360R(NLE))</DocRef>


<Commission>{LIBE}Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne</Commission>

Raportor: <Depute>Juan Fernando López Aguilar</Depute> 

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR  DE LA CARE RAPORTORUL A PRIMIT CONTRIBUȚII
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE FEMEILOR ȘI EGALITATEA DE GEN
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept

(COM(2017)08352017/0360R(NLE))

 

Parlamentul European,

 având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2017)0835),

 având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 2 și articolul 7 alineatul (1),

 având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

 având în vedere Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalele sale,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

 având în vedere tratatele internaționale privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

- având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

 având în vedere Rezoluția sa legislativă din 20 aprilie 2004 privind Comunicarea Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: Respectarea și promovarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea[1],

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 octombrie 2003 către Consiliu și Parlamentul European referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană - Respectarea și promovarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea[2],

 având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept”[3],

 având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia[4],

 având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la evoluțiile recente din Polonia și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[5],

 având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la situația statului de drept și a democrației în Polonia[6],

 având în vedere activarea de către Comisie a dialogului structurat în temeiul Cadrului pentru consolidarea statului de drept în ianuarie 2016,

 având în vedere Recomandarea (UE) 2016/1374 a Comisiei din 27 iulie 2016 privind statul de drept în Polonia[7],

 având în vedere Recomandarea (UE) 2017/146 a Comisiei din 21 decembrie 2016 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandării (UE) 2016/1374[8],

 având în vedere Recomandarea (UE) 2017/1520 a Comisiei din 26 iulie 2017 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandărilor (UE) 2016/1374 și (UE) 2017/146 [9],

 având în vedere Recomandarea (UE) 2018/103 a Comisiei din 20 decembrie 2017 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandărilor (UE) 2016/1374, (UE) 2017/146 și (UE) 2017/1520[10],

 având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia[11],

 având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia[12],

 având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv zonele libere de LGBTI[13],

 având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017[14],

- având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană[15],

 având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia și Ungaria[16],

 având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale[17],

 având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale[18],

 având în vedere Rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE[19],

 având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen[20],

 având în vedere Rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre[21],

 având în vedere Rezoluția sa legislativă din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Drepturi și valori”[22],

 având în vedere cele patru proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate de Comisie împotriva Poloniei în legătură cu reforma sistemului judiciar polonez, dintre care primele două au condus la pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție[23] referitoare la încălcarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, care consacră principiul protecției jurisdicționale efective, celelalte două proceduri fiind încă pendinte,

 având în vedere cele trei audieri ale Poloniei care au avut loc în 2018 în Consiliul Afaceri Generale, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE,

 având în vedere raportul misiunii din 3 decembrie 2018, în urma vizitei Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la Varșovia, în perioada 19-21 septembrie 2018, precum și audierile privind situația statului de drept în Polonia, care au avut loc la 20 noiembrie 2018 și la 23 aprilie 2020,

 având în vedere rapoartele anuale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

 având în vedere recomandările OMS din 2018 privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente ale adolescenților,

 având în vedere Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iulie 2014, Al Nashiri/Polonia (cererea nr. 28761/11),

 având în vedere articolul 89 și articolul 105 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

 având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0138/2020),

A. întrucât Uniunea a fost întemeiată pe valorile respectului față de demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, așa cum sunt prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cum sunt reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și consacrate în tratatele internaționale privind drepturile omului;

B. întrucât, spre deosebire de articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, domeniul de aplicare al articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană nu se limitează la domeniile reglementate de dreptul Uniunii, așa cum se arată în Comunicarea Comisiei din 15 octombrie 2003, și întrucât Uniunea poate, prin urmare, să evalueze existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor comune menționate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, nu numai în cazul unei încălcări în acest domeniu limitat, ci și în cazul unei încălcări într-un domeniu în care statele membre acționează în mod autonom;

C. întrucât orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor menționate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană nu privește numai statele membre individuale în care apare riscul, ci are un impact negativ asupra celorlalte state membre, asupra încrederii reciproce între statele membre și asupra naturii înseși a Uniunii;

D. întrucât statele membre s-au angajat în mod liber și voluntar să respecte valorile comune menționate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

1. afirmă că îngrijorările exprimate de Parlament se referă la următoarele aspecte:

– funcționarea sistemului legislativ și a celui electoral;

– independența sistemului judiciar și drepturile judecătorilor;

– protecția drepturilor fundamentale;

2. își reafirmă poziția exprimată în mai multe rezoluții referitoare la situația statului de drept și a democrației în Polonia, potrivit cărora faptele și tendințele menționate în prezenta rezoluție, luate împreună, reprezintă o amenințare sistemică la adresa valorilor prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și constituie un risc clar de încălcare gravă a acestora;

3. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că, în ciuda celor trei audieri cu autoritățile poloneze în cadrul Consiliului, a numeroaselor schimburi de opinii în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European în prezența autorităților poloneze, a rapoartelor alarmante ale Organizației Națiunilor Unite, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și ale Consiliului Europei și a celor patru proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie, situația statului de drept în Polonia nu numai că nu a fost remediată, ci s-a deteriorat grav de la declanșarea procedurii menționate la articolul 7 alineatul (1) din TUE; este de părere că discuțiile din Consiliu în cadrul procedurii menționate la articolul 7 alineatul (1) din TUE nu au fost nici regulate, nici structurate și nici nu au abordat în mod suficient aspectele semnificative care au justificat activarea procedurii, nici nu au analizat în mod adecvat impactul pe care acțiunile guvernului polonez îl au asupra valorilor menționate la articolul 2 din TUE;

4. ia act de faptul că propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017 în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE referitoare la statul de drept în Polonia: propunere de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept[24] are un domeniu de aplicare limitat, mai exact situația statului de drept din Polonia, în sensul strict al independenței sistemului judiciar; consideră că este nevoie urgent să se extindă domeniul de aplicare al propunerii motivate, pentru ca aceasta să includă riscurile clare de încălcări grave ale altor valori fundamentale ale Uniunii, în special ale democrației și respectării drepturilor omului;

5. consideră că ultimele evoluții ale audierilor în curs, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, subliniază încă o dată necesitatea iminentă a instituirii unui mecanism al Uniunii complementar și preventiv privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, așa cum a fost prezentat în rezoluția sa din 25 octombrie 2016;

6. își reafirmă poziția cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, inclusiv necesitatea de a proteja drepturile beneficiarilor, și solicită Consiliului să înceapă negocieri interinstituționale cât de curând posibil;

7. își reiterează poziția în ceea ce privește pachetul bugetar pentru noul program „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” din următorul cadru financiar multianual și solicită Consiliului și Comisiei garantarea unei finanțări suficiente pentru organizațiile societății civile naționale și locale, în vederea dezvoltării sprijinului pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în statele membre, inclusiv în Polonia, încă de la nivelul de bază al societății;

****

Funcționarea sistemului legislativ și a celui electoral din Polonia

Folosirea competențelor de control constituțional de către Parlamentul polonez

8. denunță faptul că Parlamentul polonez și-a asumat o putere de control constituțional pe care nu o avea când a acționat în calitate de legiuitor ordinar la adoptarea legii din 22 decembrie 2015 de modificare a legii privind Curtea Constituțională[25] și a legii din 22 iulie 2016 privind Curtea Constituțională[26], astfel cum a constatat Curtea Constituțională în hotărârile sale din 9 martie[27], 11 august[28] și 7 noiembrie 2016[29][30];

9. regretă, de asemenea, că Parlamentul polonez a adoptat un mare număr de acte legislative deosebit de sensibile, într-o perioadă în care nu se mai poate garanta efectiv controlul constituțional independent al legilor, cum ar fi legea din 30 decembrie 2015 de modificare a legii privind funcția publică și a altor legi[31], legea din 15 ianuarie 2016 de modificare a legii poliției și a altor legi[32], legea din 28 ianuarie 2016 privind Parchetul[33] și legea din 28 ianuarie 2016 - norme de punere în aplicare a legii privind Parchetul[34], legea din 18 martie 2016 de modificare a legii Ombudsmanului și a altor legi[35], legea din 22 iunie 2016 privind Consiliul Național al Mass-mediei[36], legea din 10 iunie 2016 privind măsurile antiterorism[37], precum și alte câteva acte normative de reorganizare fundamentală a sistemului judiciar[38];

Utilizarea procedurilor legislative accelerate

10. regretă utilizarea frecventă a procedurilor legislative accelerate de către Parlamentul polonez pentru adoptarea unei legislații esențiale care redefinește organizarea și funcționarea sistemului judiciar, fără consultări semnificative cu părțile interesate, inclusiv cu comunitatea judiciară[39];

Legea electorală și organizarea alegerilor

11. ia act cu îngrijorare de faptul că OSCE a concluzionat că atitudinile părtinitoare din mass-media și retorica intolerantă din campania pentru alegerile parlamentare din octombrie 2019 au fost foarte îngrijorătoare[40] și că, deși toți candidații au avut posibilitatea de a desfășura campanii în mod liber, funcționarii de rang înalt au utilizat evenimente finanțate din fonduri publice pentru transmiterea de mesaje de campanie electorală; constată, de asemenea, că poziția dominantă a partidului de guvernământ în mass-media publică i-a amplificat și mai mult avantajul[41];

12. este preocupat de faptul că noua Cameră de control extraordinar și chestiuni publice a Curții Supreme (denumită în continuare „Camera extraordinară”), care este alcătuită, în majoritate, din persoane numite de noul Consiliu Național al Magistraturii și care riscă să nu se califice drept instanță independentă în evaluarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”), va trebui să stabilească valabilitatea alegerilor generale și să examineze litigiile electorale; subliniază că acest lucru generează preocupări serioase în ceea ce privește separarea puterilor în stat și funcționarea democrației poloneze, deoarece controlul judiciar al litigiilor electorale devine deosebit de vulnerabil la influența politică și poate crea insecuritate juridică în ceea ce privește validitatea unui astfel de control[42];

13. constată că, în Codul său de bună conduită electorală din 2002[43], Comisia de la Veneția furnizează orientări clare privind organizarea alegerilor generale în situații de urgență publică, inclusiv în perioada unei epidemii; constată că, deși Codul prevede posibilitatea unor modalități excepționale de exprimare a votului, orice modificări care vizează introducerea acestora pot fi considerate în conformitate cu cele mai bune practici europene numai „dacă se garantează principiul votului liber exprimat”; consideră că acest lucru nu este valabil în cazul modificărilor aduse cadrului electoral pentru alegerile prezidențiale care urmau să aibă loc la 10 mai 2020, deoarece acestea ar putea împiedica desfășurarea alegerilor în mod corect, secret și egal, cu respectarea deplină a dreptului la viață privată[44] și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului[45]; constată, în plus, că aceste modificări contravin jurisprudenței Curții Constituționale a Poloniei, constituită când controlul constituțional încă era în vigoare, care prevedea că nu poate fi modificat codul electoral cu 6 luni înainte de alegeri; ia act cu îngrijorare de faptul că anunțul amânării alegerilor prezidențiale a fost făcut cu doar 4 de zile înainte de data programată;

Independența sistemului judiciar și a altor instituții și drepturile judecătorilor în Polonia

Reforma sistemului de justiție — considerații generale

14. recunoaște că, deși organizarea sistemului judiciar este o competență națională, Curtea de Justiție a statuat în mod repetat că statele membre trebuie să își respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii atunci când își exercită această competență; reiterează faptul că judecătorii naționali sunt, de asemenea, judecători europeni, când aplică dreptul Uniunii, ceea ce face ca independența lor să fie o preocupare comună a Uniunii, inclusiv a Curții de Justiție, care trebuie să asigure respectarea statului de drept, așa cum prevede articolul 19 din TUE și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) în domeniul aplicării dreptului Uniunii; solicită autorităților poloneze să susțină și să mențină independența instanțelor poloneze;

Componența și funcționarea Curții Constituționale

15. reamintește că legile privind Curtea Constituțională, adoptate la 22 decembrie 2015 și 22 iulie 2016 și pachetul format din trei legi, adoptat la finalul anului 2016[46] au subminat serios independența și legitimitatea Curții Constituționale și că legile din 22 decembrie 2015 și 22 iulie 2016 au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională la 9 martie 2016 și, respectiv, la 11 august 2016; reamintește că aceste hotărâri nu au fost publicate la momentul respectiv și nici nu au fost puse în aplicare de către autoritățile poloneze; regretă profund faptul că, de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative menționate anterior, constituționalitatea legilor poloneze nu mai poate fi garantată efectiv în Polonia[47]; invită Comisia să ia în considerare inițierea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu legislația privind Curtea Constituțională, componența sa ilegală și rolul său în împiedicarea respectării deciziei preliminare a Curții de Justiție din 19 noiembrie 2019[48];

Regimul de pensionare, de numire și cel disciplinar pentru judecătorii Curții Supreme

16. reamintește că, în 2017, modificările metodei de numire a candidaților la funcția de prim-președinte al Curții Supreme (denumit în continuare „prim-președintele”) au făcut ca participarea judecătorilor Curții Supreme la procedura de selecție să fie lipsită de sens; denunță faptul că Legea din 20 decembrie 2019 de modificare a Legii privind organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea Supremă și a altor legi[49] („Legea din 20 decembrie 2019”) reduce și mai mult participarea judecătorilor la procesul de selecție a prim-președintelui prin introducerea unei poziții de prim-președinte în exercițiu al Curții Supreme (denumit în continuare „prim-președinte în exercițiu”), numit de președintele Republicii Polone și reducerea cvorumului în a treia rundă la doar 32 din cei 125 judecători, abandonând astfel în mod efectiv modelul de împărțire a puterii între președintele Republicii Polone și comunitatea judiciară, consacrat la articolul 183 alineatul (3) din Constituția Poloniei[50];

17. ia act cu îngrijorare de neregulile legate de procesul de numire a prim-președintelui în exercițiu și acțiunile ulterioare ale acestuia; este profund îngrijorat de faptul că procesul de alegere a candidaților pentru funcția de prim-președinte nu a respectat nici articolul 183 din Constituția Poloniei, nici Regulamentul de procedură al Curții Supreme și a încălcat standardele de bază de deliberare între membrii Adunării Generale a Judecătorilor Curții Supreme (denumită în continuare „Adunarea Generală”); observă cu regret că îndoielile privind validitatea procesului electoral în cadrul Adunării Generale, precum și privind imparțialitatea și independența prim-președinților în exercițiu în timpul procesului de alegere ar putea submina separarea puterilor și legitimitatea noului prim-președinte numit de președintele Republicii Polone la 25 mai 2020 și, astfel, ar putea pune sub semnul întrebării independența Curții Supreme; reamintește că președintele Republicii Polone a încălcat legea într-un mod similar atunci când a numit președintele Curții Constituționale;

18. împărtășește îngrijorarea Comisiei legată de faptul că puterea președintelui Republicii Polone (și, în unele cazuri, a ministrului justiției) de a-și exercita influența asupra procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor Curții Supreme, prin numirea unui responsabil în materie disciplinară care va investiga cazul, excluzându-l pe responsabilul disciplinar al Curții Supreme din cadrul unei proceduri în curs, pune sub semnul întrebării principiul separării puterilor și poate afecta independența justiției[51];

19. reamintește că Curtea de Justiție a constatat, în hotărârea sa din 24 iunie 2019[52], că reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor Curții Supreme este contrară dreptului Uniunii și încalcă principiul inamovibilității judecătorilor și, prin urmare, principiul independenței justiției, după ce aprobase anterior cererea de măsuri provizorii formulată de Comisie prin Ordonanța din 17 decembrie 2018[53]; ia act de faptul că autoritățile poloneze au adoptat Legea din 21 noiembrie 2018 de modificare a Legii privind Curtea Supremă[54] pentru a se conforma ordonanței Curții de Justiție, singurul caz de până acum în care acestea au anulat modificări aduse sistemului de justiție în urma unei decizii a Curții de Justiție;

Componența și funcționarea Camerei disciplinare și a Camerei extraordinare a Curții Supreme

20. reamintește că, în 2018, au fost create două camere noi în cadrul Curții Supreme, și anume Camera disciplinară și Camera extraordinară, compuse din judecători proaspăt numiți de noul Consiliu Național al Magistraturii și cărora li s-au încredințat competențe speciale — inclusiv puterea Camerei extraordinare de a anula hotărârile definitive pronunțate de instanțele inferioare sau de către Curtea Supremă însăși, prin intermediul unei revizuiri extraordinare, și competența Camerei disciplinare de a-i sancționa pe alți judecători ai Curții Supreme și ai instanțelor de drept comun, creând de facto o „Curte Supremă în interiorul Curții Supreme”[55];

21. reamintește că, în hotărârea sa din 19 noiembrie 2019[56], Curtea de Justiție, răspunzând unei cereri de decizie preliminară formulată de Curtea Supremă (Camera de legislație a muncii și de asigurări sociale, denumită în continuare „Camera muncii”) cu privire la Camera disciplinară, a hotărât că instanțele naționale au obligația de a nu ține seama de dispozițiile de drept intern care își rezervă competența de a judeca o cauză în care dreptul Uniunii poate fi aplicat unui organism care nu îndeplinește cerințele de independență și imparțialitate;

22. ia act de faptul că, în hotărârea sa din 5 decembrie 2019[57], Curtea Supremă (Camera muncii) a concluzionat ulterior în privința Camerei disciplinare că aceasta nu îndeplinește cerințele unei instanțe independente și imparțiale în sensul dreptului polonez și al dreptului Uniunii, iar Curtea Supremă (Camerele civilă, penală și a muncii) a adoptat o rezoluție, la 23 ianuarie 2020[58], care reafirmă faptul că, din cauza lipsei sale de independență, Camera disciplinară nu este o instanță și, prin urmare, deciziile sale nu pot fi considerate hotărâri pronunțate de o instanță constituită în mod corespunzător; ia act cu profundă îngrijorare de faptul că autoritățile poloneze au declarat că aceste decizii nu au nicio importanță juridică în continuarea funcționării Camerei disciplinare și a noului Consiliu Național al Magistraturii, iar Curtea Constituțională a declarat neconstituțională hotărârea Curții Supreme la 20 aprilie 2020[59], creând o dualitate periculoasă în justiția din Polonia, cu încălcarea evidentă a supremației dreptului Uniunii și, în special, a articolului 19 alineatul (1) din TUE, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, în sensul că împiedică efectivitatea și aplicarea hotărârii Curții de Justiție din 19 noiembrie 2019[60] de către instanțele poloneze[61];

23. ia act de ordonanța Curții de Justiție din 8 aprilie 2020[62], prin care se solicită Poloniei să suspende imediat aplicarea dispozițiilor naționale privind competențele Camerei disciplinare și invită autoritățile poloneze să pună rapid în aplicare ordonanța; invită autoritățile poloneze să respecte pe deplin ordonanța și invită Comisia să depună o cerere suplimentară la Curtea de Justiție pentru a solicita impunerea unei amenzi în caz de nerespectare persistentă; invită Comisia să inițieze de urgență proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu dispozițiile naționale privind competențele Camerei extraordinare, întrucât în componența sa se regăsesc aceleași deficiențe ca și în cea a Camerei disciplinare;

Componența și funcționarea noului Consiliu Național al Magistraturii

24. reamintește că este de datoria statelor membre să instituie un consiliu al magistraturii, dar că, în cazul în care acest consiliu este înființat, independența sa trebuie garantată în conformitate cu standardele europene și Constituția statului membru; reamintește că, în urma reformei Consiliului Național al Magistraturii, care este organismul responsabil de protejarea independenței instanțelor și a judecătorilor în conformitate cu articolul 186 alineatul (1) din Constituția Poloniei, prin Legea din 8 decembrie 2017 de modificare a Legii privind Consiliul Național al Magistraturii și a altor legi[63], comunitatea judiciară din Polonia a fost privată de competența de a-și delega reprezentanții în Consiliul Național al Magistraturii și, prin urmare, de influența sa asupra recrutării și promovării judecătorilor; reamintește că, înainte de reformă, 15 din cei 25 membri ai Consiliului Național al Magistraturii erau judecători aleși de colegii lor, în timp ce, după reforma din 2017, respectivii judecători sunt aleși de către Parlamentul Poloniei; regretă profund faptul că, alături de revocarea prematură la începutul anului 2018 a mandatelor tuturor membrilor numiți în temeiul vechilor reguli, această măsură a condus la o politizare de mare amploare a Consiliului Național al Magistraturii[64];

25. reamintește că, în hotărârea sa din 5 decembrie 2019 și în deciziile sale din 15 ianuarie 2020[65], precum și în rezoluția din 23 ianuarie 2020, Curtea Supremă, punând în aplicare criteriile stabilite de Curtea de Justiție în hotărârea sa din 19 noiembrie 2019, a concluzionat că rolul decisiv al noului Consiliu Național al Magistraturii în selectarea judecătorilor nou înființatei Camere disciplinare subminează independența și imparțialitatea acesteia din urmă[66]; își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește statutul juridic al judecătorilor numiți sau promovați de noul Consiliu Național al Magistraturii în componența sa actuală și în ceea ce privește impactul pe care îl poate avea participarea acestora la pronunțarea hotărârilor asupra caracterului valid și legal al procedurilor;

26.  reamintește că Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare a suspendat noul Consiliu Național al Magistraturii la 17 septembrie 2018 din cauza faptului că nu mai îndeplinea cerințele de independență față de executiv și legiuitor și a declanșat procedura de expulzare în aprilie 2020[67];

27. invită Comisia să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Legii din 12 mai 2011 privind Consiliul Național al Magistraturii[68], așa cum a fost modificată la 8 decembrie 2017, și să solicite Curții de Justiție să suspende activitățile noului Consiliu Național al Magistraturii prin măsuri provizorii;

Normele care reglementează organizarea instanțelor de drept comun, numirea președinților instanțelor și regimul de pensionare pentru judecătorii instanțelor de drept comun

28. regretă faptul că ministrul justiției, care, în sistemul polonez, este și procuror general, a obținut competența de a numi și a demite la discreția sa președinții instanțelor inferioare, în cursul unei perioade de tranziție de 6 luni și că, în perioada 2017-2018, ministrul justiției a înlocuit peste 150 de președinți și vicepreședinți de instanțe; ia act de faptul că, după această perioadă, demiterea președinților de instanță a rămas în mâinile ministrului justiției, fără a exista, în mod practic, niciun control efectiv al acestei competențe; ia act, de asemenea, de faptul că ministrul justiției a obținut și alte competențe „disciplinare” față de președinții instanțelor și președinții instanțelor superioare, care, la rândul lor, au acum puteri administrative mai mari față de președinții instanțelor inferioare[69]; regretă acest mare pas înapoi al statului de drept și al independenței justiției din Polonia[70];

29. regretă faptul că legea din 20 decembrie 2019, intrată în vigoare la 14 februarie 2020, a modificat componența adunărilor judecătorilor și a transferat o parte din prerogativele acestor organe de autoguvernare a justiției la colegiile președinților de instanță numiți de ministrul justiției[71];

30. reamintește că, în hotărârea sa din 5 noiembrie 2019[72], Curtea de Justiție a constatat că dispozițiile Legii din 12 iulie 2017 de modificare a Legii privind organizarea instanțelor de drept comun și a altor legi[73], potrivit cărora se reduce vârsta de pensionare a judecătorilor din instanțele de drept comun, i se conferă ministrului justiției puterea de a autoriza prelungirea perioadei de exercitare activă a funcției de judecător și se stabilește o vârstă diferită de pensionare pentru femei și bărbați, contravin dreptului Uniunii;

Drepturile și independența judecătorilor, inclusiv noul regim disciplinar pentru judecători

31.  denunță noile dispoziții care introduc noi infracțiuni și sancțiuni disciplinare în privința judecătorilor și a președinților de instanțe, întrucât acestea prezintă un risc grav pentru independența justiției[74]; denunță noile dispoziții care interzic orice activitate politică a judecătorilor, obligându-i să-și facă publică apartenența la asociații și restricționând în mod substanțial deliberările organismelor autonome judiciare, care trec dincolo de principiile securității juridice, ale necesității și ale proporționalității în limitarea libertății de exprimare a judecătorilor[75];

32. este profund îngrijorat de procedura disciplinară inițiată împotriva judecătorilor și a procurorilor din Polonia în legătură cu deciziile lor judiciare de a pune în aplicare dreptului Uniunii sau cu declarațiile lor publice în apărarea independenței justiției și a statului de drept în Polonia; condamnă politica de calomniere a judecătorilor din Polonia și implicarea oficialităților în acest demers; solicită autorităților poloneze să se abțină de la utilizarea abuzivă a procedurilor disciplinare și de la alte activități care subminează autoritatea sistemului judiciar;

33. invită autoritățile poloneze să elimine noile dispoziții (privind infracțiunile disciplinare și altele) care împiedică instanțele să examineze independența și imparțialitatea celorlalți judecători din perspectiva dreptului Uniunii și a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), privând astfel judecătorii de exercitarea atribuției lor în temeiul dreptului Uniunii de a înlătura dispozițiile naționale care contravin dreptului Uniunii[76]; 

34.  salută inițierea de către Comisie a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în ceea ce privește noile dispoziții menționate anterior; invită Comisia să solicite Curții de Justiție să utilizeze procedura accelerată și să dispună măsuri provizorii atunci când are de a face cu sesizarea Curții de Justiție;

Statutul procurorului general și organizarea parchetelor

35. denunță fuziunea dintre funcția de ministru al justiției și cea de procuror general, sporirea prerogativelor procurorului general în ceea ce privește parchetele și ale ministrului justiției în ceea ce privește sistemul judiciar (Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea instanțelor de drept comun[77], așa cum a fost modificată) și poziția slabă a sistemului de verificare a acestor prerogative (Consiliul Național al Procurorilor), ceea ce conduce la acumularea unui număr prea mare de prerogative în mâinile unei singure persoane și are consecințe negative directe generate de sfera politică asupra independenței sistemului de urmărire penală, așa cum a declarat Comisia de la Veneția[78];

36. reamintește că, în hotărârea sa din 5 noiembrie 2019, Curtea de Justiție a constatat că reducerea vârstei de pensionare a procurorilor contravine dreptului Uniunii deoarece a stabilit o vârstă diferită de pensionare pentru bărbații și femeile care ocupă funcția de procuror în Polonia;

Evaluarea globală a situației statului de drept în Polonia

37. este de acord cu Comisia, cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cu Grupul de state împotriva corupției și cu raportorul special al ONU pentru independența judecătorilor și a avocaților, potrivit cărora modificările separate menționate anterior ale cadrului legislativ care reglementează sistemului judiciar, având în vedere interacțiunea și impactul lor global, reprezintă o încălcare gravă, continuă și sistemică a statului de drept, permițând puterilor legislativă și executivă să influențeze întreaga structură și rezultatele justiției într-un mod incompatibil cu principiile separării puterilor și statului de drept, slăbind astfel în mod semnificativ independența justiției în Polonia[79]; condamnă impactul destabilizator asupra ordinii juridice din Polonia pe care l-au avut măsurile adoptate și numirile făcute de autoritățile poloneze începând cu 2016;

Protecția drepturilor fundamentale în Polonia

Comisarul polonez pentru drepturile omului

38. este preocupat de atacurile politice asupra independenței Oficiului Comisarului pentru drepturile omului[80]; subliniază faptul că Comisarul pentru drepturile omului a criticat în mod public diverse măsuri luate de guvernul actual în sfera sa de responsabilitate; reamintește faptul că statutul Comisarului pentru drepturile omului este consacrat în Constituția Poloniei și că mandatul actualului Comisar pentru drepturile omului se va încheia în septembrie 2020;

Dreptul la un proces echitabil

39. își exprimă preocuparea în legătură cu relatările care semnalează bănuieli de întârzieri nejustificate în derularea proceselor în instanță, dificultăți în beneficierea de asistență juridică în timpul arestului și cazuri de insuficientă respectare a confidențialității comunicării dintre avocat și client[81]; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația avocaților din Polonia; reamintește că toți cetățenii au dreptul să fie consiliați, apărați și reprezentați de un avocat independent, în conformitate cu articolele 47 și 48 din Cartă;

40. este preocupat de faptul că, de la intrarea în vigoare, la 14 februarie 2020, a Legii din 20 decembrie 2019, numai Camera Extraordinară poate decide dacă un judecător sau o instanță judecătorească este independentă și imparțială, privând astfel cetățenii de un element important de control judiciar la toate celelalte instanțe, însă inclusiv independența și imparțialitatea Camerei Extraordinare sunt puse sub semnul întrebării[82]; reamintește că, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, dreptul la un proces echitabil obligă fiecare instanță să verifice din proprie inițiativă dacă îndeplinește criteriile de independență și imparțialitate[83];

Dreptul la informare și libertatea de exprimare, inclusiv libertatea și pluralismul mass-mediei

41. reiterează faptul că libertatea mass-mediei și pluralismul mass-mediei nu pot fi separate de democrație și de statul de drept și că dreptul de a informa și de a fi informat face parte din valorile democratice de bază pe care se întemeiază Uniunea; reamintește că, în rezoluția sa din 16 ianuarie 2020, Parlamentul a solicitat Consiliului să abordeze în audierile desfășurate în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE orice noi evoluții în domeniul libertății de exprimare, inclusiv în domeniul libertății mass-mediei;

42. reamintește că, în rezoluția sa din 14 septembrie 2016, Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la modificările adoptate anterior și cele recent propuse ale legislației poloneze privind mass-media; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a efectua o evaluare a legislației adoptate în ceea ce privește compatibilitatea acesteia cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 11 din Cartă și cu legislația Uniunii privind mass-media publică;

43. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acțiunile întreprinse în ultimii ani de către autoritățile poloneze în legătură cu organismul public de radiodifuziune, inclusiv transformarea sa într-un organism de radiodifuziune proguvernamental, împiedicând mass-media publică și organele sale de conducere să își exprime opiniile independente sau divergente și exercitând controlul asupra conținutului emisiunilor[84]; reamintește că articolul 54 din Constituția Poloniei garantează libertatea de exprimare și interzice cenzura;

44. este profund îngrijorat de faptul că unii politicieni recurg excesiv la acuzarea jurnaliștilor de defăimare, inclusiv prin impunerea unor amenzi penale și prin suspendarea dreptului de a exercita profesia de jurnalist; se teme că astfel de măsuri au un efect intimidant asupra jurnaliștilor și a mijloacelor de informare în masă[85], afectând exercitarea profesiei și independența lor; invită autoritățile poloneze să garanteze accesul la căi de atac adecvate pentru jurnaliști și familiile acestora, care au făcut obiectul unor procese destinate să reducă la tăcere sau să intimideze mijloacele independente de informare în masă; solicită autorităților poloneze să pună pe deplin în aplicare Recomandarea Consiliului Europei din 13 aprilie 2016 privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-media[86]; regretă faptul că, până în prezent, Comisia nu a elaborat o legislație anti-SLAPP (acțiune strategică în justiție împotriva mobilizării publice) care ar proteja și jurnaliștii și mass-media din Polonia de acțiunile în justiție ofensatoare;

45. este îngrijorat de cazurile semnalate de jurnaliști arestați în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, prezentând protestele împotriva măsurilor de izolare din timpul pandemiei de COVID-19[87];

Libertatea academică

46. își exprimă îngrijorarea în legătură cu utilizarea acțiunilor în instanță împotriva cadrelor universitare pe motiv de calomnie și în legătură cu amenințarea cu astfel de acțiuni; solicită autorităților poloneze să respecte libertatea de exprimare și libertatea academică, în conformitate cu standardele internaționale;[88]

47. invită Parlamentul Poloniei să abroge capitolul 6c din Legea din 18 decembrie 1998 privind Institutul Memoriei Naționale – Comisia pentru urmărirea penală a infracțiunilor împotriva națiunii poloneze[89], care pune în pericol libertatea de exprimare și cercetarea independentă, considerând drept infracțiune civilă pasibilă de a fi judecată de instanțele civile faptul de a aduce atingere reputației Poloniei și poporului său, cum ar fi acuzațiile de complicitate a Poloniei sau a polonezilor la Holocaust[90];

Libertatea de întrunire

48. își reiterează apelul adresat guvernului polonez de a respecta libertatea de întrunire eliminând din actuala Lege din 24 iulie 2015 privind întrunirile publice[91], astfel cum a fost modificată la 13 decembrie 2016[92], dispozițiile care acordă prioritate adunărilor „ciclice” aprobate de guvern[93]; îndeamnă autoritățile poloneze să evite să aplice sancțiuni penale persoanelor care participă la adunări pașnice sau la contra-demonstrații și să renunțe la acuzațiile penale împotriva manifestanților pașnici; îndeamnă autoritățile poloneze și să protejeze în mod adecvat adunările pașnice și să îi aducă în fața justiției pe cei care atacă în mod violent persoanele care participă la adunări pașnice;

49. își exprimă îngrijorarea cu privire la interzicerea foarte restrictivă a adunărilor publice[94], care a fost introdusă pe perioada pandemiei de COVID-19, fără a declara starea de dezastru natural astfel cum se prevede la articolul 232 din Constituția poloneză, și insistă asupra necesității de a aplica principiul proporționalității atunci când se limitează dreptul la întrunire;

Libertatea de asociere

50. invită autoritățile poloneze să modifice Legea din 15 septembrie 2017 privind Institutul Național pentru Libertate - Centrul pentru Dezvoltarea Societății Civile[95],[96] pentru a asigura accesul grupurilor esențiale ale societății civile de la nivel local, regional și național la finanțarea publică și la o distribuție echitabilă, imparțială și transparentă a fondurilor publice destinate societății civile, garantând o reprezentare pluralistă[97]; își reiterează solicitarea de a pune la dispoziția organizațiilor în cauză fonduri suficiente prin intermediul mai multor instrumente de finanțare de la nivelul Uniunii, precum componenta „Valorile Uniunii” din noul program „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” și proiectele-pilot ale Uniunii; este profund îngrijorat de faptul că membrii polonezi ai Comitetului Economic și Social European sunt supuși presiunilor politice pentru acțiunile întreprinse în cadrul mandatului lor[98];

Protecția vieții private și a datelor

51. își reiterează concluzia exprimată în Rezoluția sa din 14 septembrie 2016, conform căreia garanțiile procedurale și condițiile materiale prevăzute de Legea din 10 iunie 2016 privind acțiunile antiteroriste și de Legea din 6 aprilie 1990 privind poliția[99], astfel cum a fost modificată, pentru exercitarea supravegherii secrete nu sunt suficiente pentru a împiedica utilizarea excesivă sau interferența nejustificată a acesteia cu viața privată și protecția datelor persoanelor, inclusiv a liderilor opoziției și ai societății civile[100]; solicită din nou Comisiei să evalueze dacă legislația respectivă este compatibilă cu dreptul Uniunii și solicită insistent autorităților poloneze să respecte pe deplin dreptul la viață privată al tuturor cetățenilor;

52. este profund îngrijorat de faptul că, la 22 aprilie 2020, Ministerul Mediului Digital din Polonia a transferat date cu caracter personal din Sistemul electronic universal de evidență a populației (denumit în continuare „registrul PESEL”) operatorului de servicii poștale, cu scopul de a facilita organizarea alegerilor prezidențiale din 10 mai 2020 cu vot prin corespondență, fără un temei juridic pentru a proceda astfel, întrucât Parlamentul Poloniei a adoptat o lege care să permită desfășurarea în întregime a alegerilor prin corespondență abia la 7 mai 2020; constată, de asemenea, că registrul PESEL nu este identic cu registrul electoral și include și date cu caracter personal ale cetățenilor altor state membre, și că, prin urmare, transferul menționat anterior ar putea constitui o potențială încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679; reamintește că Comitetul european pentru protecția datelor a afirmat că autoritățile publice pot dezvălui informații privind persoanele incluse pe listele electorale, dar numai atunci când acest lucru este autorizat în mod specific prin legislația națională[101]; observă că Comisarul polonez pentru drepturile omului a depus pe lângă instanța administrativă regională din Varșovia o plângere care are la bază o posibilă încălcare a articolelor 7 și 51 din Constituția poloneză de către Ministerul Mediului Digital din Polonia;

Educația sexuală completă

53. își reiterează profunda îngrijorare exprimată în Rezoluția sa din 14 noiembrie 2019, împărtășită și de comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului[102], cu privire la proiectul de lege de modificare a articolului 200b din Codul penal polonez, astfel cum a fost prezentat Parlamentului polonez de către inițiativa „Stop pedofiliei”, din cauza dispozițiilor sale extrem de vagi, generale și disproporționate, care vizează de fapt incriminarea diseminării educației sexuale în rândul minorilor și a căror sferă de aplicare ar putea amenința pe toată lumea, în special pe părinți, profesori și educatori, cu până la trei ani de închisoare pentru transmiterea de cunoștințe cu privire la sexualitate, sănătate și relații intime; 

54. subliniază faptul că o educație sexuală și despre relații completă, adaptată vârstei și bazată pe informații, este esențială pentru a dezvolta capacitatea tinerilor de a crea relații sănătoase, bazate pe egalitate, care să le aducă împlinire, în care să se simtă în siguranță și să nu existe discriminare, coerciție și violență; consideră că o educație sexuală completă are, de asemenea, un impact pozitiv asupra rezultatelor egalității de gen, printre altele pentru că transformă normele de gen dăunătoare și atitudinile față de violența bazată pe gen, contribuie la prevenirea violenței în cuplu, a constrângerii sexuale, a homofobiei și a transfobiei, rupe tăcerea cu privire la violența sexuală, la exploatarea sexuală sau la abuzurile sexuale și le dă tinerilor puterea să ceară ajutor; solicită Parlamentului polonez să nu aprobe propunerea de proiect de lege de modificare a articolului 200b din Codul penal polonez și invită insistent autoritățile poloneze să garanteze accesul la o educație sexuală completă și corectă din punct de vedere științific pentru toți copiii de vârstă școlară, în conformitate cu standardele internaționale, și că cei care asigură aceste acțiuni de educație și informare sunt sprijiniți în acest sens într-o manieră concretă și obiectivă;

Sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente

55. reamintește că, în conformitate cu Carta, CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul femeilor, sănătatea sexuală și a reproducerii este legată de multiple drepturi ale omului, precum dreptul la viață și la demnitate, dreptul de a nu fi supus unor tratamente inumane și degradante, dreptul la asistență medicală, dreptul la respectarea vieții private, dreptul la educație și la interzicerea discriminării, astfel cum sunt reflectate acestea și în Constituția poloneză; reamintește că, în rezoluția sa din 15 noiembrie 2017, Parlamentul a criticat cu fermitate orice propunere legislativă care ar interzice avortul în cazurile de malformații grave sau mortale ale fătului, care ar limita astfel și aproape ar interzice drastic în practică accesul la îngrijirea medicală concretizată în avort în Polonia, deoarece majoritatea avorturilor legale se fac din acest motiv[103], subliniind că accesul universal la asistență medicală, inclusiv la asistență medicală sexuală și reproductivă și la drepturile conexe, este un drept fundamental al omului[104]; regretă modificările propuse[105] ale Legii din 5 decembrie 1996 privind profesiile de medic și dentist[106], în temeiul cărora medicii nu ar mai avea obligația legală de a indica o altă clinică sau un alt medic în cazul refuzului de a presta servicii de sănătate sexuală și reproductivă din cauza convingerilor personale; își exprimă îngrijorarea în legătură cu invocarea clauzei de conștiință, inclusiv cu lipsa unor mecanisme fiabile de sesizare și cu lipsa unor proceduri de recurs în timp util pentru femeile cărora li se refuză astfel de servicii; invită deputații din Parlamentul polonez să se abțină de la orice încercare de a restricționa sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente ale femeilor; își exprimă convingerea că refuzarea serviciilor de sănătate sexuală și a reproducerii și a drepturilor aferente constituie o formă de violență față de femei și fete; invită autoritățile poloneze să ia măsuri pentru a pune în aplicare pe deplin hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazurile împotriva Poloniei, în care a decis în mai multe rânduri că legile restrictive privind avortul și neaplicarea lor constituie o încălcare a drepturilor femeilor[107];

56. reamintește că încercările anterioare de a limita și mai mult dreptul la avort în Polonia, care se numără deja printre cele mai restrânse din Uniune, au fost oprite în 2016 și 2018, ca urmare a opoziției masive a cetățenilor polonezi, exprimată în cadrul „marșurilor negre”; invită insistent autoritățile poloneze să aibă în vedere abrogarea legii care limitează accesul femeilor și fetelor la pilula de a doua zi;

Discursul de incitare la ură, discriminarea publică, violența împotriva femeilor, violența domestică și comportamentul intolerant la adresa minorităților și a altor grupuri vulnerabile, inclusiv la adresa persoanelor LGBTI

57. îndeamnă autoritățile poloneze să ia toate măsurile necesare pentru a combate cu fermitate discursul de instigare la ură pe criterii rasiale și incitarea la violență, online și offline, să condamne în mod public și să se ia distanță față de discursul de instigare la ură pe criterii rasiale al unor personalități publice, inclusiv al unor politicieni și personalități din mass-media[108], să abordeze problema prejudecăților și a sentimentelor negative față de minoritățile naționale și etnice (inclusiv romii), migranți, refugiați și solicitanții de azil și să asigure în mod efectiv respectarea legilor, interzicând părțile sau organizațiile care promovează sau incită la discriminarea pe criterii rasiale[109]; invită autoritățile poloneze să respecte recomandările din 2019 ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale[110];

58. este profund îngrijorat de recenta declarație a vice-ministrului polonez al justiției, conform căreia Polonia ar trebui să denunțe Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul); încurajează autoritățile poloneze să pună în practică în mod eficace această Convenție, inclusiv asigurând aplicarea legislației existente la nivel național, precum și punând la dispoziție suficiente adăposturi adecvate pentru femeile care sunt victime ale violenței și pentru copiii acestora;

59. observă că al doilea sondaj privind persoanele LGBTI din mai 2020, efectuat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, evidențiază o intensificare a intoleranței și a violenței împotriva persoanelor LGBTI în Polonia și o neîncredere totală a respondenților LGBTI din Polonia în măsurile guvernului de combatere a prejudecăților și a intoleranței, această țară înregistrând cel mai mic procent din întreaga UE (doar 4 %) în acest sens și cel mai mare procent de respondenți care evită să meargă în anumite locuri de teamă că vor fi atacați, hărțuiți sau amenințați (79 %);

60. reamintește, și în contextul campaniei prezidențiale din 2020, poziția exprimată în Rezoluția sa din 18 decembrie 2019, în care a denunțat cu fermitate orice discriminare față de persoanele LGBTI și încălcarea drepturilor lor fundamentale de către autoritățile publice, inclusiv discursul de incitare la ură al autorităților publice și al funcționarilor aleși, interzicerea evenimentelor Pride și a programelor de sensibilizare și protecția necorespunzătoare împotriva atacurilor la adresa acestora, precum și declararea unor zone scutite de așa-numita „ideologie LGBT” în Polonia și adoptarea unor „carte regionale a drepturilor familiale”, discriminatoare în special față de familiile monoparentale și LGBTI; constată că situația persoanelor LGBTI din Polonia nu s-a îmbunătățit deloc de la adoptarea rezoluției respective și că sănătatea mintală și siguranța fizică a persoanelor LGBTI din Polonia sunt deosebit de vulnerabile; reamintește că astfel de acțiuni au fost condamnate de către Comisarul polonez pentru drepturile omului, care a depus nouă plângeri pe lângă instanțele administrative, susținând că zonelor fără LGBTI încalcă dreptul Uniunii, precum și de către Comisie și organizațiile internaționale; reamintește că cheltuielile din cadrul fondurilor de coeziune nu trebuie să ducă la discriminare pe baza orientării sexuale și că municipalitățile care acționează în calitate de angajatori trebuie să respecte Directiva 2000/78/CE[111] a Consiliului, care interzice discriminarea și hărțuirea pe motive de orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea în muncă[112]; invită autoritățile poloneze să pună în aplicare jurisprudența relevantă a Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului și, în acest context, să abordeze situația persoanelor căsătorite și a părinților de același sex în vederea asigurării exercitării dreptului lor la nediscriminare în drept și în fapt[113]; condamnă acțiunile în instanță inițiate împotriva activiștilor societății civile care au publicat așa-zisul „Atlas al urii”, ce documentează cazurile de homofobie din Polonia; invită insistent guvernul polonez să asigure protecția juridică a persoanelor LGBTI împotriva tuturor formelor de infracțiuni motivate de ură și de discursuri care incită la ură;****

61. constată că lipsa de independență a sistemului judiciar din Polonia a început deja să afecteze încrederea reciprocă dintre Polonia și alte state membre, în special în domeniul cooperării judiciare în materie penală, întrucât instanțele naționale au refuzat sau au ezitat să îi elibereze pe suspecții polonezi în temeiul procedurii mandatului european de arestare, din cauza îndoielilor profunde cu privire la independența sistemului judiciar polonez; consideră că deteriorarea statului de drept în Polonia constituie o amenințare deosebit de gravă la adresa uniformității ordinii juridice a Uniunii; subliniază că încrederea reciprocă între statele membre poate fi restabilită numai dacă valorile consacrate la articolul 2 din TUE sunt respectate;

62. invită guvernul polonez să respecte toate dispozițiile referitoare la statul de drept și la drepturile fundamentale consacrate în tratate, în Cartă, în Convenția europeană a drepturilor omului și în standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și să se angajeze într-un dialog onest cu Comisia; subliniază că un astfel de dialog trebuie să se desfășoare într-un mod imparțial, bazat pe dovezi și pe cooperare; solicită guvernului polonez să coopereze cu Comisia în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut de TUE; invită guvernul polonez să pună rapid și integral în aplicare hotărârile Curții de Justiție și să respecte supremația dreptului Uniunii;

63.  solicită Comisiei și Consiliului să nu interpreteze în sens restrâns principiul statului de drept și să folosească la maximum procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din TUE, abordând implicațiile acțiunilor guvernului Poloniei asupra tuturor principiilor consacrate la articolul 2 din TUE, inclusiv asupra democrației și a drepturilor fundamentale, astfel cum se evidențiază în prezentul raport;

64. invită Consiliul să reia audierile formale - ultima dintre ele având loc în decembrie 2018 - cât mai curând posibil și să includă în audierile respective cele mai recente și importante evoluții negative în domeniul statului de drept, al democrației și al drepturilor fundamentale; îndeamnă Consiliul să acționeze în continuare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din TUE, constatând că există un risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE, în lumina dovezilor copleșitoare în acest sens expuse în prezenta rezoluție și în numeroase rapoarte ale organizațiilor internaționale și europene, în jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului și în rapoartele organizațiilor societății civile; recomandă ferm Consiliului să adreseze recomandări concrete Poloniei în urma audierilor, așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) din TUE, și să indice termene pentru punerea în aplicare a acestor recomandări; solicită, de asemenea, Consiliului să se angajeze să evalueze punerea în aplicare a acestor recomandări în timp util; invită Consiliul să asigure o informare periodică a Parlamentului și implicarea acestuia în mare măsură, precum și să lucreze în mod transparent pentru a permite participarea și supravegherea efectivă a tuturor instituțiilor și organismelor europene, precum și a organizațiilor societății civile;

65. invită Comisia să utilizeze pe deplin instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a lua măsuri în legătură cu existența unui risc clar de încălcare gravă de către Polonia a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, în special procedurile accelerate de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și cererile de măsuri provizorii adresate Curții de Justiție, precum și măsurile bugetare; invită Comisia să informeze regulat Parlamentul și să îl implice îndeaproape;

66. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și președintelui, guvernului și parlamentului Republicii Polone, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

 

 

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Context instituțional

Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, statului de drept și ale respectării drepturilor omului și este ghidată de ele. Parlamentul European trebuie să apere fără rețineri statul de drept, inclusiv principiul legalității, care implică un proces de adoptare a legilor transparent, responsabil, democratic și pluralist; securitate juridică; separarea puterilor în stat; interzicerea arbitrariului în exercitarea competențelor executive; instanțe independente și imparțiale; un control jurisdicțional eficace, care să includă respectul față de drepturile fundamentale; și egalitatea în fața legii.

Trebuie reținut faptul că Parlamentul a luat în mod repetat în discuție „dilema de la Copenhaga”: situația în care statele candidate sunt examinate din perspectiva respectării statului de drept, a democrației și a drepturilor fundamentale în drumul lor către Uniunea Europeană, dar odată ce au intrat în Uniune, nu mai există niciun alt test de respectare a acestor valori nu poate fi în concordanță cu dreptul și cu valorile Uniunii. Valorile pe care se întemeiază Uniunea (articolul 2 din TUE) nu sunt numai cerințe pentru aderarea la Uniune, ci sunt obligatorii și după ce țara a obținut statutul de membru deplin al Uniunii. De aceea este extrem de important să existe un set complet de instrumente legislative pentru a asigura respectarea obligatorie a valorilor menționate anterior.

La 20 decembrie 2017, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, Comisia Europeană a emis o propunere motivată de adoptare a unei decizii de către Consiliu privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă a statului de drept de către Republica Polonă. Procedura de la articolul 7 alineatul (1) din TUE constituie o etapă preventivă, care conferă Uniunii capacitatea de a interveni în cazul unui risc clar de încălcare gravă a valorilor comune. Până acum, Consiliul Afaceri Generale a organizat trei audieri vizând Polonia, toate în 2018. De atunci, Comisia a transmis informații actualizate cu privire la situația statului de drept în Polonia în cadrul Consiliului, dar nu au fost organizate alte audieri.

În paralel cu declanșarea procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește Polonia, Comisia a lansat împotriva Poloniei patru proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în legătură cu reformele judiciare, dintre care două au condus la o hotărâre a CJUE prin care se constată încălcări ale principiului protecției jurisdicționale efective, așa cum este aceasta prevăzută la articolul 19 alineatul (1) din TUE.

Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația statului de drept în Polonia în mai multe rezoluții adoptate în ultimii ani. Această îngrijorare are legătură cu funcționarea sistemului legislativ și a celui electoral; independența sistemului judiciar și drepturile judecătorilor; și protecția drepturilor fundamentale, inclusiv ale persoanelor care aparțin minorităților.

Întrucât situația statului de drept în Polonia nu numai că nu s-a remediat, ci s-a deteriorat grav de la declanșarea articolului 7 alineatul (1) din TUE, raportorul subliniază importanța acestui raport intermediar, care își propune

 să facă un bilanț al evoluțiilor în ceea ce privește statul de drept, democrația și drepturile fundamentale în Polonia începând cu 2015;

 să îndemne Comisia și Consiliul să extindă sfera procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE pentru a include riscuri clare de încălcare gravă a democrației și a drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

 să invite autoritățile poloneze, Consiliul și Comisia să acționeze rapid, fiecare în limitele propriilor competențe, pentru a soluționa această criză gravă a statului de drept.

Raportorul și-a asumat sarcina de a efectua o analiză aprofundată și a luat în considerare opiniile emise de organizațiile europene și internaționale, cum ar fi organismele Consiliului Europei, OSCE/ODIHR și Organizația Națiunilor Unite, precum și hotărâri ale instanțelor naționale, europene și internaționale. Raportorul dorește ca acest raport să se bazeze pe fapte, analizate de instituții și organizații de încredere, la care Polonia este parte și/sau ale căror standarde și modalități de funcționare au fost acceptate de către aceasta.

Comisia LIBE a organizat, de asemenea, o misiune la Varșovia în septembrie 2018, în cadrul căreia delegația s-a întâlnit cu reprezentanți ai guvernului polonez, ai Seimului și ai Senatului, ai partidelor politice, ai instituțiilor judiciare, cu reprezentanți ai OSCE/ODIHR, cu profesioniști în domeniul juridic, jurnaliști și reprezentanți ai societății civile și a organizat două audieri, în 2018 și 2020, pentru a evalua situația statului de drept în Polonia. Raportorul a organizat alte reuniuni cu diferite părți interesate (ONG-uri, cercetători, jurnaliști, judecători etc.) și membri ai guvernului polonez pentru avea informații direct de la cei care se confruntă cu situația de la fața locului (a se consulta amprenta legislativă din anexă).

 

2. Bilanțul evoluțiilor în materie de stat de drept, democrație și drepturi fundamentale în Polonia începând cu 2015

- Independența sistemului judiciar și drepturile judecătorilor

În ceea ce privește statul de drept în sensul strict al independenței sistemului judiciar, situația din Polonia este departe de a se îmbunătăți, iar îngrijorarea se menține sau crește în legătură cu fiecare aspect expus în prezentul raport: politizarea Curții Constituționale poloneze încă din 2015; componența și funcționarea noului Consiliu Național al Magistraturii; controlul strict al ministrului justiției, care este și procuror general, asupra serviciilor Ministerului Public; crearea camerei disciplinare și a camerei de recurs extraordinar în cadrul Curții Supreme; intimidarea sistematică a judecătorilor și declanșarea de proceduri disciplinare împotriva judecătorilor care se pronunță asupra acestor reforme.

De curând, la 29 aprilie 2020, Comisia Europeană a lansat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în ceea ce privește așa-numita „lege a botniței”. Această nouă lege privind sistemul judiciar, care a intrat în vigoare la 14 februarie 2020, este vădit incompatibilă cu supremația dreptului Uniunii, întrucât privează judecătorii de exercitarea atribuțiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii de a elimina reglementările naționale care contravin dreptului Uniunii. Printre principalele motive de îngrijorare privind această lege se numără și introducerea unor noi infracțiuni disciplinare și sancțiuni împotriva judecătorilor și a președințiilor instanțelor, care riscă să submineze principiul independenței judiciare și, în plus, libertatea de exprimare și de asociere, prin interzicerea oricărei activități politice și prin obligația de a face publică apartenența lor la asociații.

În timpul misiunii Comisiei LIBE și al schimburilor de opinii cu ministrul și vice-ministrul justiției din Polonia, autoritățile poloneze au invocat ca motive ale reorganizării profunde a sistemului său judiciar începute în 2015 nemulțumirea cetățenilor față de rapiditatea și eficiența administrării justiției, presupusa corupție și infracțiunile sau delictele comise de judecători care au rămas nepedepsiți, precum și necesitatea de a decomuniza sistemul judiciar.[114] Raportorul insistă asupra faptului că motivele invocate nu justifică instaurarea acestui control ferm al puterii executive asupra celei judecătorești prin aceste reforme. Presupusele cazuri de corupție sau de infracțiuni sunt urmărite penal de la caz la caz, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mod clar că și procesul de lustrație trebuie individualizat și, în plus, este probabil mai puțin justificat, având loc la mult timp după căderea regimului comunist.[115]

- Funcționarea sistemului legislativ și a celui electoral

În continuare, raportorul și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu organizarea alegerilor prezidențiale în această perioadă specifică marcată de pandemie, existând în mod evident riscul de a nu putea asigura niște alegeri egale directe și secrete, bazate pe o campanie electorală echitabilă, cu un acces egal la mass-media, așa cum se prevede în Constituția Poloniei. Potrivit observatorilor OSCE/ODIHR, ambii candidați din al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Polonia au putut în cele din urmă să își desfășoare campania în mod liber, chiar dacă ostilitatea și acoperirea parțială de către serviciul public de radiodifuziune au afectat alegerile. Campania negativă și discreditarea reciprocă au abundat, în timp ce amenințările raportate la adresa politicienilor și jurnaliștilor au reprezentat motive serioase de îngrijorare. La fel ca în primul tur de scrutin, campania desfășurată de candidatul care a câștigat alegerile și acoperirea asigurată de serviciul public de radiodifuziune s-au caracterizat printr-o retorică homofobă, xenofobă și antisemită.[116]

- Protecția drepturilor fundamentale, inclusiv ale persoanelor care aparțin minorităților

Sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt amenințate în Polonia. Propunerea de interzicere a întreruperii sarcinii în caz de anomalii grave sau mortale ale fătului ar înăspri și mai mult deja restrictiva lege privind avortul, având astfel drept rezultat interzicerea aproape completă a avortului. În plus, proiectul de lege care incriminează educația sexuală pentru minori a generat serioase îngrijorări în Parlamentul European, precum și la nivelul altor organisme internaționale și organizații ale societății civile. Într-un moment în care era dificil ca societatea civilă să se organizeze pentru a trata astfel de teme în timpul pandemiei de Covid-19, Parlamentul polonez a votat privind modificările Legii din 5 decembrie 1996 privind profesiile de medic și dentist, în temeiul cărora medicii nu ar mai avea obligația legală de a indica o altă clinică sau un alt medic în cazul refuzului de a presta servicii de sănătate sexuală și reproductivă din cauza convingerilor personale.

În plus, nivelul de protecție a minorităților este extrem de îngrijorător, la fel și protecția drepturilor femeilor și ale persoanelor care se identifică drept LGBTI, în condițiile în care statele membre au datoria de a proteja integritatea morală și fizică a tuturor cetățenilor. Raportorul regretă profund faptul că anumite zone din Uniunea Europeană se declară libere de ideologii care nici măcar nu există.

Raportul abordează mai multe aspecte legate de drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil, libertatea mass-mediei și libertatea universitară, libertatea de întrunire și de asociere și dreptul la protecția vieții private.

3. Extinderea sferei procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE

Raportorul dorește ca acest raport interimar să dea un nou impuls procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE, nu doar prin includerea celor mai recente modificări controversate aduse sistemului judiciar polonez, ci prin includerea unei analize a situației democrației și a drepturilor fundamentale în Polonia, care necesită o atenție deosebită.

4. Apel la acțiune lansat către autoritățile poloneze, Consiliu și Comisie

Raportorul invită guvernul polonez să respecte toate dispozițiile referitoare la statul de drept și la drepturile fundamentale consacrate în tratate, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în Convenția europeană a drepturilor omului și în standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, să aplice rapid hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, să respecte supremația dreptului Uniunii și să se angajeze în dialog direct cu Comisia.

Raportorul este îngrijorat de pasivitatea Consiliului în abordarea situației statului de drept în Polonia și cere statelor membre să reia audierile oficiale cât mai curând posibil, pentru a include cele mai recente și importante evoluții negative în materie de stat de drept, democrație și drepturi fundamentale. Mai important, raportorul face apel la Consiliu să acționeze în sfârșit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din TUE și să constate că există un risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept, în lumina dovezilor copleșitoare în acest sens expuse în prezenta rezoluție și în numeroase rapoarte ale organizațiilor internaționale și europene, în jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului și în rapoartele organizațiilor societății civile și să adreseze Poloniei recomandări în virtutea procedurii prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din TUE.

În sfârșit, Comisia este invitată să utilizeze pe deplin instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a lua măsuri în legătură cu existența unui risc clar de încălcare gravă de către Polonia a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, în special procedurile accelerate de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și cererile de măsuri provizorii adresate Curții de Justiție.

 


ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR  DE LA CARE RAPORTORUL A PRIMIT CONTRIBUȚII

<FootprintIntro>Următoarea listă este întocmită în mod absolut voluntar, sub responsabilitatea exclusivă a raportorului. Raportorul a primit contribuții de la următoarele entități sau persoane în pregătirea raportului, până la adoptarea acestuia în comisie:</FootprintIntro>

Entitatea și/sau persoana

Aborcyjny Dream Team

Amnesty International (AI)

Baroul austriac

Campanie împotriva homofobiei

Forumul pentru dezvoltare civilă (FOR)

Comisarul pentru drepturile omului, Polonia

Președinția croată a Consiliului Uniunii Europene

Asociația Europeană a Judecătorilor (EAJ)

Comisia Europeană

Președinția finlandeză a Consiliului Uniunii Europene

Guvernul Republicii Polone

Human Rights Watch (HRW)

Comisia Internațională a Juriștilor (CIJ)

Federația internațională pentru drepturile omului (FIDH)

„IUSTITIA”, Asociația judecătorilor din Polonia

 

Open Society European Policy Institute (OSEPI)

Adunarea parlamentară a Consiliului Europei

Fundația Helsinki pentru drepturile omului din Polonia (HFHR)

Asociația jurnaliștilor polonezi (SDP)

Prof. Ewa Łętowska, Institutul de științe juridice din cadrul Academiei Polone de Științe

Prof. Laurent Pech, Universitatea Middlesex, Londra

Societatea jurnaliștilor

 


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE FEMEILOR ȘI EGALITATEA DE GEN (6.7.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne</CommissionInt>


<Titre>referitor la constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept</Titre>

<DocRef>(2017/0360R(NLE))</DocRef>

Raportoare pentru aviz: <Depute>Evelyn Regner</Depute>

 

 

PA_Consent_Interim

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

 având în vedere documentul tematic al comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, din decembrie 2017, intitulat „Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor în Europa”,

 având în vedere rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia[117],

 având în vedere recomandările din 2019 ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind sănătatea și drepturile adolescenților în materie de sănătate și de reproducere și documentul Biroului regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății intitulat „Standarde pentru educația sexuală în Europa. Un cadru pentru factorii de decizie, autoritățile educaționale și de sănătate și specialiști”,

 având în vedere rezoluția Parlamentului European din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE[118],

 având în vedere rezultatele anchetei LGBTI II, efectuată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, care evidențiază o intensificare a intoleranței și a violenței împotriva persoanelor LGBTI în Polonia și o neîncredere totală din partea respondenților LGBTI din Polonia în ceea ce privește lupta guvernului împotriva prejudecăților și a intoleranței, aici înregistrându-se cel mai mic procent din întreaga UE (doar 4 %) în acest sens și cel mai mare procent de respondenți care evită să meargă în anumite locuri de teamă că vor fi atacați, hărțuiți sau amenințați (79 %),

 având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special articolele 1, 2, 3, 10, 11, 21, 35 și 45,

 având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) referitor la valorile fundamentale ale Uniunii și articolul 7 din TUE referitor la stabilirea existenței unei încălcări grave și persistente de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2,

 având în vedere articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la egalitatea între femei și bărbați și articolul 9 din TFUE referitor la combaterea excluziunii sociale și la un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane, titlul IV din TFUE referitor la libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor și titlul V din TFUE referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție,

A. întrucât articolul 35 din Cartă consacră dreptul pe care îl are „orice persoană [...] de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale în condițiile stabilite de legislațiile și practicile naționale”, precum și obiectivul unui „nivel ridicat de protecție a sănătății umane”; întrucât garantarea unor servicii și drepturi accesibile și la prețuri rezonabile în materie de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv a contracepției și avortului legal și în condiții de siguranță, este legată de mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață și la demnitate, protecția împotriva unor tratamente inumane și degradante, dreptul de acces la asistență medicală, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării; întrucât blocarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente încalcă hotărârile Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU și ale CEDO;

B. întrucât Uniunea a fost întemeiată pe valorile respectului față de demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 din TUE și cum sunt consacrate în tratatele internaționale privind drepturile omului; întrucât aceste valori, care sunt comune statelor membre și la care toate statele membre au subscris în mod liber, constituie baza drepturilor de care se bucură persoanele care trăiesc în Uniune; întrucât articolul 7 din TUE prevede posibilitatea de a suspenda anumite drepturi care decurg din aplicarea tratatelor unui stat membru, inclusiv drepturile de vot în Consiliu, atunci când s-a constatat existența unei încălcări grave și persistente de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2;

C. întrucât două proiecte de lege care decurg din inițiativele cetățenești se află în fața Parlamentului polonez, dintre care unul, cunoscut sub numele de „Stop avortului”, urmărește să înăsprească Legea poloneză din 1993 privind „Planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile legale de întrerupere a sarcinii”, care este deja una dintre cele mai restrictive legi din UE privind avortul, în vederea eliminării accesului legal în cazurile de anomalii grave sau mortale ale fătului, refuzând în mod fundamental accesul la avort; celălalt, cunoscut sub numele de „Stop pedofiliei”, urmărește să facă din educația sexuală oferită minorilor de către profesori, lucrătorii din domeniul asistenței medicale și alți specialiști din domeniul educației o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea;

D. întrucât o educație sexuală cuprinzătoare, adecvată vârstei și bazată pe probe este esențială pentru consolidarea capacităților copiilor și ale tinerilor de a dezvolta relații sănătoase, în condiții de egalitate, care să le aducă împlinire și să îi facă să se simtă în siguranță și pentru un impact pozitiv asupra egalității de gen, inclusiv prin transformarea normelor și atitudinilor de gen dăunătoare în ceea ce privește violența pe criterii de gen, homofobia și transfobia, pentru a preveni discriminarea și toate formele de abuz și violența bazată pe gen, precum și pentru a contribui la reducerea cazurilor de sarcini în rândul adolescentelor, a riscurilor și la utilizarea tot mai frecventă a contracepției;

E întrucât Dieta are obligația legală de a examina proiectele legislative care au la bază inițiative cetățenești în termen de șase luni de la începerea mandatului său; întrucât Parlamentul polonez s-a pronunțat, la 16 aprilie 2020, în favoarea retrimiterii către comisie a celor două proiecte de lege privind accesul la avort și educația sexuală a minorilor care au la bază inițiative cetățenești; întrucât nu au fost încă anunțate datele la care comisiile parlamentare vor studia proiectele de lege;

F. întrucât, în 2016, 2018 și 2020, proiecte de lege care impun măsuri restrictive împotriva avortului sau care încearcă să introducă o interdicție aproape totală a dreptului la avort au provocat proteste în masă din partea femeilor și a organizațiilor societății civile în întreaga țară și în străinătate, inclusiv greva femeilor din „Lunea neagră” din 2016; întrucât, din păcate, de la începutul anului 2019, peste 80 de regiuni, județe sau municipalități au adoptat rezoluții prin care s-au declarat libere de așa-numita „ideologie LGBT” sau au adoptat în integralitate sau parțial „Cartele regionale ale drepturilor familiei”, discriminând în special părinții singuri și părinții și persoanele LGBTI și restricționând de facto libertatea de circulație a cetățenilor UE,

1. salută faptul că, la 16 aprilie 2020, Parlamentul polonez nu a adoptat cele două proiecte de lege privind accesul la avort și o educație sexuală cuprinzătoare și adecvată vârstei pentru minori care au la bază inițiative cetățenești; regretă faptul că Parlamentul polonez nu a respins în mod lipsit de echivoc aceste două proiecte de lege și se opune ca acestea să fie transmise comisiei spre examinare suplimentară, având în vedere că fiecare ar submina drepturile omului; consideră că perspectiva unui posibil vot viitor asupra acestor proiecte de lege reprezintă o amenințare potențială la adresa principiilor fondatoare ale UE, astfel cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE, în special respectarea drepturilor omului și a demnității umane, nediscriminarea și egalitatea, inclusiv egalitatea între femei și bărbați, precum și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) și drepturile persoanelor LGBTI și activitatea societății civile;

2. invită Guvernul și membrii Parlamentului din Polonia să nu continue examinarea acestor două proiecte de lege, câtă vreme o dezbatere intensă, necesară și legitimă a fost declanșată în țară și în toată Europa din cauza problemelor morale și a protestelor pe care le generează acestea și deoarece viețile și drepturile fundamentale a mii de femei, de cupluri, de familii, de copii și de adolescenți, în special din rândul tinerilor și al persoanelor celor mai vulnerabile, ar fi iremediabil afectate, precum și viețile și drepturile educatorilor din domeniul sănătății sexuale și reproductive, inclusiv ale profesorilor, lucrătorilor sociali, personalului medical și activiștilor pentru drepturile omului; este profund îngrijorat de încercările repetate de a prezenta, de a examina și de a reforma legislația cu scopul de a restricționa drepturile femeilor și egalitatea de gen; îndeamnă membrii Parlamentului polonez să se abțină de la orice încercare suplimentară de a restricționa sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente ale femeilor și adolescenților;

3. regretă recentele propuneri legislative, potrivit cărora instituțiile medicale nu ar mai fi obligate legal să indice o altă instituție în cazul refuzului doctorilor de a efectua întreruperi de sarcină din cauza convingerilor personale; își reiterează îngrijorarea cu privire la utilizarea clauzei de conștiință, inclusiv a lipsei unor mecanisme de sesizare fiabile și la lipsa de recurs în timp util pentru femeile cărora li se refuză accesul legal la avort; reamintește că, în conformitate cu legislația privind drepturile omului, medicilor nu ar trebui să li se permită să submineze drepturile inalienabile ale femeilor de a avea acces în timp util la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și dreptul la viață, sănătate și confidențialitate; invită guvernul polonez să respecte hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului[119], care a hotărât că obstacolele în calea accesului la avortul legal în practică încalcă drepturile omului și, prin urmare, să includă în lege o normă care să prevadă că, în cazul unui refuz, unitatea medicală trebuie să indice un alt specialist sau o altă instituție care va efectua procedura de avort; solicită abrogarea legii care limitează accesul femeilor și fetelor la pastila contraceptivă de urgență;

4 își exprimă convingerea că blocarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor și reamintește că indisponibilitatea unor informații exacte din punct de vedere științific încalcă drepturile persoanelor de a lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la propriile SRHR;

5. încurajează autoritățile poloneze să pună în aplicare în mod concret și efectiv Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei, în special prin asigurarea aplicării legislației existente în întreaga țară, precum și asigurarea unui număr suficient de adăposturi de calitate pentru femeile victime ale violenței și copiii acestora;

6. este preocupat de regresul înregistrat de pierderea drepturilor femeilor, de tendința de diminuare a spațiului societății civile și de nivelul inadecvat de protecție din Polonia a dreptului fundamental al omului la sănătate al femeilor și al adolescentelor, sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile conexe, inclusiv accesul la informații și la autodeterminare, fiind o componentă esențială protejată prin lege la nivel internațional; este preocupat, de asemenea, de pierderea drepturilor tinerilor LGBTI, a căror sănătate mintală și siguranță fizică sunt deosebit de amenințate din cauza atacurilor continue ale guvernului asupra activiștilor și organizațiilor prin raiduri, retrageri de fonduri și intimidări;

7. subliniază că accesul neîngrădit și în timp util la serviciile de sănătate reproductivă și respectarea autonomiei reproductive a femeilor și a deciziilor acestora sunt esențiale pentru protejarea drepturilor fundamentale ale femeilor și a egalității de gen; reamintește că organismele internaționale din domeniul drepturilor omului au afirmat în mod repetat că legile foarte restrictive privind avortul contravin standardelor în materie de drepturi ale omului și trebuie reformate; reamintește că Parlamentul a criticat deja cu fermitate, în rezoluțiile sale din 14 septembrie 2016[120] și 15 noiembrie 2017[121], orice propunere legislativă care ar interzice avortul în cazurile de malformații grave sau mortale ale fătului, ceea ce ar însemna practic interzicerea accesului la avort în Polonia, în contextul în care majoritatea avorturilor legale sunt efectuate din acest motiv;

8. subliniază că femeile care decid să întrerupă o sarcină fie se deplasează într-o altă țară pentru a beneficia de servicii sigure și legale de întrerupere a sarcinii, fie se supun unor proceduri potențial nesigure la domiciliu, putând să își riște viața în timpul lor, în special femeile sărace; reafirmă faptul că blocarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv la întreruperea legală a sarcinii în condiții de siguranță, este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor;

9. reiterează cu fermitate faptul că accesul la informații complete, adecvate vârstei, cu privire la sex, sexualitate și accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv educație sexuală, planificare familială, metode contraceptive și avort legal și în condiții de siguranță, sunt esențiale pentru a crea o atitudine pozitivă și caracterizată prin respect în raport cu sexualitatea și relațiile sexuale, precum și posibilitatea de a avea experiențe sexuale sigure, fără constrângeri, discriminare și violență;

10. reiterează faptul că tinerii trebuie să fie responsabilizați și protejați prin oferirea de informații adecvate vârstei despre sex și sexualitate și despre accesul la asistență medicală sexuală și reproductivă; subliniază că, în loc să protejeze tinerii, lipsa de informații și educație cu privire la sex și la sexualitate periclitează siguranța și calitatea vieții tinerilor, făcându-i vulnerabili la exploatare sexuală, abuzuri și violență, inclusiv pe fetele și tinerii LGBTI, care sunt afectați în mod deosebit de inegalitatea normelor sociale și de gen; solicită ca educatorii, doctorii și îngrijitorii să fie sprijiniți, protejați și încurajați să transmită aceste informații;

11. reamintește că educația, pe lângă faptul că este un drept al omului de sine stătător, este o condiție prealabilă pentru exercitarea altor drepturi și libertăți fundamentale; reamintește că Polonia are datoria, în temeiul legislației internaționale a drepturilor omului, de a oferi o educație sexuală completă, obligatorie, adecvată vârstei, standardizată, bazată pe date concrete și exactă din punct de vedere științific; reamintește că o astfel de educație este o parte a programei școlare necesară în vederea respectării standardelor Organizației Mondiale a Sănătății pentru Europa în materie de educație și protecție a tinerilor; afirmă că o astfel de educație ar trebui să cuprindă orientarea sexuală și identitatea de gen, exprimarea sexuală, relațiile sexuale și consimțământul, precum și informații despre riscuri sau boli precum bolile cu transmitere sexuală și HIV, sarcina nedorită, violența sexuală și practicile nocive, cum ar fi acostarea în scopuri sexuale și mutilarea genitală a femeilor;

12. invită guvernul polonez să condamne urgent și să adopte măsurile legale adecvate împotriva rezoluțiilor adoptate de autoritățile regionale și comunale privind crearea așa-numitelor „zone libere de LGBTI” din Polonia, care încalcă drepturile fundamentale și generează mai multă ură, frică și amenințări pentru persoanele LGBTI din Polonia; reamintește rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv zonele libere de LGBTI[122]; îndeamnă guvernul polonez să ia măsuri pentru a proteja persoanele LGBTI +, pentru a aborda toate încălcările drepturilor omului și pentru a garanta drepturile și libertățile persoanelor și ale organizațiilor din societate care reprezintă interesele femeilor și ale persoanelor LGBTI +;

13. reamintește că articolul 7 din TUE poate fi declanșat dacă se constată existența unui risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor menționate la articolul 2; este ferm convins că atingerea adusă drepturilor femeilor, ale persoanelor LGBTI+ și ale altor minorități încalcă grav valorile egalității și respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, consacrate la articolul 2 din TUE; invită Comisia să monitorizeze situația pentru a evalua dacă crearea de zone libere de LGBTI într-o treime dintre municipalitățile poloneze, declarațiile homofobe și alte încălcări ale drepturilor minorităților constituie o încălcare a articolului 2 din TUE, a articolului 3 alineatul (2) din TUE, a articolului 21 din TFUE, a titlurilor IV și V din TFUE și a articolului 45 din Cartă; invită, prin urmare, Comisia să examineze un aviz motivat în conformitate cu articolul 258 din TFUE și, într-un astfel de caz, să aibă în vedere lansarea procedurii corespunzătoare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; îndeamnă Comisia să suspende finanțarea structurală suplimentară a UE în regiunile în care ar fi fost utilizată pentru acțiuni anti-LGBTI+ care încalcă valorile UE; solicită Consiliului să abordeze aceste chestiuni în contextul actualei sale audieri în legătură cu situația din Polonia;

14. solicită guvernului polonez să introducă în Codul Penal orientarea sexuală, identitatea de gen și caracteristicile sexuale drept caracteristici personale protejate, pentru a garanta drepturile tuturor persoanelor LGBTI+ din Polonia;

15. solicită o educație sexuală, adecvată vârstei și anti-discriminare cuprinzătoare, în concordanță cu standardele internaționale, în Polonia, pentru a combate homofobia, atitudinile discriminatorii, stereotipurile de gen și miturile cu privire la sexualitate și sănătatea reproductivă; invită guvernul polonez să se asigure că tinerii au acces la o educație sexuală și anti-discriminare cuprinzătoare, adecvată vârstei lor și bazată pe date concrete în programa școlară, în conformitate cu standardele europene și internaționale, și să se asigure că profesorii sau educatorii calificați sunt sprijiniți pentru a oferi o astfel de educație într-un mod obiectiv și faptic; invită autoritățile poloneze să se abțină de la adoptarea unei politici care contravine acestor obiective, precum și de la orice acțiune disciplinară și de stigmatizare împotriva cadrelor didactice pe motiv că acestea transmit cunoștințe legate de sexualitate și antidiscriminare;

16. solicită guvernului polonez să dea curs recomandărilor Parlamentului European, formulate în rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia[123], precum și celor ale Consiliului Europei și ale OMS;

17. consideră că aprobarea de către Parlament a CFM 2021-2027, care include programul „Drepturi și valori”, ar trebui să fie condiționată de respectarea valorilor Uniunii Europene; își reiterează solicitarea de creare a unui mecanism de protejare a bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate ale statului de drept în statele membre și este pregătit să nu aprobe CFM dacă nu se ajunge la un acord politic cu privire la un astfel de mecanism; invită autoritățile poloneze să asigure o finanțare adecvată prin intermediul unor instrumente la nivelul UE, cum ar fi CFM și alte proiecte pilot, pentru a pune CFM la dispoziția organizațiilor de apărare a drepturilor fundamentale, inclusiv a organizațiilor pentru drepturile femeilor și a organizațiilor LGBTI +, și să abordeze birocrația și restricțiile de finanțare tot mai mari impuse organizațiilor pentru drepturile fundamentale, inclusiv organizațiilor pentru drepturile femeilor și activiștilor pentru drepturile femeilor.


PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Constatarea unui risc evident de încălcare gravă a principiilor statului de drept de către Republica Polonă

Referințe

2017/0360R(NLE)

Comisie competentă

 

LIBE

 

 

 

 

Aviz emis de către

 Data anunțului în plen

FEMM

27.5.2020

Raportor/Raportoare pentru aviz:

 Data numirii

Evelyn Regner

27.4.2020

Data adoptării

3.7.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

6

3

 

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

24

+

RE

Abir Al-Sahlani, Samira Rafaela, María Soraya Rodríguez Ramos, Hilde Vautmans, Chrysoula Zacharopoulou

GUE/NGL

Eugenia Rodríguez Palop, Elena Kountoura

PPE

Frances Fitzgerald, Cindy Franssen, Arba Kokalari, Sirpa Pietikäinen, Christine Schneider, Elissavet Vozemberg-Vrionidi

S&D

Robert Biedroń, Vilija Blinkevičiūtė, Heléne Fritzon, Lina Gálvez Muñoz, Maria Noichl, Pina Picierno, Evelyn Regner

Verts/ALE

Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Ernest Urtasun, Alice Kuhnke

 

6

-

ID

Christine Anderson, Simona Baldassarre, Annika Bruna, Isabella Tovaglieri

ECR

Margarita de la Pisa Carrión, Jadwiga Wiśniewska

 

3

0

PPE

Rosa Estaràs Ferragut, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Lívia Járóka

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 


 

 

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Constatarea unui risc evident de încălcare gravă a principiilor statului de drept de către Republica Polonă

Referințe

2017/0360R(NLE)

Data sesizării

7.5.2020

 

 

 

Comisie competentă

 Data anunțului în plen

LIBE

27.5.2020

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

 Data anunțului în plen

AFCO

27.5.2020

FEMM

27.5.2020

 

 

Avize care nu au fost emise

 Data deciziei

AFCO

8.6.2020

 

 

 

Raportori

 Data numirii

Juan Fernando López Aguilar

14.10.2019

 

 

 

Examinare în comisie

13.7.2020

14.7.2020

 

 

Data adoptării

16.7.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

52

15

0

Membri titulari prezenți la votul final

Magdalena Adamowicz, Konstantinos Arvanitis, Katarina Barley, Pietro Bartolo, Nicolas Bay, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Saskia Bricmont, Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Damien Carême, Caterina Chinnici, Clare Daly, Marcel de Graaff, Lena Düpont, Laura Ferrara, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Sylvie Guillaume, Andrzej Halicki, Balázs Hidvéghi, Evin Incir, Sophia in ‘t Veld, Patryk Jaki, Lívia Járóka, Marina Kaljurand, Fabienne Keller, Peter Kofod, Moritz Körner, Juan Fernando López Aguilar, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Javier Moreno Sánchez, Maite Pagazaurtundúa, Nicola Procaccini, Emil Radev, Paulo Rangel, Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Ralf Seekatz, Michal Šimečka, Martin Sonneborn, Sylwia Spurek, Tineke Strik, Ramona Strugariu, Annalisa Tardino, Tomas Tobé, Milan Uhrík, Tom Vandendriessche, Bettina Vollath, Jadwiga Wiśniewska, Elena Yoncheva, Javier Zarzalejos

Membri supleanți prezenți la votul final

Abir Al-Sahlani, Bartosz Arłukowicz, Malin Björk, Delara Burkhardt, Gwendoline Delbos-Corfield, Nathalie Loiseau, Erik Marquardt, Sira Rego, Domènec Ruiz Devesa, Paul Tang, Hilde Vautmans, Tomáš Zdechovský

Data depunerii

20.7.2020

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

 

52

+

EPP

Magdalena Adamowicz, Bartosz Arłukowicz, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Lena Düpont, Andrzej Halicki, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Emil Radev, Paulo Rangel, Ralf Seekatz, Tomas Tobé, Javier Zarzalejos, Tomáš Zdechovský

S&D

Katarina Barley, Pietro Bartolo, Delara Burkhardt, Caterina Chinnici, Sylvie Guillaume, Evin Incir, Juan Fernando López Aguilar, Marina Kaljurand, Javier Moreno Sánchez, Domènec Ruiz Devesa, Sylwia Spurek, Paul Tang, Bettina Vollath, Elena Yoncheva

RENEW

Abir Al-Sahlani, Sophia in 't Veld, Fabienne Keller, Moritz Körner, Nathalie Loiseau, Maite Pagazaurtundúa, Michal Šimečka, Ramona Strugariu, Hilde Vautmans

GREENS/EFA

Saskia Bricmont, Damien Carême, Gwendoline Delbos-Corfield, Erik Marquardt, Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Tineke Strik

GUE/NGL

Konstantinos Arvanitis, Malin Björk, Clare Daly, Sira Rego

NI

Laura Ferrara, Martin Sonneborn

 

15

-

EPP

Balázs Hidvéghi, Lívia Járóka

ID

Nicolas Bay, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Marcel De Graaff, Peter Kofod, Annalisa Tardino, Tom Vandendriessche

ECR

Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Patryk Jaki, Nicola Procaccini, Jadwiga Wiśniewska

NI

Milan Uhrík

 

0

0

 

 

 

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

[1] JO C 104 E, 30.4.2004, p. 408.

[4] Texte adoptate, P8_TA(2016)0123.

[5] Texte adoptate, P8_TA(2016)0344.

[6] Texte adoptate, P8_TA(2017)0442.

[7] JO L 217, 12.8.2016, p. 53.

[8] JO L 22, 27.1.2017, p. 65.

[9] JO L 228, 2.9.2017, p. 19.

[10] JO L 17, 23.1.2018, p. 50.

[11] Texte adoptate, P8_TA(2018)0055.

[12] Texte adoptate, P9_TA(2019)0058.

[13] Texte adoptate, P9_TA(2019)0101.

[14] Texte adoptate, P8_TA(2019)0032.

[15] Texte adoptate, P8_TA(2018)0204.

[16] Texte adoptate, P9_TA(2020)0014.

[17] Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.

[18] Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

[19] Texte adoptate, P8_TA(2019)0111.

[20] Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.

[21] Texte adoptate, P8_TA(2019)0349.

[22] Texte adoptate, P8_TA(2019)0407.

[23] Hotărârea Curții de Justiție din 24 iunie 2019, Comisia/Polonia, C-619/18, ECLI:EU:C:2019:531; Hotărârea Curții de Justiție din 5 noiembrie 2019, Comisia/Polonia, C-192/18, ECLI:EU:C:2019:924.

[25] Ustawa z dnia 22 grudnia 2015 r. o zmianie ustawy o Trybunale Konstytucyjnym (Dz.U. 2015 poz. 2217).

[26] Ustawa z dnia 22 lipca 2016 r. o Trybunale Konstytucyjnym (Dz.U. 2016 poz. 1157).

[27] Hotărârea Curții Constituționale din 9 martie 2016, K 47/15.

[28] Hotărârea Curții Constituționale din 11 august 2016, K 39/16.

[29] Hotărârea Curții Constituționale din 7 noiembrie 2016, K 44/16.

[30] A se vedea Avizul Comisiei de la Veneția din 14 octombrie 2016 referitor la Legea din 22 iulie 2016 privind Curtea Constituțională, Avizul nr. 860/2016, punctul 127; propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017, punctele 91 și următoarele.

[31] Ustawa z dnia 30 grudnia 2015 r. o zmianie ustawy o służbie cywilnej oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2016 poz. 34).

[32] Ustawa z dnia 15 stycznia 2016 r. o zmianie ustawy o Policji oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2016 poz. 147).

[33] Ustawa z dnia 28 stycznia 2016 r. Prawo o prokuraturze (Dz.U. 2016 poz. 177).

[34] Ustawa z dnia 28 stycznia 2016 r. Przepisy wprowadzające ustawę - Prawo o prokuraturze (Dz.U. 2016 poz. 178).

[35] Ustawa z dnia 18 marca 2016 r. o zmianie ustawy o Rzeczniku Praw Obywatelskich oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2016 poz. 677).

[36] Ustawa z dnia 22 czerwca 2016 r. o Radzie Mediów Narodowych (Dz.U. 2016 poz. 929).

[37] Ustawa z dnia 10 czerwca 2016 r. o działaniach antyterrorystycznych (Dz.U. 2016 poz. 904).

[38] A se vedea propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017, punctele 112-113.

[39] RECJ, Declarația de la Varșovia din 3 iunie 2016.

[40] OSCE/ODIHR, Declarație privind constatările și concluziile preliminare după misiunea sa limitată de observare a alegerilor, 14 octombrie 2019.

[41] OSCE/ODIHR, Raportul final al misiunii limitate de observare a alegerilor parlamentare din 13 octombrie 2019, Varșovia, 14 februarie 2020.

[42] Comisia de la Veneția, avizul din 8-9 decembrie 2017, CDL-AD (2017) 031, punctul 43; Recomandarea (UE) 2018/103 a Comisiei din 20 decembrie 2017 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandărilor (UE) 2016/1374, (UE) 2017/146 și (UE) 2017/1520 (JO L 228, 2.9.2017, p. 19), punctul 135.

[43] Comisia de la Veneția, CDL-AD (2002) 23, Avizul nr. 190/2002, Codul de bună conduită electorală. Orientările și raportul explicativ, 30 octombrie 2002; a se vedea și Comisia de la Veneția, CDL-PI(2020)005rev-e - Report on Respect for Democracy Human Rights and Rule of Law during States of Emergency - Reflections (Raportul privind respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept pe perioada stării de urgență - Reflecții), p. 23.

[44] A se vedea și OSCE/ODIHR, Aviz privind proiectul de lege privind normele speciale referitoare la desfășurarea alegerilor generale pentru președintele Republicii Polone, comandat în 2020 (documentul Senatului nr. 99), 27 aprilie 2020.

[45] Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

[46] Ustawa z dnia 30 listopada 2016 r. o organizacji i trybie postępowania przed Trybunałem Konstytucyjnym (Dz.U. 2016 poz. 2072); ustawa z dnia 30 listopada 2016 r. o statusie sędziów Trybunału Konstytucyjnego (Dz.U. 2016 poz. 2073); Ustawa z dnia 13 grudnia 2016 r. - Przepisy wprowadzające ustawę o organizacji i trybie postępowania przed Trybunałem Konstytucyjnym oraz ustawę o statusie sędziów Trybunału Konstytucyjnego (Dz.U. 2016 poz. 2074).

[47] Avizul Comisiei de la Veneția din 14-15 octombrie 2016, punctul 128; ONU, Comitetul pentru Drepturile Omului, Observații finale cu privire la cel de al șaptelea raport periodic al Poloniei, 31 octombrie 2016, punctele 7-8; Recomandarea (UE) 2017/1520 a Comisiei.

[48] Hotărârea Curții de Justiție din 19 noiembrie 2019, A.K. și alții/Sąd Najwyższy, C-585/18, C-624/18 și C-625/18, ECLI:EU:C:2019:982.

[49] Ustawa z dnia 20 grudnia 2019 r. o zmianie ustawy - Prawo o ustroju sądów powszechnych, ustawy o Sądzie Najwyższym oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2020 poz. 190).

[50] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, CDL-PI(2020)002, punctele 51-55.

[51] A se vedea propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017, COM(2017) 835, punctul 133. A se vedea, de asemenea, OSCE-ODIHR, Avizul referitor la anumite dispoziții din proiectul de lege privind Curtea Supremă din Polonia (de la 26 septembrie 2017), 13 noiembrie 2017, p. 33.

[52] Hotărârea Curții de Justiție din 24 iunie 2019, Comisia/Polonia, C-619/18, ECLI:EU:C:2019:531.

[53] Ordonanța Curții de Justiție din 17 decembrie 2018, Comisia/Polonia, C-619/18 R, ECLI:EU:C:2018:1021.

[54] Ustawa z dnia 21 listopada 2018 r. o zmianie ustawy o Sądzie Najwyższym (Dz.U. 2018 poz. 2507).

[55] OSCE-ODIHR, Avizul din 13 noiembrie 2017, p.7-20; Avizul Comisiei de la Veneția din 8-9 decembrie 2017, punctul 43; Recomandarea (UE) 2018/103 a Comisiei din 20 decembrie 2017 privind statul de drept în Polonia, care vine în completarea Recomandărilor (UE) 2016/1374, (UE) 2017/146 și (UE) 2017/1520 (JO L 17, 23.1.2018, p. 50), punctul 25. GRECO, Addendum la Al patrulea raport de evaluare privind Polonia (articolul 34) din 18-22 iunie 2018, punctul 31; Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctul 8.

[56] Hotărârea Curții de Justiție din 19 noiembrie 2019, A.K. și alții/Sąd Najwyższy, C-585/18, C-624/18 și C-625/18, ECLI:EU:C:2019:982.

[57] Hotărârea Curții Supreme din 5 decembrie 2019, III PO 7/19.

[58] Rezoluția camerelor comune civilă, penală și a muncii ale Curții Supreme din 23 ianuarie 2020, BSA I-4110-1/2020.

[59] Hotărârea Curții Constituționale din 20 aprilie 2020, U 2/20.

[60] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctul 38.

[61] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctul 38.

[62] Ordonanța Curții de Justiție din 8 aprilie 2020, Comisia/Polonia, C-791/19 R, ECLI:EU:C:2020:277.

[63] Ustawa z dnia 8 grudnia 2017 r. o zmianie ustawy o Krajowej Radzie Sądownictwa oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2018 poz. 3).

[64] Consiliul consultativ al judecătorilor europeni, avizele Biroului din 7 aprilie 2017 și 12 octombrie 2017; OSCE/ODIHR, Aviz final privind proiectele de modificare a Legii Consiliului Național al Magistraturii, 5 mai 2017; Avizul Comisiei de la Veneția din 8-9 decembrie 2017, punctele 5-7; GRECO, raportul ad-hoc privind Polonia (articolul 34) din 19-23 martie 2018 și actul adițional din 18-22 iunie 2018; Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctele 42 și 61.

[65] Decizia Curții Supreme din 15 ianuarie 2020, III PO 8/18. Decizia Curții Supreme din 15 ianuarie 2020, III PO 9/18.

[66] Cu privire la acest subiect, a se vedea și următoarele cauze aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului: Reczkowicz și alții/Polonia (cererile nr. 43447/19, 49868/19 și 57511/19), Grzęda/Polonia (nr. 43572/18), Xero Floor w Polsce sp. z o.o./Polonia (nr. 4907/18), Broda/Polonia și Bojara/Polonia (nr. 26691/18 și 27367/18), Żurek/Polonia (nr. 39650/18) și Sobczyńska și alții/Polonia (nr. 62765/14, 62769/14, 62772/14 și 11708/18).

[67] RECJ, scrisoarea din 21 februarie 2020 a Comitetului executiv al RECJ. A se vedea, de asemenea, scrisoarea din 4 mai 2020 a Asociației Europene a Judecătorilor în sprijinul RECJ.

[68] Ustawa z dnia 12 maja 2011 r. o Krajowej Radzie Sądownictwa (Dz.U. 2011 nr 126 poz. 714).

[69] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctul 45.

[70] A se vedea, de asemenea, Consiliul Europei, Biroul Consiliului consultativ al judecătorilor europeni (CCJE-BU), CCJE-BU(2018)6REV, 18 iunie 2018.

[71] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctele 46 - 50.

[72] Hotărârea Curții de Justiție din 5 noiembrie 2019, Comisia/Polonia, C-192/18, ECLI:EU:C:2019:924.

[73] Ustawa z dnia 12 lipca 2017 r. o zmianie ustawy - Prawo o ustroju sądów powszechnych oraz niektórych innych ustaw (Dz.U. 2017 poz. 1452).

[74] OSCE/ODIHR, Aviz intermediar de urgență privind Legea de modificare a Legii privind organizarea instanțelor de drept comun, a Legii privind Curtea Supremă și altor legi din Polonia (din 20 decembrie 2019), 14 ianuarie 2020, p. 23-26; Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctele 44-45.

[75] OSCE-ODIHR, Avizul intermediar de urgență din 14 ianuarie 2020, p.18-21; Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctele 24-30;

[76] OSCE-ODIHR, Avizul intermediar de urgență din 14 ianuarie 2020, p.13-17; Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctele 31-43.

[77] Ustawa z dnia 27 lipca 2001 r. Prawo o ustroju sądów powszechnych (Dz.U. 2001 nr 98 poz. 1070).

[78] Avizul Comisiei de la Veneția din 8-9 decembrie 2017 referitor la Legea privind parchetele, așa cum a fost modificată, CDL-AD(2017)028, punctul 115.

[79] Recomandarea (UE) 2018/103 a Comisiei. Raportorul special al Organizației Națiunilor Unite cu privire la independența judecătorilor și a avocaților, declarația din 25 iunie 2018; Comisia Europeană, semestrul european 2019: Raport de țară - Polonia, 27 februarie 2019, SWD(2019) 1020 final, p. 42; președinții Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, ai Rețelei președinților Curților Supreme din UE și ai Asociației europene a judecătorilor, scrisoarea din 20 septembrie 2019; GRECO, Urmare la addendum-ul Raportului de evaluare a celei de-a patra runde (articolul 34) – Polonia, 6 decembrie 2019, punctul 65; PACE, Rezoluția 2316 (2020) din 28 ianuarie 2020 privind funcționarea instituțiilor democratice în Polonia, punctul 4.

[80] A se vedea, de asemenea, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, scrisoare adresată prim-ministrului Poloniei, 19 ianuarie 2018; Declarație comună în sprijinul Comisarului polonez pentru drepturile omului, semnată de ENNHRI, Equinet, GANHRI, IOI, OHCHR Europe, iunie 2019. 

[81] Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU (CDO), Observații finale cu privire la cel de al șaptelea raport periodic al Poloniei, 23 noiembrie 2016, punctul 33.

[82] Comisia de la Veneția și DGI a Consiliului Europei, Avizul comun de urgență din 16 ianuarie 2020, punctul 59.

[83] Hotărârea Curții de Justiție din 26 martie 2020, Simpson/Consiliul și HG/Comisia, cauzele conexate C-542/18 RX-II și C-543/18 RX-II, ECLI:EU:C:2020:232, punctul 57.

[84] A se vedea, de asemenea, clasamentul mondial al libertății presei, în care Polonia a căzut de pe locul 18 pe locul 62 în clasament din 2015.

[85] Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor, Raportul anual 2020, martie 2020, p. 42.

[86] Consiliul Europei, Recomandarea CM/Rec (2016)4 din 13 aprilie 2016 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori media.

[87] Monitorizare a Institutului internațional de presă (IPI) privind încălcările libertății presei legate de COVID-19, https://ipi.media/covid19-media-freedom-monitoring/.

[88] Consiliul Europei, Organizația Statelor Americane et al., Declarația Forumului mondial privind libertatea academică, autonomia instituțională și viitorul democrației, 21 iunie 2019.

[89] Ustawa z dnia 18 grudnia 1998 r. o Instytucie Pamięci Narodowej - Komisji Ścigania Zbrodni przeciwko Narodowi Polskiemu (Dz.U. 1998 nr 155 poz. 1016).

[90] Consultați și declarația din 28 iunie 2018 a reprezentantului OSCE pentru libertatea mass-mediei.

[91] Ustawa z dnia 24 lipca 2015 r. - Prawo o zgromadzeniach (Dz.U. 2015 poz. 1485).

[92] Ustawa z dnia 13 grudnia 2016 r. o zmianie ustawy - Prawo o zgromadzeniach (Dz.U. 2017 poz. 579).

[93] Consultați și Comunicarea din 23 aprilie 2018 a experților ONU care îndeamnă Polonia să asigure participarea liberă și deplină la negocierile privind schimbările climatice.

[94] Comisarul polonez pentru drepturile omului, scrisoare adresată Ministerului de Interne și al Administrației, 6 mai 2020.

[95] Ustawa z dnia 15 września 2017 r. o Narodowym Instytucie Wolności - Centrum Rozwoju Społeczeństwa Obywatelskiego (Dz.U. 2017 poz. 1909).

[96] OSCE/ODIHR, Aviz referitor la proiectul de lege al Poloniei privind Institutul Național pentru Libertate - Centrul pentru Dezvoltarea Societății Civile, Varșovia, 22 august 2017.

[97] CESE, Raport referitor la situația drepturilor fundamentale și a statului de drept: evoluții pe plan național dintr-o perspectivă a societății civile pentru perioada 2018-2019, iunie 2020, p. 41-42.

[98] CESE, Declarație de presă intitulată „Alarming pressure on civil society: Polish EESC member becomes a target of government retaliation and NGOs no longer able to choose their own candidates” („O presiune alarmantă asupra societății civile: un membru polonez al CESE devine ținta represaliilor guvernului, iar ONG-urile nu își mai pot alege candidații”), 23 iunie 2020.

[99] Ustawa z dnia 6 kwietnia 1990 r. o Policji (Dz.U. 1990 nr 30 poz. 179).

[100] Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU (CDO), Observații finale cu privire la cel de al șaptelea raport periodic al Poloniei, 23 noiembrie 2016, punctele 39-40. A se vedea, de asemenea, Comunicarea din 23 aprilie 2018 a experților ONU care îndeamnă Polonia să asigure participarea liberă și deplină la negocierile privind schimbările climatice.

[101] CEPD, Scrisoare privind divulgarea datelor cu ocazia alegerile prezidențiale din Polonia, 5 mai 2020.

[102] Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, Declarația din 14 aprilie 2020.

[103] În 2017, avorturile efectuate în caz de malformații fetale au reprezentat 97,9 % din totalul tratamentelor: Centrul pentru sistemele de informații din domeniul sănătății, rapoarte ale Programului public de cercetare statistică MZ-29, astfel cum sunt publicate pe site-ul Seimului Poloniei. Sprawozdanie Rady Ministrów z wykonywania oraz o skutkach stosowania w 2016 r. ustawy z dnia 7 stycznia 1993 r. o planowaniu rodziny, ochronie płodu ludzkiego i warunkach dopuszczalności przerywania ciąży (Dz. U. poz. 78, z późnn. zm.).

[104] A se vedea, de asemenea, documentul tematic al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, din decembrie 2017, intitulat „Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor în Europa”. Declarația din 22 martie 2018 a experților ONU care consiliază Grupul de lucru al ONU privind discriminarea împotriva femeilor și declarația din 14 aprilie 2020 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei.

[105] Ustawa z dnia 16 lipca 2020 r. o zmianie ustawy o zawodach lekarza i lekarza dentysty
oraz niektórych innych ustaw (not yet published in the Official Journal).

[106] Ustawa z dnia 5 grudnia 1996 r. o zawodach lekarza i lekarza dentysty (Dz.U. 1997 nr 28 poz. 152).

[107] Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2007 în cauza Tysiąc împotriva Poloniei (cererea nr. 5410/03). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2007 în cauza R. R. împotriva Poloniei (cererea nr. 27617/04). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 octombrie 2012 în cauza P. și S. împotriva Poloniei (cererea nr. 57375/08).

[108] Rezoluția PE din 15 noiembrie 2017, punctul 18; APCE, Rezoluția 2316 (2020) din 28 ianuarie 2020 privind funcționarea instituțiilor democratice în Polonia, punctul 14; Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU (CDO), Observații finale cu privire la cel de-al șaptelea raport periodic asupra Poloniei, 23 noiembrie 2016, CCPR/C/POL/CO/7, punctele 15-18.

[109] Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru eliminarea discriminării rasiale, Observații finale cu privire la cel de-al 22-lea și la cel de-al 24-lea raport combinat al Poloniei, august 2019.

[110] Ibid.

[111] Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).

[112] Comisia Europeană, DG REGIO, scrisoare adresată autorităților din regiunile poloneze din Lublin, Łódź, Polonia Mică, Podkarpackie și Świętokrzyskie, 27 mai 2020. Consultați, de asemenea, Hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2020, Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI, C-507/18, ECLI:EU:C:2020:289.

[113] Hotărârea Curții de Justiție din 5 iunie 2018, Coman, C-673/16, ECLI:EU:C:2018:385; Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 martie 2010 în cauza Kozak împotriva Poloniei (cererea nr. 13102/02). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 ianuarie 2008 în cauza E.B. împotriva Franței (cererea nr. 43546/02). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 2013 în cauza X și alții împotriva Austriei (cererea nr. 19010/07). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 iunie 2016 în cauza Taddeucci și McCall împotriva Italiei (cererea nr. 51362/09). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 iulie 2015 în cauza Oliari și alții împotriva Italiei (cererile nr. 18766/11 și nr. 36030/11). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2017 în cauza Orlandi și alții împotriva Italiei (cererile nr. 26431/12, nr. 26742/12, nr. 44057/12 și nr. 60088/12). Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 ianuarie 2020 în cauza Beizaras și Levickas împotriva Lituaniei (cererea nr. 41288/15.)

[114] Comisia LIBE, raportul de misiune din 3 decembrie 2018, redactat în urma misiunii delegației ad-hoc în Polonia cu privire la situația statului de drept, 19-21 septembrie 2018.

[115] Cauza CEDO Sõro împotriva Estoniei, 3 septembrie 2015, punctele 60-62. A treia recomandare a Comisiei (UE) 2018/103 din 20 decembrie 2017, punctul 9. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Rezoluția 2316 (2020) din 28 ianuarie 2020 privind funcționarea instituțiilor democratice în Polonia, punctul 13.

[116] OSCE, comunicat de presă, 13 iulie 2020: https://www.osce.org/odihr/elections/poland/457204.

[117] Texte adoptate, P9_TA(2019)0058.

[118] Texte adoptate, P8_TA(2019)0111.

[119] R. R., TYSIAC și P. și S./Polonia (cererea nr. 27617/04, 5410/03, 57375/08)

[120] JO C 204, 13.6.2018, p. 95.

[121] JO C 356, 4.10.2018, p. 44.

[122] Texte adoptate, P9_TA(2019)0101.

Ultima actualizare: 31 august 2020Aviz juridic - Politica de confidențialitate