Procedură : 2019/2157(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0154/2020

Texte depuse :

A9-0154/2020

Dezbateri :

PV 06/10/2020 - 7
CRE 06/10/2020 - 7

Voturi :

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0257

<Date>{11/09/2020}11.9.2020</Date>
<NoDocSe>A9-0154/2020</NoDocSe>
PDF 357kWORD 117k

<TitreType>RAPORT</TitreType>

<Titre>referitor la Strategia UE pentru păduri – Calea de urmat</Titre>

<DocRef>(2019/2157(INI))</DocRef>


<Commission>{AGRI}Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală</Commission>

Raportor: <Depute>Petri Sarvamaa</Depute>

Raportoare pentru aviz (*):
Jessica Polfjärd, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

(*) Procedura comisiei asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ
 AVIZ AL ComisiEI pentru industrie, cercetare și energiE
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Strategia UE pentru păduri – Calea de urmat

(2019/2157(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind „Pactul verde european” (COM(2019)0640), Comunicarea Comisiei din 20 mai privind „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030” (COM(2020)0380), precum și rezoluțiile sale din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european[1] și din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică[2],

 având în vedere Declarația de la New York privind pădurile, ratificată la 23 iunie 2014 de Uniunea Europeană,

 având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 decembrie 2018 intitulat „Progresele înregistrate în implementarea strategiei UE pentru păduri «O nouă strategie a UE pentru păduri: în beneficiul pădurilor și al sectorului forestier»” (COM(2018)0811),

 având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”[3],

 având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 23 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” (COM(2019)0352),

 având în vedere Concluziile Consiliului din 15 aprilie 2019 privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Strategiei UE pentru păduri și un nou cadru strategic pentru păduri (08609/2019),

 având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive și regulamentele consecutive de punere în aplicare cu actualizări ale listei de specii invazive, printre care se află și specii de arbori[4],

 având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 30 octombrie 2019 la Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 decembrie 2018 intitulat „Progresele înregistrate în implementarea strategiei UE pentru păduri - «O nouă strategie a UE pentru păduri: în beneficiul pădurilor și al sectorului forestier»”,

 având în vedere Evaluarea globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice publicată de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 31 mai 2019,

 având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu privind „Mediul european - situația și perspectivele în 2020: cunoștințele pentru tranziția către o Europă sustenabilă”, publicat la 4 decembrie 2019,

 având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 și 11 aprilie 2019 privind implementarea Strategiei UE pentru păduri,

 având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei în domeniul biodiversității pentru 2020,

 având în vedere strategia actualizată a UE în domeniul bioeconomiei,

 având în vedere strategia privind clima pentru 2050,

 având în vedere concluziile Consiliului din 29 noiembrie 2019 privind strategia actualizată a UE în domeniul bioeconomiei[5],

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți: O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),

 având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 16 mai 2018 privind evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE pentru păduri și sectorul forestier[6],

 având în vedere Strategia Europa 2020, inclusiv inițiativele „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”,

 având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

 având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0154/2020),

 având în vedere responsabilitățile care le revin statelor membre ale UE în temeiul Convenției privind diversitatea biologică (CBD), al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și al Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD),

A. întrucât angajamentele interne și internaționale ale UE privind, de exemplu, Pactul verde european, obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, Protocolul de la Kyoto, Acordul de la Paris și crearea unei societăți cu emisii zero vor fi imposibil de realizat fără beneficiile pentru climă și alte servicii ecosistemice oferite de păduri și de sectorul forestier;

B. întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu face nicio referire la o politică forestieră comună a UE, iar responsabilitatea pentru păduri revine statelor membre; întrucât, cu toate acestea, UE a contribuit în trecut la gestionarea durabilă a pădurilor (GDP) și la deciziile statelor membre privind pădurile, prin politicile și orientările sale, inclusiv articolul 4 din TFUE în ceea ce privește energia, mediul și agricultura;

C. întrucât pădurile și întregul lanț valoric forestier sunt fundamentale pentru dezvoltarea în continuare a bioeconomiei circulare, deoarece creează locuri de muncă, asigură bunăstarea economică în zonele rurale și urbane, asigură servicii de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora, oferă beneficii pentru sănătate, protejează biodiversitatea și perspectivele regiunilor montane, insulare și rurale și combat deșertificarea;

D. întrucât cercetarea de înaltă calitate finanțată adecvat, inovarea, colectarea de informații, întreținerea și dezvoltarea bazelor de date, cele mai bune practici și schimbul de cunoștințe sunt extrem de importante pentru viitorul pădurilor multifuncționale ale UE și pentru întregul lanț valoric forestier, având în vedere așteptările din ce în ce mai mari care le vizează și nevoia de a aborda oportunitățile și provocările multiple cu care se confruntă societatea;

E. întrucât pădurile reprezintă patrimoniul nostru natural pe care trebuie să îl conservăm și să îl întreținem, gestionarea corespunzătoare a acestui patrimoniu fiind esențială pentru ca acesta să se dezvolte, să genereze biodiversitate, bogăție pe plan economic, turistic și social;

F. întrucât Fondul pentru dezvoltare rurală a pus la dispoziție, în cadrul PAC, instrumente și resurse pentru a sprijini sectorul forestier și întrucât acesta ar trebui să asigure în continuare acest sprijin în cadrul PAC post-2020, prin acordarea unei atenții deosebite gestionării durabile a pădurilor (GDP);

G. întrucât în UE există 16 milioane de proprietari privați de păduri, care dețin aproximativ 60 % din pădurile din UE; întrucât dimensiunea medie a pădurilor aflate în proprietate privată este de 13 hectare, în timp ce aproximativ două treimi din proprietarii privați de păduri dețin mai puțin de 3 hectare de pădure;

H. întrucât pădurile gestionate în mod durabil sunt extrem de importante pentru garantarea locurilor de muncă în zonele rurale, reprezentând un beneficiu pentru sănătatea umană și având, în același timp, o contribuție vitală la protejarea mediului și a biodiversității;

I. întrucât măsurile din domeniul forestier de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea sunt interconectate, având în vedere că în cadrul acestor măsuri chestiunile trebuie să fie echilibrate, iar sinergiile între ele trebuie să fie încurajate, în special în cadrul strategiilor și planurilor de adaptare ale statelor membre;

J. întrucât pădurile europene și situațiile în care se află acestea sunt diferite și, prin urmare, trebuie gestionate în mod diferit, dar întotdeauna în scopul îmbunătățirii funcțiilor lor economice, sociale și de mediu;

K. întrucât regiunile ultraperiferice conțin rezervoare de biodiversitate foarte bogate și este fundamentală conservarea acestora;

L. întrucât pierderea biodiversității în păduri are consecințe sociale, economice și de mediu semnificative;

M. întrucât calitatea solului joacă un rol crucial în furnizarea de servicii ecosistemice, cum ar filtrarea și stocarea apei și, în consecință, protecția împotriva inundațiilor și a secetei, sechestrarea CO2, biodiversitatea și creșterea biomasei; întrucât îmbunătățirea calității solului, de exemplu, în unele regiuni, prin transformarea pădurilor de conifere în păduri permanente de foioase, este un proces dificil din punct de vedere economic, care se derulează pe o perioadă de zeci ani;

N. întrucât rolul esențial al gestionării durabile a pădurilor ar trebui promovat în cadrul societății europene, care este din ce în ce mai deconectată de domeniul pădurilor și al silviculturii, subliniind multiplele beneficii pe care pădurile le oferă din punct de vedere economic, social și ecologic, cultural și istoric;

O. întrucât, pe lângă faptul că pădurile contribuie la sechestrarea carbonului, acestea au efecte benefice asupra climei, atmosferei, conservării biodiversității, regimului râurilor și al corpurilor de apă, protejează solul de eroziunea provocată de ape și de vânt, având și alte proprietăți naturale utile;

P. întrucât aproape 23 % din pădurile europene se regăsesc în siturile din cadrul Natura 2000, această proporție depășind valoarea de 50 % în unele state membre, și întrucât aproape jumătate din habitatele naturale din zonele din cadrul Natura 2000 sunt păduri;

Q. întrucât pădurile pot fi surse atât de produse forestiere primare, cum ar fi lemnul, cât și de produse secundare valoroase, cum ar fi ciupercile, trufele, ierburile, mierea și fructele de pădure, care sunt foarte importante pentru activitățile economice desfășurate în unele regiuni ale Uniunii;

R. întrucât pădurile europene joacă un rol important în ceea ce privește îmbunătățirea mediului, dezvoltarea economiei, satisfacerea nevoilor statelor membre de produse din lemn și creșterea stării de bine a populației;

S. întrucât agrosilvicultura, definită ca un ansamblu de sisteme de utilizare a terenurilor în cadrul cărora arborii sunt crescuți, în asociere cu agricultura, pe aceeași unitate de terenuri, este o suită de sisteme de gestionare a terenurilor, care stimulează productivitatea globală, generează mai multă biomasă, mențin și refac solurile și oferă o serie de servicii ecosistemice valoroase;

T. întrucât pădurile au un rol multifuncțional și este nevoie de mult timp pentru ca acestea să se formeze, importanța asigurării unei bune diversități a speciilor face ca utilizarea durabilă, conservarea și înmulțirea resurselor forestiere să fie o sarcină de importanță europeană;

U. întrucât vânătoarea responsabilă din punct de vedere social și ecologic joacă, de asemenea, un rol important în mediul forestier și în regiunile semiîmpădurite prin controlul numărului de animale vânate sau al răspândirii bolilor asociate lor, cum ar fi pesta porcină africană;

V. întrucât pădurile joacă un rol fundamental în combaterea eroziunii solului și a deșertificării maselor terestre; întrucât studiile arată că arborii din parcuri și din mediul urban au un efect pozitiv în ceea ce privește menținerea temperaturilor la un nivel mai scăzut în comparație cu zonele fără arbori;

W. întrucât, în actuala perioadă de programare (2014-2020), în cadrul PAC există măsuri menite să ajute actorii economici să consolideze capacitățile în ceea ce privește gestionarea silviculturii;

X. întrucât unele regiuni forestiere au fost invadate masiv de dăunători și insecte precum viermii de lemn și diverse ciuperci; întrucât populațiile naturale din pădurile de castani au fost invadate într-o măsură considerabilă de Cryphonectria parasitica, care reprezintă o amenințare serioasă pentru supraviețuirea acestor populații, dar și, pe termen lung, amenință activitățile umane conexe, cum ar fi producția și culegerea de castane;

Y. întrucât datele disponibile privind pădurile la nivelul UE sunt incomplete și de calitate diferită, împiedicând, astfel, capacitatea de coordonare la nivelul UE în ceea ce privește gestionarea pădurilor;

Z. întrucât există exploatări forestiere ilegale în curs și în UE;

Trecutul – un bilanț al succeselor și provocărilor recente în cadrul aplicării

1. salută publicarea raportului Comisiei intitulat „Progresele înregistrate în implementarea strategiei UE pentru păduri «O nouă strategie a UE pentru păduri: în beneficiul pădurilor și al sectorului forestier»” (COM(2018)0811);

2. salută acțiunile întreprinse de statele membre și de Comisie în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei UE pentru păduri și implicarea Comitetului forestier permanent, a Grupului de dialog civil pentru păduri și lemnul de plută, a Grupului de experți în materie de incendii forestiere, a Grupului de experți pentru industriile forestiere și aspecte sectoriale, precum și a părților interesate relevante în Planul multianual de punere în aplicare pentru păduri (Forest MAP);

3. recunoaște că raportul Comisiei din 2018 privind progresele înregistrate în implementarea actualei Strategii a UE pentru păduri prevede că strategia a fost utilă ca instrument de coordonare și că, în general, cele „opt plus unu” domenii prioritare ale strategiei au fost puse în aplicare cu relativ puține impedimente, cu excepția provocărilor majore care trebuie soluționate cu ajutorul politicii privind biodiversitatea și a provocărilor persistente în domeniile „Ce păduri avem și cum se schimbă ele?”, care vizează în mod specific percepția și informarea publicului cu privire la sectorul forestier, și „Încurajarea coordonării și a comunicării”, care vizează în mod specific politicile din domeniul forestier;

4. subliniază că în cadrul procesului paneuropean „FOREST EUROPE” a fost convenită la nivel internațional o definiție a GDP; observă că definiția a fost inclusă în legislația națională și în sistemele voluntare, de exemplu în cele de certificare forestieră care sunt în vigoare în statele membre;

5. evidențiază că promovarea GDP în UE, prin intermediul Strategiei UE pentru păduri și al măsurilor de dezvoltare rurală aplicate în cadrul politicii agricole comune (PAC), a avut un impact extrem de pozitiv asupra pădurilor și a stării acestora, asupra mijloacelor de trai din mediul rural, precum și asupra biodiversității pădurilor din UE și a îmbunătățit beneficiile pentru climă aduse de sectorul forestier; constată, cu toate acestea, că este încă necesar să se consolideze GDP în mod echilibrat, pentru a se asigura că starea ecologică a pădurilor se îmbunătățește, pentru a ameliora sănătatea și reziliența ecosistemelor și a se asigura că acestea se pot adapta la condițiile climatice în schimbare, pentru a reduce riscurile și impactul perturbărilor naturale, precum și pentru a proteja oportunitățile generațiilor actuale și viitoare de a gestiona pădurile, de exemplu, astfel încât obiectivele proprietarilor de păduri și ale IMM-urilor să fie îndeplinite, și pentru a îmbunătăți calitatea pădurilor și a suprafețelor împădurite existente; consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să includă instrumente adecvate în acest sens; subliniază că statele membre sunt obligate să efectueze GDP în mod exemplar; consideră că modelele de gestionare a pădurilor ar trebui să includă sustenabilitatea ecologică, socială și economică, care este definită ca reprezentând administrarea și utilizarea pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod care să asigure menținerea biodiversității, a productivității, a capacității de regenerare, a vitalității și a potențialului lor de a-și îndeplini, în prezent și în viitor, funcțiile ecologice, economice și sociale relevante la nivel local, național și global, fără a aduce daune altor ecosisteme; subliniază că recunoașterea și protejarea drepturilor de proprietate este esențială pentru a realiza un angajament pe termen lung în ceea ce privește GDP; subliniază că gestionarea durabilă și conservarea pădurilor noastre reprezintă un element central al stării noastre generale de bine, deoarece acestea sunt locuri în care se desfășoară activități de interes public, atât pe plan recreativ, cât și pe planul sănătății și educației, și recunoaște că GDP promovează protecția biodiversității pădurilor europene; solicită protejarea pădurilor primare care au o structură conservată, specii bogate și zone adecvate, acolo unde aceste păduri continuă să existe; constată că nu există o definiție a pădurilor seculare la nivelul UE și invită Comisia să introducă o definiție, care să fie pregătită în cadrul Comitetului forestier permanent, în procesul de redactare al viitoarei strategii a UE pentru păduri; subliniază că ar putea exista opinii divergente cu privire la capacitățile de absorbție a emisiilor de CO2 ale diferitelor tipuri de păduri și, prin urmare, consideră că noua strategie a UE pentru păduri ar trebui să promoveze gestionarea durabilă a pădurilor; regretă practicile nesustenabile și exploatarea forestieră ilegală care au loc în anumite state membre, în ciuda Regulamentului UE privind lemnul, și solicită în continuare statelor membre să depună eforturi suplimentare pentru a le pune capăt și, de asemenea, să își îmbunătățească sau să își consolideze legislația națională atunci când este necesar; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri urgente cu privire la aceste chestiuni prin monitorizarea atentă și prin punerea în aplicare a legislației UE existente și invită Comisia să aplice rapid procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când se comit încălcări, precum și să urmărească cazurile de exploatare forestieră ilegală prin intermediul tuturor organismelor competente; invită Comisia să finalizeze, fără întârziere, verificarea adecvării normelor UE de combatere a exploatării forestiere ilegale;

6. concluzionează că diferențele înregistrate între statele membre, precum și diferențele existente între regiunile din statele membre, au reprezentat un factor important în analizarea posibilelor măsuri la nivelul UE;

7. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că, în anumite părți ale Uniunii, nepunerea în aplicare a legislației UE existente și suspiciunile legate de corupție au condus la exploatări forestiere ilegale și la activități forestiere nesustenabile; solicită Comisiei și statelor membre să combată corupția și să pună pe deplin în aplicare legislația existentă;

Prezentul – starea actuală a pădurilor din UE

8. subliniază că pădurile din UE, împreună cu cele din teritoriile de peste mări și regiunile ultraperiferice ale acesteia, îndeplinesc mai multe funcții și se caracterizează printr-o mare diversitate legată de aspecte cum ar fi regimul proprietății, dimensiunea, structura, biodiversitatea și reziliența lor, precum și provocările întâmpinate; subliniază faptul că pădurile, în special pădurile mixte, oferă societății o mare varietate de servicii ecosistemice, inclusiv habitate pentru specii, sechestrarea carbonului, materii prime, energie regenerabilă, îmbunătățirea calității aerului, apă curată, realimentarea apelor subterane, controlul eroziunii și protecția împotriva secetei, a inundațiilor și a avalanșelor, precum și furnizarea de ingrediente pentru medicamente, fiind totodată un important spațiu cultural și recreațional; întrucât toate acestea nu par să mai poată fi asigurate pe deplin, întrucât proprietarii de păduri nu mai pot reinvesti în păduri din cauza situației economice dificile generate de schimbările climatice și de alți factori; constată că, potrivit ultimelor estimări, numai 26 % din speciile forestiere și 15 % din habitatele forestiere au demonstrat o stare de conservare favorabilă; invită statele membre să asigure protejarea ecosistemelor și, dacă este necesar, să dezvolte și să consolideze orientările referitoare la produsele forestiere nelemnoase;

9. constată progresele înregistrate în evaluarea serviciilor ecosistemice prin inițiativa Cartografierea ecosistemelor și a serviciilor acestora (MAES); subliniază, cu toate acestea, că în prezent nu există o remunerare adecvată pentru furnizarea de servicii ecosistemice, cum ar fi sechestrarea CO2, favorizarea biodiversității sau îmbunătățirea solului, și că proprietarii de păduri care se concentrează în prezent asupra conversiei pădurilor în mod corespunzător ar putea să-și gestioneze pădurile în pierdere, în pofida furnizării de servicii ecosistemice substanțiale; invită Comisia și statele membre să examineze opțiunile de stimulare și remunerare adecvată a serviciilor climatice, de biodiversitate și a altor servicii ecosistemice, pentru a permite o conversie forestieră viabilă din punct de vedere economic;

10. ia act de faptul că, în ultimele decenii, resursele forestiere ale UE au crescut în ceea ce privește suprafețele împădurite și volumul și că, în prezent, pădurile și alte zone împădurite acoperă cel puțin 43 % din suprafața UE, atingând cel puțin 182 de milioane de hectare și reprezentând 5 % din totalul pădurilor din lume, datorită împăduririi și regenerării naturale; constată că jumătate din rețeaua Natura 2000 este formată din suprafețe împădurite (și anume, 37,5 milioane de hectare) și că 23 % din toate pădurile din Europa se află în situri Natura 2000, în timp ce unele state membre au mai mult de jumătate din teritoriu acoperit de păduri și depind de silvicultură; subliniază că este importantă îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la Natura 2000 și la efectele acesteia asupra biodiversității, asupra gestionării pădurilor și asupra altor utilizări ale terenurilor în întreaga UE; constată că 60 % din pădurile din UE se află în proprietate privată, cu un procent ridicat de exploatații forestiere de mici dimensiuni (mai puțin de 3 ha) și că 40 % sunt în proprietate publică; subliniază că peste 60 % din pădurile productive din UE și peste 20 % din pădurile productive la nivel mondial sunt certificate conform standardelor voluntare de GDP; constată, de asemenea, că proporția lemnului rotund care provine din păduri certificate, prelucrat de industriile lemnului la nivel mondial este mai mare de 20 % și că această proporție este de până la 50 % în UE; subliniază că sectorul forestier asigură locuri de muncă pentru cel puțin 500 000 de persoane în mod direct[7] și 2,6 milioane de persoane în mod indirect[8] în UE și că menținerea acestui nivel de ocupare a forței de muncă, precum și a competitivității sectorului pe termen lung, necesită eforturi constante pentru a atrage forță de muncă calificată și instruită în cadrul sectorului și a se asigura că lucrătorii au un acces adecvat la asistență socială și medicală; constată că aceste locuri de muncă depind de ecosisteme forestiere reziliente și bine gestionate pe termen lung; subliniază rolul esențial pe care îl joacă proprietarii de păduri în implementarea GDP și rolul important pe care îl joacă pădurile pentru crearea de locuri de muncă verzi și pentru creșterea economică în zonele rurale; în plus, evidențiază că proprietarii și administratorii de păduri din UE au o îndelungată tradiție și experiență în gestionarea pădurilor multifuncționale; solicită Comisiei să includă în cadrul noii strategii a UE pentru păduri necesitatea acordării de sprijin proprietarilor de păduri, inclusiv sprijin financiar; consideră că acest sprijin ar trebui să facă obiectul aplicării GDP, pentru a asigura continuarea investițiilor în tehnologii moderne și în măsurile de mediu și climatice care consolidează rolul multifuncțional al pădurilor, cu un instrument financiar specific pentru gestionarea zonelor din rețeaua Natura 2000 și crearea unor condiții de muncă decente; consideră că acest sprijin financiar ar trebui să fie rezultatul unei combinații solide de instrumente financiare, de finanțare națională și de finanțare din sectorul privat; subliniază importanța prevenirii exodului rural și consideră că sunt esențiale investițiile în ecosisteme; salută împădurirea și reîmpădurirea ca instrumente adecvate pentru creșterea suprafețelor împădurite, în special pe terenurile abandonate care nu sunt adecvate pentru producția de alimente, în apropierea zonelor urbane și periurbane, precum și în zonele de munte, atunci când este cazul; încurajează acțiunile sprijinite financiar pentru utilizarea lemnului recoltat proporțional cu stocul forestier durabil și creșterea pădurilor și a altor terenuri împădurite acolo unde este cazul, în special în statele membre în care suprafețele împădurite sunt reduse, încurajând în același timp alte state membre să mențină suprafețele împădurite în zonele cu funcții ecologice accentuate; constată că pădurile găzduiesc o parte semnificativă a biodiversității terestre a Europei;

11. constată că suprafața împădurită din Uniune este în creștere, printre altele, ca urmare a împăduririi, și că pădurile comerciale gestionate nu numai că rețin carbonul mai bine decât pădurile negestionate, dar reduc, de asemenea, emisiile și problemele cauzate de deteriorarea stării pădurilor; constată că gestionarea durabilă a pădurilor comerciale are cel mai bun impact asupra climei și că țările care își gestionează bine pădurile ar trebui să fie răsplătite pentru acest lucru;

12. recunoaște că investițiile publice și private pe termen lung într-o GDP consolidată, care pune accentul în egală măsură pe beneficiile sociale, ecologice și economice ale pădurilor și pe mecanisme adecvate de finanțare și compensare, pot contribui la asigurarea rezilienței și a capacității de adaptare a pădurilor și ajuta sectorul forestier să rămână viabil din punct de vedere economic și sigur din punct de vedere ecologic, dar pot și contribui la atingerea numeroaselor obiective ale UE, inclusiv la aplicarea cu succes a Pactului verde european și la tranziția către o bioeconomie circulară, precum și la promovarea biodiversității; subliniază, de asemenea, că sunt necesare alte mecanisme de finanțare ale UE, ușor accesibile, bine coordonate și relevante, cum ar fi instrumentele financiare sau sprijinul Băncii Europene de Investiții pentru a consolida investițiile în proiecte forestiere, care să vizeze GDP și prevenirea și atenuarea incendiilor forestiere, precum și fondurile structurale și fondurile din cadrul programelor Orizont, Erasmus + și LIFE+, care ar putea oferi un sprijin esențial pentru investiții și servicii de stocare și sechestrare a carbonului ca parte a GDP, garantând, totodată, coerența cu Pactul verde;

13. ia act de beneficiile esențiale aduse climei de păduri și de sectorul forestier; reiterează necesitatea de a promova aspectele de mediu, economice și sociale ale pădurilor și ale gestionării acestora în mod echilibrat, consolidând, în același timp, beneficiile globale aduse climei de păduri și de lanțul valoric forestier, și anume sechestrarea sporită de CO2 și stocarea carbonului în produsele lemnoase și înlocuirea materialelor; subliniază necesitatea de a menține, de a promova în continuare și de a mări, acolo unde este posibil, sechestrarea de CO2 în păduri la un nivel care să permită gestionarea durabilă a tuturor funcțiilor pădurii, stocarea carbonului in situ, inclusiv în zonele agroforestiere, în lemnul mort și în solul forestier, precum și în produse din lemn, printr-o GDP activă; observă că pădurile absorb peste 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE; subliniază că este necesar să se promoveze utilizarea lemnului ca material de construcție durabil, deoarece aceasta ne permite să ne orientăm către o economie mai durabilă; încurajează Comisia să analizeze diferite mecanisme bazate pe piață pentru a stimula înlocuirea combustibililor fosili cu materii prime regenerabile, care oferă beneficii pentru climă; subliniază rolul esențial al materialelor pe bază de lemn pentru înlocuirea alternativelor bazate pe combustibili fosili și a alternativelor cu o amprentă ecologică mai mare în sectoare precum industria construcțiilor, industria textilă, industria chimică și industria ambalajelor și necesitatea de a lua pe deplin în considerare efectele benefice pentru climă și mediu ale acestei înlocuiri semnificative; subliniază, în plus, avantajele încă insuficient exploatate pe care le prezintă înlocuirea produselor de unică folosință, în special a celor din materiale plastice, cu produse sustenabile pe bază de lemn; subliniază că utilizarea circulară a produselor din lemn ar trebui, de asemenea, mărită, pentru a îmbunătăți utilizarea resurselor noastre sustenabile, a promova eficacitatea resurselor, a reduce deșeurile și a prelungi ciclul de viață al carbonului în vederea dezvoltării unei bioeconomii circulare durabile și locale;

14. salută, în ceea ce privește înlocuirea materiilor prime și a energiei bazate pe combustibili fosili, activitatea continuă de promovare a celei mai eficiente utilizări a lemnului, pe principiul „utilizării în cascadă”; invită Comisia și statele membre să continue să implementeze criterii de durabilitate pentru biomasă în temeiul reformării Directivei privind energia din surse regenerabile și să utilizeze în mod optim efectul de substituție, prin înlocuirea materialelor și a energiei bazate pe combustibili fosili și cu emisii ridicate de CO2; remarcă, totuși, importanța evitării distorsiunilor inutile pe piață pentru materiile prime pe bază de lemn în ceea ce privește sprijinirea schemelor pentru bioenergie; atrage atenția asupra faptului că o creștere previzibilă a cererii de lemn și biomasă trebuie să fie însoțită de GDP; în acest sens, subliniază necesitatea creșterii finanțării în ceea ce privește cercetările privind înlocuirii materialelor și energia din surse fosile; constată că resturile de la sfârșitul lanțului valoric al lemnului pot fi utilizate în mod favorabil ca biomasă pentru a înlocui energia termică pe bază de combustibili fosili, dar că, atunci când este posibil, lemnul ar trebui păstrat pentru utilizări cu un ciclu de viață mai îndelungat, cu scopul de a mări capacitatea de stocare globală a dioxidului de carbon;

15. subliniază efectele benefice ale perdelelor forestiere atât pentru protejarea terenurilor agricole, cât și pentru creșterea producției agricole; insistă asupra metodelor de încurajare a fermierilor pentru punerea în practică dezvoltarea perdelelor forestiere;

16. subliniază rolul esențial al arborilor și arbuștilor meliferi în cadrul ecosistemelor naturale pentru sectorul apicol cât și pentru contribuția la procesul natural de polenizare și pentru capacitatea de consolidare și protecție a terenurilor deteriorate și/sau accidentate; insistă asupra includerii în programele de sprijin ale UE a speciilor de astfel de arbori și arbuști, având în vedere caracteristicile regionale;

17. regretă că, deși pădurile din UE sunt gestionate în conformitate cu principiul GDP stabilit de comun acord, iar în UE suprafețele împădurite au crescut în ultimele decenii, s-a dezvoltat o abordare diferită a GDP în contextul Regulamentului 2020/852, recent convenit, al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile și de modificare a Regulamentului 2019/2088 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare[9];

18. subliniază importanța unor ecosisteme forestiere reziliente și sănătoase, inclusiv a faunei și florei, pentru a menține și a îmbunătăți multiplele servicii ecosistemice furnizate de păduri, cum ar fi biodiversitatea, aerul curat, apa, solul sănătos, lemnul și materiile prime nelemnoase; subliniază că instrumentele voluntare și legislațiile în vigoare, cum ar fi Directivele UE privind păsările și habitatele, afectează deciziile în materie de gestionare a terenurilor și trebuie respectate și puse în aplicare în mod corespunzător;

19. constată că fermierii și proprietarii de păduri sunt actori-cheie în zonele rurale; salută recunoașterea rolului silviculturii, al agrosilviculturii și al industriilor forestiere în programul de dezvoltare rurală al PAC 2014-2020, precum și îmbunătățirile introduse prin Regulamentul Omnibus; încurajează păstrarea acestei recunoașteri în cadrul PAC 2021-2027 și la punerea în aplicare a Pactului verde european;

20. subliniază caracterul adecvat și viabil al abordării în două etape pentru a verifica durabilitatea biomasei forestiere, astfel cum s-a convenit în reformarea Directivei privind energia din surse regenerabile; constată că acest lucru ar trebui realizat prin continuarea procesului, anterior întrerupt, de elaborare de către Comitetul forestier permanent și de către Comisie a unor criterii specifice de durabilitate care nu se axează pe utilizarea finală;

21. recunoaște rolul pădurilor în ceea ce privește furnizarea de valoare recreativă și activități forestiere, cum ar fi recoltarea de produse forestiere nelemnoase, de pildă ciuperci și fructe de pădure; ia act de posibilitățile de îndepărtare a unei cantități mai mari de biomasă în ceea ce privește prevenirea incendiilor forestiere prin intermediul pășunatului, dar remarcă și faptul că pășunatul animalelor sălbatice are un impact negativ asupra plantulelor, și, prin urmare, relevă necesitatea de a gestiona în mod durabil fauna care pășunează;

Viitorul – rolul crucial jucat de Strategia UE pentru păduri post-2020 și de Pactul verde european pentru îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite

22. salută publicarea recentă a Pactului verde european al Comisiei și așteaptă cu interes viitoarea strategie UE pentru păduri post-2020, care ar trebui aliniată la Pactul verde european și la Strategia UE în domeniul biodiversității; consideră, în plus, că intensificarea bioeconomiei circulare este o abordare esențială pentru realizarea unei societăți cu emisii scăzute de carbon la implementarea Pactului verde; subliniază că este important să se consolideze în continuare potențialul pădurilor pentru a atinge obiectivele Pactului verde european, precum și să se dezvolte bioeconomia circulară, garantând în același timp alte servicii ecosistemice, inclusiv biodiversitatea;

23. salută programul de lucru al Comisiei pentru 2020 și, în special, recunoașterea contribuției noii Strategii a UE pentru păduri la cea de a 26-a sesiune a Conferinței părților (COP26) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice; subliniază, în acest sens, că, în viitor, pădurile nu ar trebui considerate drept singurul tip de absorbant de CO2, deoarece acest lucru ar stimula mai puțin alte sectoare să își reducă la minimum emisiile; evidențiază, în plus, că sunt necesare acțiuni concrete și eficiente în strategiile și planurile de adaptare la schimbările climatice, care să încorporeze sinergiile dintre atenuare și adaptare, care vor fi esențiale pentru reducerea efectelor dăunătoare ale schimbărilor climatice asupra perturbărilor cum ar fi incendiile forestiere și efectele lor negative asupra economiei rurale, a biodiversității și furnizării de servicii ecosistemice; subliniază că sunt necesare mai multe resurse și că trebuie dezvoltată o gestionare a incendiilor bazată pe date științifice pentru a face față efectelor pe care le au schimbările climatice asupra pădurilor; ia act de faptul că, pentru a conserva biodiversitatea și funcționalitatea pădurilor, precum și pentru a respecta nevoia de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și astfel cum se recunoaște în Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), lemnul mort din pădure constituie microhabitate de care depind numeroase specii;

24. reiterează faptul că pădurile și sectorul forestier contribuie semnificativ la dezvoltarea bioeconomiilor locale, circulare în UE; evidențiază rolul esențial al pădurilor, al sectorului forestier și al bioeconomiei pentru realizarea obiectivelor Pactului verde european și neutralitatea climatică până în 2050; subliniază că, în 2015, bioeconomia reprezenta o piață estimată la peste 2,3 mii de miliarde EUR, asigurând 20 de milioane de locuri de muncă și furnizând 8,2 % din totalul locurilor de muncă din Uniune; constată că fiecare euro investit în cercetare și inovare în sectorul bioeconomiei în cadrul programului Orizont 2020 va genera o valoare adăugată de aproximativ 10 EUR; subliniază că realizarea obiectivelor UE în domeniul mediului, climei și biodiversității nu va fi posibilă niciodată fără păduri multifuncționale, sănătoase și gestionate durabil, aplicând o perspectivă pe termen lung, și nici fără industrii forestiere viabile; subliniază că, în anumite circumstanțe, se fac compromisuri între protejarea climei și protejarea biodiversității în sectorul bioeconomiei și, în special, în sectorul silviculturii, fapt care joacă un rol central în tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acest compromis nu a fost abordat suficient în discuțiile recente privind politica; subliniază că este necesar să elaboreze o abordare coerentă pentru a reuni protecția biodiversității și protecția climei într-un sector forestier și într-o bioeconomie prospere; subliniază importanța dezvoltării și asigurării unei bioeconomii bazate pe piață în UE, de exemplu stimulând inovarea și dezvoltarea de noi produse ecologice cu un lanț de aprovizionare eficient, care să utilizeze în mod eficient materialele de biomasă; consideră că UE ar trebui să încurajeze utilizarea lemnului, a produselor lemnoase recoltate sau a biomasei forestiere pentru a stimula producția și locurile de muncă sustenabile; invită Comisia și statele membre să încurajeze returnarea materialelor de origine biologică, inclusiv toate deșeurile de lemn, revin în lanțul de valori încurajând proiectarea ecologică, stimulând și mai mult reciclarea și promovând utilizarea de materii prime secundare de lemn pentru produse înaintea incinerării lor eventuale la sfârșitul ciclului de viață; 

25. subliniază necesitatea de a susține pe deplin sectorul forestier printr-un sprijin politic real și mai subliniază în acest sens că este necesară o strategie a UE pentru păduri ambițioasă, independentă și de sine stătătoare pentru perioada de după 2020, în paralel cu alte strategii sectoriale relevante; remarcă faptul că, din moment ce agrosilvicultura poate avea, atât caracteristici agricole, cât și forestiere, Strategia UE pentru păduri trebuie să fie coordonată cu strategia „de la fermă la consumator”; cere o nouă strategie a UE pentru păduri, care să se bazeze pe o abordare holistică a GDP, ținând seama de toate aspectele economice, sociale și de mediu ale lanțului valoric forestier, asigurând continuitatea rolului multifuncțional și multidimensional al pădurilor; subliniază că trebuie dezvoltată o strategie a UE pentru păduri care să fie coordonată, echilibrată, coerentă și mai bine integrată cu legislația UE relevantă în domeniul forestier și care să țină seama de persoanele care lucrează în mod direct sau indirect în sectorul forestier și care trăiesc în zonele de pădure, și de serviciile multiple pe care le oferă, având în vedere numărul tot mai mare de politici naționale și ale UE care afectează direct sau indirect pădurile și gestionarea lor în UE;

26. solicită Comisiei ca, la punerea în aplicare a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, să depună toate eforturile pentru a se asigura că sunt promovate în special inițiativele care vizează stoparea pierderii biodiversității în păduri, promovarea plantării speciilor mixte și indigene și îmbunătățirea gestionării pădurilor și că proiectele sunt puse în aplicare și finanțarea este bine direcționată;

27. consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să constituie o punte între politicile naționale în domeniul forestier și al agrosilviculturii și obiectivele UE privind pădurile și exploatațiile agrosilvice, recunoscând atât necesitatea de a respecta competența națională, cât și necesitatea de a contribui la obiectivele mai ample ale UE, abordând totodată în mod coerent atât particularitățile pădurilor private, cât și pe cele ale pădurilor care aparțin domeniului public; solicită să se ia măsuri pentru a asigura stabilitatea și previzibilitatea pe termen lung a sectorului forestier și a întregii bioeconomii;

28. subliniază importanța luării de decizii bazate pe dovezi în ceea ce privește politicile UE legate de păduri, sectorul forestier și lanțurile sale valorice; solicită ca toate aspectele ce țin de domeniul forestier ale măsurilor aferente Pactului verde european să fie la un nivel de ambiție în concordanță cu Strategia UE pentru păduri post-2020, în special pentru a se asigura un impact pozitiv al GDP asupra societății, inclusiv conectivitatea și reprezentativitatea ecosistemelor forestiere, precum și garanția unor efecte benefice stabile și pe termen lung asupra climei și mediului, contribuind totodată la realizarea ODD-urilor; subliniază că orice eventuale orientări ale UE în materie de gestionare durabilă a pădurilor ar trebui să fie elaborate în cadrul Strategiei UE pentru păduri post-2020;

29. reliefează necesitatea de a lua în considerare legăturile dintre sectorul forestier și alte sectoare, cum ar fi agricultura, și coordonarea lor cu bioeconomia circulară, precum și importanța digitalizării și a investițiilor în educație, cercetare și inovare și conservarea biodiversității, care pot contribui în mod pozitiv la găsirea de soluții în continuare pentru atenuarea schimbărilor climatice și crearea de locuri de muncă; constată că pădurile fac parte integrantă din dezvoltarea durabilă;

30. subliniază importanța sistemelor agroforestiere pentru lumea rurală, sisteme cu densitate foarte scăzută, puțin viabile din punct de vedere economic, în care venitul anual este completat de alte activități, cum ar fi creșterea animalelor, turismul și vânătoarea, care necesită o finanțare adecvată pentru a evita deșertificarea sau supraexploatarea;

31. subliniază că, din cauza schimbărilor climatice și efectele activităților umane, perturbările naturale, cum ar fi incendiile, secetele, inundațiile, furtunile, infestările cu dăunători, bolile și eroziunea, fenomene deja prezente, vor apărea mai frecvent și cu intensitate mai mare în viitor, cauzând daune pădurilor din UE și că acest lucru va necesita o gestionare a riscurilor și a crizelor adaptată la fiecare scenariu; subliniază, în acest context, necesitatea de a dezvolta o strategie solidă a UE pentru păduri după 2020, precum și măsuri de gestionare a riscurilor, cum ar fi consolidarea rezilienței europene la dezastre și a instrumentelor de avertizare timpurie, cu scopul de a fi mai bine pregătiți și de a preveni astfel de evenimente, de a consolida reziliența pădurilor la schimbările climatice și de a le face mai rezistente la schimbările climatice, de exemplu prin consolidarea punerii în aplicare a unei gestionări durabile și active a pădurilor și prin cercetare și inovare, ceea ce va permite optimizarea capacității de adaptare a pădurilor noastre; reamintește că, potrivit Agenției Europene de Mediu, printre principalele surse de presiune asupra pădurilor din UE se află extinderea zonelor urbane și schimbările climatice; subliniază, de asemenea, necesitatea de a oferi mecanisme de sprijin mai eficiente, precum și resurse și instrumente financiare pentru proprietarii de păduri, pentru a aplica măsuri de prevenire și de refacere a zonelor afectate, cum ar fi reîmpădurirea terenurilor deteriorate care nu sunt adecvate pentru agricultură, folosind și fonduri speciale în caz de catastrofe, inclusiv prin intervenții extraordinare, cum ar fi Fondul de solidaritate al Uniunii Europene; solicită să se asigure coerența între Strategia UE pentru păduri și Mecanismul european de protecție civilă; invită Comisia și statele membre să instituie un mecanism de urgență și consideră că este esențial să se includă un sprijin pentru pășunatul de pădure printre măsurile agroforestiere și să se încurajeze statele membre să pună în aplicare acest mecanism în cadrul viitorului program de dezvoltare rurală; subliniază necesitatea de a dispune de mai multe resurse și de a dezvolta o gestionare a incendiilor bazată pe date științifice, precum și necesitatea unui proces decizional în cunoștință de cauză cu privire la riscuri, ținând seama de cauzele socioeconomice, climatice și de mediu ale incendiilor forestiere; solicită introducerea unei componente de răspuns la provocările comune provocate de schimbările climatice;

32. invită statele membre să elaboreze inițiative pentru menținerea și, după caz, crearea de păduri cu o valoare de conservare ridicată, cu mecanismele și instrumentele necesare pentru stimularea și compensarea, după caz, a proprietarilor de păduri, astfel încât cunoștințele și știința să poată avansa în ceea ce privește aceste păduri, pe lângă conservarea habitatelor naturale;

33. recunoaște rolul biodiversității în menținerea sănătății și rezilienței ecosistemelor forestiere; reliefează importanța siturilor Natura 2000 care oferă posibilitatea de a furniza societății multiple servicii ecosistemice, inclusiv materii prime; observă totuși că sunt necesare consiliere tehnică și resurse financiare noi într-o măsură suficientă pentru gestionarea unor astfel de zone; subliniază că pierderile economice cauzate de măsurile de protecție ar trebui să fie compensate în mod echitabil; subliniază importanța integrării pragmatice a conservării naturii în GDP, fără a extinde neapărat zonele protejate și evitând sarcini administrative și financiare suplimentare; sprijină crearea de rețele bazate pe inițiative ale statelor membre în acest scop; invită statul sau actorii regionali să negocieze repopularea pădurilor de-a lungul râurilor, după caz, cu părțile interesate de specialitate, cu scopul de a crea habitate biodiverse, după crearea cărora vor fi dezvoltate servicii ecologice, cum ar fi absorbția de substanțe nocive, care circulă prin apele subterane; subliniază rezultatele studiului de evaluare a impactului PAC, care indică faptul că instrumentele și măsurile PAC au potențialul de a contribui într-o măsură mai mare la obiectivele în materie de biodiversitate, și încurajează explorarea unor modalități de îmbunătățire a instrumentelor existente; încurajează, de asemenea, continuarea cercetărilor privind relația dintre biodiversitate și reziliență;

34. observă că aproape 25 % din suprafața totală a pădurilor din UE aparține rețelei Natura 2000;

35. constată că negocierile desfășurate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite și sprijinite de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură pentru un acord paneuropean obligatoriu din punct de vedere juridic privind pădurile au eșuat, dat fiind faptul că Federația Rusă s-a retras din procesul de negociere; continuă, cu toate acestea, să sprijine instrumente solide de stimulare a gestionării durabile a pădurilor la nivel paneuropean și mondial;

36. subliniază că un număr tot mai mare de politici europene abordează problema pădurilor din direcții diferite; încurajează încheierea procesului în curs, instituit de actuala strategie a UE pentru păduri, de dezvoltare a unei abordări sustenabile care să nu se axeze pe utilizarea finală, cu strânsa implicare a Comitetului forestier permanent și a statelor membre, pe baza abordării în două etape a Directivei reformate privind energia din surse regenerabile; consideră că abordarea în două etape ar putea fi utilizată în cadrul altor politici ce urmăresc să asigure criteriile de sustenabilitate pentru biomasa forestieră și coerența transsectorială a politicilor UE și ar putea recompensa realizările legate de ecosistem, în special realizările importante din punct de vedere social și legate de climă ale pădurilor; recunoaște, în același timp, că sectorul forestier din UE funcționează deja la cele mai înalte standarde de sustenabilitate; ia act de faptul că abordarea durabilă în privința biomasei forestiere trebuie să ia în considerare necesitatea competitivității lemnului în raport cu alte materii prime; subliniază că este important să se utilizeze instrumentele dezvoltate pe piață, cum ar fi sistemele de certificare forestieră care există, ca mijloace adecvate de a verifica sustenabilitatea resurselor forestiere, și încurajează utilizarea acestor instrumente;

37. subliniază importanța crucială a măsurilor din domeniul forestier și agroforestier în cadrul PAC și a altor măsuri forestiere, precum și asigurarea unor condiții de piață echitabile și competitive în UE, pentru dezvoltarea cu succes a unei bioeconomii circulare sustenabile, punând în aplicare strategia UE pentru păduri; reamintește necesitatea continuității și a măsurilor din domeniul forestier și agroforestier explicite și îmbunătățite în cadrul PAC 2021-2027; subliniază că reduceri suplimentare ale bugetului PAC ar avea un efect negativ asupra investițiilor în GDP și asupra realizării obiectivelor UE privind sectorul forestier; consideră că GDP ar trebui să aibă un loc vizibil în noile planuri strategice PAC; subliniază necesitatea reducerii sarcinilor administrative în cadrul măsurilor UE din domeniul forestier și în ceea ce privește ajutoarele de stat, de exemplu, pentru a stimula promovarea și conservarea vegetației lemnoase, legate de elementele de peisaj și de politicile asociate cu plățile din cadrul pilonului I și II, și permițând exceptări pe categorii, făcând astfel posibilă o reacție promptă la provocările cu care se confruntă pădurile; este preocupat, în același timp, de faptul că măsurile orizontale din programul de dezvoltare rurală (PDR), precum măsurile de sprijinire a tinerilor fermieri, nu includ activitățile forestiere, cel puțin în unele state membre;

38. subliniază beneficiile pe care le aduce asocierea pășunatului și a gestionării pădurilor, în special în ceea ce privește reducerea riscului de incendiu și a costurilor de întreținere a pădurilor; consideră că cercetarea și transferul de cunoștințe către specialiști în acest domeniu sunt esențiale; subliniază valoarea sistemelor agroforestiere extinse tradiționale și a serviciilor ecosistemice pe care le oferă; invită Comisia să coordoneze strategia UE pentru păduri cu strategia „de la fermă la consumator” pentru a realiza aceste obiective și să promoveze programe de formare specializate la nivelul UE, pentru a sensibiliza fermierii cu privire la beneficiile și practica de integrare a vegetației lemnoase în agricultură; ia act de aplicarea redusă a numeroaselor măsuri prevăzute în regulamentele UE pentru perioada de programare 2014-2020 aferentă dezvoltării rurale, menite să sprijine integrarea deliberată a vegetației lemnoase în agricultură; recunoaște capacitatea agrosilviculturii de a stimula productivitatea globală a biomasei în anumite zone și subliniază că ecosistemele mixte produc mai multă biomasă și absorb mai mult carbon din atmosferă;

39. subliniază că Uniunea ar trebui să aloce suficiente fonduri pentru măsurile legate de sectorul forestier, care să corespundă noilor așteptări din acest sector, inclusiv să investească în dezvoltarea zonelor forestiere și în îmbunătățirea viabilității pădurilor, menținând rețelele de drumuri forestiere, tehnologia forestieră, inovarea și prelucrarea și utilizarea produselor forestiere;

40. solicită statelor membre să își alinieze diferitele strategii și planuri de gestionare a pădurilor, astfel încât obiectivele respective să poată fi respectate și corectate în consecință, în timp util, în loc să creeze mozaicuri administrative, care amenință atingerea obiectivelor stabilite în aceste documente strategice;

41. regretă omiterea din propunerea privind PAC pentru perioada de programare 2021-2027 a agrosilviculturii; consideră că este esențial ca următorul regulament privind PAC să recunoască beneficiile agrosilviculturii și să continue să promoveze și să sprijine crearea, regenerarea, reînnoirea și întreținerea sistemelor agroforestiere; invită Comisia Europeană să promoveze adoptarea de către statele membre a unor măsuri de sprijin pentru agrosilvicultură în planurile lor strategice;

42. salută inițiativa anunțată de Comisie privind „exploatațiile forestiere de carbon”, care are scopul de a-i recompensa pe fermierii care se angajează în proiecte menite să reducă emisiile de CO2 sau să sporească capacitatea de stocare pentru a contribui la atingerea obiectivului privind „zero emisii de carbon” până în 2050, în contextul noului Pact verde;

43. subliniază rolul esențial al cercetării și inovării la nivel înalt, care stimulează contribuția pădurilor, agrosilviculturii și sectorului forestier la depășirea provocărilor epocii în care trăim; subliniază importanța programelor UE de cercetare și inovare pentru perioada de după 2020, recunoaște rolul Comitetului permanent pentru cercetare agricolă și ia act de faptul că cercetarea și tehnologia au parcurs un drum lung de la introducerea Strategiei UE pentru păduri în 2013; subliniază importanța de a încuraja în continuare cercetarea, printre altele, în domeniul ecosistemelor forestiere, biodiversității, al înlocuirii durabile a materiilor prime și a surselor de energie bazate pe combustibili fosili, al stocării carbonului, al produselor din lemn și al practicilor de gestionare durabilă a pădurilor; solicită continuarea finanțării pentru cercetarea privind solurile și rolul acestora pentru reziliența și adaptarea pădurilor la schimbările climatice, protecția și îmbunătățirea biodiversității, precum și furnizarea altor servicii ecosistemice și efectele de substituție, precum și colectarea de date privind metodele inovatoare de protejare și consolidare a rezistenței pădurilor; constată cu îngrijorare că datele privind pădurile primare rămân incomplete; subliniază că mai multe activități de cercetare și o finanțare majorată ar fi benefice pentru atenuarea schimbărilor climatice, conservarea ecosistemelor forestiere și stimularea biodiversității, creșterea economică durabilă și ocuparea forței de muncă, în special în zonele rurale; ia act de recomandarea Comisiei conform căreia o capitalizare puternică a inovării de-a lungul lanțurilor valorice ar contribui la sprijinirea competitivității sectorului forestier; salută, în acest sens, noua ambiție a BEI în domeniul climei de a finanța proiecte care pot multiplica oportunitățile pentru sectorul forestier, dat fiind rolul important al acestuia în înlocuirea materialelor și energiilor din surse fosile; salută activitățile de cercetare și inovare realizate deja în domeniul forestier, în special în cadrul programelor Orizont 2020 și LIFE+; salută cazurile în care rezultatele contribuie la dezvoltarea bioeconomiei durabile, urmărind un echilibru între diferitele aspecte ale gestionării durabile a pădurilor și subliniind rolul multifuncțional al pădurilor; invită Comisia să investească în cercetarea în vederea găsirii unei soluții de răspândire a dăunătorilor și a bolilor în păduri și eventual să intensifice acest tip de cercetare;

44. invită Comisia să adopte inițiative, în colaborare cu producătorii de utilaje forestiere, pentru a realiza o mai bună proiectare ecologică a utilajelor forestiere, permițând combinarea unui nivel ridicat de protecție a securității lucrătorilor cu un impact minim asupra solurilor și a apelor forestiere;

45. este preocupat de faptul că la nivel mondial suprafața totală a pădurilor a scăzut mult din anii 1990; subliniază că defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial reprezintă probleme grave; subliniază că strategia UE pentru păduri ar trebui să exercite o influență în contextul politic global și să includă obiectivele externe și acțiunile UE de promovare a GDP la nivel mondial, atât la nivel bilateral, cât și prin intermediul unor procese multilaterale în domeniul forestier, punând accentul pe măsuri de stopare a defrișărilor la nivel mondial, inclusiv prin sprijinirea unor lanțuri de producție și de aprovizionare legale, durabile și care nu implică defrișări, care să nu ducă la încălcări ale drepturilor omului, precum și să asigure gestionarea durabilă a resurselor forestiere; atrage atenția că ar trebui elaborate inițiative politice pentru a aborda problemele din afara UE, punând accentul pe zona tropicală și ținând seama, în același timp, de gradul diferit de ambiție în ceea ce privește politica de mediu în diferite țări tropicale, precum și pe cauzele din afara sectorului ale practicilor nesustenabile care afectează pădurile; subliniază necesitatea de a pune în aplicare măsuri de trasabilitate pentru importuri și încurajează Comisia și statele membre să promoveze cooperarea cu țările terțe, astfel încât să se consolideze standardele de durabilitate mai ridicate; subliniază necesitatea de a promova aplicarea Regulamentului UE privind lemnul și a planului de acțiune FLEGT (asigurarea respectării legislației, guvernarea și schimburile comerciale în domeniul forestier) pentru a preveni mai eficient intrarea pe piața UE a lemnului exploatat ilegal sau provenit din surse ilegale, care reprezintă o concurență neloială pentru sectorul forestier european; reiterează necesitatea introducerii unor sisteme de certificare și a includerii unor dispoziții specifice ale GDP în acordurile comerciale; solicită interpretarea coerentă și sistematică a sistemului de diligență necesară al EUTR;

46. scoate în evidență importanța educației și a unei forțe de muncă competente și bine pregătite când este vorba de a asigura implementarea cu succes a metodelor durabile de gestionare a pădurilor; invită Comisia și statele membre să continue să aplice măsuri și să folosească instrumentele europene existente, cum ar fi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și programele de educație europene din cadrul strategic „ET 2020”, pentru a sprijini reînnoirea generațiilor și a combate lipsa de forță de muncă din sectorul forestier;

47. solicită ca importul de lemn obținut în mod ilegal să fie interzis în acordurile comerciale, cu aplicarea de sancțiuni în caz de încălcare a dispozițiilor;

48. solicită ca statele membre și actorii din industria exploatării lemnului contribuie substanțial pentru ca suprafețele defrișate să corespundă cu același număr de suprafețe împădurite.

49. subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare la nivelul UE un sistem de informații privind pădurile pentru Europa, bazat pe sistemele deja existente și sub responsabilitatea comună a tuturor direcțiilor generale relevante ale Comisiei care lucrează pe diversele teme incluse în FISE; consideră că acest instrument ar trebui coordonat la nivelul Strategiei UE pentru păduri; subliniază importanța unor informații în timp real, comparative, echilibrate și fundamentate științific cu privire la resursele forestiere europene, asigurând totodată o monitorizare prin care să se verifice că pădurile și rezervele naturale sunt bine gestionate și conservate, conform cerințelor, care să servească la realizarea de previziuni referitoare la impactul perturbărilor naturale provocate de schimbările climatice și al consecințelor lor, însoțite de indicatori socioeconomici și de mediu pentru dezvoltarea tuturor politicilor UE în domeniul forestier; constată că inventarele forestiere naționale reprezintă un instrument cuprinzător pentru a monitoriza resursele forestiere și a ține seama de considerațiile regionale; solicită UE să creeze o rețea de monitorizare pentru pădurile europene în vederea colectării de informații la nivel local, legate de programele Copernicus de observare a Pământului;

50. salută tendința către digitalizare a sectorului și îndeamnă Comisia să aibă în vedere punerea în aplicare a unui mecanism digital de trasabilitate a lemnului la nivelul întregii UE pentru a colecta date, a asigura o transparență consecventă, a garanta o concurență echitabilă și a reduce comportamentele necompetitive și acțiunile dăunătoare deliberate în domeniul comerțului cu lemn, atât în interiorul, cât și în afara UE, prin intermediul unui sistem de verificare; consideră, de asemenea, că un astfel de sistem de verificare ar îmbunătăți conformitatea, limitând și combătând frauda financiară și împiedicând, totodată, practicile de cartel și desființând operațiunile de logistică și transporturile legate de exploatarea forestieră ilegală; încurajează în continuare schimburile de bune practici cu statele membre care au pus deja în aplicare astfel de reforme la nivel național;

51. subliniază că statele membre au competența și un rol central în pregătirea și aplicarea strategiei UE pentru păduri post-2020; solicită Comitetului forestier permanent al Comisiei să sprijine statele membre în această sarcină; subliniază importanța schimbului de informații și a implicării în paralel a părților interesate relevante, cum ar fi proprietarii și administratorii de păduri, în cadrul Grupului de dialog civil pentru păduri și lemnul de plută, precum și a menținerii reuniunilor sale periodice și a îmbunătățirii coordonării și sinergiilor cu Comitetul forestier permanent; îndeamnă Comisia să implice cel puțin anual Parlamentul în aplicarea strategiei UE pentru păduri; solicită consolidarea rolului Comitetului forestier permanent (SFC) pentru a asigura coordonarea între părțile interesate relevante și politicile la nivelul UE; subliniază, de asemenea, că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în consolidarea utilizării durabile a pădurilor și, în special, a economiei rurale; subliniază importanța unei cooperări consolidate între statele membre pentru a spori beneficiile noii strategii pentru păduri a UE; în plus, invită Comisia și direcțiile sale generale cu competențe în domeniul forestier să colaboreze strategic pentru a asigura coerența în orice activitate legată de silvicultură și pentru a consolida gestionarea durabilă a pădurilor;

52. îndeamnă statele membre să acorde prioritate menținerii unui învățământ profesional în domeniul meseriilor lemnului și al eco-construcțiilor de nivel înalt și să efectueze cheltuielile și investițiile publice necesare în acest sens, în scopul de a anticipa nevoile viitoare ale industriei europene a lemnului;

53. reamintește angajamentul Comisiei privind toleranța zero în cazurile de nerespectare; subliniază că o serie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise în prezent împotriva statelor membre se referă la valorile de neînlocuit ale ecosistemelor forestiere europene și îndeamnă Comisia să acționeze rapid în această privință;

54. invită Comisia, în colaborare cu serviciile de inspecția muncii din statele membre, să verifice că echipamentele comercializate și folosite de întreprinderile din industria lemnului sunt conforme cu Directiva 2006/42/CE privind echipamentele și că dispun de un sistem de captare și aspirare a prafului de lemn;

55. este convins că strategia UE pentru păduri ar trebui să promoveze și să sprijine schimbul de bune practici în ceea ce privește punerea în aplicare a GDP, formarea profesională pentru lucrătorii și managerii din domeniul forestier, rezultatele obținute în sectorul forestier și o mai bună cooperare între statele membre în ceea ce privește acțiunile transfrontaliere și schimbul de informații, pentru a asigura creșterea unor păduri europene sănătoase; subliniază, în plus, importanța unei mai bune comunicări privind importanța gestionării durabile a zonelor forestiere și a posibilității de a extinde, pune în aplicare și coordona campanii de informare privind natura multifuncțională a pădurilor și numeroasele beneficii economice, sociale și de mediu ale gestionării pădurilor la toate nivelurile relevante ale UE, pentru ca toți cetățenii să fie conștienți de bogăția acestui patrimoniu și de necesitatea de a gestiona, de a menține și de a exploata resursele noastre pentru a evita conflictele în societate;

56. încurajează statele membre să îndemne părțile interesate din sectorul forestier de pe teritoriul lor să depună eforturi pentru a ajunge la un segment mai larg al populației prin instrumente și programe educaționale, atât pentru elevi, cât și pentru persoanele din celelalte grupe de vârstă, subliniind importanța pădurilor deopotrivă pentru activitățile umane și pentru conservarea biodiversității și a diverselor ecosisteme;

57. constată că digitalizarea și tehnologiile durabile contribuie în mod esențial la asigurarea unei valori adăugate în cadrul dezvoltării suplimentare a sectorului forestier; invită Comisia și statele membre să încurajeze transferul de cunoștințe și de tehnologie și schimbul de bune practici privind, de exemplu, gestionarea durabilă și activă a pădurilor;

58. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

 

 


 

EXPUNERE DE MOTIVE

Pădurile, silvicultura și întregul sector forestier joacă un rol important, furnizând soluții sustenabile la multe provocări ale epocii noastre. Pădurile și alte terenuri împădurite acoperă cel puțin 43 % din suprafața UE, iar sectorul forestier asigură locuri de muncă pentru cel puțin 500 000 de cetățeni europeni în mod direct și 2,6 milioane de cetățeni europeni în mod indirect. În plus, 60 % din pădurile din UE se află în proprietate privată. Totodată, pădurile europene sunt extrem de diverse în ceea ce privește dimensiunea, structura, biodiversitatea și abordările de gestionare.

Contextul politic mondial s-a schimbat enorm de la precedenta strategie forestieră a UE din 2013, iar această schimbare influențează puternic diferitele politici ale UE. Angajamentele interne și internaționale ale UE, cum ar fi societatea cu emisii zero, Pactul verde european, ODD ale ONU, Protocolul de la Kyoto, Acordul de la Paris și altele, vor fi imposibil de realizat fără beneficiile aduse climei de păduri și de sectorul forestier și fără alte servicii ecosistemice furnizate de păduri.

De asemenea, trebuie să ne amintim că politica forestieră rămâne, în principal, de competența statelor membre. TFUE nu cuprinde dispoziții specifice pentru o politică forestieră a UE, iar UE contribuie de mult timp, prin politicile sale, la gestionarea durabilă a pădurilor și la deciziile statelor membre privind pădurile. Numărul tot mai mare de politici naționale și ale UE afectează direct sau indirect pădurile și gestionarea lor în UE. Acest lucru creează un cadru complex și fragmentat al politicilor UE pentru păduri și gestionarea acestora, care trebuie să fie mai coerent și mai bine coordonat, în beneficiul tuturor pilonilor sustenabilității.

Prin urmare, avem nevoie de o strategie UE pentru păduri post-2020 care să fie puternică, cuprinzătoare și independentă. Aceasta ar trebui să integreze o abordare holistică privind gestionarea durabilă a pădurilor (GDP), care să se bazeze pe sustenabilitatea economică, socială și de mediu într-un mod echilibrat și să asigure continuitatea rolului multifuncțional al pădurilor. Strategia UE pentru păduri ar trebui să constituie o parte integrantă și independentă a viitorului Pact verde european și să nu fie subordonată niciunei alte strategii sectoriale.

Noua strategie a UE pentru păduri ar trebui să includă instrumente care promovează rolul său de instrument eficient de coordonare a diferitelor politici ale UE în domeniul forestier și a punerii lor în aplicare într-un mod care să ia în considerare întregul lanț valoric forestier. Aceasta ar trebui să creeze coerență și sinergii cu alte sectoare care influențează sectorul forestier. Strategia UE pentru păduri ar trebui să constituie, de asemenea, o punte între politica UE aferentă sectorului și politicile naționale ale statelor membre în domeniul forestier, asigurând valorificarea cunoștințelor de specialitate ale sectorului forestier din primele etape ale elaborării politicilor, ceea ce ar duce la politici coerente și consecvente în domeniul forestier. În plus, UE ar trebui să influențeze activ contextul politic global, luând măsuri pentru a stopa defrișările la nivel mondial și încurajând nu numai reîmpădurirea și împădurirea, ci și gestionarea durabilă a resurselor forestiere.

De asemenea, pădurile, sectorul forestier și bioeconomia au un rol esențial în realizarea obiectivelor Pactului verde european și, prin urmare, a obiectivelor UE în materie de climă, energie și mediu. Îndeplinirea acestor obiective nu va fi posibilă niciodată fără păduri multifuncționale și sănătoase și o gestionare durabilă a pădurilor, cu industrii viabile. Este important să se prevină exodul rural și să se atragă industrii care să investească în Europa și să creeze ecosisteme de afaceri care utilizează în mod durabil resursele locale disponibile și oferă locuri de muncă populației locale. În acest sens, Strategia UE pentru păduri ar trebui să joace un rol esențial și prin asigurarea disponibilității materiilor prime pentru industrii.

Reducerea dependenței de materii prime și de energie din surse fosile ar crea mai multe oportunități, în special în zonele rurale. Pădurile nu ar trebui considerate doar rezervoare de CO2, stimulând astfel mai puțin alte sectoare să își reducă la minimum emisiile proprii. Ar trebui subliniată importanța depășirii modelului de societate bazat pe combustibili fosili.

Atenuarea schimbărilor climatice trebuie să fie abordată ca un serviciu important pe care pădurile și sectorul forestier trebuie să îl ofere. În plus, adaptarea la schimbările climatice a devenit din ce în ce mai importantă pentru a asigura măsuri adecvate de prevenire a perturbărilor naturale. Se impune abordarea și prevenirea epidemiilor de gândaci de scoarță, ale secetelor și ale incendiilor forestiere.

Aspectele de mediu, economice și sociale ale pădurilor și ale gestionării acestora trebuie promovate în mod echilibrat, consolidând, în același timp, beneficiile globale esențiale aduse climei de păduri și de lanțul valoric forestier, și anume sechestrarea de CO2, stocarea carbonului în produsele pe bază de lemn și înlocuirea materiilor prime și a energiei din surse fosile. Cercetătorii trebuie să depună mai multe eforturi în această ultimă privință.

Pădurile și sectorul forestier contribuie semnificativ la dezvoltarea bioeconomiilor locale, circulare în UE. În 2010, bioeconomia reprezenta o piață estimată la peste 2 000 de miliarde EUR, asigurând 20 de milioane de locuri de muncă și furnizând 9 % din totalul locurilor de muncă din Uniune. Bioeconomia circulară trebuie promovată prin intermediul unor politici solide de cercetare și inovare. Pentru fiecare euro investit în cercetare și inovare în sectorul bioeconomiei în cadrul programului Orizont 2020, valoarea adăugată rezultată va fi de aproximativ 10 euro.

Ar trebui subliniată importanța unor ecosisteme forestiere reziliente și sănătoase, inclusiv a faunei și florei, pentru a menține și a îmbunătăți diversele servicii ecosistemice furnizate de păduri, cum ar fi biodiversitatea, aerul curat, apa, solurile sănătoase, lemnul și materiile prime nelemnoase.

În plus, siturile Natura 2000 oferă societății diferite servicii ecosistemice, inclusiv materii prime. Totuși, gestionarea acestor zone necesită resurse financiare suficiente.

Totodată, împădurirea și reîmpădurirea sunt instrumente adecvate pentru creșterea suprafețelor împădurite în UE, în special pe terenurile abandonate, în apropierea zonelor urbane și periurbane, precum și în zonele de munte. Trebuie subliniat cât de importante sunt funcțiile de protecție ale pădurilor, precum și gestionarea activă și durabilă a pădurilor în aceste zone pentru a îmbunătăți sănătatea și reziliența ecosistemelor și pentru a adapta componența pe specii la condițiile climatice și regionale.

Trebuie reliefată importanța crucială a politicii agricole comune (PAC), a finanțării măsurilor forestiere și a programelor-cadru de cercetare pentru asigurarea mijloacelor de subzistență și dezvoltarea bioeconomiei în zonele rurale. Fermierii și proprietarii de păduri sunt actori-cheie în zonele rurale. În plus, silvicultura, agrosilvicultura și industriile forestiere au avut un rol extrem de important în programul de dezvoltare rurală al PAC 2014-2020. Trebuie încurajată recunoașterea acestui rol în cadrul PAC 2021-2027, precum și la aplicarea Pactului verde european.

Cercetarea de înaltă calitate finanțată adecvat, inovarea, colectarea de informații, întreținerea și dezvoltarea bazelor de date, cele mai bune practici și schimbul de cunoștințe sunt extrem de importante pentru viitorul pădurilor multifuncționale ale UE și pentru întregul lanț valoric forestier, având în vedere așteptările din ce în ce mai mari care le vizează și nevoia de a da curs oportunităților și provocărilor multiple cu care se confruntă societatea.

De exemplu, pădurile au o valoare recreativă și permit activități forestiere precum recoltarea de produse forestiere nelemnoase, de pildă ciuperci și fructe de pădure. Ar trebui menționat că îndepărtarea unei cantități mai mari de biomasă poate contribui la prevenirea incendiilor forestiere și poate sprijini biodiversitatea prin intermediul pășunatului, dar trebuie remarcat și faptul că pășunatul animalelor sălbatice ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii plantelor tinere.

Societatea europeană este tot mai deconectată de păduri și de silvicultură și, prin urmare, ar trebui promovată importanța gestionării durabile a pădurilor. Având în vedere rolul vital al GDP pentru asigurarea beneficiilor multiple pe care pădurile le oferă societății, este extrem de important ca publicul să fie informat cu privire la rolul economic, social și de mediu, precum și la rolul cultural și istoric al pădurilor și al gestionării acestora ca parte a patrimoniului nostru natural.

Comisia ar trebui să acorde statelor membre un rol central, prin intermediul Comitetului forestier permanent al Comisiei, la pregătirea și aplicarea Strategiei UE pentru păduri post-2020 și să implice în paralel părțile interesate relevante prin intermediul Grupului de dialog civil pentru păduri și lemnul de plută. De asemenea, Comisia ar trebui să implice anual Parlamentul în aplicarea Strategiei UE pentru păduri.

În concluzie, este nevoie de o strategie UE pentru păduri post-2020 ambițioasă și solidă, pentru a asigura o abordare coordonată și cuprinzătoare a pădurilor, a sectorului forestier și a serviciilor multiple pe care le furnizează acestea. Pădurile și sectorul forestier au potențialul de a oferi climei, mediului, persoanelor și bioeconomiei circulare o contribuție tot mai mare, prin soluțiile lor digitale de vârf și tehnologiile sustenabile. Sunt necesare investiții pe termen lung în gestionarea durabilă a pădurilor, asigurând faptul că pădurile nu numai că rămân viabile din punct de vedere economic, ci și contribuie semnificativ la atingerea diverselor obiective ale UE, inclusiv la Pactul verde european și la tranziția către o bioeconomie circulară. Atragerea de investiții în sectorul forestier european și facilitarea interconexiunilor cu alte sectoare trebuie să fie luate în considerare în Strategia UE pentru păduri. De asemenea, trebuie subliniate rolul esențial și potențialul materialelor pe bază de lemn de a înlocui alternative bazate pe combustibili fosili, în sectoare precum cel al construcțiilor, al textilelor, al produselor chimice și al ambalajelor. În plus, este necesar să se ia decizii bazate pe dovezi în privința politicilor UE legate de păduri.

 

 


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ (23.6.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală</CommissionInt>


<Titre>referitor la Strategia UE pentru păduri – Calea de urmat</Titre>

<DocRef>(2019/2157(INI))</DocRef>

Raportoare pentru aviz: <Depute>Jessica Polfjärd</Depute>

 

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

 având în vedere raportul privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, care este dezbătut în prezent în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară;

A. întrucât pădurile și alte suprafețe împădurite au crescut substanțial în UE între 1990 și 2015, ca urmare a programelor specifice și a creșterii naturale, acoperind 43 % din teritoriul UE, echivalentul a 182 milioane de hectare și reprezentând 5% din totalul pădurilor din lume; întrucât zonele forestiere reprezintă jumătate din rețeaua Natura 2000; întrucât unele state membre, care au mai mult de jumătate din teritoriile lor acoperite de păduri, depind de silvicultură; întrucât 60 % dintre pădurile din UE se află în proprietate privată, majoritatea fiind deținute de către micii proprietari, care dețin mai puțin de 3 hectare de pădure; întrucât pădurile găzduiesc o parte semnificativă a biodiversității terestre a Europei;

B. întrucât UE s-a angajat să atingă obiectivele de la Aichi prevăzute în Convenția privind diversitatea biologică, cum ar fi obiectivul 7, care prevede ca, până în 2020, zonele agricole, de acvacultură și forestiere să fie gestionate în mod durabil, asigurând astfel conservarea biodiversității, dar UE nu este pregătită să realizeze aceste obiective;

C. întrucât pădurile sunt ecosisteme circulare, bazate pe reciclarea completă a materiilor și nutrienților în interiorul lor; întrucât orice formă de gestionare activă se bazează pe exploatarea resurselor din acest ecosistem, care îi afectează în mod inevitabil și negativ funcționarea, structura și biodiversitatea;

D. întrucât multe aspecte legate de păduri și de silvicultură sunt reglementate de legislația UE, cum ar fi Directiva „Păsări” și Directiva „Habitate”, politica agricolă comună (PAC), Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF), Directiva privind energia din surse regenerabile și Regulamentul privind lemnul;

E. întrucât, potrivit raportului Agenției Europene de Mediu privind „Mediul european - Starea și perspectiva 2020”, tendințele pe termen lung ale populațiilor de păsări, inclusiv de păsări comune de pădure, demonstrează că Europa a înregistrat un declin masiv al biodiversității, gestionarea intensivă a pădurilor fiind identificată drept unul dintre factorii principali[10]; întrucât, potrivit aceluiași raport, Europa se confruntă cu provocări de mediu de o amploare și o urgență fără precedent; întrucât este necesară adoptarea unor măsuri urgente în următorii 10 ani pentru a reduce rata alarmantă a declinului biodiversității, efectele tot mai grave ale schimbărilor climatice și consumul excesiv de resurse naturale;

F. întrucât, spre deosebire de pădurile mai tinere și gestionate, arborii mari și pădurile mai vechi și intacte oferă un habitat esențial și constituie, de asemenea, stocuri esențiale de carbon care nu pot fi înlocuite timp de cel puțin 100-150 de ani dacă sunt recoltate; întrucât pădurile vechi continuă să absoarbă și să stocheze carbonul din atmosferă, inclusiv prin solul forestier; întrucât pădurile primare aproape că au dispărut din UE;

G. întrucât Raportul Comisiei din 2018 privind progresele înregistrate în implementarea actualei Strategii a UE pentru păduri prevede că punerea în aplicare a politicii UE în domeniul biodiversității constituie în continuare o provocare majoră și că „rapoartele privind conservarea habitatelor și speciilor forestiere nu relevă nicio îmbunătățire până acum”; întrucât, pentru perioada 2007-2012, statele membre au raportat că doar 26 % dintre speciile forestiere și 15 % dintre habitatele forestiere de interes european, astfel cum sunt enumerate în Directiva Habitate, se aflau într-un „stadiu corespunzător de conservare”; întrucât calitatea pădurilor din UE este în scădere de mult timp; întrucât exploatarea forestieră ilegală este o problemă încă nesoluționată în unele state membre;

H. întrucât, în conformitate cu articolul 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mediul este o competență partajată între Uniune și statele sale membre; întrucât articolul 191 din TFUE prevede că politica UE în domeniul mediului vizează, printre altele, asigurarea unui nivel ridicat de protecție; întrucât Curtea de Justiție a hotărât că pădurile fac parte din patrimoniul natural al UE și, prin urmare, sunt acoperite de articolul 191[11];

I. întrucât Parlamentul a declarat, la 28 noiembrie 2019, o situație de urgență pentru climă și mediu;

J. întrucât pădurile fac parte integrantă din dezvoltarea durabilă; întrucât, pentru a ajuta la combaterea declinului biodiversității și a crizelor climatice, este esențial ca pădurile să fie protejate, regenerate și gestionate astfel încât să-și maximizeze capacitatea de stocare a carbonului și de protecție a biodiversității; întrucât ecosistemele intacte au o capacitate mai mare decât ecosistemele degradate de a depăși factorii de stres din mediul înconjurător, inclusiv schimbările climatice, deoarece au proprietăți inerente care le permit să își maximizeze capacitatea de adaptare; întrucât, spre deosebire de pădurile mai tinere și gestionate, arborii mari și pădurile mai vechi și intacte oferă un habitat esențial și stochează mai mult dioxid de carbon (CO2); întrucât habitatele forestiere interconectate și coridoarele forestiere sunt esențiale pentru asigurarea supraviețuirii florei și faunei pe cale de dispariție;

K. întrucât pădurile și zonele de pădure au un rol multifuncțional, fiind ecosisteme circulare, bazate pe reciclarea deplină a substanțelor și a substanțelor nutritive, și sunt esențiale pentru reglementarea ciclului apei, inclusiv sub formă de reținere a apei pentru a preveni inundațiile, absorbind CO2, stocând carbonul, găzduind biodiversitatea terestră și furnizând posibilității de recreere și de relaxare aproape de natură, precum și contribuind la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă în zonele rurale și urbane, unde sectorul forestier al UE este un pilon important cu peste 3 milioane de angajați; întrucât aceste locuri de muncă depind de ecosisteme forestiere rezistente pe termen lung;

L. întrucât UE s-a angajat să îndeplinească obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, inclusiv obiectivul 15 privind protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și stoparea declinului biodiversității;

M. întrucât pădurile contribuie în mod eficace la echilibrul teritorial, la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă în zonele rurale și urbane, și sprijină menținerea competitivității sectorului forestier; întrucât o abordare echilibrată a tuturor funcțiilor pădurilor este esențială pentru asigurarea coerenței între politicile în domeniul forestier; întrucât este important să se evidențieze eforturile continue întreprinse de proprietarii și administratorii de păduri pentru a asigura dezvoltarea durabilă a pădurilor și importanța sporirii în continuare a potențialului lor de a atinge obiectivele Pactului verde european și dezvoltarea bioeconomiei, garantând totodată serviciile ecosistemice și biodiversitatea; întrucât proprietarii și administratorii de păduri din UE au o îndelungată tradiție și experiență în gestionarea pădurilor multifuncționale; întrucât, cu toate acestea, având în vedere provocările actuale, este necesară o bună cunoaștere a ecologiei pădurilor, inclusiv în ceea ce privește abordarea perturbărilor naturale;

N. întrucât cererea globală de natură sălbatică autentică este în creștere, iar sprijinul public pentru o protecție strictă a ecosistemelor forestiere a crescut semnificativ;

O. întrucât varietatea genetică din păduri este esențială pentru adaptarea la condițiile de mediu în schimbare, cum ar fi schimbările climatice, și pentru restabilirea biodiversității;

P. întrucât Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice al Națiunilor Unite (IPCC) privind utilizarea terenurilor constată că exploatarea forestieră comercială a contribuit la creșterea emisiilor nete de gaze cu efect de seră, la pierderea ecosistemelor naturale și la declinul biodiversității;

Q. întrucât pădurile europene contribuie în mod semnificativ la atenuarea schimbărilor climatice, ecosistemele forestiere absorbind și stocând 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa, și întrucât această capacitate poate fi mărită; întrucât pădurile oferă, de asemenea, o materie primă regenerabilă și ecologică, care este un substitut pentru materialele mari consumatoare de energie și combustibilii fosili; întrucât, cu toate acestea, principiul „utilizării în cascadă” ar trebui să fie recunoscut și utilizat ca o modalitate benefică de îmbunătățire a utilizării eficiente a resurselor în noua Strategie pentru păduri; întrucât pădurile stochează și absorb de aproximativ 2,5 ori mai mult CO2 în soluri decât în biomasa arborilor; și întrucât pădurile perturbate de incendii și de exploatarea forestieră au înregistrat pierderi de sol de până la 26,6 %; subliniază, prin urmare, importanța ecosistemelor forestiere complexe și a pădurilor mature;

R. întrucât menținerea pădurilor existente („proforestation”) este practica prin care pădurile sunt lăsate să crească până când ajung la capacitatea lor ecologică maximă de a stoca carbon și până când își ating potențialul maxim de biodiversitate;

S. întrucât, pentru a menține amploarea și funcționalitatea completă a biodiversității forestiere și a respecta nevoia de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, având în vedere că Regulamentul LULUCF recunoaște că un rezervor de carbon de lemn mort în pădure este similar cu produsele lemnoase recoltate cu cicluri de viață îndelungate, deoarece carbonul său nu suferă o oxidare instantanee și oferă microhabitate esențiale de care depind numeroase specii, inclusiv specii protejate, este esențial ca o parte din suprafețele de pădure să fie protejate de orice formă de intervenție umană activă; întrucât apar noi opțiuni de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, printre care se numără menținerea pădurilor existente („proforestation”)[12] și silvicultura apropiată de natură;

T. întrucât, în conformitate cu Raportul global de evaluare al IPBES privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice din 2019, natura înregistrează un declin la nivel global într-un ritm fără precedent în istoria umanității și un milion de specii de animale și plante sunt pe cale de dispariție;

U. întrucât PAC este principala sursă de fonduri UE pentru gestionarea pădurilor;

V. întrucât plantațiile sunt adesea monoculturi care conțin mai puțină biodiversitate decât pădurile naturale și seminaturale și sunt mai puțin reziliente la schimbările climatice, ducând astfel la creșterea pierderilor de carbon din cauza perturbărilor naturale;

W. întrucât diferitele tipuri de tăiere au efecte diferite asupra capacităților pădurilor de stocare a dioxidului de carbon, asupra calității solului și asupra stării de conservare; întrucât tăierea rasă a unor suprafețe mari este cea mai dăunătoare metodă, deoarece îndepărtează mare parte din materia organică și rădăcinile din sol, determină eliberarea carbonului stocat în sol (a cărui cantitate este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât cea a carbonului stocat în biomasa arborilor) și aduce daune semnificative structurii complexe a pădurii și ecosistemelor care depind de aceasta;

X. întrucât subvențiile pentru bioenergie conduc la o agravare a raportului dintre utilizarea de material și utilizarea de energie la utilizarea lemnului și, în același timp, la o creștere artificială a aprovizionării cu biomasă[13], reducând astfel capacitatea pădurilor de a sechestra carbonul;

Y. întrucât subvențiile pentru diferite surse regenerabile de energie ajută la demararea acestui sector; întrucât sectoarele energiei solare și eoliene și tehnologiile conexe pot să se mențină fără subvenții după o creștere inițială; întrucât acest lucru nu este valabil pentru sectorul bioenergiei, care funcționează numai pe bază de subvenții;

Z. întrucât datele disponibile privind pădurile la nivelul UE sunt incomplete și calitatea lor variază, ceea ce împiedică coordonarea gestionării și a conservării pădurilor între UE și statele membre;

AA. întrucât defrișarea excesivă este unul dintre factorii care au generat o „furtună perfectă” pentru propagarea bolilor de la fauna sălbatică la oameni[14];

AB. întrucât UE are responsabilitatea de a se asigura că modelele noastre de consum și importurile din țările terțe nu contribuie la defrișare sau la degradarea pădurilor și nici la conversia sau la degradarea altor ecosisteme naturale în alte părți ale lumii;

1. salută decizia Comisiei de a introduce o nouă Strategie pentru păduri; subliniază necesitatea ca Strategia pentru păduri să respecte principiul subsidiarității; subliniază necesitatea ca Strategia pentru păduri să recunoască competențele UE în domeniul protecției mediului, inclusiv a pădurilor; reamintește că, în temeiul articolului 191 din TFUE, politica UE în domeniul mediului trebuie să contribuie, printre altele, la obiective precum conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale; reamintește că mai multe acte legislative ale UE afectează pădurile și gestionarea pădurilor; subliniază, în acest sens, necesitatea unei Strategii pentru păduri globale și coerente care să consolideze rolul multifuncțional al pădurilor și sectorul forestier din UE, precum și să promoveze avantajele societale, economice și de mediu considerabile ale pădurilor, cu respectarea deplină a obiectivelor UE privind clima și mediul; evidențiază necesitatea unei stabiliri clare a priorităților, în cadrul căreia protejarea climei și a biodiversității să fie obiective centrale și interconectate în noua Strategie a UE pentru păduri; subliniază nevoia urgentă de a preveni și de a gestiona perturbările naturale; subliniază că Strategia pentru păduri ar trebui să fie coerentă cu Pactul verde european și aliniată la viitoarea strategie pentru 2030 în domeniul biodiversității;

2. atrage atenția asupra faptului că, potrivit Agenției Europene de Mediu, pădurile din zonele urbane au, la rândul lor, un rol pozitiv deloc neglijabil în combaterea schimbărilor climatice și a consecințelor implicate asupra sănătății, subliniind totodată rolul deosebit de important pe care acestea îl joacă pentru populația urbană, ca spații naturale și de recreere; subliniază că, pe lângă pădurile din zonele rurale, este necesar să se evalueze pădurile din zonele urbane și interacțiunea dintre păduri și arbori, pe de o parte, și zonele urbane și periurbane, pe de altă parte, precum și rolul pe care acestea îl joacă pentru comunități, în special din perspectiva perioadelor prelungite de secetă;

3. subliniază necesitatea unei Strategii pentru păduri globale și coerente, care să consolideze rolul multifuncțional al pădurilor și sustenabilitatea acestora, precum și al sectorului forestier din UE, și care să promoveze avantajele societale, economice, culturale și de mediu considerabile ale pădurilor; subliniază că, în acest context, prevenirea și gestionarea perturbărilor naturale și a presiunilor existente asupra acestora, precum și combaterea defrișărilor au un caracter urgent și prioritar;

4. evidențiază că noua Strategie pentru păduri ar trebui să fie un instrument central de politică în UE pentru coordonarea eficientă a politicilor și a inițiativelor în domeniul forestier, ca parte a Pactului verde european; invită Comisia și statele membre să ia în considerare introducerea unor obiective privind suprafețele împădurite pentru a crește în mod sustenabil nivelurile actuale, aprobând, în același timp, obiectivele pentru 2030 privind zonele protejate, inclusiv pădurile, și restaurarea în conformitate cu strategia UE privind biodiversitatea, precum și solicitările Parlamentului[15] de a reduce defrișările și de a îmbunătăți calitatea pădurilor și a suprafețelor împădurite existente; consideră că Strategia pentru păduri ar trebui să includă instrumente adecvate pentru atingerea acestor obiective;

5. subliniază că pădurile reprezintă aproape jumătate din suprafața siturilor Natura 2000 (și anume 37,5 milioane de hectare) și că 23 % din toate pădurile din Europa se află în aceste situri, pentru care pădurile au o importanță crucială[16]; în acest context, subliniază nevoia urgentă de a onora angajamentul Comisiei de a adopta o abordare de toleranță zero față de nerespectarea legislației de mediu și în special de a acorda prioritate aplicării eficiente a legislației UE privind natura, inclusiv planuri de gestionare adecvate pentru siturile Natura 2000, și de a evalua dacă s-au acordat fonduri suficiente pentru protejarea pădurilor în siturile Natura 2000, inclusiv prin urmărirea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; evidențiază, în acest sens, cinci provocări importante legate de implementarea rețelei Natura 2000 în cazul pădurilor:

(1) echilibrul dintre conservarea biodiversității și producția de lemn,

(2) integrarea conservării și solicitările părților interesate locale,

(3) schimbările climatice,

(4) lipsa finanțării și

(5) conflictele cu alte politici sectoriale;

 

 solicită, prin urmare, Comisiei Europene și statelor membre:

(1) o mai bună comunicare și transparență,

(2) un accent mai puternic pe știința conservării în dezvoltarea strategiilor de gestionare și în răspunsul la schimbările climatice,

(3) îmbunătățirea participării cetățenilor la elaborarea și la punerea în aplicare a politicii,

(4) o strategie de finanțare eficientă,

(5) o politică europeană integrată privind utilizarea și conservarea terenurilor și

(6) îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la implementarea rețelei Natura 2000 în cazul pădurilor și la efectele acesteia asupra biodiversității, asupra gestionării pădurilor și asupra altor utilizări ale terenurilor în întreaga UE;

6. subliniază că gestionarea durabilă și conservarea pădurilor noastre reprezintă un element central de interes general și nu ar trebui să facă obiectul legislației privind concurența; reamintește că pădurile asigură servicii publice în domeniul activităților recreative, al sănătății și al educației;

7. subliniază că ar trebui consolidat rolul multifuncțional al pădurilor, în toate dimensiunile sale: rolul de protecție al pădurilor ca spațiu vital pentru numeroase specii de animale și plante, rolul economic al pădurilor ca sursă de lemn și alte venituri și rolul de protecție al pădurilor pentru floră și faună; subliniază faptul că trebuie să se analizeze împreună dimensiunea ecologică, economică și socială a pădurilor;

8. consideră că simplificarea accesului la sprijinul UE pentru păduri și reducerea birocrației sunt extrem de importante, ținând cont de dificultățile cu care se confruntă proprietarii de terenuri de dimensiuni mici și mijlocii și chiar și unele entități publice;

9. subliniază că există opinii divergente cu privire la capacitățile de absorbție a CO2 ale diferitelor tipuri de păduri și că cercetarea științifică arată că pădurile reziliente, sănătoase și bogate în biodiversitate absorb mai mult CO2 decât pădurile exploatate intensiv; îndeamnă, prin urmare, ca noua Strategie pentru păduri să promoveze gestionarea durabilă a pădurilor; reamintește că UE și statele sale membre s-au angajat să aplice definiția și principiile gestionării durabile a pădurilor (SFM)[17]; constată, cu toate acestea, că Comisia elaborează o definiție la nivelul UE a gestionării sustenabile a pădurilor, care ar trebui să se bazeze pe cele mai înalte standarde de sustenabilitate, având ca elemente centrale protecția biodiversității și a absorbanților de carbon valoroși; evidențiază beneficiile globale pentru climă oferite de păduri și de lanțul valoric forestier, și anume îmbunătățirea sechestrării CO2, stocarea carbonului și înlocuirea sustenabilă a materiilor prime și a energiei pe bază de combustibili fosili; recunoaște că gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să asigure protecția biodiversității forestiere europene; ia act de faptul că protecția pădurilor și producția nu acționează neapărat în contradicție, dar ar putea, în unele cazuri, să fie compatibile între ele și să aibă un rezultat pozitiv în ceea ce privește protecția climei;

10. subliniază că, în anumite circumstanțe, se fac compromisuri între protejarea climei și protejarea biodiversității în sectorul bioeconomiei și, în special, în sectorul silviculturii, fapt care joacă un rol central în tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acest compromis nu a fost abordat suficient în discuțiile recente privind politica; invită toate părțile interesate să elaboreze o abordare coerentă pentru a reuni protecția biodiversității și protecția climei într-un sector forestier și într-o bioeconomie prospere;

11. constată că, deși pădurile conservate cel mai bine, din care nu se extrag produse, sunt puține, ar trebui să li se acorde atenția cuvenită, întrucât acestea contribuie la obținerea cunoștințelor, la sănătatea și la ecoturismul pe care nu le putem refuza generațiilor viitoare; subliniază că Natura 2000, ca rețea europeană de conservare a habitatului ecologic, ar trebui să joace un rol crucial în Strategia europeană pentru păduri; este de părere că Natura 2000 ar trebui să aibă un rol esențial pentru a garanta protecția și conservarea pădurilor;

12. remarcă importanța și rolul esențial al sectorului silvic și al lemnului în combaterea schimbărilor climatice; subliniază faptul că sectorul forestier și furnizorii de servicii forestiere, precum și unitățile de prelucrare și transformare a lemnului exercită o influență economică semnificativă, îndeosebi în regiunile rurale și vulnerabile, ca urmare a cererii de bunuri și servicii suplimentare din alte sectoare;

13. subliniază necesitatea ca statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește gestionarea și planificarea forestieră; atrage, de asemenea, atenția asupra importanței instituirii unor orientări la nivel european, în legătură cu obiectivele prestabilite ale Pactului verde european, pentru a oferi statelor membre orientări privind gestionarea, întreținerea și planificarea forestieră;

14. subliniază că protejarea și menținerea pădurilor existente („proforestation”), precum și reîmpădurirea și împădurirea cu specii de arbori adecvate regiunii și mediului ar trebui să fie obiectivul central al viitoarei Strategii a UE pentru păduri; constată că practicile de gestionare apropiate de natură sunt cele mai în măsură să atingă aceste obiective;

15. subliniază că, potrivit cercetării[18], pădurile seculare continuă să acumuleze carbon, contrar opiniei potrivit căreia sunt neutre din punctul de vedere al emisiilor de carbon sau chiar surse de CO2;

16. subliniază că niciun efect de substituire a produselor forestiere nu poate compensa pierderea pădurilor seculare și a pădurilor primare, recunoscute ca fiind de neînlocuit[19] și care ar trebui protejate prin instrumente juridice și de stimulare care să țină cont de complexitatea, conectivitatea și reprezentativitatea lor[20];

17. solicită o protecție strictă a pădurilor primare și seculare în UE, în cadrul Strategiei UE pentru păduri;

18. reamintește că aproximativ 60 % din pădurile UE se află în proprietate privată și că aproximativ două treimi dintre proprietarii privați de păduri dețin mai puțin de 3 hectare de pădure; subliniază că toate măsurile trebuie să țină seama în mod corespunzător de acest lucru și, prin urmare, trebuie să fie concepute astfel încât să fie accesibile pentru micii proprietarii de păduri și să poată fi puse în aplicare în mod practic de către aceștia; reamintește că Comisia a identificat sarcina administrativă și regimul de proprietate forestieră ca factori limitativi pentru adoptarea anumitor măsuri[21];

19. reafirmă că conservarea ecosistemelor bogate în carbon, inclusiv a pădurilor, reprezintă o opțiune de răspuns cu un impact imediat asupra schimbărilor climatice, spre deosebire de împădurire, reîmpădurire și restaurare, care necesită mai mult timp pentru a produce rezultate[22]; solicită ca acțiunile de politică din UE să fie ghidate de acest principiu;

20. subliniază că declinul continuu al biodiversității a avut consecințe negative pentru furnizarea multor servicii ecosistemice în ultimele decenii; constată că acest declin a avut loc parțial din cauza practicilor agricole și forestiere intensive; evidențiază că declinul continuu al reglementării serviciilor poate avea consecințe negative asupra calității vieții[23];

21. recunoaște că schimbările climatice modifică capacitatea de creștere a pădurilor și sporesc frecvența și severitatea secetei, ale inundațiilor și ale incendiilor, favorizând totodată dezvoltarea unor noi dăunători și boli care afectează pădurile; ia act de faptul că ecosistemele intacte au o capacitate mai mare decât ecosistemele degradate de a depăși factorii de stres din mediul înconjurător, inclusiv schimbările climatice, deoarece au proprietăți inerente care le permit să își maximizeze capacitatea de adaptare;

22. solicită statelor membre să se asigure că pentru pădurile mai mari de 10 hectare există planuri de management forestier care includ considerații privind stocarea carbonului și biodiversitatea și, după caz, respectă obiectivele Natura 2000;

23. reamintește scrisoarea a peste 700 de oameni de știință care solicită o revizuire amplă din punct de vedere științific a Directivei privind energia din surse regenerabile, în special excluderea anumitor tipuri de biomasă lemnoasă din contabilizarea pentru atingerea obiectivului și eliminarea eligibilității sale pentru sprijin;

24. subliniază faptul că plantațiile de culturi bioenergetice intensive și de mari dimensiuni, inclusiv monoculturile, în special cele care înlocuiesc pădurile naturale și terenurile agricole de subzistență, au efecte negative asupra biodiversității;

25. subliniază rolul pe care pădurile îl pot avea în înlocuirea materialelor din surse fosile cu bioproduse; consideră că noua Strategie pentru păduri ar trebui să reflecte rolul important pe care pădurile europene și bioeconomia circulară sustenabilă a UE îl joacă în atingerea neutralității climatice până în 2050, fiind necesară includerea în strategie a unor măsuri în acest sens; subliniază că aceste măsuri ar trebui să utilizeze întregul potențial al efectelor de înlocuire; subliniază, cu toate acestea, că măsurile din noua strategie pentru păduri privind bioeconomia și utilizarea biomasei lemnoase ar trebui să țină seama în mod corespunzător de rolul lor crucial pentru stocarea carbonului, protecția biodiversității și furnizarea altor servicii ecosistemice, precum și de efectele asupra conservării ecosistemelor forestiere și asupra sechestrării CO2 într-un mod eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor;

26. subliniază că în Raportul privind progresele înregistrate în implementarea Strategiei UE pentru păduri prevede că punerea în aplicare a politicii UE în domeniul biodiversității constituie în continuare o provocare majoră[24] și că rapoartele privind conservarea habitatelor și speciilor forestiere nu relevă o îmbunătățire semnificativă până acum; invită Comisia să o integreze în noua Strategie pentru păduri ca o componentă esențială pentru protecția și refacerea ecosistemelor forestiere și a biodiversității;

27. constată cu îngrijorare că, în 2015, 15 % dintre habitatele forestiere și 26 % dintre speciile forestiere se aflau într-un stadiu corespunzător de conservare[25]; reamintește obiectivul 3b al strategiei UE în domeniul biodiversității, care vizează realizarea unei îmbunătățiri măsurabile a stadiului de conservare a speciilor și a habitatelor care depind sau sunt afectate de silvicultură și a furnizării de servicii ecosistemice conexe; regretă faptul că, în conformitate cu evaluarea intermediară a strategiei în domeniul biodiversității, nu s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește atingerea obiectivului[26];

28. subliniază necesitatea de a reduce consumul general la nivelul UE, precum și pe cel de lemn și produse pe bază de lemn, promovând o economie mai circulară și acordând prioritate celei mai eficiente utilizări a lemnului, ceea ce permite sechestrarea carbonului pe termen lung și reducerea la minimum a generării de deșeuri;

29. consideră că Strategia UE pentru păduri ar trebui să ajute la inversarea tendinței speciilor native de a fi trecute tot mai mult cu vederea în favoarea altor specii alogene cu creștere rapidă, precum eucaliptul;

30. subliniază importanța derulării de programe de pregătire și reconversie profesională pe termen lung pentru specialiștii din domeniu pentru folosirea noilor tehnologii și adaptarea la evoluția dinamică a acestora, inclusiv crearea unei platforme de comunicare care să permită schimburi de bune practici, consideră importantă implicarea diferiților proprietari și manageri de pădure și stimularea lor pentru aplicarea de practici durabile de conservare a pădurilor și promovarea biodiversității;

31. solicită ca noua strategie pentru păduri să contribuie la asigurarea faptului că practicile de gestionare a pădurilor evită orice fragmentare a ecosistemelor forestiere în părți mai mici, punând un accent special pe pădurile primare, deoarece, pentru a supraviețui, multe specii, inclusiv mamiferele mai mari, depind de habitatele forestiere interconectate, intacte; solicită ca strategia pentru păduri să acorde prioritate reconectării pădurilor deja fragmentate prin regenerarea coridoarelor forestiere adaptate condițiilor și biodiversității locale;

32. consideră că informațiile privind resursele forestiere și situația pădurilor sunt esențiale pentru a se asigura că deciziile luate în privința pădurilor sunt cât se poate de benefice din punct de vedere socioeconomic și ecologic, la toate nivelurile;

33. subliniază importanța deosebită a regiunii carpatice și remarcă faptul că aderarea UE la Convenția Carpaților ar contribui la sprijinirea regiunii care deține valori naturale de neînlocuit în Europa continentală;

34. constată cu îngrijorare că, la nivelul UE, datele raportate[27] indică faptul că energia reprezintă 48 % din totalul cantității de biomasă lemnoasă utilizată; reiterează că, alături de sechestrarea carbonului natural și de protecția biodiversității in situ, utilizarea lemnului recoltat, pentru a fi coerentă cu obiectivele UE privind biodiversitatea și clima, ar trebui să se orienteze către utilizarea materialelor;

35. subliniază valoarea și potențialul sistemelor agroforestiere extensive nou create și tradiționale pentru producția agricolă, diversificare, inclusiv pentru bioeconomie, sechestrarea carbonului, prevenirea deșertificării și potențialul de a reduce presiunea asupra ecosistemelor forestiere; regretă că normele derivate din reformele PAC au dus în mod sistematic la degradarea sistemelor agroforestiere și, în multe cazuri, au împiedicat refacerea, regenerarea și reîntinerirea acestora; constată cu îngrijorare actuala extincție la scară largă a sistemelor agroforestiere mediteraneene emblematice, de mare valoare naturală, și solicită urgent modificarea normelor pentru a facilita regenerarea și refacerea sistemelor agroforestiere existente și crearea unora noi;

36. constată faptul că cercetarea și tehnologia au avansat considerabil de la introducerea strategiei pentru păduri în 2013; subliniază importanța de a încuraja în continuare cercetarea, printre altele, în domeniul ecosistemelor forestiere, biodiversității, al înlocuirii durabile a materiilor prime și a surselor de energie bazate pe combustibili fosili, al stocării carbonului, al produselor din lemn și al practicilor de gestionare durabilă a pădurilor, în silvicultură și bioproduse; consideră că fondurile UE pentru cercetare ar trebui orientate în continuare în această direcție; invită Comisia și statele membre să finanțeze, de asemenea, cercetarea și să colecteze în continuare date privind metodele inovatoare de protecție și consolidare a rezilienței pădurilor, cum ar fi introducerea unor specii reziliente; subliniază că multiplicarea activităților de cercetare și majorarea finanțării în acest sens ar fi benefice pentru atenuarea schimbărilor climatice, conservarea ecosistemelor forestiere și stimularea biodiversității, creșterea economică durabilă și ocuparea forței de muncă, în special în zonele rurale;

37. solicită introducerea unui sistem coordonat de urmărire și detectare electronică a lemnului și sprijin pentru dezvoltarea unor instrumente automatizate pentru analiza circulației lemnului și monitorizarea în toate etapele transformării și integrării sale, cu sistemele guvernamentale și comerciale aferente de păstrare a evidențelor, raportare, emitere a autorizațiilor și înregistrare a acordurilor;

38. subliniază ca autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial in consolidarea durabilă a pădurilor deoarece ar putea contribui la planurile regionale de dezvoltare durabilă, la dezvoltarea produselor de lemn cu cicluri de viață îndelungate care absorb dioxid de carbon și la promovarea spiritului antreprenorial al IMM-urilor în sectorul forestier;

39. solicită continuarea finanțării pentru cercetarea privind solurile și rolul acestora în reziliența și adaptarea pădurilor la schimbările climatice, protecția și îmbunătățirea biodiversității, precum și furnizarea altor servicii ecosistemice;

40. consideră ca fiind esențiale conservarea resurselor genetice endemice și selectarea acelor elemente din patrimoniul genetic existent care sunt cel mai bine adaptate la condițiile de creștere preconizate în viitor;

41. invită Comisia și statele membre să creeze instrumente economice și de politică care să permită ca mai multe păduri să își atingă potențialul ecologic și să absoarbă dioxidul de carbon;

42. subliniază importanța existenței unor dovezi științifice în ceea ce privește politicile forestiere ale UE;

43. propune actualizarea normelor de raportare și contabilizare pentru LULUCF, pentru a stimula lipsa de intervenție în categoria de contabilizare a terenurilor forestiere gestionate din zonele de păduri seculare, de exemplu prin excluderea eliminărilor respective din limitările impuse de regulament;

44. subliniază importanța altor activități forestiere, în mod specific recoltarea de produse forestiere nelemnoase, cum ar fi ciupercile și fructele de pădure, împreună cu pășunatul și apicultura;

45. consideră că zonele strict protejate în regimuri de gestionare fără intervenție ar trebui să facă parte din Strategia UE pentru păduri și din strategiile de dezvoltare locală bazate pe turismul natural cu impact redus și pe furnizarea de servicii ecosistemice neproductive;

46. solicită Comisiei să respecte principiul „să nu faci rău”, prevăzut în Comunicarea privind Pactul verde european (COM(2019)0640), și să revizuiască toate legislațiile relevante pentru a reflecta ultimele dovezi științifice în ceea ce privește ecosistemele forestiere, diferitele rezervoare de carbon și adevărata lor valoare pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, inclusiv rolul crucial al biodiversității lor în această adaptare;

47. reamintește necesitatea de a proteja pădurile de amenințările din ce în ce mai mari și a concilia funcțiile lor de producție și protecție, ținând cont de faptul că se estimează că seceta, incendiile, furtunile și dăunătorii vor aduce pădurilor daune mai frecvente și mai grave, ca urmare a schimbărilor climatice;

48. își exprimă îngrijorarea cu privire la sănătatea și rezistența pădurilor din mai multe zone ale Europei; subliniază că noua strategie pentru păduri ar trebui să țină seama de faptul că o pădure diversă, reflectând componența naturală a regiunii, este în general mai rezilientă decât o pădure formată dintr-o singură cultură ; subliniază necesitatea de a consolida și de a exploata la maximum mecanismele UE pentru a face față presiunilor transfrontaliere asupra pădurilor; reamintește că, potrivit Agenției Europene de Mediu[28], principalele surse de presiune asupra pădurilor din UE sunt intensificarea exploatării terenurilor, extinderea zonelor urbane și schimbările climatice; subliniază că aceste ecosisteme sunt expuse tot mai mult la perturbările naturale, cum ar fi furtunile, incendiile, secetele, speciile invazive, dăunătorii, infestarea cu insecte și bolile, toate acestea amplificând vulnerabilitatea la schimbările climatice; solicită Comisiei să faciliteze o platformă de schimb de bune practici pentru a combate aceste presiuni;

49. subliniază că poluarea aerului are un impact semnificativ nu doar asupra sănătății umane, ci și asupra mediului; invită Comisia să exploreze impactul poluării aerului asupra pădurilor și a biodiversității forestiere în viitorul său plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării;

50. salută lansarea, în februarie 2020, a Sistemului de informații în domeniul forestier al Europei (FISE), care furnizează o infrastructură europeană de date în domeniul forestier; invită statele membre să se implice pe deplin în schimbul de date și să colaboreze pentru elaborarea unui cadru de date armonizat privind starea pădurilor din Europa; solicită ca activitatea FISE să fie finalizată în timp util pentru toate cele cinci teme prioritare: datele de bază privind pădurile, bioeconomia, natura și biodiversitatea, atenuarea schimbărilor climatice, sănătatea și reziliența pădurilor;

51. subliniază că unul dintre obiectivele strategiei UE pentru păduri ar trebui să fie o creștere semnificativă a ponderii de specii și habitate forestiere aflate într-un stadiu corespunzător de conservare; solicită ca strategia să includă măsuri ambițioase în acest sens;

52. recunoaște că strategia UE pentru păduri ar trebui să țină seama de valoarea economică, socială și culturală ridicată a pădurilor; subliniază că diferite activități economice legate de păduri pot avea efecte perturbatoare diferite asupra ecosistemelor forestiere; subliniază că noua strategie UE pentru păduri ar trebui să încurajeze doar acel tip de activitate economică care respectă limitele de durabilitate ale ecosistemelor forestiere;

53. încurajează insistent limitarea metodei de recoltare prin tăiere la ras și pledează pentru intensificarea utilizării creșterii continue; recunoaște că tăierea la ras a unei păduri eliberează cea mai mare parte a reziduurilor de carbon din solul zonei respective în atmosferă; subliniază necesitatea promovării unor metode alternative și mai puțin invazive de recoltare a lemnului;

54. salută faptul că, după cum s-a anunțat în Pactul verde european, noua strategie pentru păduri va avea ca obiective principale împădurirea eficace, conservarea și refacerea pădurilor; subliniază că potențialul de captare a carbonului al ecosistemelor forestiere continuă să se dezvolte până la maturitatea ecosistemului forestier și că pădurile naturale oferă beneficii importante; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate protecției și refacerii pădurilor existente, în special a pădurilor seculare;

55. subliniază că este necesar ca UE să depună mai multe eforturi pentru a pune capăt practicilor de tăiere la ras și de exploatare forestieră ilegală; constată că, în unele state membre, are loc o exploatare forestieră ilegală, în pofida Regulamentului UE privind lemnul; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri urgente cu privire la aceste chestiuni prin monitorizarea atentă și prin punerea în aplicare a legislației UE existente și invită Comisia să aplice rapid procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când se comit încălcări, precum și să urmărească cazurile de exploatare forestieră ilegală prin intermediul unor organisme precum Parchetul European (EPPO) și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF); invită Comisia să finalizeze, fără întârziere, verificarea adecvării normelor UE de combatere a exploatării forestiere ilegale;

56. reamintește că majoritatea pădurilor din UE sunt gestionate[29], inclusiv majoritatea pădurilor seculare; subliniază că este necesară o strategie forestieră a UE, cu o planificare pe termen lung, pentru a îmbunătăți proporția pădurilor seculare; invită Comisia să propună o strategie a UE pentru păduri pe termen lung pentru creșterea ponderii pădurilor seculare;

57. invită Comisia să examineze posibilitatea elaborării unui cadru legislativ privind un sistem de certificare UE pentru lemnul produs local, care să se bazeze pe cele mai înalte standarde de sustenabilitate;

58. subliniază că mai pot fi aduse îmbunătățiri în ceea ce privește absorbția fondurilor de dezvoltare rurală în rândul statelor membre, în special în cadrul programelor legate de îmbunătățirea biodiversității forestiere; invită statele membre să utilizeze măsurile de sprijin disponibile pentru conservarea pădurilor și a biodiversității; subliniază, de asemenea, importanța asigurării unor resurse suficiente pentru punerea în aplicare a noii strategii a UE pentru păduri;

59. solicită Comisiei să relanseze negocierile privind o convenție forestieră internațională cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, care să contribuie la gestionarea, conservarea și dezvoltarea sustenabilă a pădurilor și să prezinte funcțiile și utilizările multiple și complementare ale acestora și să includă măsuri de reîmpădurire, împădurire și conservare a pădurilor, ținând cont, în același timp, de nevoile sociale, economice, ecologice, culturale și spirituale ale generațiilor prezente și viitoare, și recunoscând rolul vital al tuturor tipurilor de păduri în menținerea proceselor și a echilibrului ecologic și în susținerea identității, a culturii și a drepturilor persoanelor indigene, ale comunităților lor, ale altor comunități și ale persoanelor care locuiesc în păduri;

60. își exprimă îngrijorarea cu privire la declinul biodiversității care are loc în UE, căruia trebuie să i se pună capăt prin Strategia UE pentru păduri; reamintește că declinul biodiversității este o problemă internă a UE; constată că strategia ar trebui să protejeze ultimele fragmente de păduri mature din UE, datorită importanței lor ca rezervoare de biodiversitate și ca modalitate de creștere a rezilienței pădurilor; subliniază că strategia ar trebui să promoveze silvicultura cu impact zero asupra solului și a peisajelor;

61. constată că, în pofida instituirii Sistemului european de informații în domeniul forestier, datele disponibile privind pădurile din UE și, în special, privind starea ecologică a acestora sunt incomplete, dificil de agregat și nu sunt sprijinite de teledetecție; solicită investiții semnificative din partea Comisiei și a statelor membre în dezvoltarea în continuare a Sistemului european de informații în domeniul forestier și punerea în aplicare a unui program paneuropean de teledetecție;

62. constată că realizarea unui sistem unificat de informații privind pădurile din UE a fost un efort de lungă durată și care nu a fost finalizat până în prezent; subliniază că, pentru a aborda lacunele actuale în materie de date, trebuie să se urmărească crearea de sinergii între autorități și organizațiile relevante, care să depășească limitările legate de proiecte - aceasta include disponibilitatea datelor, metodologii armonizate și sprijinirea resurselor financiare și de capacitate;

63. subliniază că noua strategie pentru păduri ar trebui, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, să stimuleze creșterea bioeconomiei circulare și să recunoască faptul că lanțurile valorice bazate pe păduri sunt esențiale pentru realizarea acestei creșteri; consideră că noua strategie pentru păduri ar trebui să încurajeze, de asemenea, o extindere a bioeconomiei circulare continuând integrarea între lanțurile valorice forestiere și alte sectoare și lanțuri valorice care necesită decarbonizare;

64. constată că 90 % din finanțarea UE pentru păduri provine din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerile preconizate ale bugetului FEADR; solicită factorilor de decizie să evite, dacă este posibil, orice reducere a sprijinului acordat sectorului forestier în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute de Pactul verde european;

65. solicită Comisiei să includă în noua strategie a UE pentru păduri obiective obligatorii pentru protejarea și refacerea ecosistemelor forestiere, în special a pădurilor europene native, cu scopul, printre alte obiective, de a mări credibilitatea internațională a UE în acest domeniu, și recomandă sprijinirea statelor membre în protejarea pădurilor europene native;

66. evidențiază rolul pădurilor în creșterea rezilienței la impactul negativ al schimbărilor climatice; subliniază necesitatea unor acțiuni concrete și eficiente în strategiile și planurile de adaptare la schimbările climatice, încorporând sinergiile dintre atenuare și adaptare;

67. solicită Comisiei ca, în cadrul Strategiei UE pentru păduri, să abordeze tema dezvoltării pădurilor urbane; salută, în acest sens, înscrierea a numeroase orașe europene în programul global pentru orașele-pădure elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO); invită Comisia să promoveze cooperarea și schimbul de cele mai bune practici între orașele europene în ceea ce privește dezvoltarea silviculturii urbane;

68. își exprimă profunda îngrijorare că, în unele părți ale UE, există deficiențe în punerea în aplicare a legislației UE existente în domeniul forestier; solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare pe deplin legislația existentă și să consolideze punerea în aplicare a unei gestionări durabile și active a pădurilor;

69. constată că punerea în aplicare a planurilor adaptate de gestionare a pădurilor se desfășoară la nivelul statelor membre și necesită o cooperare sporită între autoritățile din domeniul forestier și din domeniul mediului, ONG-uri, comunitățile locale și proprietarii de păduri;

70. solicită statelor membre să se asigure că planurile strategice naționale din cadrul politicii agricole comune (PAC) vor stimula administratorii de păduri să conserve, să cultive și să gestioneze pădurile în mod durabil;

71. atrage atenția cu privire la necesitatea elaborării și introducerii unor planuri pentru a combate speciile invazive, planuri dotate în acest scop cu resurse umane, tehnice și financiare;

72. solicită ca, în ceea ce privește importurile de lemn, să se țină seama de principiul durabilității în cadrul acordurilor comerciale și să se aplice sancțiuni în caz de încălcări;

73. constată că pădurile de vârste diferite, care includ mai multe specii și care sunt gestionate în conformitate cu criteriile de protecție a biodiversității, sunt mai reziliente la impactul schimbărilor climatice, cum ar fi incendiile, secetele și fenomenele meteorologice nespecifice sezonului respectiv și, ca atare, sunt o investiție importantă pentru viitor, nu doar pentru comunități și natură, ci și pentru economiile forestiere; insistă asupra faptului că monoculturile, care sunt mai puțin reziliente la dăunători și boli, inclusiv la secetă, vânt, furtuni și incendii, nu ar trebui să fie sprijinite din fondurile UE;

74. subliniază că noua strategie pentru păduri poate avea o influență politică numai dacă cuprinde toate lanțurile valorice bazate pe păduri; constată că lanțurile valorice bazate pe păduri au deja în prezent un rol esențial pentru economia europeană și vor fi esențiale pentru construirea unei strategii de creștere verde prin intermediul Pactului verde european; subliniază că o nouă strategie pentru păduri trebuie să sprijine lanțurile valorice competitive și durabile ale UE, bazate pe păduri, atât la nivel intern, cât și la nivel mondial;

75. subliniază funcția terapeutică a pădurilor, care au consecințe pozitive directe asupra sănătății umane și a calității vieții oamenilor; menționează că pădurile contribuie, de asemenea, la dezvoltarea socioeconomică a teritoriilor rurale ale Europei, inclusiv la repartizarea veniturilor către zonele cele mai depopulate din UE, datorită ecoturismului, acesta reprezentând una dintre modalitățile cele mai populare în cadrul industriei turismului;

76. își reiterează solicitarea[30] ca politicile silvice să fie coerente, să combată în egală măsură pierderea biodiversității și efectele schimbărilor climatice și să extindă absorbanții naturali care există în UE, protejând, conservând și îmbogățind biodiversitatea;

77. solicită Comisiei să includă în cadrul noii strategii a UE pentru păduri necesitatea acordării de sprijin proprietarilor de păduri, inclusiv sprijin financiar; consideră că un astfel de sprijin ar trebui să fie condiționat de aplicarea unei gestionări durabile a pădurilor; ia act de faptul că, pentru a asigura continuarea investițiilor în tehnologii moderne, în măsurile de mediu și climatice care consolidează rolul multifuncțional al pădurilor, cu un instrument financiar specific pentru gestionarea zonelor din rețeaua Natura 2000 și prin crearea unor condiții de muncă decente, acest sprijin financiar ar trebui să fie rezultatul unei combinații solide de instrumente financiare, de finanțare națională și de finanțare din sectorul privat; solicită Comisiei să instituie și să finanțeze un program european de împădurire și reîmpădurire folosind informații din Sistemul Global de Navigație prin Satelit (GNSS), dedicat extinderii suprafețelor de pădure, combaterii degradării terenurilor, creșterii calității aerului în zonele urbane și care asigură componența de specii naturale a pădurilor;

78. regretă că utilizarea actuală a planurilor de gestionare a pădurilor a variat considerabil între statele membre; îndeamnă, prin urmare, Comisia să consolideze utilizarea planurilor de gestionare a pădurilor, inclusiv prin crearea unor orientări comune pentru instituirea și punerea lor în aplicare; invită statele membre să consolideze utilizarea planurilor de gestionare a pădurilor și să monitorizeze îndeaproape punerea lor în aplicare, respectând în același timp principiile proporționalității și subsidiarității; subliniază că este necesară o platformă în vederea identificării unor soluții pentru numeroasele provocări legate de păduri și de gestionarea pădurilor la nivelul UE; consideră că modelele de gestionare a pădurilor trebuie să includă criteriul legat de sustenabilitate - ecologică, socială și economică - care este definită ca reprezentând administrarea si utilizarea pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod care să asigure menținerea biodiversității, a productivității, a capacității de regenerare, a vitalității și a potențialului lor de a-și îndeplini, în prezent și în viitor, funcțiile ecologice, economice și sociale relevante la nivel local, național și global, fără a aduce daune altor ecosisteme[31]; invită Comisia să elaboreze o definiție comună și suficient de detaliată a silviculturii apropiate de natură, pe baza experiențelor continue de integrare a considerațiilor privind biodiversitatea în gestionarea pădurilor;

79. subliniază că incendiile forestiere sunt frecvente și reprezintă atât cauza, cât și consecința schimbărilor climatice; constată că impactul furtunilor, incendiilor forestiere și dăunătorilor poate fi atenuat cu ajutorul unei gestionări îmbunătățite și mai active a pădurilor și a tehnicilor forestiere, de exemplu, prin pășunat și practici agrosilvice, care ar trebui sprijinite în cadrul PAC;

80. subliniază necesitatea conservării eficiente și a unei protecții stricte a pădurilor primare și seculare, ținând seama de caracteristicile lor unice; constată că nu există o definiție la nivelul UE a pădurilor seculare și solicită Comisiei să introducă o definiție în viitoarea strategie forestieră a UE, ținând seama de diferitele caracteristici ale pădurilor și de necesitatea conservării eficiente și, în special, a pădurilor primare și seculare; constată cu îngrijorare că datele privind pădurile primare sunt în continuare incomplete, dar, potrivit informațiilor disponibile, doar 46 % dintre pădurile primare cartografiate din Europa au cel mai înalt statut de protecție, 24 % au primit statutul de parcuri naționale și 11 % rămân neprotejate[32]; invită Comisia să propună fără întârziere o definiție cuprinzătoare a pădurilor primare și să lucreze pentru îmbunătățirea colectării datelor privind pădurile primare;

81. subliniază importanța activiștilor pentru mediu în eforturile comune de protejare și refacere a pădurilor din UE; solicită ca, în cazul atacurilor sau hărțuirii lor, să se aplice o toleranță zero;

82. consideră că demult era necesară realizarea unor pași pentru introducerea unei strategii de prevenire a dezastrelor la nivelul UE, prin alocarea unor resurse financiare adecvate din bugetul UE;

83. consideră că educația joacă un rol esențial în gestionarea durabilă a pădurilor și solicită Comisiei și statelor membre să sprijine formarea axată pe păduri, atât în cadrul UE, cât și în țări terțe, inclusiv prin furnizarea de stipendii și prin crearea unor programe de schimburi academice;

84. își reiterează sprijinul pentru un cadru juridic european bazat pe obligația de diligență necesară pentru a reglementa accesul pe piața UE numai pentru produsele și mărfurile care nu contribuie la defrișări sau la degradarea pădurilor și nici conversia sau degradarea altor ecosisteme naturale; consideră că acest cadru ar trebui să se aplice tuturor actorilor economici, inclusiv actorilor din sectorul financiar, atât în amonte, cât și în aval în lanțul de aprovizionare, și ar trebui să garanteze, de asemenea, că nu există încălcări ale drepturilor conexe ale omului; îndeamnă Comisia să adopte fără întârziere această propunere;

85. solicită Comisiei să răspundă preocupărilor membrilor profesioniști din domeniu în ceea ce privește Directiva privind energia din surse regenerabile, în special referitor la chestiunea clasificării tuturor tipurilor de biomasă ca surse regenerabile de energie, printre altele în legătură cu nivelul ridicat al importurilor de pelete din lemn în UE și riscurile potențiale pe care aceste importuri le implică pentru pădurile din țări terțe, precum și să continue să promoveze alte forme durabile de energie din surse regenerabile;

86. subliniază că sistemele de plantare a arborilor trebuie să fie un ajutor pentru refacerea pădurilor naturale, deoarece un arbore plantat greșit într-un loc greșit poate să intensifice incendiile forestiere și poate chiar să elibereze mai mult dioxid de carbon în atmosferă; constată că sistemele de refacere a pădurilor trebuie să își mărească potențialul de sechestrare a carbonului pentru a îndeplini angajamentele de combatere a schimbărilor climatice, asumate la nivel mondial;

87. consideră că ar putea fi necesar un sistem de monitorizare a focarelor de dăunători în UE pentru a obține o imagine de ansamblu a situației pădurilor și a impactului dăunătorilor asupra biodiversității pădurilor, având în vedere efectele estimate ale schimbărilor climatice asupra distribuției organismelor dăunătoare;

88. consideră că ar trebui luate măsuri urgente pentru a preveni introducerea de noi dăunători și boli, precum și a respectivilor vectori ai acestora, prin intermediul comerțului internațional;

89. consideră că, având în vedere legislația privind speciile alogene invazive, precum și posibilele repercusiuni pe care aceste specii le pot avea asupra pădurilor, Comisia ar trebui să propună noi instrumente financiare complementare pentru a ajuta zonele afectate să combată speciile invazive și în special speciile persistente și speciile alogene noi;

90. consideră că ar trebui acordată o mai mare atenție problemei bolilor, cum ar fi uscarea stejarului, care afectează arborii, al căror număr este în scădere în întreaga lume, din cauza dăunătorilor, a bolilor și a schimbărilor climatice; atrage atenția asupra uscării stejarului, care este devastatoare pentru plantațiile de stejar de plută în Portugalia, Franța și Spania și care, de asemenea, afectează ariile de protecție specială (SPA) și rezervațiile biosferei; consideră că Comisia ar fi trebuit să includă în cadrul strategiei măsuri eficiente și resurse specifice pentru combaterea bolilor arborilor.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

22.6.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

55

13

8

Membri titulari prezenți la votul final

Nikos Androulakis, Bartosz Arłukowicz, Margrete Auken, Simona Baldassarre, Marek Paweł Balt, Traian Băsescu, Aurelia Beigneux, Sergio Berlato, Alexander Bernhuber, Simona Bonafè, Delara Burkhardt, Pascal Canfin, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Tudor Ciuhodaru, Nathalie Colin-Oesterlé, Miriam Dalli, Esther de Lange, Christian Doleschal, Marco Dreosto, Bas Eickhout, Agnès Evren, Pietro Fiocchi, Catherine Griset, Jytte Guteland, Teuvo Hakkarainen, Anja Hazekamp, Martin Hojsík, Pär Holmgren, Jan Huitema, Adam Jarubas, Petros Kokkalis, Ewa Kopacz, Peter Liese, Sylvia Limmer, Javi López, César Luena, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Joëlle Mélin, Tilly Metz, Silvia Modig, Dolors Montserrat, Alessandra Moretti, Dan-Ștefan Motreanu, Ville Niinistö, Ljudmila Novak, Grace O’Sullivan, Jutta Paulus, Jessica Polfjärd, Luisa Regimenti, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Sándor Rónai, Rob Rooken, Silvia Sardone, Christine Schneider, Linea Søgaard-Lidell, Nicolae Ștefănuță, Nils Torvalds, Edina Tóth, Véronique Trillet-Lenoir, Petar Vitanov, Alexandr Vondra, Mick Wallace, Pernille Weiss, Michal Wiezik, Tiemo Wölken, Anna Zalewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Margarita de la Pisa Carrión, João Ferreira, Billy Kelleher, Ulrike Müller, Piernicola Pedicini, Christel Schaldemose, Andrey Slabakov

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

55

+

GUE/NGL

Silvia Modig

NI

Piernicola Pedicini

PPE

Bartosz Arłukowicz, Traian Băsescu, Alexander Bernhuber, Nathalie Colin-Oesterlé, Christian Doleschal, Agnès Evren, Adam Jarubas, Ewa Kopacz, Esther De Lange, Peter Liese, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Dolors Montserrat, Dan-Ștefan Motreanu, Ljudmila Novak, Jessica Polfjärd, Christine Schneider, Edina Tóth, Pernille Weiss, Michal Wiezik

RENEW

Pascal Canfin, Martin Hojsík, Jan Huitema, Billy Kelleher, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Linea Sogaard-Lidell, Nicolae Ștefănuță, Nils Torvalds, Véronique Trillet-Lenoir

S&D

Nikos Androulakis, Marek Balt, Simona Bonafè, Delara Burkhardt, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Tudor Ciuhodaru, Miriam Dalli, Jytte Guteland, Javi López, César Luena, Alessandra Moretti, Sándor Rónai, Christel Schaldemose, Petar Vitanov, Tiemo Wölken

VERTS/ALE

Margrete Auken, Bas Eickhout, Pär Holmgren,Tilly Metz, Ville Niinistö, Grace O'sullivan, Jutta Paulus

 

13

-

ECR

Sergio Berlato, Pietro Fiocchi, Rob Rooken. Andrey Slabakov, Alexandr Vondra, Anna Zalewska

ID

Simona Baldassarre, Marco Dreosto, Teuvo Hakkarainen, Sylvia Limmer, Luisa Regimenti, Silvia Sardone

GUE

Mick Wallace

 

8

0

ECR

Margarita De La Pisa Carrión

GUE

João Ferreira, Anja Hazekamp, Petros Kokkalis

ID

Aurelia Beigneux, Catherine Griset, Joëlle Mélin

RENEW

Ulrike Müller

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri


 

 

AVIZ AL ComisiEI pentru industrie, cercetare și energiE (3.6.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală</CommissionInt>


<Titre>referitor la Strategia europeană pentru păduri – calea de urmat</Titre>

<DocRef>(2019/2157(INI))</DocRef>

Raportor: <Depute>Mauri Pekkarinen</Depute>

 

 

 


 

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută decizia Comisiei de a pregăti o nouă strategie europeană pentru păduri; consideră că Strategia europeană pentru păduri va fi un element esențial în realizarea Pactului ecologic european; subliniază că nu există niciun temei juridic specific pentru o politică forestieră comună a UE, întrucât politica forestieră este în primul rând o competență a statelor membre; recunoaște însă că multe politici ale UE au un impact asupra pădurilor și a sectorului forestier și necesită coerență și o coordonare intersectorială mai strânsă prin intermediul Strategiei europene pentru păduri; constată că un mediu de reglementare coerent și stabil este o condiție prealabilă pentru încurajarea inovării și a investițiilor în sectorul forestier;

2. observă că Pactul verde european, ca nouă strategie de creștere pentru UE, necesită investiții care să sprijine integral o economie ecologică și circulară; subliniază rolul esențial al gestionării active sustenabile a pădurilor în atingerea neutralității climatice până în 2050 și în bioeconomia circulară a Uniunii; ia act, în special, de capacitatea importantă a pădurilor gestionate de a captura dioxidul de carbon, precum și de potențialul produselor forestiere de a înlocui materialele și combustibilii fosili; consideră că, în acest context, strategia ar trebui să sprijine inovarea în întregul lanț valoric, inclusiv prin facilitarea schimbului de bune practici și prin asigurarea unui mediu de reglementare competitiv; atrage atenția asupra rolului important pe care îl au pădurile și gestionarea durabilă a pădurilor în întregul lanț valoric forestier și bioeconomic, mai ales în ceea ce privește asigurarea sectorului cu materii prime durabile și crearea de locuri de muncă în Uniune; subliniază că trebuie asigurată și promovată aprovizionarea sustenabilă cu materii prime, printr-un cadru de politici coerente de sprijinire a tuturor sectoarelor implicate;

3. subliniază că noua strategie pentru păduri trebuie să se bazeze pe cei trei piloni ai sustenabilității ecologice, economice și sociale; subliniază necesitatea unei strategii pentru păduri globale și coerente, care să consolideze și să utilizeze rolul multifuncțional al pădurilor și al sectorului forestier în UE;

4. constată că, în cazul pădurilor care sunt gestionate în mod sustenabil, se asigură și protejarea biodiversității și diversitatea speciilor, motiv pentru care aceste păduri sunt mai reziliente la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi incendiile, seceta și fenomenele meteorologice nesezoniere, și reprezintă, ca atare, o investiție importantă pentru viitor, nu numai pentru comunități și natură, ci și pentru economiile forestiere;

5. subliniază că, potrivit cercetărilor științifice, pădurile gestionate în mod durabil au o capacitate de absorbție a CO2 mai mare decât pădurile negestionate; solicită insistent, prin urmare, ca noua strategie pentru păduri să promoveze gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv de către IMM-uri;

6. ia act de faptul că gestionarea durabilă și activă a pădurilor este promovată și susținută în principal de către IMM-uri;

7. subliniază că ar trebui să se acorde, de asemenea, o atenție deosebită creării de locuri de muncă în industria forestieră, precum și noilor instrumente avute în vedere pentru accelerarea redresării economice în situații de pandemie, precum cea cauzată de COVID-19;

Industriile forestiere

8. ia act de faptul că resursele forestiere europene cresc ca urmare atât a creșterii naturale, cât și a împăduririi; subliniază că, potrivit sectorului, lanțurile valorice extinse ale industriilor forestiere, de la silvicultură la industria fabricării de hârtie, au contribuit la crearea a aproape patru milioane de locuri de muncă, furnizând aproximativ 8 % din valoarea adăugată a UE provenită din industria prelucrătoare; recunoaște, în acest context, contribuțiile economice, sociale și de mediu pozitive ale industriei forestiere și consideră că Strategia pentru păduri ar trebui să stimuleze noi investiții în inovare și în progresul tehnologic;

9. subliniază că industriile forestiere europene contribuie la decarbonizarea Europei, înlocuind materiile prime, produsele și energiile fosile caracterizate de o intensitate ridicată a emisiilor de CO2 cu alternative forestiere regenerabile și durabile, cum ar fi bioprodusele, de exemplu materiale de construcție, noi materiale chimice, plastice, textile și de ambalare inovatoare, precum și biomasa, biogazul și biocombustibilul produse în mod sustenabil, și, în acest fel, contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și ale Pactului verde european;

10. solicită punerea în aplicare a Strategiei UE în domeniul bioeconomiei; încurajează folosirea sustenabilă a lemnului ca materie primă ecologică; subliniază că produsele și construcțiile din lemn cu o durată de viață îndelungată contribuie cu succes la creșterea cantității de carbon stocate și la crearea unui efect de substituție a gazelor cu efect de seră; subliniază importanța disponibilității materiilor prime pe bază de lemn pentru industria forestieră și necesitatea de a atrage investiții forestiere în UE; subliniază necesitatea de a acorda prioritate utilizării eficiente a lemnului;

11. subliniază că materialelor pe bază de lemn ar trebui să le revină un rol esențial în procesul de înlocuire a produselor bazate pe materiale fosile în sectoare precum industria construcțiilor, industria textilă, industria chimică și industria ambalajelor; subliniază că, atunci când se acordă prioritate alternativelor pe bază de lemn, trebuie să se țină seama de întregul ciclu de viață al produselor și de performanța lor de mediu; subliniază că cercetarea și inovarea în domeniul forestier trebuie sprijinite în continuare în tot lanțul valoric forestier, vizând inclusiv produse pe bază de lemn care să înlocuiască materiile fosile sau materialele care implică emisii ridicate de carbon;

12. invită statele membre să identifice soluțiile cele mai ecologice de construcție și renovare a clădirilor; solicită sprijinirea pe scară mai largă a utilizării lemnului în construcții; invită Comisia să stabilească recomandări în acest sens în planul său de renovare prevăzut pentru sfârșitul anului;

13. recunoaște, cu toate acestea, că cererea tot mai mare de lemn pentru materiale, energie din surse regenerabile și bioeconomie poate implica unele provocări și invită Comisia să le abordeze în mod corespunzător în viitoarea strategie, facilitând totodată atingerea neutralității climatice până în 2050;

14. subliniază că sectorul forestier are nevoie în primul rând de un cadru politic stabil pe termen lung, mai degrabă decât de măsuri de sprijin pe termen scurt;

15. invită UE să se asigure că materialele de origine biologică, inclusiv deșeurile de lemn, revin în lanțul de valori și să stimuleze acest lucru, încurajând proiectarea ecologică și promovând utilizarea de materii prime secundare, inclusiv lemn, pentru produse înaintea incinerării lor eventuale la sfârșitul ciclului de viață;

16. invită Comisia și statele membre să introducă politici de promovare a bioproduselor sustenabile și reciclabile și să sprijine bioprodusele reciclabile prin achiziții publice și sprijin pentru investiții;

17. subliniază că niciun efect de substituție al produselor forestiere nu poate compensa pierderea pădurilor primare, care sunt recunoscute ca fiind de neînlocuit și ar trebui protejate prin stimulente și instrumente juridice;

18. consideră că ar trebui să se acorde prioritate utilizării mai eficiente a lemnului în utilizările cu valoare adăugată mai mare în fiecare sector industrial european;

Politica energetică

19. invită statele membre să pună în aplicare prompt și temeinic Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile (RED II)[33], adoptată în decembrie 2018, care stabilește criterii stricte de sustenabilitate pentru sursele de energie regenerabile; observă că, pentru a asigura o producție sustenabilă de biomasă, Directiva privind energia din surse regenerabile stabilește criterii de sustenabilitate, care trebuie respectate pentru a îndeplini obiectivul UE privind energia din surse regenerabile și pentru a putea beneficia de mecanismele de sprijin; subliniază că criteriile armonizate la nivelul UE, convenite recent, sunt de o importanță esențială pentru buna funcționare a pieței interne a energiei și pentru a evita denaturarea concurenței;

20. reamintește că Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile prevede adoptarea de către operatori a unei abordări bazate pe risc, pentru a reduce la minimum riscul utilizării biomasei forestiere nesustenabile pentru generarea de bioenergie;

Cercetare și inovare

21. subliniază rolul esențial al cercetării și inovării, care stimulează contribuția pădurilor și a sectorului forestier la soluționarea provocărilor epocii în care trăim; consideră că cercetările în domeniul forestier și al industriei forestiere pot produce rezultate pozitive pentru atenuarea schimbărilor climatice, creșterea activităților economice sustenabile, ocuparea forței de muncă, menținerea sănătății pădurilor pe termen lung și protecția biodiversității, motiv pentru care ar trebui încurajate; dorește o finanțare adecvată pentru Orizont Europa și legături mai strânse – precum și încurajarea legăturilor existente și crearea de legături noi – între cercetare, industrie, ingineria forestieră, agrosilvicultură și societate la toate nivelurile, prin intermediul unor instrumente specifice, cum ar fi parteneriatele europene (de exemplu, Europa circulară bazată pe bioproduse și Build4People);

22. subliniază necesitatea de a lua în considerare legăturile dintre sectorul forestier și alte sectoare, precum și importanța digitalizării și a investițiilor în cercetare și inovare, pentru a crea o simbioză industrială;

23. subliniază că este important să se încurajeze noi cercetări în sectorul bazat pe exploatarea pădurilor și atrage atenția în special asupra rolului IMM-urilor, care pot contribui la cercetarea și inovarea forestieră sustenabilă;

24. scoate în evidență importanța învățământului și a unei forțe de muncă competente și bine pregătite în sectorul forestier pentru a asigura implementarea în practică cu succes a metodelor sustenabile de gestionare a pădurilor; invită Comisia și statele membre să implementeze și să consolideze în continuare instrumentele europene în acest sens;

Date – utilizarea serviciilor prin satelit

25. invită UE să creeze o rețea de supraveghere a pădurilor europene care să colecteze informații la nivel local (reîmpădurire, temperaturi, boli parazitare, catastrofe naturale), să fie legată de programul de observare a Pământului Copernicus și să fie capabilă să producă previziuni fiabile în timp real pentru îmbunătățirea gestionării durabile a pădurilor; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească acuratețea datelor forestiere, pentru a permite schimbul de informații direct și comparabil între statele membre;

26. solicită crearea și realizarea unui sistem de monitorizare prin satelit, care să permită monitorizarea amănunțită a pădurilor din Uniunea Europeană, pentru a permite lansarea unor alerte meteorologice mai precise și îmbunătățirea rapoartelor privind impactul, și care să alimenteze Inventarele forestiere naționale; subliniază, însă, că acest lucru nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă excesivă pentru întreprinderile implicate, majoritatea acestora fiind IMM-uri;

27. subliniază că pădurile din UE au caracteristici foarte diferite și, prin urmare, necesită abordări de gestionare diferite; își exprimă preocuparea pentru condițiile de sănătate și reziliența pădurilor în multe părți din Europa din cauza schimbărilor climatice și a focarelor de paraziți și boli din păduri; subliniază necesitatea de a consolida și de a exploata la maximum mecanismele UE create pentru a face față presiunilor pe care răspândirea speciilor alogene invazive, a bolilor și a dăunătorilor le produc asupra resurselor forestiere și pentru a monitoriza aceste presiuni și a furniza informații despre ele; invită, în acest context, Comisia să acorde o atenție deosebită zonelor care sunt cele mai amenințate de schimbările climatice, inclusiv regiunea mediteraneeană.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

28.5.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

48

20

10

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Nicola Beer, François-Xavier Bellamy, Hildegard Bentele, Tom Berendsen, Vasile Blaga, Michael Bloss, Manuel Bompard, Paolo Borchia, Marc Botenga, Markus Buchheit, Klaus Buchner, Martin Buschmann, Cristian-Silviu Bușoi, Jerzy Buzek, Carlo Calenda, Andrea Caroppo, Maria da Graça Carvalho, Ignazio Corrao, Josianne Cutajar, Nicola Danti, Pilar del Castillo Vera, Martina Dlabajová, Christian Ehler, Valter Flego, Niels Fuglsang, Lina Gálvez Muñoz, Claudia Gamon, Jens Geier, Nicolás González Casares, Bart Groothuis, Christophe Grudler, András Gyürk, Henrike Hahn, Robert Hajšel, Ivo Hristov, Ivars Ijabs, Romana Jerković, Eva Kaili, Seán Kelly, Izabela-Helena Kloc, Łukasz Kohut, Zdzisław Krasnodębski, Andrius Kubilius, Miapetra Kumpula-Natri, Thierry Mariani, Marisa Matias, Eva Maydell, Georg Mayer, Joëlle Mélin, Iskra Mihaylova, Dan Nica, Angelika Niebler, Ville Niinistö, Aldo Patriciello, Mauri Pekkarinen, Mikuláš Peksa, Tsvetelina Penkova, Morten Petersen, Markus Pieper, Clara Ponsatí Obiols, Sira Rego, Jérôme Rivière, Robert Roos, Sara Skyttedal, Maria Spyraki, Jessica Stegrud, Beata Szydło, Grzegorz Tobiszowski, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Marie Toussaint, Isabella Tovaglieri, Henna Virkkunen, Pernille Weiss, Carlos Zorrinho

Membri supleanți prezenți la votul final

Jutta Paulus, Edina Tóth

 

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

 

48

+

PPE

François-Xavier Bellamy, Hildegard Bentele, Tom Berendsen, Vasile Blaga, Cristian-Silviu Bușoi, Jerzy Buzek, Maria Da Graça Carvalho, Pilar Del Castillo Vera, Christian Ehler, András Gyürk, Seán Kelly, Andrius Kubilius, Eva Maydell, Angelika Niebler, Aldo Patriciello, Markus Pieper, Sara Skyttedal, Maria Spyraki, Edina Tóth, Henna Virkkunen, Pernille Weiss

Renew

Nicola Beer, Nicola Danti, Martina Dlabajová, Valter Flego, Claudia Gamon, Bart Groothuis, Christophe Grudler, Ivars Ijabs, Iskra Mihaylova, Mauri Pekkarinen, Morten Petersen

S&D

Carlo Calenda, Josianne Cutajar, Niels Fuglsang, Lina Gálvez Muñoz, Jens Geier, Nicolás González Casares, Robert Hajšel, Ivo Hristov, Romana Jerković, Eva Kaili, Łukasz Kohut, Miapetra Kumpula-Natri, Dan Nica, Tsvetelina Penkova, Patrizia Toia, Carlos Zorrinho

 

20

-

ECR

Robert Roos

GUE/NGL

Manuel Bompard, Marc Botenga, Marisa Matias, Sira Rego

ID

Markus Buchheit, Thierry Mariani, Georg Mayer, Joëlle Mélin, Jérôme Rivière

NI

Martin Buschmann, Ignazio Corrao

Verts/ALE

François Alfonsi, Michael Bloss, Klaus Buchner, Henrike Hahn, Ville Niinistö, Jutta Paulus, Mikuláš Peksa, Marie Toussaint

 

10

0

ECR

Izabela-Helena Kloc, Zdzisław Krasnodębski, Jessica Stegrud, Beata Szydło, Grzegorz Tobiszowski, Evžen Tošenovský

ID

Paolo Borchia, Andrea Caroppo, Isabella Tovaglieri

NI

Clara Ponsatí Obiols

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

7.9.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

8

4

Membri titulari prezenți la votul final

Mazaly Aguilar, Clara Aguilera, Atidzhe Alieva-Veli, Álvaro Amaro, Eric Andrieu, Attila Ara-Kovács, Carmen Avram, Adrian-Dragoş Benea, Mara Bizzotto, Daniel Buda, Asger Christensen, Angelo Ciocca, Ivan David, Paolo De Castro, Jérémy Decerle, Salvatore De Meo, Herbert Dorfmann, Luke Ming Flanagan, Cristian Ghinea, Dino Giarrusso, Martin Häusling, Martin Hlaváček, Krzysztof Jurgiel, Jarosław Kalinowski, Elsi Katainen, Gilles Lebreton, Norbert Lins, Chris MacManus, Marlene Mortler, Ulrike Müller, Maria Noichl, Juozas Olekas, Pina Picierno, Maxette Pirbakas, Bronis Ropė, Bert-Jan Ruissen, Anne Sander, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Annie Schreijer-Pierik, Veronika Vrecionová, Juan Ignacio Zoido Álvarez

Membri supleanți prezenți la votul final

Manuel Bompard, Anna Deparnay-Grunenberg, Tilly Metz, Christine Schneider, Marc Tarabella, Thomas Waitz

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

36

+

PPE

Álvaro Amaro, Daniel Buda, Salvatore De Meo, Herbert Dorfmann, Jarosław Kalinowski, Norbert Lins, Marlene Mortler, Anne Sander, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Christine Schneider, Annie Schreijer-Pierik, Juan Ignacio Zoido Álvarez

S&D

Clara Aguilera, Eric Andrieu, Attila Ara-Kovács, Carmen Avram, Adrian-Dragoş Benea, Paolo De Castro, Maria Noichl, Juozas Olekas, Pina Picierno, Marc Tarabella

RENEW

Atidzhe Alieva-Veli, Asger Christensen, Jérémy Decerle, Cristian Ghinea, Martin Hlaváček, Elsi Katainen, Ulrike Müller

ECR

Mazaly Aguilar, Krzysztof Jurgiel, Bert-Jan Ruissen, Veronika Vrecionová

GUE/NGL

Chris MacManus

NI

Dino Giarrusso

 

9

-

ID

Mara Bizzotto, Angelo Ciocca, Gilles Lebreton, Maxette Pirbakas

Verts/ALE

Anna Deparnay-Grunenberg, Martin Häusling, Tilly Metz, Bronis Ropė, Thomas Waitz

 

3

0

ID

Ivan David

GUE/NGL

Manuel Bompard, Luke Ming Flanagan

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

[1] Texte adoptate, P9_TA(2020)0005.

[2] Texte adoptate, P9_TA(2020)0015.

[3] JO C 346, 21.9.2016, p. 17.

[4] JO L 317, 4.11.2014, p. 35.

[5] https://ec.europa.eu/knowledge4policy/publication/council-conclusions-updated-eu-bioeconomy-strategy-29-november-2019_en

[6] JO C 361, 5.10.2018, p. 5.

[7] Baza de date a Eurostat privind sectorul forestier, disponibilă la adresa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/forestry/data/database

[8] Fișa descriptivă a Parlamentului European din mai 2019 privind Uniunea Europeană și pădurile.

[9] JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

[10] Raportul Agenției Europene de Mediu privind „Mediul european – situația actuală și perspective 2020”, pagina 83.

[11] Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 februarie 1999 în cauzele conexate C-164/97 și C-165/97, Parlamentul European / Consiliul Uniunii Europene, ECLI:EU:C:1999:99, punctul 16.

 

[12] „Menținerea pădurilor existente („proforestation”): - creșterea suprafețelor împădurite existente intacte până când acestea își ating potențialul ecologic”, astfel cum apare termenul în lucrarea lui William R.  Moomaw, „2019: Pădurile intacte în Statele Unite: menținerea pădurilor existente atenuează schimbările climatice și contribuie la bunăstarea generală), Studiu publicat în Frontiers in Forests and Global Change.

[13] Centrul comun de cercetare al Comisiei Europene, raportul din 2018 intitulat „Biomass production, supply, uses and flows in the European Union (Producția, furnizarea, utilizările și fluxurile de biomasă în Uniunea Europeană): „[î]ntr-adevăr, obiectivele pentru energia din surse regenerabile stabilite de UE au dus la o creștere a consumului de biomasă lemnoasă.”. Consumul de lemn pentru producerea energiei este estimat la: 42 % (2005), 43 % (2010), 48 % în prezent, în timp ce consumul de energie este probabil subraportat.

[14] Articol al unor experți invitați ai IPBES intitulat „Măsurile de stimulare în cadrul crizei COVID-19 trebuie să salveze vieți, să protejeze mijloace de subzistență și să ocrotească natura pentru a reduce riscul unor noi pandemii”, de profesorii Josef Settele, Sandra Díaz și Eduardo Brondizio și Dr Peter Daszak, 27 aprilie 2020.

[15] Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică, Texte adoptate, P9_TA(2020)0015.

[16] Agenția Europeană de Mediu, „Ecosistemele forestiere europene — stare și tendințe”, 2016.

[17] Astfel cum se prevede în Rezoluția H1 Forest Europe de la Helsinki din 1993.

[18] S. Luyssaert și alții, 2008: „Old-growth forests as global carbon sinks” (Pădurile seculare ca absorbanți de carbon la nivel global). În „Nature”.

[19] Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” (COM(2019)0352).

[20] Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică, Texte adoptate, P9_TA(2020)0015, formularea exactă de la punctul 52.

[21] Raportul Comisiei din 7 decembrie 2018 intitulat „Progresele înregistrate în implementarea strategiei UE pentru păduri – O nouă strategie a UE pentru păduri: în beneficiul pădurilor și al sectorului forestier” (COM(2018)0811), p.3.

[22] Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), 2019: „Climate Change and Land Report-Summary for Policymakers” (Raportul privind schimbările climatice și terenurile - Rezumat pentru factorii de decizie).

[23] Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) (2018): Rezumatul pentru factorii de decizie al Raportului de evaluare regională privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice pentru Europa și Asia Centrală, al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice. M. Fischer, M. Rounsevell, A. Torre-Marin Rando, A. Mader, A. Church, M. Elbakidze, V. Elias, T. Hahn. P.A. Harrison, J. Hauck, B. Martín-López, I. Ring, C. Sandström, I. Sousa Pinto, P. Visconti, N.E. Zimmermann și M. Christie (eds.). Secretariatul IPBES, Bonn, Germania.

[24] Raportul Comisiei din 7 decembrie 2018 intitulat „Progresele înregistrate în implementarea strategiei UE pentru păduri – O nouă strategie a UE pentru păduri: în beneficiul pădurilor și al sectorului forestier” (COM(2018)0811), p.3.

[25] Briefingul din 27 noiembrie 2019 al Agenției Europene de Mediu, „Dinamica pădurilor în Europa și consecințele lor ecologice”. Ultima modificare a avut loc la 10 decembrie 2019.

[26] Raportul Comisiei din 2 octombrie 2015 privind evaluarea intermediară a strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (COM(2015)0478).

[27] Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene, 2018: „Producția, furnizarea, utilizările și fluxurile de biomasă în Uniunea Europeană.”

[28] Agenția Europeană de Mediu, „Dinamica pădurilor în Europa și consecințele lor ecologice”, 27 noiembrie 2018.

[29] Naudts, K., Chen, Y., et al., „Europe’s forest management did not mitigate climate warming” (Gestionarea pădurilor în Europa nu a contribuit la atenuarea efectelor încălzirii climatice). În Science, 5 februarie 2016: Vol. 351, nr. 6273, pp. 597-600.

[30] Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică, Texte adoptate, P9_TA(2020)0015.

[31] Rezoluția H1, Orientările generale pentru gestionarea durabilă a pădurilor în Europa, Cea de-a II-a Conferință ministerială privind protecția pădurilor, 16-17 iunie 1993, Helsinki.

[32] Sabatini, F. M., Burracano, S., et al., „Where are Europe’s last primary forests?” (Unde sunt ultimele păduri primare ale Europei?). În Diversity and Distributions, publicat pentru prima dată la 24 mai 2018: Volumul 24, numărul 10, octombrie 2018, p. 1426-1439, figura 3.

[33] Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

Ultima actualizare: 30 septembrie 2020Aviz juridic - Politica de confidențialitate