RAPORT conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un act legislativ privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru entitățile comerciale care își desfășoară activitatea online

5.10.2020 - (2020/2019(INL))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Tiemo Wölken
(Inițiativă – articolul 47 din Regulamentul de procedură)

Amendamente

• 001-004 (PDF - 109 KB)
• 001-004 (DOC - 25 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la un act legislativ privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru entitățile comerciale care își desfășoară activitatea online

(2020/2019(INL))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului,

– având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online[1],

– având în vedere Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE[2],

– având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)[3] (denumit în continuare „Regulamentul general privind protecția datelor”),

– având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)[4],

 

– având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială[5],

 

– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

– având în vedere Recomandarea (UE) 2018/334 a Comisiei din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online[6],

– având în vedere Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[7], precum și Convenția pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, semnată la 10 iunie 1958 la New York,

– având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2018 referitoare la tehnologiile registrelor distribuite și tehnologiile blockchain: consolidarea încrederii prin eliminarea intermedierii[8], 

– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 mai 2016 intitulată „Platforme online și piața unică digitală – Oportunități și provocări pentru Europa” (COM(2016)0288),

– având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și cel al Comisiei pentru cultură și educație,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0177/2020),

 

A. întrucât serviciile digitale, care reprezintă un element fundamental al economiei Uniunii și asigură mijloacele de subzistență ale multora dintre cetățenii săi, trebuie să fie reglementate într-un mod care să garanteze drepturile fundamentale și alte drepturi ale cetățenilor, sprijinind în același timp dezvoltarea și progresul economic, mediul digital și promovând încrederea online, ținând cont de interesele utilizatorilor și ale tuturor participanților la piață, inclusiv ale IMM-urilor și ale întreprinderilor nou-înființate;

B. întrucât unele norme privind prestatorii de servicii online de partajare de conținut și serviciile mass-media audiovizuale au fost recent actualizate, în special prin Directiva (UE) 2018/18081 și Directiva (UE) 2019/790, o serie de aspecte esențiale de drept civil și comercial nu au fost abordate satisfăcător în dreptul Uniunii sau în dreptul național și întrucât importanța acestei chestiuni a fost accentuată de evoluția rapidă și accelerată din ultimele decenii în domeniul serviciilor digitale, în special de apariția unor noi modele de afaceri, tehnologii și realități sociale; întrucât, în acest context, este necesară o actualizare cuprinzătoare a dispozițiilor esențiale de drept civil și comercial aplicabile entităților comerciale care își desfășoară activitatea online;

 

C. întrucât unele firme care oferă servicii digitale beneficiază, din cauza unor efecte puternice de rețea impulsionate de date, de o putere semnificativă pe piață, ceea ce le permite să își impună practicile de afaceri utilizatorilor, îngreunând din ce în ce mai mult concurența din partea altor actori, în special a întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor, și chiar intrarea pe piață a unor noi firme;

D. întrucât asigurarea aplicării ex post a legislației în domeniul concurenței nu poate aborda efectiv impactul puterii pe piață a anumitor platforme online, inclusiv asupra concurenței echitabile pe piața unică digitală;

E. întrucât platformele care găzduiesc conținuturi au evoluat, transformându-se din simple mijloace de afișare a conținuturilor în organisme și actori pe piață sofisticați, îndeosebi rețelele sociale care colectează și exploatează datele de utilizare; întrucât utilizatorii au motive întemeiate să aștepte condiții echitabile în ceea ce privește accesul, transparența, tarifele și soluționarea conflictelor pentru utilizarea unor astfel de platforme și pentru modul în care acestea folosesc datele utilizatorilor; întrucât transparența poate contribui la creșterea semnificativă a încrederii în serviciile digitale;

 

F. întrucât platformele care găzduiesc conținuturi pot decide ce conținut este arătat utilizatorilor lor, influențând profund modul în care obținem și comunicăm informațiile, astfel încât platformele care găzduiesc conținuturi au devenit, practic, spații publice în sfera digitală; întrucât spațiile publice trebuie gestionate într-un mod care protejează interesele publice și respectă drepturile fundamentale și drepturile utilizatorilor care decurg din dreptul civil, în special dreptul la libertatea de exprimare și de informare;

G. întrucât respectarea legislației în lumea digitală implică nu numai respectarea efectivă a drepturilor fundamentale, în special libertatea de exprimare și de informare, protejarea vieții private, siguranța și securitatea, nediscriminarea, respectarea proprietății și a drepturilor de proprietate intelectuală, ci și accesul la justiție și respectarea garanțiilor procedurale; întrucât delegarea deciziilor privind legalitatea conținuturilor sau delegarea de competențe de asigurare a respectării legislației către firme private subminează transparența și respectarea garanțiilor procedurale, ducând la o abordare fragmentată; întrucât este necesară, prin urmare, o procedură juridică accelerată, cu garanții adecvate, pentru a se asigura existența unor căi de atac efective; 

H. întrucât instrumentele automatizate nu pot în prezent să diferențieze în mod fiabil conținutul ilegal de conținutul legal într-un anumit context și, prin urmare, mecanismele de detectare și de îndepărtare automată a conținutului pot suscita îngrijorări din punct de vedere juridic, în special în ceea ce privește posibile restrângeri ale libertății de exprimare și de informare, protejată în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât utilizarea mecanismelor automate ar trebui, așadar, să fie proporțională, acoperind doar cazurile justificate și urmând proceduri transparente;

I. întrucât articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene protejează, de asemenea, libertatea și pluralismul în mass-media, care, pentru a-și atinge publicul, este din ce în ce mai dependentă de platformele online;

J. întrucât serviciile digitale sunt utilizate zilnic de majoritatea europenilor, însă fac obiectul unui set din ce în ce mai amplu de norme în cadrul Uniunii, ceea ce duce la o fragmentare considerabilă a pieței și, prin urmare, la insecuritate juridică pentru utilizatorii europeni și pentru serviciile transfrontaliere; întrucât regimurile de drept civil care reglementează practicile platformelor care găzduiesc conținuturi în ceea ce privește moderarea conținuturilor se bazează pe anumite dispoziții sectoriale la nivelul Uniunii și la nivel național, cu diferențe semnificative între obligațiile impuse și între mecanismele de asigurare a respectării legii implementate în diferitele regimuri de drept civil; întrucât această situație a condus la un set fragmentat de norme pentru piața unică digitală, ceea ce necesită un răspuns la nivelul Uniunii;

K. întrucât actualul model de afaceri al anumitor platforme care găzduiesc conținuturi urmărește să promoveze conținuturi ce pot să atragă atenția utilizatorilor și să genereze, prin urmare, mai multe date pentru crearea de profiluri pentru a oferi o publicitate mai eficace și specifică, mărind astfel profiturile; întrucât această creare de profiluri, împreună cu publicitatea specifică, poate duce adesea la amplificarea conținutului ce vizează exploatarea emoțiilor, încurajând și facilitând adesea elementele senzaționale în fluxurile de știri și în sistemele de recomandare, ceea ce poate conduce la manipularea utilizatorilor;

L. întrucât furnizarea către utilizatori de publicitate contextualizată necesită mai puține date ale utilizatorilor decât publicitatea care vizează comportamentele, fiind mai puțin intruzivă;

M. întrucât alegerea logicii algoritmice din spatele sistemelor de recomandare, al serviciilor de comparare, al organizării conținuturilor sau al amplasării de publicitate rămâne la discreția platformelor care găzduiesc conținuturile, supravegherea publică fiind greu de exercitat, ceea ce ridică probleme legate de responsabilitate și transparență;

N. întrucât platformele care găzduiesc conținuturi cu putere semnificativă pe piață le oferă utilizatorilor lor posibilitatea să își folosească profilurile pentru a intra pe site-uri ale unor părți terțe, permițându-le să urmărească activitățile lor chiar și în afara propriului mediu de platformă, ceea ce constituie un avantaj concurențial în privința accesului la date pentru algoritmii de organizare a conținuturilor;

O. întrucât așa-numitele contracte inteligente, care se bazează pe tehnologii ale registrelor distribuite, inclusiv tehnologii blockchain, permițând păstrarea descentralizată și complet trasabilă a evidențelor și autoexecuția, sunt utilizate într-o serie de domenii fără un cadru juridic adecvat; întrucât legalitatea unor astfel de contracte și aplicabilitatea lor în situații transfrontaliere sunt incerte; 

P. întrucât termenele și condițiile de utilizare a platformelor, care nu sunt negociabile, indică adesea atât legislația aplicabilă, cât și instanțele competente din afara Uniunii, ceea ce poate împiedica accesul la justiție; întrucât Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[9] stabilește norme privind competența judiciară; întrucât Regulamentul general privind protecția datelor clarifică dreptul persoanei vizate de a introduce acțiuni în calitate de particular direct împotriva operatorului sau a persoanei împuternicite de operator, indiferent dacă prelucrarea are sau nu loc în Uniune și indiferent dacă operatorul își are sau nu sediul în Uniune; întrucât articolul 79 din Regulamentul general privind protecția datelor prevede că acțiunea poate fi introdusă în fața instanțelor din statul membru unde operatorul sau persoana împuternicită de operator are un sediu sau, alternativ, în statul membru în care persoana vizată își are reședința obișnuită;

Q. întrucât accesul la date fără caracter personal și extragerea acestora reprezintă un factor important în creșterea economiei digitale; întrucât standardele juridice și garanțiile adecvate în materie de protecție a datelor cu privire la interoperabilitatea datelor pot juca un rol important în asigurarea unor condiții echitabile pe piață, prin îndepărtarea efectelor de blocare;

R. întrucât este important să se evalueze posibilitatea de a însărcina o entitate europeană cu responsabilitatea de a asigura o abordare armonizată a aplicării Actului legislativ privind serviciile digitale în întreaga Uniune, de a facilita coordonarea la nivel național, precum și de a răspunde noilor oportunități și provocări, în special celor de natură transfrontalieră, care decurg din evoluțiile tehnologice în curs,

Actul legislativ privind serviciile digitale

 

1. solicită Comisiei să transmită fără întârziere nejustificată un set de propuneri legislative care să constituie un act legislativ privind serviciile digitale cu un material, personal și acoperire geografică adecvată, să definească concepte-cheie și să includă recomandările formulate în anexa la prezenta rezoluție; consideră că, fără a aduce atingere aspectelor detaliate ale viitoarelor propuneri legislative, articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să reprezinte temeiul juridic;

 

2. propune ca Actul legislativ privind serviciile digitale să includă un regulament care stabilește drepturile contractuale în ceea ce privește gestionarea conținutului, prevede standarde și proceduri transparente, echitabile, obligatorii și uniforme pentru moderarea conținuturilor, și garantează o cale accesibilă și independentă de atac în justiție; subliniază că propunerile legislative ar trebui să fie făcute pe bază de dovezi și să urmărească eliminarea obstacolelor actuale și evitarea celor potențiale nejustificate în ceea ce privește furnizarea de servicii digitale de către platformele online, îmbunătățind protecția consumatorilor și a cetățenilor; consideră că propunerile legislative ar trebui să urmărească o creștere sustenabilă și inteligentă, să răspundă provocărilor tehnologice și să asigure că piața unică digitală este echitabilă și sigură pentru toți;

3.  sugerează, de asemenea, ca măsurile propuse pentru moderarea conținutului să se aplice numai conținutului ilegal și nu conținutului care este doar dăunător; sugerează, în acest sens, ca regulamentul să includă criterii universale pentru a stabili puterea de piață a platformelor cu scopul de a oferi o definiție clară a ceea ce constituie o platformă cu putere semnificativă pe piață și, prin urmare, pentru a stabili dacă anumite platforme care găzduiesc conținuturi, fără să dețină o putere semnificativă pe piață, pot fi exceptate de la anumite dispoziții; subliniază că cadrul instituit prin Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să poată fi gestionat de întreprinderile mici, de IMM-uri și de întreprinderile nou-înființate și ar trebui, așadar, să includă obligații proporționale pentru toate sectoarele;

4.  propune ca Actul legislativ privind serviciile digitale să le impună furnizorilor de servicii digitale care sunt stabiliți în afara Uniunii obligația de a desemna un reprezentant legal al intereselor utilizatorilor din cadrul Uniunii, căruia i se pot adresa cereri, de exemplu, pentru a permite despăgubirea consumatorilor în cazul unor reclame false sau înșelătoare, și de a plasa informațiile de contact ale reprezentantului într-un mod vizibil și accesibil pe site-ul furnizorului de servicii digitale;

Drepturi privind moderarea conținutului

 

5. subliniază că responsabilitatea pentru respectarea aplicării legii trebuie să revină autorităților publice; consideră că decizia finală privind legalitatea conținuturilor generate de utilizatori trebuie să fie luată de o instanță independentă și nu de o entitate comercială privată;

 

6. insistă că regulamentul trebuie să interzică practicile discriminatorii de moderare a conținuturilor sau care implică exploatare și excludere, în special în raport cu persoanele cele mai vulnerabile, și trebuie să respecte întotdeauna drepturile și libertățile fundamentale ale utilizatorilor, în special libertatea lor de exprimare;

7.  subliniază necesitatea de a-i proteja mai bine pe consumatori prin oferirea de informații de încredere și transparente privind practicile frauduloase, cum ar fi reclamele înșelătoare și escrocheriile;

 

8. recomandă ca aplicarea regulamentului să fie monitorizată îndeaproape de o entitate europeană însărcinată cu asigurarea respectării dispozițiilor regulamentului de către platformele care găzduiesc conținuturi, în special prin monitorizarea respectării standardelor stabilite pentru gestionarea conținutului pe baza rapoartelor privind transparența și prin monitorizarea algoritmilor utilizați de platformele care găzduiesc conținuturi în scopul gestionării conținutului; invită Comisia să evalueze opțiunile de desemnare a unei agenții europene sau a unui organism european existent sau nou sau să coordoneze ea însăși o rețea de autorități naționale care să îndeplinească aceste sarcini (denumită în continuare „entitatea europeană”);

9. sugerează ca platformele care găzduiesc conținuturi să prezinte periodic entității europene rapoarte cuprinzătoare privind transparența, bazate pe o metodologie coerentă și evaluate pe baza unor indicatori de performanță relevanți, inclusiv referitor la politicile lor privind conținutul și la conformitatea termenelor și condițiilor lor cu dispozițiile Actului legislativ privind serviciile digitale; sugerează, de asemenea, ca platformele care găzduiesc conținuturi să publice și să pună la dispoziție, într-un mod ușor accesibil, aceste rapoarte și politicile lor de gestionare a conținutului în cadrul unei baze de date care este accesibilă publicului;

10. solicită ca platformele cu o putere semnificativă pe piață care găzduiesc conținuturi să evalueze riscul pe care îl prezintă pentru societate politicile lor de gestionare a conținutului cu conținut juridic, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra drepturilor fundamentale, și să se angajeze într-un dialog bianual cu entitatea europeană și cu autoritățile naționale relevante pe baza unei prezentări a rapoartelor privind transparența;

11. recomandă ca statele membre să înființeze organisme independente de soluționare a litigiilor, care să fie însărcinate cu soluționarea litigiilor legate de moderarea conținuturilor; consideră că, pentru a proteja publicarea anonimă și interesul general, nu doar utilizatorul care a încărcat conținuturi ce fac obiectul unui litigiu, ci și o parte terță, cum ar fi un mediator, cu un interes legitim în a acționa ar trebui să aibă posibilitatea de a contesta deciziile privind moderarea conținuturilor; afirmă dreptul utilizatorilor de a recurge în continuare la instanțe;

12. adoptă poziția fermă că Actul legislativ privind serviciile digitale nu trebuie să oblige platformele care găzduiesc conținuturi să utilizeze controlul ex ante pe deplin automatizat al conținutului, cu excepția cazului în care se specifică altfel în dreptul existent al Uniunii, și consideră că mecanismele folosite voluntar de platforme nu trebuie să conducă la măsuri de control ex-ante bazate pe instrumente automatizate sau la o filtrare a conținutului la încărcare și trebuie să facă obiectul auditurilor entității europene pentru a se asigura conformitatea cu Actul legislativ privind serviciile digitale;

13. subliniază că platformele care găzduiesc conținuturi trebuie să fie transparente la prelucrarea algoritmilor și a datelor utilizate pentru a le instrui;

Drepturi privind organizarea conținuturilor, datele și publicitatea online

14. consideră că amplificarea conținuturilor într-un mod care vizează utilizatorii pe baza opiniilor sau pozițiilor prezentate într-un astfel de conținut reprezintă una dintre practicile cele mai dăunătoare din societatea digitală, în special în cazurile în care vizibilitatea unui astfel de conținut este mai mare pe baza interacțiunii anterioare a utilizatorilor cu alte conținuturi amplificate și în scopul optimizării profilurilor utilizatorilor pentru publicitate specifică; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că astfel de practici se bazează pe urmărirea generală și pe extragerea de date; invită Comisia să analizeze impactul unor astfel de practici și să ia măsuri legislative adecvate;

15. consideră că utilizarea publicității specifice trebuie reglementată mai strict în favoarea unor forme mai puțin intruzive de publicitate care nu necesită urmărirea interacțiunii utilizatorilor cu conținuturile și că prezentarea de publicitate care vizează comportamentele ar trebui să fie condiționată de consimțământul liber, specific, în cunoștință de cauză și lipsit de ambiguitate al utilizatorilor;

16.  ia act de dispozițiile existente care se referă la publicitatea specifică în Regulamentul general privind protecția datelor și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)[10];

17. recomandă, prin urmare, ca Actul legislativ privind serviciile digitale să definească limite clare și să introducă norme privind transparența în ceea ce privește condițiile acumulării de date în scopul prezentării de publicitate specifică, precum și în ceea ce privește funcționarea unei astfel de publicități specifice și răspunderea pentru aceasta, în special când datele sunt monitorizate pe site-urile părților terțe; susține că este nevoie de noi măsuri de stabilire a unui cadru pentru relațiile dintre platforme și consumatori în ceea ce privește dispozițiile referitoare la transparență în publicitate, influențarea digitală a opțiunilor și tratamentul preferențial; invită Comisia să examineze opțiunile de reglementare a publicității specifice, inclusiv o eliminare treptată care să ducă la o interdicție;

18. subliniază că, în conformitate cu principiul minimizării datelor și pentru a preveni divulgarea neautorizată, furtul de identitate și alte forme de utilizare abuzivă a datelor cu caracter personal, Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să prevadă dreptul de a utiliza serviciile digitale în mod anonim, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic; invită Comisia să solicite platformelor care găzduiesc conținuturi să verifice identitatea agențiilor de publicitate cu care au o relație comercială, pentru a garanta responsabilitatea agențiilor de publicitate în cazul în care conținutul promovat este considerat ilegal; recomandă, prin urmare, ca Actul legislativ privind serviciile digitale să includă dispoziții legale care să împiedice platformele să exploateze din punct de vedere comercial date provenite de la terți în situații de concurență cu părțile terțe respective;

19. regretă asimetria informațională existentă între platformele care găzduiesc conținuturi și autoritățile publice și solicită un schimb simplificat de informații necesare; subliniază că, în spiritul jurisprudenței privind metadatele comunicațiilor, autoritățile publice trebuie să primească acces la metadatele unui utilizator doar pentru a cerceta persoanele suspectate de săvârșirea unor infracțiuni grave, cu autorizație judiciară prealabilă;

20. recomandă ca furnizorii cu o putere semnificativă pe piață care susțin un serviciu cu autentificare unică să susțină, în plus, cel puțin un sistem de identificare deschis și descentralizat, bazat pe un cadru nebrevetat; solicită Comisiei să propună standarde comune ale Uniunii pentru sistemele naționale furnizate de statele membre, în special în ceea ce privește standardele de protecție a datelor și interoperabilitatea transfrontalieră;

 

21. invită Comisia să evalueze posibilitatea definirii unor condiții contractuale echitabile pentru a facilita partajarea datelor și a spori transparența în scopul abordării dezechilibrelor puterii de piață; sugerează, în acest scop, să se examineze opțiuni care să faciliteze interoperabilitatea, interconectivitatea și portabilitatea datelor; subliniază că schimbul de date ar trebui să fie însoțit de garanții adecvate și corespunzătoare, inclusiv anonimizarea efectivă a datelor cu caracter personal;

22. recomandă ca Actul legislativ privind serviciile digitale să impună platformelor cu o putere semnificativă pe piață să furnizeze o interfață de programare a aplicațiilor, prin care platformele terțe și utilizatorii acestora să poată interacționa cu principalele funcționalități și cu utilizatorii platformei care furnizează interfața de programare a aplicațiilor, inclusiv serviciile prestate de terți menite să îmbunătățească și să personalizeze experiența utilizatorului, în special prin servicii care personalizează setările de confidențialitate, precum și preferințele de organizare a conținuturilor; sugerează ca platformele să documenteze public toate interfețele de programare a aplicațiilor pe care le pun la dispoziție pentru a permite interoperabilitatea și interconectivitatea serviciilor;

23. este ferm de părere, pe de altă parte, că platformele cu o putere semnificativă pe piață care furnizează o interfață de programare a aplicațiilor nu trebuie să împărtășească, să rețină, să monetizeze sau să utilizeze datele pe care le primesc ca urmare a serviciilor prestate de terți;

 

24. subliniază că obligațiile privind interoperabilitatea și interconectivitatea nu trebuie să limiteze, să împiedice sau să întârzie capacitatea platformelor care găzduiesc conținuturi de a rezolva problemele de securitate, iar nevoia de a rezolva problemele de securitate nu ar trebui să conducă la suspendarea interfeței de programare a aplicațiilor care permite interoperabilitatea și interconectivitatea;

 

25. reamintește că dispozițiile privind interoperabilitatea și interconectivitatea trebuie să respecte toate legile relevante în materie de protecție a datelor; recomandă, în acest sens, ca Actul legislativ privind serviciile digitale să impună platformelor să se asigure că aplicarea dispozițiilor privind portabilitatea datelor prevăzute la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul general privind protecția datelor este fezabilă din punct de vedere tehnic;

 

26. invită platformele care găzduiesc conținuturi să le ofere utilizatorilor posibilitatea reală de a alege dacă să își dea consimțământul prealabil sau nu cu privire la prezentarea de publicitate specifică pe baza interacțiunii anterioare a utilizatorilor cu conținuturile pe aceeași platformă care găzduiește conținuturi sau pe site-uri ale părților terțe; subliniază că această posibilitate de a alege trebuie să fie prezentată într-un mod clar și ușor de înțeles, iar refuzul său nu trebuie să conducă la suspendarea accesului la funcționalitățile platformei; evidențiază că consimțământul în ceea ce privește publicitatea specifică nu trebuie considerat ca fiind liber exprimat și valabil în cazul în care accesul la serviciu este condiționat de prelucrarea datelor; confirmă din nou că Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului[11] prevede ca publicitatea specifică să facă obiectul exprimării consimțământului și să fie interzisă în absența acestuia; constată că, întrucât activitățile online ale unei persoane permit o înțelegere aprofundată a comportamentului acesteia și permit manipularea sa, colectarea generală și nediferențiată de date cu caracter personal cu privire la fiecare utilizare a unui serviciu digital interferează în mod disproporționat cu dreptul la viață privată; confirmă că utilizatorii au dreptul de a nu face obiectul unei urmăriri generale atunci când utilizează servicii digitale;

27.  solicită Comisiei să se asigure că, în același spirit, consumatorii pot continua să utilizeze dispozitive conectate utilizând toate funcțiile lor chiar dacă consumatorii își retrag sau nu își dau acordul pentru schimburi de date neoperaționale cu producătorii dispozitivelor sau cu părți terțe; reiterează necesitatea transparenței termenelor și condițiilor contractuale în ceea ce privește posibilitatea schimbului de date cu părțile terțe și amploarea acestuia;

 

28. solicită, de asemenea, ca utilizatorilor să li se garanteze un grad adecvat de transparență și influență asupra criteriilor potrivit cărora conținutul este organizat și făcut vizibil; afirmă că acest lucru ar trebui să includă și opțiunea de a renunța la orice organizare a conținuturilor cu excepția ordonării cronologice; atrage atenția că interfețele de programare a aplicațiilor furnizate de platforme ar trebui să le permită utilizatorilor să aleagă programele informatice sau serviciile care organizează conținutul;

29. subliniază că este important ca Actul legislativ privind serviciile digitale să demonstreze o protecție a copiilor în mediul online solidă din punct de vedere juridic și efectivă, neimpunând obligații generale de monitorizare sau filtrare și asigurând totodată coordonarea deplină cu Regulamentul general privind protecția datelor și cu Directiva serviciilor mass-media audiovizuale și evitând suprapunerea cu acestea;

30. reamintește că reclamele plătite sau plasarea plătită de conținut sponsorizat ar trebui să fie indicate în mod clar, concis și inteligibil; recomandă ca platformele să dezvăluie originea reclamelor plătite și a conținutului sponsorizat; sugerează, în acest sens, ca platformele care găzduiesc conținuturi să publice toate conținuturile și reclamele sponsorizate și să le facă vizibile utilizatorilor lor într-o arhivă publicitară accesibilă în mod public, indicând persoana care le-a plătit și, dacă este cazul, în numele cui; subliniază că acest lucru include atât plățile directe, cât și pe cele indirecte sau orice altă remunerație primită de către furnizorii de servicii;

31. consideră că, dacă datele relevante indică divergențe semnificative în ceea ce privește practicile publicitare înșelătoare și asigurarea respectării legislației între platformele cu sediul în Uniune și cele din țările terțe, este rezonabil să se aibă în vedere și alte variante de asigurare a conformității cu legislația în vigoare în Uniune; subliniază că este necesar să se asigure condiții de concurență echitabile între agențiile de publicitate din Uniune și cele din țări terțe;

Prevederi privind termenele și condițiile, contractele inteligente și tehnologiile blockchain, precum și dreptul internațional privat

32.  constată răspândirea așa-numitelor „contracte inteligente”, precum cele bazate pe tehnologiile registrelor distribuite, fără un cadru juridic clar;

 

33. invită Comisia să evalueze dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor registrelor distribuite, inclusiv a tehnologiilor blockchain și în special a contractelor inteligente, să ofere orientări pentru a asigura securitatea juridică pentru întreprinderi și consumatori, îndeosebi în ceea ce privește legalitatea, asigurarea respectării contractelor inteligente în situațiile transfrontaliere și, după caz, cerințele notariale, și să facă propuneri pentru cadrul juridic adecvat;

34. subliniază că echitatea și respectarea standardelor drepturilor fundamentale în ceea ce privește termenele și condițiile impuse de intermediari utilizatorilor serviciilor lor trebuie să facă obiectul controlului judiciar; evidențiază că termenele și condițiile care limitează, în mod nejustificat, drepturile fundamentale ale utilizatorilor, precum dreptul la viață privată și la libertatea de exprimare, nu ar trebui să aibă caracter obligatoriu;

 

35. solicită Comisiei să examineze modalități de asigurare a unui echilibru adecvat și a egalității între părțile la contractele inteligente, ținând seama de preocupările private ale părții mai vulnerabile sau de preocupări publice, cum ar fi cele legate de acordurile de tip cartel; subliniază necesitatea de a asigura respectarea drepturilor creditorilor în procedurile de insolvență și de restructurare; recomandă ferm includerea în contractele inteligente de mecanisme care pot stopa și inversa execuția lor și plățile aferente;

 

36. cere Comisiei, în special, să își actualizeze documentul său de orientare existent cu privire la Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor[12] pentru a clarifica dacă consideră că contractele inteligente se înscriu printre excepțiile de la articolul 3 alineatul (3) litera (l) din directiva respectivă și, în caz afirmativ, în ce circumstanțe, și pentru a clarifica problema dreptului de retragere;

 

37. subliniază nevoia ca tehnologiile blockchain, și în special contractele inteligente, să fie utilizate în concordanță cu normele și regulile antitrust, inclusiv cele privind interzicerea acordurilor de tip cartel sau a practicilor concertate;

38. consideră că termenele și condițiile standard nu ar trebui să împiedice accesul efectiv la justiție în instanțele Uniunii, nici să priveze de drepturi cetățenii sau întreprinderile din Uniune; invită Comisia să evalueze dacă protecția drepturilor de acces la date în temeiul dreptului internațional privat este nesigură și conduce la dezavantaje pentru cetățenii și întreprinderile din Uniune;

39. subliniază importanța asigurării faptului că utilizarea serviciilor digitale în Uniune este reglementată pe deplin de dreptul Uniunii sub jurisdicția instanțelor din Uniune;

40. conchide că ar trebui găsite soluții legislative la aceste probleme la nivelul Uniunii dacă măsurile la nivel internațional nu par fezabile sau dacă există riscul să fie nevoie de prea mult timp ca astfel de măsuri să producă rezultate;

41. subliniază că nu trebuie să li se impună furnizorilor de servicii stabiliți în Uniune să elimine informații care sunt legale în țara lor de origine sau să dezactiveze accesul la acestea;

o

o o

 

42. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție și recomandările detaliate din anexă.

 

 

ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII SOLICITATE

PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE PROPUNERII:

• Propunerea prezintă atât acte care ar trebui incluse în Actul legislativ privind serviciile digitale, cât și acte care sunt conexe Actului legislativ privind serviciile digitale.

• Propunerea vizează consolidarea normelor de drept civil și comercial aplicabile entităților comerciale care își desfășoară activitatea online în legătură cu serviciile digitale.

• Propunerea vizează consolidarea și clarificarea drepturilor contractuale ale utilizatorilor în legătură cu moderarea și organizarea conținuturilor.

• Propunerea vizează, de asemenea, abordarea termenelor și condițiilor inadmisibile și neechitabile utilizate pentru serviciile digitale.

• Propunerea abordează aspectele legate de colectarea datelor care încalcă drepturile contractuale echitabile ale utilizatorilor, precum și normele privind protecția datelor și confidențialitatea online.

• Propunerea abordează importanța implementării echitabile a drepturilor utilizatorilor în ceea ce privește interoperabilitatea și portabilitatea.

• Propunerea semnalează importanța normelor de drept internațional privat care furnizează claritate juridică în ceea ce privește termenele și condițiile nenegociabile utilizate de platformele online, precum și importanța asigurării dreptului de acces la date și a garantării accesului la justiție.

• Propunerea nu abordează aspecte legate de reglementarea piețelor online, care ar trebui totuși să fie luate în considerare de pachetul Actului legislativ privind serviciile digitale care urmează să fie propus de Comisie.

• Propunerea semnalează că trebuie să se evalueze necesitatea unei reglementări adecvate a aspectelor de drept civil și comercial în domeniul tehnologiilor registrelor distribuite, inclusiv al tehnologiilor blockchain și, în special, abordează necesitatea reglementării corespunzătoare a aspectelor de drept civil și comercial ale contractelor inteligente.

I. PROPUNERI CARE URMEAZĂ SĂ FIE INCLUSE ÎN ACTUL LEGISLATIV PRIVIND SERVICIILE DIGITALE

Elementele esențiale ale propunerilor care urmează să fie incluse în Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să fie următoarele:

Un regulament privind drepturile contractuale în legătură cu gestionarea conținutului, care cuprinde următoarele elemente:

• Ar trebui să se aplice gestionării conținutului, inclusiv moderării și organizării conținuturilor, în ceea ce privește conținutul accesibil în Uniune.

• Ar trebui să prevadă principii proporționale pentru moderarea conținuturilor.

• Ar trebui să asigure standarde formale și procedurale pentru un mecanism de notificare și acțiune, care să fie proporționale cu platforma, precum și cu natura și efectul prejudiciului, să fie eficace și orientate către viitor.

• Ar trebui să prevadă un mecanism independent de soluționare a litigiilor în statele membre, fără a limita accesul la căile de atac judiciare.

• Ar trebui să indice un set de indicatori clari pentru a defini puterea de piață a platformelor care găzduiesc conținuturi în vederea stabilirii faptului dacă anumite platforme care găzduiesc conținuturi, fără să dețină o putere semnificativă pe piață, pot fi exceptate de la anumite dispoziții. Astfel de indicatori ar putea include dimensiunea rețelei sale (numărul de utilizatori), puterea sa financiară, accesul la date, gradul de integrare verticală sau prezența efectului de blocare.

• Ar trebui să prevadă norme referitoare la responsabilitatea platformelor care găzduiesc conținuturi pentru bunurile puse în vânzare sau promovate pe acestea, ținând seama de activitățile de sprijinire a IMM-urilor, pentru a le reduce la minimum sarcina în procesul de adaptare la aceste responsabilități.

• În ceea ce privește aplicarea unor soluții de politică adecvate, trebuie să deosebească clar între conținutul ilegal și cel nociv. În această privință, orice măsură prevăzută de Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să se refere numai la conținutul ilegal, astfel cum este definit în dreptul Uniunii și în cel național.

• Ar trebui să se bazeze pe principii consacrate în ceea ce privește stabilirea legislației aplicabile pentru respectarea dreptului administrativ și, având în vedere convergența tot mai mare a drepturilor utilizatorilor, ar trebui să indice clar că toate aspectele care intră în domeniul său de aplicare sunt reglementate de aceste principii.

• Ar trebui să respecte pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și normele Uniunii care protejează utilizatorii și siguranța, viața privată și datele personale ale acestora, precum și alte drepturi fundamentale.

• Ar trebui să asigure un dialog între platformele care găzduiesc conținuturi cu putere semnificativă pe piață și entitatea europeană cu privire la gestionarea riscurilor asociate gestionării conținuturilor legale.

Comisia ar trebui să examineze opțiuni pentru o entitate europeană însărcinată cu asigurarea respectării dispozițiilor propunerii prin intermediul următoarelor măsuri:

• monitorizarea regulată a algoritmilor utilizați de platformele care găzduiesc conținuturi în scopul gestionării conținutului;

• examinarea regulată a respectării dispozițiilor regulamentului de către platformele care găzduiesc conținuturi, pe baza rapoartelor de transparență transmise de platformele care găzduiesc conținuturi și a bazei de date publice cuprinzând deciziile de îndepărtare a conținuturilor, care urmează să fie instituită prin Actul legislativ privind serviciile digitale;

• colaborarea privind cele mai bune practici cu platformele care găzduiesc conținuturi pentru a îndeplini cerințele de transparență și responsabilitate pentru termene și condiții, precum și cele mai bune practici în moderarea conținuturilor și implementarea procedurilor de notificare și acțiune;

• cooperarea și coordonarea cu autoritățile naționale ale statelor membre în ceea ce privește aplicarea Actului legislativ privind serviciile digitale;

• gestionarea unui fond specific pentru a sprijini statele membre la finanțarea costurilor de funcționare ale organismelor independente de soluționare a litigiilor descrise în regulament, finanțate prin amenzi aplicate platformelor care găzduiesc conținuturi pentru nerespectarea dispozițiilor Actului legislativ privind serviciile digitale, precum și printr-o contribuție a platformelor care găzduiesc conținuturi cu putere semnificativă pe piață;

• impunerea de amenzi pentru nerespectarea Actului legislativ privind serviciile digitale. Amenzile ar trebui să contribuie la un fond special menit să sprijine statele membre la finanțarea costurilor de funcționare ale organismelor de soluționare a litigiilor descrise în regulament. Printre cazurile de nerespectare ar trebui să se numere:

o neaplicarea dispozițiilor regulamentului;

o nefurnizarea unor termene și condiții transparente, accesibile, echitabile și nediscriminatorii;

o nefurnizarea de acces entității europene la algoritmii de gestionare a conținutului, în vederea examinării acestora;

o netransmiterea de rapoarte privind transparența către entitatea europeană;

• publicarea de rapoarte semestriale despre toate activitățile sale și raportarea către instituțiile Uniunii.

Rapoartele privind transparența în legătură cu gestionarea conținuturilor ar trebui întocmite în felul următor:

Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să conțină dispoziții care să impună platformelor care găzduiesc conținuturi să publice și să înainteze regulat entității europene rapoarte privind transparența. Aceste rapoarte ar trebui să fie cuprinzătoare, să urmeze o metodologie coerentă și să includă în mod special:

• informații privind notificările procesate de intermediarul care găzduiește conținuturile, inclusiv următoarele:

o numărul total al notificărilor primite, pentru ce tip de conținut și măsurile luate în consecință;

o numărul notificărilor primite pe categorie de entitate emitentă, cum ar fi persoane private, autorități publice sau întreprinderi private;

o numărul total al solicitărilor de eliminare respectate și numărul total al raportărilor de conținut către autoritățile competente;

o numărul total de contranotificări sau de apeluri primite, precum și informații despre modul în care au fost soluționate;

o timpul mediu scurs între publicare, notificare, contranotificare și acțiune;

• informații privind numărul de membri ai personalului angajați pentru moderarea conținuturilor, localizarea lor, pregătirea și competențele lingvistice, precum și toți algoritmii folosiți la luarea deciziilor;

• informații pentru cererile de informare din partea autorităților publice, precum cele responsabile cu aplicarea legii, inclusiv numărul de cereri la care s-a dat curs pe deplin și de cereri la care nu s-a dat curs sau s-a dat curs doar parțial;

• informații privind executarea termenilor și condițiilor și informații privind hotărârile judecătorești prin care se dispune anularea și/sau modificarea clauzelor și condițiilor considerate ilegale de către un stat membru.

Platformele care găzduiesc conținuturi ar trebui, în plus, să își publice deciziile privind eliminarea conținuturilor într-o bază de date accesibilă publicului, pentru a mări transparența pentru utilizatori.

Organismele independente de soluționare a litigiilor care ar trebui create prin regulament ar trebui să emită rapoarte privind numărul de sesizări care le-au fost adresate, inclusiv numărul de sesizări luate în considerare.

II. PROPUNERI CONEXE ACTULUI LEGISLATIV PRIVIND SERVICIILE DIGITALE

Măsurile privind organizarea conținuturilor, datele și publicitatea online care încalcă drepturile contractuale echitabile ale utilizatorilor ar trebui să includă:

 • Măsuri de reducere la minimum a datelor colectate de platformele care găzduiesc conținuturi, pe baza interacțiunii utilizatorilor cu conținuturile găzduite de platformele respective, cu scopul finalizării profilurilor de publicitate specifică, îndeosebi prin impunerea unor condiții stricte pentru utilizarea publicității personale orientate și prin solicitarea liberului consimțământ prealabil al utilizatorului. Consimțământul pentru publicitatea specifică nu trebuie considerat ca fiind liber exprimat și valabil dacă accesul la serviciu este condiționat de prelucrarea datelor.

• Utilizatorii platformelor care găzduiesc conținuturi sunt informați dacă fac obiectul publicității specifice și li se acordă acces la profilul lor realizat de platforme care găzduiesc conținut și posibilitatea de a-l modifica și li se acordă opțiunea de a accepta sau a refuza să fie vizați de publicitatea specifică.

• Platformele care găzduiesc conținuturi ar trebui să pună la dispoziție o arhivă conținutul și publicitatea sponsorizată care a fost arătată utilizatorilor lor, inclusiv următoarele:

o dacă conținutul sponsorizat sau sponsorizarea sunt active sau inactive în prezent;

o perioada în care conținutul publicitar sponsorizat a fost activ;

o numele și datele de contact ale sponsorului sau ale furnizorului de publicitate și, dacă nu este aceeași persoană, identitatea persoanei în numele căreia a fost plasată publicitatea sau sponsorizarea;

o numărul total al utilizatorilor expuși la publicitate;

o informații privind grupul de utilizatori vizați.

Calea către implementarea corectă a drepturilor utilizatorilor în ceea ce privește interoperabilitatea, interconectivitatea și portabilitatea ar trebui să includă:

• o evaluare a posibilității definirii unor condiții contractuale echitabile pentru a facilita partajarea datelor în scopul abordării dezechilibrelor puterii de piață, în special prin interoperabilitatea, interconectivitatea și portabilitatea datelor.

• obligația platformelor cu o putere semnificativă pe piață să creeze o interfață de programare a aplicațiilor prin care platformele terțe și utilizatorii acestora să poată interacționa cu principalele funcționalități și cu utilizatorii platformei care furnizează interfața de programare a aplicațiilor, inclusiv cu serviciile prestate de terți menite să îmbunătățească și să personalizeze experiența utilizatorului, în special prin servicii care personalizează setările de confidențialitate, precum și preferințele de organizare a conținuturilor;

• dispoziții care să garanteze că platformele cu o putere de piață semnificativă care oferă o interfață de programare a aplicațiilor nu pot distribui, reține, monetiza sau utiliza datele pe care le primesc de la servicii terțe;

• prevederi care garantează că obligațiile privind interoperabilitatea și interconectivitatea nu pot să limiteze, să împiedice sau să întârzie capacitatea platformelor care găzduiesc conținuturi de a rezolva problemele de securitate, iar nevoia de a rezolva problemele de securitate nu ar trebui să conducă la suspendarea interfeței de programare a aplicațiilor care permite interoperabilitatea și interconectivitatea;

• dispoziții care să garanteze că Actul legislativ privind serviciile digitale le impune platformelor să asigure fezabilitatea tehnică a dispozițiilor privind portabilitatea datelor prevăzute la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul general privind protecția datelor;

• prevederi care garantează că platformele cu o putere de piață semnificativă de piață documentează public toate interfețele de programare a aplicațiilor pe care le pun la dispoziție pentru a permite interoperabilitatea și interconectivitatea serviciilor.

Calea către o reglementare adecvată a aspectelor de drept civil și comercial ale tehnologiilor registrelor distribuite, inclusiv ale tehnologiilor blockchain, și în special ale contractelor inteligente ar trebui să cuprindă:

 

• măsuri care să asigure un cadru legislativ adecvat pentru dezvoltarea și implementarea serviciilor digitale, inclusiv tehnologiile registrelor distribuite, cum ar fi tehnologiile blockchain și contractele inteligente;

 

• măsuri care să asigure includerea de mecanisme în contractele inteligente care să poată să le stopeze executarea și să o inverseze, în special ținând seama de îngrijorările private ale părții mai vulnerabile sau îngrijorări publice precum cele legate de acordurile de cartelizare, și asigurând respectarea drepturilor creditorilor în procedurile de insolvență și restructurare;

 

• măsuri de asigurare a unui just echilibru și a egalității între părți în cazul contractelor inteligente, ținând seama în special de interesul întreprinderilor mici și al IMM-urilor, pentru care Comisia ar trebui să examineze modalități posibile;

 

• o actualizare a documentului de orientare existent în legătură cu Directiva 2011/83/UE, pentru a clarifica dacă contractele inteligente intră în sfera de aplicare a scutirii prevăzute la articolul 3 alineatul (3) punctul (i) din directiva menționată, precum și aspecte legate de tranzacțiile transfrontaliere, de cerințele privind autentificarea notarială și dreptul de retragere;

Calea către norme echitabile de drept internațional privat care să nu îi priveze pe utilizatori de accesul la justiție ar trebui:

• să garanteze că clauzele și condițiile contractuale standard nu includ prevederi care reglementează chestiunile de drept internațional privat în detrimentul accesului la justiție, în special prin asigurarea aplicării instrumentelor existente în această privință;

• să includă măsuri care să clarifice normele de drept internațional privat privind activitățile platformelor în ceea ce privește datele, astfel încât să nu fie în detrimentul afacerilor Uniunii; 

• să se bazeze pe multilateralism și, dacă este posibil, să fie convenită în forurile internaționale adecvate.

Doar când este imposibil să se ajungă la o soluție bazată pe multilateralism într-un timp rezonabil ar trebui propuse măsuri aplicate în Uniune, pentru a garanta că utilizarea serviciilor digitale în Uniune este guvernată pe deplin de legislația Uniunii sub jurisdicția instanțelor din Uniune.

B. TEXTUL PROPUNERII LEGISLATIVE SOLICITATE

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind drepturile referitoare la gestionarea conținuturilor

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) clauzele și condițiile pe care furnizorii de servicii digitale le aplică în relațiile cu utilizatorii sunt adesea nenegociabile și pot fi modificate unilateral de către furnizorii respectivi. Este nevoie de măsuri legislative pentru a introduce standarde minime pentru astfel de clauze și condiții, în special în ceea ce privește standardele procedurale pentru gestionarea conținuturilor;

(2) Regimurile de drept civil care reglementează practicile platformelor care găzduiesc conținuturi în ceea ce privește moderarea conținuturilor se bazează pe anumite dispoziții sectoriale la nivelul Uniunii și pe legi adoptate de statele membre la nivel național, existând diferențe semnificative între obligațiile impuse de către aceste regimuri de drept civil asupra platformelor care găzduiesc conținuturi și între mecanismele de asigurare a respectării legii.

 

(3) Fragmentarea rezultată a regimurilor de drept civil care reglementează moderarea conținuturilor de către platformele care găzduiesc conținuturi nu creează numai incertitudini juridice, care ar putea face ca platformele respective să adopte practici mai stricte decât este necesar pentru a reduce la minimum riscurile generate de utilizarea serviciului lor, ci duce și la fragmentarea pieței unice digitale, ceea ce împiedică creșterea și inovarea și dezvoltarea întreprinderilor europene pe piața unică digitală.

 

(4) Având în vedere efectele negative ale fragmentării pieței unice digitale și incertitudinea juridică pentru întreprinderi și consumatori, caracterul internațional al găzduirii conținuturilor, cantitatea foarte mare de conținut care are nevoie de moderare și influența semnificativă pe piață a câtorva platforme care găzduiesc conținuturi localizate în afara Uniunii, diversele aspecte care se ridică în legătură cu găzduirea conținuturilor trebuie reglementate într-un mod care implică armonizarea deplină, așadar printr-un regulament.

(5) În ceea ce privește relațiile cu utilizatorii, prezentul regulament ar trebui să stabilească standarde minime pentru echitatea, transparența și responsabilitatea clauzelor și condițiilor platformelor care găzduiesc conținuturi. Clauzele și condițiile ar trebui să fie clare, accesibile, inteligibile și lipsite de ambiguitate și ar trebui să includă standarde și proceduri corecte, transparente, obligatorii și uniforme pentru moderarea conținuturilor, ceea ce ar trebui să garanteze o cale accesibilă și independentă de atac în justiție și să respecte drepturile fundamentale.

(6) Amplificarea conținuturilor care vizează utilizatorii pe baza opiniilor sau pozițiilor prezentate într-un astfel de conținut reprezintă una dintre practicile cele mai dăunătoare din societatea digitală, în special în cazurile în care vizibilitatea unui astfel de conținut crește pe baza interacțiunii anterioare a utilizatorilor cu alte conținuturi amplificate și în scopul optimizării profilurilor utilizatorilor pentru publicitate specifică.

(7) Reamintește că algoritmii care decid în legătură cu ierarhia rezultatelor de căutare influențează comunicarea și interacțiunea individuală și socială și pot determina formarea anumitor opinii, mai ales în cazul conținuturilor din mass-media.

(8) Pentru a garanta, printre altele, că utilizatorii își pot exercita drepturile ar trebui să li se acorde un grad adecvat de transparență și influență asupra organizării conținuturilor care le-au fost prezentate, inclusiv posibilitatea de a renunța complet la orice organizare a conținuturilor altfel decât în ordine cronologică. În mod particular, utilizatorii nu ar trebui să facă obiectul organizării fără a-și da consimțământul prealabil în mod liber, expres, în cunoștință de cauză și fără ambiguitate. Consimțământul în ceea ce privește publicitatea specifică nu ar trebui considerat ca fiind liber exprimat și valabil în cazul în care accesul la serviciu este condiționat de prelucrarea datelor.

(9) Consimțământul acordat într-un mod general de către un utilizator în legătură cu termenele și condițiile platformelor care găzduiesc conținuturi sau cu orice altă descriere generală a normelor care se referă la gestionarea conținuturilor de către platformele care găzduiesc conținuturi nu ar trebui privit drept consimțământ suficient pentru a prezenta utilizatorului conținut organizat automat.

(10) Prezentul regulament nu obligă platformele care găzduiesc conținuturi să utilizeze nicio formă automatizată de control ex ante al conținutului dacă legislația existentă a Uniunii nu prevede altfel și dacă procedurile de moderare a conținuturilor utilizate în mod voluntar de către platforme nu duc la măsuri de control ex ante bazate pe instrumente automatizate sau pe filtrarea conținutului la încărcare.

(11) Prezentul regulament ar trebui să includă și dispoziții împotriva practicilor discriminatorii de moderare a conținutului, a exploatării și excluderii în scopul moderării conținuturilor, în special când conținutul creat de utilizatori este îndepărtat pe baza înfățișării, a originii etnice, a genului, a orientării sexuale, a religiei sau a convingerilor, a dizabilităților, a vârstei, a unei sarcini sau a creșterii copiilor, a limbii sau a clasei sociale.

(12) De dreptul de a emite o notificare în temeiul prezentului regulament ar trebui să beneficieze orice persoană fizică sau juridică, inclusiv organisme publice, cărora li se furnizează conținuturile printr-un site web sau aplicație.

(13) După emiterea unei notificări, persoana care încarcă conținutul ar trebui să fie informată despre ea de către platforma care găzduiește conținutul, în special despre motivul notificării și al măsurilor care trebuie luate, și ar trebui să primească informații despre procedură, inclusiv despre contestare și despre sesizarea organismelor independente de soluționare a litigiilor, precum și despre remediile disponibile în cazul notificărilor false. Astfel de informații nu ar trebui totuși să fie furnizate dacă platforma care găzduiește conținuturi a fost informată de autoritățile publice despre investigații în curs ale autorităților de aplicare a legii. Într-un astfel de caz, autoritățile relevante ar trebui să informeze persoana care încarcă conținutul despre emiterea unei notificări, în conformitate cu normele aplicabile.

(14) Toate părțile vizate ar trebui informate despre o decizie privind o notificare. Informațiile furnizate părților în cauză ar trebui să includă, de asemenea, pe lângă rezultatul deciziei, cel puțin motivația deciziei și dacă decizia a fost luată exclusiv de o persoană umană, precum și informațiile relevante despre revizuire sau căile de atac în instanță.

(15)  Conținutul ar trebui să fie considerat vădit ilegal dacă încalcă evident și fără a fi necesară o examinare aprofundată dispozițiile legale care reglementează legalitatea conținutului pe internet.

(16) Având în vedere natura imediată a găzduirii de conținuturi și scopul adesea efemer al încărcării de conținuturi, este necesară crearea de organisme independente de soluționare a litigiilor în scopul asigurării unei căi de atac extrajudiciare rapide și eficiente. Astfel de organisme ar trebui să poată soluționa litigiile privind legalitatea conținuturilor încărcate de utilizatori și aplicarea corectă a clauzelor și condițiilor. Totuși, procesul respectiv nu ar trebui să împiedice utilizatorul să aibă dreptul de acces la justiție și la căi de atac judiciare suplimentare.

(17) Crearea unor organisme independente de soluționare a litigiilor ar putea degreva instanțele de judecată prin garantarea unei soluționări rapide a litigiilor privind deciziile de gestionare a conținutului, fără a aduce atingere dreptului la o cale de atac judiciară în fața unei instanțe. Având în vedere că platformele care găzduiesc conținuturi care beneficiază de o putere semnificativă pe piață pot obține câștiguri deosebite în urma instituirii organismelor independente de soluționare a litigiilor, se cuvine să contribuie la finanțarea unor astfel de organisme. Acest fond ar trebui să fie administrat în mod independent de către entitatea europeană pentru a asista statele membre la finanțarea cheltuielilor de funcționare ale organismelor independente de soluționare a litigiilor. Statele membre ar trebui să vegheze ca aceste organisme să fie dotate cu resurse adecvate, pentru a le asigura competența și independența.

(18) Utilizatorii ar trebui să aibă dreptul de a sesiza un organism corect și independent de soluționare a litigiilor, ca un mecanism alternativ de soluționare a litigiilor, pentru a contesta o decizie luată de o platformă care găzduiește conținuturi în urma unei notificări privind conținutul pe care l-au încărcat. Notificatorii ar trebui să aibă acest drept dacă ar avea calitatea procesuală necesară într-o procedură civilă privind conținutul în cauză.

(19) În ceea ce privește jurisdicția, organismul independent competent de soluționare a litigiilor ar trebui să fie acela localizat în statul membru în care a fost încărcat conținutul care face obiectul litigiului. Persoanele fizice ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea să depună plângeri la organismul independent de soluționare a litigiilor din statele lor membre.

(20) Semnalarea neregulilor ajută la împiedicarea încălcărilor legii și la detectarea amenințărilor sau a prejudiciilor la adresa interesului public care altfel ar rămâne nedetectate. Oferirea de protecție avertizorilor joacă un rol important pentru protejarea libertății de exprimare, a libertății mass-mediei și a dreptului publicului de a avea acces la informare. Prin urmare, în cazul încălcărilor relevante ale prezentului regulament ar trebui să se aplice Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului[13]. În consecință, directiva respectivă ar trebui modificată. 

(21) Prezentul regulament ar trebui să includă obligația de raportare cu privire la implementarea sa și de revizuire a sa într-un interval rezonabil. În acest scop, organismele independente de soluționare a litigiilor înființate de statele membre în temeiul prezentului regulament ar trebui să prezinte rapoarte privind numărul de sesizări care le-au fost adresate, deciziile luate (cu anonimizarea datelor cu caracter personal, dacă este cazul), inclusiv numărul de sesizări tratate, date privind problemele sistemice, tendințele și identificarea platformelor care nu respectă deciziile organismelor de soluționare independentă a litigiilor.

(22) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unui cadru de reglementare pentru drepturile contractuale în ceea ce privește gestionarea conținuturilor în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere dimensiunile și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(23) Acțiunea la nivelul Uniunii definită în prezentul regulament ar fi semnificativ consolidată de înființarea unei entități europene însărcinate cu monitorizarea adecvată și asigurarea conformității platformelor care găzduiesc conținuturi cu prevederile prezentului regulament. În acest scop, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea însărcinării unei agenții europene existente sau noi sau a unui organism european sau a coordonării unei rețele sau a autorităților naționale pentru a verifica respectarea standardelor stabilite pentru gestionarea conținutului pe baza rapoartelor privind transparența și monitorizarea algoritmilor utilizați de platformele care găzduiesc conținuturi în scopul gestionării conținutului (denumită în continuare „entitatea europeană”).

 

(24) Pentru a se asigura că riscurile prezentate de amplificarea conținutului sunt evaluate, ar trebui creat un mecanism de dialog bianual privind impactul politicilor de gestionare a conținutului juridic asupra drepturilor fundamentale între platformele care găzduiesc conținuturi cu o putere semnificativă pe piață și entitatea europeană, împreună cu autoritățile naționale de resort.

(25) Prezentul regulament respectă toate drepturile fundamentale, precum și libertățile și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și consacrate în tratate, îndeosebi libertatea de exprimare și de informare și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scop

 

Scopul prezentului regulament este de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme care să asigure existența unor drepturi contractuale echitabile în ceea ce privește gestionarea conținuturilor și să pună la dispoziție mecanisme de soluționare independentă a litigiilor în ce privește gestionarea conținutului.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

 

1.  Prezentul regulament se aplică platformelor care găzduiesc conținuturi care găzduiesc și gestionează conținut accesibil publicului pe site-uri web sau prin intermediul aplicațiilor în Uniune, indiferent de locul de stabilire sau de înregistrare, sau de locul principal de desfășurare a activității al platformei care găzduiește conținuturi.

2.  Prezentul regulament nu se aplică platformelor care găzduiesc conținuturi care:

(a) au un caracter necomercial; sau

(b) au mai puțin de [100 000][14] de utilizatori.

Articolul 3

Definiții

 

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)  „platformă care găzduiește conținuturi” înseamnă un serviciu al societății informaționale în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului[15], al cărui scop principal sau unul dintre principalele scopuri este de a permite utilizatorilor înregistrați sau neînregistrați să încarce conținuturi pentru afișare pe un site web accesibil publicului sau pentru o aplicație;

(2)  „platformă care găzduiește conținuturi cu putere semnificativă pe piață” înseamnă o platformă care găzduiește conținuturi care are cel puțin două dintre următoarele caracteristici:

(a) are capacitatea de a-și dezvolta sau menține baza de utilizatori datorită efectelor de rețea care blochează o parte semnificativă a utilizatorilor sau datorită faptului că poziționarea sa pe piața din aval îi permite să creeze o dependență economică;

(b) are o cotă considerabilă pe piață, măsurată fie pe baza numărului utilizatorilor activi, fie pe baza cifrei de afaceri globale a platformei;

(c) este integrată într-un mediu de afaceri sau într-o rețea controlată de grupul căruia îi aparține sau de întreprinderea-mamă, ceea ce îi permite să-și exercite influența deținută pe o piață într-o piață vecină;

(d) are capacitatea de a controla accesul unei întregi categorii de conținuturi sau de informații;

(e) are acces la cantități mari de date cu caracter personal de calitate, furnizate de utilizatori sau deduse despre ei pe baza monitorizării comportamentului lor online, iar aceste date sunt indispensabile pentru furnizarea și îmbunătățirea unui serviciu similar, fiind, de asemenea, dificil de accesat sau de reprodus de către potențialii concurenți;

(3)  „conținut” înseamnă orice concept, idee, formă de exprimare sau informație în orice format, cum ar fi text, imagini, sunet audio și conținut video;

 

(4) „conținut ilegal” înseamnă orice conținut care încalcă legislația Uniunii sau legislația statului membru în care este găzduit;

 

(5)  „gestionarea conținutului” înseamnă moderarea și organizarea conținutului pe platformele care găzduiesc conținut;

(6)  „moderarea conținutului” înseamnă practica monitorizării și aplicării unui set de norme și orientări prestabilite conținutului generat, publicat sau distribuit de utilizatori pentru a veghea ca conținutul să respecte cerințele juridice și de reglementare, orientările și clauzele și condițiile comunitare, precum și orice măsură luată de platformă, cum ar fi eliminarea conținutului sau ștergerea sau suspendarea contului de utilizator, prin mijloace automate sau prin intermediul unor operatori umani;

(7)  „organizarea de conținuturi” înseamnă practica de selectare, optimizare, stabilire a priorităților și de recomandare a conținutului pe baza unor profiluri de utilizator individuale, în scopul afișării acestora pe un site web sau într-o aplicație;

(8)  „clauze și condiții” înseamnă toate clauzele, condițiile sau specificațiile, indiferent de denumirea sau forma sub care se află, care reglementează relația contractuală dintre platforma care găzduiește conținuturi și utilizatorii acesteia și care sunt stabilite în mod unilateral de platforma care găzduiește conținuturi;

(9)  „utilizator” înseamnă o persoană fizică sau juridică care utilizează serviciile furnizate de o platformă care găzduiește conținuturi sau interacționează cu conținutul găzduit pe o astfel de platformă;

(10)  „persoană care încarcă conținut” înseamnă o persoană fizică sau juridică care adaugă conținut pe o platformă care găzduiește conținuturi, indiferent de vizibilitatea sa de către alți utilizatori;

(11)  „notificare” înseamnă o notificare formală prin care se contestă conformitatea conținutului cu cerințele juridice și de reglementare, cu orientările comunitare, precum și cu clauzele și condițiile.

Articolul 4

Principii de gestionare a conținutului

 

 

1.  Gestionarea conținuturilor se desfășoară în mod echitabil, legal și transparent. Practicile de gestionare a conținuturilor sunt adecvate, proporționale cu tipul și volumul conținutului, pertinente și limitate la ceea ce este necesar pentru scopurile în care este gestionat conținutul. Platformele care găzduiesc conținuturi trebuie să fie responsabile de garantarea faptului că practicile lor de gestionare a conținutului sunt corecte, transparente și proporționale.

 

2.  Utilizatorii nu ar trebui să fie supuși unor practici discriminatorii, exploatării sau excluderii în scopuri de moderare a conținuturilor din partea platformelor care găzduiesc conținuturi, cum ar fi îndepărtarea conținuturilor generate de utilizatori din cauza înfățișării, a originii etnice, a genului, a orientării sexuale, a religiei sau a convingerilor, a handicapurilor, a vârstei, a unei sarcini sau a creșterii copiilor, a limbii sau a clasei sociale.

3.  Platformele care găzduiesc conținuturi oferă utilizatorilor informații suficiente cu privire la profilurile lor de organizare a conținuturilor și la criteriile individuale în funcție de care le organizează acestora conținuturile, inclusiv dacă și în ce scopuri se folosesc algoritmi.

4.  Platformele care găzduiesc conținuturi oferă utilizatorilor un grad adecvat de influență asupra conservării conținuturilor care le-au fost puse la dispoziție, inclusiv posibilitatea de a renunța complet la orice organizare a conținuturilor. În particular, utilizatorii nu fac obiectul organizării conținutului fără a-și da consimțământul prealabil în mod liber, expres, în cunoștință de cauză și fără ambiguitate.

 

Articolul 5

Dialogul structurat privind riscurile gestionării conținutului

Ca parte a unui dialog structurat despre riscuri cu entitatea europeană și cu autoritățile naționale de resort, platformele care găzduiesc conținuturi cu putere de piață semnificativă prezintă entității europene un raport privind efectele asupra drepturilor omului și gestionarea riscurilor generate de organizarea conținutului pe platforma lor și modul de a le atenua.

Articolul 6

Obligația de transparență

1. Furnizorii de servicii digitale iau măsurile necesare pentru a permite divulgarea finanțării oricăror grupuri de interese cu care sunt asociați utilizatorii serviciilor digitale ale furnizorilor, precum și detalii privind natura relației dintre aceste grupuri de interese și utilizatori. O astfel de divulgare trebuie să permită identificarea persoanei responsabile din punct de vedere juridic.

2. Furnizorii comerciali de servicii digitale care au sediul în afara Uniunii desemnează un reprezentant legal pentru relațiile cu utilizatorii în Uniunea Europeană și pun pe platformele lor online într-un loc vizibil și accesibil datele de contact ale acestuia.

Articolul 7

Admisibilitatea pentru emiterea de notificări

 

1.  Orice persoană fizică sau juridică sau organism public căruia îi este furnizat conținut prin intermediul unui site web, al unei aplicații sau altei forme de software are dreptul să emită o notificare în temeiul prezentului regulament.

 

2.  Statele membre prevăd sancțiuni în cazul în care o persoană care acționează în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, ocupațională sau profesională emite sistematic și repetat notificări înșelătoare. Sancțiunile respective trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 8

Proceduri de notificare

 

Platformele care găzduiesc conținuturi includ în clauzele și condițiile lor informații clare, accesibile, inteligibile și lipsite de ambiguitate privind procedurile de notificare, îndeosebi:

(a) perioada maximă în care persoana care încarcă conținutul în cauză trebuie informată cu privire la o procedură de notificare;

(b) termenul în care persoana care încarcă conținutul poate recurge la o cale de atac;

(c) termenul-limită în care platforma care găzduiește conținuturi trebuie să trateze o notificare și să ia o decizie;

(d) termenul-limită în care platforma care găzduiește conținuturi trebuie să informeze ambele părți în legătură cu rezultatul deciziei, care trebuie să cuprindă o justificare a măsurii luate.

Articolul 9

Conținutul notificărilor

 

1.  O notificare referitoare la un conținut cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a) un link către conținutul în cauză și, după caz, de exemplu în cazul unui conținut video, un marcaj temporal;

(b) motivul notificării;

(c) dovezi în sprijinul afirmației făcute în notificare;

(d) o declarație pe proprie răspundere a notificatorului; precum și

(e) în cazul încălcării drepturilor referitoare la personalitate sau a drepturilor de proprietate intelectuală, identitatea notificatorului.

2.  În cazul încălcării menționate la alineatul (1) litera (e), notificatorul este persoana vizată de încălcarea drepturilor referitoare la personalitate sau titularul drepturilor de proprietate intelectuală încălcate, sau o persoană care acționează în numele acestuia.

Articolul 10

Informarea persoanei care încarcă conținutul

 

1. Dacă se emite o notificare și înainte de luarea unei decizii cu privire la conținut, persoana care încarcă conținutul în cauză primește următoarele informații:

(a) motivul notificării și al măsurii care ar putea fi luată de platforma care găzduiește conținuturi;

(b) informații suficiente cu privire la procedura de urmat;

(c) informații privind dreptul la replică prevăzut la alineatul (3); precum și

(d) informații despre căile de atac disponibile în ce privește notificările false.

2.  Informațiile solicitate în baza alineatului (1) nu trebuie să fie furnizate dacă platforma care găzduiește conținuturi a fost informată de autoritățile publice despre investigațiile în curs ale autorităților de asigurare a respectării legii.

3.  Persoana care încarcă conținutul trebuie să aibă dreptul de a răspunde platformei care găzduiește conținuturi sub forma unei contranotificări. Platforma care găzduiește conținuturi ține seama de răspunsul dat de persoana care încarcă conținutul atunci când ia o decizie cu privire la măsurile care trebuie luate.

Articolul 11

Decizii privind notificările

 

1.  Platformele care găzduiesc conținuturi se asigură că deciziile privind notificările sunt luate de personal calificat fără întârzieri nejustificate în urma investigațiilor necesare.

2.  În urma unei notificări, platformele care găzduiesc conținuturi decid fără întârziere dacă să elimine, să retragă sau să blocheze accesul la un conținut care a făcut obiectul unei notificări, dacă acest conținut nu respectă cerințele legale. Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2), faptul că o platformă care găzduiește conținuturi a considerat că un anumit conținut este neconform nu conduce în niciun caz automat la eliminarea, ștergerea conținutului unui alt utilizator sau la blocarea accesului la acesta.

Articolul 12

Informații despre decizii

 

Odată ce o platformă care găzduiește conținuturi a luat o decizie, ea informează toate părțile implicate în procedura de notificare cu privire la rezultatul deciziei, comunicând următoarele informații într-un mod clar și simplu:

(a) motivele care au stat la baza deciziei luate;

(b) dacă decizia a fost luată exclusiv de o persoană sau s-a sprijinit pe un algoritm;

(c) informații privind posibilitatea reexaminării, așa cum se menționează la articolul 13, și căile de atac judiciare pentru oricare dintre părți.

Articolul 13

Reexaminarea deciziilor

 

1.  Platformele care găzduiesc conținuturi pot crea un mecanism care permite utilizatorilor să solicite o reexaminare a deciziilor pe care acestea le iau.

2.   Platformele care găzduiesc conținuturi cu o putere semnificativă pe piață trebuie să creeze mecanismul de reexaminare menționat la alineatul (1).

3.  În toate situațiile, decizia finală în urma reexaminării este luată de o persoană.

Articolul 14

Eliminarea conținutului

 

1.  Fără a aduce atingere ordinelor judecătorești sau administrative privind conținutul online, conținutul care a făcut obiectul unei notificări rămâne vizibil cât timp evaluarea legalității sale este în desfășurare.

2.  Platformele care găzduiesc conținuturi acționează rapid pentru a bloca accesul la un conținut care este evident ilegal sau pentru a-l elimina.

Articolul 15

Soluționarea independentă a litigiilor

 

1.  Statele membre creează organisme de soluționare independentă a litigiilor cu scopul de a oferi căi de atac extrajudiciare rapide și eficiente atunci când deciziile privind moderarea conținutului sunt contestate.

2.  Organismele de soluționare independentă a litigiilor sunt compuse din experți juridici independenți care au mandatul de a soluționa litigiile dintre platformele care găzduiesc conținuturi și utilizatori în ceea ce privește conformitatea conținutului în cauză cu cerințele juridice și de reglementare, cu orientările comunitare și cu clauzele și condițiile.

3.  Trimiterea unui litigiu în legătură cu moderarea conținutului la un organism de soluționare independentă a litigiilor nu împiedică un utilizator să poată recurge în continuare la instanțe, cu excepția cazului în care litigiul a fost soluționat de comun acord.

4.  Platformele care găzduiesc conținuturi cu o putere semnificativă pe piață contribuie financiar la costurile de funcționare ale organismelor independente de soluționare a litigiilor prin intermediul unui fond special gestionat de entitatea europeană, pentru a sprijini statele membre în finanțarea acestor organisme. Statele membre veghează ca aceste organisme independente de soluționare a litigiilor să fie dotate cu resurse adecvate pentru a le asigura competența și independența.

Articolul 16

Normele procedurale pentru soluționarea independentă a litigiilor

 

1.  Persoana care încarcă conținutul, precum și o parte terță precum un mediator cu un interes legitim în a acționa au dreptul de a înainta un caz de moderare a conținutului în fața organismului competent de soluționare independentă a litigiilor dacă platforma de găzduire a conținuturilor a decis să elimine, să retragă conținutul sau să blocheze accesul la acesta sau să acționeze într-un alt mod care contravine preferințelor exprimate de persoana care încarcă conținut sau lezează libertatea de exprimare și informare.

2.  În cazul în care platforma care găzduiește conținuturi a decis să nu retragă conținutul care face obiectul unei notificări, notificatorul are dreptul de a sesiza organul competent de soluționare independentă a litigiilor, cu condiția ca notificatorul să aibă calitate procesuală în cadrul unei proceduri civile privind conținutul în cauză.

 

3.  În ce privește jurisdicția, organismul competent de soluționare independentă a litigiilor trebuie să fie amplasat în statul membru în care a fost încărcat conținutul care face obiectul litigiului. Persoanelor fizice li se permite să aibă întotdeauna posibilitatea să depună plângeri la organismul independent de soluționare a litigiilor din statul membru de reședință.

4.  În cazul în care notificatorul are dreptul de a trimite un caz de moderare a conținutului unui organism de soluționare independentă a litigiilor în conformitate cu alineatul (2), notificatorul poate sesiza organismului de soluționare independentă a litigiilor din statul membru în care își are reședința obișnuită notificatorul sau persoana care încarcă conținut, dacă aceasta din urmă folosește serviciul în scopuri necomerciale.

 

5.  Dacă un caz de moderare a conținutului referitor la aceeași problemă face obiectul unei sesizări către un alt organism independent de soluționare a litigiilor, organismul independent de soluționare a litigiilor poate suspenda procedura în ceea ce privește sesizarea. Dacă o chestiune de moderare a conținutului a făcut obiectul unor recomandări din partea unui organism independent de soluționare a litigiilor, organismul independent de soluționare a litigiilor poate refuza să trateze sesizarea.

6.  Statele membre stabilesc toate celelalte norme și proceduri necesare pentru organismele de soluționare independentă a litigiilor aflate sub jurisdicția lor.

Articolul 17

Datele cu caracter personal

 

Orice prelucrare a datelor personale ale persoanelor fizice în temeiul prezentului regulament trebuie să fie realizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului[16] și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului[17].

Articolul 18

Comunicarea încălcărilor și protecția persoanelor care le comunică

 

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului se aplică în cazul comunicării unor încălcări ale prezentului regulament și persoanelor care le comunică.

Articolul 19

Modificări aduse Directivei (UE) 2019/1937

 

Directiva (UE) 2019/1937 se modifică după cum urmează:

(1) la articolul 2 alineatul (1) litera (a), se adaugă următorul punct:

„(xi) gestionarea conținuturilor online;”;

(2) În partea I din anexă, se adaugă următorul punct:

„K. Articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (xi) - gestionarea conținuturilor online.

Regulamentul [XXX] al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile contractuale în ceea ce privește gestionarea conținuturilor.”.

Articolul 20

Informare, evaluare și reexaminare

 

 

1.  Statele membre comunică Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Pe baza informațiilor comunicate și a consultărilor publice, Comisia, înainte de ... [trei ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament], prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și ia în considerare necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, posibile modificări ale prezentului regulament.

2.  Fără a aduce atingere obligațiilor de comunicare prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii, statele membre transmit anual Comisiei următoarele statistici:

FdR

(a) numărul de litigii transmise de organismele independente de soluționare a litigiilor și tipurile de conținut care au făcut obiectul litigiilor;

(b) numărul de cazuri soluționate de organismele independente de soluționare a litigiilor, clasificate în funcție de rezultate.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

 

Prezentul regulament intră în vigoare în a 20-a zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

El se aplică de la XX.

 

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

 

EXPUNERE DE MOTIVE

Natura serviciilor digitale în Uniunea Europeană se modifică drastic și într-un ritm rapid. Cadrul juridic actual pentru serviciile digitale pe piața internă a fost creat în anul 2000. De atunci, modelele de afaceri, tehnologiile și realitățile sociale au evoluat într-o măsură care necesită o actualizare cuprinzătoare a normelor și a legilor care reglementează furnizarea de servicii digitale în Uniunea Europeană.

Președinta Comisiei Europene a anunțat, în orientările sale politice, un Act legislativ privind serviciile digitale pentru a adapta cadrul juridic al Uniunii la noile realități sociale și la noile modele de afaceri în economia digitală a secolului 21. Necesitatea unei astfel de inițiative devine evidentă atunci când se ia în considerare faptul că mai multe state membre încep să adopte măsuri legislative la nivel național, abordând aspecte care au de-a face direct cu furnizarea de servicii digitale în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, atunci când statele membre iau măsuri în probleme care au un caracter transfrontalier, ansamblul fragmentat de norme rezultate pe întreg teritoriul Uniunii este nu numai ineficient, ci deosebit de nociv, deoarece sufocă creșterea întreprinderilor europene pe piața unică digitală. Pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței unice a serviciilor digitale, așa cum este prevăzută la articolul 114 din TFUE, este necesară o actualizare a reglementărilor civile și comerciale aplicabile entităților comerciale care își desfășoară activitatea online.

În cursul ultimului deceniu, un volum din ce în ce mai mare de activități sociale și comerciale s-au mutat pe platforme online pentru a-și desfășura activitatea, acestea servind drept intermediari pentru conținut, servicii și bunuri. În plus, rețelele de socializare și serviciile din economia colaborativă estompează liniile de demarcație dintre furnizorii și consumatorii de conținut și servicii, a căror livrare a devenit orizontală și difuză, mai degrabă decât verticală și liniară. Chestiunea combaterii activităților ilicite a căpătat o importanță crescândă, având în vedere că platformele care găzduiesc conținuturi s-au impus ca format dominant pentru schimbul de conținut și servicii.

În plus, acumularea unei puteri de piață semnificative de către platformele dominante a dus la o situație de tip „câștigătorul ia totul”, iar piața este compusă dintr-un număr mic de actori care exercită o poziție dominantă pe piață în raport cu concurenții lor și care impun utilizatorilor practicile lor de afaceri. Actualele regimuri juridice asigură un nivel redus de supraveghere reglementară în ceea ce privește modul în care platformele care găzduiesc conținuturi se ocupă de activitățile ilicite. Acest lucru duce la o situație în care asigurarea respectării legilor, pe de o parte, dar și garantarea drepturilor fundamentale, pe de altă parte, rămâne în mâinile întreprinderilor private. Având în vedere libertatea de exprimare protejată de articolul 11 din Carta europeană a drepturilor fundamentale, legislația Uniunii trebuie să garanteze proceduri transparente pentru moderarea conținutului care să permită accesul la justiție tuturor părților implicate.

Raportorul consideră că Legea privind serviciile digitale ar trebui să facă eficace și practicabil principiul „notificării și acțiunii” și să îl instituie ca procedură standard de urmat pe întreg teritoriul Uniunii pentru moderarea conținutului. În acest scop, raportorul a identificat două modalități prin care Legea privind serviciile digitale poate întări eficacitatea procedurilor de notificare și de acțiune: (1) stabilirea unui cadru procedural clar pentru procedurile de notificare și de acțiune; și (2) garantarea faptului că procedurile de notificare și de acțiune permit exercitarea unei căi de atac judiciare eficace. Prezentele dispoziții nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor privind răspunderea furnizorilor intermediari de servicii prevăzute la articolele 12-15 din Directiva 2000/31/CE.

În primul rând, legislația Uniunii ar trebui să impună ca procedurile de notificare și de acțiune să fie consacrate în clauzele și condițiile platformelor care găzduiesc conținuturi, stabilind standarde comune pentru modul în care platformele care găzduiesc conținuturi moderează conținuturi. În acest sens, o somație emisă de o instanță sau o notificare emisă de un titular de drepturi ar trebui să impună unei platforme care găzduiește conținuturi să ia măsuri proporționale în conformitate cu o procedură clară stabilită de dispozițiile introduse ca parte a pachetului Actului legislativ privind serviciile digitale. Astfel, procedurile de notificare și de acțiune pot fi întărite și pot primi un cadru procedural clar care să asigure echitatea și securitatea juridică pentru toate părțile.

În al doilea rând, stabilirea unor standarde clare pentru procedurile de notificare și de acțiune asigură, de asemenea, posibilitatea unor căi de atac judiciare eficace în caz de litigiu. Retragerile abuzive datorate blocărilor excesive sau notificărilor false încalcă libertatea de exprimare a utilizatorilor, iar Actul legislativ privind serviciile digitale trebuie să indice în mod clar căi de atac judiciare eficiente în astfel de situații. Raportorul este de părere că această abordare este de preferat în loc să se solicite platformelor de găzduire a conținuturilor să-și intensifice eforturile și să devină mai active, în special în cazuri de urgență, ceea ce ar putea duce, în practică, la blocări excesive și ar putea plasa sarcina de a stabili legalitatea conținutului în întregime în mâinile întreprinderilor private, cu efecte nocive asupra exercitării drepturilor fundamentale online și pentru statul de drept. În acest scop, Actul legislativ privind serviciile digitale nu trebuie să cuprindă nicio dispoziție care să forțeze sau să determine în alt mod platformele care găzduiesc conținuturi să utilizeze controlul prealabil automat al conținuturilor, sau alte instrumente de moderare ex-ante a conținuturilor. Decizia finală privind legalitatea conținuturilor poate fi luată doar de un sistem judiciar independent. Pentru a garanta acest lucru, practicile de moderare a conținuturilor trebuie să se bazeze pe o cooperare echilibrată între platformele care găzduiesc conținuturi și autoritățile publice, ceea ce necesită norme și proceduri clare care să fie prevăzute de Actul legislativ privind serviciile digitale.

Căile de atac judiciare trebuie să fie eficace și realizabile în practică. Prin urmare, litigiile privind moderarea conținutului nu ar trebui să constituie o sarcină excesivă pentru sistemele judiciare ale statelor membre. Din acest motiv, raportorul propune înființarea unor organisme de soluționare independentă a litigiilor în statele membre, alcătuite din experți juridici însărcinați cu soluționarea litigiilor între platformele care găzduiesc conținuturi și utilizatori în ceea ce privește deciziile de moderare a conținuturilor. O astfel de procedură juridică simplificată ar avea ca obiectiv să se adapteze la natura litigiilor privind moderarea conținuturilor și, în același timp, să garanteze că instanțele naționale nu sunt suprasolicitate de astfel de litigii. Întrucât aceste organisme ar acționa ca un sistem jurisdicțional secundar, ele nu pot înlocui instanțele tradiționale, iar căile de atac viitoare trebuie să poată fi exercitate în fața instanțelor în toate cazurile. Sarcina financiară pentru înființarea și funcționarea unor astfel de organisme de soluționare a litigiilor nu ar trebui să fie impusă contribuabililor. În schimb, raportorul sugerează crearea unui fond special, la care ar trebui să contribuie platformele care găzduiesc conținuturi cu o poziție semnificativă pe piață.

Pentru a monitoriza și a asigura respectarea dispozițiilor Actului legislativ privind serviciile digitale, raportorul propune crearea unei agenții europene care să aibă posibilitatea de a aplica amenzi acelor platforme care găzduiesc conținuturi online care nu respectă standardele impuse în practicile lor de gestionare a conținutului. Platformele de găzduire a conținuturilor ar trebui să transmită în mod regulat agenției rapoarte privind transparența în care să precizeze în detaliu respectarea standardelor și procedurilor necesare pentru procedurile de notificare și de acțiune prevăzute în Actul legislativ privind serviciile digitale. În plus, platformele de găzduire a conținuturilor ar trebui să publice informații privind deciziile de retragere a conținuturilor într-o bază de date accesibilă publicului, astfel încât să permită desfășurarea de activități de cercetare de către ziariști sau oameni de știință cu privire la efectele retragerii conținuturilor, pentru a obține mai multe informații în legătură cu eficacitatea practicilor de moderare a conținutului. În același timp, agenția europeană ar trebui să primească sarcina de a verifica algoritmii utilizați de platformele care găzduiesc conținuturi, atât pentru moderarea, cât și pentru organizarea acestora, îndeosebi în cazurile în care platformele care găzduiesc conținuturi utilizează în mod voluntar algoritmi pentru monitorizarea automată ex-ante a conținuturilor. Agenția europeană ar trebui, de asemenea, să fie abilitată să aplice amenzi în caz de nerespectare, care ar putea alimenta fondul special destinat organismelor independente de soluționare a litigiilor menționate mai sus.

Pe lângă crearea unui cadru clar pentru moderarea conținuturilor, raportorul consideră că este necesar să se abordeze unele practici de organizare a conținuturilor. Multe platforme care găzduiesc conținuturi stabilesc conținutul care poate fi pus în mod vizibil la dispoziția utilizatorilor pe baza profilurilor obținute prin urmărirea interacțiunilor utilizatorilor cu conținutul, în scopul de a oferi mesaje publicitare specifice. În practică, aceasta duce la o posibilă amplificare a conținutului care urmărește să capteze atenția și are un caracter senzaționalist. Acest lucru nu numai că duce la o situație în care conținutul de tip „clickbait” este mai susceptibil să apară în mod vizibil în fluxurile de știri și în sistemele de recomandări, ci poate avea și un impact asupra libertății de informare a utilizatorilor, dacă aceștia au o influență redusă asupra modului în care conținutul este organizat pentru ei. Raportorul consideră că un model de afaceri care stabilește vizibilitatea conținutului exclusiv pe baza capacității conținutului de a genera venituri din publicitate este în detrimentul societăților digitale și, prin urmare, sugerează, pe de o parte, să se ia măsuri de reducere a colectării de date în scopul construirii de profiluri publicitare specifice și, pe de altă parte, ca utilizatorilor să li se acorde un grad adecvat de control asupra algoritmilor de organizare a conținuturilor care le guvernează experiența pe rețelele de socializare. În mod similar, algoritmii utilizați de platformele care găzduiesc conținuturi pentru a organiza conținut ar trebui, de asemenea, să facă obiectul auditării de către agenția europeană ce urmează a fi creată prin Actul legislativ privind serviciile digitale.

Această practică devine deosebit de nocivă atunci când se ia în considerare poziția dominantă pe piață a unor platforme care găzduiesc conținuturi. „Efectele de blocare” a utilizatorilor apar din cauza dimensiunii platformelor care găzduiesc conținuturi, puține platforme având resursele necesare asigurării unei infrastructuri de verificare a identității pentru a accesa site-urile de internet ale unor părți terțe, monitorizând, astfel, interacțiunile utilizatorilor cu conținutul chiar și în afara paginilor proprii ale platformei care găzduiește conținuturi. Raportorul îndeamnă Comisia să analizeze opțiunile viabile pentru a asigura condiții de piață echitabile pentru toți actorii, inclusiv posibilitatea de a defini condiții contractuale echitabile pentru a facilita schimbul de date între actorii de pe piață.

El consideră, de asemenea, că Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să includă anumite dispoziții care să faciliteze adoptarea de instrumente inovatoare bazate pe tehnologiile registrelor distribuite. Așa-numitele „contracte inteligente”, protocoale auto-executabile bazate pe tehnologia blockchain, devin din ce în ce mai populare. Cu toate acestea, adoptarea pe scară largă a acestei tehnologii depinde de securitatea juridică. Actul legislativ privind serviciile digitale oferă ocazia de a evalua cerințele pentru ca contractele inteligente să fie considerate valabile din punct de vedere juridic. În particular, raportorul este de părere că contractele inteligente trebuie să cuprindă mecanisme care să poată să oprească executarea lor în cazul în care contractul este nul sau trebuie reziliat.

Actul legislativ privind serviciile digitale ar trebui să urmărească crearea unui ecosistem de reglementare pentru Uniune care să reglementeze furnizarea tuturor serviciilor în cadrul societății informaționale. Totuși, caracterul transfrontalier internațional al serviciilor digitale înseamnă că mulți furnizori de servicii digitale accesibile în Uniune își au sediul în țări terțe. Acest lucru poate crea probleme jurisdicționale în ce privește clauzele și condițiile serviciilor digitale. Prin urmare, raportorul invită Comisia să analizeze normele adecvate de drept internațional privat pentru a se asigura că niciun cetățean european și nicio întreprindere europeană nu sunt privați de drepturi sau dezavantajați de utilizarea serviciilor digitale, și că utilizarea serviciilor digitale în Uniune este reglementată de legislația europeană și ține de competența instanțelor europene.

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PIAȚA INTERNĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR (9.7.2020)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la Actul legislativ privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea online

(2020/2019(INL))

Raportoare pentru aviz(*): Dita Charanzová

(Inițiativă – articolul 47 din Regulamentul de procedură)

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

 

 

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă:

– includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât libera circulație a serviciilor, inclusiv a serviciilor digitale, este una dintre cele patru libertăți fundamentale consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și este vitală pentru funcționarea pieței unice, trebuind consolidată printr-o mai bună protecție a consumatorilor și a bunăstării lor;

B. întrucât Directiva 2000/31/CE[18] („Directiva privind comerțul electronic”) este cadrul juridic pentru servicii online pe piața internă care reglementează gestionarea conținutului de către intermediarii care prestează servicii de găzduire; întrucât ar trebui să se evite orice fragmentare a cadrului juridic respectiv care ar putea decurge din revizuirea Directivei privind comerțul electronic;

C. întrucât raportul Comisiei pentru afaceri juridice intitulat „Actul privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea online” nu se ocupă de normele din Directiva privind comerțul electronic, care fac obiectul unui raport al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor;

D. întrucât Directiva (UE) 2019/2161[19], care modifică Directiva 2005/29/CE[20] („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) și directivele (UE) 2019/770[21] („Directiva privind conținutul digital”) și (UE) 2019/771[22] privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale, respectiv privind contractele de vânzare de bunuri au fost adoptate abia recent;

E. întrucât Regulamentul (UE) 2017/2394[23] are un rol central în întărirea cooperării dintre autoritățile naționale în domeniul protecției consumatorilor;

F. întrucât pachetul legislativ al Actului privind serviciile digitale nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2016/679[24] (RGPD) care stabilește un cadru juridic pentru protecția datelor personale;

G. întrucât pachetul Actului legislativ privind serviciile digitale nu ar trebui să afecteze Directiva 2002/58/CE[25], care impune statelor membre să asigure un nivel ridicat de protecție a dreptului la viață privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice;

H. întrucât, în ceea ce privește epidemia de COVID-19, Comisia a salutat abordarea pozitivă adoptată de platforme ca răspuns la scrisorile sale, trimise la 23 martie 2020, prin care li s-a solicitat cooperarea în eliminarea unor reclame înșelătoare la produsele despre care se susține în mod fals că ar putea preveni sau vindeca o infecție cu COVID-19;

I. întrucât măsurile legislative propuse ca parte a pachetului Actului legislativ privind serviciile digitale ar trebui să se bazeze pe dovezi și întrucât Comisia ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată a impactului, bazată pe date, statistici, analize și studii relevante privind diferitele opțiuni disponibile,

 1. salută „Poziția comună a CPC privind COVID-19”[26] a Comisiei și a autorităților de cooperare în materie de protecție a consumatorului (CPC) din statele membre, referitoare la cel mai recent semnalatele escrocherii și practici neloiale legate de epidemia de COVID-19;

2. subliniază necesitatea de a-i proteja mai bine pe consumatori prin oferirea de informații de încredere și transparente privind practicile frauduloase, cum ar fi reclamele înșelătoare și escrocheriile;

3. invită toate platformele să coopereze cu Comisia și cu autoritățile competente, și anume rețeaua de autorități publice însărcinate cu aplicarea legislației și membrii Centrelor Europene ale Consumatorilor, pentru a îmbunătăți identificarea practicilor ilegale și a elimina escrocheriile; solicită Comisiei să își revizuiască permanent orientările privind consumatorii și comercianții pentru a contribui la evitarea plasării, vânzării sau cumpărării de articole și servicii cu conținut fals, înșelător sau abuziv pentru consumatori și, dacă este necesar, să ia măsuri legislative;

4. consideră că aceste orientări nu ar trebui să urmărească doar aplicarea legislației de protecție a consumatorilor a Uniunii sau de al nivel național, ci să încerce în mod activ să creeze mijloace rapide de reacție la criză pe piață;

5. încurajează eforturile de a conferi o mai mare transparență funcționării și responsabilității publicității online și consideră că sunt necesare clarificări și orientări suplimentare cu privire la diligența profesională și la obligațiile platformelor în materie de publicitate online; subliniază că este nevoie de noi măsuri de stabilire a unui cadru pentru relațiile dintre platforme și consumatori în ceea ce privește dispozițiile referitoare la transparență în publicitate, influențarea digitală a opțiunilor și tratamentul preferențial;

6. reamintește că reclamele plătite sau plasarea plătită într-o ierarhie a ar trebui să fie indicate în mod clar, concis și inteligibil; recomandă ca platformele să dezvăluie originea reclamelor plătite, în special a reclamelor de natură politică;

7. subliniază că publicitatea direcționată trebuie reglementată mai strict în favoarea unor forme de publicitate mai puțin invazive și că pachetul Actului legislativ privind serviciile digitale ar trebui să stabilească limite clare în ceea ce privește condițiile care determină momentul în care acumularea datelor în acest scop este permisă, pentru a proteja mai bine consumatorii;

8. consideră că, dacă datele relevante indică un decalaj semnificativ în ceea ce privește practicile publicitare înșelătoare și asigurarea respectării legislației între platformele cu sediul în Uniune și cele din țările terțe, este rezonabil să se aibă în vedere și alte variante de întărire a conformității cu legislația existentă;

9. consideră că opțiunile de întărire a conformității cu legislația existentă ar trebui să includă obligația pentru agențiile de publicitate și pentru intermediarii de publicitate stabiliți într-o țară terță de a desemna un reprezentant legal stabilit în Uniune căruia să îi poată fi adresate cereri pentru a permite, de exemplu, obținerea de despăgubiri de către consumatori în cazul unor reclame false sau înșelătoare;

10. subliniază că este necesar să se asigure condiții de concurență echitabile între agențiile de publicitate din Uniune și cele din țări terțe; solicită, prin urmare, Comisiei să evalueze impactul pe care obligațiile reciproce ale țărilor terțe adoptate ca reacție la noile norme ale Uniunii l-ar avea asupra prestării de servicii în țări terțe de către societăți cu sediul în Uniune, sporind în același timp gradul de conștientizare cu privire la modul în care legislația privind protecția consumatorilor se aplică agențiilor de publicitate din țări terțe care vizează piața Uniunii;

11. solicită Comisiei să clarifice ce sancțiuni sau alte restricții li se impun intermediarilor și platformelor de publicitate în virtutea legislației Uniunii sau a celei naționale dacă aceștia acceptă cu bună știință anunțuri false sau înșelătoare;

12. subliniază că este important să se definească clar ce constituie publicitate falsă sau înșelătoare; reamintește că platformele online ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că nu fac profit din publicitatea falsă sau înșelătoare, nici din conținuturile de marketing ale influențatorilor care nu sunt declarate ca sponsorizate;

13. subliniază că cerințele în materie de transparență ar trebui să includă obligația de a face publice identitatea celor care plătesc pentru publicitate, inclusiv a celor care efectuează plăți directe și indirecte sau aduc orice altă remunerație primită de către furnizorii de servicii și obligația de a proteja consumatorii de comunicări online nesolicitate;

14. subliniază că publicitatea pentru produse și servicii comerciale și publicitatea politică sau anunțurile de interes public sunt diferite ca formă și funcție și ar trebui astfel să facă obiectul unor orientări și norme diferite, dar complementare;

15. reamintind eforturile anterioare, solicită totodată Comisiei să continue analiza practicii utilizării de clauze standard prestabilite în termenele și condițiile contractelor, care nu sunt negociate individual în prealabil, inclusiv contracte de licență ale utilizatorilor finali („termene și condiții contractuale”), și să caute modalități de a le face mai echitabile și de a asigura respectarea legislației Uniunii, pentru a permite o mai ușoară participare a consumatorilor, inclusiv prin alegerea clauzelor care să permită obținerea unui consimțământ mai bine informat;

16. reamintește că restricțiile privind utilizarea conținutului digital și a serviciilor digitale, cum ar fi restricțiile tehnice, inclusiv restricțiile de interoperabilitate sau cele care decurg din acordurile de licență ale utilizatorilor finali, pot încălca legislația Uniunii dacă nu răspund așteptărilor rezonabile ale consumatorului, protejate în virtutea Directivei privind conținutul digital;

17. observă că termenele și condițiile sunt adesea acceptate de utilizatori fără ca aceștia să le citească; mai remarcă faptul că, atunci când termenele și condițiile contractuale permit utilizatorilor să renunțe la anumite clauze, prestatorii de servicii le pot solicita să facă acest lucru la fiecare utilizare pentru a încuraja acceptarea lor;

18. constată că majoritatea termenelor și condițiilor contractuale pot fi modificate unilateral de către platforme, fără informarea consumatorilor, cu efecte negative asupra protecției acestora, și solicită o mai bună protecție a consumatorilor prin luarea de măsuri eficace;

19. solicită Comisiei să introducă orientări pentru platforme pentru o mai bună informare a consumatorilor în legătură cu aceste termene și condiții, de exemplu printr-un mesaj pop-up care conține informații-cheie despre acestea;

20. consideră că la începutul oricărui astfel de contract privind termenele și condițiile ar trebui să figureze un rezumat al termenelor și condițiilor redactat într-un limbaj simplu și clar, care să includă posibilitatea de a renunța cu ușurință la clauze opționale; consideră că Comisia ar trebui să stabilească un model pentru aceste rezumate;

21. subliniază că termenele și condițiile ar trebui să garanteze realmente că schimbul de date cu părți terțe în scopuri de publicitate se bazează pe consimțământul utilizatorului, stabilindu-se astfel un nivel înalt de protecție și securitate a datelor;

22. recomandă ca orice măsură de recurs în materie de acces la date să fie impusă numai pentru a remedia disfuncționalitățile pieței, să fie în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor, să le ofere consumatorilor dreptul de a se opune schimbului de date și soluții tehnice pentru a-i ajuta să controleze și să gestioneze fluxurile de informații cu caracter personal și să dispună de căi de atac;

23. solicită Comisiei să se asigure că consumatorii pot continua să utilizeze dispozitive conectate utilizând toate funcțiile lor principale chiar dacă consumatorii nu își dau acordul pentru schimburi de date neoperaționale cu producătorii dispozitivelor sau cu părți terțe sau și-l retrag; reiterează necesitatea transparenței termenelor și condițiilor contractuale în ceea ce privește posibilitatea schimbului de date cu părțile terțe și amploarea acestuia;

24. solicită o mai bună aplicare a drepturilor consumatorilor de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză și de a dispune de libertatea de alegere atunci când își pun la dispoziție datele;

25. subliniază că Directiva (UE) 2019/2161, Directiva (UE) 2019/770 și Directiva (UE) 2019/771 nu sunt încă transpuse și aplicate adecvat; solicită Comisiei să țină seama de acest lucru când concepe alte măsuri de răspuns la evoluțiile de pe piață;

26. constată răspândirea „contractelor inteligente”, precum cele bazate pe tehnologiile registrelor distribuite, fără un cadru juridic clar;

27. solicită Comisiei să evalueze dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor registrelor distribuite, inclusiv a „contractelor inteligente”, în special a aspectelor legate de legalitate, și aplicarea contractelor inteligente în situații transfrontaliere, să ofere îndrumare cu privire la acestea pentru asigurarea securității juridice a întreprinderilor și consumatorilor și să aibă inițiative legislative doar dacă în urma acestei evaluări sunt identificate lacune concrete;

28. solicită, în special, Comisiei să își actualizeze documentul de orientare existent cu privire la Directiva 2011/83/UE[27] (Directiva privind drepturile consumatorilor) pentru a clarifica dacă consideră că contractele inteligente se înscriu printre excepțiile de la articolul 3 alineatul (3) litera (l) și, în caz afirmativ, în ce circumstanțe și pentru a clarifica problema dreptului de retragere;

29. solicită orientări privind tranzacțiile transfrontaliere și normele existente în materie de cerințe notariale;

30. subliniază că orice viitoare propunere legislativă ar trebui să fie făcută pe bază de dovezi și să urmărească eliminarea actualelor obstacole nejustificate în furnizarea de servicii digitale de către platformele online și să prevină apariția de posibile noi obstacole, sporind totodată protecția consumatorilor; consideră că astfel de propuneri ar trebui să urmărească o creștere durabilă și inteligentă, să răspundă provocărilor tehnologice și să se asigure că piața unică digitală este echitabilă și sigură pentru toți;

31. subliniază, în același timp, că noile obligații ale platformelor impuse de Uniune trebuie să fie proporționale și clare, pentru a evita o sarcină de reglementare și restricții inutile, să urmărească obiective în materie de protecția consumatorului și de siguranța produselor, asigurând condiții echitabile de concurență pentru societăți, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și să protejeze sănătatea și siguranța cetățenilor noștri; subliniază că trebuie evitate practicile statelor membre de suprareglementare în raport cu legislația Uniunii;

32. solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a prezenta, ca parte a pachetului legislativ privind serviciile digitale, mai multe propuneri, inclusiv cu privire la drepturile contractuale în contextul furnizării de servicii digitale, așa cum se menționează în recomandările din anexă;

ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE REFERITOARE LA CONȚINUTUL PROPUNERILOR FORMULATE

A. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERILOR FORMULATE ÎN LEGĂTURĂ CU PACHETUL ACTULUI PRIVIND SERVICIILE DIGITALE

 Pachetul Actului legislativ privind serviciile digitale ar trebui să constea în următoarele:

• o propunere legislativă cuprinzătoare, care să revizuiască Directiva privind comerțul electronic, cu scopul de a îmbunătăți funcționarea pieței interne și libera circulație a serviciilor digitale;

• o propunere legislativă privind reglementarea ex-ante a marilor platforme care să contracareze disfuncționalitățile pieței, pe baza Regulamentului privind relațiile dintre platforme și întreprinderi;

• propuneri privind drepturile contractuale în contextul furnizării de servicii digitale, conexe Actului privind serviciile digitale, ca parte a unui pachet, pe baza recomandărilor prevăzute în prezenta anexă, în urma unei analize aprofundate a transpunerii și a punerii în aplicare a instrumentelor juridice recent adoptate în domeniul protecției consumatorilor, precum și o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 910/2014[28] („Regulamentul e-IDAS”) în contextul dezvoltării de tehnologii de identificare virtuală pentru a crește eficiența interacțiunilor electronice dintre întreprinderi și consumatori.

B. RECOMANDĂRI

Recomandarea 1. Scop

Propunerile ar trebui să vizeze consolidarea normelor de drept civil și comercial aplicabile entităților comerciale care operează online în ceea ce privește serviciile digitale, inclusiv, în cazul în care o evaluare riguroasă a impactului identifică lacune concrete, aspectele de drept civil și comercial ale tehnologiilor registrelor distribuite și, în special, a contractelor inteligente.

Propunerile ar trebui, de asemenea, să urmărească să facă mai inteligibile termenele și condițiile contractuale și să ofere persoanelor o posibilitate reală de a refuza anumite clauze sau de a negocia anumite termene.

Recomandarea 2 Domeniu de aplicare

Propunerile privind drepturile contractuale ar trebui să se concentreze numai asupra aspectelor de drept civil și comercial și nu ar trebui să afecteze Directiva privind comerțul electronic. Acestea ar trebui să fie în concordanță cu normele privind publicitatea prevăzute de Directiva privind practicile comerciale neloiale și cu normele privind conținutul digital și serviciile digitale prevăzute în Directiva privind conținutul digital.

Recomandarea 3 Principii generale

Principiul transparenței

Toate termenele și condițiile sau alte clauze de utilizare ar trebui să fie ușor accesibile și ușor de înțeles și ar trebui să utilizeze un limbaj clar și simplu. Consumatorii ar trebui să primească informații corecte și adecvate în legătură cu funcționalitățile și restricțiile tehnice ale conținutului digital și ale serviciilor digitale pentru a evita publicitatea incorectă și înșelătoare. În cazul în care funcționarea normală sau optimă a unui produs sau serviciu conectat depinde de unul sau mai multe servicii, agenții și intermediarii de publicitate trebuie să se asigure că consumatorii înțeleg că produsul sau serviciul nu poate fi utilizat fără serviciul complementar. Comisia ar trebui să stabilească un model pentru un rezumat al termenelor și condițiilor cheie ale contractului sau al contractelor de licență ale utilizatorilor finali (CLUF) care să fie afișat la început, astfel încât consumatorii să poată identifica punctele cele mai importante și înțelege consecințele consimțământului lor.

Principiul corectitudinii

Toate termenele și condițiile sau alte clauze de utilizare care nu sunt strict esențiale pentru furnizarea unui serviciu digital sau care nu sunt cerute de lege ar trebui să poată fi modificate sau eliminate înainte de acceptarea de către utilizatorul final (clauze exceptate).

Întreprinderile ar trebui, de asemenea, să poată limita anumite servicii dacă utilizatorul hotărăște să recurgă la astfel de clauze de exceptare, dar nu ar trebui să poată refuza accesul complet sau să limiteze elemente esențiale ale unui serviciu digital sau ale unui produs fizic legat de un serviciu digital sau aferent acestuia.

Principiul securității juridice

Ar trebui să se stabilească în mod clar că ori de câte ori termenele și condițiile și contractele inteligente, printre altele, intră sub incidența definiției legale a unui contract, se aplică toate dispozițiile relevante privind protecția consumatorilor prevăzute în Directiva privind drepturile consumatorilor.

Ar trebui să se clarifice dacă poate fi prezumat consimțământul explicit prin simpla acceptare a termenelor și condițiilor sau dacă utilizarea unui serviciu digital se face fără dovada că utilizatorul final a citit aceste termene și condiții sau alte clauze de utilizare.

Aplicare și sancțiuni

Statele membre ar trebui să asigure o mai bună respectare a drepturilor consumatorilor de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză și de a dispune de libertatea de alegere atunci când își pun la dispoziție datele agenților sau intermediarilor de publicitate. Statele membre ar trebui să prevadă căi de atac pentru consumatori și să stabilească normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării normelor privind drepturile contractuale și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	7.7.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 1 4
Membri titulari prezenți la votul final	Alex Agius Saliba, Andrus Ansip, Brando Benifei, Adam Bielan, Hynek Blaško, Biljana Borzan, Vlad-Marius Botoş, Markus Buchheit, Dita Charanzová, Deirdre Clune, David Cormand, Petra De Sutter, Carlo Fidanza, Evelyne Gebhardt, Alexandra Geese, Sandro Gozi, Maria Grapini, Svenja Hahn, Virginie Joron, Eugen Jurzyca, Arba Kokalari, Marcel Kolaja, Kateřina Konečná, Andrey Kovatchev, Jean-Lin Lacapelle, Maria-Manuel Leitão-Marques, Adriana Maldonado López, Antonius Manders, Beata Mazurek, Leszek Miller, Kris Peeters, Anne-Sophie Pelletier, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Tomislav Sokol, Ivan Štefanec, Kim Van Sparrentak, Marion Walsmann, Marco Zullo
Membri supleanți prezenți la votul final	Pascal Arimont, Marco Campomenosi, Maria da Graça Carvalho, Edina Tóth, Stéphanie Yon-Courtin

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

39

+

ECR PPE VERTS/ALE ID NI RENEW S&D

Adam Bielan, Carlo Fidanza, Eugen Jurzyca, Beata Mazurek Pascal Arimont, Maria da Graça Carvalho, Deirdre Clune, Arba Kokalari, Andrey Kovatchev, Antonius Manders, Kris Peeters, Andreas Schwab, Tomislav Sokol, Ivan Štefanec, Edina Tóth, Marion Walsmann David Cormand, Petra De Sutter, Alexandra Geese, Marcel Kolaja, Kim Van Sparrentak Markus Buchheit, Marco Campomenosi, Virginie Joron, Jean-Lin Lacapelle Marco Zullo Andrus Ansip, Vlad-Marius Botoş, Dita Charanzová, Sandro Gozi, Svenja Hahn, Stéphanie Yon-Courtin Alex Agius Saliba, Biljana Borzan, Maria Grapini, Maria-Manuel Leitão-Marques, Adriana Maldonado López, Leszek Miller, Christel Schaldemose

 

1	-
ID	Hynek Blaško

 

4	0
EUL/NGL S&D	Kateřina Konečná, Anne-Sophie Pelletier Brando Benifei, Evelyne Gebhardt

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE (20.7.2020)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la actul legislativ privind serviciile digitale: adaptarea normelor de drept comercial și civil pentru entitățile comerciale care își desfășoară activitatea online

(2020/2019(INL))

Raportoare pentru aviz: Petra Kammerevert

(Inițiativă – articolul 47 din Regulamentul de procedură)

 

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. reamintește că o mass-medie liberă și pluralistă constituie coloana vertebrală a societăților democratice; reamintește că serviciile mass-media tradiționale sunt puternic reglementate, pentru a asigura libertatea de exprimare și libertatea editorială a conținutului publicat; solicită să se ia măsuri în special pentru a garanta disponibilitatea și accesibilitatea conținutului legal pentru care există responsabilitate editorială și pentru care este recunoscută răspunderea sau care este produs de jurnaliști, precum și a tuturor celorlalte mijloace de informare care fac deja obiectul supravegherii independente general recunoscute pe alte platforme sau în cadrul altor servicii, astfel încât conținutul acestora să nu facă obiectul unor controale suplimentare, aplicând în același timp norme clare și aplicabile efectiv privind transparența și răspunderea platformelor în ceea ce privește confidențialitatea datelor, securitatea online și asigurarea respectării drepturilor fundamentale; constată, prin urmare, că sunt necesare cadre compatibile pentru mediile online și offline, iar deciziile editoriale și procesele algoritmice de pe platforme și eliminarea conținutului de către platformele online pot avea un impact major asupra libertății de exprimare și a accesului la informații;

2. consideră că, datorită progresului tehnologic rapid și dezvoltării de noi produse și servicii, orice nouă propunere legislativă referitoare la un Act privind serviciile digitale ar trebui să ofere noi soluții pe termen lung adaptate exigențelor viitorului care să modernizeze și să clarifice normele privind răspunderea și siguranța pentru platformele, serviciile și produsele digitale, fără a crea bariere nejustificate care să prevină dezvoltarea serviciilor digitale; subliniază că orice măsură nouă ar trebui să fie proporțională și că punerea lor în practică ar trebui să ia în considerare capacitatea financiară și cota de piață a furnizorilor respectivi în cauză în statele membre și în Uniune, pentru a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile și la promovarea concurenței;

3. accentuează faptul că conținutul legal și distribuit legal din punct de vedere al legislației Uniunii sau al celei naționale trebuie să rămână online și că orice eliminare de astfel de conținut nu trebuie să ducă la identificarea utilizatorilor individuali sau la prelucrarea datelor personale ale acestora;

4. reamintește că obligațiile în materie de transparență care se aplică platformelor și serviciilor mass-media online ar trebui să se aplice și proprietarilor acestora și surselor lor de finanțare;

5. consideră că crearea mediului potrivit este esențială pentru utilizarea întregului potențial al pieței unice digitale; subliniază că un cadru adecvat ar implica tratarea mediului online în mod similar cu cel offline, inclusiv în materie de reclame și impozitare;

6. face apel la crearea unui mediu digital sigur, cu o abordare echilibrată privind drepturile fundamentale, pentru a promova diversitatea de opinii, neutralitatea internetului, libertatea de exprimare și de informare, precum și protejarea proprietății; ia act de faptul că comunicarea are întotdeauna loc într-un anumit context și că, în același timp, sunt necesare măsuri pentru a asigura eliminarea promptă a conținutului ilegal și faptul că acesta nu va reapărea; solicită, prin urmare, ca procedurile automate să facă obiectul principiilor etice, al transparenței, al responsabilității, precum și al supravegherii și controlului uman; subliniază că astfel de proceduri trebuie să fie completate de mecanisme eficiente de tratare a plângerilor și căi de atac la dispoziția utilizatorilor, care să garanteze că plângerile sunt tratate fără întârzieri nejustificate, pentru a proteja libertățile fundamentale de comunicare;

7. solicită Comisiei să garanteze că operatorii de platforme fac publice rapoartele de transparență care conțin informații despre numărul de cazuri în care conținutul a fost identificat greșit ca ilegal sau ca distribuit ilegal și că autoritățile competente fac publice informații despre numărul de cazuri în care eliminarea a dus la anchetare și la urmărirea penală pentru infracțiune;

8. solicită utilizarea tuturor mijloacelor fezabile din punct de vedere tehnologic pentru combaterea conținutului ilegal, pe de o parte, și pentru combaterea conținutului dăunător, a dezinformării, a propagandei și a discursului de incitare la ură, pe de altă parte; subliniază că utilizarea unor astfel de mijloace ar trebui să se bazeze pe o supraveghere reglementară și judiciară; subliniază că aceste măsuri nu pot conduce la nicio măsură de control ex ante sau la o filtrare a conținutului la încărcare, care nu sunt în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului[29];

9. subliniază că, pe lângă obligațiile privind transparența și drepturile fundamentale, măsurile eficiente privind posibilitatea de descoperire și de detectare a conținutului și restricțiile cu privire la autoreferențierea explicită pot avea o contribuție semnificativă la diseminarea conținuturilor legale, la promovarea informării și pluralismul mass-mediei, la diversitatea culturală și lingvistică și la accesul la un conținut de calitate, cu valoare publică; subliniază bunele practici în materie de coreglementare și autoreglementare, care consolidează cooperarea dintre platforme, deținători de drepturi, verificatori ai veridicității informațiilor, autorități și utilizatori și care permit utilizatorilor să dețină controlul prin faptul că pot să semnaleze conținutul discutabil; subliniază că platformele sociale ar trebui să semnaleze tot mai mult conținutul înșelător;

10. cere ca normele sectoriale specifice, care urmăresc îndeplinirea unor obiective la nivelul întregii societăți și le conferă acestora caracter concret în anumite sectoare, cum ar fi Directiva 2010/13/UE[30] și Directiva (UE) 2019/790[31] a Parlamentului European și a Consiliului să aibă întâietate în fața normelor generale pentru a garanta drepturile autorilor și artiștilor în mediul digital;

11. solicită Comisiei să ia în considerare recenta jurisprudență națională care stabilește un interval de 30 de minute în care furnizorii de servicii trebuie să elimine conținutul care încalcă legea și să clarifice noțiunea de „expeditiv” în cazul conținutului activ;

12. reamintește că sistemele de acces la date pro-concurență care completează asigurarea respectării legislației privind concurența ar trebui să urmărească descentralizarea datelor deținătorilor de date, menținând stimulente pentru inovarea în beneficiul consumatorilor;

13. arată că libertățile fundamentale, precum libertatea de exprimare, dreptul consumatorilor de a opta și dreptul la viață privată ar trebui să se situeze în centrul noilor norme, pentru a crea aceleași condiții pentru toți în întregul sector;

14. accentuează importanța înlăturării actualelor și viitoarelor posibile obstacole, restricții și dificultăți care grevează furnizarea de servicii digitale, în special pentru IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, garantând, în același timp, un comportament responsabil și nediscriminatoriu din partea platformelor și obligații proporționale, atât online, cât și offline;

15. crede cu tărie că este nevoie de întărirea răspunderii juridice a platformei în cazul produselor ilegale sau nesigure, ceea ce ar consolida piața unică digitală; reamintește că, în aceste cazuri, răspunderea juridică a platformelor ar trebui să fie adecvată scopului, având în vedere garanțiile pentru consumatori existente care ar trebui respectate în orice situație, precum și stabilirea simultană de măsuri reparatorii pentru comercianții cu amănuntul și consumatori; consideră că sistemul ar putea funcționa doar dacă autoritățile de aplicare au suficiente prerogative, instrumente și resurse pentru a pune în aplicare prevederile și a coopera eficient în cazuri care au o componentă transnațională;

16. accentuează nevoia de a actualiza, modifica, crește puterea de cuprindere, claritatea și transparența normelor Uniunii și a celor naționale, eliminând, în același timp reglementări inutile și depășite, mai degrabă decât adăugând reglementări, în scopul de a reflecta actualele progrese tehnologice.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	13.7.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 1 2
Membri titulari prezenți la votul final	Asim Ademov, Christine Anderson, Andrea Bocskor, Vlad-Marius Botoș, Ilana Cicurel, Gilbert Collard, Gianantonio Da Re, Laurence Farreng, Tomasz Frankowski, Romeo Franz, Alexis Georgoulis, Hannes Heide, Irena Joveva, Petra Kammerevert, Niyazi Kizilyürek, Predrag Fred Matić, Dace Melbārde, Victor Negrescu, Niklas Nienaß, Peter Pollák, Marcos Ros Sempere, Domènec Ruiz Devesa, Andrey Slabakov, Massimiliano Smeriglio, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Milan Zver
Membri supleanți prezenți la votul final	Isabel Benjumea, Marcel Kolaja
Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final	Angel Dzhambazki

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

27	+
PPE	Asim Ademov, Isabel Benjumea, Andrea Bocskor, Tomasz Frankowski, Peter Pollák, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Milan Zver
S&D	Hannes Heide, Petra Kammerevert, Predrag Fred Matić, Victor Negrescu, Marcos Ros Sempere, Domènec Ruiz Devesa, Massimiliano Smeriglio
RENEW	Vlad-Marius Botoș, Ilana Cicurel, Laurence Farreng, Irena Joveva
ID	Gilbert Collard
VERTS/ALE	Romeo Franz, Niklas Nienaß
ECR	Angel Dzhambazki, Dace Melbārde, Andrey Slabakov
GUE/NGL	Alexis Georgoulis, Niyazi Kizilyürek

 

1	-
VERTS/ALE	Marcel Kolaja

 

2	0
ID	Christine Anderson, Gianantonio Da Re

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	1.10.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	Manon Aubry, Gunnar Beck, Geoffroy Didier, Angel Dzhambazki, Ibán García Del Blanco, Jean-Paul Garraud, Esteban González Pons, Mislav Kolakušić, Gilles Lebreton, Karen Melchior, Jiří Pospíšil, Franco Roberti, Marcos Ros Sempere, Liesje Schreinemacher, Stéphane Séjourné, Raffaele Stancanelli, József Szájer, Marie Toussaint, Adrián Vázquez Lázara, Axel Voss, Tiemo Wölken, Javier Zarzalejos
Membri supleanți prezenți la votul final	Patrick Breyer, Evelyne Gebhardt

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

22	+
PPE	Esteban González Pons, Jiří Pospíšil, József Szájer, Axel Voss, Javier Zarzalejos
S&D	Ibán García Del Blanco, Evelyne Gebhardt, Franco Roberti, Marcos Ros Sempere, Tiemo Wölken
RENEW	Karen Melchior, Liesje Schreinemacher, Stéphane Séjourné, Adrián Vázquez Lázara
ID	Jean-Paul Garraud, Gilles Lebreton
VERTS/ALE	Patrick Breyer, Marie Toussaint
ECR	Angel Dzhambazki, Raffaele Stancanelli
GUE/NGL	Manon Aubry
NI	Mislav Kolakušić

 

1	-
ID	Gunnar Beck

 

1	0
PPE	Geoffroy Didier

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

 

• [1] JO L 186, 11.7.2019, p. 57.
• [2]  JO L 130, 17.5.2019, p. 92.
• [3]  JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
• [4]  JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
• [5]  JO L 136, 24.5.2008, p. 3.
• [6]  JO L 63, 6.3.2018, p. 50.
• [7]  JO L 339, 21.12.2007, p. 3.
• [8]  JO C 11, 13.1.2020, p. 7.
• [9]  JO L 351, 20.12.2012, p. 1.
• [10]  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
• [11]  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
• [12]  JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
• [13]  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).
• [14]  Atunci când determină numărul de utilizatori, Comisia ar trebui să țină seama de situația IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate.
• [15]  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
• [16]  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
• [17]  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
• [18] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
• [19] Directiva (UE) 2019/2161 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivelor 98/6/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește o mai bună asigurare a respectării normelor Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme (JO L 328, 18.12.2019, p. 7).
• [20]  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
• [21]   Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale (JO L 136, 22.5.2019, p. 1).
• [22]  Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, p. 28).
• [23]  Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
• [24] Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
• [25] Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
• [26]   Comisia Europeană / Rețeaua pentru cooperare pentru protecția consumatorilor (CPC), Poziția comună a autorităților CPC, „Stoparea înșelăciunilor și combaterea practicilor comerciale neloiale pe platformele online în contextul epidemiei de coronavirus din UE”.
• [27] Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
• [28]  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
• [29] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
• [30]  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale („Directiva serviciilor mass-media audiovizuale”) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).
• [31]  Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO L 130, 17.5.2019, p. 92).