RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește exceptarea anumitor indici de referință pentru cursul de schimb valutar din țări terțe și desemnarea indicilor de referință de înlocuire pentru anumiți indici de referință care încetează

19.11.2020 - (COM(2020)0337 – C9-0209/2020 – 2020/0154(COD)) - ***I

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportoare: Caroline Nagtegaal


Procedură : 2020/0154(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0227/2020
Texte depuse :
A9-0227/2020
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește exceptarea anumitor indici de referință pentru cursul de schimb valutar din țări terțe și desemnarea indicilor de referință de înlocuire pentru anumiți indici de referință care încetează

(COM(2020)0337 – C9-0209/2020 – 2020/0154(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

 având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0337),

 având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0209/2020),

 având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

 având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din ...,

 având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 octombrie 2020[1],

 având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0227/2020),

1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


 

Amendamentul  1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN[*]

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

2020/0154 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește exceptarea anumitor indici de referință pentru cursul de schimb valutar din țări terțe și desemnarea indicilor de referință de înlocuire pentru anumiți indici de referință care încetează și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[2],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Pentru a-și acoperi expunerea la volatilitatea ratei de schimb în monedele care nu pot fi convertite cu ușurință sau care fac obiectul unui control al schimburilor valutare, întreprinderile din Uniune încheie contracte la termen de tip forward pe valută nelivrabile și swapuri valutare nelivrabile. Aceste instrumente le permit utilizatorilor lor să se protejeze împotriva volatilității monedelor străine care nu pot fi convertite cu ușurință într-o monedă de bază, cum ar fi dolarul sau euro. Indisponibilitatea cursurilor de schimb valutar la vedere pentru calcularea plăților datorate în cadrul contractelor de tip forward pe valută și al swapurilor valutare ar avea un efect negativ asupra întreprinderilor din Uniune care exportă către piețe emergente sau care dețin active pe aceste piețe, aceste întreprinderi având expunere la fluctuațiile monedelor piețelor emergente. După expirarea perioadei de tranziție prevăzute la articolul 51 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului[3], utilizarea cursurilor de schimb valutar la vedere furnizate de un administrator dintr-o țară terță, altul decât o bancă centrală, nu va mai fi posibilă.

(2) Pentru ca întreprinderile din Uniune să își poată continua activitățile comerciale, reducând în același timp riscul de schimb valutar, ratele de schimb valutar la vedere menționate în contractele la termen de tip forward pe valută nelivrabile sau în swapurile valutare nelivrabile pentru calcularea plăților contractuale ar trebui excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1011.

(3) Pentru a desemna anumite cursuri de schimb la vedere ale unor țări terțe ca fiind excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1011, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește exceptarea cursului de schimb valutar la vedere pentru monedele neconvertibile, atunci când cursul de schimb la vedere este utilizat pentru calcularea plăților care derivă din contractele la termen de tip forward pe valută nelivrabile și din swapurile valutare nelivrabile. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(3a) Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede că, până la 31 decembrie 2021, participanții la piață din Uniune pot utiliza indici de referință administrați într-o țară din afara Uniunii, indiferent dacă este în vigoare o decizie de echivalență sau dacă indicele a fost recunoscut sau aprobat în vederea utilizării în Uniune. Potrivit așteptărilor legiuitorilor, până la sfârșitul anului 2021, țările terțe își vor adapta regimul indicilor de referință la normele prevăzute de prezentul regulament și că utilizarea de către participanții la piață din Uniune a indicilor de referință administrați într-o țară din afara Uniunii va fi asigurată prin decizii de echivalență sau de aprobare adoptate de Comisie, garantând astfel securitatea juridică. S-au înregistrat însă puține progrese în acest sens. Având în vedere disparitatea și intensitatea între reglementarea indicilor financiari de referință destinați utilizării în Uniune și respectiv în țările terțe și pentru a asigura buna funcționare a pieței și disponibilitatea indicilor de referință din țări terțe pentru utilizare în Uniune după sfârșitul lunii decembrie 2021, Comisia ar trebui să revizuiască, până la 30 iunie 2021, dispozițiile în vigoare privind regimul aplicabil țărilor terțe din Regulamentul (UE) 2016/1011 prin intermediul unui act delegat pentru a depăși obstacolele actuale și a beneficia, dacă este cazul, de competențe suplimentare în aprobarea indicilor de referință din țări terțe sau a familiei de astfel de indici.

(4) Ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană, rata dobânzii interbancare pe piața londoneză (LIBOR) nu se va mai califica drept indice de referință critic la încheierea perioadei de tranziție, la 31 decembrie 2020. În plus, Autoritatea pentru conduită financiară din Regatul Unit (FCA) a anunțat că, până la sfârșitul anului 2021, va înceta să încurajeze sau să oblige băncile să contribuie la LIBOR, creând astfel un risc substanțial de încetare a unuia dintre cei mai importanți indici de referință ai ratei dobânzii. Încetarea LIBOR ar putea duce însă la consecințe negative care vor produce perturbări semnificative ale funcționării piețelor financiare din Uniune. În Uniune există, în domeniul datoriilor, al împrumuturilor, al depozitelor la termen și al instrumentelor derivate, un stoc de contracte care se raportează la LIBOR ce ajung la scadență după 31 decembrie 2021 și care nu conțin dispoziții contractuale alternative robuste pentru a acoperi încetarea LIBOR. Multe dintre aceste contracte nu pot fi renegociate pentru a introduce o dispoziție contractuală alternativă înainte de 31 decembrie 2021. Încetarea LIBOR ar putea duce astfel la perturbări semnificative ale funcționării piețelor financiare din Uniune.

(5) Articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1011 impune entităților supravegheate, altele decât administratorii indicilor de referință, să aibă instituite planuri de urgență pentru situațiile în care un indice de referință se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Dacă este posibil, aceste planuri de urgență ar trebui să identifice unul sau mai mulți potențiali indici de referință de înlocuire. Această metodă descentralizată, nelegislativă ar trebui să rămână metoda implicită pentru previzionare în cazul unei încetări a indicelui de referință, însă cazul LIBOR a demonstrat că, în practică, această metodă ar putea să nu fie întotdeauna suficientă. Prin urmare, pentru a asigura lichidarea ordonată a contractelor care se raportează la un indice de referință utilizat pe scară largă a cărui încetare poate avea consecințe negative care produc perturbări semnificative ale funcționării piețelor financiare din Uniune și în cazul în care aceste contracte nu pot fi renegociate pentru a introduce o rată contractuală alternativă înainte de încetarea respectivului indice de referință, ar trebui să existe o metodă alternativă care să prevadă o desemnare publică obligatorie a unui indice de referință de înlocuire. Această metodă ar trebui să cuprindă un mecanism care să vizeze integrarea în aceste contracte a unor indici de referință de înlocuire corespunzători. Indicii de referință de înlocuire ar trebui să permită evitarea imposibilității executării contractelor, care ar putea duce la consecințe negative care să producă perturbări semnificative ale funcționării piețelor financiare din Uniune.

(6) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare care să îi permită să desemneze un indice de referință de înlocuire care să fie utilizat pentru lichidarea contractelor care nu au fost renegociate până la data începând de la care nu se mai publică indicele de referință care încetează. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[4]. Securitatea juridică impune ca Comisia să își exercite respectivele competențe de punere în aplicare numai atunci când apar evenimente declanșatoare precis definite, care demonstrează în mod clar că administrarea și publicarea indicelui de referință care urmează să fie înlocuit vor înceta definitiv.

(7) În cazul în care este necesar, Comisia ar trebui, la momentul oportun, să adopte o recomandare care să încurajeze statele membre să desemneze, în temeiul legislației naționale, o rată de înlocuire a indicelui de referință care încetează pentru contractele încheiate de entități care nu sunt entități supravegheate care fac obiectul Regulamentului (UE) 2016/1011. Pentru a ține seama de interconectarea contractelor, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a recomanda ca ratele de înlocuire naționale să fie identice cu rata de înlocuire pe care o desemnează pentru contractele încheiate de entitățile supravegheate.

(8) Comisia ar trebui să își exercite competențele de executare numai în situațiile în care estimează că încetarea unui indice de referință poate conduce la consecințe negative care produc perturbări semnificative în economia reală și în funcționarea piețelor financiare din Uniune. De asemenea, Comisia ar trebui să își exercite competențele de executare numai în cazul în care a devenit clar că reprezentativitatea indicelui de referință în cauză nu poate fi restabilită sau că indicele de referință nu va mai fi publicat în mod permanent.

(9) Utilizarea acestui indice de referință de înlocuire ar trebui să fie permisă numai pentru contractele care nu au fost renegociate înainte de data încetării indicelui de referință în cauză. Prin urmare, utilizarea indicelui de referință de înlocuire desemnat de Comisie ar trebui să se limiteze la contractele deja încheiate de entități supravegheate la momentul intrării în vigoare a actului de punere în aplicare care desemnează indicele de referință de înlocuire. În plus, având în vedere că un astfel de act de punere în aplicare are drept scop asigurarea continuității contractului, desemnarea indicelui de referință de înlocuire nu ar trebui să afecteze contractele care prevăd deja o dispoziție contractuală alternativă adecvată.

(10) În exercitarea competențelor sale de executare care îi permit să desemneze un indice de referință de înlocuire, Comisia ar trebui să ia în considerare recomandările grupurilor de lucru din sectorul privat care funcționează sub egida autorităților publice responsabile de moneda în care sunt exprimate ratele dobânzii aferente indicelui de referință de înlocuire în ceea ce privește ratele de înlocuire care urmează să fie utilizate în instrumentele financiare și contractele existente care se raportează la indicele de referință care încetează. De asemenea, Comisia ar trebui să ia în considerare recomandările autorității de supraveghere relevante a administratorului indicelui de referință, precum și ale ESMA. Aceste recomandări ar trebui să se bazeze pe consultări publice ample și pe avizul unor experți în domeniu și să reflecte acordul utilizatorilor cu privire la rata de înlocuire cea mai adecvată pentru indicele de referință al ratei dobânzii care încetează. În plus, acestea sunt în totalitate recomandări ale grupurilor de lucru din sectorul privat, iar autoritățile publice sub a căror egidă funcționează acestea nu acceptă nicio responsabilitate sau răspundere pentru conținutul recomandărilor și nici nu împărtășesc neapărat vreuna dintre opiniile exprimate în acestea.

(11) Având în vedere că obiectivul principal al acestor competențe de executare este de a asigura securitatea juridică a entităților supravegheate care sunt parte la contracte deja existente ce se raportează la un indice de referință care încetează, autoritățile competente ale acestor entități ar trebui să monitorizeze evoluția stocului existent pentru contrapărțile la aceste contracte și să transmită anual constatările lor Comisiei și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”).

(12) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/1011 ar trebui modificat în consecință.

(12a) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului[5] este în prezent în proces de modificare pentru a oferi clarificări participanților la piață cu privire la faptul că tranzacțiile încheiate sau novate înainte de intrarea în vigoare a cerințelor de compensare sau de marjă în cazul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care utilizează un indice de referință al ratei dobânzii („tranzacții istorice”) nu vor fi supuse acestor cerințe atunci când sunt novate cu unicul scop de a pune în aplicare sau de a pregăti punerea în aplicare a reformei privind indicele de referință al ratei dobânzii. Regulamentul (UE) 2016/1011 impune entităților supravegheate să elaboreze și să mențină planuri scrise solide care să stabilească acțiunile pe care le-ar întreprinde în cazul în care un indice de referință se modifică semnificativ sau încetează să mai fie furnizat și să reflecte aceste planuri în relația contractuală cu clienții. Pentru a facilita respectarea de către participanții la piață a acestor obligații și măsuri menite să consolideze structura contractelor cu instrumente derivate extrabursiere, referitor la indicii de referință folosiți, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să fie modificat pentru a clarifica faptul că tranzacțiile istorice nu vor fi supuse noilor cerințe de compensare și marjă în cazul în care tranzacțiile respective sunt înlocuite, modificate sau novate, în mod individual sau ca parte a unor schimbări aplicate unui portofoliu de tranzacții, cu scopul unic de a înlocui indicele de referință pe care îl utilizează pentru rata dobânzii, introducând astfel sau pregătind introducerea unei reforme a indicelui de referință a ratei dobânzii sau introducerea de planuri de rezervă în legătură cu orice indice de referință utilizat, pentru a pune în aplicare sau a pregăti această reformă sau pentru a consolida structura contractelor lor. Modificările respective sunt necesare pentru a oferi claritate participanților la piață și nu ar trebui să afecteze aplicarea obligațiilor de compensare și de marjă în ceea ce privește înlocuirea, modificarea sau novarea unui contract cu instrumente derivate extrabursiere în alte scopuri.

(13) Având în vedere faptul că LIBOR nu va mai fi un indice de referință critic în sensul Regulamentului (UE) 2016/1011 începând cu 1 ianuarie 2021, este oportun ca prezentul regulament să intre în vigoare fără întârziere,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (UE) 2016/1011

(1) Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(-a) se introduce următorul alineat:

 „1a. Articolul 28a se aplică:

(a) oricărui contract sau oricărui instrument financiar, așa cum este definit în Directiva 2014/65/UE, care este reglementat de legislația unuia dintre statele membre și care face trimitere la un indice de referință; precum și

(b) oricărui contract care este supus legislației unei țări terțe, cu excepția părților care sunt stabilite integral în Uniune și atunci când legislația țării terțe respective nu prevede o lichidare ordonată a unui indice de referință.”

(a) la alineatul (2) se adaugă următoarea literă (i):

„(i) unui indice de referință al cursului de schimb valutar care a fost desemnat de Comisie în conformitate cu alineatul (3).”;

(b) se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„3. Comisia poate desemna indici de referință pentru cursul de schimb valutar care sunt administrați de administratori situați în afara Uniunii atunci când sunt îndeplinite toate criteriile următoare:

(a) indicele de referință pentru cursul de schimb se raportează la cursul de schimb valutar la vedere al unei monede dintr-o țară terță care nu este liber convertibilă;

(b) entitățile supravegheate utilizează indicele de referință pentru cursul de schimb valutar în mod frecvent, sistematic și regulat în contractele derivate pentru a acoperi riscul de volatilitate a monedelor țărilor terțe;

(c) indicele de referință pentru cursul de schimb valutar este utilizat ca rată de decontare pentru a calcula plățile aferente contractelor derivate menționate la litera (b) într-o altă monedă decât moneda cu convertibilitate limitată menționată la litera (a).

4. Până la 31 decembrie 2022, Comisia efectuează consultări publice pentru a identifica indicii de referință pentru cursul de schimb valutar care îndeplinesc criteriile de la alineatul (3) al prezentului articol. Până la 31 decembrie 2023, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a crea o listă cu indicii de referință pentru cursul de schimb valutar la vedere pentru protejarea împotriva riscului valutar prezentat de țări terțe și actualizează periodic această listă. Autoritățile competente ale entităților supravegheate care utilizează indici de referință pentru cursul de schimb valutar din țări terțe ce sunt desemnați de Comisie în conformitate cu alineatul (3) raportează Comisiei ▌, cel puțin o dată la doi ani, numărul de contracte derivate care utilizează respectivul indice de referință pentru schimb valutar pentru a acoperi riscul de volatilitate a monedelor țărilor terțe.”

(1a) articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), se introduce următorul punct:

„22a. «indice de referință al cursului de schimb» înseamnă un indice de referință a cărui valoare este stabilită în raport cu prețul exprimat într-o deviză față de o altă deviză sau un coș de alte devize;”

(b) punctul 24 litera (a) punctul (i) se modifică după cum urmează:

„(i) un loc de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau un loc de tranzacționare într-o țară terță pentru care Comisia a adoptat o decizie de punere în aplicare potrivit căreia cadrul juridic și de supraveghere al țării respective este considerat ca având efect echivalent în sensul articolului 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (22) sau al articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, sau o piață reglementată considerată a fi echivalentă în temeiul articolului 2a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, însă, în fiecare caz, numai în ceea ce privește datele de tranzacție referitoare la instrumente financiare;”

(1b) Articolul 28 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Entitățile supravegheate, cu excepția administratorilor menționați la alineatul (1), care utilizează un indice de referință trebuie să prezinte și să mențină planuri scrise solide, în care să prevadă măsurile pe care le-ar întreprinde în cazul în care indicele de referință se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Atunci când este fezabil și oportun, în aceste planuri este indicat unul sau mai mulți indici de referință alternativi care ar putea fi utilizați în locul indicilor de referință ce nu mai sunt furnizați, indicându-se motivul pentru care acești indici de referință ar constitui alternative adecvate. Entitățile supravegheate transmit fără întârzieri nejustificate autorității competente relevante aceste planuri, precum și eventualele actualizări la acestea, și le reflectă în relația contractuală cu clienții. Autoritățile competente evaluează soliditatea acestor planuri.”

(2) se introduce următorul articol:

Articolul 28a
Înlocuirea obligatorie a unui indice de referință

(1) Comisia poate desemna unul sau mai mulți indici de referință de înlocuire pentru un indice de referință care va înceta să mai fie publicat atunci când încetarea respectivei publicări a indicelui de referință poate duce la impacturi semnificative și negative asupra integrității pieței, a stabilității financiare și a economiei reale într-unul sau mai multe state membre și cu condiția să fi avut loc unul dintre următoarele evenimente:

(a) autoritatea competentă pentru administratorul indicelui de referință respectiv a declarat public sau a emis o declarație publică sau a publicat informații prin care se anunță că nu se poate restabili capacitatea indicelui de referință respectiv de a măsura piața sau realitatea economică subiacentă ▌; înainte de a face un astfel de anunț, ANC trebuie să fi aplicat competențele în materie de remediere prevăzute la articolul 23 și să fi stabilit că acestea nu sunt suficiente pentru a restabili indicele de referință;

(b) administratorul unui indice de referință sau o persoană ce acționează în numele său a declarat în mod public, emițând o declarație publică sau publicând informații ▌în care se anunță că administratorul respectiv a încetat sau va înceta să furnizeze indicele de referință, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiția ca, la momentul emiterii declarației sau al publicării informațiilor să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referință;

(c) autoritatea competentă pentru administratorul unui indice de referință sau orice entitate care, în materie de insolvență sau de rezoluție, are autoritate asupra administratorului indicelui de referință respectiv a declarat public, emițând o declarație publică sau publicând informații potrivit cărora administratorul respectiv a încetat sau va înceta să furnizeze indicele de referință, fie definitiv, fie pe o durată nedeterminată, cu condiția ca, la momentul emiterii declarației sau al publicării informațiilor să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referință;

(ca) autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizația sau înregistrarea administratorului indicelui de referință cu condiția ca, la momentul retragerii sau suspendării, să nu existe niciun administrator succesor care să furnizeze în continuare indicele de referință.

(2) Indicele de referință de înlocuire înlocuiește, în temeiul legii, toate trimiterile la indicele de referință în contractele vizate la articolul 2 alineatul (1a) în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) aceste ▌contracte ▌se raportează, la data intrării în vigoare a actului de punere în aplicare care desemnează indicele de referință de înlocuire, la indicele de referință care a încetat să fie publicat;

(b) aceste instrumente financiare, contracte sau măsurători ale performanței nu conțin dispoziții alternative adecvate;

(ba) o dispoziție alternativă nu este considerată adecvată dacă una dintre următoarele condiții nu este îndeplinită:

a) nu acoperă încetarea definitivă a unui indice de referință;

b) este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(i) nu există o rată alternativă;

(ii) aplicarea ratei alternative necesită consimțământul suplimentar al terților;

(iii) rata alternativă este calculată prin intermediul cotațiilor furnizate de terți sau utilizează ca fixă ultima publicare a indicelui de referință afectat;

c) autoritatea competentă a stabilit că aplicarea dispoziției alternative convenite contractual nu mai reflectă în general, sau reflectă cu diferențe semnificative, piața sau realitatea economică subiacentă pe care indicele de referință care încetează vizează să o măsoare și ar putea să aibă un impact negativ asupra stabilității financiare;

În sensul literei (b a) litera (c), autoritatea competentă informează fără întârzieri nejustificate Comisia și ESMA cu privire la evaluarea sa. Dacă entități din mai multe state membre ar putea fi vizate de evaluare, autoritățile competente din toate aceste state membre efectuează evaluarea în comun.

Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente, care sunt în măsură să efectueze evaluarea în conformitate cu litera (c). Statele membre informează Comisia și ESMA cu privire la desemnarea autorităților competente în temeiul prezentului alineat până la …[șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3) Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a desemna unul sau mai mulți indici de referință de înlocuire în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (2), atunci când este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1). Atunci când adoptă actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1), Comisia ia în considerare, în cazul în care este disponibilă, recomandarea formulată de un grup de lucru privind rata de referință alternativă care funcționează sub egida autorităților publice responsabile de moneda în care sunt exprimate ratele dobânzii aferente indicelui de referință de înlocuire. Înainte de a stabili un nou indice de referință de înlocuire, Comisia efectuează o consultare publică și consultă ESMA, precum și autoritatea națională competentă a administratorului indicelui de referință.

(3a) Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (3) include următoarele:

(i) indicele sau indicii de referință de înlocuire;

(ii) ajustarea în funcție de spread, inclusiv metoda de determinare a acestei ajustări, care urmează să fie aplicată noului indice care înlocuiește indicele de referință care încetează la data înlocuirii pentru fiecare termen specific, pentru a ține seama de efectele tranziției sau ale schimbării indicelui de referință care urmează să fie lichidat cu indicele de referință de înlocuire;

(iii) modificările de conformare esențiale corespunzătoare care sunt asociate cu utilizarea sau aplicarea unui indice de referință de înlocuire și care sunt în mod rezonabil necesare pentru această utilizare sau aplicare;

(iv) data relevantă de la care se aplică indicele sau indicii de referință de înlocuire.

(4) Autoritățile competente ale entităților supravegheate care utilizează indicele de referință desemnat de Comisie verifică dacă actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (1) au redus la minimum imposibilitatea executării contractelor sau orice alte efecte negative asupra creșterii economice și a investițiilor în Uniune. Autoritățile competente trebuie să comunice anual aceste informații Comisiei și ESMA.

(4a) Prezentul articol se aplică indicilor de referință critici. Acesta se aplică și indicilor de referință care nu sunt critici și indicilor de referință din țări terțe în cazul în care încetarea lor ar avea un impact semnificativ și negativ asupra integrității pieței, a stabilității financiare și a economiei reale din Uniune.

(2a) La articolul 29 se introduce următorul alineat:

„1a. O entitate supravegheată poate utiliza, de asemenea, un înlocuitor pentru un indice de referință în Uniune dacă înlocuirea este desemnată de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23a.”

Articolul 1a

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Articolul 13a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13a

Înlocuirea indicilor de referință ai ratei dobânzii și integrarea de dispoziții contractuale alternative în tranzacțiile istorice

1. Contrapărțile la care se face referire la articolul 11 alineatul (3) pot continua să aplice procedurile proprii de management al riscului, în vigoare la data aplicării prezentului regulament, în ceea ce privește contractele cu instrumente derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, încheiate sau novate înainte de data la care intră în vigoare obligația de a dispune de proceduri de management al riscului prevăzută la articolul 11 alineatul (3), în cazul în care, după intrarea în vigoare a prezentului regulament, contractele respective sunt înlocuite, modificate sau novate cu unicul scop de a înlocui indicii de referință ai ratei dobânzii utilizați sau de a introduce dispoziții alternative în legătură cu orice indici de referință utilizați în tranzacție.

2. Tranzacțiile încheiate sau novate înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte în temeiul articolului 4 și care, după intrarea în vigoare a prezentului regulament, sunt ulterior înlocuite, modificate sau novate cu unicul scop de a înlocui indicii de referință ai ratei dobânzii utilizați sau de a introduce dispoziții alternative în legătură cu orice indici de referință utilizați în tranzacție, nu sunt, din acest motiv, supuse obligației de compensare menționate la articolul 4.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

 


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Modificarea Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește exceptarea anumitor indici de referință pentru cursul de schimb valutar din țări terțe și desemnarea indicilor de referință de înlocuire pentru anumiți indici de referință care încetează

Referințe

COM(2020)0337 – C9-0209/2020 – 2020/0154(COD)

Data prezentării la PE

27.7.2020

 

 

 

Comisie competentă

 Data anunțului în plen

ECON

14.9.2020

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

 Data anunțului în plen

ITRE

14.9.2020

 

 

 

Avize care nu au fost emise

 Data deciziei

ITRE

10.9.2020

 

 

 

Raportoare

 Data numirii

Caroline Nagtegaal

7.9.2020

 

 

 

Data adoptării

19.11.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

49

0

10

Membri titulari prezenți la votul final

Gunnar Beck, Marek Belka, Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Gilles Boyer, Francesca Donato, Derk Jan Eppink, Engin Eroglu, Markus Ferber, Jonás Fernández, Frances Fitzgerald, José Manuel García-Margallo y Marfil, Luis Garicano, Sven Giegold, Valentino Grant, Claude Gruffat, José Gusmão, Enikő Győri, Eero Heinäluoma, Danuta Maria Hübner, Stasys Jakeliūnas, Othmar Karas, Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Georgios Kyrtsos, Aurore Lalucq, Philippe Lamberts, Aušra Maldeikienė, Pedro Marques, Costas Mavrides, Jörg Meuthen, Csaba Molnár, Siegfried Mureşan, Caroline Nagtegaal, Luděk Niedermayer, Piernicola Pedicini, Lídia Pereira, Sirpa Pietikäinen, Dragoș Pîslaru, Evelyn Regner, Antonio Maria Rinaldi, Alfred Sant, Joachim Schuster, Ralf Seekatz, Pedro Silva Pereira, Paul Tang, Irene Tinagli, Ernest Urtasun, Inese Vaidere, Johan Van Overtveldt, Stéphanie Yon-Courtin, Marco Zanni, Roberts Zīle

Membri supleanți prezenți la votul final

Manon Aubry, Patryk Jaki, Eugen Jurzyca, Maximilian Krah, Ville Niinistö, Mick Wallace

Data depunerii

19.11.2020

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

49

+

ECR

Derk Jan Eppink, Patryk Jaki, Eugen Jurzyca, Johan Van Overtveldt, Roberts Zīle

NI

Piernicola Pedicini

PPE

Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Markus Ferber, Frances Fitzgerald, José Manuel García-Margallo y Marfil, Enikő Győri, Danuta Maria Hübner, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Aušra Maldeikienė, Siegfried Mureşan, Luděk Niedermayer, Lídia Pereira, Sirpa Pietikäinen, Ralf Seekatz, Inese Vaidere

Renew

Gilles Boyer, Engin Eroglu, Luis Garicano, Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Caroline Nagtegaal, Dragoș Pîslaru, Stéphanie Yon Courtin

S&D

Marek Belka, Jonás Fernández, Eero Heinäluoma, Dietmar Köster, Aurore Lalucq, Pedro Marques, Costas Mavrides, Csaba Molnár, Evelyn Regner, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Paul Tang, Irene Tinagli

Verts/ALE

Sven Giegold, Claude Gruffat, Stasys Jakeliūnas, Philippe Lamberts, Ville Niinistö, Ernest Urtasun

 

0

-

 

10

0

GUE/NGL

Manon Aubry, José Gusmão, Mick Wallace

ID

Gunnar Beck, Francesca Donato, Valentino Grant, Maximilian Krah, Jörg Meuthen, Antonio Maria Rinaldi, Marco Zanni

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

Ultima actualizare: 4 decembrie 2020
Aviz juridic - Politica de confidențialitate