Procedură : 2020/2041(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0017/2021

Texte depuse :

A9-0017/2021

Dezbateri :

PV 24/03/2021 - 25
CRE 24/03/2021 - 25

Voturi :

PV 25/03/2021 - 10
PV 25/03/2021 - 17
CRE 25/03/2021 - 17

Texte adoptate :

P9_TA(2021)0108

<Date>{11/02/2021}11.2.2021</Date>
<NoDocSe>A9-0017/2021</NoDocSe>
PDF 498kWORD 174k

<TitreType>RAPORT</TitreType>

<Titre>referitor la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii</Titre>

<DocRef>(2020/2041(INI))</DocRef>


<Commission>{DEVE}Comisia pentru dezvoltare</Commission>

Raportoare: <Depute>Chrysoula Zacharopoulou</Depute>

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 OPINIE MINORITARĂ
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI EXTERNE
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii

(2020/2041(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (UE) și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

 având în vedere Summitul ONU privind dezvoltarea durabilă din 25, 26 și 27 septembrie 2015 și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, precum și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

 având în vedere Agenda de acțiune de la Addis Abeba din 2015 privind finanțarea dezvoltării,

 având în vedere Noul Consens european privind dezvoltarea, intitulat „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, semnat la 7 iunie 2017,

 având în vedere Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice,

 având în vedere Agenda 2063 a Uniunii Africane (UA) adoptată la 31 ianuarie 2015 la cea de a 24-a sesiune ordinară a Adunării Șefilor de Stat și de Guvern a Uniunii Africane, care a avut loc la Addis Abeba,

 având în vedere strategia comună Africa-UE, adoptată la Lisabona la 9 decembrie 2007,

 având în vedere Declarația de la Abidjan, adoptată în urma celui de al patrulea summit al tineretului Africa-Europa, la 11 octombrie 2017,

 având în vedere concluziile celui de al cincilea summit Uniunea Africană-Uniunea Europeană desfășurat la Abidjan în perioada 29-30 noiembrie 2017,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 privind o nouă Alianță Africa-Europa pentru investiții și locuri de muncă sustenabile: să ducem parteneriatul pentru investiții și locuri de muncă la un nivel superior (COM(2018)0643),

 având în vedere concluziile celor patru grupuri operative pentru economia digitală, energie, transporturi și agricultură înființate în cadrul noii alianțe,

 având în vedere comunicatul comun al celei de a zecea reuniuni a colegiilor comisarilor Comisiei Europene și ai Comisiei Uniunii Africane din 27 februarie 2020,

 având în vedere comunicarea comună din 9 martie 2020 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004) și concluziile Consiliului pe această temă din 30 iunie 2020,

 având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Protocolul de la Maputo,

 având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

 având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

 având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024,

 având în vedere Convenția ONU din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

 având în vedere Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități și Agenda europeană consolidată privind drepturile persoanelor cu dizabilități pentru perioada 2020-2030,

 având în vedere Strategia Uniunii Africane pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru perioada 2018-2028, adoptată în iulie 2016,

 având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP II – „Egalitatea de gen și emanciparea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE în perioada 2016-2020”),

 având în vedere Acordul de instituire a zonei continentale africane de liber schimb (AfCFTA),

 având în vedere raportul din 2019 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU privind situația biodiversității mondiale pentru alimentație și agricultură, precum și raportul acesteia din 2016 privind starea pădurilor lumii,

 având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din mai 2019,

 având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, adoptat de ONU la 18 martie 2015,

 având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitoare la încălzirea globală cu 1,5 °C și la oceane și criosferă într-un climat în schimbare,

 având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

 având în vedere Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, publicată la 20 mai 2020,

 având în vedere Declarația ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale,

 având în vedere decizia Adunării Generale a ONU de a proclama perioada 2019-2028 ca Deceniu al agriculturii familiale,

 având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 mai 2017 intitulat „Digital4Development: integrarea tehnologiilor și a serviciilor digitale în politica de dezvoltare a UE” (SWD(2017)0157),

 având în vedere Pactul mondial al ONU privind refugiații, adoptat la 17 decembrie 2018,

 având în vedere Pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat la 19 decembrie 2018,

 având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate intern în Africa (Convenția de la Kampala),

 având în vedere Deceniul internațional al persoanelor de origine africană (2015-2024) proclamat de ONU, în special pilonul intitulat „Recunoaștere”,

 având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2013 intitulată „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare” (COM(2013)0280),

 având în vedere Raportul anual pe 2019 al Consiliului Uniunii Europene adresat Consiliului European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare,

 având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării[1],

 având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare[2],

 având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2018 referitoare la digitalizarea pentru dezvoltare: reducerea sărăciei prin tehnologie[3],

 având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protestele antirasiste care au avut loc în urma morții lui George Floyd[4],

 având în vedere rezoluția sa legislativă din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI)[5],

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile dintre UE și statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (țările ACP), în special cele din 4 octombrie 2016, 14 iunie 2018 și 28 noiembrie 2019[6],

 având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru cultură și educație,

 având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0017/2021),

A. întrucât viitorul summit UE-AU ar trebui să dea un nou impuls parteneriatului și să propună o strategie comună cu acțiuni concrete privind provocările și oportunitățile noastre comune, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate în temeiul Agendei 2030 și al Acordului de la Paris;

B. întrucât este esențial ca țările să investească mai mult în colectarea sistematică de date defalcate exacte și comparabile, pentru a afla unde există intersecționalități și care sunt acestea, pentru a stabili modul de a le aborda și pentru a analiza dacă rezultatele acțiunilor întreprinse în cadrul acestei strategii au un impact pozitiv asupra tuturor, inclusiv asupra celor mai defavorizați; întrucât, în conformitate cu ODD 17.18, datele ar trebui defalcate în funcție de venit, gen, vârstă, rasă, etnie, statut din punctul de vedere al migrației, dizabilitate și localizare geografică;

C. întrucât interesele și prioritățile Africii, exprimate în special în contextul Agendei 2063, trebuie să joace un rol central în redefinirea relațiilor noastre;

D. întrucât Africa găzduiește cea mai tânără populație din lume și unele dintre cele mai fragile state de pe glob; întrucât, în fiecare lună, aproximativ un milion de africani intră pe piața muncii;

E. întrucât valoarea adăugată adusă de UE parteneriatului său cu Africa va depinde de capacitatea UE de a combina dialogul intercontinental cu o abordare care ține seama de context, luând în considerare varietatea particularităților locale și regionale, sensibilitățile țărilor partenere și structurile sociale existente, precum și dorința sa de a construi cu Africa o viziune pe termen lung bazată pe valori comune, interese reciproce și un angajament reînnoit față de multilateralism;

F. întrucât accesul la condiții decente de muncă și de viață la nivel local este esențial pentru atenuarea tendinței de migrație;

G. întrucât, în 2018, materiile prime au reprezentat 49 % din totalul importurilor UE din Africa; întrucât sectorul extractiv este cel mai important motor al investițiilor străine directe în Africa;

H. întrucât securitatea, statul de drept și buna guvernare sunt condiții prealabile pentru creșterea economică și investiții; întrucât creșterea economică și investițiile trebuie să fie sustenabile și să meargă mână în mână cu măsuri de combatere a inegalităților prin politici redistributive, consolidarea capitalului uman, echitate, participare politică, sisteme de securitate socială și măsuri de punere în aplicare a ODD;

I. întrucât pacea și securitatea reprezintă condiții prealabile esențiale pentru realizarea unei dezvoltări durabile pe termen lung și pentru promovarea stabilizării și a unor instituții puternice la nivel local, regional și național, fiind necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și îndeplinirea ODD;

J. întrucât consolidarea statului este o prioritate în statele africane fragile din punct de vedere politic și cu o administrație ineficientă, ceea ce implică consolidarea capacității lor fiscale;

K. întrucât 94 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani nu au fost niciodată înregistrați în Africa Subsahariană, 51 de milioane în Africa de Est și de Sud și 43 de milioane în Africa de Vest și Centrală; întrucât dreptul de a fi recunoscut ca persoană în fața legii este un pas esențial în asigurarea protecției pe tot parcursul vieții și o condiție prealabilă pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi; întrucât certificatul de naștere este o dovadă a identității juridice a unei persoane, prevenind riscul de apatridie și permițând purtătorului să solicite protecție împotriva violenței și exploatării;

L. întrucât egalitatea de gen trebuie să fie o prioritate pentru viitorul parteneriat UE-Africa și, prin urmare, trebuie integrată în întreaga strategie UE-Africa; întrucât femeile și tinerii se confruntă adesea cu obstacole în calea valorificării depline a potențialului lor, astfel cum demonstrează numărul tot mai mare de acte de violență sexuală și de gen, de infecții cu HIV, de sarcini nedorite, de cazuri de abandon școlar, precum și accesul limitat la finanțare și antreprenoriat;

M. întrucât, în Africa, 390 de milioane de persoane trăiesc în prezent sub pragul sărăciei, pe fondul unei lipse de incluziune care stimulează inegalitățile; întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat vulnerabilitatea Africii în ceea ce privește slaba diversificare economică, nivelurile scăzute de mobilizare a resurselor interne, fluxurile financiare ilicite, dependența ridicată de exportul de materii prime și prețurile volatile ale materiilor prime; întrucât este probabil ca noua criză economică provocată de pandemia de COVID-19 să accentueze inegalitatea și sărăcia, consecințele sale indirecte având deja un impact puternic, în special în ceea ce privește insecuritatea alimentară, pierderea veniturilor, pierderea transferurilor de bani și a mijloacelor de trai, precum și o criză iminentă a datoriilor;

N. întrucât COVID-19 a scos în evidență lacunele sistemelor de sănătate și alimentare și necesitatea urgentă de a construi sisteme de sănătate și alimentare centrate pe oameni, universale și reziliente, bazate pe drepturile omului; întrucât astfel de crize s-ar putea multiplica în deceniile următoare ca urmare a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității; întrucât pandemia amenință să stopeze sau chiar să inverseze progresele înregistrate cu privire la trei epidemii majore existente, și anume HIV, tuberculoza și malaria, care necesită adoptarea unor abordări integrate inovatoare, implicând, în același timp, comunitățile afectate și capacitând societatea civilă, pentru a ajunge la cei care au nevoie de servicii de salvare a vieții;

O. întrucât contactele dintre cele două continente ar trebui încurajate la toate nivelurile și între toate sectoarele societății;

P. întrucât Consiliul pentru pace și securitate al UA a calificat schimbările climatice drept o amenințare majoră la adresa securității în 2019;

Q. întrucât continentul african este afectat în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice și de diferitele surse de poluare a aerului, a solului și a apei; întrucât Africa are nevoie de investiții în adaptarea la criza climatică, în timp ce comunicarea comună din 9 martie 2020 se axează pe atenuarea schimbărilor climatice; întrucât o alianță de succes între Africa și Europa pentru climă ar putea deveni o nouă forță motrice în diplomația globală în domeniul climei; R.  întrucât, la 20 decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care a declarat perioada 2019-2028 ca Deceniu al agriculturii familiale;

S. întrucât Africa Subsahariană are cele mai scăzute rate de acces la energie din lume; întrucât doar aproximativ jumătate din populație beneficiază de energie electrică, iar doar o treime are acces la gătitul curat; întrucât aproximativ 600 de milioane de persoane nu dispun de energie electrică și 890 de milioane gătesc cu combustibili tradiționali;

T. întrucât finanțarea privată este, de asemenea, esențială pentru furnizarea de opțiuni descentralizate în domeniul energiei din surse regenerabile; întrucât investițiile private, energiile regenerabile descentralizate și modelele de afaceri adaptate pentru credite de consum (de exemplu, prin intermediul plății în funcție de utilizare și al banilor mobili) au potențialul de a asigura accesul la energie în zone vaste ale Africii și, în special, în Africa Subsahariană, unde ratele de acces la energie sunt cele mai scăzute din lume;

U. întrucât protejarea, conservarea și aprecierea patrimoniului cultural și sectoarelor culturale și creative pot să stimuleze crearea de locuri de muncă, să capaciteze tinerii și femeile și să contribuie la o societate rezilientă și tolerantă, care respectă diferențele culturale și reduce inegalitățile prin crearea de punți între diferite comunități,

Către o strategie reclădită cu Africa

1. salută comunicarea comună din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” și consideră că aceasta reprezintă un pas către un parteneriat cu adevărat geopolitic; subliniază că Europa și Africa se află într-o imediată apropiere geografică, având legături puternice, istorice, culturale și socioeconomice, care sunt consolidate de numărul crescând de provocări și interese strategice comune; evidențiază că UE și statele sale membre constituie cel mai mare partener al Africii sub toate aspectele în ceea ce privește comerțul, investițiile, asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), asistența umanitară și securitatea;

2. reamintește că Africa găzduiește peste un miliard de persoane și, potrivit estimărilor, peste jumătate din creșterea populației mondiale până în 2050 urmează să se producă în Africa, în același timp șase din cele zece economii cu cea mai rapidă creștere din lume fiind africane; subliniază că relațiile UE cu Africa sunt extrem de importante pentru viitorul ambelor continente și că nivelurile de prosperitate ale celor două continente sunt strâns legate între ele; subliniază că dezvoltarea umană, realizarea ODD și eradicarea sărăciei trebuie să rămână elementul central al relațiilor UE-Africa;

3. își reiterează apelul pentru un adevărat parteneriat „continent-continent” între Uniunea Europeană și Uniunea Africană; reliefează că viitorul summit UE-UA care urmează să aibă loc în 2021 ar trebui să pună bazele unui parteneriat strategic, reciproc avantajos și orientat spre rezultate, care să reflecte interesele ambelor părți și să consolideze legăturile dintre cele două continente;

4. solicită realizarea unui parteneriat veritabil între egali, bazat pe dreptul internațional și pe convenții, acorduri și standarde internaționale, și îndeamnă ambele părți să depășească relația donator-beneficiar; subliniază importanța de a stabili legături cu partenerii noștri africani, inclusiv cu societatea civilă africană și cu diaspora africană, precum și de a defini clar foaia de parcurs pentru parteneriat și responsabilitățile fiecărei părți, pe baza unei evaluări clare a punerii în aplicare a acordurilor comune anterioare;

5. constată că potențialul Africii atrage o creștere a interesului multor jucători de pe scena mondială și își exprimă îngrijorarea că, în multe domenii, Africa a devenit o nouă arenă de competiție între marile puteri; subliniază că UE se numără printre primii care sprijină continentul african, în timp ce politicile distructive utilizate de alți actori sunt în detrimentul națiunilor africane, ceea ce are, de asemenea, efecte negative asupra UE; subliniază că la baza relațiilor politice și economice ale UE cu țările terțe stau promovarea drepturilor fundamentale, sprijinirea instituțiilor democratice și susținerea răspunderii democratice; consideră că țări terțe, cum ar fi China, urmăresc alte obiective, care ne preocupă uneori; subliniază că obiectivul nostru este consolidarea rezilienței și a independenței partenerilor noștri africani; își exprimă, așadar, regretul că acțiunile altor actori, în special China și Rusia, promovează interesele geopolitice ale acestora și se concentrează pe un unilateralism tot mai accentuat și evidențiază că propriile lor avantaje aduc atingere suveranității țărilor africane și securității europene; solicită UE să se coordoneze cu fiecare țară care este cu adevărat interesată de o dezvoltare prosperă și pozitivă pe termen lung a continentului african, pe baza respectării depline a drepturilor omului, a libertății și responsabilității mass-mediei, a unei guvernări transparente și reactive și a combaterii corupției, care reprezintă elemente vitale pentru asigurarea unui mediu politic, social și economic stabil și incluziv în Africa; invită UE să dezvolte un răspuns strategic și pe termen lung la inițiativa chineză „O centură, un drum”, care să fie ghidat de valorile noastre comune, precum și de prioritățile și nevoile articulate de vecinii noștri africani; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să devină o sursă de stabilitate și fiabilitate în regiune; consideră că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol geopolitic mai important în Africa și să stabilească relații în beneficiul tuturor;

6. consideră că ar trebui să se consolideze rolul țărilor nord-africane în cadrul parteneriatului și să fie promovată cooperarea trilaterală pentru a da un nou impuls cooperării Nord-Sud și Sud-Sud și pentru a îmbunătăți coerența abordării continentale;

7. solicită ca acest parteneriat să reflecte noile priorități ale țărilor africane rezultate în urma pandemiei de COVID-19; sprijină răspunsul UE la criză prin abordarea „Echipa Europa” și îl consideră un semn primar și real al solidarității globale și al valorilor europene;

8. subliniază că efectele negative ale crizei provocate de coronavirus trebuie să determine ambele continente să se angajeze într-un parteneriat care ține seama pe deplin de consecințele crizei și pregătește terenul pentru o redresare sustenabilă și incluzivă, axată pe dezvoltarea umană, în special pe educație și pe sisteme de sănătate mai robuste pentru a preveni, a detecta și a reacționa la pandemiile nou apărute și pentru a accelera răspunsul la pandemiile existente, precum și pe egalitatea de gen, creșterea sustenabilă, tranzițiile mai rapide, inclusiv tranziția verde și cea digitală, precum și pe buna guvernare;

9. reamintește angajamentul comunității internaționale față de realizarea celor 17 ODD, respectând în același timp principiile Agendei 2030; consideră că parteneriatul Africa-UE va influența decisiv îndeplinirea acestui angajament și ar trebui să se bazeze pe o abordare strategică și transversală care încorporează toate ODD și recunoaște interconexiunile acestora;

10. reamintește că UA și UE au împreună ponderea politică a 81 de țări și reliefează importanța parteneriatului în cadrul sistemului multilateral; invită ambele părți să își intensifice cooperarea în forumurile multilaterale și solicită o coordonare strânsă, incluzivă și sistematică înainte de orice eveniment major legat de guvernanța mondială;

11. reamintește rolul important jucat de Uniunea Africană și de statele africane în cadrul organizațiilor multilaterale, în special al Organizației Națiunilor Unite, în care statele africane reprezintă 28 % din membri; subliniază că obiectivul UE de a consolida ordinea internațională bazată pe norme și sistemul multilateral implică promovarea unei mai mari echități și a unei reprezentări egale pentru Africa în organismele de guvernanță mondiale; invită, în special, UE să sprijine solicitarea Africii de a extinde Consiliul de Securitate al ONU pentru a include reprezentarea permanentă a continentului;

12. subliniază că influența UE provine din regiunile sale ultraperiferice, atât din Oceanul Atlantic, cât și din Oceanul Indian, și că regiunile sale ultraperiferice sunt legate din punct de vedere istoric, economic și cultural de mai multe țări africane; solicită o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în mediul lor regional, precum și o cooperare sporită cu țările africane în legătură cu chestiuni comune, în special în ceea ce privește mediul și migrația;

13. evidențiază necesitatea de a valorifica lecțiile învățate din Strategia comună Africa-UE și de a se asigura că noua strategie comună este pe deplin coerentă și complementară cu „pilonul african” al viitorului Acord post-Cotonou și cu alte politici existente ale UE, astfel încât politica de dezvoltare a UE să devină mai coerentă; reamintește necesitatea de a se asigura că parteneriatul „continent-continent” este pus în aplicare în concordanță cu contextele locale, naționale și regionale și cu nevoile specifice;

14. este de părere că un parteneriat global „continent-continent” ar trebui să permită, de asemenea, continuarea regionalizării; reiterează sprijinul continuu al UE pentru integrarea regională (într-un context în care pandemia de COVID-19 a evidențiat vulnerabilitatea lanțului global de aprovizionare) și pentru organizațiile regionale din Africa; susține opinia potrivit căreia UE trebuie să mențină abordări flexibile pentru fiecare țară în parte și subregionale, care să îi adapteze implicarea și sprijinul pentru nevoile și circumstanțele specifice ale fiecărei țări din cele cinci regiuni ale Africii; solicită o actualizare a diferitelor politici regionale ale UE față de subregiunile africane; regretă că la 25 de ani de la inițierea așa-numitului Proces de la Barcelona, construcția spațiului de prosperitate împărtășită, de stabilitate și de libertate cu țările mediteraneene din vecinătatea sudică este încă departe de a fi finalizată;

15. subliniază importanța UA în ceea ce privește integrarea continentului african, în special în ceea ce privește necesitatea de a stimula comerțul intraafrican; subliniază că această integrare ar trebui să fie clar definită și să se bazeze pe nevoile societăților africane; reamintește că un parteneriat puternic necesită nu numai o UE puternică, ci și o Uniune Africană puternică; solicită UE să sprijine eforturile de integrare la nivel regional și continental, precum și instituționalizarea și consolidarea Uniunii Africane, reducând dependența sa de finanțarea externă, îmbunătățind structura sa de guvernanță, realizând un schimb de bune practici și furnizând asistență tehnică și financiară; salută propunerea pentru un program panafrican în contextul noului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), care să vizeze abordarea provocărilor cu care se confruntă continentul african în ansamblul său;

16. salută călduros faptul că Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat că va face din relațiile cu Africa un element central al mandatului său; salută vizitele recente ale liderilor instituțiilor UE la Addis Abeba; solicită ca aceste contacte să fie consolidate și să devină mai regulate la cel mai înalt nivel politic; consideră că discursurile comune periodice ale liderilor Uniunii Africane și ai Uniunii Europene ar îmbunătăți vizibilitatea parteneriatului nostru și informarea publicului cu privire la acesta în mass-media noastră națională și ar demonstra importanța acordată parteneriatului în agendele politice ale ambelor continente; consideră că aceste discursuri ar trebui să permită obținerea de feedback cu privire la punerea în aplicare a parteneriatului, includerea părților interesate în proces, progrese către ODD și discutarea temelor majore comune ambelor continente;

17. subliniază necesitatea de a implica societatea civilă africană și europeană, inclusiv ONG-urile, autoritățile locale, sectorul privat, diaspora, parlamentarii din ambele regiuni, tinerii, minoritățile și comunitățile religioase, în definirea și evaluarea strategiilor noi și existente pentru a crea un parteneriat axat pe oameni, care să îi includă pe toți și să le fie accesibil tuturor;

18. evidențiază că eforturile UE de a implica societatea civilă trebuie să se desfășoare într-un mod transparent, oferind oportunități, resurse financiare și cadrul necesar pentru a permite participarea reprezentanților societății civile la toate nivelurile, inclusiv a actorilor locali și de la nivelul de bază; subliniază că, pentru a crea un parteneriat axat pe oameni, este esențial nu numai un astfel de angajament al societății civile, ci și angajamentul UE de a combate toate formele de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora, în interiorul și în afara granițelor sale;

19. solicită monitorizarea sistematică, transparentă și bazată pe dovezi de către toate părțile interesate, inclusiv societatea civilă și comunitățile din Europa și Africa, autoritățile locale și parlamentele naționale, a punerii în aplicare a strategiei și a respectării principiilor coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și coerenței politicilor în favoarea dezvoltării durabile;

20. reliefează importanța diplomației parlamentare și consideră că adunările parlamentare precum Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și Parlamentul Panafrican joacă un rol fundamental în consolidarea dialogului politic dintre UE și Africa; subliniază rolul Parlamentului European în monitorizarea și supravegherea aplicării efective a parteneriatului; reamintește numeroasele reuniuni și misiuni parlamentare desfășurate de Parlament și solicită consolidarea dimensiunii parlamentare a relațiilor UE-UA prin misiuni periodice pentru a permite principalelor comisii ale Parlamentului să se întâlnească și să facă schimb de opinii cu omologii lor africani;

21. consideră că rolul diasporei este fundamental în construirea de punți și în promovarea înțelegerii reciproce între cele două continente prin transferul de cunoștințe, investiții și transferuri de fonduri și că UE ar trebui să permită implicarea diasporei în procesul de elaborare a politicilor prin promovarea unor structuri care să asigure implicarea grupurilor din diaspora în afacerile sociale și politice; invită Comisia să analizeze cele mai bune modalități de colaborare cu diaspora ca parte a strategiei cuprinzătoare cu Africa, inclusiv valorificând sinergiile dintre instrumentele de finanțare internă și externă atunci când abordează provocări comune;

22. reamintește că sumele transferate de diaspora sunt esențiale pentru economiile locale; avertizează că, potrivit Băncii Mondiale, se preconizează că fluxurile de transferuri de fonduri către Africa vor scădea cu aproximativ 20 % în 2020 ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, unde reprezintă o sursă vitală de venit pentru gospodăriile sărace; invită, prin urmare, UE și țările africane să depună eforturi în vederea reducerii costurilor de transfer de fonduri la mai puțin de 3 % până în 2030, în conformitate cu ODD 10.c;

23. reamintește că succesul parteneriatului va depinde de pachetele financiare alocate; cere un efort masiv de sprijin pentru Africa în cadrul viitorului IVCDCI, subliniind, totodată, că UE continuă să fie cel mai mare donator pentru Africa; regretă că multe state membre nu au reușit să atingă obiectivul de a aloca 0,7 % din venitul lor național brut pentru AOD și că unele chiar și-au diminuat contribuțiile la ajutorul pentru dezvoltare;

24. evidențiază că, pentru ca relațiile UE-Africa să depășească dinamica donator-beneficiar și pentru ca țările africane să fie capacitate să obțină rezultate în materie de dezvoltare durabilă, cadrul reînnoit de parteneriat trebuie să prevadă acțiuni concrete care să sprijine mobilizarea sporită a resurselor interne în țările africane, cum ar fi sprijinirea luptei împotriva corupției și dezvoltarea unor sisteme fiscale echitabile și eficiente, precum și combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale;

25. solicită să se pună la dispoziție mai multe resurse pentru cooperarea pentru dezvoltare în cadrul bugetului UE, finanțate din noi resurse proprii, inclusiv o taxă pe tranzacțiile financiare;

26. reamintește că, conform principiului asumării responsabilității de către țări, programele și politicile de dezvoltare pot fi realizate cu succes doar dacă sunt conduse de țările în curs de dezvoltare și dacă sunt adaptate la situațiile și nevoile fiecărei țări; subliniază necesitatea de a colabora cu societatea civilă și comunitățile locale în acest sens, pentru a garanta că sunt luate în considerare nevoile și vulnerabilitățile populației;

27. solicită dezvoltarea unui mecanism de monitorizare, precum și o responsabilitate și o transparență depline în ceea ce privește finanțarea din partea UE;

28. insistă ca ajutorul UE să nu prelungească conflictele sau să nu faciliteze comportamentul prădător al regimurilor autocratice, care stă la baza multor probleme socioeconomice și conflicte politice din Africa; subliniază că urmărirea unor interese comune și cooperarea trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional, cu valorile fundamentale ale UE și cu obiectivele de sprijinire a democrației, a bunei guvernări și a drepturilor omului; 29.  invită instituțiile UE și statele membre să fie un actor mai coerent și mai unificat în relațiile lor cu continentul african și să își coordoneze în mod obligatoriu politicile, concentrându-și eforturile asupra creării de cadre pentru oportunități economice și locuri de muncă;

30. consideră că parteneriatul ar trebui să implice toate cele 27 de țări ale UE și toate cele 55 de țări ale UA; cere implicarea deplină a tuturor statelor membre ale UE pentru a crește vizibilitatea și a promova valoarea parteneriatului în rândul europenilor și al țărilor partenere, permițând astfel o mai bună comunicare a acțiunilor și ambițiilor comune;

Parteneri pentru dezvoltarea umană și economică

31. îndeamnă să se plaseze dezvoltarea umană în centrul strategiei pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă, acordând prioritate eliminării sărăciei, inegalităților și discriminării, precum și garantării democrației, statului de drept, bunei guvernanțe și drepturilor omului pentru toți, concentrându-se în mod special pe populațiile cele mai marginalizate și mai vulnerabile; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate și accesului la servicii sociale de bază, precum alimentele, apa și salubritatea, la sisteme de sănătate de calitate, la educație de calitate, la protecție socială și la conservarea mediului;

32. consideră că este esențial să se garanteze condiții de muncă decente, să se consolideze drepturile sociale, să se îmbunătățească dialogul social și dialogul lucrătorilor, să se elimine munca copiilor și munca forțată și să se îmbunătățească condițiile de sănătate și siguranță la locul de muncă;

33. subliniază cu fermitate rolul important al instituțiilor, autorităților și infrastructurii publice funcționale și consideră că absența acestora poate fi un obstacol semnificativ în calea dezvoltării, a progresului și a păcii; subliniază că securitatea, stabilitatea și, în cele din urmă, prosperitatea și dezvoltarea durabilă vor fi realizate în regiunile în cauză numai dacă se urmărește o strategie atotcuprinzătoare; subliniază importanța reformelor democratice, a bunei guvernanțe și a construcției statale pentru dezvoltarea durabilă; subliniază că promovarea statului de drept, combaterea corupției și sprijinirea accesului la justiție ar contribui în mod semnificativ la realizarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pe ambele continente;

34. subliniază că, în timp ce o serie de țări continuă să lupte cu corupția și cu lipsa bunei guvernanțe și a libertăților sociale și politice, multe țări au început tranziția către reformă și democrație; reamintește că țările în tranziție sunt deosebit de vulnerabile și că acestea ar trebui să poată conta pe UE atunci când solicită sprijin; solicită, astfel, ca aceste țări să primească sprijin și asistență bine coordonate în efortul de a clădi state și societăți mai reziliente, pentru a menține și a sprijini aspirațiile la schimbări pozitive exprimate de popoarele lor; sugerează ca Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să constituie grupuri de contact ad hoc speciale pentru a raționaliza și mobiliza un sprijin vast al UE pentru fiecare țară în tranziție; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova sistemele politice pluripartidiste și o guvernanță democratică responsabilă în Africa, în special în statele fragile, constituind grupuri de lucru formate din cetățeni și membri ai guvernului și facilitând controlul parlamentar, inclusiv prin utilizarea unor platforme tehnologice pentru a aduna contribuțiile cetățenilor privind problemele politice și pentru a promova bunele practici prin schimburi inter pares, cu scopul de a crește responsabilizarea și capacitatea de răspuns ale guvernului, aspecte fundamentale pentru o dezvoltare durabilă, pentru a aborda provocările globale și pentru a reduce riscul de creștere a instabilității;

35. subliniază importanța sprijinirii unor alegeri libere, corecte și competitive și a unor procese electorale credibile; sprijină coordonarea dintre UE și UA cu privire la misiunile de observare a alegerilor și asistența acordată pentru a îmbunătăți capacitatea UA de a desfășura misiunile de observare a alegerilor pe termen lung, în conformitate cu standardele internaționale, cât și prin cooperare bilaterală cu țările respective și cu societățile civile ale acestora, cu scopul de a asigura alegeri favorabile incluziunii, transparente și credibile în Africa; subliniază, prin urmare, numeroasele misiuni de observare a alegerilor (MOA) efectuate de UE, care beneficiază de un sprijin puternic din partea Parlamentului; încurajează UE, ONG-urile europene, partidele politice și societatea civilă să coopereze strâns cu omologii africani, inclusiv cu funcționarii publici, pentru a stabili un dialog politic substanțial prin elaborarea unor politici bazate pe tematici, pentru a promova practici solide de guvernanță democratică, pentru a spori reprezentarea și includerea populațiilor marginalizate și pentru a promova participarea semnificativă a societății civile și a cetățenilor la viața publică la toate nivelurile;

36. apreciază eforturile de consolidare a mecanismelor și reglementărilor de protecție a drepturilor omului deținute de Africa, cum ar fi Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor și protocoalele la aceasta, Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și ale Popoarelor; apreciază faptul că astfel de mecanisme și reglementări continuă să ajute partenerii africani în adaptarea propriilor instrumente și mecanisme pentru drepturile omului la principiile, legile și standardele recunoscute la nivel internațional;

37. reamintește importanța rolului Curții penale internaționale (CPI) în combaterea impunității și în respectarea valorilor păcii, securității, egalității, echității, justiției și compensării; solicită statelor UE și africane să sprijine în continuare Statutul de la Roma și CPI; invită toate statele africane care nu au semnat și ratificat încă Statutul de la Roma să facă acest lucru;

38. subliniază importanța de a acorda o considerație primordială interesului superior al copilului și de a promova dreptul la o copilărie pașnică și la bunăstare pentru toți copiii; solicită să se acorde urgent atenție situației dificile și marginalizate a copiilor, în special în Africa Subsahariană și în mai multe alte zone de conflict sau de sărăcie extremă, deoarece aceștia sunt de prea multe ori privați de drepturile fundamentale, cum ar fi accesul la educație, la asistență medicală de bază și, în general, dreptul la copilărie; solicită, prin urmare, să se pună în aplicare pe deplin Convenția cu privire la drepturile copilului;

39. subliniază că populația africană s-a dublat în ultimii 30 de ani și că se preconizează că această creștere demografică puternică va continua în următoarele decenii; subliniază, prin urmare, importanța de a elabora o strategie comună UA-UE care să plaseze copiii și tinerii în centrul parteneriatului și care să țină cont de concluziile Summitului tineretului din 2017;

40. subliniază că cea mai bună modalitate de a capacita tinerii constă în a dezvolta și promova oportunități prin care aceștia să poată avansa, în special prin oportunități de angajare și de antreprenoriat, precum și oportunități de a participa la procesele democratice și la procesul decizional; consideră că această strategie ar trebui să consolideze posibilitățile de schimb de tineri și, în special, de voluntariat, acordând prioritate celor 17 ODD în cadrul contactelor și proiectelor propuse;

41. invită instituțiile Uniunii Europene și ale Uniunii Africane să creeze oportunități de stagii pentru tinerii europeni în țările Uniunii Africane și pentru tinerii africani în Uniunea Europeană, pentru a-i forma în legătură cu procesele de integrare respective;

42. solicită UE să promoveze accesul universal al tuturor tinerilor, în întreaga lor diversitate, inclusiv al adolescentelor și fetelor cu dizabilități, la servicii de sănătate destinate tinerilor, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și legate de HIV, care să fie echitabile, accesibile, abordabile financiar și bazate pe nevoi, inclusiv în situații de conflict și într-un context umanitar;

43. subliniază că unele țări africane nu dispun de registre de stare civilă fiabile și că, prin urmare, mulți dintre cetățenii lor nu există oficial în fața legii și sunt deci privați de drepturile lor civice, nefiind în măsură să participe la procesele democratice și să voteze; subliniază că din această cauză nu există statistici demografice fiabile și pertinente;

44. subliniază importanța investițiilor în inițiative concrete ale UE menite să consolideze sistemele naționale de stare civilă din Africa, să asigure accesibilitatea și confidențialitatea acestor servicii și să sprijine guvernele africane să investească în soluții tehnologice sigure și inovatoare pentru a facilita înregistrarea nașterilor în conformitate cu ODD 16.9;

45. este de părere că egalitatea de gen și emanciparea femeilor și fetelor trebuie integrate și abordate cu prioritate în toate dimensiunile parteneriatului; invită, prin urmare, omologii săi să promoveze în mod activ rolul și contribuția femeilor în cadrul economiei și societății, recunoscând drepturile lor civile și juridice, inclusiv dreptul la proprietate și dreptul de a participa în diferite sectoare economice și politice; salută reprezentarea politică tot mai mare a femeilor în unele țări africane; observă totuși că femeile rămân slab reprezentate în multe alte țări de pe continentul african; subliniază că respectarea și realizarea deplină a drepturilor femeilor sunt fundamentele unei societăți democratice; consideră, prin urmare, că aceste drepturi și obiective fundamentale trebuie realizate pentru a construi o societate cu adevărat democratică;

46. solicită ca Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III (GAP III), lansat recent, să își intensifice eforturile, în special pentru a pune capăt violenței bazate pe gen, mutilării genitale feminine și căsătoriilor forțate; invită Comisia să asigure sinergii între parteneriatul UE-Africa și GAP III pentru a obține egalitatea de gen; solicită ca parteneriatul UE-Africa să pună accentul pe participarea femeilor la procesele decizionale; solicită elaborarea unei foi de parcurs comune privind obiectivele care trebuie atinse în ceea ce privește drepturile femeilor;

47. subliniază că o educație cuprinzătoare în materie de sexualitate, în special, este esențială pentru a îmbunătăți egalitatea de gen, pentru a transforma normele de gen dăunătoare și pentru a preveni violența sexuală, violența bazată pe gen și violența domestică, precum și sarcinile nedorite și infecțiile cu HIV;

48. subliniază faptul că accesul la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și respectarea acestora reprezintă o componentă esențială a parteneriatului UE-Africa; remarcă faptul că trebuie abordate de urgență consecințele crizei coronavirusului, care ar putea limita și mai mult accesul la serviciile și educația în materie de sănătate sexuală și reproductivă și au intensificat discriminarea și violența împotriva femeilor și fetelor; invită Comisia să acorde prioritate sănătății sexuale și reproductive și drepturilor aferente în cadrul noului parteneriat UE-Africa și să se angajeze să promoveze, să protejeze și să se asigure că se respectă dreptul fiecărei persoane de a avea control deplin asupra chestiunilor legate de sexualitatea sa și de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente și de a decide în mod liber și responsabil cu privire la acestea, fără discriminare, coerciție și violență;

49. constată că persoanele cu dizabilități continuă să fie victimele unor forme multiple de discriminare; solicită integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în Africa în întreaga strategie și în toate instrumentele financiare mobilizate și solicită participarea activă a acestora în societate și implicarea sistematică în pregătirea și punerea în aplicare a strategiilor care vizează promovarea incluziunii lor, în special în ceea ce privește educația, antreprenoriatul și transformarea digitală; consideră că o astfel de integrare poate fi realizată numai prin implicarea semnificativă a organizațiilor societății civile, inclusiv a organizațiilor persoanelor cu dizabilități;

50. este preocupat de persistența violenței și a discriminării împotriva persoanelor LGBTI, în special în ceea ce privește accesul la asistență medicală, și solicită celor două continente să își intensifice eforturile pentru a le proteja drepturile;

51. reamintește rolul esențial al societății civile, inclusiv al ONG-urilor locale, și al libertății de exprimare pentru a asigura buna funcționare a democrațiilor; reamintește necesitatea de a recunoaște și promova multiplele roluri și contribuții ale organizațiilor societății civile; invită cele două continente să garanteze un cadru care să permită organizațiilor societății civile să participe la elaborarea și evaluarea politicilor la diferite niveluri de decizie;

52. subliniază importanța unui sector de presă și mass-media liber și vibrant și reamintește că acesta este vital pentru a asigura un public bine informat, care își poate defini propriile priorități și pentru a crește și mai mult reziliența împotriva știrilor false; încurajează statele africane să depună în continuare eforturi în domeniul libertății mass-mediei și al sprijinului acordat jurnaliștilor și subliniază rolul important al unei prese libere în combaterea corupției și supravegherea și responsabilizarea autorităților publice;

53. reamintește că sănătatea este o condiție necesară pentru dezvoltarea umană și că dreptul la sănătate este un drept fundamental; subliniază că ar trebui abordată pe deplin natura multidimensională a sănătății; subliniază importanța unui mediu sigur pentru protejarea sănătății umane și faptul că abordarea de tip „O singură sănătate” ar trebui integrată în viitorul parteneriat;

54. insistă asupra necesității de a construi un parteneriat autentic în domeniul sănătății, care să vizeze consolidarea sistemelor de sănătate prin valorificarea rolului comunităților; subliniază că dezvoltarea capacităților țărilor trebuie să stea la baza promovării unui acces universal la asistență medicală adecvată, accesibilă și la prețuri rezonabile pentru toți, îmbunătățind furnizarea publică de servicii de sănătate;

55. subliniază, de asemenea, că acest parteneriat ar trebui să se axeze pe cercetarea și dezvoltarea la nivel mondial în domeniul sănătății și pe intensificarea colaborării UE-Africa în materie de cercetare și inovare în domeniul sănătății, stimulând astfel în comun capacitățile africane și europene de producție locală de produse și echipamente medicale, precum și de medicamente; îndeamnă UE, în acest scop, să sprijine țările africane, în special țările cel mai puțin dezvoltate, în punerea în aplicare efectivă a mecanismelor de flexibilitate pentru protecția sănătății publice prevăzute în Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), precum licențele obligatorii și importurile paralele; încurajează crearea unor rețele între comunitățile științifice africane și europene și schimburile de expertiză și experiență și subliniază necesitatea de a combate fenomenul medicamentelor contrafăcute;

56. evidențiază faptul că accesul la apă, salubrizare și servicii de igienă este o condiție prealabilă esențială pentru orice acțiune care vizează îmbunătățirea sănătății publice și combaterea transmiterii bolilor și ar trebui să constituie un element esențial al cooperării UE-Africa; insistă asupra necesității de a intensifica eforturile în domeniul gestionării și guvernanței apei, al construirii de infrastructuri, al promovării igienei și al educației privind igiena; solicită să se facă îmbunătățiri specifice ale accesului la aceste servicii, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile și pentru cele care suferă de discriminare;

57. subliniază beneficiile pentru sănătate ale menținerii vaccinării de rutină a copiilor și solicită o mai mare consolidare a programelor de vaccinare; subliniază că criza provocată de coronavirus a evidențiat necesitatea de a garanta accesul la vaccinuri și tratamente și invită cele două continente să coopereze îndeaproape pentru a se asigura că toată lumea beneficiază de acestea;

58. este preocupat de faptul că apar din ce în ce mai multe crize interconectate, fie ele sanitare, alimentare, de mediu sau de securitate, și se preconizează că acestea se vor agrava odată cu schimbările climatice și declinul biodiversității și atrage atenția, prin urmare, asupra importanței de a consolida global, în viitoarea strategie și în strategia combinată pentru a răspunde pe viitor la pandemiile globale, reziliența oamenilor și a ecosistemelor, precum și capacitățile de prevenire, pregătire, supraveghere, gestionare și răspuns intersectoriale în situații de criză; solicită o reflecție mai profundă asupra modelelor de protecție socială, venitului universal și formalizării economiei informale și subliniază importanța promovării muncii decente și a dialogului social; încurajează sprijinirea accesului la educație, formare și locuri de muncă în situații de fragilitate, de criză și de crize prelungite, ca factori-cheie pentru stabilitate și garantarea mijloacelor de subzistență;

59. reamintește că educația favorabilă incluziunii, accesibilă și de calitate este un drept fundamental și o condiție prealabilă pentru protecția copilului și, în special, emanciparea fetelor, inclusiv în situațiile de urgență;

60. reamintește că Africa are una dintre cele mai mari populații tinere din lume, ceea ce reprezintă o provocare uriașă în ceea ce privește educația, dar, în același timp, un avantaj pentru dezvoltarea viitoare a continentului; reamintește importanța educației pentru a pregăti cetățenii să își asume rolul pe care îl joacă în societate, pentru a stimula creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă; subliniază că analfabetismul și lipsa unei educații de calitate și a unor profesioniști cu formare corespunzătoare reprezintă o barieră în calea dezvoltării durabile; subliniază că educația pentru toți este o chestiune orizontală și holistică, care afectează fiecare dimensiune a ODD; insistă asupra importanței obiectivului nr. 4.1 din ODD, care vizează un ciclu de învățământ primar și secundar complet și de calitate, de o durată de 12 ani și gratuit pentru toți;

61. consideră că educația ar trebui să fie o prioritate a ajutorului pentru dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, și un pilon esențial al parteneriatului Africa-UE; solicită ca noul parteneriat să acorde prioritate formării cadrelor didactice și consolidării structurilor educaționale, în special în țările fragile și afectate de conflicte; solicită să se ia măsuri pentru a combate abandonul școlar timpuriu, în special în zonele rurale, mai ales prin garantarea serviciilor de cantină școlară și de igienă adecvate; solicită promovarea formării profesionale; invită statele să investească masiv în infrastructură și în digitalizare pentru a permite unui număr cât mai mare de copii din zonele rurale și urbane să se poată integra în sistemul școlar;

62. subliniază necesitatea de a aborda barierele cu care se confruntă fetele în ceea ce privește accesul lor la educație și formare de calitate, sigure și favorabile incluziunii la toate nivelurile și în toate contextele, inclusiv în situații de conflict și în context umanitar; subliniază că o educație „favorabilă incluziunii” înseamnă că se garantează respectarea dreptului tuturor copiilor la un acces egal la educație, indiferent de gen, statut socioeconomic, origine culturală și religie, cu un accent deosebit pe comunitățile marginalizate și pe copiii cu dizabilități;

63. subliniază necesitatea unor legături mai strânse între educație, dezvoltarea competențelor și ocuparea forței de muncă, pentru a permite participarea deplină a tinerilor pe piața muncii, în special prin integrarea competențelor digitale și verzi în programele școlare; subliniază că educația și formarea tehnică și profesională de calitate joacă un rol esențial în ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și ar trebui încurajate; invită să se susțină dialogul cu sectorul privat pentru a încuraja alinierea formării la nevoile pieței forței de muncă;

64. invită să se creeze rețele între universitățile africane și europene și să se accelereze schimbul de cunoștințe; solicită o mai mare mobilitate nord-sud și sud-nord în domeniul formării profesionale, al burselor de studii și al programelor de schimburi academice între tinerii din Africa și UE, de exemplu, prin intermediul programelor Erasmus și Erasmus pentru tinerii antreprenori, menite să ajute noii antreprenori să dobândească competențele relevante pentru gestionarea unei afaceri;

65. regretă faptul că comunicarea Comisiei neglijează dimensiunea politicii culturale externe și potențialul promițător al unei colaborări culturale europene-africane aprofundate; reamintește importanța dialogului cultural dintre Europa și Africa și consideră că relațiile culturale și dialogul intercultural pot contribui la consolidarea încrederii și la promovarea unui sentiment comun de apartenență la un parteneriat; solicită o coordonare între reprezentanțele diplomatice și consulare ale statelor membre, delegațiile UE și părțile interesate de la nivel european și local, precum și cu rețeaua de institute culturale naționale din UE în scopul punerii în aplicare în țările terțe a proiectelor și a acțiunilor comune bazate pe principiile relațiilor culturale, care se axează pe consolidarea încrederii și înțelegerii reciproce prin intermediul dialogului interpersonal dintre Europa și Africa;

66. reamintește că cooperarea culturală în cadrul UE și cu țările sale partenere promovează o ordine globală bazată pe menținerea păcii și pe combaterea extremismului și a radicalizării prin intermediul dialogului intercultural și interreligios privind democrația, statul de drept, libertatea de exprimare, drepturile omului și valorile fundamentale;

67. subliniază importanța valorificării patrimoniului, a identității culturale, a istoriei și a artei africane; solicită să se restituie bunurile culturale țărilor africane și să se creeze condițiile pentru a restitui Africii în mod permanent patrimoniul african; solicită UE și Africii să stabilească o „cultură a memoriei”, care să permită ambelor continente să identifice moștenirea regimului colonial în relațiile actuale și să negocieze măsuri adecvate pentru a le elimina;

68. reamintește bogata diversitate lingvistică de pe continentul african; invită UE și statele membre să o mențină în cadrul relațiilor lor viitoare; reiterează necesitatea de a lucra în strânsă cooperare cu UNESCO pentru a asigura conservarea diversității culturale și lingvistice și de a găsi baze comune pentru cooperare;

Parteneri pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii

69. subliniază că Uniunea Europeană are legături economice importante cu statele africane și că aceste legături ar trebui consolidate în continuare în viitor pentru a asigura o transformare productivă a regiunii și consolidarea rezilienței; constată că China și-a intensificat prezența în Africa, în timp ce statele membre ale UE au manifestat doar un interes foarte selectiv pentru comerțul cu statele africane și investițiile în acestea, motiv pentru care volumul schimburilor comerciale dintre UE și majoritatea statelor africane rămâne relativ mic; subliniază că UE are nevoie de o bază cu totul nouă pentru parteneriatul său economic cu Africa, ceea ce înseamnă că trebuie să ajungă la o nouă realitate, în care UE și Africa să dezvolte un parteneriat durabil și reciproc avantajos, remodelând relațiile economice și comerciale în sensul solidarității și al cooperării, precum și asigurând un comerț echitabil și etic; subliniază că o condiție prealabilă pentru acest parteneriat este continuarea unei dezvoltări durabile semnificative în toate statele africane; în acest context, subliniază necesitatea de a furniza investiții și sprijin specific și de a respecta coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

70. își evidențiază din nou opinia conform căreia Africa, fiind un continent bogat în resurse, cu economii dinamice și în curs de dezvoltare care înregistrează niveluri ridicate de creștere, cu o clasă mijlocie tot mai mare și cu o populație tânără și creativă, este un continent al oportunităților, care a demonstrat în numeroase rânduri că progresul și dezvoltarea economice sunt posibile;

71. subliniază importanța de a ține cont de toate cauzele structurale și de factorii externi ai insecurității și sărăciei din Africa, prin abordarea cauzelor profunde ale conflictelor, foametei, schimbărilor climatice, inegalităților, lipsei serviciilor de bază și modelelor agricole inadecvate, precum și prin promovarea unor soluții politice și incluzive la conflicte și prin punerea în aplicare a unei abordări cuprinzătoare, axate pe atenuarea suferinței celor mai vulnerabile segmente ale populației;

72. subliniază importanța promovării capacităților de producție și fabricație interne, ceea ce ar contribui la reducerea dependenței de importurile străine; subliniază că Africa are nevoie de o transformare industrială și de infrastructură care va fi posibilă numai prin investiții sustenabile considerabile, în care modurile de operare public-privat reprezintă o opțiune viabilă pentru stimularea dezvoltării; ia act de faptul că Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) ar trebui să finanțeze investiții care promovează dezvoltarea economică și socială durabilă și favorabilă incluziunii, pe baza accesibilității și a proiectării universale pentru toți, recunoscând, în același timp, deficiențele sale în țările cel mai puțin dezvoltate;

73. subliniază că investițiile din sectorul privat ar trebui să deservească piața și populația locală și să vizeze persoanele cu acces limitat la finanțare, garantând incluziunea financiară a grupurilor marginalizate, de exemplu prin investiții directe în microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) locale și modele de întreprinderi bazate pe economia socială, în special întreprinderi familiale;

74. solicită mecanisme solide de monitorizare și evaluare pentru a asigura respectarea acestor obiective; subliniază că sprijinirea societății civile, incluzând astfel un partener social în structurile de investiții, reprezintă un aspect vital al politicilor existente ale UE aplicate în legătură cu statele africane și împreună cu acestea;

75. reamintește concluziile recentului raport de evaluare privind FEDD, care au evidențiat că nu există dovezi ale potențialului de dezvoltare, ale adiționalității și ale asumării responsabilității la nivel de țară în ceea ce privește mecanismele de finanțare combinată;

76. salută inițiativa privind Pactul G20 cu Africa (CwA), lansată în 2017, care vizează promovarea investițiilor private în Africa, inclusiv în infrastructură, și consideră că aceasta reprezintă un bun punct de plecare pentru a desfășura programe de reformă complete, coordonate și specifice fiecărei țări; salută faptul că, până acum, 12 țări africane s-au alăturat inițiativei;

77. subliniază că schimburile comerciale și cooperarea economică dintre UE și Africa ar trebui să acorde prioritate integrării regionale pe continentul african; solicită Uniunii să își intensifice sprijinul destinat strategiilor africane de integrare și să garanteze coerența acestui sprijin la diverse niveluri - continental, regional și național - la care este aplicat;

78. invită Comisia să sprijine ambițiile Africii privind o zonă continentală de liber schimb; salută lansarea zonei continentale africane de liber schimb și subliniază potențialul său enorm ca instrument de stimulare a comerțului intraafrican și a integrării regionale și de îmbunătățire a accesului Africii la piețele mondiale; subliniază că zona continentală africană de liber schimb ar trebui să permită o integrare care aduce beneficii tuturor populațiilor africane, inclusiv populațiilor celor mai marginalizate; reamintește că țările africane prezintă niveluri diferite de dezvoltare, care trebuie luate în considerare pentru a nu adânci inegalitățile; consideră că sprijinul UE pentru zona continentală africană de liber schimb ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor cadre de reglementare pentru a preveni o uniformizare la un nivel inferior a normelor sociale și de mediu; consideră că zona continentală africană de liber schimb și eforturile actuale de integrare regională oferă o bună oportunitate de a reechilibra regimul internațional de investiții, astfel încât acesta să devină responsabil, echitabil și propice dezvoltării durabile;

79. subliniază că este necesar să se creeze și să se diversifice lanțurile valorice intracontinentale în Africa pentru a genera o valoare adăugată mai mare chiar în statele africane; subliniază că este necesară punerea în aplicare a asistenței tehnice privind cooperarea frontalieră și alte probleme tehnice pentru a asigura dezvoltarea lanțurilor valorice regionale; observă că există încă obstacole semnificative în calea acestor schimburi comerciale din cauza prevalenței barierelor tarifare și de alt fel, precum și din cauza infrastructurii deficitare și a costurilor mari ale tranzacțiilor; subliniază, prin urmare, necesitatea unor investiții semnificative în infrastructura de transport pentru a facilita schimburile comerciale pe continentul african;

80. subliniază că UE și Uniunea Africană împărtășesc un interes comun privind un sistem comercial multilateral stabil și bazat pe norme, care să fie axat pe Organizația Mondială a Comerțului (OMC);

81. reamintește că una dintre principalele provocări pentru țările în curs de dezvoltare o reprezintă ascensiunea în cadrul lanțului valoric global prin diversificare economică; solicită UE să se abțină de la adoptarea unei politici comerciale care, ca regulă generală, interzice țărilor din Africa să perceapă taxe la export pentru materii prime, în măsura în care aceasta este compatibilă cu OMC;

82. reamintește că un comerț liber și echitabil cu continentul african este esențial pentru a susține dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei; solicită Comisiei să implice societatea civilă la toate nivelurile dialogului politic, în special atunci când acordurile comerciale sunt pregătite, monitorizate și evaluate; subliniază că acordurile de parteneriat economic (APE) și sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP) sunt instrumente importante ale relațiilor comerciale UE-Africa; îndeamnă, cu toate acestea, Comisia să recunoască divergențele de opinie cu privire la APE și să găsească soluții concrete pentru a răspunde preocupărilor țărilor africane, în special în ceea ce privește prioritatea pe care o acordă acestea creării unor lanțuri valorice regionale și stimulării comerțului intraafrican; solicită din nou să se efectueze o analiză aprofundată a impactului APE;

83. solicită includerea sistematică a unor mecanisme obligatorii și executorii pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind drepturile omului și standardele de muncă și de mediu din capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (TSD) în toate APE în curs de negociere și viitoare, subliniind, în același timp, că acordurile trebuie să fie coerente cu politicile de dezvoltare și cu ODD, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra defrișărilor, a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității;

84. observă că statele africane, deși reprezintă peste 50 % dintre beneficiarii SGP, reprezintă mai puțin de 5 % din importurile în UE în cadrul SGP; invită Comisia să furnizeze asistență actorilor economici din țările beneficiare în ceea ce privește respectarea regulilor de origine și depășirea barierelor tehnice, printre altele; regretă că SGP nu a contribuit până în prezent la diversificarea economică a statelor africane beneficiare; solicită din nou Comisiei să ia în considerare extinderea listei de produse vizate de Regulamentul privind SGP;

85. îndeamnă Comisia, având în vedere riscul tot mai mare și dovedit de răspândire a unor agenți patogeni zoonotici în Africa, să promoveze în statele africane standarde mai stricte privind măsurile sanitare și fitosanitare (SPS) și bunăstarea animalelor, prin dialog și cooperare în materie de reglementare;

86. subliniază că investițiile private și parteneriatele public-privat sunt esențiale pentru realizarea ODD și pentru dezvoltarea sectorului privat local și trebuie să fie compatibile cu drepturile omului, cu standardele de muncă decentă și cu standardele de mediu, precum și cu obiectivele internaționale privind clima și tranziția verde și că acestea ar trebui să răspundă în mod prioritar nevoilor de finanțare ale întreprinderilor foarte mici și ale IMM-urilor; salută, în acest context, eforturile depuse de Comisie pentru a transforma „Alianța Africa-Europa” într-un pilon central al relațiilor economice dintre cele două continente;

87. constată că IMM-urile și întreprinderile familiale joacă un rol important în dezvoltarea economiilor locale; subliniază că IMM-urile sunt un motor esențial al creării de locuri de muncă și reprezintă 95 % din întreprinderile din Africa; consideră că strategia ar trebui să acorde prioritate antreprenoriatului și accesului la finanțare, creând în același timp un mediu de afaceri fiabil; consideră, de asemenea, că sprijinul pentru sectorul privat local va fi decisiv în redresarea post-COVID-19; subliniază oportunitățile Agenției Executive a UE pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) de a promova cooperarea între întreprinderi și asocierile în participație cu societăți africane, ceea ce, în plus, nu doar că ar crește vizibilitatea oportunităților de afaceri, ci ar și favoriza accesul atât de necesar la finanțare și la tehnologie, printr-un transfer de cunoștințe specifice;

88. subliniază că un parteneriat Africa-UE privind sectorul privat ar trebui să includă dispoziții ferme privind finanțarea responsabilă; reamintește că rămân încă multe de făcut pentru a evita abuzurile comise de întreprinderi și, prin urmare, subliniază că garantarea respectării principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor, a drepturilor omului și a obligației de diligență privind mediul înconjurător ar trebui să constituie în mod clar o prioritate în parteneriatul UE-Africa;

89. subliniază că întreprinderile europene sunt responsabile pentru lanțurile lor de aprovizionare; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă ambițioasă privind obligațiile întreprinderilor din UE legate de drepturile omului, drepturile sociale și diligența necesară în ceea ce privește mediul; îndeamnă Comisia ca, la elaborarea oricăror astfel de propuneri, să se asigure că ele se aplică întregului lanț de aprovizionare și respectă orientările OCDE privind responsabilitatea socială și drepturile omului în domeniul comerțului și că, după o evaluare atentă, propunerile sunt considerate funcționale și aplicabile tuturor actorilor de pe piață, inclusiv IMM-urilor, și includ dispoziții care facilitează accesul părților prejudiciate la justiție;

90. subliniază că investițiile private mobilizate ar trebui să vină în completarea, mai degrabă decât în locul angajamentului țărilor dezvoltate de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare, 0,15-0,2 % din VNB fiind rezervat țărilor cel mai puțin dezvoltate;

91. consideră că Strategia UE-Africa ar trebui să includă și măsuri pentru a sprijini țările africane în transformarea bogăției lor de resurse minerale în rezultate reale de dezvoltare și solicită revizuirea eficacității măsurilor existente, inclusiv în ceea ce privește exploatarea discutabilă a Africii de către China și Rusia; îndeamnă Comisia și partenerii africani ai UE să implementeze în mod uniform măsurile prevăzute de Regulamentul UE privind minereurile din zonele de conflict[7] și să publice fără întârziere lista societăților din afara UE care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de regulament; subliniază punctele forte ale Europei (și anume, transparență, bunuri și servicii de înaltă calitate și guvernanță democratică) și este încrezător că apelul la aceste valori fundamentale constituie o alternativă convingătoare la modelele autoritare;

92. ia act de importanța punerii în aplicare a Viziunii privind industria minieră în Africa, adoptată în 2009 de șefii de state și de guverne africane pentru a asigura o exploatare transparentă, echitabilă și optimă a resurselor minerale;

93. reamintește că sectorul extractiv joacă un rol important în economiile a numeroase țări africane și este corelat cu o interdependență inegală a resurselor cu Europa, care ar trebui corectată prin abordarea chestiunii ieșirilor ilicite de venituri fiscale și redevențe din sectorul extractiv, prin intermediul Directivei privind transparența[8] și al Directivei contabile[9];

94. își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de cazuri de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) îndreptate împotriva statelor africane, în special de către întreprinderile europene; invită guvernele și întreprinderile din UE să se abțină de la utilizarea ISDS și să pună capăt numeroaselor cazuri de ISDS împotriva țărilor africane;

95. consideră că acest parteneriat ar trebui să sprijine antreprenoriatul în rândul femeilor și al tinerilor în zonele rurale și urbane și că, în acest scop, este esențial să se sprijine accesul egal la resursele economice și productive, cum ar fi serviciile financiare și drepturile funciare; solicită dezvoltarea schimburilor între femeile antreprenoare din Africa și din Europa prin intermediul unor platforme care să permită crearea de rețele, schimbul de experiență și elaborarea unor proiecte comune;

96. reamintește că poziția femeilor poate fi consolidată prin includerea unor dispoziții solide privind genul și comerțul în acordurile comerciale; invită, în această privință, Comisia să sprijine Uniunea Africană în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei sale privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor și să implementeze măsuri care să contribuie la realizarea egalității de gen, în cadrul acordurilor sale comerciale cu statele africane;

97. subliniază constrângerile fiscale uriașe cu care se confruntă Africa în ceea ce privește adaptarea la consecințele socioeconomice ale pandemiei; reamintește că unele țări africane cheltuiesc mai mulți bani pentru rambursarea datoriilor decât pentru serviciile de sănătate; consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită reducerii sarcinii nesustenabile a datoriilor, care are ca rezultat pierderi majore la nivelul serviciilor publice și al măsurilor de protecție socială; ia act de anunțul G20 privind un moratoriu temporar referitor la plata datoriei în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate ca un prim pas în direcția bună; își reiterează apelul către creditorii privați de a participa la inițiativă în condiții comparabile și încurajează G20, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, precum și băncile multilaterale de dezvoltare să reducă mai mult datoriile și să exploreze în continuare opțiunile de suspendare a plăților aferente serviciului datoriei; solicită, în sens mai larg, crearea unui mecanism multilateral de reeșalonare a datoriilor pentru a aborda atât impactul crizei, cât și cerințele de finanțare ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; subliniază necesitatea de a corela măsurile de reducere a datoriilor cu o mobilizare suplimentară a AOD și de a acorda prioritate finanțării bazate pe granturi ca opțiune implicită, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

98. subliniază că este important să se sprijine creșterea capacității statelor africane de a mobiliza resursele interne pentru a spori investițiile în servicii de bază publice; reamintește că fluxurile financiare ilicite (FFI) reprezintă de două ori valoarea AOD primite de țările africane, în valoare totală de aproximativ 50 de miliarde USD anual, și au un impact foarte grav asupra dezvoltării și guvernanței continentului; invită UE să sprijine în continuare partenerii africani la îmbunătățirea guvernanței, combaterea corupției, creșterea transparenței sistemelor lor financiare și fiscale și instituirea unor mecanisme adecvate de reglementare și monitorizare;

99. recomandă ca UE și UA să pună mai bine în aplicare și să asigure respectarea într-o mai mare măsură a instrumentelor naționale și internaționale existente de combatere a corupției și să recurgă la noile tehnologii și la serviciile digitale; invită UE să adopte un cadru de reglementare strict privind corupția;

Parteneri pentru un pact verde UA-UE

100. reamintește că țările africane și populațiile acestora sunt afectate în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice; reamintește că, în 2019, aproape 16,6 milioane de africani au fost afectați de fenomene meteorologice extreme, cu 195 % mai mult decât în 2018, potrivit Centrului de Cercetare privind Epidemiologia Dezastrelor (CRED); subliniază necesitatea de a plasa protecția climei și a mediului în centrul parteneriatului, în conformitate cu angajamentul UE față de Acordul de la Paris și Convenția privind diversitatea biologică; reamintește că a solicitat ca un procent de 45 % din pachetul financiar al viitorului IVCDCI să fie dedicat acestor obiective;

101. își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care schimbările climatice ar putea inversa dezvoltarea umană și submina perspectivele de dezvoltare ale țărilor africane fragile și cu venituri mici și subliniază că schimbările climatice reprezintă un factor de risc pentru destabilizare, violență și conflicte; subliniază că UE ar trebui să ofere sprijin financiar și tehnic concret, previzibil, responsabil și pe termen lung țărilor africane pentru ca acestea să își consolideze în egală măsură adaptarea la schimbările climatice (de exemplu, prin proiecte axate pe agricultura durabilă, adaptarea la ecosisteme și orașele durabile) și strategiile de atenuare, cu un accent special pe prevenirea riscurilor de dezastre și pe comunitățile defavorizate;

102. subliniază rolul esențial al diplomației în domeniul apei, deoarece, ca urmare a schimbărilor climatice, apa riscă să devină o resursă din ce în ce mai limitată; subliniază necesitatea unei diplomații climatice mai eficiente pentru a promova legăturile dintre politica privind schimbările climatice de la nivel intern, extern și internațional;

103. solicită sprijin din partea UE pentru a ajuta țările africane să-și pună în aplicare contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) în contextul Acordului de la Paris și al Cadrului de la Sendai și să sporească nivelul lor de ambiție, asigurându-se că dispun de o finanțare adecvată pentru adaptare, atenuare, pierdere și daune, precum și pentru strategiile și planurile lor naționale de acțiune în domeniul biodiversității; subliniază că, pentru ca acest sprijin să fie eficace, viitorul parteneriat UE-Africa pentru tranziție trebuie să se bazeze pe principiile responsabilității comune, dar diferențiate (CBDR) și pe coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, asigurând în același timp o tranziție ecologică echitabilă și favorabilă incluziunii;

104. subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să încurajeze o schimbare de model în țările africane, care să se întemeieze pe soluții bazate pe natură; solicită promovarea participării incluzive a părților interesate la elaborarea și punerea în aplicare a CSN, a planurilor naționale de adaptare și a planurilor naționale de investiții agricole, printre altele;

105. subliniază perspectiva și nevoile unice ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

106. subliniază, de asemenea, necesitatea de a include o dimensiune de gen în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, având în vedere consecințele deosebite ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului pentru femei și fete; invită partenerii africani și europeni să evidențieze mai bine în viitorul parteneriat UE-Africa rolul pe care femeile îl pot juca prin conducerea comunităților lor către practici mai durabile și prin participarea la procesele decizionale privind adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

107. solicită punerea în aplicare rapidă a unei „diplomații privind Pactul verde” prin crearea unui grup operativ pentru dimensiunea externă a Pactului verde, care ar trebui să facă recomandări pentru un pact verde UA-UE care să implice autoritățile locale și organizațiile societății civile, cu o abordare pe mai multe niveluri și cu participarea mai multor părți interesate; consideră că acest pact ar trebui să sprijine în special adoptarea unor cadre de reglementare care să permită tranziția către o economie ecologică, dezvoltarea unei economii circulare și crearea de locuri de muncă în sectoare sustenabile;

108. subliniază importanța cooperării regionale și a cooperării prin asistență tehnică, schimb de informații și bune practici; insistă asupra importanței de a comunica mai bine despre viitoarele riscuri climatice și de dezastre și de a încuraja transferul legal de tehnologii favorabile climei; solicită UE, în acest scop, să promoveze adoptarea unei declarații privind drepturile de proprietate intelectuală și schimbările climatice, comparabilă cu Declarația de la Doha din 2001 privind Acordul TRIPS și sănătatea publică;

109. subliniază necesitatea unor politici și proiecte de inovare sustenabile, care să le permită statelor africane să facă salturi de dezvoltare („leapfrogging”), sărind peste tehnologiile mai vechi și mai poluante, cu scopul specific de sustenabilitate ecologică și socială, și solicită, în acest sens, să se analizeze în ce fel salturile de dezvoltare pot contribui la aceste obiective în statele africane;

110. reamintește că Africa găzduiește o biodiversitate excepțională; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la supraexploatarea resurselor naturale și la impactul reducerii biodiversității asupra nivelurilor de reziliență; este deosebit de îngrijorat de faptul că ritmul defrișărilor se accelerează în Africa; evidențiază că distrugerea pădurilor tropicale africane este o pierdere ireversibilă din punctul de vedere al biodiversității și al capacității de sechestrare a carbonului, precum și din cel al locuințelor și modurilor de viață ale comunităților indigene care trăiesc în păduri; reamintește că pădurile contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor privind clima, la protejarea biodiversității și la prevenirea deșertificării și a eroziunii extreme a solului;

111. solicită să se țină seama de legătura dintre sănătatea publică și biodiversitate, în conformitate cu abordarea „o singură sănătate”; salută anunțarea Inițiativei NaturAfrica, care vizează protejarea speciilor sălbatice și a ecosistemelor, precum și revizuirea planului de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice; subliniază că inițiativa NaturAfrica ar trebui dezvoltată în consultare cu toate părțile interesate, acordând o atenție deosebită drepturilor comunităților locale, popoarelor indigene și femeilor; subliniază că aceasta ar trebui să sprijine guvernele africane și populațiile locale în abordarea, într-un mod holistic și sistematic, a principalilor factori de declin al biodiversității și de degradare a mediului, inclusiv prin oferirea de sprijin pentru rețele bine gestionate de zone protejate; îndeamnă UE și Africa să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii, precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

112. solicită alocarea unor resurse adecvate pentru a pune în aplicare recomandările studiului Comisiei din 2015 intitulat „Larger than elephants: Inputs for an EU strategic approach to wildlife conservation in Africa” (Nu numai elefanții: contribuții pentru o abordare strategică a UE privind conservarea faunei sălbatice în Africa) și ale studiului Comisiei din 2019 intitulat „Study on the interaction between security and wildlife conservation in sub-Saharan Africa” (Studiu privind interacțiunea dintre securitate și conservarea faunei sălbatice în Africa Subsahariană);

113. consideră că eforturile de conservare axate, de exemplu, pe păduri, fauna sălbatică și ecosistemele marine și costiere trebuie intensificate prin utilizarea cadrelor de reglementare, a unor resurse suficiente și a datelor științifice și trebuie însoțite de acțiuni de refacere și gestionare a ecosistemelor; invită UE și Africa să joace un rol de lider în încheierea unui acord global ambițios în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților la Convenția privind diversitatea biologică;

114. reamintește că oceanele sunt cea mai mare sursă mondială de proteine; reamintește că este important să se depună eforturi pentru o mai bună guvernanță a oceanelor, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea pescuitului și a acvaculturii sustenabile și a unei economii albastre, care sunt vectori de dezvoltare; subliniază că lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat trebuie să fie o prioritate pentru a limita impactul asupra mediului și a menține sustenabilitatea stocurilor de pește și a veniturilor din pescuit;

115. invită Comisia să monitorizeze în mod expres activitățile legate de pescuitul industrial, deoarece acestea pot reprezenta o amenințare pentru stocurile disponibile pentru populațiile locale care utilizează resursele piscicole tradiționale, riscând, în același timp, să dezechilibreze starea ecologică bună a stocurilor de pește;

116. reamintește că Africa este cea mai puțin electrificată regiune din lume și subliniază că accesul la energie nu este uniform pe continentul african; constată că accesul la o energie la prețuri accesibile, fiabilă, durabilă și modernă este un instrument esențial pentru dezvoltarea economică și socială, inclusiv în zonele rurale; solicită dezvoltarea potențialului Africii de a produce energie din surse regenerabile;

117. încurajează, prin urmare, UE și statele membre să promoveze și să consolideze cooperarea cu partenerii lor africani în sectoarele energiei și climei, în conformitate cu obiectivele Pactului verde; încurajează Comisia să prezinte un plan ambițios pentru punerea în aplicare a unui parteneriat în domeniul energiei durabile; constată, în acest sens, că energia din surse regenerabile și eficiența energetică sunt elemente esențiale pentru reducerea decalajului în ceea ce privește accesul la energie pe continentul african, asigurând, în același timp, reducerea necesară a emisiilor de dioxid de carbon; invită UE și țările africane respective să exploateze posibilitățile de parteneriate energetice reciproc avantajoase pentru producția de hidrogen prin utilizarea surselor regenerabile de energie;

118. subliniază importanța de a canaliza investițiile către o economie fără emisii de dioxid de carbon, prin dezvoltarea surselor regenerabile de energie și prin facilitarea transferului de tehnologie, inclusiv a producției descentralizate de energie, a tehnologiilor la scară mică în domeniul energiei regenerabile și al energiei solare care răspund cererii locale de energie, inclusiv în ceea ce privește infrastructura și conectivitatea;

119. subliniază că urbanizarea continentului african reprezintă o oportunitate de a regândi planificarea urbană și de a introduce soluții urbane durabile și ar trebui să facă obiectul unui dialog mai intens cu autoritățile locale și regionale și al cooperării și schimbului de bune practici între cele două continente, în special în ceea ce privește infrastructura ecologică, abordările bazate pe ecosisteme, gestionarea deșeurilor și sistemele de salubrizare, depunând eforturi deosebite pentru a implica tinerii și grupurile marginalizate; solicită sprijin pentru dezvoltarea unui transport urban durabil, care să vizeze o mai mare incluziune a comunității și o mai mare accesibilitate, inclusiv a transportului către școli și centre medicale;

Parteneri pentru o agricultură rezilientă și durabilă

120. atrage atenția asupra importanței centrale a sectorului agricol și alimentar în economie și pentru a asigura oportunități de muncă decentă și sustenabilă în zonele rurale; subliniază că acest lucru privește, în majoritatea cazurilor, micile exploatații agricole și fermele familiale; ia act de importanța de a promova și consolida măsurile și instrumentele care sprijină creșterea calității produselor, diversificarea produselor, modernizarea sustenabilă a practicilor agricole, condițiile de muncă sigure și măsurile de consolidare a rezilienței fermierilor; consideră că dezvoltarea unui sector agricol durabil și a zonelor rurale ar trebui să se afle în centrul relațiilor UE-Africa;

121. salută faptul că noul parteneriat UE-Africa promovează dezvoltarea unor practici agricole ecologice; reamintește faptul că capacitatea agroecologiei de a reconcilia dimensiunea economică, cea de mediu și cea socială a durabilității a fost recunoscută în rapoartele istorice ale IPCC și IPBES, precum și de către Banca Mondială și în cadrul evaluării agricole globale realizate de FAO (IAASTD); subliniază importanța de a promova agroecologia, agrosilvicultura, producția locală și sistemele alimentare durabile care se concentrează pe dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare, atât în politicile naționale, cât și în forumurile internaționale, pentru a asigura securitatea alimentară și nutrițională pentru toți și pentru a crește productivitatea durabilă a sectorului agricol și rezistența acestuia la schimbările climatice;

122. solicită UE să ia în considerare concluziile Grupului operativ pentru Africa Rurală privind necesitatea de a investi în lanțurile alimentare din Africa, mai ales în bunurile cu valoare adăugată; invită UE și statele membre să colaboreze activ cu partenerii africani pentru a crea sinergii între strategia UE-Africa și politicile Pactului verde, în special dimensiunea externă a strategiei „De la fermă la consumator”;

123. subliniază că, pe lângă daunele pe care le aduce mediului, utilizarea pesticidelor în agricultura intensivă în Africa poate avea un impact asupra sănătății lucrătorilor care au un acces foarte redus la formare privind protecția plantelor și asistență medicală; solicită educarea și formarea privind abordări sustenabile de protecție a plantelor și alternative la pesticide, precum și reducerea la minimum a expunerii la substanțe periculoase; denunță standardul dublu aplicat de UE în ceea ce privește pesticidele, permițând exportul de substanțe periculoase interzise în UE către țări africane și alte țări terțe; solicită, prin urmare, modificarea normelor în vigoare ale UE pentru a elimina această incoerență juridică, în conformitate cu Convenția de la Rotterdam din 1998 și cu Pactul verde;

124. este profund îngrijorat de dependența ridicată a statelor africane de importurile de alimente, în special din Uniunea Europeană, în special atunci când aceste importuri sunt reprezentate de produse subvenționate, al căror preț scăzut implică o concurență nocivă pentru agricultura la scară mică din Africa;

125. îți exprimă preocuparea privind exportul de lapte praf european, sprijinit prin politica agricolă comună, către Africa de Vest, având în vedere că triplarea exporturilor de la ridicarea de către UE a cotelor sale de lapte în 2015 are consecințe dezastruoase pentru păstorii și fermierii locali, care se află în imposibilitatea de a concura; invită Comisia să caute soluții împreună cu guvernele și părțile interesate africane;

126 reamintește că foametea și insecuritatea alimentară sunt din nou în creștere în întreaga lume și că, dacă nu se iau măsuri prompte, ele vor continua să crească, precum și faptul că Africa este departe de a atinge obiectivul „zero foamete” (ODD 2) în 2030; reamintește că eradicarea malnutriției în toate formele sale și ODD 2 ar trebui să fie considerate priorități în noul parteneriat, acordând o atenție deosebită persoanelor aflate în situațiile cele mai vulnerabile;

127 subliniază că pandemia de COVID-19, criza economică care a urmat și închiderea frontierelor, infestările cu lăcuste și deșertificarea au deteriorat situația deja dificilă a securității alimentare din Africa și au pus în lumină vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial; subliniază potențialul piețelor locale și regionale de a remedia deficiențele actuale ale sistemului alimentar;

128. solicită ca parteneriatul UE-Africa să își concentreze eforturile din domeniul agriculturii pe garantarea dreptului țărilor africane la suveranitate alimentară și pe creșterea securității lor alimentare în mod prioritar, precum și pe consolidarea capacității acestora de a răspunde nevoilor nutriționale ale populațiilor lor;

129. subliniază importanța transformării rurale și a consolidării unor lanțuri valorice locale, regionale și transparente pentru a crea locuri de muncă durabile, a evita încălcarea drepturilor omului și a atenua schimbările climatice; subliniază necesitatea de a sprijini tinerii și femeile, în special prin formare, acces la credite și acces la piețe; solicită implicarea acestora în elaborarea politicilor agricole, precum și sprijinirea acțiunilor colective prin intermediul organizațiilor mici de producători;

130. subliniază rolul esențial al femeilor africane din zonele rurale în economiile agricole și rurale de pe întregul continent african, în special în ceea ce privește securitatea alimentară; reamintește că aproape jumătate din muncile agricole din Africa sunt efectuate de femei, în condițiile în care majoritatea femeilor fermieri aparțin categoriei micilor fermieri sau celei a fermierilor de subzistență și nu au accesul necesar la informații, credite, terenuri, resurse sau tehnologie; încurajează promovarea drepturilor la moștenire ale femeilor și fetelor și invită UE să sprijine țările partenere, în special în ceea ce privește recunoașterea de către aceste țări a drepturilor funciare ale femeilor;

131. subliniază că femeile care practică agricultura de subzistență întâmpină obstacole suplimentare la menținerea suveranității alimentare din cauza protecției stricte, în cadrul acordurilor comerciale, a noilor soiuri de plante în temeiul Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante;

132. reamintește importanța de a sprijini fermele mici și păstoritul și alte sisteme alimentare locale/tradiționale pentru a încuraja reziliența lor și a stimula contribuția lor la securitatea alimentară, gestionarea durabilă a resurselor și conservarea biodiversității;

133. solicită să se abordeze tensiunile sociale dintre populațiile agricole sedentare și comunitățile pastorale nomade, în special în regiunile cu conflicte etnice și religioase care se suprapun;

134. subliniază importanța cercetării și inovării în încurajarea practicilor agricole durabile și a ecosistemelor agricole și a sistemelor alimentare productive din zone aride; solicită, în acest sens, să se folosească într-o mai mare măsură contribuțiile cunoștințelor tradiționale africane la tranziția justă, în special în ceea ce privește practicile agricole, pescuitul și protecția pădurilor, capacitând astfel populația africană și comunitățile locale;

135. încurajează schimburile de cunoștințe și de bune practici între fermierii europeni și africani și, în special, contactele între tinerii fermieri, femei și reprezentanții comunităților rurale în ceea ce privește metodele de producție durabile și protecția biodiversității, inclusiv în cadrul asociațiilor;

136. salută propunerea Grupului operativ pentru Africa rurală de instituire a unui program de înfrățire între Europa și Africa, care să creeze o legătură între organismele agricole ale statelor membre ale UE și țările partenere din Africa, cu scopul de a face schimb de bune practici și de a încuraja relațiile între parteneri foarte implicați și similari;

137 subliniază importanța de a include în parteneriatul UE-Africa protecția și promovarea dreptului comunităților locale de a avea acces la resurse naturale, precum pământul și apa, și de a le controla; denunță amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor în Africa; evidențiază că aceasta este o practică brutală, care subminează suveranitatea alimentară și pune în pericol comunitățile rurale africane; subliniază importanța lansării unui proces incluziv pentru a garanta participarea efectivă a organizațiilor societății civile și a comunităților locale la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor și acțiunilor legate de acapararea terenurilor; solicită ca Orientările voluntare privind proprietatea funciară să fie respectate în cadrul tuturor proiectelor care promovează protecția drepturilor funciare, inclusiv în cadrul schimburilor comerciale, și, de asemenea, solicită măsuri care să asigure faptul că proiectele nu periclitează drepturile funciare ale micilor fermieri;

138. regretă că nu este recunoscută importanța strategică a pășunilor, care acoperă aproximativ 43 % din suprafața terestră africană și, prin urmare, reprezintă absorbanți importanți de carbon; invită Comisia să dezvolte, împreună cu comunitățile locale și părțile interesate de la nivel local, o strategie de optimizare a acestui potențial prin gestionarea durabilă a pășunatului, de exemplu, astfel cum este practicată de către păstori;

139. constată că, de exemplu, drepturile de pășunat și pășunile comune reprezintă drepturi tradiționale de folosință asupra terenurilor bazate pe dreptul comun și nu pe drepturi de proprietate securitizate; subliniază, cu toate acestea, importanța fundamentală a protejării acestor drepturi comune pentru populația rurală;

Parteneri pentru a transforma digitalizarea într-un vector de incluziune și dezvoltare

140. subliniază că transformarea digitală reprezintă o pârghie extraordinară de dezvoltare pentru accesul la educație, formare, ocuparea forței de muncă și sănătate, precum și pentru modernizarea sectorului agricol, pentru capacitatea sectorului public de a furniza servicii digitale, cum ar fi identificarea electronică, e-sănătatea sau guvernarea electronică, precum și pentru participarea la procesul decizional politic, drepturile omului și libertatea de exprimare, dar că poate, de asemenea, aduce cu sine riscul de a submina democrația, de a pune în pericol drepturile civile și drepturile omului și de a crește inegalitățile; subliniază că transformarea digitală trebuie să sprijine un acces la internet la prețuri accesibile, egal și incluziv, precum și utilizarea și crearea de servicii de tehnologie digitală care respectă standardele și orientările internaționale și naționale relevante;

141. subliniază că decalajul digital ar trebui luat în considerare și bine analizat; subliniază necesitatea de a acorda prioritate accesului la conectivitate la internet pentru majoritatea comunităților africane marginalizate, pentru a evita apariția unui decalaj uriaș între populația rurală și cea urbană; consideră că este necesar să se elimine decalajul digital dintre femei și bărbați pentru a stimula o transformare digitală cu adevărat favorabilă incluziunii; încurajează femeile și fetele să își dezvolte potențialul în ceea ce privește noile tehnologii;

142. reamintește impactul negativ pe care violența online împotriva femeilor și fetelor și discursurile sexiste de incitare la ură, hărțuirea pe internet, xenofobia, dezinformarea și stigmatizarea îl pot avea asupra incluziunii sociale și invită partenerii africani și europeni să abordeze aceste probleme în cadrul parteneriatului UE-Africa; subliniază necesitatea de a garanta că educația și alfabetizarea digitală sunt cuprinzătoare, incluzând competențe non-tehnice și transversale, cum ar fi gândirea critică și înțelegerea interculturală;

143. subliniază că generarea de deșeuri electronice la nivel mondial reprezintă o provocare pentru punerea în aplicare a Agendei 2030, în special în ceea ce privește sănătatea și mediul; invită UE și Africa să își intensifice eforturile pentru a dezvolta investiții responsabile, astfel încât să contribuie la reducerea la minimum a producției de deșeuri electronice, să prevină depozitarea ilegală și tratarea necorespunzătoare a deșeurilor electronice, să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și reciclarea și să creeze locuri de muncă în sectoarele recondiționării și reciclării;

144. sprijină digitalizarea și modernizarea administrației publice a statelor africane, în special pentru a dezvolta registre de stare civilă fiabile, pentru a furniza documente de identitate securizate și pentru a promova schimburile de date; subliniază că toate aceste schimburi de date trebuie să respecte reglementările în vigoare privind protecția datelor și a vieții private; îndeamnă UE să colaboreze cu națiunile africane cu scopul de a elabora standarde globale privind protecția datelor, lucru care, la rândul lui, va contribui la combaterea infracționalității și la consolidarea economiilor ambelor părți;

145. subliniază că inovarea este necesară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și a tranziției verzi; subliniază că parteneriatul ar trebui să promoveze cercetarea și inovarea, precum și accesibilitatea la serviciile digitale și posibilitatea de a le utiliza, pentru a promova incluziunea socială; reamintește, cu toate acestea, că tranziția digitală nu poate avea loc fără acces la energie și că iregularitatea aprovizionării cu energie în zonele rurale constituie un obstacol semnificativ în calea accesului la serviciile digitale;

146. subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a determinat accelerarea transformării digitale în Africa; salută angajamentul UA în favoarea unei piețe unice digitale; solicită UE să sprijine crearea unei industrii digitale africane și a unui cadru de reglementare adecvat pentru dezvoltarea comerțului online și pentru protecția datelor, pe baza celor mai înalte standarde existente, oferind asistență tehnică, stimulând investițiile în infrastructurile digitale și în antreprenoriat și consolidând parteneriatele cu părțile interesate guvernamentale, economice, academice, științifice și ale societății civile;

147. subliniază că, potrivit Raportului ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă (2019), rămân încă multe provocări în calea realizării ODD, în special în Africa, în ceea ce privește accesul la alimente, energie, apă și canalizare, educație și sănătate; consideră că asistența financiară și investițiile ar trebui să vizeze în primul rând satisfacerea acestor nevoi umane de bază, care rămân o condiție prealabilă pentru eliminarea sărăciei și pentru înregistrarea de progrese în ceea ce privește bunăstarea umană, în special într-un moment în care resursele publice sunt din ce în ce mai limitate de cereri concurente, de exemplu în domeniul sănătății și al educației;

148. subliniază că colectarea de date defalcate exacte și comparabile și analizele statistice, cu respectarea drepturilor la protecția datelor și a vieții private, sunt fundamentale pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză, în special în domeniul agriculturii, al gestionării resurselor naturale și al guvernanței, precum și al sănătății la nivel național și descentralizat;

149. subliniază necesitatea de a valorifica transformarea digitală pentru a promova schimburile între cele două continente, în special între tineri și societatea civilă, prin intermediul platformelor;

150. invită UE și țările africane să își intensifice eforturile comune pentru a se asigura că economia digitală este sustenabilă din punct de vedere social și ecologic și să contribuie la obiectivul de a stabili o normă de impozitare modernă, echitabilă și eficientă pentru economia digitală;

Parteneri pentru o mobilitate și o migrație reciproc avantajoase

151. recunoaște provocările complexe și oportunitățile pe care mișcările migratorii le creează atât în Europa, cât și în Africa pentru prosperitatea și dezvoltarea ambelor continente și subliniază necesitatea de a întări cooperarea în acest domeniu; constată că, în ultimii ani, problema migrației a dominat relația Africa-UE și că acest lucru este posibil să fi avut un efect negativ asupra percepțiilor reciproce ale celor două continente; subliniază că migrația constituie un instrument reciproc de dezvoltare durabilă pentru ambele regiuni;

152. reamintește că până la 80 % din totalitatea migranților internaționali originari din Africa se deplasează în interiorul continentului african; indică faptul că țările africane găzduiesc, la nivel mondial, o proporție mare din numărul total de refugiați și persoane strămutate intern și că situația vulnerabilă a acestora a fost și mai mult agravată de criza provocată de COVID-19; solicită asumarea responsabilității la nivel mondial în ceea ce privește refugiații;

153. consideră că ar trebui subliniată dimensiunea umană a migrației și că ar trebui acordată o atenție deosebită grupurilor mai dezavantajate de migranți; solicită adoptarea unui parteneriat UE-Africa privind migrația și mobilitatea, care să pună în centrul său demnitatea umană a refugiaților și a migranților și care să se bazeze pe principiile solidarității, responsabilității comune și respectării depline a drepturilor omului, a dreptului internațional, al UE și intern și a dreptului refugiaților;

154. reamintește că ar trebui luate măsuri specifice pentru a proteja migranții de pierderea vieții, dispariție și separarea familială și pentru a preveni încălcarea drepturilor lor, inclusiv măsuri menite să promoveze principiul nereturnării și interesul superior al copilului;

155. subliniază necesitatea de a aborda, printr-o finanțare adecvată, cauzele profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor forțate, cum ar fi instabilitatea politică, sărăcia, lipsa securității și a securității alimentare, violența și efectele negative ale schimbărilor climatice;

156. consideră că succesul parteneriatului va depinde de îmbunătățirea semnificativă a oportunităților de mobilitate între diferitele componente ale societăților africane și europene și că parteneriatul ar trebui să fie conceput în mod durabil pentru a determina mai degrabă o „atragere a creierelor” decât un „exod al creierelor”; consideră că o politică mai eficientă în materie de vize și acordarea unei finanțări mai substanțiale programului Erasmus+ ar contribui în mod util la realizarea acestui obiectiv;

157. subliniază că este important să se dezvolte o adevărată politică circulară a migrației, care să le permită lucrătorilor calificați și necalificați să beneficieze de un schimb de cunoștințe profesionale și de mobilitate între UE și Africa, facilitând întoarcerea persoanelor în țara lor de origine; sprijină ideea de a acorda prioritate cererilor eligibile de permise de muncă din țările de origine și de tranzit către UE (de exemplu, prin intermediul ambasadelor sau online) pentru a descuraja migranții să recurgă la migrația ilegală și a reduce presiunea asupra sistemelor de azil și migrație;

158. reamintește că mobilitatea lucrătorilor poate fi unul dintre răspunsurile la provocările demografice cu care se confruntă Uniunea și la deficitele și neconcordanțele de pe piața forței de muncă; solicită să se dezvolte canale de migrație sigure și legale și să se promoveze o abordare mai armonizată, cuprinzătoare și pe termen lung a migrației forței de muncă la nivel european, bazată pe o logică de parteneriat care să aducă, pe termen lung, beneficii ambilor parteneri; subliniază că este important să se consolideze dialogul Africa-UE privind migrația și mobilitatea și Parteneriatul Africa-UE privind migrația, mobilitatea și ocuparea forței de muncă;

159. condamnă cu fermitate introducerea ilegală de migranți și traficul de ființe umane; solicită să se depună mai multe eforturi pentru a urmări și combate rețelele infracționale de persoane care introduc ilegal migranți și dorește să coopereze cu țările africane pentru a combate acest fenomen; solicită, în acest sens, o coordonare și un efort amplu și multidisciplinar la toate nivelurile, în cooperare cu administrațiile locale, inclusiv cooperarea în materie de aplicare a dreptului internațional; consideră că lupta împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de persoane trebuie să se desfășoare în comun de către cele două părți și cu sprijinul Europol, printre altele;

160. îndeamnă UE și națiunile africane să conlucreze pentru a organiza o campanie de informare eficace, cu un public-țintă cât mai larg, privind riscurile și pericolele traficului de ființe umane și ale introducerii ilegale de migranți, pentru a împiedica oamenii să își pună viața în pericol pentru a intra în UE în mod ilegal;

161. subliniază că Uniunea trebuie să își asume un angajament coerent, care să garanteze că cooperarea privind combaterea migrației neregulamentare sau gestionarea integrată a frontierelor nu are un impact negativ asupra cadrelor existente de mobilitate regională pe continentul african sau asupra drepturilor omului; reamintește că orice parteneriat privind migrația și mobilitatea trebuie să țină seama de cele două pacte globale privind migrația și refugiații [Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul mondial privind refugiații];

162. consideră că fragmentarea reglementărilor naționale privind migrația profesională în Uniune, împreună cu complexitatea și natura foarte birocratică a procedurilor, descurajează recurgerea la canalele legale de migrație din UE; recomandă instituirea unei proceduri de cerere armonizate și nebirocratice la nivelul UE în cadrul parteneriatului UE-Africa;

163. reamintește că este necesar să se creeze un sistem european comun și specific de operațiuni civile de căutare și salvare pentru a pune capăt pierderii de vieți omenești pe mare;

164. invită UE să își asume angajamente mai ferme privind relocarea și celelalte canale legale pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională și să își intensifice, de asemenea, angajamentele politice și financiare pentru a sprijini partenerii africani în dezvoltarea unor abordări durabile pentru refugiați, persoanele strămutate în interiorul țării (PSI) și apatrizi, în special prin cooperarea cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și cu alte agenții ale ONU pentru a consolida cooperarea pentru dezvoltare și pentru a oferi asistență directă organizațiilor umanitare din apropierea locuințelor din care au fugit refugiații;

165. recomandă să se armonizeze mecanismele regionale de protecție a persoanelor strămutate în contextul dezastrelor și al schimbărilor climatice, în conformitate cu Agenda pentru protecția persoanelor strămutate în contextul dezastrelor și al schimbărilor climatice, cu Platforma privind strămutarea populației în caz de dezastru și cu Convenția de la Kampala;

166. subliniază că trebuie garantate proceduri de azil echitabile și accesibile persoanelor care au nevoie de protecție internațională atât în Uniunea Europeană, cât și în țările africane și că trebuie respectat principiul nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional și european; consideră că orice acord cu țările de origine și de tranzit ar trebui să garanteze protecția deplină a vieților omenești, a demnității și a drepturilor omului;

167. subliniază că este important să se asigure eficacitatea, echitatea și respectarea garanțiilor procedurale în politica de returnare, eliberarea de permise consulare de liberă trecere și încheierea acordurilor de readmisie, favorizând returnarea voluntară, și să se garanteze că drepturile și demnitatea persoanelor sunt pe deplin protejate și respectate; solicită Uniunii să își asume un angajament ferm în perioada premergătoare returnării și de după returnare, pentru a facilita reintegrarea durabilă a persoanelor returnate;

168. încurajează cooperarea continuă cu OIM și cu alte agenții ale ONU pentru a oferi sprijin suplimentar refugiaților și PSI;

169. ia act de faptul că, în mandatul de negociere al UE pentru Acordul post-Cotonou, trimiterile la migrație s-au înmulțit, în special în ceea ce privește stoparea migrației neregulamentare, în timp ce mandatul de negociere al ACP pune accentul pe eradicarea sărăciei, pe promovarea migrației legale, pe importanța fluxurilor de transferuri de fonduri, pe necesitatea ca returnările și readmisia să fie voluntare și pe excluderea utilizării ajutorului pentru dezvoltare pentru negocierea controalelor restrictive la frontieră; invită Comisia să ia în considerare prioritățile țărilor africane în materie de migrație pentru a construi un adevărat „parteneriat de la egal la egal”;

Parteneri pentru securitate

170. ia act de faptul că abordarea conflictelor prelungite necesită acțiuni comune din partea actorilor umanitari și din domeniul dezvoltării și a partenerilor care se bucură de o mare legitimitate și credibilitate locală; solicită, prin urmare, Uniunii să promoveze o abordare bazată pe legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării în răspunsul său, punând accent pe asumarea fermă a responsabilității la nivel local;

171. salută faptul că UE consideră pacea și securitatea în Africa drept condiție-cheie pentru dezvoltarea durabilă și că Uniunea se angajează să „își intensifice sprijinul acordat Africii, în cooperare cu comunitatea internațională”; consideră, cu sprijinul organizațiilor regionale și internaționale, că problema securității în Africa este foarte importantă pentru dezvoltarea continentului, statele africane fiind principalii garanți ai propriei securități; solicită, prin urmare, Uniunii să depună în continuare eforturi pentru a coopera cu partenerii săi africani, urmărind să dezvolte în continuare Arhitectura africană pentru pace și securitate (APSA), pentru a instaura pacea și stabilitatea pe termen lung și pentru a depăși crizele și conflictele de pe acest continent printr-o abordare integrată care să valorifice toate instrumentele disponibile, inclusiv sprijinul pentru dezvoltarea capabilităților africane în materie de securitate și apărare și operațiunile sale militare, misiunile civile, proiectele de consolidare a păcii și de demilitarizare, respectând dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar, precum și independența și suveranitatea țărilor africane, și sprijinirea inițiativelor lansate de Uniunea Africană și de organizații regionale precum ECOWAS și G5 Sahel; încurajează statele membre să participe la misiunile și operațiunile UE și salută eforturile bilaterale care contribuie la pace și stabilitate și îndeamnă, în acest sens, Consiliul să aprobe rapid Instrumentul european pentru pace, pentru a oferi o asistență mai cuprinzătoare partenerilor africani din regiunile afectate de conflicte; subliniază importanța cooperării multilaterale în cadrul triunghiului UA-UE-ONU în domeniul securității locale, regionale și internaționale și rolul actorilor societății civile în eforturile de menținere și consolidare a păcii; reamintește, în acest sens, că reforma sectorului de securitate, reforma justiției, buna guvernanță, responsabilitatea democratică și protecția civililor reprezintă condiții prealabile pentru ca guvernele și forțele de securitate să câștige încrederea populațiilor; subliniază, în plus, legătura civilo-militaro și necesitatea de a optimiza ambele componente ale misiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC); sprijină atitudinea din ce în ce mai proactivă a organizațiilor cooperative de securitate regională pentru a face pe deplin operațională Arhitectura africană pentru pace și securitate, care oferă Uniunii Africane și organizațiilor de la nivel regional instrumentele necesare pentru a preveni, gestiona și soluționa conflictele; felicită în special inițiative precum G5 Sahel, având în vedere rolul său din ce în ce mai important în luarea unor măsuri decisive pentru națiunile africane cu scopul de a asigura pacea și securitatea în vecinătatea lor și invită Comisia și statele membre să acorde mai mult sprijin politic, financiar, operațional și logistic pentru acest grup; subliniază că, pentru a asigura niveluri adecvate de securitate și dezvoltare, țările africane trebuie să dispună de capacități adecvate în toate sectoarele esențiale, cel mai important în domeniul securității și al apărării; invită Uniunea să coordoneze inițiativele în materie de dezvoltare și securitate în care este implicată pe continentul african ca parte a unei strategii integrate care să includă buna guvernanță, democrația, drepturile omului, statul de drept și egalitatea de gen, cu un accent special pe regiunile unde există cele mai mari vulnerabilități și tensiuni; salută cooperarea dintre Uniunea Europeană și Africa în ceea ce privește combaterea terorismului și a grupărilor înarmate, în conformitate cu dreptul internațional; solicită, în contextul politicilor de combatere a terorismului, instituirea unor procese decizionale mai transparente, respectarea în mai mare măsură a drepturilor omului și o implicare sporită alături de comunitățile afectate de aceste măsuri;

172. subliniază rolul important pe care îl joacă regiunea Sahel din punct de vedere strategic și al securității; salută cu entuziasm, în acest context, crearea „Grupului celor cinci țări din Sahel (G5 Sahel)” în 2014, precum și a Forței comune G5 (G5 Force Conjointe), care a fost înființată în 2017 cu scopul de a combate amenințările în materie de securitate din regiune;

173. subliniază că UE trebuie să lupte urgent împotriva insurgenței teroriste din ce în ce mai mari din nordul Mozambicului, care a provocat deja moartea a peste 1 000 de persoane și a obligat aproximativ 200 000 să își părăsească locuințele și care amenință serios să se răspândească întreaga Africă Australă; îndeamnă VP/ÎR să ofere Mozambicului și cetățenilor săi sprijinul UE; subliniază că lipsa de reacție din partea UE poate duce la preluarea de către alți actori internaționali a rolului principal pe care Uniunea își propune să-l joace pe continent;

174. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Botswana, Ghana, Uganda și Zimbabwe sunt incluse în lista neagră actualizată a Uniunii care include țările al căror dispozitiv de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT) prezintă deficiențe strategice și invită aceste țări să ia imediat măsurile necesare pentru a respecta legislația și a asigura punerea sa în aplicare [și anume, Regulamentul delegat (UE) 2020/855 al Comisiei din 7 mai 2020[10]]; salută faptul că, după ce au realizat o serie de reforme, Etiopia și Tunisia au fost eliminate de pe lista neagră;

175. subliniază că mandatele misiunii PSAC sunt cuprinzătoare și vizează, printre altele, să promoveze reforma sectorului de securitate, să continue reforma justiției, să consolideze instruirea armatei și a poliției, precum și să îmbunătățească supravegherea; subliniază că trebuie să se îmbunătățească urgent politica de comunicare a misiunilor PSAC, precum și planificarea strategică generală a UE, pentru a crește vizibilitatea acțiunilor UE și a scopului său de a proteja securitatea și bunăstarea populației africane;

176. subliniază rolul special al entităților religioase africane care joacă regulat un rol de mediere în conflicte și cu care este necesar să se mențină dialogul și cooperarea, în special în zonele de conflict, deoarece dialogul interreligios poate contribui la pace și reconciliere;

177. ia act de faptul că comunicarea comună urmărește să aprofundeze sprijinul pe care UE îl oferă Africii în eforturile sale de a garanta pacea prin intermediul unei forme de cooperare mai structurate și mai strategice, axate pe regiunile din Africa unde există cele mai mari tensiuni, și solicită ca strategiile specifice din regiunile aflate în conflict să fie considerate prioritare; încurajează UE și statele sale membre să continue repartizarea sarcinilor cu organizațiile și partenerii internaționali, inclusiv cu aliații și statele africane care sunt aliați de încredere împotriva terorismului, precum Kenya, Maroc, Nigeria, Ghana și Etiopia; solicită consolidarea relațiilor UE cu aceste state-pivot; invită Uniunea să sprijine în continuare partenerii africani în consolidarea capacității forțelor și instituțiilor lor de securitate pentru a le oferi cetățenilor lor servicii eficace și sustenabile în materie de securitate și de aplicare a legii, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile sale PSAC, și invită Uniunea să se concentrează pe o abordare integrată a conflictelor și crizelor, care să acționeze în toate etapele ciclului conflictelor, de la prevenire la ripostă, trecând prin gestionare și soluționare;

178. subliniază că obiectivul sprijinului acordat de UE sectorului de securitate african este de a încuraja Africa să își asume chestiunile legate de securitate și apărare; consideră că Uniunea Africană și statele africane sunt actori-cheie alături de care UE se implică în mod semnificativ pentru a atinge în comun obiectivele de dezvoltare durabilă și securitate umană; salută cu entuziasm, în acest sens, planurile Uniunii Africane de a trimite 3 000 de soldați în sprijinul G5 Sahel și consideră că acesta este un semn că UA și UE urmăresc într-adevăr obiective similare în materie de securitate, bazate pe obiective și responsabilități comune; salută, în acest sens, observațiile adresate de ÎR/VP Borrell Consiliului de Securitate al ONU la 28 mai 2020, când a vorbit despre „găsirea unor soluții africane la problemele africane”;

179. reafirmă sprijinul său pentru misiunile ONU de menținere a păcii de pe continentul african și solicită actorilor-cheie, în special Statelor Unite ale Americii, Rusiei, Chinei și Regatului Unit să se alăture Uniunii în eforturile sale de a media și a promova cooperarea și pacea durabilă pe întreg continentul african; reiterează, în acest sens, dorința Uniunii de a sprijini în mai mare măsură misiunile ONU și de a încuraja coordonarea dintre diferitele misiuni ale ONU și ale UE;

180. salută scăderea semnificativă a pirateriei de-a lungul coastelor estice și vestice ale Africii ca urmare a eforturilor internaționale în domeniul securității maritime, care constituie un precedent pentru cooperarea europeană, africană și transatlantică în materie de securitate;

181. consideră că este important ca Uniunea să depună în continuare eforturi pentru a construi state și societăți mai reziliente, prin consolidarea capacităților și reformele sectorului de securitate, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile sale PSAC, și să se axeze pe o abordare integrată a conflictelor și a crizelor, intervenind în toate etapele ciclului conflictelor;

182. reamintește amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată transnațională, tulburările civile și infracțiunile interne pentru statele fragile și aflate într-o perioadă postconflict, care luptă pentru a le oferi cetățenilor lor securitatea necesară; subliniază, în acest context, importanța unei forțe de poliție naționale și regionale bine pregătite; constată, cu toate acestea, că forțele de poliție adesea nu dispun de o pregătire și de un echipament adecvate și, cel mai important, nu întrețin întotdeauna raporturi bune cu populația locală sau aceasta nu le acordă încredere; subliniază, prin urmare, că este important să se consolideze și să se creeze structuri polițienești profesioniste și solicită, printre altele, să se acorde mai mult sprijin conceptual, logistic și administrativ Mecanismului Uniunii Africane pentru cooperarea polițienească din Alger, care a fost lansat în 2014; consideră că cooperarea în acest domeniu va contribui, de asemenea, la consolidarea capacității misiunilor de menținere a păcii și la promovarea componentei polițienești a APSA;

183. constată că sfera informațională din Africa este din ce în ce mai influențată de adversarii de la nivel mondial ai UE; invită, în acest sens, SEAE și Comisia să abordeze în mod activ problema absenței unei vocii europene în cadrul societăților africane, să contracareze știrile false și să promoveze mai bine abordarea europeană și valorile democratice în rândul populației africane; constată că acest lucru necesită o mai bună comunicare strategică, axată pe principalele regiuni și țări, precum și instituirea unei unități speciale responsabile pentru aceste acțiuni care să acționeze în strânsă cooperare cu delegațiile UE;

184. subliniază pericolul pe care îl reprezintă proliferarea armelor ilicite de calibru mic și reamintește că aceste arme, în majoritatea cazurilor nedeclarate și deținute ilegal, nu numai că amenință siguranța și securitatea comunităților, ci sunt, de asemenea, utilizate de rețele infracționale transnaționale periculoase care sunt implicate în diverse forme de trafic, inclusiv de arme, de persoane și de droguri ilegale;

185. îndeamnă Comitetul politic și de securitate al Uniunii Europene să continue reuniunile consultative comune anuale cu Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane, obiectivul fiind de a extinde domeniul de cooperare pentru a include vizite comune pe teren, sesiuni comune, dezvoltarea unei înțelegeri și analize comune a situațiilor de criză, precum și examinarea pistelor pentru acțiuni comune rapide, care este cel mai bun mijloc de a crea parteneriate strategice viabile;

186. reamintește că Africa este gazda celui mai mare număr de operații în sprijinul păcii (PSO) din lume și cel mai mare contribuitor cu forțe armate și forțe de poliție în cadrul acestor operațiuni; subliniază că PSO din întreaga Africa trebuie adaptate la noua realitate a pandemiei de COVID-19, pentru a proteja în mod adecvat atât cetățenii, cât și personalul operațiilor respective; subliniază că aceste misiuni trebuie finanțate în mod corespunzător, având în vedere teama pe care o suscită iminența unei crize economice și reducerea finanțării disponibile;

187. solicită Uniunii să garanteze că misiunile PSAC sunt planificate în mod eficace, responsabil, robust, cu operațiuni eficiente și mandate mai solide, născute dintr-o voință politică reală care urmărește să soluționeze conflictele, și nu să le înghețe;

188. încurajează SEAE să-și sporească prezența, împreună cu delegațiile UE, pe întregul continent, în special în principalele state membre ale UA, pentru a face să avanseze relațiile bilaterale și regionale ale UE și pentru a asigura un schimb adecvat cu părțile interesate relevante; subliniază că aceste legături strânse reprezintă baza pentru asigurarea unor parteneriate globale adecvate și bine structurate, precum și a unor răspunsuri adaptate; invită SEAE să își îmbunătățească în mod semnificativ strategia în domeniul mass-mediei și de comunicare nu numai pentru a sensibiliza în mai mare măsură regiunile respective cu privire la eforturile UE, ci și pentru a sensibiliza cetățenii europeni și a-i determina să sprijine o cooperare consolidată între UE și Africa;

189. reamintește că este important să se coordoneze strategia UE-Africa cu ONU, NATO, OSCE și cu alte țări care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia și Japonia;

°

° °

190. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


EXPUNERE DE MOTIVE

Un parteneriat reînnoit într-o lume în criză 

Africa se deschide către lume. Continent al provocărilor, dar, în primul rând, al oportunităților, Africa se află tot mai mult în situația în care poate alege să își diversifice parteneriatele. Europa, aliatul său istoric, trebuie acum să își reînnoiască abordarea, precum și discursul, pentru a îmbrățișa schimbările majore pe care le traversează acest continent cu 1,3 miliarde de locuitori. 

Procesul este în plină desfășurare: recentele vizite ale Președintelui Consiliului European, Președintei Comisiei Europene și a unei largi delegații a comisarilor europeni la sediul Uniunii Africane demonstrează voința de a recunoaște importanța parteneriatului cu Africa pe agenda politică europeană. Are loc acum o regândire completă a relației noastre.

Deși natura și amploarea consecințelor pandemiei de coronavirus sunt încă necunoscute, este clar că acestea vor avea un impact asupra acestui proces. Pandemia a scos la iveală gradul nostru de interconectare și vulnerabilitatea noastră comună. Fără a pierde din vedere prioritățile ambelor continente, relația noastră va trebui să se adapteze la noile nevoi ale unei lumi post-Covid.

Africanii și europenii sunt în unanimitate de acord: criza actuală trebuie să ne încurajeze să punem bazele unei relansări axate pe dezvoltarea umană și pe accelerarea tranziției verzi și digitale. Incluziunea și solidaritatea vor fi cuvintele-cheie pentru această revigorare, iar lupta împotriva inegalităților trebuie să devină o componentă transversală. Investițiile și creșterea economică vor trebui integrate într-un cadru mai cuprinzător, care să se concentreze în primul rând asupra dezvoltării durabile a societăților noastre și asupra unei mai bune redistribuiri a bogăției create. Pentru toate acestea, va trebui să avansăm împreună și să dispunem de strategii concertate și de obiective concrete.

Trebuie să începem cu sănătatea, care este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea umană și trebuie plasată în centrul relației noastre, protecția socială fiind o prioritate absolută. În urma crizei provocate de Covid, cooperarea dintre cele două continente va trebui consolidată pentru a îmbunătăți sănătatea oamenilor și capacitatea noastră de a anticipa viitoarele crize în domeniul sănătății.

În plus, impactul Covid în Africa este susceptibil să accentueze și mai mult inegalitățile și să arunce întreaga populație în sărăcie. Prin urmare, este vorba de consecințele sociale ale crizei, dar și de impactul acesteia asupra economiilor, producției agricole și siguranței alimentare, precum și asupra situației în materie de securitate. Ele vor trebui luate în considerare în mod corespunzător, iar cooperarea dintre cele două continente în aceste domenii-cheie trebuie intensificată.

La un nivel mai general, reziliența societăților la crize este cea care va trebui să se afle în centrul atenției. Prin urmare, reflecția privind modelele de protecție socială ar trebui intensificată, în special în ceea ce privește un venit de bază universal.

Raportoarea ar dori, de asemenea, să sublinieze importanța apelului comun al celor 18 lideri africani și europeni pentru un moratoriu privind serviciul datoriei.

Criza ecologică, în ciuda crizei actuale în domeniul sănătății, trebuie să rămână o prioritate pe agenda politică. Africa nu este cauza schimbărilor climatice, dar este una dintre primele victime. Europa, în calitate de garant al Acordului de la Paris, trebuie să o sprijine în tranziția sa către o economie verde și să încurajeze dezvoltarea potențialului său de producere a energiei din surse regenerabile și a unei agriculturi durabile. Cu toate că provocările și oportunitățile climatice diferă între cele două continente, Africa și Europa trebuie să colaboreze în tranziția ecologică prin încurajarea inovării, a transferului de tehnologie și a schimbului de experiență.

Un alt aspect aferent crizei ecologice este biodiversitatea. Africa găzduiește ecosisteme excepționale, dar pierderea biodiversității este o problemă dramatică și ireversibilă. Dincolo de impactul direct asupra faunei și florei, distrugerea biodiversității, inclusiv a biodiversității marine, este însoțită de probleme de securitate și de guvernanță și de amenințări pentru sănătatea umană. Prin urmare, în situații urgente, continentele noastre trebuie să susțină adoptarea unui cadru global capabil să unească eforturile tuturor pentru a conserva biodiversitatea planetei noastre.

Parteneri într-o lume aflată în criză, avem o responsabilitate majoră în ceea ce privește modelarea lumii de mâine. Aceasta va include diplomația verde și încheierea unui Pact verde Africa-UE pentru climă și biodiversitate.

Relansarea axată pe dezvoltarea umană va avea loc, în primul rând, prin educație, tineret și ocuparea forței de muncă. Formarea, care este o condiție prealabilă pentru emancipare și capacitatea de inserție profesională a tinerilor, va trebui să se adapteze la modificările aduse modului în care trăiesc societățile noastre. În special, emergența sectoarelor verzi și revoluția digitală fac necesară accelerarea activităților de cercetare și inovare. Continentele noastre trebuie să se poată baza pe un tineret bine pregătit pentru a construi societăți durabile și favorabile incluziunii. 

Un alt pilon al dezvoltării umane este egalitatea între femei și bărbați. În Africa, la fel ca și în Europa, combaterea discriminării și a violenței împotriva femeilor și a fetelor reprezintă o luptă permanentă. Nicio societate nu se poate dezvolta atât timp cât persistă încălcarea drepturilor lor și obstacolele în calea autonomizării acestora. Accesul la educație, la terenuri și la credite: continentele noastre trebuie să se angajeze să garanteze că femeile și fetele pot fi în sfârșit egale cu bărbații și băieții. Africa și Europa vor trebui să convină asupra unei foi de parcurs concrete pentru a realiza acest lucru.

Promovarea unor societăți mai favorabile incluziunii și mai echitabile va necesita o cooperare consolidată în domeniul guvernanței și al drepturilor omului. Valorile trebuie să constituie coloana vertebrală a parteneriatului nostru, fără de care nu poate fi abordată niciuna dintre provocările menționate anterior. Există în continuare prea multe discriminări în Africa și în Europa, care distrug viețile oamenilor și subminează coeziunea socială. Populațiile cele mai vulnerabile și marginalizate vor trebui sprijinite pentru a se garanta că fiecare persoană poate trăi în demnitate. Deoarece ei vor fi într-o zi liderii societăților noastre, tinerii africani și europeni trebuie să beneficieze de noi oportunități de a face schimb de opinii și de experiență cu privire la chestiunile legate de guvernanță și drepturile omului, de exemplu prin intermediul platformelor virtuale.

În acest sens, raportoarea ar dori să scoată în evidență forța digitalizării ca instrument de progres, incluziune și dezvoltare. Rolul său ca instrument de dezvoltare umană este vizibil mai ales pe continentul african. Perioada Covid a înregistrat o creștere bruscă a schimburilor de opinii pe internet, iar frontierele, deși închise, nu au fost niciodată atât de permeabile datorită digitalizării. Această transformare digitală dezvăluie numeroase talente, îndepărtează obstacolele și alimentează un mare potențial de inovare în Africa. Europa, dacă nu dorește să fie depășită, trebuie să colaboreze cu Africa în toate cazurile în care domeniul digital poate crește bunăstarea persoanelor, în special în domeniul sănătății, al educației, al guvernanței, al tranziției verzi și al incluziunii financiare, de exemplu prin intermediul plăților mobile.

În cele din urmă, forța parteneriatului nostru reînnoit va trebui să sporească vizibilitatea și coerența acțiunii noastre pe scena internațională. După zece ani de implementare a Agendei 2030 și a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă aferente acesteia și în condițiile în care acțiunile multilaterale sunt greu puse la încercare, unirea forțelor noastre este mai mult decât oricând necesară.

Un parteneriat care unește continente și popoare

Numai un proces incluziv în dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea strategiei va permite participarea reală a tuturor părților interesate de pe ambele continente. Pentru a înțelege pe deplin sensul cuvântului „parteneriat”, Europa trebuie să dezvolte această strategie împreună cu Africa, și nu pentru Africa.

Prin urmare, următorul summit Africa-UE ar trebui să permită ambelor continente să își definească prioritățile comune, iar viziunea africană trebuie să își afle locul său în acest proces.

Va fi apoi necesară concretizarea, zi de zi, a ideii de parteneriat între egali cu proiecte concrete care să răspundă nevoilor oamenilor. Succesul parteneriatului nostru va depinde de un cadru precis de punere în aplicare, cu o împărțire a responsabilităților și o evaluare continuă de către părțile interesate.

Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Serviciului European de Acțiune Externă, publicată la 9 martie 2020, lansează procesul punând bazele unui proces de reflecție care ar trebui să fie cât mai incluziv posibil

Acest raport a fost inspirat și alimentat de numeroase întâlniri pe teren, pentru a reflecta realitățile africane. Raportoarea a călătorit în mai multe țări din Africa pentru a se apropia cât mai mult de oameni și de așteptările lor și pentru a le face, astfel, vocea auzită. Ea a întrebat părțile interesate din Africa cu privire la modul în care văd rolul Europei și la ce anume își pot oferi reciproc popoarele noastre.

Au  fost consultați șefi de stat, miniștri, autorități publice, societatea civilă, tineri, femei, mediul academic, grupuri de reflecție, actori din domeniul dezvoltării, sectorul privat, reprezentanți ai Uniunii Africane, ai Organizației Națiunilor Unite sau delegații ale UE. Departe de a dori promovarea unei idei europene a parteneriatului, viziunea africană este cea care a constituit firul călăuzitor al consultărilor

După schimburi intense de opinii în Togo, Maroc și Etiopia, a venit epidemia de coronavirus, care a compromis celelalte vizite planificate. Prin urmare, raportoarea și-a continuat procesul de consultări prin videoconferințe cu mulți interlocutori din Africa de Sud, Nigeria, Rwanda, Senegal și Kenya. Aceste opt țări au fost selectate pentru a reflecta diversitatea teritoriilor africane.

Din toate interviurile purtate, reiese foarte clar că Europa rămâne aliatul privilegiat al Africii. Partenerii noștri africani și-au exprimat dorința de a construi împreună cu continentul nostru o alianță tot mai puternică, pentru a asigura pacea, stabilitatea și prosperitatea celor două continente.

Un parteneriat incluziv și deschis, care recunoaște Africa în toată diversitatea sa

De mai mulți ani, relația noastră cu Africa a fost prea adesea redusă la problema migrației, pentru a ascunde diferite alte fațete ale parteneriatului nostru. Deși problema migrației trebuie în mod evident abordată, raportoarea a preferat să se concentreze asupra altor aspecte-cheie care ne fac să avem o relație bogată cu continentul african.

Prin urmare, raportul se concentrează asupra locului parteneriatului nostru pe scena internațională, asupra dezvoltării umane, a luptei împotriva inegalităților, a locului femeilor și al tinerilor, a transformării digitale, a agriculturii durabile și a tranziției ecologice. Prin intermediul acestor teme, va fi stabilit dialogul atât de necesar între diferitele componente ale societăților africane și europene.

Diversitatea și disponibilitatea Africii de a valorifica potențialul extraordinar al tinerilor săi, al femeilor și al talentelor sale vor avea un impact decisiv asupra viitorului lumii. Europa a înțeles că Africa este un aliat crucial și un partener-cheie. 

Dar dacă Europa întinde mâna continentului african, ea trebuie, de asemenea, să se adreseze europenilor, în special generației tinere, și să îi trezească dorința de a cunoaște, dar, mai presus de toate, de a înțelege Africa și de a recunoaște comunitatea destinelor noastre. Căci dincolo de summituri și reuniuni la cel mai înalt nivel politic, schimburile dintre oameni, în special tineri, femei, societatea civilă, antreprenori, fermieri, cadre universitare, oameni de știință, medici și artiști, sunt cele care vor insufla energie vitală relației noastre reclădite.

Acest parteneriat cuprinzător trebuie să se concentreze în primul rând asupra popoarelor și să promoveze întotdeauna o mai bună înțelegere reciprocă. Aceasta va fi cheia unui viitor comun.


 

OPINIE MINORITARĂ

Bernhard Zimniok

Strategia UE pentru Africa trebuie respinsă: Comisia (CE) nu a realizat nicio analiză a ramificațiilor strategiei pentru Europa în ceea ce privește imigrația masivă din Africa; strategia se bazează pe un discurs incorect; în cursul procesului de elaborare a strategiei, CE nu a întâlnit niciun reprezentant al comunităților locale din statele membre, ci mai degrabă reprezentanți ai complexului industria imigrației, organizațiilor internaționale și reprezentanților africani. CE declară: „... strategia este un document politic, prin urmare ea nu poate facilita migrația de una singură”, în ciuda faptului că obiectivul strategiei este de a deschide calea imigrației în masă din Africa în Europa, pe baza afirmației eronate că istoria și viitorul Europei și Africii sunt strâns legate. În plus, prezentul raport nu conține o analiză a strategiei; nu a fost consultat un număr reprezentativ de organizații locale din statele membre. Strategia conține elemente esențiale ale Pactului ONU privind migrația, la care nu toate statele membre au aderat; prin urmare, strategia este invalidată de propriile sale propuneri. Având în vedere că se prevede, inițial, sosirea a 60 - 70 de milioane de persoane din Africa (luând în considerare doar adulții), această strategie nu va constitui o politică de consolidare a națiunilor europene, ci va contribui la ștergerea acestora de pe hartă și din istorie.


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI EXTERNE (23.9.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru dezvoltare</CommissionInt>


<Titre>referitor la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii</Titre>

<DocRef>(2020/2041(INI))</DocRef>

Raportoare pentru aviz (*): <Depute>Anna Fotyga</Depute>

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

 

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută Comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” și o consideră un pas în direcția unui adevărat parteneriat geopolitic; subliniază că Europa și Africa se află în imediată proximitate geografică, au legături istorice, culturale și socioeconomice puternice, care devin tot mai strânse în condițiile creșterii numărului problemelor și intereselor strategice comune, de la promovarea drepturilor omului și a democrației, scoaterea comunităților din starea de sărăcie și asigurarea unor condiții de viață decente prin oferirea de șanse economice, dezvoltare durabilă sau bună guvernare până la potențialul pe care îl are migrația din punctul de vedere al posibilităților semnificative pe piața muncii și al dezvoltării; întărirea relațiilor comerciale și de investiții, a securității, combaterea terorismului, combaterea criminalității organizate și a traficului de ființe umane, reformarea instituțiilor multilaterale și a comerțului mondial, mediu, securitate alimentară, acces la apă, creșterea populației, urbanizare, probleme legate de energie, promovarea sănătății publice, accesul la asistență medicală, schimbările climatice; subliniază că relațiile UE cu Africa sunt de cea mai mare importanță pentru viitorul continentelor noastre și că prosperitatea celor două continente este strâns legată, ceea ce necesită o abordare de ansamblu, la nivelul întregului continent african, care să permită reunirea acestor direcții divergente într-o strategie coerentă și cuprinzătoare, care să fie apreciată în funcție de realizările sale și care să fie monitorizată și evaluată continuu; solicită o mai mare coerență între politicile UE, o alocare transparentă și orientată către rezultate a resurselor UE și o revigorare a alianței politice, care trebuie să meargă dincolo de cooperarea tradițională în domeniul umanitar și al dezvoltării pentru a valorifica complet potențialul parteneriatului nostru;

2. reamintește că, în 2019, aproape 16,6 milioane de africani au fost afectați de fenomene meteorologice extreme, cu 195 % mai mult decât în 2018, potrivit Centrului de Cercetare privind Epidemiologia Dezastrelor (CRED), și că dezastrele naturale au un impact negativ asupra vieții, mijloacelor de trai, locuințelor și ecosistemelor, precum și asupra macroeconomiei;

3. subliniază că parteneriatul UE-Uniunea Africană nu poate avea succes decât dacă este cu adevărat un parteneriat între părți egale, ceea ce înseamnă un parteneriat mai echilibrat, mai corect și mai semnificativ, bazat pe propria responsabilitate și solidaritate și pe o viziune comună pentru viitorul nostru; își reiterează, de aceea, apelul pentru un adevărat parteneriat de la continent la continent între Uniunea Europeană și Uniunea Africană; reamintește că Africa este vecinul nostru cel mai apropiat, găzduind peste 1 miliard de persoane, și că se așteaptă ca peste jumătate din creșterea populației mondiale până în 2050 să se producă în Africa, în același timp șase din cele zece economii cu cea mai rapidă creștere din lume fiind africane; subliniază că UE și statele sale membre constituie cel mai important partener al Africii din toate punctele de vedere în ceea ce privește investițiile, comerțul, ajutorul pentru dezvoltare, asistența umanitară și securitatea; constată totuși că această cooperare din ce în ce mai strânsă încă nu are ca rezultat o înțelegere comună sau un parteneriat strategic viabil, în concordanță cu interesele comune, potențialul de creștere, proximitatea geografică și legăturile seculare dintre cele două continente; subliniază că procesul de dezvoltare durabilă pe continentul african este de o importanță crucială pentru prosperitatea, stabilitatea și securitatea Uniunii și a Africii, care sunt condiții-cheie pentru dezvoltarea economică și socială a Africii, așa cum sunt identificate în obiectivele ONU pentru o dezvoltare durabilă (ODD); subliniază că UE trebuie să fie încrezătoare în crearea unei noi abordări în politica sa față de Africa pe baza unei înțelegeri clare a respectivelor interese și responsabilități reciproce, care să reflecte amploarea și maturitatea relațiilor dintre ele; este pe deplin convins că parteneriatul nostru trebuie să se bazeze pe poziții și priorități clare, identificate de partenerii noștri africani și, în acest context, consideră că cel de al 6-lea summit UA-UE care urmează să aibă loc în această toamnă este o ocazie propice de a-i asculta pe aceștia, de a face schimb de cereri și propuneri reciproce și de a defini obiective comune pentru a le consacra în viitoarea strategie reciproc avantajoasă care să reflecte interesele ambelor părți și să întărească legăturile dintre cele două continente;

4. subliniază nevoia urgentă de a crește sinergiile și coerența între toate cadrele juridice și politice care stau la baza relațiilor dintre UE și Africa pentru a fi mai eficace și mai sustenabile, cu un parteneriat mai puternic pe termen lung, multidimensional și plurisectorial, care ar trebui să se traducă într-o cooperare politică mai strânsă și o coordonare eficientă, bazată pe egalitate, încredere, respect reciproc, solidaritate, suveranitate, valori comune și o viziune comună asupra viitorului nostru; subliniază, în acest sens, importanța drepturilor omului, a democrației, a păcii și a securității, precum și a bunei guvernări, a dezvoltării durabile, a statului de drept, a alegerilor libere și corecte, a tranzițiilor de putere legale și pașnice în țările africane, a egalității de gen ca fundamente necesare pentru un parteneriat sustenabil, incluziv și reciproc avantajos pentru parteneriatul UE-Africa; subliniază faptul că o uniune UE-Africa puternică are nevoie de o Uniune africană puternică; subliniază rolul important al UE în sprijinirea Uniunii Africane în exercitarea de către Uniunea Africană a mandatului său, în construirea păcii și a securității pe întregul continent și în promovarea progresului integrării continentale, precum și a instituționalizării Uniunii Africane, inclusiv a Parlamentului Panafrican, prin schimbul de bune practici, precum și prin acordarea de asistență tehnică și financiară; salută propunerea de creare a unui program panafrican în contextul noului instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), care să urmărește abordarea problemelor cu care se confruntă continentul african în ansamblu;

5. își reiterează sprijinul pentru Africa în actualele procese majore de integrare la nivel regional, continental și internațional și remarcă faptul că Europa și Africa au un interes comun de a coopera în ceea ce privește multilateralismul și problemele comune care pot fi soluționate efectiv doar printr-o colaborare strânsă; subliniază nevoia de a depăși viziunile diferite, acolo unde acestea există, în special în domenii de importanță strategică majoră cum ar fi respectarea standardelor și a practicilor internaționale în comerț, drepturile omului, justiția socială, egalitatea de gen, dezvoltarea durabilă și poziționarea în organizațiile internaționale; consideră că un parteneriat atotcuprinzător între cele două continente ar trebui să permită și o mai mare regionalizare; își reiterează sprijinul continuu pentru integrarea la nivel regional și pentru organizațiile regionale, precum ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest), CEMAC (Comunitatea Economică și Monetară a Africii Centrale), CAE (Comunitatea Africii de Est), SADC (Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe), IGAD (Autoritatea Interguvernamentală pentru Dezvoltare) și ECCAS (Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală), precum și ICGLR (Conferința internațională privind regiunea Marilor Lacuri). susține viziunea potrivit căreia UE trebuie să mențină abordări flexibile pentru fiecare țară în parte și la nivel subregional care să îi moduleze implicarea și sprijinul în funcție de nevoile și condițiile specifice ale fiecărei țări din cele cinci regiuni ale Africii; solicită o actualizare a diferitelor politici regionale ale UE în ceea ce privește subregiunile din Africa, cum ar fi Africa de Nord, Golful Guineei, Sahelul, Marile Lacuri și Cornul Africii; regretă că la 25 de ani de la inițierea așa-numitului Proces de la Barcelona construcția spațiului comun de prosperitate, de stabilitate și de libertate cu țările mediteraneene din vecinătatea sudică este încă departe de a fi finalizată;

6. remarcă importanța punerii în aplicare a Viziunii privind industria minieră în Africa, adoptată în 2009 de șefii de state și de guverne africane pentru a asigura o exploatare transparentă, echitabilă și optimă a resurselor minerale;

7. reamintește rolul important pe care îl joacă Uniunea Africană și statele africane în organizațiile multilaterale, cum ar fi, în special, Organizația Națiunilor Unite, unde statele africane reprezintă 28 % din numărul de membri, și subliniază, de aceea, importanța aprofundării relațiilor noastre politice pentru a reforma organele multilaterale de decizie pentru a le face mai juste și mai reprezentative, ceea ce este esențial pentru identificarea unor soluții la problemele noastre globale comune;

8. salută cele cinci parteneriate din noua strategie propusă; consideră, în plus, că aceasta ar trebui să fie actualizată pentru a reflecta nevoile sanitare și economice ale Africii în contextul crizei COVID-19; solicită o implicare puternică, constantă, ambițioasă și coerentă a UE în securitatea, stabilitatea și dezvoltarea Africii, inclusiv prin promovarea tranziției către o economie verde și accesului la energie, a transformării digitale, a creșterii durabile și a locurilor de muncă, a păcii și a guvernării, precum și o abordare echilibrată și cuprinzătoare în materie de migrație și mobilitate; recunoaște că s-au depus eforturi pentru a include perspectivele și interesele partenerilor noștri africani, dar observă și că există voci care și-au exprimat dezamăgirea în legătură cu ceea ce s-a perceput ca o lipsă de comunicare cu unii parteneri africani înainte de publicarea acesteia; subliniază totuși nevoia de a defini clar modul în care noua strategie ar trebui să fie pusă în aplicare și de a indica responsabilitățile fiecărui actor de la nivelul UE; subliniază importanța viitoarelor relații cu Africa și faptul că acestea necesită o implicare largă a societăților civile de pe ambele continente; solicită o implicare mai fermă la toate nivelurile, inclusiv a organizațiilor neguvernamentale (ONG), a mediului de afaceri, a mediului academic, a grupurilor de reflecție, a instituțiilor culturale și religioase, a sindicatelor și a altor actori; salută cu căldură semnalele transmise de către președintele Comisiei, Ursula von der Leyen că va face din relațiile cu Africa un element central al mandatului său; salută, în acest sens, faptul că prima vizită a noii președinte a Comisiei a fost în Africa și solicită desfășurarea de întâlniri și contacte mai frecvente la nivel înalt; consideră că astfel de reuniuni personale la nivel înalt sunt de maximă importanță întrucât, pe lângă încurajarea legăturilor personale, ele cresc conștientizarea publică a parteneriatului nostru în mijloacele de comunicare în masă naționale; solicită, prin urmare, intensificarea acestor reuniuni și schimburi la nivel înalt, inclusiv a forumurilor și întâlnirilor la nivelul mediului de afaceri și al societății civile; își exprimă regretul că comunicarea nu conține propuneri clare de abordări coordonate între UE și UA pentru a face față problemelor comune, care ar putea fi tratate în comun în cadrul sistemelor multilaterale (de exemplu, ONU); subliniază că misiunile VP/ÎR și ale UE din capitalele de pe întregul continent african ar trebui să prezinte mai activ obiectivele de politică ale UE; încurajează grupurile de gândire și mediul academic din Europa, în această privință, să coopereze mai activ cu omologii lor africani; subliniază necesitatea de a adopta, în cadrul parteneriatului UE-Africa, o abordare coordonată și cuprinzătoare, atât între UE și AU, cât și în UE și între statele sale membre, așa cum se prevede la articolul 210 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; invită UE să accelereze această perspectivă comună în perspectiva următorului summit UE-Africa, programat în octombrie 2020;

9. constată că potențialul Africii atrage o creștere a interesului multor jucători de pe scena mondială și își exprimă îngrijorarea că, în multe domenii, Africa a devenit o nouă arenă de competiție între marile puteri; subliniază că UE este printre primii actori care sprijină continentul african, în timp ce politicile distructive utilizate de alți actori sunt în detrimentul națiunilor africane, ceea ce are efecte negative și asupra UE; subliniază că în esență, în relațiile sale politice și economice cu țările terțe, UE este animată de promovarea drepturilor fundamentale, acordarea de sprijin instituțiilor democratice și susținerea responsabilității democratice; consideră că țările terțe, precum China, urmăresc alte obiective care ne îngrijorează uneori; subliniază că obiectivul nostru este consolidarea rezilienței și a independenței partenerilor noștri africani; regretă, prin urmare, că acțiunile altor actori, în special China și Rusia, promovează interesele geopolitice ale acestora și se concentrează pe un unilateralism tot mai pregnant și subliniază că beneficiile acestora sunt în detrimentul suveranității statelor africane și al securității europene; solicită UE să se coordoneze cu fiecare țară cu adevărat interesată de o dezvoltare pe termen lung prosperă și pozitivă a continentului african, pe baza respectării depline a drepturilor omului, a libertății și responsabilității mass-mediei, a unei guvernări transparente și receptive și a combaterii corupției, elemente esențiale pentru asigurarea unui mediu politic, social și economic stabil și favorabil incluziunii în Africa; invită UE să dezvolte un răspuns strategic și pe termen lung la inițiativa chineză „O centură, un drum” care să fie ghidat de valorile noastre comune, precum și de prioritățile și nevoile articulate de vecinii noștri africani; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să devină o sursă de stabilitate și încredere în regiune; consideră că Uniunea Europeană trebuie să joace un mai important rol geopolitic în Africa și să stabilească relații care țin seama de binele tuturor;

10. consideră că Strategia UE-Africa ar trebui să includă și măsuri de asistență a țărilor africane în transformarea bogăției lor de resurse minerale într-o dezvoltare reală și solicită revizuirea eficacității măsurilor existente, de asemenea în contextul exploatării discutabile de către China și Rusia; îndeamnă Comisia și partenerii africani să pună în aplicare măsurile prevăzute de Regulamentul privind minereurile din zonele de conflict[11] și să publice fără întârziere lista societăților din afara UE care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de regulament; subliniază punctele forte ale Europei (transparență, bunuri și servicii de calitate, guvernare democratică) și este încrezător că atracția exercitată de aceste valori fundamentale constituie o alternativă convingătoare la modelele autoritare;

11. reamintește că sectorul extractiv joacă un rol important în economiile a numeroase țări africane și este corelat cu o interdependență inegală cu Europa din punct de vedere al resurselor, care ar trebui corectată prin abordarea chestiunii ieșirilor ilicite de venituri fiscale și redevențe din sectorul extractiv, prin intermediul Directivei privind transparența și al Directivei contabile[12];

12. salută faptul că UE consideră pacea și securitatea în Africa drept condiții-cheie pentru dezvoltarea durabilă și că Uniunea se angajează să „își intensifice sprijinul acordat Africii, în cooperare cu comunitatea internațională”; împărtășește opinia potrivit căreia securitatea Africii este foarte importantă pentru dezvoltarea continentului, susținută de organizații regionale și internaționale, iar statele africane sunt garanții principali ai propriei securități; face apel, prin urmare, ca UE să își continue eforturile de cooperare cu partenerii săi africani pentru dezvoltarea pe mai departe a unei arhitecturi africane pentru pace și securitate (APSA), de realizare a păcii și stabilității pe termen lung și de depășire a crizelor și conflictelor pe acest continent printr-o abordare integrată, care să valorifice toate instrumentele disponibile, inclusiv sprijinul acordat dezvoltării capacităților africane de securitate și apărare și a operațiunilor sale militare, proiectelor de demilitarizare și de edificare a păcii, cu respectarea drepturilor omului și a independenței și a suveranității țărilor africane, precum și sprijinirea inițiativelor din partea UA, a organizațiilor regionale precum ECOWAS și a G5 Sahel; încurajează statele membre să participe la misiunile și operațiile UE și salută eforturile bilaterale care contribuie la pace și stabilitate și îndeamnă Consiliul, în acest sens, să aprobe rapid Instrumentul european pentru pace, pentru a oferi o asistență mai amplă partenerilor africani din regiunile afectate de conflicte; subliniază importanța cooperării multilaterale în cadrul triunghiului UA-UE-ONU în domeniul securității locale, regionale și internaționale și rolul actorilor societății civile în eforturile de menținere și edificare a păcii; reamintește, în acest sens, că reforma sectorului de securitate, reforma justiției, buna guvernanță, responsabilitatea democratică și protecția civililor sunt o condiție prealabilă pentru câștigarea încrederii populației în guvernele și forțele de securitate; subliniază, în plus, legătura civil-militar și necesitatea de a optimiza ambele componente ale misiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC); sprijină abordarea tot mai activă a organizațiilor de cooperare pentru securitate regională față de operaționalizarea completă a APSA, care oferă Uniunii Africane și organizațiilor de la nivel regional instrumentele necesare pentru prevenirea, gestionarea și soluționarea conflictelor; felicită în special inițiative precum G5 Sahel, având în vedere rolul său din ce în ce mai important în luarea unor măsuri decisive pentru a asigura pacea și securitatea națiunilor africane din vecinătatea lor și invită Comisia și statele membre să sporească sprijinul politic, financiar, operațional și logistic pentru acest grup; subliniază că, pentru a asigura niveluri adecvate de securitate și dezvoltare, țările africane trebuie să dispună de capacități adecvate în toate sectoarele esențiale, mai ales în domeniul securității și al apărării; invită Uniunea Europeană să coordoneze inițiativele în materie de dezvoltare și securitate în care este implicată pe continentul african ca parte a unei strategii integrate care include buna guvernare, democrația, drepturile omului, statul de drept și egalitatea de gen, cu un accent special pe regiunile unde există cele mai mari vulnerabilități și tensiuni; salută cooperarea dintre Uniunea Europeană și Africa în combaterea terorismului și a bandelor înarmate, cu respectarea dreptului internațional; solicită, în contextul politicilor de combatere a terorismului, crearea de procese decizionale mai transparente, o mai bună respectare a unei abordări bazate pe drepturile omului și o implicare sporită alături de comunitățile afectate de aceste măsuri;

13. subliniază rolul important pe care Sahelul îl joacă din punct de vedere strategic și al securității și, în acest context, salută călduros fondarea G5 Sahel în 2014, precum și a forței comune G5 (Force Conjointe G5), care a fost înființată în 2017 cu scopul de a combate amenințările în materie de securitate din regiune;

14. subliniază că mandatele misiunilor PSAC sunt cuprinzătoare și vizează, printre altele, promovarea reformei sectorului de securitate, continuarea reformei justiției, consolidarea instruirii armatei și a poliției, precum și îmbunătățirea controlului; subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți politica de comunicare a misiunilor PSAC, precum și planificarea strategică generală a UE, pentru a crește vizibilitatea acțiunilor UE și a scopului său de a proteja securitatea și bunăstarea populației africane;

15. subliniază rolul special al entităților religioase africane care joacă în mod regulat un rol de mediere în conflicte, în relație cu care sunt necesare dialogul și cooperarea, în special în zonele de conflict, deoarece dialogul interreligios poate contribui la pace și reconciliere;

16. observă că comunicarea urmărește să aprofundeze sprijinul UE pentru eforturile de pace africane printr-o formă mai structurată și mai strategică de cooperare, axată pe regiunile din Africa unde există cele mai mari tensiuni, și solicită ca strategiile specifice din regiunile de conflict să fie considerate prioritare; încurajează UE și statele sale membre să continue să împartă sarcinile cu organizațiile și partenerii internaționali, inclusiv cu aliații și statele africane care sunt aliați de încredere împotriva terorismului, precum Kenya, Maroc, Nigeria, Ghana și Etiopia; solicită întărirea relațiilor UE cu aceste state-pivot; invită UE să continue să sprijine partenerii africani în consolidarea capacității forțelor și instituțiilor lor de securitate, astfel încât să le ofere cetățenilor lor servicii eficiente și sustenabile în materie de securitate și de aplicare a legii, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile PSAC, și face apel al UE să se concentreze asupra unei abordări integrate în materie de conflicte și crize, acționând în toate etapele ciclului conflictelor, de la prevenire și reacție până la gestionare și soluționare;

17. subliniază că obiectivul sprijinului UE pentru sectorul securității africane este de a încuraja asumarea de către Africa a chestiunilor legate de securitate și apărare; consideră că Uniunea Africană și statele africane sunt parteneri esențiali alături de care UE se implică în mod semnificativ pentru a asigura în comun dezvoltarea durabilă și securitatea umană; salută călduros, în acest sens, planurile Uniunii Africane de a trimite 3 000 de soldați în sprijinul G5 Sahel și consideră că acesta este un semn că UA și UE urmăresc într-adevăr obiective similare în materie de securitate, bazate pe obiective comune și responsabilități împărtășite; salută în acest sens observațiile formulate de VP/ÎR Borrell către Consiliul de Securitate al ONU la 28 mai 2020, când a vorbit despre „găsirea unei soluții africane la problemele africane”;

18. își reafirmă sprijinul pentru misiunile ONU de menținere a păcii de pe continentul african și invită actorii-cheie, în special Statele Unite ale Americii, Rusia, China și Regatul Unit să se alăture eforturilor UE de a media și a promova cooperarea și pacea durabilă pe tot continentul african; reiterează în acest sens disponibilitatea UE de a-și crește sprijinul pentru misiunile ONU și de a promova coordonarea dintre diferitele misiuni ale ONU și ale UE;

19. reamintește importanța rolului Curții Penale Internaționale (CPI) în combaterea impunității și în respectarea valorilor păcii, securității, egalității, echității, justiției și compensării; solicită statelor UE și africane să sprijine în continuare Statutul de la Roma și CPI; invită toate statele africane care nu au semnat și nu au ratificat încă Statutul de la Roma să facă acest lucru;

20. subliniază că este imperios necesar ca UE să își îndrepte atenția către insurgența teroristă de tot mai mare amploare din nordul Mozambicului, care a provocat deja peste 1 000 de decese și a obligat aproximativ 200 000 de persoane să își părăsească locuințele și care prezintă un risc grav de răspândire în regiunea de sud a Africii; îl îndeamnă pe VP/ÎR să ofere Mozambicului și cetățenilor săi sprijinul UE; subliniază că lipsa de reacție din partea UE poate duce la preluarea de către alți actori internaționali a rolului principal pe care Uniunea își propune să-l joace pe continent.

21. evidențiază că consecințele socioeconomice ale pandemiei de COVID-19 ar putea avea un impact negativ asupra statelor și societăților africane și, prin urmare, își reiterează apelul de a acorda un sprijin mai mare sectorului sănătății din toate statele africane care l-au solicitat; sprijină cu fermitate răspunsul puternic al UE la criza cu o dimensiune externă prin intermediul abordării „Team Europe” și îl consideră un adevărat semn al solidarității globale și al valorilor europene; este îngrijorat de lipsa generală a dispozitivelor medicale din sectorul asistenței medicale din Africa, ceea ce pune în pericol sănătatea personalului medico-sanitar și a pacienților, în special în cazul unor izbucnirii unor epidemii virale; solicită UE și statelor sale membre să găsească modalități prin care să ajute țările africane cu materiale medicale ori de câte ori este posibil;

22. solicită acordarea unui sprijin sporit din partea UE pentru Africa în domeniul justiției fiscale și al transparenței fiscale, reducerea și gestionarea datoriilor, în special în cazurile de „datorii odioase”, precum și în domeniul sustenabilității datoriilor ca mesaj clar de solidaritate contextul pandemiei de COVID-19; consideră că acesta ar fi un pas important în construirea unui „parteneriat între părți egale”, așa cum a afirmat Comisia, îndepărtându-se astfel de relația de tip donator-beneficiar, care a caracterizat mult timp relațiile UE-Africa; salută anunțul făcut de G20 cu privire la suspendarea tuturor plăților datoriilor pentru cele mai sărace țări ale lumii până la sfârșitul anului 2020;

23. subliniază că ajutorul pentru dezvoltare este fundamental pentru diversificarea economiilor țărilor africane și pentru a face față actualei crize economice și sociale; invită UE și statele sale membre să crească sprijinul financiar și ajutoarele umanitare pentru a răspunde nevoilor urgente ale populațiilor; solicită ca ajutorul UE și al statelor membre să fie acordat sub formă de subvenții și nu de împrumuturi, pentru a nu crește povara datoriei; deplânge faptul că multe state membre ale UE nu au reușit să atingă obiectivul de 0,7 % din venitul național brut și că unele chiar și-au diminuat contribuțiile la ajutorul pentru dezvoltare;

24. subliniază că Africa, un continent bogat în resurse, cu economii dinamice și în curs de dezvoltare care înregistrează niveluri ridicate de creștere, cu o clasă mijlocie în creștere și cu o populație tânără și creativă, este un continent al posibilităților, care a demonstrat în numeroase rânduri că progresul și dezvoltarea economică sunt posibile; accentuează că este important să se continue consolidarea infrastructurii digitale a Africii în procesul de digitalizare și să se asigure o conectivitate adecvată și accesul la internet pe întregul continent, în zonele rurale și urbane deopotrivă; subliniază că economia digitală africană oferă nu numai posibilități de creare a mai multor locuri de muncă și date pentru perspective de acțiune, ci și baza pentru promovarea drepturilor omului, accelerarea accesului la servicii de bază de calitate, îmbunătățirea transparenței și a responsabilității guvernelor și consolidarea democrației; solicită continuarea și consolidarea cooperării sistematice și reciproc avantajoase cu statele africane în materie de digitalizare, tehnologii inovatoare și soluții la toate nivelurile societății, inclusiv în domeniile e-guvernării, comerțului electronic, competențelor digitale și securității cibernetice, în concordanță cu abordarea „Digitalizarea pentru dezvoltare” (D4D); îndeamnă UE la o colaborare strânsă cu partenerii africani pentru a asigura securitatea, reziliența și descurajarea criminalității cibernetice și pentru a preveni exploatarea internetului pentru terorism și extremism violent.

25. subliniază că Africa este afectată în mod disproporționat de impactul negativ al schimbărilor climatice; constată că este responsabilitatea noastră comună să introducem măsuri de combatere a schimbărilor climatice prin imunizarea investițiilor la schimbările climatice, adaptare, acces descentralizat la energie din surse regenerabile și atenuarea schimbărilor climatice pe continentul african; subliniază importanța schimbărilor climatice ca multiplicator de risc pentru conflicte, secetă, foamete și migrație în Africa și în întreaga lume; solicită ca strategia UE-Africa să abordeze în mod explicit problema migrației climatice; subliniază rolul esențial al diplomației din domeniul apei deoarece, ca urmare a schimbărilor climatice, apa riscă să devină o resursă din ce în ce mai rară, și solicită, în acest context, Etiopiei, Egiptului și Sudanului să ajungă la o soluție pașnică și reciproc avantajoasă în ceea ce privește finalizarea Marelui baraj al renașterii Etiopiei; salută medierea SUA și a Băncii Mondiale în acest caz și invită UA și UE să facă tot posibilul pentru a facilita o soluție constructivă; subliniază necesitatea unei diplomații climatice mai eficiente pentru a promova legăturile dintre politica privind schimbările climatice de la nivel intern, extern și internațional; încurajează intensificarea eforturilor pentru a depăși paradoxul că Africa, deși este bogată în surse de energie sustenabile, se bazează încă în mare măsură pe sursele tradiționale de energie, care contribuie la schimbările climatice și nu sunt favorabile incluziunii, deoarece o mare parte din gospodăriile africane continuă să fie afectate de sărăcia energetică; încurajează, prin urmare, țările africane să deblocheze potențialul enorm de creștere și ocupare a forței de muncă deținut de sectoarele lor energetice și solicită investitorilor privați să se implice în proiecte inovatoare;

26. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Botswana, Ghana, Uganda și Zimbabwe sunt incluse în Lista neagră actualizată a UE a țărilor care au deficiențe strategice în regimurile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (AML-CFT) și invită aceste țări să ia imediat măsurile necesare pentru a respecta legislația necesară și punerea în aplicare a acesteia (i.e., Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2020/855[13]); salută faptul că, după ce au urmat o serie de reforme, Etiopia și Tunisia au fost eliminate de pe lista neagră;

27. reiterează faptul că dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung și crearea ulterioară de locuri de muncă decente și bine plătite, în special pentru tineri, reprezintă condiția necesară pentru dezvoltarea și înflorirea populației africane și, în ultimă instanță, pentru dobândirea stabilității politice, a democrației și a unor drepturi civile și drepturi ale omului sporite; salută, în acest context, eforturile depuse de Comisie pentru a transforma „Alianța Africa-Europa” într-un pilon central al relațiilor economice dintre cele două continente; subliniază nevoia de reforme economice structurale și importanța promovării capacităților de producție și fabricație interne, ceea ce ar contribui la reducerea dependenței de importurile străine; reamintește că este necesar ca UE să crească sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și subliniază oportunitățile oferite de Agenția Executivă a UE pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) de a promova cooperarea între întreprinderi și asocierile în participație cu întreprinderi africane, ceea ce, în plus, nu doar că ar crește vizibilitatea oportunităților de afaceri, ci ar și favoriza accesul atât de necesar la finanțare și la tehnologie, printr-un transfer de know-how; subliniază, de asemenea, necesitatea îmbunătățirii sistemelor de protecție a investițiilor pentru a facilita și a încuraja investițiile ulterioare; îndeamnă instituțiile și statele membre ale UE să fie un actor mai coerent și mai unificat în relația cu continentul african și să promoveze coordonarea internă pentru a defini mai bine o cale comună de urmat; subliniază, în acest context, necesitatea elaborării unei strategii coerente și cuprinzătoare referitoare la Africa, care trebuie să se bazeze pe eforturile africane și europene existente și să se concentreze asupra creării de oportunități economice și de locuri de muncă; îndeamnă UE să sprijine în continuare procesul de integrare în Africa prin intermediul UA, și anume prin sprijinirea punerii în aplicare a zonei continentale africane de liber schimb (AfCFTA); recunoaște ambițiile națiunilor africane de a depăși provocările existente și salută călduros intrarea în vigoare a AfCFTA, ca instrument al națiunilor africane de a-și dezvolta pe deplin propriul potențial, mărindu-și astfel autonomia și rezistența la presiuni externe; subliniază enormul potențial economic și politic pe care acest instrument îl are pentru viitorul comerțului african și mondial; încurajează Comisia și statele membre să își extindă asistența maximă prin împărtășirea de bune practici de experiență aplicate în UE pentru a contribui la implementarea cu succes a AfCFTA de îndată ce situația din domeniul sănătății o va permite; este de părere că o piață unică africană și o piață unică digitală africană ar fi o valoare adăugată netă, atât din punct de vedere economic, cât și politic și cultural, subliniind, în plus, necesitatea de a investi în mod semnificativ în infrastructura de transport pentru a facilita comerțul intraafrican; subliniază că noua strategie UE-Africa ar trebui să promoveze comerțul echitabil și etic, precum și standardele de muncă și de mediu;

28. subliniază cu fermitate rolul important al instituțiilor, autorităților și infrastructurii statelor funcționale și consideră că absența acestora poate fi un obstacol semnificativ în calea dezvoltării, a păcii și a progresului; subliniază importanța protejării securității alimentare și a combaterii malnutriției, în special în agricultura la scară mică, și subliniază importanța transformării multisectoriale agricole și a dezvoltării rurale în toate țările și regiunile africane, ceea ce ar conduce la crearea de locuri de muncă și la descentralizarea comunităților din zonele urbane mari; subliniază necesitatea de a crea oportunități economice și locuri de muncă, care sunt extrem de importante atunci când se reamintesc tendințele demografice de pe continentul african; subliniază, în acest context, impactul pozitiv al Planului de investiții externe al UE, lansat în 2017 de domnul Juncker, fostul Președintele al Comisiei, și își exprimă susținerea fermă pentru Alianța Africa-Europa pentru investiții și locuri de muncă sustenabile, lansată ca rezultat al acestuia;

29. recunoaște rolul jucat de provocările complexe și oportunitățile legate de migrație, atât în Europa, cât și în Africa, pentru prosperitatea și dezvoltarea celor două continente și subliniază necesitatea de a consolida cooperarea dintre acestea, pe baza respectării drepturilor omului și a dreptului internațional, a principiilor cooperării, solidarității, echilibrului și responsabilității comune; subliniază că dezvoltarea Africii se bazează pe capacitățile populației sale, astfel încât migrația nu ar trebui să conducă la un exod al creierelor; subliniază importanța elaborării unei strategii pe termen lung pentru a contracara rețelele de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți de persoane, pentru a preveni migrația neregulamentară din țările africane către UE și a consolida Dialogul UE-Africa în materie de migrație și mobilitate (MMD) și Parteneriatul Africa-UE privind migrația, mobilitatea și ocuparea forței de muncă (MME); consideră, totuși, că ambii parteneri ar trebui, de asemenea, să se concentreze mai mult asupra abordării cauzelor profunde ale migrației, precum și asupra utilizării mai eficiente a instrumentelor existente și a celor noi de cooperare pentru dezvoltare; constată că 36 dintre cele mai fragile țări ale lumii, deseori slăbite de conflicte, se află în Africa, continentul găzduind în același timp 390 de milioane de persoane care trăiesc sub pragul sărăciei; subliniază că lipsa progresului economic în regiune, slaba guvernanță, instabilitatea, încălcarea drepturilor omului, corupția, lipsa statului de drept și impunitatea, inegalitatea, șomajul, creșterea populației în unele dintre țările cele mai sărace și cel mai puțin dezvoltate, împreună cu efectele schimbărilor climatice și de mediu, însoțite de factori precum conflictele violente, radicalizarea și proliferarea criminalității organizate, vor conduce în mod inevitabil la o serie de noi provocări, care, dacă nu sunt abordate imediat, pot duce la strămutări forțate și la mișcări mixte de migrație — atât în interiorul continentului african, cât și către Europa, ceea ce ar putea conduce la scenarii extrem de dificile pentru țările africane, Uniunea Europeană și statele sale membre; reamintește că, contrar convingerilor comune, migrația intraregională continuă să depășească migrația extraregională pe continentul african și recunoaște că țările africane găzduiesc o mare parte din numărul total de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării la nivel mondial; subliniază, prin urmare, necesitatea de a construi o strategie comună pe termen lung și de a consolida cooperarea în toate domeniile, ceea ce evidențiază necesitatea de a combate introducerea ilegală de migranți și rutele de migrație neregulamentară și de a crea oportunități de relocare; constată că Africa și Europa au un interes și o responsabilitate comune în materie de migrație și mobilitate și subliniază că gestionarea migrației solicită soluții globale bazate pe principiile cooperării, solidarității, echilibrului și responsabilității comune, precum și pe respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional și susține o abordare sustenabilă pentru a aborda deplasările forțate și mișcările refugiaților; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să întreprindă acțiuni specifice pentru protejarea migranților de deces, dispariție, separare de familie și încălcarea drepturilor lor; consideră, totuși, că ambii parteneri ar trebui, de asemenea, să se concentreze mai mult asupra cauzelor profunde ale sărăciei și inegalităților, precum și asupra utilizării eficiente a instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare; solicită instituirea unor mecanisme eficiente care să poată controla minuțios destinația finală a instrumentelor de finanțare externă și să evalueze proiectele care au primit finanțare; încurajează cooperarea continuă cu Organizația Internațională pentru Migrație și cu alte agenții ale ONU pentru a oferi sprijin suplimentar refugiaților și persoanelor strămutate în interiorul țării;

30. subliniază cu fermitate rolul important al instituțiilor, autorităților și infrastructurii statelor funcționale și consideră că absența acestora poate fi un obstacol semnificativ în calea dezvoltării, a păcii și a progresului; subliniază că securitatea, stabilitatea și, în cele din urmă, prosperitatea și dezvoltarea durabilă vor fi realizate în regiunile în cauză numai dacă se urmărește o strategie atotcuprinzătoare; reamintește, în acest sens, că reforma sectorului de securitate, reforma justiției, buna guvernanță, responsabilitatea democratică și protecția civililor reprezintă o condiție prealabilă pentru câștigarea încrederii populației în guvernele lor și în forțele de securitate ale acestora; subliniază că, în timp ce o serie de țări continuă să lupte cu corupția, cu lipsa bunei guvernanțe și a libertăților sociale și politice, multe țări au început tranziția către reforme și democrație; îi apreciază, în acest sens, în special pe cetățenii din Sudan pentru curajul și eroismul lor; reamintește că țările în tranziție sunt deosebit de vulnerabile și că acestea ar trebui să poată conta pe UE atunci când solicită sprijin; solicită, astfel, ca aceste țări să primească sprijin și asistență bine coordonate în efortul de a clădi state și societăți mai reziliente, pentru a menține și a sprijini aspirațiile la schimbări pozitive, astfel cum s-au exprimat popoarele lor; sugerează ca VP/ÎR să înființeze grupuri speciale de contact ad hoc pentru a eficientiza și a facilita sprijinul pe scară largă acordat de UE țărilor individuale aflate în tranziție; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru promovarea sistemelor politice pluripartidiste și a guvernanței responsabile, democratice în Africa, în special în statele fragile, prin facilitarea grupurilor de lucru cetățeni-guvern și controlul parlamentar, inclusiv prin utilizarea unor platforme tehnologice, pentru colectarea contribuției cetățenilor la problemele politice și promovarea bunelor practici prin intermediul unor schimburi inter pares, pentru a spori responsabilitatea și capacitatea de adaptare a guvernului, aspecte fundamentale pentru realizarea unei dezvoltări durabile și pentru abordarea provocărilor globale și reducerea riscului de răspândire a instabilității; subliniază importanța includerii principiilor transparenței și bunei guvernări în strategia UE-Africa, precum și în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea acesteia;

31. salută inițiativa privind Pactul G20 cu Africa (CwA), lansată în 2017 cu scopul promovării investițiilor private în Africa, inclusiv în infrastructură, și consideră că aceasta este o platformă adecvată pentru avansarea agendelor de reformă cuprinzătoare, coordonate și specifice fiecărei țări; salută faptul că, până acum, 12 țări africane s-au alăturat inițiativei: Benin, Burkina Faso, Republica Côte d’Ivoire, Egipt, Etiopia, Ghana, Guineea, Maroc, Rwanda, Senegal, Togo și Tunisia;

32. salută scăderea semnificativă a pirateriei de-a lungul coastelor estice și vestice ale Africii ca urmare a eforturilor internaționale în domeniul securității maritime, care constituie un precedent pentru cooperarea europeană, africană și transatlantică în materie de securitate;

33. consideră că este important ca UE să își continue eforturile de a construi state și societăți mai reziliente, prin consolidarea capacităților și reformele sectorului de securitate, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile sale PSAC, și să se axeze pe o abordare integrată a conflictelor și a crizelor, care să acționeze în toate etapele ciclului conflictului;

34. consideră că UE ar trebui să depună mai multe eforturi pentru consolidarea statului de drept, reformarea sistemelor judiciare și gestionarea finanțelor publice; subliniază că instituțiile responsabile contribuie la promovarea unei creșteri economice mai echitabile și susținute, care ajută la combaterea fluxurilor financiare ilicite, a criminalității organizate grave și a unei culturi a impunității; constată importanța sprijinului și a cooperării UE cu țările africane în combaterea corupției; reamintește că fluxurile financiare ilicite (FFI) constituie o problemă substanțială pentru țările în curs de dezvoltare și că în Africa fluxurile financiare ilicite se ridică, conform estimărilor, la 50 de miliarde USD - de două ori mai mult decât ajutorul oficial pentru dezvoltare; subliniază că raportul Grupului la nivel înalt al ONU privind fluxurile financiare ilicite din Africa a evaluat activitățile comerciale ca reprezentând 65 % din FFI; invită UE să adopte un cadru de reglementare privind corupția, drepturile obligatorii ale omului, obligația de diligență pentru mediu și responsabilitatea întreprinderilor pentru întreprinderile UE care investesc și își desfășoară activitatea în Africa;

35. subliniază importanța sprijinirii unor alegeri libere, corecte și competitive și a unor procese electorale credibile; sprijină coordonarea dintre UE și UA cu privire la misiunile de observare a alegerilor și asistența acordată pentru îmbunătățirea capacității UA de realizare a unei observări a alegerilor pe termen lung, în conformitate cu standardele internaționale, cât și prin cooperare bilaterală cu țările respective și cu societățile civile ale acestora, cu scopul de a asigura alegeri favorabile incluziunii, transparente și credibile în Africa; subliniază, prin urmare, numeroasele misiuni de observare a alegerilor (MOA) efectuate de UE, care beneficiază de un sprijin puternic din partea Parlamentului; încurajează UE, ONG-urile europene, partidele politice și societatea civilă să coopereze strâns cu omologii africani, inclusiv cu funcționarii publici, pentru a da naștere unui dialog politic substanțial prin elaborarea unor politici bazate pe tematici, pentru a promova practici solide de guvernanță democratică, pentru a spori reprezentarea și includerea populațiilor marginalizate și pentru a promova participarea semnificativă a societății civile și a cetățenilor la viața publică la toate nivelurile;

36. solicită UA, Uniunii Europene și statelor membre ale acestora să asigure o cooperare mai solidă în domeniul promovării și al protecției drepturilor omului, apărătorilor drepturilor omului și societății civile, precum și să ofere sprijin politic și financiar deplin mecanismelor proprii pentru drepturile omului; consideră că implicarea în comun pe scena globală pentru consolidarea ordinii multilaterale bazate pe reguli necesită valori comune și respectarea dreptului internațional și a drepturilor fundamentale; este de părere că instituțiile democratice stabile, alegerile libere și corecte, educația și toate condițiile necesare dezvoltării trebuie să se afle în centrul cooperării UE-Africa; subliniază că societatea civilă trebuie să fie incluzivă pentru a reprezenta toate minoritățile și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că drepturile lor, inclusiv ale persoanelor LGBTIQ, sunt în mare măsură neprotejate pe întregul continent; consideră că cooperarea intercontinentală dintre UE și Africa poate contribui în mod semnificativ la combaterea xenofobiei și a fundamentalismului și la stabilizarea regiunii mediteraneene; subliniază rolul esențial pe care îl au societățile civile și apărătorii drepturilor omului în consolidarea democrației, a păcii, a statului de drept și a protecției drepturilor omului pe ambele continente; subliniază necesitatea de a crește implicarea societății civile în Parteneriatul Africa-UE prin promovarea consolidării capacităților și a protecției sale; solicită Uniunii Europene să sprijine inițiative concrete de consolidare a organizațiilor societății civile și a drepturilor omului; subliniază rolul important al unui sector de presă și mass-media liber și dinamic și reamintește că acesta este vital pentru a asigura un public bine informat, care să își poată defini propriile priorități; subliniază faptul că un sector de presă și mass-media liber și dinamic sporește rezistența împotriva știrilor false; invită UE să se implice mai activ față de Africa pentru a sprijini libertatea de exprimare, pluralismul mass-mediei și siguranța jurnaliștilor și subliniază rolul important al unei prese libere în ceea ce privește combaterea corupției și supravegherea și responsabilitatea autorităților publice; subliniază importanța includerii în acordurile internaționale ale UE cu continentul african a unor clauze obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la drepturile omului, care să cuprindă un mecanism de consultare clar și precis elaborat după modelul articolului 96 al Acordului de la Cotonou; salută în acest context introducerea unei astfel de clauze în acordurile de liber schimb destinate noii generații;

37. subliniază că viitorul Africii se află în mâinile generației sale tinere; invită UE să sprijine inițiative concrete pentru capacitarea tinerilor și a femeilor în strategia sa reînnoită UE-Africa, asigurând implicarea lor activă în procesele de luare a deciziilor din viața civică și politică; subliniază că dezvoltarea Africii depinde de caracterul incluziv al educației, că inegalitățile în materie de educație trebuie să fie abordate în continuare și că investițiile în politicile și programele de școlarizare și sănătate pentru dezvoltarea copiilor și a tinerilor trebuie să crească; subliniază că cooperarea UE-Africa trebuie să aibă un element corespunzător al societății civile și, prin urmare, nu poate fi o abordare de sus în jos; solicită în acest domeniu mai multe eforturi pentru a promova relațiile dintre indivizi, în special în rândul tinerilor; subliniază, în acest context, impactul pozitiv important pe termen lung al programului Erasmus +; reamintește că numeroasele tinere talente din Africa nu își vor putea atinge potențialul decât atunci când Africa și partenerii săi vor investi în educație și inovare; subliniază că buna guvernanță și dezvoltarea reușită reprezintă o condiție indispensabilă pentru atingerea acestui obiectiv și solicită conectarea de către UE a ajutorului pentru dezvoltare cu standarde mai ridicate de educație și emanciparea femeilor; își exprimă regretul că comunicarea Comisiei neglijează dimensiunea politicii culturale externe și potențialul promițător al unei colaborări culturale europene-africane aprofundate; îndeamnă, prin urmare, Comisia și SEAE să acorde prioritate acestui domeniu prin promovarea și finanțarea parteneriatelor bicontinentale între instituții și persoane; îndeamnă, prin urmare, Comisia să propună o inițiativă europeano-africană cuprinzătoare care să reflecteze la istoriile coloniale obscure, să investigheze cazurile de însușire ilicită și să exploreze măsurile de repatriere și restituire a artefactelor culturale de origine africană;

38. reamintește amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată transnațională, tulburările civile și infracțiunile interne pentru statele fragile și aflate într-o perioadă postconflict, care luptă pentru a le oferi cetățenilor lor securitatea necesară; subliniază, în acest context, importanța unei forțe de poliție naționale și regionale bine pregătite; constată, cu toate acestea, că forțele de poliție nu dispun adesea de o pregătire și de un echipament adecvate și, cel mai important, nu au întotdeauna o legătură adecvată cu populația locală și nici nu beneficiază întotdeauna de încrederea acesteia; subliniază, prin urmare, că este important să se consolideze și să se construiască structuri de poliție profesioniste și solicită, printre altele, intensificarea sprijinului conceptual, logistic și administrativ acordat Mecanismului african pentru cooperarea polițienească în Alger, care a fost lansat în 2014; consideră că cooperarea în acest domeniu va contribui, de asemenea, la consolidarea capacității misiunilor de menținere a păcii și la promovarea componentei polițienești a APSA;

39. constată că sfera informațională din Africa este din ce în ce mai influențată de adversarii noștri globali; invită, în acest sens, SEAE și Comisia să abordeze în mod activ problema absenței vocii europene în cadrul societăților africane și să contracareze discursurile false și să promoveze mai bine abordarea europeană și valorile democratice în rândul populației africane; observă că acest lucru ar necesita o mai bună comunicare strategică axată pe principalele regiuni și țări și necesită instituirea unei unități speciale responsabile pentru astfel de acțiuni care funcționează în strânsă cooperare cu delegațiile UE;

40. subliniază pericolul reprezentat de proliferarea armelor ilicite de mici dimensiuni și reamintește că aceste arme nedocumentate și în majoritatea cazurilor deținute ilegal nu numai că amenință siguranța și securitatea comunităților, ci sunt, de asemenea, utilizate de rețele infracționale transnaționale periculoase care sunt implicate în diverse forme de trafic, inclusiv de arme, de persoane și de droguri ilegale;

41. îndeamnă la continuarea reuniunilor consultative comune anuale ale Comitetului politic și de securitate al Uniunii Europene și ale Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane, cu obiectivul de a extinde domeniul de cooperare pentru a include vizite comune, sesiuni comune, dezvoltarea înțelegerilor comune și analizele situațiilor de criză, precum și investigarea căilor de acțiune timpurie comună ca fiind cel mai bun mijloc de a crea un parteneriat strategic viabil;

42. reamintește că Africa este gazda celui mai mare număr de operații în sprijinul păcii (PSO) din lume și cel mai mare contribuitor cu trupe și forțe de poliție; subliniază necesitatea adaptării PSO-urilor în Africa la noua realitate a pandemiei de COVID-19, pentru a proteja în mod adecvat atât cetățenii, cât și personalul operațiilor respective; subliniază necesitatea asigurării unei finanțări adecvate pentru misiuni, având în vedere teama de o criză economică iminentă și de o reducere a finanțării disponibile;

43. solicită garantarea de către UE a faptului că misiunile PSAC sunt planificate într-un mod eficace, responsabil, robust, cu operațiuni eficiente și mandate mai solide legate de voința politică de fond, care să vizeze soluționarea conflictelor, și nu înghețarea lor;

44. subliniază importanța diplomației parlamentare și, în acest sens, reamintește numeroasele reuniuni și misiuni parlamentare pe care le-a desfășurat Parlamentul, în special reuniunile periodice dintre Parlamentul European și Parlamentul Panafrican; solicită, în acest sens, consolidarea dimensiunii parlamentare în relațiile UE-AU și solicită ca misiunile anuale ale comisiilor-cheie ale Parlamentului European să se întâlnească și să facă schimb periodic cu omologii lor africani;

45. solicită să se asigure faptul că ajutorul UE nu prelungește conflictele sau nu facilitează comportamentul prădător al regimurilor autocratice, care stă la baza multor probleme socioeconomice și conflicte politice din Africa; subliniază că urmărirea unor interese comune și cooperarea trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional, cu valorile fundamentale ale UE și cu obiectivele de sprijinire a democrației, a bunei guvernări și a drepturilor omului;

46. apreciază eforturile de consolidare a mecanismelor și reglementărilor de protecție a drepturilor omului deținute de Africa, cum ar fi Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor și protocoalele la aceasta, Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și ale Popoarelor; apreciază faptul că astfel de mecanisme și reglementări continuă să ajute partenerii africani în adaptarea propriilor instrumente și mecanisme pentru drepturile omului la principiile, legile și standardele recunoscute la nivel internațional;

47. consideră că participarea sporită a femeilor la viața publică, inclusiv la politică, este fundamentală pentru o societate egalitară și favorabilă incluziunii; subliniază importanța eforturilor comune UE-Africa de a îmbunătăți politicile și legislația cu privire la aspecte precum accesul fetelor la educație și oprirea căsătoriei copiilor, încetarea mutilării genitale a femeilor, asigurarea drepturilor economice, politice și sociale ale femeilor și participarea lor în toate domeniile societății, procesele decizionale, consolidarea păcii și eforturile de menținere a păcii, încetarea violenței psihologice, fizice și sexuale, inclusiv a violului conjugal, precum și a oricărei alte forme de abuz; reamintește că promovarea egalității de gen este una dintre cele mai eficiente modalități de a impulsiona creșterea favorabilă incluziunii, de a reduce sărăcia și de a promova pacea; încurajează sprijinul suplimentar pentru emanciparea economică a femeilor africane prin educație, transfer de competențe, acces la finanțare și asistență la înființarea de întreprinderi și acces la terenuri; salută reprezentarea tot mai mare a femeilor în unele țări africane; observă, totuși, că femeile rămân slab reprezentate în multe alte țări de pe continentul african; subliniază că respectarea și realizarea deplină a drepturilor femeilor sunt fundamentele unei societăți democratice; consideră, prin urmare, că aceste drepturi și obiective fundamentale trebuie realizate pentru a construi o societate cu adevărat democratică; subliniază că disparitățile de gen în educație continuă să reprezinte o problemă gravă în Africa, în special în comunitățile marginalizate, și subliniază necesitatea de a oferi acces adecvat la educație, programe de deprindere a competențelor și oportunități reale în viață pentru fete și femei;

48. încurajează SEAE să-și sporească prezența prin delegații ale UE pe întregul continent, în special în statele membre cheie ale UA, pentru a continua să promoveze relațiile noastre bilaterale și regionale și pentru a asigura un schimb adecvat cu părțile interesate relevante; subliniază că aceste legături strânse reprezintă baza pentru asigurarea unor parteneriate globale adecvate și bine structurate, precum și a unor răspunsuri adaptate; invită SEAE să își îmbunătățească în mod semnificativ strategia în domeniul mass-mediei și de comunicare nu numai pentru a încuraja conștientizarea eforturilor UE în regiunile respective, ci și pentru a crește nivelul de conștientizare și sprijinul cetățenilor UE pentru o cooperare intensificată UE-Africa;

49. subliniază că relațiile UE-Africa ar trebui să treacă de la o relație orientată spre dezvoltare la una care urmărește să pună națiunile africane pe picior de egalitate, caracterizată de relații comerciale ambițioase pentru ridicarea standardelor africane; subliniază că UE ar trebui să ajute națiunile africane să se îndrepte către autonomie; consideră că consolidarea legăturilor economice cu Africa este vitală pentru protejarea independenței economice a statelor africane;

50. îi încurajează pe liderii africani să aleagă proiecte de investiții străine de înaltă calitate, transparente, favorabile incluziunii și sustenabile și sprijină accesul la oportunități de finanțare care oferă alternative solide la inițiativele externe direcționate de stat;

51. reamintește importanța coordonării strategiei UE-Africa cu ONU, NATO, OSCE și cu alte țări similare, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Canada, Regatul Unit, Australia și Japonia.

 


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.9.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

55

6

6

Membri titulari prezenți la votul final

Alviina Alametsä, Alexander Alexandrov Yordanov, Maria Arena, Petras Auštrevičius, Traian Băsescu, Anna Bonfrisco, Reinhard Bütikofer, Fabio Massimo Castaldo, Włodzimierz Cimoszewicz, Katalin Cseh, Tanja Fajon, Anna Fotyga, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Raphaël Glucksmann, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Márton Gyöngyösi, Sandra Kalniete, Dietmar Köster, Andrius Kubilius, Ilhan Kyuchyuk, David Lega, Miriam Lexmann, Nathalie Loiseau, Antonio López-Istúriz White, Lukas Mandl, Thierry Mariani, David McAllister, Vangelis Meimarakis, Sven Mikser, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Gheorghe-Vlad Nistor, Urmas Paet, Demetris Papadakis, Kostas Papadakis, Tonino Picula, Manu Pineda, Kati Piri, Giuliano Pisapia, Jérôme Rivière, María Soraya Rodríguez Ramos, Nacho Sánchez Amor, Isabel Santos, Andreas Schieder, Radosław Sikorski, Jordi Solé, Sergei Stanishev, Tineke Strik, Hermann Tertsch, Harald Vilimsky, Idoia Villanueva Ruiz, Viola Von Cramon-Taubadel, Thomas Waitz, Charlie Weimers, Isabel Wiseler-Lima, Salima Yenbou, Željana Zovko

Membri supleanți prezenți la votul final

Özlem Demirel, Angel Dzhambazki, Assita Kanko, Arba Kokalari, Dragoș Tudorache, Mick Wallace, Elena Yoncheva, Marco Zanni

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

55

+

ECR

Angel Dzhambazki, Anna Fotyga, Assita Kanko, Hermann Tertsch

NI

Fabio Massimo Castaldo, Márton Gyöngyösi

PPE

Alexander Alexandrov Yordanov, Traian Băsescu, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Sandra Kalniete, Arba Kokalari, Andrius Kubilius, David Lega, Miriam Lexmann, Antonio López-Istúriz White, Lukas Mandl, David McAllister, Vangelis Meimarakis, Francisco José Millán Mon, Gheorghe-Vlad Nistor, Radosław Sikorski, Isabel Wiseler-Lima, Željana Zovko

RENEW

Petras Auštrevičius, Katalin Cseh, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Ilhan Kyuchyuk, Nathalie Loiseau, Javier Nart, Urmas Paet, María Soraya Rodríguez Ramos, Dragoș Tudorache

S&D

Maria Arena, Włodzimierz Cimoszewicz, Tanja Fajon, Raphaël Glucksmann, Sven Mikser, Demetris Papadakis, Tonino Picula, Kati Piri, Giuliano Pisapia, Isabel Santos, Andreas Schieder, Sergei Stanishev, Nacho Sánchez Amor, Elena Yoncheva

VERTS/ALE

Alviina Alametsä, Reinhard Bütikofer, Jordi Solé, Tineke Strik, Viola Von Cramon-Taubadel, Thomas Waitz, Salima Yenbou

6

GUE/NGL

Özlem Demirel, Manu Pineda

ID

Thierry Mariani, Jérôme Rivière, Harald Vilimsky

NI

Kostas Papadakis

6

0

ECR

Charlie Weimers

GUE/NGL

Idoia Villanueva Ruiz, Mick Wallace

ID

Anna Bonfrisco, Marco Zanni

S&D

Dietmar Köster

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ (8.9.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru dezvoltare</CommissionInt>


<Titre>referitor la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare sustenabilă și favorabilă incluziunii</Titre>

<DocRef>(2020/2041(INI))</DocRef>

Raportor pentru aviz: <Depute>Manuel Bompard</Depute>

 

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

 având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate adresată Parlamentului European și Consiliului din 9 martie 2020 intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004),

 având în vedere raportul Grupului operativ pentru Africa rurală din 7 martie 2019,

 având în vedere Declarația ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale,

 având în vedere decizia Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de a proclama Deceniul agriculturii familiale pentru perioada 2019-2028,

 având în vedere Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030,

1. salută faptul că noul parteneriat UE-Africa promovează dezvoltarea unor practici agricole ecologice și integrarea preocupărilor legate de biodiversitate; este îngrijorat, însă, de dependența ridicată a statelor africane de importurile de alimente; reamintește, în acest sens, necesitatea de a garanta coerența politicilor agricole și comerciale europene în favoarea dezvoltării sustenabile, garantând punerea în aplicare a analizei impactului acestora asupra obiectivelor de dezvoltare durabilă, a drepturilor omului și a drepturilor micilor agricultori și ale altor populații care trăiesc în zonele rurale; sprijină dezvoltarea oportunităților comerciale între continente, incluzând în același timp protecția și garanțiile pentru produsele agricole sensibile, pentru a le permite regiunilor să își consolideze potențialul de producție; subliniază că acordurile comerciale trebuie să susțină principiul comerțului echitabil în beneficiul agriculturii locale și, în același timp, să asigure disponibilitatea alimentelor produse în mod sustenabil; invită Comisia să se asigure că acordurile comerciale nu destabilizează agricultura locală, nu prejudiciază micii producători agricoli și nu măresc dependența continentului african de importurile de alimente;

2. invită UE să intensifice cooperarea dintre cele două continente în mod susținut, inclusiv prin expertiză și parteneriate în domeniul cercetării și inovării și prin schimburi de bune practici în domeniul agriculturii; subliniază importanța centrală a sectorului agricol și alimentar în economia și societatea din Africa, dar și din UE și consideră că dezvoltarea unui sector agricol sustenabil și a zonelor rurale este esențială pentru a putea crea locuri de muncă și pentru dezvoltarea sustenabilă în Africa, astfel că ar trebui să se afle în centrul relațiilor UE-Africa; invită UE să elaboreze o poziție strategică concretă pentru a promova mai intens gestionarea sustenabilă a economiei resurselor naturale cu lanțuri valorice sustenabile și să îmbunătățească cooperarea dintre UE și Africa, punând accentul pe clădirea unui viitor neutru din punct de vedere climatic, cu scopul de a crea un mediu pentru investiții sustenabile și mai reziliente la schimbările climatice și pentru crearea de mai multă valoare și de locuri de muncă pe plan local; consideră că UE trebuie să dezvolte semnificativ cooperarea cu Africa în ceea ce privește practicile de dezvoltare rurală, precum și practicile agroecologice, aceasta urmând să fie temelia sustenabilității ecologice, sociale și economice și să aducă beneficii micilor fermieri și comunităților prin creșterea autonomiei lor și a rezilienței agriculturii africane la schimbările climatice; invită UE și statele membre să colaboreze activ cu partenerii africani pentru a crea sinergii între Strategia UE-Africa, politicile Pactului verde, în special dimensiunea externă a Strategiei „De la fermă la consumator”, și politicile comerciale, pentru a le alinia la politica de dezvoltare și la angajamentele privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și pentru a le completa cu acțiuni concrete, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, care sprijină activ tranziția către sisteme agroalimentare sustenabile, punând accentul pe dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare scurte, pe producția locală, pe distribuție și consumul local, ceea ce va aduce beneficii oamenilor, naturii și economiei;

3. subliniază importanța sectorului agricol și alimentar în Africa în asigurarea unor oportunități de încadrare în muncă decente și sustenabile în zonele rurale; subliniază ponderea semnificativă a forței de muncă din Africa, în special femei și tineri, care se bazează pe producția, prelucrarea și distribuția de alimente agricole pentru a-și asigura mijloacele de subzistență, veniturile și ocuparea directă a forței de muncă; subliniază că aceasta se referă, în majoritatea cazurilor, la micile exploatații agricole și la fermele familiale; ia act de importanța de a promova și consolida măsurile și instrumentele care sprijină creșterea calității produselor, diversificarea produselor, modernizarea practicilor agricole, condițiile de muncă sigure și măsurile de consolidare a rezilienței fermierilor, în special a femeilor și a generației tinere; invită Comisia să se asigure că parteneriatul UE-Africa este reciproc avantajos pentru ambele continente în ceea ce privește oportunitățile de piață, schimbul de cunoștințe, lanțurile valorice echitabile și accesul la instrumentele și măsurile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea, precum și sprijinul pentru acestea; invită Parteneriatul UE-Africa să pună un accent puternic pe dezvoltarea agricolă și rurală pentru a promova stabilitatea economică și calitatea vieții în zonele rurale;

4. subliniază că utilizarea pesticidelor în agricultura intensivă în Africa poate avea un impact asupra sănătății lucrătorilor care au un acces foarte redus la formare privind protecția plantelor și asistență medicală, pe lângă daunele aduse mediului; solicită educarea și formarea privind abordări sustenabile de protecție a plantelor și alternative la pesticide, precum și reducerea la minimum a expunerii la substanțe periculoase; denunță standardul dublu aplicat de UE în ceea ce privește pesticidele, permițând exportul de substanțe periculoase interzise în UE către țări africane și alte țări terțe; solicită, prin urmare, modificarea normelor în vigoare ale UE pentru a elimina această incoerență juridică, în conformitate cu Convenția de la Rotterdam din 1998 și cu Pactul verde;

5. subliniază contribuțiile esențiale ale tinerelor fete și ale femeilor la economiile agricole și rurale de pe întreg continentul african; reamintește că aproape jumătate din muncile agricole din Africa sunt efectuate de femei, majoritatea femeilor fermieri aparținând categoriei micilor fermieri sau celei a fermierilor de subzistență, ele neavând accesul necesar la informații, credite și terenuri; consideră, prin urmare, că este extrem de important să se sprijine și să se consolideze capacitarea tinerelor fete și a femeilor din Africa; invită UE să sprijine țările partenere, în special să își îmbunătățească legislația privind proprietatea prin recunoașterea dreptului universal al femeilor de a fi proprietari cu drepturi depline asupra terenurilor;

6. este deosebit de îngrijorat de faptul că defrișările continuă și se înrăutățesc în Africa, unde de exemplu în martie 2020 bazinul fluviului Congo a ocupat locul doi în lume printre regiunile cele mai afectate de defrișări, suprafața defrișată devenind de peste două ori mai mare decât în anii precedenți; evidențiază că distrugerea pădurilor tropicale africane este o pierdere ireversibilă din punctul de vedere al biodiversității și al capacității de sechestrare a carbonului, precum și din cel al habitatelor și al modurilor de viață ale comunităților indigene care trăiesc în păduri; invită Comisia să prezinte fără întârziere o propunere de cadru european obligatoriu privind obligația de diligență, având la bază orientările OCDE și un comportament responsabil în afaceri; solicită ca întreprinderile europene să identifice, să prevină și să denunțe încălcările drepturilor omului și ale drepturilor de mediu în lanțurile de aprovizionare globale, inclusiv în lanțurile de subcontractare, aplicabil tuturor agenților economici din toate sectoarele, în special cele considerate ca prezentând un risc ridicat în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi materiile prime, cacaua, cafeaua și silvicultura; solicită să se introducă dispoziții cu caracter obligatoriu în acordurile comerciale încheiate cu țări africane; îndeamnă UE să colaboreze cu guvernele și cu actorii globali prin intermediul unor acorduri de parteneriat, pentru a promova o abordare coerentă la nivel mondial în vederea dezvoltării unor planuri de acțiune comune pentru a proteja și gestiona mai bine pădurile, apele și ecosistemele marine, în temeiul Acordului de la Paris și al obiectivelor de dezvoltare durabilă;

7. reamintește că pădurile contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor privind clima, la protejarea biodiversității și la prevenirea deșertificării și a eroziunii extreme a solului; subliniază că eforturile comune ale UE și Africii ar trebui să sprijine dezvoltarea unei agriculturi și a unei silviculturi reziliente la schimbările climatice, dezvoltarea rurală sustenabilă și sisteme alimentare sigure și sustenabile, care sunt esențiale pentru eradicarea sărăciei, a foametei și a malnutriției; subliniază importanța de a asigura complementaritatea între agricultură, faună sălbatică și conservarea biodiversității și insistă asupra necesității de a promova practici agricole sustenabile precum agrosilvicultura în locul practicilor de monocultură care epuizează solurile și distrug biodiversitatea, utilizează mai multe terenuri și înrăutățește furnizarea de alimente în comunitățile locale; subliniază existența unor sisteme de conservare, care colaborează cu fermierii care își închiriază terenurile pentru protejarea speciilor sălbatice, asigură locuri de muncă la nivel local și îmbunătățesc coexistența cu speciile sălbatice; în acest context, salută inițiativa NaturAfrica având scopul de a proteja fauna sălbatică și ecosistemele și oferind totodată populațiilor locale oportunități în sectoarele verzi;

8. subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să garanteze că se aplică aceleași standarde ridicate de siguranță și sustenabilitate în producția de alimente, atât pentru produs, cât și pentru metoda de producție, în special având în vedere nivelul mai ridicat de ambiție al Strategiei „De la fermă la consumator” și al Strategiei în domeniul biodiversității pentru 2030;

9. regretă că nu este recunoscută importanța strategică a pășunilor, care acoperă aproximativ 43 % din suprafața terestră africană și, prin urmare, reprezintă absorbanți importanți de carbon; invită Comisia să dezvolte, împreună cu comunitățile locale și părțile interesate de la nivel local, o strategie de optimizare a acestui potențial prin gestionarea durabilă a pășunatului, de exemplu, de către păstori;

10. denunță amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor în Africa; evidențiază că aceasta este o practică brutală, care subminează suveranitatea alimentară și pune în pericol comunitățile rurale africane; subliniază că continentul african, care se preconizează că va înregistra o creștere demografică semnificativă, estimându-se că populația va ajunge la 2,5 miliarde până în 2050, continuă să fie regiunea cea mai afectată de malnutriție; reamintește că accesul la terenuri este esențial pentru a garanta securitatea alimentară; subliniază că o mai mare concentrare a terenurilor duce deseori la o înmulțire a strămutărilor forțate ale populației și a încălcărilor drepturilor omului, iar exploatarea materiilor prime în Africa agravează conflictele existente și creează conflicte noi și, împreună cu acapararea terenurilor, duce la exploatarea și oprimarea populației locale; solicită o strategie agricolă pe termen lung pentru a promova securitatea alimentară în Africa și ca autoritățile naționale, regionale și locale să consolideze drepturile funciare și să adopte principii pentru o mai bună guvernanță funciară; subliniază necesitatea lansării unui proces incluziv la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor și acțiunilor legate de acapararea terenurilor, cu participarea efectivă a actorilor locali și a organizațiilor societății civile; solicită ca Orientările voluntare privind proprietatea funciară să fie respectate în cadrul tuturor proiectelor care promovează protecția drepturilor funciare, inclusiv în cadrul schimburilor comerciale, și, de asemenea, solicită măsuri care să asigure faptul că proiectele nu periclitează drepturile funciare ale micilor fermieri;

11. constată că, de exemplu, drepturile de pășunat și pășunile comune reprezintă drepturi tradiționale de folosință asupra terenurilor bazate pe dreptul comun și nu pe drepturi de proprietate securitizate; subliniază, cu toate acestea, importanța vitală a protejării acestor drepturi comune pentru populația rurală;

12. îndeamnă statele membre și UE să mărească în mod semnificativ volumul asistenței oficiale pentru dezvoltare destinate țărilor africane care vizează obiective de dezvoltare socială, economică și de mediu și cercetarea și formarea în domeniul agricol și țin seama în special de politicile de conservare a biodiversității și de adaptare la schimbările climatice, cu scopul de a-i ajuta pe fermierii din Africa în adaptarea necesară la criza climatică; solicită ca agroecologia să fie recunoscută ca fundament al sistemelor agricole și alimentare sustenabile și să se dezvolte infrastructuri și lanțuri valorice mai bune pentru fermierii locali; de asemenea, evidențiază posibilitățile și potențialul parteneriatelor cu sectorul privat în vederea realizării acestor obiective; subliniază că parteneriatele cu actorii privați trebuie să facă obiectul unor criterii de selecție precise, unor monitorizări publice, unor procese de evaluare și unor mecanisme independente de tratare a plângerilor; subliniază, în plus, că sprijinul acordat sectorului privat trebuie să fie condiționat de respectarea drepturilor omului și de recunoașterea dreptului la alimentație; subliniază că ajutorul condiționat care promovează accesul întreprinderilor europene la această finanțare trebuie exclus; subliniază că noul parteneriat UE-Africa trebuie să recunoască rolurile multiple și contribuțiile actorilor locali și ale organizațiilor societății civile și, prin urmare, necesitatea de a-i implica la toate nivelurile în cadrul dialogului politic și privind politicile și în pregătirea, monitorizarea și evaluarea planurilor de punere în aplicare; evidențiază că schimbarea din Africa poate fi realizată cel mai bine dacă o bună guvernare și o repartizare transparentă a ajutoarelor sunt recompensate, iar abuzurile sunt sancționate;

13. salută propunerea Grupului operativ pentru Africa rurală de instituire a unui program de înfrățire între Europa și Africa, extins la crearea unei legături între organismele agricole ale statelor membre ale UE și țările partenere din Africa, cum ar fi, printre altele, organizațiile de fermieri și cooperativele, organizațiile de femei și de tineret din mediul rural, cu scopul de a face schimb de bune practici și de a încuraja relațiile dintre parteneri foarte implicați și similari; subliniază că Grupul operativ comun UE-Africa pentru Africa rurală a pregătit în 2018 o listă de măsuri pentru a crește producția alimentară proprie a Africii și că această listă reprezintă în continuare o bază relevantă pentru parteneriatul UE-Africa; subliniază rolul important pe care îl pot avea organizațiile fermierilor și cooperativele din Africa în îmbunătățirea puterii de negociere a fermierilor și a veniturilor lor, facilitând accesul la echipamente și servicii și reducând riscurile legate de comercializarea produselor; consideră că schimbul de experiență între Africa și organizațiile europene ar aduce beneficii reciproce;

14. încurajează organizațiile agricole profesionale africane și europene să coopereze pentru a-și promova rolul în abordarea provocărilor comune legate de sustenabilitatea agriculturii și să dezvolte schimburi de practici privind organizarea lanțurilor valorice și a producției;

15. invită Parteneriatul UE-Africa să își canalizeze eforturile în domeniul agriculturii spre garantarea dreptului țărilor africane la suveranitatea alimentară, creșterea securității lor alimentare ca o prioritate, precum și a capacității lor de a satisface nevoile în materie de alimentație ale populațiilor lor, în special nevoia de proteine, și spre promovarea unei agriculturi ecologice locale, la scară mică și familială, care să garanteze securitatea alimentară și nutrițională pentru toți și o mai bună reziliență în caz de crize, în special criza climatică, punând accentul pe o producție alimentară sustenabilă și sănătoasă și pe bunăstarea socială și economică a fermierilor și subzistența acestora; cere ca acordurile de cooperare ale UE să dea din nou prioritate sprijinirii dezvoltării sustenabile a agriculturii și asigurării autonomiei fermierilor din țări terțe; subliniază că este important să se creeze piețe regionale și locale în Africa, pentru a face mai reziliente rețelele de distribuție locale și securitatea alimentară; reamintește că eradicarea tuturor formelor de malnutriție și ODD 2 (Eradicarea foametei) ar trebui să fie considerate drept priorități în cadrul noului parteneriat; subliniază că crearea unor sisteme agricole și alimentare sigure și sustenabile ar trebui promovată prin politici agricole regionale, practici agricole favorabile mediului, producția locală, zone rurale intacte și protejarea biodiversității și a resurselor naturale, precum și prin introducerea unor standarde sanitare și fitosanitare; ia act de faptul că, în ceea ce privește atât costurile de producție ale fermierilor, cât și cheltuielile publice aferente politicii agricole, salvarea și schimbul de soiuri de semințe locale reprezintă modalitatea cea mai ieftină, cea mai rapidă și cea mai eficace de a adapta soiurile la schimbările climatice, evitând astfel dependența de factorii de producție și asigurând autonomia fermierilor și o mai mare securitate alimentară;

16. subliniază că există riscul ca anumite surplusuri agricole, cum ar fi laptele praf, rezultate în timpul crizei COVID-19, să fie exportate către țări mai puțin dezvoltate, concurând cu producția locală și provocând daune colaterale producătorilor; solicită, prin urmare, Comisiei să reflecteze asupra unei strategii de eliminare a stocurilor pentru a evita un efect negativ asupra micilor exploatații locale din țări sărace;

17. subliniază că femeile care practică agricultura de subzistență întâmpină obstacole suplimentare la menținerea suveranității alimentare din cauza protecției stricte, în cadrul acordurilor comerciale, a noilor soiuri de plante în temeiul Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante.

 


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

7.9.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

1

4

Membri titulari prezenți la votul final

Mazaly Aguilar, Clara Aguilera, Atidzhe Alieva-Veli, Álvaro Amaro, Eric Andrieu, Attila Ara-Kovács, Carmen Avram, Adrian-Dragoş Benea, Mara Bizzotto, Daniel Buda, Asger Christensen, Angelo Ciocca, Ivan David, Paolo De Castro, Jérémy Decerle, Salvatore De Meo, Herbert Dorfmann, Luke Ming Flanagan, Cristian Ghinea, Dino Giarrusso, Martin Häusling, Martin Hlaváček, Krzysztof Jurgiel, Jarosław Kalinowski, Elsi Katainen, Gilles Lebreton, Norbert Lins, Chris MacManus, Marlene Mortler, Ulrike Müller, Maria Noichl, Juozas Olekas, Pina Picierno, Maxette Pirbakas, Bronis Ropė, Bert-Jan Ruissen, Anne Sander, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Annie Schreijer-Pierik, Veronika Vrecionová, Juan Ignacio Zoido Álvarez

Membri supleanți prezenți la votul final

Manuel Bompard, Anna Deparnay-Grunenberg, Tilly Metz, Christine Schneider, Marc Tarabella, Thomas Waitz

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

43

+

PPE

Álvaro Amaro, Daniel Buda, Salvatore De Meo, Herbert Dorfmann, Jarosław Kalinowski, Norbert Lins, Marlene Mortler, Anne Sander, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Christine Schneider, Annie Schreijer-Pierik, Juan Ignacio Zoido Álvarez

S&D

Clara Aguilera, Eric Andrieu, Attila Ara-Kovács, Carmen Avram, Adrian-Dragoş Benea, Paolo De Castro, Maria Noichl, Juozas Olekas, Pina Picierno, Marc Tarabella

Renew

Atidzhe Alieva-Veli, Asger Christensen, Jérémy Decerle, Cristian Ghinea, Martin Hlaváček, Elsi Katainen, Ulrike Müller

Greens/EFA

Anna Deparnay-Grunenberg, Martin Häusling, Tilly Metz, Bronis Ropė, Thomas Waitz

ECR

Mazaly Aguilar, Krzysztof Jurgiel, Bert-Jan Ruissen, Veronika Vrecionová

EUL/NGL

Manuel Bompard, Luke Ming Flanagan, Chris MacManus

NI

Dino Giarrusso

 

1

-

ID

Ivan David

 

4

0

ID

Mara Bizzotto, Angelo Ciocca, Gilles Lebreton, Maxette Pirbakas

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

 


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL (4.9.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru dezvoltare</CommissionInt>


<Titre>referitor la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii</Titre>

<DocRef>(2020/2041(INI))</DocRef>

Raportor pentru aviz (*): <Depute>Joachim Schuster</Depute>

 

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

 

 

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază că viitorul parteneriat dintre Uniunea Europeană și Uniunea Africană ar trebui să fie unul bazat pe valori comune, cu respectarea drepturilor omului și a bunei guvernări; subliniază că o Africă puternică este în interesul Uniunii Europene și că, prin urmare, UE trebuie să elaboreze, împreună cu partenerii africani, planuri ambițioase și adecvate pentru creșterea și dezvoltarea Africii, care să diversifice economia și să sporească schimburile comerciale pe continentul african;

2. subliniază că UE, împreună cu statele sale membre, constituie cel mai mare partener al Africii în ceea ce privește comerțul, investițiile, asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) și securitatea;

3. subliniază că, deși pe continentul african există o serie de țări dinamice cu venituri medii, dezvoltarea sa economică este încă relativ scăzută în comparație cu alte părți ale lumii; evidențiază că multe dintre statele africane se vor confrunta, așadar, cu provocări aproape insurmontabile generate de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de efectele schimbărilor climatice, printre care transformări demografice enorme cu o migrație din motive legate de climă, economie și conflicte, precum și cu alte provocări, cum ar fi o mare pierdere a biodiversității și comerțul ilegal cu arme; subliniază că situația economică din multe țări africane, cauzată, printre altele, de o scădere bruscă a cererii și de un șoc al ofertei continentale, a împiedicat limitarea COVID-19; subliniază că este probabil ca criza să aibă un impact dezastruos asupra sistemelor de sănătate de pe continent aflate deja sub presiune; subliniază că este necesar ca UE să sprijine țările africane în dezvoltarea unor economii și a unor programe sociale reziliente, precum și a sistemelor lor de sănătate și de educație; consideră, așadar, că efectele pandemiei, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, trebuie integrate în Strategia UE-Africa;

4. subliniază importanța unor relații comerciale durabile din punct de vedere ecologic și social cu continentul african; subliniază că întreprinderile europene sunt responsabile pentru lanțurile lor de aprovizionare; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă ambițioasă privind obligațiile întreprinderilor din UE legate de drepturile omului, drepturile sociale și diligența necesară în ceea ce privește mediul; îndeamnă Comisia ca, la elaborarea oricăror astfel de propuneri, să se asigure că ele se aplică întregului lanț de aprovizionare și respectă orientările OCDE privind responsabilitatea socială și drepturile omului în domeniul comerțului și că, după o evaluare atentă, propunerile sunt considerate funcționale și aplicabile tuturor actorilor de pe piață, inclusiv IMM-urilor, și includ dispoziții care permit accesul părților prejudiciate la justiție; subliniază în acest context că, pe termen scurt, UE trebuie să ofere măsuri de ajutor imediate, cum ar fi furnizarea de teste și echipamente de laborator și facilitarea exportului de dispozitive medicale și de echipament de protecție individuală, urmate de măsuri de prevenire a pandemiei prin dezvoltarea unei infrastructuri de laboratoare, prin finanțarea măsurilor de formare medicală, campanii de informare și planuri naționale de răspuns la pandemie; subliniază că impactul economic al limitării mișcării persoanelor va fi profund pe continentul african, având în vedere dimensiunea sectorului informal; subliniază că obiectivul pe termen lung al parteneriatului dintre UE și Africa trebuie să fie reziliența economiilor africane, precum și autonomia economică, care permite independența de ajutor și îndatorare și care ar trebui să aibă ca efect secundar creșterea rezilienței sectorului sănătății;

5. salută anunțul G20 privind un moratoriu temporar referitor la plata datoriei în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate; observă, totuși, că această reducere a datoriilor reprezintă doar o treime din pierderea fiscală preconizată pe termen scurt; reiterează că reducerile datoriilor și anulările datoriilor nu sunt menționate în versiunea actuală a Strategiei pentru Africa, deși acestea sunt paliative importante în criza provocată de pandemia de COVID-19 și o măsură necesară dincolo de pandemie, deoarece vor contribui la spațiul politic al statelor africane care este ocupat, în prezent, de rambursarea datoriilor; invită, prin urmare, Comisia, donatorii internaționali și statele membre să meargă mai departe și să ia în considerare o prelungire a moratoriului, atât în ceea ce privește durata, cât și domeniul de aplicare, permițându-le statelor africane să combată impactul pe termen mediu și lung al pandemiei de COVID-19; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa unor acțiuni concertate împotriva fluxurilor financiare ilicite, care reprezintă de douăsprezece ori cifra anuală a AOD, și invită autoritățile africane și europene să combată fenomenele financiare ilicite, printre altele, scurgerile de capital, schemele de evitare a obligațiilor fiscale și pierderea veniturilor naționale din cauza reducerii tarifelor; își reiterează apelul către creditorii privați de a participa la inițiativă în condiții comparabile și încurajează G20, FMI și Banca Mondială, precum și băncile multilaterale de dezvoltare să reducă mai mult datoriile și să exploreze în continuare opțiunile de suspendare a plăților aferente serviciului datoriei, astfel încât să se asigure, printre altele, că se pot satisface nevoile umane de bază ale cetățenilor; invită statele membre ale UE să își respecte angajamentul de lungă durată și repetat de a aloca 0,7 % din PIB-ul lor pentru AOD;

6. subliniază că Uniunea Europeană are legături economice importante cu statele africane și că aceste legături ar trebui consolidate în continuare în viitor pentru a asigura o transformare productivă a regiunii și consolidarea rezilienței; constată că China și-a intensificat prezența în Africa, în timp ce statele membre ale UE au manifestat doar un interes foarte selectiv pentru comerțul cu statele africane și investițiile în acestea, motiv pentru care volumul schimburilor comerciale dintre UE și majoritatea statelor africane rămâne relativ mic; subliniază că UE are nevoie de o bază cu totul nouă pentru parteneriatul său economic cu Africa, ceea ce înseamnă că trebuie să ajungă la o nouă realitate, în care UE și Africa să dezvolte un parteneriat durabil și reciproc avantajos, remodelând relațiile economice și comerciale în sensul solidarității și al cooperării, precum și asigurând un comerț echitabil și etic; subliniază că o condiție prealabilă pentru acest parteneriat este continuarea unei dezvoltări durabile semnificative în toate statele africane; în acest context, subliniază necesitatea de a furniza investiții și sprijin specific și de a respecta coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

7. subliniază că rolul multor state africane în diviziunea internațională a muncii, precum și în cadrul lanțurilor de aprovizionare internaționale este slab, inter alia, din cauza productivității scăzute, care este, printre altele, o moștenire din trecut, precum și din cauza lipsei unor investiții specifice și a unei forțe de muncă calificate și faptului că dezvoltarea durabilă nu este promovată atât timp cât statele africane continuă să exporte materii prime și unele produse agricole de bază neprelucrate, în timp ce UE exportă bunuri prelucrate, servicii și supracapacități agricole; insistă asupra faptului că UE trebuie să creeze o strategie care să sprijine națiunile africane în ceea ce privește crearea și diversificarea lanțurilor valorice intracontinentale și să reducă barierele existente în calea comerțului, pentru a genera mai multă valoare adăugată în statele africane prin investiții specifice în infrastructuri îmbunătățite și dezvoltarea unei aprovizionări durabile cu energie, precum și printr-un tratament special și diferențiat; subliniază că investițiile directe europene ar trebui să sprijine și îmbunătățirea infrastructurilor regionale; invită Comisia să faciliteze, prin canalele de care dispune, dezvoltarea lanțurilor valorice regionale deoarece comerțul intraregional pe continentul african rămâne marginal, iar potențialul său nu este valorificat pe deplin, el fiind o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă și independența economică pe termen lung;

8. observă că statele africane, deși reprezintă peste 50 % dintre beneficiarii sistemului generalizat de preferințe tarifare (SGP), nu reprezintă decât mai puțin de 5 % din importurile în UE în cadrul SGP; invită Comisia să sprijine actorii beneficiari, printre altele cu privire la respectarea regulilor de origine și a barierelor tehnice; regretă că SGP nu a contribuit până în prezent la diversificarea economică a statelor africane beneficiare; solicită din nou Comisiei să ia în considerare extinderea listei de produse vizate de Regulamentul privind SGP;

9. subliniază că UE și Uniunea Africană împărtășesc un interes comun privind un sistem comercial multilateral stabil și bazat pe norme, care să fie axat pe Organizația Mondială a Comerțului (OMC);

10. invită Comisia să își revizuiască în mod cuvenit prioritățile prevăzute în comunicarea intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” înainte de summitul UE-UA planificat, pentru a aborda cauzele profunde ale vulnerabilităților economice, sociale și sanitare ale țărilor și regiunilor africane în urma actualei crize sanitare și economice, dar și din perspectiva amenințărilor viitoare la adresa securității alimentare; observă că planul comun de redresare economică și strategia UE-Africa reînnoită trebuie să rămână în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și cu Acordul de la Paris; invită Comisia să aibă în vedere posibilitatea de a le permite, cel puțin temporar, statelor africane să perceapă taxe la export pentru mărfuri pentru a atenua impactul crizelor multiple și pentru a pregăti redresarea;

11. invită Comisia să sprijine ambițiile Africii privind o zonă continentală de liber schimb, efectuând adaptările necesare pentru a pune în aplicare acordurile de parteneriat economic (APE), astfel încât acestea să poată reprezenta o piatră de temelie a acestui proiect endogen și autodeterminat, oferind sprijin tehnic pentru efectuarea ajustărilor fiscale necesare în vederea eliminării taxelor vamale și ajutând la punerea în aplicare a unor sisteme fiscale reziliente, care să poată aborda problema evaziunii fiscale și să reducă dependența de transferurile de fonduri; subliniază că este necesară punerea în aplicare a asistenței tehnice privind cooperarea frontalieră și alte probleme tehnice pentru a asigura dezvoltarea lanțurilor valorice regionale; reamintește importanța unei zone comerciale integrate pentru Africa, care să faciliteze comerțul internațional și dezvoltarea favorabilă incluziunii;

12. subliniază că APE și SGP sunt instrumente importante ale relațiilor comerciale UE-Africa; subliniază că, până în prezent, aplicarea APE nu a condus la progresele dorite în ceea ce privește sprijinirea integrării regionale, asistenței tehnice, consolidării capacităților în cooperarea frontalieră, gestionării cunoștințelor și a datelor și cooperării pentru a îmbunătăți mediile investiționale și a consolida buna guvernanță; solicită Comisiei să sporească viteza de punere în aplicare a acestor aspecte vitale și să facă din aceasta o prioritate; invită Comisia să sprijine în continuare statele africane în domeniile menționate, fără să condiționeze complet această asistență de punerea în aplicare a APE; solicită includerea sistematică a unor mecanisme obligatorii și executorii pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind drepturile omului și standardele de muncă și de mediu din capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (TSD) în toate APE în curs de negociere și viitoare, subliniind, în același timp, că acordurile trebuie să fie coerente cu politicile de dezvoltare și cu ODD, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra defrișărilor, a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității; insistă, prin urmare, să se sprijine integrarea economiilor africane la nivel regional în vederea consolidării acestora pe scena internațională;

13. solicită o propunere concretă care să stabilească inițiative comune privind o aprovizionare cu energie din surse regenerabile pe continentul african și promovarea inovării în această direcție, care să includă atât un plan concret de finanțare publică a acestor inițiative, cât și un plan cu privire la modul de realizare a unei cooperări mai strânse în ceea ce privește viitoarea utilizare comună a energiei din surse regenerabile rezultate, eliminând totodată treptat toate investițiile în proiectele legate de combustibilii fosili; reafirmă că nu este posibilă dezvoltarea durabilă fără un acces extins la energie și încurajează Comisia să elaboreze un plan ambițios pentru punerea în aplicare a acestui parteneriat privind energia durabilă; subliniază, în acest context, că realizarea obiectivelor stabilite prin Acordul de la Paris privind schimbările climatice este de o importanță vitală; solicită punerea în comun a brevetelor și transferul de tehnologie pentru soluționarea crizei de sănătate virulente, respectând, în același timp, drepturile de proprietate intelectuală în cadrul Declarației OMC-TRIPS din 2003 privind sănătatea publică; invită Comisia să considere realizarea ODD drept un principiu director în toate politicile sale privind continentul african; îndeamnă, în plus, Comisia să țină seama pe deplin de aceste obiective atunci când negociază acordul post-Cotonou pentru a asigura un comerț echilibrat, liber și echitabil cu continentul african;

14. subliniază necesitatea unor investiții durabile substanțiale, eventual sub formă de parteneriate de investiții în sectoare-cheie legate de infrastructură, a unui sector agricol durabil și a unei aprovizionări extinse cu energie din surse regenerabile, consolidând, în același timp, sănătatea publică și educația publică, infrastructura pentru apă curată și aprovizionarea cu apă curată, infrastructurile de transport și energie și excluzându-le de la orice formă de privatizare; subliniază necesitatea unor politici și proiecte de inovare sustenabile, care să permită salturi de dezvoltare („leapfrogging”) cu scopul specific de sustenabilitate ecologică și socială, și solicită, în acest sens, să se analizeze în ce fel salturile de dezvoltare pot contribui la aceste obiective în statele africane; subliniază că UE trebuie să continue investițiile publice în dezvoltarea infrastructurilor generale și, în mod specific, a infrastructurilor transfrontaliere, pentru a facilita comerțul regional și, astfel, diversificarea lanțurilor valorice; subliniază că promovarea investițiilor străine directe, printre alte programe prin Planul de investiții externe, ar trebui să fie corelată cu antreprenoriatul local, acordând o atenție deosebită capacitării IMM-urilor, cu agricultura micilor fermieri, sectorul serviciilor locale și industria prelucrătoare locală, precum și cu proiecte de inovare durabilă, cu scopul de a facilita diversificarea lanțurilor valorice pe continent, precum și pentru a crea noi oportunități de muncă decente, evitând, în același timp, noi dependențe;

15. subliniază rolul vital al transformării digitale și al digitalizării pentru dezvoltarea durabilă și reziliența societăților, vizibil în special în situația globală actuală provocată de criza COVID-19; solicită continuarea și consolidarea cooperării sistematice și reciproc avantajoase cu statele africane în materie de digitalizare, tehnologii inovatoare și soluții la toate nivelurile societății, inclusiv cu privire la e-guvernanță, comerțul electronic, competențele digitale și securitatea cibernetică, în conformitate cu abordarea privind Digitalizarea pentru dezvoltare (D4D);

16. este preocupat de faptul că, astfel cum a raportat Forumul societății civile Africa-UE, spațiul societății civile s-a redus, iar vizibilitatea acesteia rămâne slabă; subliniază că sprijinirea societății civile, incluzând astfel un partener social în structurile de investiții, reprezintă un aspect vital al politicilor existente ale UE aplicate în legătură cu statele africane și împreună cu acestea; solicită, prin urmare, Comisiei să implice societatea civilă la toate nivelurile dialogului politic, în special atunci când acordurile comerciale sunt pregătite, monitorizate și evaluate; solicită un rol mai mare pentru societatea civilă în cadrul sistemului de ajutor pentru comerț;

17. recunoaște rolul esențial al femeilor și al fetelor în creșterea și dezvoltarea durabilă; subliniază că o capacitare a femeilor și a fetelor trebuie să fie integrată pe tot parcursul punerii în aplicare a Strategiei UE-Africa; subliniază că independența economică a femeilor trebuie să fie stimulată prin promovarea femeilor antreprenori; reamintește că poziția femeilor poate fi consolidată prin includerea unor dispoziții solide privind genul și comerțul în acordurile comerciale; invită, în această privință, Comisia să sprijine Uniunea Africană în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei acesteia din urmă privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor și să pună în aplicare măsuri care să contribuie la realizarea egalității de gen în cadrul acordurilor sale comerciale cu statele africane; solicită introducerea unei perspective clare de gen pentru a aborda efectele diferențiate ale crizei și ale redresării, precum și diferitele roluri și sarcini ale bărbaților și femeilor în contextul crizei actuale;

18. subliniază că continentul african are cea mai tânără populație din lume și solicită, așadar, Comisiei să integreze cu fermitate interesele copiilor și ale tineretului în planul de punere în aplicare a Strategiei pentru Africa și să se asigure că se efectuează investiții substanțiale în crearea expertizei tinerilor, având în vedere rolul lor esențial în dezvoltarea în continuare a strategiilor pentru un viitor durabil din punct de vedere ecologic, social și economic al continentului lor; invită Comisia să sprijine tineretul african cu programe de învățământ specifice, de exemplu în cadrul ERASMUS+, și să sporească mobilitatea educațională și profesională printr-o strategie specifică în cooperare cu Uniunea Africană, sectorul privat și instituțiile financiare (de exemplu, punând la dispoziție microcredite pentru întreprinderile nou înființate) în vederea îmbunătățirii oportunităților economice și comerciale;

19. subliniază că este important să se sprijine capacitatea statelor africane de a mobiliza mai mult resursele interne pentru a spori investițiile în servicii de bază publice universale; invită UE să sprijine statele africane prin combaterea fluxurilor financiare ilicite și a evaziunii fiscale a societăților și a întreprinderilor multinaționale din UE și să se asigure că impozitele sunt plătite în locul în care se creează profituri și valoare economică reală, pentru a stopa erodarea bazei de impozitare și transferul de profituri;

20. îți exprimă preocuparea privind exportul de lapte praf european, sprijinit prin PAC, către Africa de Vest, având în vedere că triplarea exporturilor de la ridicarea cotelor de lapte de către UE în 2015 are consecințe dezastruoase pentru păstorii și fermierii locali, care se află în imposibilitatea de a concura; invită Comisia să caute soluții împreună cu guvernele și părțile interesate africane;

21. își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de cazuri de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) îndreptate împotriva statelor africane, în special de către întreprinderile europene; invită guvernele și întreprinderile din UE să se abțină de la utilizarea ISDS și să pună capăt numeroaselor cazuri de ISDS împotriva țărilor africane;

22. invită Comisia să depună eforturi pentru a găsi soluții împreună cu guvernele și părțile interesate din Africa și să pună în aplicare recomandările Grupului operativ pentru Africa rurală (GOAR); consideră că forța de muncă și investițiile stabile pentru dezvoltarea unui lanț alimentar african pentru circuitele regionale, aflat în mâinile Africii, ar putea contribui cel mai bine la creșterea nivelului de sănătate și de bunăstare al populației africane;

23. subliniază că în Africa și, în special, în Africa Subsahariană, se va înregistra cea mai mare creștere a populației în deceniile următoare; solicită, în această privință, ca UE să urmeze concluziile GOAR privind necesitatea investițiilor în lanțurile alimentare din Africa, mai ales în mărfurile cu valoare adăugată;

24. subliniază că UE și statele sale membre rămân, împreună, cel mai mare donator pentru Africa, cu 31 % din totalul ajutorului; reamintește importanța unei schimbări de paradigmă în politica europeană de dezvoltare, în sensul unor reforme structurale orientate spre piață și al bunei guvernanțe;

25. îndeamnă Comisia, având în vedere riscul tot mai mare și dovedit de răspândire a unor agenți patogeni zoonotici în Africa, să promoveze în statele africane standarde mai stricte privind măsurile sanitare și fitosanitare (SPS) și bunăstarea animalelor, prin dialog și cooperare în materie de reglementare.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

3.9.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

2

7

Membri titulari prezenți la votul final

Barry Andrews, Anna-Michelle Asimakopoulou, Tiziana Beghin, Geert Bourgeois, Saskia Bricmont, Udo Bullmann, Jordi Cañas, Daniel Caspary, Anna Cavazzini, Miroslav Číž, Arnaud Danjean, Paolo De Castro, Emmanouil Fragkos, Raphaël Glucksmann, Markéta Gregorová, Enikő Győri, Roman Haider, Heidi Hautala, Danuta Maria Hübner, Herve Juvin, Karin Karlsbro, Maximilian Krah, Danilo Oscar Lancini, Bernd Lange, Margarida Marques, Gabriel Mato, Emmanuel Maurel, Maxette Pirbakas, Carles Puigdemont i Casamajó, Samira Rafaela, Inma Rodríguez-Piñero, Massimiliano Salini, Helmut Scholz, Liesje Schreinemacher, Sven Simon, Dominik Tarczyński, Mihai Tudose, Kathleen Van Brempt, Marie-Pierre Vedrenne, Jörgen Warborn, Iuliu Winkler, Jan Zahradil

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

33

+

GUE/NGL

Emmanuel Maurel, Helmut Scholz

NI

Tiziana Beghin, Carles Puigdemont i Casamajó

PPE

Anna-Michelle Asimakopoulou, Daniel Caspary, Arnaud Danjean, Enikő Győri, Danuta Maria Hübner, Gabriel Mato, Massimiliano Salini, Sven Simon, Jörgen Warborn, Iuliu Winkler

RENEW

Barry Andrews, Jordi Cañas, Karin Karlsbro, Samira Rafaela, Liesje Schreinemacher, Marie-Pierre Vedrenne

S&D

Udo Bullmann, Miroslav Číž, Paolo De Castro, Raphaël Glucksmann, Bernd Lange, Margarida Marques, Inma Rodríguez-Piñero, Mihai Tudose, Kathleen Van Brempt

VERTS/ALE

Saskia Bricmont, Anna Cavazzini, Markéta Gregorová, Heidi Hautala

 

2

-

ECR

Emmanouil Fragkos, Dominik Tarczyński

 

7

0

ID

Roman Haider, Herve Juvin, Maximilian Krah, Danilo Oscar Lancini, Maxette Pirbakas

ECR

Geert Bourgeois, Jan Zahradil

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 


 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE (23.9.2020)

<CommissionInt>destinat Comisiei pentru dezvoltare</CommissionInt>


<Titre>referitor la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii</Titre>

<DocRef>(2020/2041(INI))</DocRef>

Raportor pentru aviz: <Depute>Juan Fernando López Aguilar</Depute>

 

 

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază necesitatea urgentă a unui parteneriat mai puternic, pe termen lung, echitabil, ambițios, sustenabil și multidimensional, bazat pe dialog politic, responsabilitate comună, solidaritate și încredere reciprocă, pentru a face față provocărilor noastre comune și pentru a realiza obiectivele comune;

2. reamintește legăturile istorice deosebit de strânse dintre Uniunea Europeană (UE) și Africa și contribuția semnificativă a UE la ajutorul pentru dezvoltare[14], dar și la funcționarea Uniunii Africane (UA)[15]; constată că UE este cel mai mare donator de ajutor umanitar și de asistență pentru dezvoltare din lume; reamintește că, deși UE este atât cel mai mare investitor în Africa, cât și cel mai important donator de fonduri de dezvoltare, cu aproape 20 miliarde EUR alocate în fiecare an de către UE și statele sale membre, ca regiune, Africa Subsahariană ocupă în continuare ultimul loc în clasamentul mondial în ce privește indicele de dezvoltare umană; reamintește importanța migrării intraregionale africane; invită să se finalizeze proiectele importante pentru dezvoltarea continentului african, cum ar fi combaterea corupției, digitalizarea, dezvoltarea durabilă, consolidarea statului de drept, protecția minorităților și a celor mai vulnerabili, în special copiii, egalitatea de gen și egalitatea de șanse pentru toți;

3 subliniază că sărăcia de pe continentul african rămâne unul din principalii factori ai migrației; consideră că UE își poate utiliza mai bine și mai eficient instrumentele, cum ar fi Fondul fiduciar UE-Africa, și ar putea majora finanțarea programului Erasmus+ pentru educația tinerilor;

4. subliniază contribuțiile culturale și economice importante ale diasporei africane în UE, precum și importanța transferurilor de fonduri pentru dezvoltarea țărilor africane și redresarea lor în urma crizelor;

5. reamintește că, conform principiului asumării responsabilității de către țări, programele și politicile de dezvoltare pot fi realizate cu succes doar dacă sunt conduse de țările în curs de dezvoltare și dacă sunt adaptate la situațiile și nevoile fiecărei țări; subliniază necesitatea de a colabora cu societatea civilă și comunitățile locale în acest sens, pentru a garanta că sunt luate în considerare nevoile și vulnerabilitățile populației;

6. îndeamnă UE și statele sale membre să plaseze respectarea și promovarea drepturilor omului în centrul noii strategii UE-Africa; subliniază, de asemenea, importanța democrației, a egalității, a solidarității, a drepturilor femeilor și ale minorităților, a bunei guvernanțe în relațiile UE-Africa, în special prin consolidarea legăturilor cu societatea civilă din țările africane și sprijinirea acesteia, a păcii și securității, precum și a climei, mediului și biodiversității, ca fundamente necesare pentru un parteneriat UE-Africa sustenabil, incluziv și reciproc avantajos;

7. subliniază, în special, necesitatea de a acorda un loc central drepturilor fundamentale ale refugiaților și migranților în cadrul parteneriatului său cu Africa privind migrația și solicită să se pună capăt incriminării migranților și a refugiaților;

8. reamintește importanța de a elabora parteneriatul strategic cu Africa consolidând legăturile stabilite cu UA, dar și dezvoltând cooperarea regională și dialogul trilateral UE-UA-ONU;

9. solicită intensificarea eforturilor de combatere a corupției, care reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării eficace și împiedică popoarele africane să beneficieze pe deplin de avantajele concrete ale politicilor implementate în comun de UE și de UA;

10. solicită dezvoltarea unui mecanism de monitorizare, precum și o responsabilitate și o transparență depline în ceea ce privește finanțarea din partea UE;

11. recomandă ca UE și UA să pună mai bine în aplicare și să asigure respectarea într-o mai mare măsură a instrumentelor naționale și internaționale existente de combatere a corupției și să recurgă la noile tehnologii și la serviciile digitale; invită UE să adopte un cadru de reglementare strict privind corupția;

12. reamintește că fluxurile financiare ilicite constituie o problemă importantă pentru țările în curs de dezvoltare; propune intensificarea canalizării fondurilor UE către beneficiarii direcți, prin intermediul organizațiilor internaționale de pe teren;

13. subliniază importanța de a include în noua strategie acțiuni concrete menite să capaciteze grupurile de migranți și din diaspora pentru a contribui la definirea, punerea în aplicare și monitorizarea noii strategii; subliniază că este necesară o mai mare participare a societății civile din UE și Africa, inclusiv a ONG-urilor, în elaborarea strategiei și în monitorizarea punerii sale în aplicare; subliniază rolul fundamental pe care îl joacă societatea civilă în întreaga lume pentru sprijinirea democrației și consolidarea dialogului politic;

14. consideră că este necesar un dialog între UE, UA și statele africane pe tema migrației, care reprezintă o prioritate pe termen lung în relațiile UE-Africa;

15. consideră că ar trebui să se dezvolte o cooperare puternică în domeniul migrației, elaborată pe baza principiilor de solidaritate, responsabilitate comună și respectare a drepturilor omului; subliniază importanța de a asigura eficacitatea, echitatea și respectarea garanțiilor procedurale în ceea ce privește eliberarea de permise consulare de liberă trecere și încheierea acordurilor de readmisie, favorizând returnarea voluntară, și de a garanta că drepturile și demnitatea persoanelor sunt pe deplin protejate și respectate;

16. solicită ca returnarea și reintegrarea durabile să fie însoțite de politici pe termen lung robuste, care să ofere sprijin persoanelor returnate și să abordeze problemele structurale în țările de origine, inclusiv structurile economice sustenabile și echitabile, buna guvernanță și statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului și egalitatea de gen;

17. atrage atenția asupra faptului că 17 % din populația lumii, și anume 1,3 miliarde de persoane, trăiesc în prezent în Africa; observă că, potrivit previziunilor, populația din Africa Subsahariană ar trebui să se dubleze până în 2050 și că, tot până în 2050, peste jumătate din creșterea demografică la nivel mondial va avea loc în Africa[16]; reamintește că până la 80 % din totalitatea migranților internaționali originari din Africa se deplasează în interiorul continentului african, contribuind la dezvoltarea, prosperitatea și integrarea Africii;

18. subliniază necesitatea de a consolida cooperarea internațională pentru combaterea traficului de ființe umane; solicită, în acest sens, o coordonare și un efort amplu și multidisciplinar la toate nivelurile, în cooperare cu administrațiile locale, inclusiv cooperarea în materie de aplicare a dreptului internațional; consideră că lupta împotriva indivizilor care introduc ilegal migranți și a traficanților de ființe umane trebuie să se desfășoare cu participarea celor două părți și cu sprijinul Europol, printre altele;

19. îndeamnă UE și națiunile africane să conlucreze pentru a crea o campanie de informare eficace, cu un public-țintă cât mai larg, privind riscurile și pericolele traficului de ființe umane și ale introducerii ilegale de migranți, pentru a evita ca oamenii să își pună viața în pericol pentru a intra în UE în mod neregulat;

20. subliniază că unele țări africane nu dispun de registre de stare civilă fiabile și că, prin urmare, mulți dintre cetățenii lor nu există oficial în fața legii și sunt deci privați de drepturile lor civice, nefiind în măsură să participe la procesele democratice și să voteze; subliniază că din această cauză nu există statistici demografice fiabile și pertinente;

21. subliniază necesitatea de a garanta proceduri de azil echitabile și accesibile persoanelor care au nevoie de protecție internațională atât în UE, cât și în țările africane; invită UE să ofere asistență directă și indirectă migranților și refugiaților din apropierea locuințelor de unde fug;

22. constată că țările africane găzduiesc, la nivel mondial, o proporție mare din numărul total de refugiați și persoane strămutate în interiorul țării, a căror situație vulnerabilă a fost și mai mult agravată de criza provocată de COVID-19; solicită împărțirea responsabilității la nivel mondial în ceea ce privește refugiații, în conformitate cu Pactul mondial privind refugiații, inclusiv prin creșterea sprijinului financiar, relocare și crearea unor coridoare umanitare, precum și prin eliberarea unor vize umanitare;

23. reamintește nevoia urgentă de a dezvolta căi sigure și legale pentru persoanele care au nevoie de protecție, precum și de a facilita obținerea vizelor de muncă pentru a intra pe teritoriul UE pentru toate nivelurile de competențe, însoțite de măsuri de protecție socială echivalente cu cele de care beneficiază cetățenii UE; îndeamnă UE și statele sale membre să își mărească contribuția la necesitățile globale în materie de relocare și să faciliteze reunificarea familială a resortisanților țărilor terțe;

24. îndeamnă UE și țările africane să extindă canalele de migrație sigure și legale între Europa și Africa, precum și mobilitatea legală pe continentul african, pentru a reduce încălcările drepturilor omului și decesele migranților pe căi migratorii periculoase și pentru a maximiza beneficiile migrației în conformitate cu Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine; solicită, în acest context, Comisiei să se asigure că cooperarea privind gestionarea migrației nu afectează mobilitatea în interiorul continentului african și să monitorizeze situația;

25. reamintește necesitatea de a crea un sistem european comun și specific de operațiuni civile de căutare și salvare pentru a pune capăt pierderii de vieți omenești pe mare;

26. subliniază importanța de a dezvolta o adevărată politică circulară a migrației, care să le permită lucrătorilor calificați și necalificați să beneficieze de un schimb de cunoștințe profesionale și de mobilitate între UE și Africa și să le permită persoanelor să se întoarcă în țara lor de origine, promovând astfel „atragerea creierelor”; reamintește că exodul creierelor este o problemă care trebuie abordată cu cea mai mare atenție pentru a elabora un parteneriat strategic real și durabil cu Africa; sprijină acordarea de prioritate cererilor eligibile de permise de muncă din țările de origine și de tranzit către UE (de exemplu, prin intermediul ambasadelor sau online) pentru a descuraja migranții de la a recurge la migrația ilegală și a reduce presiunea asupra sistemului de azil și migrație;

27. consideră că fragmentarea reglementărilor naționale privind migrația profesională în Uniune, împreună cu complexitatea și natura foarte birocratică a procedurilor, descurajează recurgerea la canalele legale de migrație din UE; recomandă instituirea unei proceduri armonizate și nebirocratice de depunere a cererilor, la nivelul UE, în cadrul parteneriatului UE-Africa;

28. sprijină digitalizarea și modernizarea administrației publice a statelor africane, în special pentru a dezvolta registre de stare civilă fiabile, pentru a furniza documente de identitate securizate și pentru a promova schimburile de date; subliniază că toate aceste schimburi de date trebuie să respecte reglementările în vigoare privind protecția datelor și a vieții private; îndeamnă UE să colaboreze cu națiunile africane cu scopul de a elabora standarde globale privind protecția datelor, lucru care, la rândul lui, va contribui la combaterea infracționalității și la consolidarea economiilor ambelor părți;

29. subliniază riscurile de utilizare abuzivă a acestor sisteme de către guverne care trimit în judecată opozanți sau apărători ai drepturilor omului; insistă asupra faptului că aceste date nu trebuie transferate către țări terțe, inclusiv UE și statele sale membre, în afara oricărui acord internațional;

30. constată că, în cadrul noii strategii UE-Africa, se pune un mare un mare accent pe economia digitală ; subliniază că pandemia de COVID-19 demonstrează vulnerabilitățile Africii legate, printre altele, de slaba diversificare economică, de înalta dependență de exportul de materii prime, absența unei acoperiri universale cu servicii de sănătate și lipsa unui acces universal la energie, apă și salubritate; pune sub semnul întrebării, având în vedere cele de mai sus, stabilirea acestei priorități în cadrul strategiei UE-Africa; reafirmă că, în special în contextul constrângerilor bugetare, dezvoltarea tehnologiilor digitale nu ar trebui să fie mai importantă decât alte provocări mai urgente care trebuie abordate în Africa, inclusiv satisfacerea nevoilor umane de bază, cum ar fi accesul la electricitate, educație și salubritate; sprijină o agendă privind digitalizarea pentru parteneriatul UE-Africa care să asigure un acces egal la tehnologiile digitale și utilizarea și crearea lor în condiții de egalitate, pentru a reduce decalajul digital, inclusiv decalajul de gen în sectorul digital;

31. reiterează faptul că combaterea terorismului constituie o prioritate comună; invită UE să depună în continuare eforturi și să ofere o asistență mai largă partenerilor africani din regiunile afectate de terorism;

32. salută creșterea economică susținută a Africii și ia act de faptul că națiunile africane sunt centre de inovare și de antreprenoriat care cuprind întreprinderi mici și mijlocii, ceea ce ar trebui să le permită să garanteze un viitor decent tinerilor lor, principala forță motrice care stă la baza dezvoltării continentului[17] și, astfel, să descurajeze minorii neînsoțiți să-și părăsească țara, precum și să coopereze pentru readmisia persoanelor eligibile pentru returnare; solicită investiții masive în dezvoltarea umană a tinerelor generații prin asigurarea accesului la drepturi, inclusiv educație, alimente nutritive, servicii de sănătate, printre care serviciile privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, cu respectarea drepturilor omului;

33. subliniază că este important să se dezvolte politici robuste pentru un acces egal la o educație de calitate și programe incluzive pentru dobândirea de competențe de către toți copiii, precum și să se creeze oportunități transsectoriale pentru progres social și creștere economică; subliniază că aceste acțiuni sunt esențiale pentru a scoate oamenii și tinerii din sărăcie;

34. salută eforturile unor lideri africani pentru dezvoltarea și promovarea unei legislații împotriva violenței sexuale și familiale, hărțuirii sexuale, căsătoriilor timpurii, violului în cadrul cuplului și oricărei alte forme de abuz și subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu privire la aceste aspecte; subliniază că una din prioritățile cooperării noastre cu națiunile africane trebuie să fie capacitarea femeilor și a fetelor și protejarea lor de traficul cu ființe umane, de violență și de exploatare; observă că la acest lucru pot contribui schimbul de bune practici și inițiative specifice ale UE privind educația și sănătatea femeilor și a fetelor; subliniază că asigurarea egalității și a drepturilor și libertăților fundamentale ale femeilor și fetelor este un element esențial al combaterii criminalității și al consolidării economiei africane;

35. subliniază că strategia ar trebui să includă, la toate nivelurile, o perspectivă de gen, pe lângă măsuri specifice și o alocare bugetară specifică pentru drepturile femeilor, la care să participe organizațiile de tineret, organizațiile feministe și cele conduse de femei; subliniază că strategia trebuie să garanteze sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și protejarea și promovarea drepturilor LGBTI;

36. reamintește că ar trebui luate măsuri specifice pentru a proteja migranții de moarte, dispariție, separare familială și încălcarea drepturilor lor, cum ar fi principiul nereturnării și interesul superior al copilului;

37. subliniază importanța parteneriatelor economice între întreprinderile europene și cele africane, în special IMM-uri, pentru a impulsiona oportunitățile economice în beneficiul ambelor continente;

38. solicită să se aibă în vedere securitatea și interesele continentelor european și african și ale cetățenilor lor, inclusiv prin participarea directă a organizațiilor societății civile în procesul strategiei UE-Africa; recunoaște legăturile strânse dintre reziliență, securitate, pace și guvernanță; subliniază importanța de a acorda atenție securității umane, de a aborda cauzelor profunde ale conflictelor și de a garanta că toate angajamentele UE iau în considerare conflictele și se bazează pe nevoile și inițiativele populațiilor locale, în special inițiativele societății civile pentru pace și democrație;

39. subliniază necesitatea de a acorda prioritate sistemelor publice de sănătate ale ambelor părți pentru a garanta accesul universal la servicii de sănătate, inclusiv cercetării și dezvoltării în domeniul sănătății mondiale.

 


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

22.9.2020

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

47

13

7

Membri titulari prezenți la votul final

Magdalena Adamowicz, Malik Azmani, Katarina Barley, Pernando Barrena Arza, Pietro Bartolo, Nicolas Bay, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareș Bogdan, Patrick Breyer, Saskia Bricmont, Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Damien Carême, Anna Júlia Donáth, Lena Düpont, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Andrzej Halicki, Balázs Hidvéghi, Evin Incir, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Marina Kaljurand, Assita Kanko, Fabienne Keller, Peter Kofod, Moritz Körner, Alice Kuhnke, Jeroen Lenaers, Juan Fernando López Aguilar, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Javier Moreno Sánchez, Maite Pagazaurtundúa, Nicola Procaccini, Paulo Rangel, Diana Riba i Giner, Ralf Seekatz, Michal Šimečka, Birgit Sippel, Sylwia Spurek, Tineke Strik, Ramona Strugariu, Annalisa Tardino, Tomas Tobé, Dragoș Tudorache, Milan Uhrík, Tom Vandendriessche, Bettina Vollath, Jadwiga Wiśniewska, Elena Yoncheva

Membri supleanți prezenți la votul final

Delara Burkhardt, Gwendoline Delbos-Corfield, Kostas Papadakis, Kris Peeters, Anne-Sophie Pelletier, Sira Rego, Rob Rooken, Paul Tang, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final

Isabel Benjumea

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

47

+

PPE

Magdalena Adamowicz, Vasile Blaga, Ioan-Rareș Bogdan, Lena Düpont, Andrzej Halicki, Lívia Járóka, Jeroen Lenaers, Nuno Melo, Roberta Metsola, Kris Peeters, Paulo Rangel, Ralf Seekatz, Tomas Tobé, Tomáš Zdechovský

S&D

Katarina Barley, Pietro Bartolo, Delara Burkhardt, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Evin Incir, Marina Kaljurand, Juan Fernando López Aguilar, Javier Moreno Sánchez, Birgit Sippel, Sylwia Spurek, Paul Tang, Bettina Vollath, Elena Yoncheva

RENEW

Anna Júlia Donáth, Sophia In ‘T Veld, Fabienne Keller, Moritz Körner, Maite Pagazaurtundúa, Michal Šimečka, Ramona Strugariu, Dragoș Tudorache

Verts/ALE

Patrick Breyer, Saskia Bricmont, Damien Carême, Gwendoline Delbos-Corfield, Alice Kuhnke, Diana Riba I Giner, Tineke Strik

ECR

Joachim Stanisław Brudziński, Assita Kanko, Jadwiga Wiśniewska

NI

Laura Ferrara

 

13

-

PPE

Balázs Hidvéghi, Nadine Morano

ID

Nicolas Bay, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Peter Kofod, Annalisa Tardino, Tom Vandendriessche

ECR

Jorge Buxadé Villalba, Nicola Procaccini, Rob Rooken

NI

Kostas Papadakis, Milan Uhrík

 

7

0

PPE

Isabel Benjumea, Vladimír Bilčík

RENEW

Malik Azmani

GUE/NGL

Pernando Barrena Arza, Cornelia Ernst, Anne-Sophie Pelletier, Sira Rego

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 


 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

27.1.2021

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

2

3

Membri titulari prezenți la votul final

Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, Dominique Bilde, Udo Bullmann, Catherine Chabaud, Antoni Comín i Oliveres, Gianna Gancia, Charles Goerens, Mónica Silvana González, Pierrette Herzberger-Fofana, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Beata Kempa, Erik Marquardt, Norbert Neuser, Janina Ochojska, Jan-Christoph Oetjen, Michèle Rivasi, Christian Sagartz, Marc Tarabella, Tomas Tobé, Miguel Urbán Crespo, Chrysoula Zacharopoulou, Bernhard Zimniok

Membri supleanți prezenți la votul final

Patrizia Toia

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

20

+

NI

Antoni Comín i Oliveres

PPE

Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Janina Ochojska, Christian Sagartz, Tomas Tobé

RENEW

Catherine Chabaud, Charles Goerens, Jan-Christoph Oetjen, Chrysoula Zacharopoulou

S&D

Udo Bullmann, Mónica Silvana González, Norbert Neuser, Marc Tarabella, Patrizia Toia

VERTS/ALE

Pierrette Herzberger-Fofana, Erik Marquardt, Michèle Rivasi

 

2

-

ID

Dominique Bilde, Bernhard Zimniok

 

3

0

ECR

Beata Kempa

ID

Gianna Gancia

The Left

Miguel Urbán Crespo

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

[1] JO C 356, 4.10.2018, p. 66.

[2] JO C 349, 17.10.2017, p. 11.

[3] JO C 363, 28.10.2020, p. 27.

[4] Texte adoptate, P9_TA(2020)0173.

[5] Texte adoptate, P8_TA(2019)0298.

[6] JO C 215, 19.6.2018, p. 2, JO C 28, 27.1.2020, p. 101 și, respectiv, Texte adoptate, P9_TA(2019)0084.

[7] Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (JO L 130, 19.5.2017, p. 1).

[8] Directiva 2013/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 (JO L 294, 6.11.2013, p. 13).

[9] Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

[10] JO L 195, 19.6.2020, p. 1.

[11] JO L 130, 19.5.2017, p. 1.

[12] JO L 294, 6.11.2013, p. 13.

[13] JO L 195, 19.6.2020, p. 1.

[14] 19,6 miliarde EUR, adică 46 % din totalul ajutorului (2018), https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/qanda_20_375

[17] Persoanele cu vârsta de sub 25 de ani reprezintă 62 % din populația Africii Subsahariene https://population.un.org/wpp/Publications/Files/WPP2019_Highlights.pdf

Ultima actualizare: 1 martie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate