RAPORT referitor la impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare

7.4.2021 - (2020/2042(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportoare: Mónica Silvana González

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare

(2020/2042(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 11, 208 și 209 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere Consensul european privind dezvoltarea și Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special obiectivele 1, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 16 și 17,

– având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), Acordul de la Paris din 2015, Acordul de la Copenhaga din 2009, Mecanismul internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune (WIM) din 2013 și recomandările Grupului său operativ privind strămutarea, salutate de cea de a 24-a sesiune a Conferinței părților la CCONUSC (COP 24), Pactul global al ONU privind migrația din 2018 și Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre din 2015,

– având în vedere raportul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) din 11 septembrie 2018 intitulat „Situația securității alimentare și a nutriției în lume în 2018: Consolidarea rezilienței la schimbările climatice pentru securitatea alimentară și nutriție”,

– având în vedere Rezoluția 41/21 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 12 iulie 2019 privind drepturile omului și schimbările climatice,

– având în vedere raportul Oficiului înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului (OHCHR) din 22 martie 2018 privind efectele cu declanșare lentă ale schimbărilor climatice și protecția drepturilor omului pentru migranții transfrontalieri,

– având în vedere raportul din 17 iulie 2019 al raportorului special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului referitor la schimbările climatice și sărăcie,

– având în vedere Agenda Inițiativei Nansen pentru protecția persoanelor strămutate transfrontalier în contextul schimbărilor climatice și al dezastrelor, adoptată la Geneva în 2015, și lucrările Platformei privind strămutarea populației în caz de dezastru (PDD),

– având în vedere secțiunea referitoare la schimbările climatice și la dezvoltare din rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU privind schimbările climatice de la Madrid (COP 25)[1], în special punctele 50 și 106-115,

– având în vedere Strategia UE de adaptare din 2013, evaluarea din 2018 a acesteia și proiectul pentru o nouă strategie mai ambițioasă a UE privind adaptarea la schimbările climatice,

– având în vedere raportul Oxfam din 21 septembrie 2020 intitulat „Combaterea inegalităților în materie de carbon”, elaborat pe baza unor cercetări în colaborare cu Institutul de Mediu din Stockholm,

– având în vedere analiza aprofundată a Departamentului său tematic pentru relații externe din 5 iunie 2020 privind comerțul și biodiversitatea,

– având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale din 1989,

– având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) din 2007,

– având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2020 și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen al CCONUSC din 2019,

– având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pe tema schimbărilor climatice și a terenurilor, a oceanelor și a criosferei într-un climat aflat în schimbare, a gestionării riscurilor de fenomene extreme și dezastre pentru a înainta pe calea adaptării la schimbările climatice și a încălzirii globale cu 1,5º C,

– având în vedere raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din mai 2019,

– având în vedere rezoluția 71/312 a Adunării Generale a ONU din 14 iulie 2017, intitulată „Oceanul nostru, viitorul nostru: apel la acțiune”, în special punctul 3,

– având în vedere raportul Secretarului General al Consiliului Economic și Social al ONU din 7 mai 2018 intitulat „De la nivel mondial la cel local: sprijinirea societăților durabile și reziliente în comunitățile urbane și rurale”,

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0115/2021),

A. întrucât printre efectele schimbărilor climatice se numără creșterea frecvenței și a gravității furtunilor, uraganelor, inundațiilor, alunecărilor de teren, valurilor de caniculă extreme, secetelor, deficitelor de apă, incendiilor forestiere și altor dezastre, precum și procesele cu declanșare lentă, cum ar fi creșterea nivelului mării, eroziunea costieră, salinizarea, schimbarea treptată a regimului de precipitații, dezghețarea permafrostului și declinul și dislocarea populațiilor de animale și de plante; întrucât aceste fenomene amenință direct sau indirect și exercitarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor la viață, apă și salubritate, alimente, sănătate și locuință; întrucât impactul schimbărilor climatice subminează perspectivele de dezvoltare ale țărilor, acționează ca un factor de multiplicare a riscurilor de secetă, foamete și, prin urmare, conflicte și strămutare forțată și adâncește vulnerabilitățile, inegalitățile și discriminarea de gen existente;

B. întrucât țările în curs de dezvoltare, care sunt cel mai puțin responsabile pentru încălzirea globală, sunt mai expuse și întrucât populațiile cele mai sărace și cele mai vulnerabile din aceste țări, inclusiv femeile, care reprezintă 70 % din populația cea mai săracă a lumii, sunt chiar și mai afectate, deoarece locuințele lor tind să fie situate în zone mai expuse inundațiilor, alunecărilor de teren, secetei etc., deoarece nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și mări reziliența și deoarece trăiesc în general din agricultură, din pescuit și din alte activități bazate pe resurse naturale, a căror prezență poate să scadă sau chiar să dispară; întrucât impactul schimbărilor climatice va duce la creșterea numărului deja ridicat de persoane care au nevoie de asistență umanitară;

C. întrucât, potrivit unui studiu recent al Oxfam privind combaterea inegalității în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, între 1990 și 2015, procentul de 1 % reprezentând pătura cea mai bogată din populația lumii a fost responsabil pentru emisii cel puțin duble de dioxid de carbon față de jumătatea mai săracă a lumii, în timp ce cei mai bogați 10 % din populația mondială au fost responsabili pentru aproximativ 52 % din emisiile globale;

D. întrucât echitatea este un principiu director al CCONUSC și al Acordului de la Paris;

E. întrucât sărăcia și inegalitatea constituie atât o cauză, cât și un efect al vulnerabilității și al strămutărilor aferente; întrucât reducerea sărăciei și a inegalității este, prin urmare, legată în mod intrinsec de politicile climatice și trebuie să orienteze mai clar politica de dezvoltare a UE, cu sprijin din partea altor politici ale UE care afectează țările în curs de dezvoltare, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE;

F. întrucât vulnerabilitatea în fața efectelor schimbărilor climatice este atât o cauză, cât și un efect al conflictelor, deoarece persoanele cu un acces din ce în ce mai precar la resurse vitale precum apa, terenurile și alimentele, în unele cazuri ca o consecință a acaparării apei și/sau a acaparării terenurilor, a poluării și a degradării ecosistemelor, sunt prinse într-o competiție și în conflicte care pot fi distructive atât pentru resursele râvnite, cât și pentru capacitatea oamenilor de a face față, făcându-le și mai vulnerabile; întrucât abordarea vulnerabilității este extrem de importantă pentru prevenirea conflictelor și viceversa;

G. întrucât impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile poate exacerba fluxurile migratorii către statele membre; întrucât persoanele care sunt obligate să își părăsească țara din cauza efectelor schimbărilor climatice nu au în prezent dreptul de a solicita azil, protecție subsidiară sau protecție temporară;

H. întrucât principiile de bază ale Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă constau în a nu lăsa pe nimeni în urmă și a răspunde în primul rând nevoilor celor mai defavorizați; întrucât este necesară o strategie globală pentru punerea în aplicare a acestei strategii în politicile de combatere a schimbărilor climatice ale UE;

I. întrucât sărăcia și inegalitatea ar trebui să fie înțelese într-un sens larg, care include privarea de acces la resurse vitale de toate tipurile, inclusiv educația, precum și discriminarea și prejudecățile sociale și culturale, care reduc opțiunile de viață și capacitățile de adaptare; întrucât femeile, copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, populațiile indigene și minoritățile religioase sunt adesea discriminate;

J.  întrucât pădurile sunt esențiale pentru stocarea carbonului; întrucât protejarea drepturilor și a mijloacelor de subzistență ale comunităților indigene și locale care trăiesc în păduri merge mână în mână cu conservarea pădurilor; întrucât comunitățile indigene și locale joacă un rol vital în gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și în conservarea biodiversității; întrucât un raport al Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene[2] indică faptul că cultivarea de materii prime pentru biocombustibili, cum ar fi uleiul de palmier, și construirea de baraje hidroelectrice mari riscă să contravină protecției drepturilor și mijloacelor lor de subzistență și să pună capăt stocării continue și eficiente a carbonului de către pădurile bogate în biodiversitate; întrucât IPCC se așteaptă ca schimbările climatice să reducă potențialul maxim de captură al pescuitului cu peste 20 % până la sfârșitul acestui secol, ceea ce reprezintă o amenințare gravă pentru comunitățile locale de pescari și pentru furnizarea de proteine populațiilor subnutrite; întrucât, într-un scenariu de statu-quo, se preconizează că schimbările climatice vor reduce biomasa peștilor cu 30-40 % în unele regiuni tropicale până în 2100; întrucât țările din aceste zone depind în mare măsură de pescuit, dar nu dispun de resursele sociale și financiare necesare pentru a se adapta și a se pregăti pentru viitor;

K. întrucât popoarele indigene rămân printre cele mai sărace în rândul populației sărace și sunt disproporționat de vulnerabile la schimbările climatice, deoarece depind în mare măsură de terenuri, de resursele naturale și de ecosisteme pentru nevoile lor de bază și pentru mijloacele lor de subzistență; întrucât, în același timp, un număr tot mai mare de cercetări sugerează că popoarele indigene au un istoric atestat de adaptare la variabilitatea climatică, bazându-se pe cunoștințele lor tradiționale, ceea ce le sporește reziliența;

L. întrucât lipsa recunoașterii drepturilor funciare cutumiare ale popoarelor și comunităților indigene le face vulnerabile la acapararea terenurilor, punându-le astfel în pericol mijloacele de subzistență și capacitatea de a reacționa la schimbările climatice sau la pierderea biodiversității;

M. întrucât, în raportul său special privind schimbările climatice și terenurile din 2019, IPCC recunoaște importanța securizării terenurilor comunitare pentru schimbările climatice;

N. întrucât raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene a identificat industriile extractive ca fiind principala sursă de conflict și violență pe teritoriile popoarelor indigene;

O. întrucât distrugerea habitatelor faunei sălbatice, cum ar fi pădurile, facilitează răspândirea virusurilor; întrucât FAO a confirmat că înmulțirea bolilor infecțioase emergente coincide cu creșterea accelerată a defrișărilor din zonele tropicale, legată în special de cultivarea palmierilor de ulei sau a boabelor de soia;

P. întrucât schimbările climatice au un impact tot mai mare asupra populațiilor de pești din țările în curs de dezvoltare, cu repercusiuni pe termen mediu și scurt asupra mijloacelor de subzistență ale comunităților costiere, care nu dispun de resursele sociale și financiare necesare pentru a se adapta și a se pregăti pentru viitor;

Q. întrucât raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare prezintă dovezi cu privire la avantajele combinării cunoștințelor științifice cu cunoștințele locale și ale comunității indigene pentru a îmbunătăți reziliența;

R. întrucât pandemia de COVID-19 sporește drastic vulnerabilitățile în țările în curs de dezvoltare, atât în ceea ce privește impactul său direct asupra sănătății publice, cât și prin agravarea și aprofundarea multor repercusiuni macroeconomice și microeconomice și sociale, care sporesc sărăcia și pun presiune asupra resurselor necesare pentru reziliență; întrucât atât pandemia, cât și schimbările climatice erodează finanțele publice, mărind, în același timp, nevoile de finanțare, inclusiv pentru protecția și serviciile sociale; întrucât, potrivit previziunilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), până în 2030, schimbările climatice ar urma să ducă în fiecare an la aproximativ 250 000 de decese suplimentare, din cauza malnutriției, malariei, diareii și stresului termic; întrucât actuala pandemie de COVID-19 demonstrează legătura strânsă dintre distrugerea ecosistemelor noastre și izbucnirea unor epidemii; întrucât, din cauza schimbărilor climatice și a declinului biodiversității, crizele sanitare s-ar putea înmulți în următoarele decenii;

S. întrucât guvernele țărilor în curs de dezvoltare trebuie să impulsioneze eforturile de reducere a vulnerabilităților, de creștere a rezilienței și de consolidare a capacităților de sprijin; întrucât țările responsabile în principal de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial, și anume UE, statele sale membre și alte țări dezvoltate și emergente trebuie să își intensifice radical acțiunile, având în vedere că emisiile lor rămân dominante și și-au asumat angajamente importante în acest sens; întrucât, din toate aceste motive, UE, statele sale membre și alte țări dezvoltate și emergente au o obligație morală de a face mult mai mult, conform principiului responsabilității comune, dar diferențiate și în funcție de capacitățile lor respective; întrucât parteneriatele pentru abordarea impactului schimbărilor climatice trebuie încurajate între toate sferele de guvernare de la nivel local, național și internațional, inclusiv organizațiile societății civile, sectorul privat și mediul academic; întrucât țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare, țările fragile și statele insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) sunt afectate în mod disproporționat de schimbările climatice din cauza constrângerilor structurale și a dezavantajelor geografice și, prin urmare, ar trebui să li se acorde prioritate;

T. întrucât plățile datoriilor pe care le efectuează țările în curs de dezvoltare le epuizează capacitățile de a face față situației climatice și altor crize și a sprijini populațiile cele mai vulnerabile; întrucât, prin urmare, trebuie intensificate eforturile internaționale de a preveni dificultățile legate de îndatorare și a permite restructurarea ordonată a datoriilor;

U. întrucât finanțarea internațională a acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare este în continuare extrem de insuficientă și este concentrată asupra reducerii emisiilor, în ciuda nevoii deosebit de urgente de a se întreprinde acțiuni de adaptare; întrucât, cu toate acestea, principalele eforturi de atenuare trebuie să aibă loc în țările dezvoltate, unde emisiile sunt de până la peste o sută de ori mai mari pe cap de locuitor;

V. întrucât transferurile de cunoștințe și tehnologie ar trebui să servească la facilitarea tranziției țărilor în curs de dezvoltare către o economie ecologică, ținând seama de impactul economic și social al acestor schimbări și menținând competitivitatea economiilor în curs de dezvoltare pe scena mondială;

W. întrucât Comisia încearcă să atingă neutralitatea climatică pentru UE până în 2050; întrucât, în eforturile sale de a realiza acest lucru, UE este un model de prim rang pentru neutralitatea climatică la nivel mondial;

X. întrucât acțiunile de adaptare ar trebui să se concentreze în principal pe persoanele cele mai vulnerabile și ar trebui să includă creșterea rezistenței locuințelor lor și a infrastructurii de care depind acestea la fenomene meteorologice extreme, îmbunătățirea securității alimentare și a securității alimentării cu apă, creșterea accesului lor la protecție și servicii sociale adaptate la schimbările climatice, sprijinirea fermierilor și a pescarilor în adaptarea metodelor lor agricole și de pescuit la schimbările de temperatură, precipitații și alte tipuri și condiții și capacitarea lor să facă față, pe cât posibil, consecințelor deteriorării ireversibile a ecosistemelor terestre și marine pentru securitatea lor alimentară și economică, asigurarea unor condiții de viață decente pentru ei și furnizarea de asistență celor care au nevoie de acest lucru în crearea de locuri de muncă pentru a contribui la reinstalarea lor la nivel local; întrucât numărul tot mai mare de recolte slabe și reducerea surselor de apă potabilă se adaugă la sarcinile suportate de femei, care efectuează munci agricole și tind să fie responsabile de pregătirea alimentelor și de aprovizionarea cu apă potabilă; întrucât efectele negative ale schimbărilor climatice inversează progresele în materie de dezvoltare, în special atunci când acestea conduc la dezastre și crize, iar strămutarea aferentă se prelungește;

Y. întrucât, din cauza impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii, UE trebuie să promoveze ecosistemele agricole durabile și productive ale zonelor aride prin înființarea de ferme model, prin punerea în aplicare a unor abordări peisagistice, prin sprijinirea schimburilor de experiență ale fermierilor și a școlilor pe teren destinate fermierilor și prin asigurarea de formare prin intermediul cooperării pentru dezvoltare a UE, în special în regiunea Sahel și în alte zone afectate de deșertificare;

Z. întrucât efectele negative ale schimbărilor climatice sunt factori importanți de strămutare în interiorul țărilor și la nivel transfrontalier, deoarece sunt atât strâns legate de, cât exacerbează factori precum sărăcia, marginalizarea, slaba guvernanță și lipsa unor măsuri eficace de reducere a riscurilor de dezastre și de adaptare la schimbările climatice; întrucât, potrivit Băncii Mondiale, până în 2050, peste 143 de milioane de persoane din America Latină, Asia de Sud și Africa Subsahariană e posibil să migreze în interiorul propriilor țări pentru a scăpa de efectele cu declanșare lentă ale schimbărilor climatice dacă nu se iau măsuri eficace de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de reducere a riscurilor de dezastre, de adaptare la schimbările climatice, de consolidare a rezilienței și de reducere a vulnerabilității persoanelor și comunităților expuse riscului de strămutare; întrucât trebuie găsite soluții durabile pentru persoanele strămutate;

AA. întrucât, în perioada 2008-2019, aproximativ 288 de milioane de persoane au fost strămutate în interiorul țărilor în urma unor dezastre, inundațiile cauzând jumătate din numărul de strămutări provocate de dezastre; întrucât, potrivit unui raport al Centrului de monitorizare a deplasărilor interne, numai în 2018, au fost strămutate 17,2 milioane de persoane ca urmare a dezastrelor legate de climă, 9,3 milioane dintre acestea fiind în regiunea cea mai afectată, regiunea Asia-Pacific; întrucât țările cele mai afectate sunt Filipine, China și India;

AB. întrucât schimbările climatice și dezastrele naturale cauzate de acestea au devenit factori determinanți comuni ai migrației, care va fi exacerbată și mai mult de agravarea impactului schimbărilor climatice asupra mediului; întrucât schimbările climatice și dezastrele naturale rezultate în urma acestora au un impact negativ asupra exercitării drepturilor fundamentale; întrucât este probabil ca majoritatea persoanelor obligate să migreze din cauza unor probleme de climă să provină din zone rurale, dat fiind că mijloacele lor de subzistență depind adesea de sectoare sensibile la aspectele climatice, cum ar fi agricultura și pescuitul; întrucât există alți factori de mediu care nu sunt legați direct de schimbările climatice, dar sunt legați de schimbările de mediu provocate de om, cum ar fi degradarea solului sau degradarea ecosistemelor marine și costiere, acapararea terenurilor și a apelor, precum și dezastrele ecologice și poluarea cauzate de războaie, care acționează, de asemenea, ca multiplicatori de risc și vectori de migrație, în special în rândul populațiilor vulnerabile care depind în mare măsură de agricultură și de resursele naturale locale;

AC. întrucât se preconizează că strămutările provocate de schimbările climatice vor crește pe măsură ce fenomenele meteorologice extreme devin mai frecvente și mai intense, nivelul mării crește și multe țări încep să atingă limitele măsurilor lor de adaptare și de reducere a riscurilor de dezastre, ceea ce va necesita o cooperare mult mai strânsă la nivel internațional și soluții durabile și realiste, adaptate nevoilor populațiilor afectate; întrucât este recunoscut pe scară tot mai largă faptul că abordarea și soluționarea strămutării și migrației legate de schimbările climatice reprezintă în primul rând o provocare în materie de dezvoltare; întrucât autoritățile locale și regionale din unele țări în curs de dezvoltare au început să consolideze gestionarea riscurilor de strămutare și căutarea unor soluții durabile pentru comunitățile afectate de strămutare în cadrul planurilor de reducere a riscurilor de dezastre, al planurilor de acțiune în domeniul climei și al strategiilor de adaptare, cooperând, în același timp, cu omologii lor în inițiative precum Convenția primarilor;

AD.  întrucât Pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine evidențiază schimbările climatice ca fiind unul dintre factorii care îi obligă pe oameni să își părăsească țara de origine și angajează țările să sporească disponibilitatea și flexibilitatea căilor de migrație legală, inclusiv pentru persoanele strămutate care nu se pot întoarce sau se pot adapta în mod adecvat în țările de origine afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice; întrucât Pactul mondial al ONU privind refugiații recunoaște că strămutarea forțată externă poate rezulta în urma dezastrelor cu declanșare bruscă și a degradării treptate a mediului și recunoaște nevoia de orientări și sprijin pentru măsurile de ajutorare a persoanelor strămutate în urma dezastrelor;

AE. întrucât hotărârea Comitetului ONU pentru Drepturile Omului în cauza Teitiota vs. Noua Zeelandă recunoaște că persoanele ale căror vieți sunt în pericol iminent ca urmare a efectelor negative ale schimbărilor climatice nu trebuie să fie deportate înapoi în țările lor de origine și solicită luarea în considerare a unor soluții pentru protejarea populațiilor vulnerabile din teritoriile care vor deveni nelocuibile pe termen scurt sau lung din cauza efectelor schimbărilor climatice; întrucât Convenția internațională din 1951 privind statutul refugiaților nu acoperă domeniul de aplicare al protecției persoanelor strămutate din motive de mediu; întrucât, în prezent, nu există niciun instrument juridic internațional care să abordeze în mod explicit drepturile persoanelor obligate să fugă din cauza impactului schimbărilor climatice, deși au fost dezvoltate inițiative regionale în Africa și America Latină și măsuri naționale în Italia, Suedia și Finlanda;

AF. întrucât strategia UE și a statelor sale membre de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare ar trebui concepută astfel încât să anticipeze efectele schimbărilor climatice; întrucât acest sprijin ar trebui să abordeze atât efectele pe termen scurt ale schimbărilor climatice, cum ar fi dezastrele naturale, cât și efectele pe termen lung, cum ar fi pierderea de teritorii din cauza creșterii nivelului mării sau a secetei;

AG. întrucât între 200 și 500 de milioane de persoane din întreaga lume sunt păstori, iar păstoritul este esențial pentru strategiile de supraviețuire în zonele aride și muntoase din Africa de Est;

AH. întrucât agricultura este foarte sensibilă la schimbările climatice, în special agricultura familială la scară mică, care este principala formă de agricultură la nivel mondial;

AI. întrucât, ca urmare a situațiilor lor geografice, țările în curs de dezvoltare tind să sufere cel mai mult de pe urma schimbărilor climatice, în special țările în curs de dezvoltare din jurul centurii tropicale, care suferă în mod regulat de fenomene meteorologice extreme, cum ar fi El Niño sau La Niña;

AJ. întrucât, la 20 decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care a declarat perioada 2019-2028 ca deceniu al agriculturii familiale al Organizației Națiunilor Unite[3];

AK. întrucât populațiile vulnerabile depind în mod direct de diversitatea biologică pentru securitatea lor alimentară, sanitară și economică; întrucât acestea nu dispun uneori de resursele necesare pentru a aborda în mod eficient schimbările climatice pe cont propriu;

AL. întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), migrația sud-sud, fie că este voluntară sau forțată, implică 82 de milioane de persoane și reprezintă 36 % din migrația internațională; întrucât strategiile de dezvoltare internaționale și ale UE ar trebui să țină seama de această perspectivă macroregională pentru a sprijini mai bine reziliența populațiilor vulnerabile și pentru a permite teritoriilor afectate de efectele schimbărilor climatice să se adapteze;

AM. întrucât schimbările climatice constituie unul dintre principalii factori determinanți ai degradării mediului, având un impact negativ asupra securității alimentare și a aprovizionării cu apă, a accesului la resursele naturale, a sănătății umane și a migrației; întrucât aceste fenomene amenință direct sau indirect și exercitarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor la viață, apă și salubritate, alimente, sănătate și locuință; întrucât capacitatea populației de a se adapta la schimbările climatice este strâns legată de accesul său la drepturile de bază ale omului și de sănătatea ecosistemelor de care depinde pentru subzistență și bunăstare; întrucât schimbările climatice ar putea inversa dezvoltarea umană prin reducerea productivității agricole, creșterea insecurității alimentare și a aprovizionării cu apă, expunerea crescută la dezastre naturale extreme, colapsul ecosistemelor și creșterea riscurilor pentru sănătate; întrucât Uniunea s-a angajat să pună în aplicare ODD-urile, atât în cadrul politicilor sale interne, cât și al celor externe;

AN. întrucât, potrivit IPCC, schimbările climatice prezintă riscuri disproporționate și asimetrice la adresa sistemelor umane și naturale din cauza vulnerabilității și expunerii diferite; întrucât schimbările climatice agravează inegalitățile sociale existente și fac ca grupurile vulnerabile să sufere în mod disproporționat din cauza efectelor lor negative, ceea ce creează un cerc vicios al unor inegalități ulterioare și mai accentuate; întrucât în raportul Raportorului special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului se afirmă că schimbările climatice vor agrava sărăcia și inegalitatea existente, având impactul cel mai puternic în țările și regiunile sărace, iar locurile unde trăiesc și muncesc oamenii săraci și țările în curs de dezvoltare vor suporta, estimativ, 75-80 % din costurile schimbărilor climatice;

AO. întrucât, potrivit OCDE, progresul socio-economic al țărilor cel mai puțin dezvoltate este extrem de dependent de sectoarele sensibile la schimbările climatice; întrucât adaptarea ecosistemică îmbunătățește reziliența și reduce vulnerabilitatea populației și a mediului în fața schimbărilor climatice; întrucât teritoriile pe care trăiesc cele 370 de milioane de persoane aparținând popoarelor indigene din întreaga lume acoperă 24 % din terenurile din întreaga lume și conțin 80 % din biodiversitatea mondială;

 

AP. întrucât schimbările climatice erodează libertățile fundamentale și limitează opțiunile; întrucât Acordul de la Paris recunoaște că egalitatea de gen și emanciparea femeilor ar trebui promovate de toate părțile la acord și prevede că în toate aspectele implementării sale trebuie integrate acțiuni în domeniul climei care iau în considerare dimensiunea de gen;

AQ. întrucât femeile suferă în mod disproporționat din cauza efectelor schimbărilor climatice, nu în ultimul rând din cauza muncilor agricole pe care le desfășoară, dar și a discriminării cu care se confruntă în ceea ce privește accesul la terenuri și servicii, accesul la educație și formare profesională, accesul la servicii de sănătate a reproducerii, participarea la procesul decizional și respectul atunci când desfășoară activități dominate în mod tradițional de bărbați; întrucât 80 % dintre persoanele strămutate ca urmare a schimbărilor climatice sunt femei și copii, categorii care sunt mai expuse efectelor negative ale schimbărilor climatice și care întâmpină dificultăți mai mari, inclusiv un risc mai ridicat de a-și pierde viața în dezastre naturale; întrucât situația persoanelor strămutate este mai gravă pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, cum ar fi femeile, care sunt adeseori expuse la încălcări ale drepturilor lor fundamentale, fiind victime ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale, și sunt plasate în adăposturi nesigure și supraaglomerate;

AR. întrucât în rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică[4], Parlamentul a recunoscut că femeile sunt deosebit de vulnerabile la schimbările climatice și sunt afectate de acestea în mod disproporționat din cauza rolurilor lor sociale;

AS. întrucât Platforma de acțiune de la Beijing și rezultatele conferințelor sale de revizuire trasează trei obiective strategice pentru a îmbunătăți participarea femeilor la procesul decizional în domeniul mediului, pentru a integra perspectiva de gen în politicile și programele pentru dezvoltarea durabilă și pentru a consolida sau institui mecanisme la nivel național, regional și internațional care să evalueze impactul politicilor de dezvoltare și de mediu asupra femeilor;

AT. întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă de mediu și socială complexă, care afectează o lume caracterizată de relații inegale între sexe, adânc înrădăcinate; întrucât acest lucru se adaugă realității în care femeile dețin în general mai puțină putere și sunt, prin urmare, mai puțin în măsură să atenueze și să facă față efectelor schimbărilor climatice; întrucât dinamica inegală a relațiilor de gen influențează modul în care gospodăriile, comunitățile, țările și comunitatea mondială sunt afectate de schimbările climatice și reacționează la acestea;

AU. întrucât, potrivit Greenpeace, femeile reprezintă 51 % din populația mondială și 43 % din forța de muncă agricolă din țările în curs de dezvoltare; întrucât producția agricolă este unul dintre sectoarele cele mai afectate de schimbările climatice; întrucât, potrivit Forumului Economic Mondial, 60 % dintre persoanele care suferă de malnutriție sunt femei și copii; întrucât penuria de resurse afectează în special femeile, care dedică mai mult timp pentru a le obține, în detrimentul altor activități, cum ar fi educația; întrucât, potrivit UNESCO, una din patru tinere femei din țările în curs de dezvoltare nu a absolvit școala primară;

AV. întrucât schimbările climatice sunt strâns legate de politica energetică; întrucât sărăcia energetică este legată de venituri scăzute și, de exemplu, de creșterea prețurilor la energie; întrucât femeile au venituri mai mici și sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie energetică, care îi afectează în special pe părinții care își cresc singuri copiii și pe vârstnici, cele mai sărace persoane din aceste două categorii fiind femei; întrucât, în 2016, 1,1 miliarde de persoane nu aveau acces la energie și, dintre acestea, între 50 % și 70 % erau femei și copii;

AW. întrucât schimbările climatice, degradarea mediului, penuria de resurse și dezastrele naturale pot spori tensiunile și pot consolida inegalitățile de gen, ceea ce duce la intensificarea actelor de violență, inclusiv violența domestică și economică, agresiunea sexuală, prostituția forțată, căsătoriile forțate sau involuntare și alte acte de abuz pe criterii de gen;

AX. întrucât femeile, în special femeile indigene, sunt deosebit de vulnerabile la distrugerea mediului; întrucât, în 2017, aproape jumătate dintre apărătorii mediului uciși au fost femei;

AY. întrucât, în 2018, potrivit datelor Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, peste 80 % dintre pozițiile de răspundere pentru schimbările climatice erau ocupate de bărbați; întrucât, în domeniul științific, unde se întocmesc rapoarte pentru a fi dezbătute în cadrul forumurilor internaționale, 95 % dintre membrii consiliilor de administrație și 86 % dintre cadrele de conducere de nivel superior sunt bărbați; întrucât, în sectorul energiei electrice la nivel mondial, doar 8 % dintre pozițiile de înaltă răspundere sunt ocupate de femei, acestea reprezentând doar 32 % din numărul total de lucrători din acest sector;

AZ. întrucât schimbările climatice au un impact puternic asupra resurselor de apă potabilă și asupra disponibilității acestora, în special în țările în curs de dezvoltare situate în zone calde și aride, cu impact asupra disponibilității apei utilizate în gospodării; întrucât este posibil ca femeile să fie cele mai afectate de reducerea resurselor de apă,

 

Responsabilitatea climatică

 

1.  reamintește că lumea este departe de a atinge obiectivul convenit de limitare a încălzirii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C; este alarmat de efectele negative pe care acest lucru îl are asupra țărilor în curs de dezvoltare; regretă lipsa de ambiție și îndeamnă liderii mondiali să ia măsurile adecvate și necesare; consideră că UE are o responsabilitate istorică de a fi cel mai ambițios semnatar al Acordului de la Paris, atât prin propriile sale angajamente, cât și prin asistența acordată altora;

2.  solicită UE să își asume rolul de lider în domeniul climei și al biodiversității și să facă din Pactul verde european un exemplu de astfel de acțiuni necesare și insistă asupra faptului că acesta trebuie să conțină o dimensiune externă mai puternică pentru a sprijini țările partenere în eforturile lor de adaptare la schimbările climatice, ținând seama pe deplin de nevoile specifice ale populațiilor celor mai vulnerabile și ale grupurilor care suferă de pe urma discriminării; constată că este responsabilitatea noastră comună să introducem măsuri de răspuns la schimbările climatice asigurând integrarea dimensiunii climatice în investiții, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, precum și accesul descentralizat la energia din surse regenerabile;

3. ia act de negocierile în curs privind planurile ambițioase ale Comisiei de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din UE cu cel puțin 55 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, în Legea europeană a climei;

4. reamintește că consecințele schimbărilor climatice, inclusiv secetele, inundațiile, diminuarea biodiversității și pierderea de vieți omenești, subminează profund perspectivele de dezvoltare ale țărilor africane cu venituri mici și fragile;

5. subliniază că schimbările climatice au un impact considerabil asupra sănătății umane, de exemplu, prin inundații, secetă, valuri de căldură și incendii; reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt cele mai vulnerabile și adesea cel mai puțin în măsură să atenueze acest impact asupra sănătății; subliniază, prin urmare, importanța sănătății în cadrul asistenței pentru dezvoltare legate de climă în aceste țări; invită Comisia și statele membre să protejeze copii afectați de consecințele schimbărilor climatice;

Finanțarea combaterii schimbărilor climatice

 

6. constată că UE, statele sale membre și Banca Europeană de Investiții constituie împreună cel mai important contribuitor la finanțarea combaterii schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare; observă că numai câteva state membre asigură finanțarea combaterii schimbărilor climatice în plus față de angajamentele lor oficiale în materie de asistență pentru dezvoltare (AOD); reamintește că adaptarea la schimbările climatice este o chestiune deosebit de presantă pentru țările în curs de dezvoltare, care se confruntă cu provocări semnificative în ceea ce privește finanțarea activităților lor de adaptare; reiterează, în acest context, apelul său la un angajament din partea UE și a statelor sale membre de a-și stabili contribuțiile la AOD la 0,7 % din venitul național brut (VNB) până în 2020, pentru a-și spori în mod semnificativ sprijinul pentru adaptare, reducerea riscului de dezastre, pregătire și reziliență, acordând prioritate finanțării bazate pe granturi, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate și pentru statele insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS); consideră că finanțarea combaterii schimbărilor climatice ar trebui să respecte cu strictețe principiul asumării responsabilității la nivel național, pentru a se asigura că activitățile finanțate răspund nevoilor și priorităților țărilor în curs de dezvoltare și că sunt suplimentare față de angajamentele existente în materie de ajutor și finanțare; subliniază, în special, necesitatea de a asigura accesul la finanțare pentru autoritățile regionale și locale, în scopul de a se asigura că acestea ajung la persoanele cele mai vulnerabile, inclusiv la femei și, în special, la femeile indigene;

 

7.  își reiterează solicitarea de a se acorda un sprijin suplimentar pentru a asigura contribuția echitabilă a UE la finanțările noi și suplimentare ale combaterii schimbărilor climatice acordate de țările dezvoltate țărilor în curs de dezvoltare, care ar fi trebuit să ajungă la 100 de miliarde USD pe an până în 2020;

8.  solicită UE să conducă discuțiile la nivel mondial privind consolidarea sprijinului în ceea ce privește pierderile și daunele asociate cu schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare, inclusiv prin utilizarea unor mijloace inovatoare și alternative de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, atât din sectorul public, cât și din cel privat; invită Comisia să se asigure că proiectele de finanțare mixtă contribuie la limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra persoanelor vulnerabile și că fondurile și investițiile se bazează pe o abordare bazată pe necesități și pe priorități definite în parteneriat cu comunitățile vulnerabile;

9.  își reafirmă angajamentul față de Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre și subliniază necesitatea unui nou plan de acțiune al UE după 2021 pentru a consolida investițiile la nivelul comunității în ceea ce privește reducerea riscurilor de dezastre, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora și refacerea biodiversității, precum și pentru a intensifica asistența tehnică și schimbul de bune practici cu țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu Agenda 2030;

10.  subliniază că țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt afectate în mod deosebit de schimbările climatice, inclusiv de creșterea nivelului mării și de cicloane tropicale, și se bazează adesea pe ajutorul internațional și al UE pentru capacitatea lor de gestionare a riscurilor și a crizelor și că nevoile lor trebuie să constituie o prioritate; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu țările partenere, cu sectorul privat, cu organizațiile locale, cu comunitățile locale și cu popoarele indigene pentru a promova politici care să consolideze strategiile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora, inclusiv prin strategii privind energia curată, consolidând astfel reziliența persoanelor și a comunităților afectate la șocurile climatice și reducând presiunea asupra acestora de a-și părăsi locuințele;

11. salută angajamentele statelor membre față de Fondul verde pentru climă și crearea platformei internaționale privind finanțarea durabilă pentru o mobilizare mai bună a capitalului privat către investiții sustenabile din punctul de vedere al mediului; subliniază în special importanța Fondului verde pentru climă în a cataliza fluxurile financiare publice și private către dezvoltarea cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice, în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare; solicită ca Fondul verde pentru climă să simplifice procedurile de acces la finanțare în cadrul programului, astfel încât țările care sunt extrem de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, în special țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, să poată trece rapid la pregătirea planurilor lor naționale de adaptare; salută activitatea desfășurată în acest context de Programul de sprijinire a pregătirii și disponibilității Fondului verde pentru climă;

12. solicită ca obiectivul pentru perioada de după 2025 în ceea ce privește finanțarea combaterii schimbărilor climatice să asigure faptul că nevoile țărilor celor mai vulnerabile sunt acoperite, în special prin majorarea resurselor pentru sub-obiective specifice și cantitative, inclusiv un sub-obiectiv pentru finanțarea adaptării, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Acordul de la Paris, un sub-obiectiv pentru finanțarea atenuării, inclusiv a măsurilor ecosistemice, un sub-obiectiv pentru finanțarea pierderilor și a daunelor și pentru finanțarea bazată pe granturi, precum și obiective calitative, cum ar fi planificarea și aplicarea semnificativă, incluzivă și participativă a adaptării, și eliminarea barierelor din calea accesului la finanțarea disponibilă; consideră că, la stabilirea contribuțiilor UE, viitoarele obiective în materie de finanțare ar trebui să țină seama de nevoile țărilor în curs de dezvoltare, precum și de principiul echității înscris în Acordul de la Paris; recunoaște importanța unei mobilizări mai bune a resurselor pentru a sprijini eforturile de prevenire, reducere la minimum și remediere a pierderilor și daunelor asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice în țările deosebit de vulnerabile;

13. reamintește că în cadrul revizuirii Mecanismului internațional de la Varșovia din 2019 a fost recunoscută importanța punerii în aplicare a acestui mecanism în special în cazul populațiilor vulnerabile; încurajează ferm UE să susțină țările cel mai puțin dezvoltate, care au solicitat un mecanism specific de finanțare a pierderilor și daunelor asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice în cadrul CCONUSC; solicită surse noi și surse suplimentare de finanțare a pierderilor și daunelor; consideră că statele membre ar putea să recurgă în mai mare măsură la posibilitatea de a suspenda, a reduce sau a anula, de la caz la caz, datoriile țărilor cel mai puțin dezvoltate și ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare cele mai vulnerabile, cu scopul specific de a contribui la combaterea schimbărilor climatice și ca parte a unui cadru internațional mai larg;

14. consideră că mecanismele pieței internaționale a carbonului ar trebui concepute astfel încât să se evite efectele negative asupra comunităților locale; invită UE și statele membre să pledeze pentru garanții sociale și de mediu solide și bazate pe drepturi, inclusiv consimțământul liber și prealabil în cunoștință de cauză și principiul de a nu face rău, precum și pentru mecanisme de soluționare a reclamațiilor reglementate de un organism independent și de organisme de supraveghere independente care nu prezintă niciun conflict de interese în cazul tuturor acestor mecanisme ale pieței internaționale a carbonului și să se asigure, în special, că toate mecanismele prevăzute la articolul 6 din Acordul de la Paris respectă pe deplin și protejează drepturile comunităților locale; își reiterează sprijinul pentru stabilirea unei cote de venituri pentru a oferi sprijin financiar populațiilor celor mai vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice;

15. subliniază că finanțarea adaptării la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora trebuie să fie sensibilă la aspectele de gen; invită UE să majoreze sprijinul financiar pentru măsurile climatice juste din perspectiva de gen, care vizează adaptarea și compensarea pierderilor și a prejudiciilor din țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru măsurile climatice întreprinse de organizațiile de femei de la nivel local, având în vedere rolul central al acestora în măsurile locale de reacție la criza climatică;

O strategie cuprinzătoare

 

16.  invită Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru o contribuție a UE întărită în mod substanțial la limitarea impactului schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare, prin:

 

- limitarea și reducerea rapide și radicale a emisiilor globale de gaze cu efect de seră, prin reducerea emisiilor proprii ale UE și prin obiective ambițioase în toate sectoarele economiei, atât în ceea ce privește politicile interne, cât și cele externe ale UE, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și acordând prioritate adaptării la schimbările climatice în țările partenere;

 

- reducerea vulnerabilității generale prin eradicarea sărăciei, combaterea inegalității și sprijinirea dezvoltării unor sisteme de protecție socială reziliente și universale, a bunurilor comune și a securității proprietății, precum și prin abordarea vulnerabilităților specifice la impactul schimbărilor climatice care rezultă, de exemplu, din amplasarea locuințelor, bazele de trai și natura responsabilităților și a statutului în cadrul familiilor, comunităților și societăților;

 

- colaborarea cu populațiile și comunitățile locale pentru a promova practici agroecologice și inovatoare, în special inițiative locale bazate pe o agricultură și pe sisteme alimentare sustenabile și reziliente;

 

- creșterea sprijinului pentru capacitățile țărilor în curs de dezvoltare de a limita impactul schimbărilor climatice asupra persoanelor vulnerabile, printr-o finanțare adecvată pentru atenuare și adaptare, inclusiv pentru prevenirea, reducerea la minimum și abordarea pierderilor și a daunelor, cu resurse mobilizate de țările în curs de dezvoltare și cu ajutorul finanțării internaționale a combaterii schimbărilor climatice, precum și prin furnizarea de asistență tehnică autorităților naționale și subnaționale, în special în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, capacitatea de planificare, capacitățile de răspuns umane și materiale (inclusiv la nivel descentralizat și comunitar) și sistemele de alertă timpurie, permițând, împreună, prevenirea eficientă a dezastrelor, reducerea riscului de dezastre, pregătirea și reziliența;

 

- afirmarea și urmărirea recunoașterii juridice ample, la nivel internațional, a faptului că strămutările și migrația internă și externă devin din ce în ce mai inevitabile ca parte a răspunsului la impactul schimbărilor climatice; propunerea unor acorduri internaționale și a unei cooperări pentru anticiparea și gestionarea migrației provocate de schimbările climatice prin eliminarea lacunelor în materie de protecție prin recunoașterea migrației cauzate de schimbările climatice ca temei juridic pentru acordarea azilului și prin asigurarea unor căi de migrație sigure și legale sau a unor coridoare umanitare pentru persoanele forțate să fugă din cauza unui dezastru brusc sau a unuia care a demarat lent, precum și prin identificarea comunităților expuse unui risc deosebit de a fi forțate să își părăsească locuințele pentru a anticipa și a pregăti mutarea planificată, ca măsură de ultimă instanță;

 

- creșterea sprijinului financiar pentru reducerea riscurilor de dezastre și pregătirea țărilor în curs de dezvoltare și mărirea capacităților de răspuns rapid la nevoile umanitare noi și tot mai mari, deoarece impactul schimbărilor climatice și crizele actuale și viitoare vor continua în mod inevitabil să amplifice aceste nevoi și vor reprezenta provocări pentru ajutorul umanitar în ceea ce privește capacitatea, amploarea și cuprinderea geografică a răspunsului;

 

- punerea în aplicare a unei abordări bazate pe „conexiune” între răspunsul în situații de urgență și obiectivele pe termen mediu și lung cu scopul de a aborda impactul schimbărilor climatice, a reduce vulnerabilitățile persoanelor, a identifica și a pune în aplicare soluții sustenabile, în vederea realizării depline a drepturilor omului și a justiției climatice;

 

- urmărirea cooperării multilaterale cu țările în care au loc despăduriri masive pentru a proteja pădurile și a îmbunătăți gestionarea și conservarea acestora;

- recunoașterea puterii decizionale a populațiilor vulnerabile în ceea ce privește adoptarea măsurilor de adaptare și atenuare;

- introducerea unei economii circulare și a unui sistem eficace de gestionare a deșeurilor pentru a împiedica exportul de deșeuri de plastic și deșeuri periculoase către țările în curs de dezvoltare și degradarea mediului în afara UE;

17. reamintește că, în conformitate cu raportul IPCC privind schimbările climatice și terenurile, posibilitatea cea mai mare de reducere a emisiilor din sectorul terenurilor o oferă limitarea defrișărilor și a degradării pădurilor; subliniază că măsurile voluntare și sistemele de certificare nu au reușit, în mare măsură, să obțină rezultate semnificative la nivel mondial; invită sectorul privat să fie proactiv în lupta împotriva despăduririlor și a încălcărilor drepturilor omului existente de-a lungul lanțurilor de aprovizionare și în realizarea investițiilor, să-și îndeplinească fără întârziere angajamentele de stopare a tuturor defrișărilor și să asigure o transparență deplină în ceea ce privește respectarea propriilor angajamente;

18. reamintește că UE are o nevoie crescândă de lemn ca materie primă, ca sursă de energie și ca produs al bioeconomiei, nevoie care depășește limitele ofertei din UE, lucru care, prin urmare, crește riscul de despăduriri cauzate de importuri, de acaparare a terenurilor, de strămutare forțată și de încălcare a drepturilor popoarelor indigene; reiterează faptul că politica UE în domeniul bioenergiei ar trebui să răspundă unor criterii sociale și de mediu stricte, în conformitate cu Convenția OIM nr. 169 și cu Orientările voluntare ale FAO privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor, precum și cu principiile Comitetului pentru securitate alimentară mondială pentru investiții responsabile în agricultură și sisteme alimentare;

19. invită UE să integreze diplomația forestieră în politica sa climatică, cu scopul de a încuraja țările care prelucrează și/sau importă cantități semnificative de lemn tropical să adopte o legislație eficace care să interzică importurile de lemn recoltat ilegal și să impună operatorilor obligația de diligență (similar Regulamentului UE privind lemnul);

20. subliniază că mai multe studii științifice arată legătura dintre pierderea biodiversității și răspândirea pandemiilor, îndeosebi a bolilor zoonotice legate de schimbările climatice, despăduriri și daunele aduse mijloacelor de subzistență ale populațiilor care locuiesc în păduri;

21. reamintește că tranziția către o economie verde și digitală are implicații enorme pentru sectorul minier, care continuă să crească ca răspuns la cererea tot mai mare de minerale și metale și la proliferarea utilizării acestora; reamintește că există preocupări din ce în ce mai mari cu privire la faptul că mineritul se va răspândi în peisajele forestiere sensibile, contribuind la despăduriri și la degradarea pădurilor, punând astfel în pericol obiectivul de protejare și de refacere a pădurilor ca o sursă esențială de influență pentru atenuarea schimbărilor climatice la nivel mondial; îndeamnă, în acest context, UE și statele sale membre să accelereze tranziția către o economie circulară; invită, în plus, UE și statele sale membre să își intensifice eforturile de promovare a unor practici miniere responsabile și sustenabile, în special prin acordarea de sprijin financiar, tehnic și de întărire a capacităților țărilor în curs de dezvoltare și permițând părților interesate, inclusiv comunităților locale și indigene și femeilor, să joace un rol activ în exploatarea mineralelor, a metalelor și a mineritului pe tot parcursul ciclului de viață al acestor activități;

22. subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să încurajeze, de asemenea, soluții ecologice și bazate pe natură și să consolideze autonomia pentru a asigura condiții de trai mai bune, inclusiv o agricultură sustenabilă și locală, o gestionare sustenabilă a apei, energii regenerabile etc., în conformitate cu ODD; consideră, în acest context, că ar trebui să se acorde o atenție specifică insulelor, unde populația este cel mai vulnerabilă la schimbările climatice, pentru a stimula reziliența acestora și protejarea ecosistemelor lor; de asemenea, subliniază necesitatea de a înțelege mai bine costul potențial al lipsei de acțiune și eficacitatea și adecvarea măsurilor de adaptare, în special acolo unde există grupuri, comunități și ecosisteme vulnerabile; evidențiază că nu există un sistem unic, aplicabil la nivel mondial, de monitorizare și evaluare a adaptării la schimbările climatice, inclusiv a eficacității acesteia; invită, prin urmare, Comisia și statele sale membre să își intensifice eforturile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare să instituie sisteme naționale adecvate de monitorizare și evaluare care să permită măsurarea continuă a progreselor în materie de adaptare;

23. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pierderea masivă a biodiversității și a impactului acesteia asupra nivelurilor de reziliență; reiterează apelul său de a se încheia un acord internațional cu caracter juridic obligatoriu privind un cadru global pentru biodiversitate pentru perioada de după 2020 și insistă asupra faptului că acesta ar trebui, în special, să implice populațiile vulnerabile și să le aducă beneficii acestora; este de acord cu poziția exprimată în Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services) al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), conform căreia exporturile de culturi, defrișările și alte transferuri de resurse din țările în curs de dezvoltare au contribuit la deteriorarea naturii, în timp ce, în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare rapidă care sunt importatoare, nivelul de degradare a naturii scade adeseori la nivel național; îndeamnă UE ca, în contextul dimensiunii externe a Strategiei în domeniul biodiversității, să acorde o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și populațiilor acestora, deoarece este vorba de teritorii cu un nivel înalt de biodiversitate; invită Comisia și statele membre să intensifice acțiunile și sinergiile în cadrul agendelor privind clima și biodiversitatea, în conformitate cu Pactul verde european;

24. reamintește că colectarea de date defalcate în funcție de gen este o etapă preliminară pentru efectuarea de analize de gen veritabile ale schimbărilor climatice, în scopul de a stabili indicatori și criterii de referință sensibili la dimensiunea de gen și de a dezvolta instrumente practice pentru o integrare mai eficientă a perspectivei de gen în întregul ciclu de politici, programe și proiecte; solicită Comisiei să îmbunătățească consolidarea capacităților din sistemele statistice naționale ale țărilor în curs de dezvoltare, în vederea colectării unor statistici de gen privind mediul, cu scopul de a îmbunătăți evaluarea și de a găsi soluții la diferitele consecințe ale schimbărilor climatice;

Finanțarea acțiunilor vizând limitarea și gestionarea impactului schimbărilor climatice

 

25.  solicită alocarea de fonduri în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) pentru acțiuni specifice de limitare și gestionare a impactului schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare și pentru utilizarea proactivă a pilonului de răspuns rapid al IVCDCI pentru prevenirea și gestionarea crizelor legate de climă și a strămutărilor cauzate de schimbările climatice; reamintește poziția sa potrivit căreia 45 % din cheltuielile IVCDCI ar trebui să contribuie la obiectivele de protejare a climei și a mediului și de gestionare a riscurilor de dezastre și solicitarea sa vizând o creștere a alocării pentru programele tematice, îndeosebi pentru a sprijini inițiativele care întăresc reziliența, atenuarea și capacitatea de adaptare, acordând prioritate soluțiilor bazate pe natură și îmbunătățind coerența dintre programele privind clima și migrația, și solicită o creștere a alocării pentru prevenirea dezastrelor, reducerea riscului de dezastre și pregătirea în cadrul instrumentului de ajutor umanitar;

26.  solicită sprijinirea organizațiilor societății civile, a guvernelor și a autorităților locale și subnaționale din țările cu venituri mici și medii în utilizarea fondurilor alocate și prin dialoguri privind politicile pentru a crea mecanisme de adaptare la schimbările climatice, în vederea consolidării rezilienței acestora, inclusiv a rezilienței sistemelor de sănătate, educație și protecție socială; solicită promovarea participării acestora la elaborarea și punerea în aplicare a contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN) și a planurilor naționale de adaptare (PNA) în temeiul Acordului de la Paris și a planurilor naționale de investiții în agricultură;

27. scoate în evidență rolul BEI în sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față crizei climatice mondiale; reamintește că BEI trebuie să acorde prioritate investițiilor sustenabile, ceea ce implică excluderea finanțării activităților cu emisii ridicate de dioxid de carbon în sectoarele transporturilor, energiei și industriei grele, precum și creșterea semnificativă a subvențiilor financiare acordate țărilor în curs de dezvoltare;

28. recunoaște că abordarea bazată pe conexiunea dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării oferă o oportunitate unică de a elabora măsuri de prevenire, de a consolida capacitatea de reacție, de a sprijini redresarea timpurie, de a edifica autonomia și a reduce riscurile la nivel comunitar, pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă;

29. solicită ca cel puțin 25 % din finanțarea umanitară să fie direcționată către organizațiile locale, cu un accent deosebit pe organizațiile conduse de femei și pe organizațiile pentru drepturile femeilor;

Reducerea vulnerabilității

 

30.  evidențiază că strategia trebuie să includă eforturi vizând eradicarea sărăciei, reducerea inegalității și întărirea bunei guvernări și a drepturilor omului în general, ca mijloc de reducere a vulnerabilității la riscuri și la efectele nocive cauzate de schimbările climatice;

 

31.  invită Comisia să abordeze consecințele schimbărilor climatice asupra sănătății, să depună eforturi pentru a atenua riscurile pentru sănătate legate de dezastre, să îmbunătățească accesul la serviciile de bază de îngrijire a sănătății și să intensifice cooperarea dintre autoritățile din domeniul sănătății și alte părți interesate pertinente pentru a întări capacitățile de gestionare a riscurilor de dezastre și edificarea unor sisteme de sănătate reziliente;

32.  atrage atenția asupra faptului că 40 % din populația mondială nu are acces suficient la apă curată și că efectele schimbărilor climatice includ deteriorarea calității și disponibilității apei; subliniază necesitatea de a aborda această problemă la toate nivelurile, inclusiv prin cooperarea pentru dezvoltare și diplomația în domeniul apei, și de a realiza progrese în activitatea desfășurată în cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune asociate impacturilor schimbărilor climatice;

33.  subliniază că efectele combinate ale pandemiei de sănătate și ale recesiunii mondiale vor submina grav capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a realiza ODD; consideră că este necesar să crească capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a investi în dezvoltarea umană și în adaptarea la schimbările climatice și este alarmat de faptul că pandemia de COVID-19 a exacerbat presiunea asupra finanțelor publice în emisfera sudică cauzată de veniturile fiscale scăzute și de nivelurile record ale datoriei și a redus și mai mult marja de manevră financiară pentru acțiunile climatice de care este urgent nevoie; invită Comisia și statele membre să promoveze, ca un prim pas, punerea în aplicare deplină a inițiativei G20 de suspendare a serviciului datoriei și luarea în considerare a compensării pierderilor și daunelor cauzate de schimbările climatice în noul cadru comun al G20 privind abordarea datoriilor; îndeamnă UE și statele sale membre să insiste pentru un nivel mai ridicat de ambiție în cadrul forumurilor internaționale pentru a face fașă situațiilor de îndatorare care se înrăutățesc rapid ale țărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, și își reiterează apelul pentru un mecanism internațional de reeșalonare a datoriilor; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să promoveze noi măsuri mai eficace de combatere a evaziunii fiscale și, prin urmare, să sprijine crearea unei marje de manevră fiscală mai mari pentru politicile reziliente la schimbările climatice; subliniază în consecință necesitatea de a suplimenta măsurile de reducere a datoriilor cu o mai mare mobilizare a AOD; îndeamnă donatorii să mărească rapid AOD pentru a atinge nivelurile pentru care și-au luat de mult timp angajamentul, dar care nu au fost niciodată atinse;

34. solicită luarea de măsuri pentru a soluționa vulnerabilitățile economice structurale ale țărilor în curs de dezvoltare care le exacerbează vulnerabilitățile la schimbările climatice, astfel încât să includă întreprinderile mici și mijlocii locale;

35. subliniază necesitatea de a dezvolta atenuarea și adaptarea practicilor agricole personalizate la nevoile țărilor în curs de dezvoltare; reamintește că majoritatea eforturilor din țările cu venituri mici și medii inferioare ar trebui să vizeze strategii de adaptare;

36. reamintește că capacitatea unică a agroecologiei de a reconcilia dimensiunile economică, de mediu și socială ale sustenabilității a fost recunoscută în rapoartele istorice ale IPCC și IPBES, Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație, Băncii Mondiale, precum și în evaluarea agricolă globală (IAASTD) condusă de FAO; consideră că agroecologia și agricultura familială trebuie să se afle în centrul strategiilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, atât în UE, cât și în țările ACP;

37. subliniază că perturbările cauzate de COVID-19 au scos în evidență vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial, subliniind potențialul important al lanțurilor scurte de aprovizionare și al inițiativelor locale care sporesc autonomia alimentară locală pentru a reduce vulnerabilitatea la perturbările de pe piețele internaționale și a atenua schimbările climatice; subliniază că lanțurile scurte de aprovizionare sunt o componentă-cheie a sistemelor agroecologice; subliniază, prin urmare, importanța transformării rurale și a consolidării unor lanțuri valorice locale și regionale pentru a crea locuri de muncă sustenabile, atenuând schimbările climatice;

38. reamintește rolul esențial al pescuitului la scară mică în ceea ce privește securitatea alimentară și nutriția, în special pentru cei care trăiesc în sărăcie; reamintește că sustenabilitatea stocurilor de pește este o chestiune mondială; îndeamnă UE și țările partenere să adopte obiective bazate pe rezultate maxime sustenabile, întemeiate pe date științifice, pentru gestionarea tuturor stocurilor, să asigure o monitorizare, un control și o supraveghere eficace, să se asigure că lanțurile lor de aprovizionare sunt pe deplin trasabile și nu sunt afectate de pescuitul ilegal, și să acorde prioritate unei abordări ecosistemice a administrării oceanelor;

39. subliniază că reziliența comunităților costiere care depind de pescuit se bazează pe gestionarea sustenabilă a stocurilor de pește și pe îmbunătățirea mijloacelor de subzistență;

40. îndeamnă UE să dezvolte o abordare bazată pe drepturile omului în ceea ce privește administrarea oceanelor, care să vizeze sprijinirea dezvoltării economice locale și să asigure suveranitatea și demnitatea alimentară pentru micii pescari și comunitățile de pescari; îndeamnă UE, în acest scop, să ofere sprijin financiar și tehnic, în special pentru SIDS și țările cel mai puțin dezvoltate, pentru dezvoltarea de-a lungul lanțului valoric în sectorul pescuitului la scară mică, inclusiv mecanisme de finanțare pentru formare, pentru consolidarea capacităților organizaționale și infrastructură;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

 

41.  își reafirmă angajamentul față de reducerea și eradicarea sărăciei ca obiectiv fundamental al politicii de dezvoltare a UE și față de punerea în aplicare a coerenței politicilor pentru dezvoltare, îndeosebi în politicile industriale, agricole, de pescuit, comerciale, de investiții și de migrație; intenționează să își întărească propria contribuție la punerea în aplicare, îndeosebi pentru a contribui la o reacție adecvată a UE la evoluția crizei climatice; insistă asupra unei abordări coerente a punerii în aplicare a Acordului de la Paris și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, atât în politicile interne, cât și în cele externe;

42.  solicită măsuri și inițiative de adaptare care să trateze efectele schimbărilor climatice în funcție de gen în domeniile legate de siguranța alimentară, gestionarea apei, agricultură, energie, sănătate și gestionarea riscului de dezastre; subliniază că sectorul agricol este unul dintre cele mai afectate de consecințele schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare; reamintește că femeile din zonele rurale sunt deosebit de expuse la impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii și a securității alimentare; invită UE și statele sale membre să își consolideze cooperarea cu țările partenere în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen în politicile agricole și de dezvoltare rurală; scoate în evidență importanța femeilor în sectorul fructelor de mare; invită Comisia să promoveze și să protejeze femeile în activitățile de pescuit și în sectoarele conexe pescuitului, îndeosebi prin promovarea unei participări mai ample a acestora la procesul decizional;

43.  reamintește că sectorul privat joacă un rol fundamental în reducerea impactului schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare; invită Comisia și statele membre să coopereze în vederea dezvoltării în continuare și a punerii în aplicare a obligațiilor privind diligența necesară; invită întreprinderile europene să își întărească aplicarea responsabilității sociale de întreprindere și să respecte mai bine obligațiile lor de diligență necesară;

44.  reamintește principiul de „a nu face rău” conform Pactului verde european și îndeamnă Comisia să asigure rapid coerența deplină a acordurilor comerciale și de investiții existente și viitoare și a altor reglementări globale cu obiectivele internaționale în materie de mediu și climă, în special cu Acordul de la Paris și cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă; de asemenea, își reiterează apelul adresat Comisiei să prezinte o propunere de cadru legislativ european bazat pe obligația de diligență, pentru a garanta existența unor lanțuri de aprovizionare sustenabile, care nu provoacă defrișări, pentru produsele introduse pe piața UE; își reiterează sprijinul pentru stoparea exporturilor de resurse reziduale de către UE, pentru o economie circulară consolidată la nivel mondial și pentru introducerea unei interdicții mondiale a utilizării de materiale plastice de unică folosință; subliniază, de asemenea, că obiectivele noastre climatice nu ar trebui îndeplinite niciodată în detrimentul biodiversității; consideră că politica în domeniul bioenergiei necesită criterii ecologice și sociale stricte, cu scopul de a preveni acapararea terenurilor și defrișările; invită Uniunea și statele membre să sprijine, în cadrul următoarei Adunări Generale a ONU, recunoașterea mondială a dreptului la un mediu sănătos;

Acțiuni climatice bazate pe gen

 

45.  solicită creșterea finanțării UE pentru egalitatea între femei și bărbați în domeniul climei și integrarea perspectivei de gen în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor și programelor de pregătire, de întărire a rezilienței, de adaptare și atenuare; solicită sprijinirea rolului de lider al femeilor și a procesului decizional în toate aspectele schimbărilor climatice; recunoaște că egalitatea între femei și bărbați și capacitarea fetelor și a femeilor sunt factori catalizatori pentru dezvoltarea sustenabilă și condiții prealabile pentru gestionarea provocărilor climatice; invită UE și statele sale membre să includă analiza de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget în cooperarea pentru dezvoltare, în politicile umanitare și în toate instrumentele pentru a integra egalitatea între femei și bărbați și justiția climatică; solicită ca noul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen în relațiile externe (GAP III) să acorde o atenție specială egalității între femei și bărbați și schimbărilor climatice;

46. reamintește că femeile și fetele se confruntă cu un risc mult mai mare de a muri în timpul dezastrelor naturale și al strămutării forțate; subliniază că femeile și fetele din țările în curs de dezvoltare sunt, de asemenea, deosebit de vulnerabile în fața abandonului școlar, a violenței sexuale și a exploatării în timpul crizelor și în urma acestora; solicită UE să întărească dimensiunea de gen în acțiunile sale umanitare și să garanteze accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă;

47. invită statele membre să creeze o configurație oficială a Consiliului pentru egalitatea dintre femei și bărbați, care să le asigure miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea dintre femei și bărbați un forum de discuții specific și care să faciliteze într-o mai mare măsură integrarea dimensiunii de gen în toate politicile UE, inclusiv în politicile de mediu și de dezvoltare;

48. reamintește că consecințele negative ale schimbărilor climatice subminează perspectivele de dezvoltare ale unei țări, accentuând inegalitățile deja existente, cum ar fi disparitățile de gen; subliniază că impactul schimbărilor climatice este mai nefast în cazul persoanelor mai vulnerabile cum sunt femeile și fetele și că 80 % dintre persoanele strămutate din cauza schimbărilor climatice sunt femei; salută angajamentele asumate de vicepreședintele Frans Timmermans de a elimina inegalitățile de gen care sunt exacerbate de schimbările climatice; îndeamnă Comisia să integreze egalitatea de gen și justiția climatică la elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor care au un impact asupra situației femeilor și fetelor și să promoveze, în cadrul CCONUSC, participarea femeilor indigene, a apărătorilor drepturilor femeilor și a tuturor comunităților de gen marginalizate; invită toate părțile la Acordul de la Paris să pună pe deplin în aplicare Programul de lucru consolidat de la Lima privind egalitatea de gen, cu o durată de 5 ani, precum și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen; ia notă cu preocupare de rata ridicată a mortalității feminine în situații de dezastru; subliniază că este necesar să se promoveze măsuri de îmbunătățire a poziției femeilor și a participării lor semnificative în combaterea schimbărilor climatice la nivel (decizional) societal și guvernamental;

49. subliniază că Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) trebuie să sprijine, în cadrul proceselor și operațiunilor sale, abordările sensibile față de aspectele de gen, inclusiv să asigure existența unor proiecte și programe climatice specifice care se axează pe aspectele de gen;

50. susține că este necesar să se ceară și să se promoveze participarea activă a femeilor și să se propună noi politici în domeniile climei și dezvoltării care să contribuie la transformarea structurilor sociale, de producție, economice și instituționale, astfel încât să fie promovate egalitatea de șanse și dezvoltarea durabilă;

51. subliniază că finanțarea climatică trebuie să fie accesibilă atât pentru bărbați, cât și pentru femei și trebuie concepută astfel încât să genereze beneficii reciproce, dar să nu exacerbeze inegalitățile existente;

52. reamintește că diferențele dintre genuri în educația în materie de energie sunt determinate de existența unor prejudecăți și stereotipuri de gen, care exclud femeile din unele domenii ale economiei verzi, cum ar fi transporturile și energia, ceea ce reprezintă o irosire a resurselor umane și împiedică UE să-și realizeze integral potențialul concurențial; insistă că este necesar să fie majorat numărul femeilor cu calificări corespunzătoare în domeniile științifice și tehnologice, precum și numărul femeilor care participă la cel mai înalt nivel în organismele științifice de specialitate; îndeamnă guvernele naționale să încurajeze și să oblige întreprinderile și sfera academică să includă femei la toate nivelurile procesului decizional din sectoarele industriale, precum energia, transportul și petrolul;

53. solicită ca femeilor să li se asigure un acces echitabil la cunoștințele, resursele și tehnologiile necesare pentru a face față în mod favorabil efectelor adverse ale încălzirii globale; susține că măsurile politice nu ar trebui să aibă ca obiectiv numai atenuarea prejudiciilor provocate de catastrofele naturale, ci ar trebui să se depună eforturi și în vederea reducerii impactului asupra populației prin măsuri de asigurare a egalității care să le ofere inclusiv femeilor posibilitatea de a coopera în procesul de căutare a unor soluții sustenabile;

54. invită Comisia să studieze impactul de gen asupra acordurilor comerciale în vigoare și, în prealabil, asupra eventualelor acorduri noi; solicită să fie incluse în acordurile noi și în cele existente clauze eficace și mecanisme de sancționare menite să realizeze egalitatea de gen și să garanteze drepturile și emanciparea femeilor; invită Comisia și Consiliul să promoveze și să sprijine includerea unui capitol specific, dedicat aspectelor de gen, în acordurile comerciale și de asociere încheiate de UE și să garanteze că acestea prevăd în mod expres angajamente obligatorii privind respectarea și promovarea egalității dintre femei și bărbați și emanciparea femeilor;

55. invită Comisia să conceapă un plan de acțiune concret pentru a îndeplini angajamentele noului Plan de acțiune pentru egalitatea de gen convenit la cea de a 25-a Conferință a părților la UNFCCC (COP 25) și să numească un punct focal permanent al UE pentru problemele de gen și schimbările climatice, dotat cu resurse bugetare suficiente pentru a implementa și a monitoriza acțiunile pentru climă care iau în considerare dimensiunea de gen în UE și la nivel mondial; invită UE și statele sale membre să asigure dreptatea de gen a planurilor lor naționale privind clima prin integrarea într-o măsură mai mare a egalității dintre femei și bărbați în CSN precum și participarea semnificativă a grupurilor femeilor la elaborarea și realizarea lor; reamintește că țările s-au angajat să-și revizuiască CSN în 2020 și că acest angajament nu depinde de data la care va fi organizată COP;

56. invită Comisia să se asigure că parteneriatul ACP-UE reînnoit și strategia cuprinzătoare cu Africa se bazează pe principiile acțiunilor de climă și de mediu menite să realizeze Agenda 2030, precum și pe egalitatea între femei și bărbați, și realizează o abordare bazată pe drepturile omului care plasează comunitățile și femeile în centrul eforturilor ecologice și de dezvoltare;

57. subliniază că, pentru a realiza o tranziție corectă, echitabilă, sustenabilă și justă, care să nu excludă nicio categorie, toate măsurile climatice trebuie să conțină o perspectivă de gen și una transversală, care să includă, de asemenea, experiențele diverse ale celor mai marginalizate persoane și comunități;

58. solicită ca ODD să fie plasate în centrul tuturor proceselor decizionale și de formulare a politicilor din UE și din statele sale membre, precum și în centrul politicii externe și de dezvoltare a UE; solicită integrarea perspectivei de gen în planurile și intervențiile privind dezvoltarea durabilă și schimbările climatice; reamintește că capacitarea femeilor joacă un rol central în realizarea ODD-urilor și reamintește că dezastrele provocate de schimbările climatice tind să exacerbeze disparitățile între sexe și să creeze alte inegalități în întreaga lume, în special în emisfera sudică;

59. solicită mai multe măsuri pentru creșterea participării femeilor în posturi decizionale la nivel înalt, legate de climă, la nivel național, regional și local; recunoaște că emanciparea femeilor, precum și participarea lor deplină și în condiții de egalitate și exercitarea de funcții de conducere la nivel internațional și gestionarea de către femei a inițiativelor climatice la nivel național, regional și local sunt esențiale pentru asigurarea succesului și a eficienței măsurilor de combatere a schimbărilor climatice; solicită, în acest context, integrarea într-o măsură mai mare a femeilor în procesul de găsire a soluțiilor pentru adaptarea la schimbările climatice și de promovare a strategiilor de adaptare și a planurilor naționale de adaptare;

60. atrage atenția că măsurile care vizează încadrarea femeilor în nivelurile superioare de învățământ în domenii științifice și tehnologice sunt de o importanță determinantă pentru combaterea efectivă a consecințelor schimbărilor climatice specifice genurilor; solicită să fie încadrate mai multe femei și fete în domeniile de studii STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică), care ar trebui să devină viitoarele cercetătoare și viitorii ingineri în domeniul energiei din surse regenerabile și al combaterii efectelor negative ale schimbărilor climatice;

61. atrage atenția asupra faptului că schimbările climatice pot duce la intensificarea violenței împotriva femeilor și a fetelor, indiferent dacă aceasta este sistemică sau face parte din cultură, inclusiv a violenței domestice; solicită măsuri pentru îmbunătățirea capacităților autorităților naționale și ale partenerilor sociali de a înțelege și de a lua măsuri privind intersectarea dintre violența de gen și consecințele schimbărilor climatice; subliniază importanța acordării de asistență pentru dezvoltarea capacităților de tratare a factorilor de risc legați de violența de gen, prin diverse eforturi de implicare a comunităților și a liderilor acestora;

Sensibilizarea și utilizarea cunoștințelor indigene, locale și tradiționale

 

62. reamintește importanța implicării tuturor țărilor în procesele decizionale din cadrul CCONUSC; subliniază că actualul proces decizional în cadrul CCONUSC nu permite în totalitate participarea țărilor cel mai puțin dezvoltate și trebuie îmbunătățit pentru a implica în mai mare măsură delegații țărilor sărace și vulnerabile; invită președinția COP 26 și viitoarele președinții să analizeze modalitățile prin care să se asigure că delegații din țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, care dispun de mai puține resurse pentru a participa în condiții de egalitate cu delegații țărilor dezvoltate, nu sunt dezavantajați în mod structural; invită delegația UE la COP să intensifice colaborarea cu delegații țărilor vulnerabile; reamintește contribuția valoroasă a tineretului din țările în curs de dezvoltare la sensibilizarea la nivel mondial cu privire la schimbările climatice și, în acest sens, subliniază că este important să se consolideze influența lor, în special asigurând faptul că contribuția lor este tratată și luată în considerare în mod egal;

 

63. își reafirmă sprijinul pentru copii și pentru tineri și salută contribuția lor la sensibilizarea la nivel mondial cu privire la schimbările climatice și atrage atenția la necesitatea de a capacita generațiile mai tinere; subliniază importanța dialogului intercultural cu migranții, refugiații și persoanele din țările în curs de dezvoltare pentru a sensibiliza întreaga lume cu privire la schimbările climatice și, de asemenea, pentru a combate toate practicile rasiste și discriminatorii împotriva migranților, minorităților etnice și religioase, femeilor și fetelor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu handicap; reamintește rolul educației în întărirea rezilienței și în reducerea emisiilor de dioxid de carbon;

 

64. subliniază că, potrivit celui de al cincilea raport de evaluare IPCC, cunoștințele indigene, locale și tradiționale sunt o resursă importantă pentru adaptarea la schimbările climatice; solicită utilizarea activă a acestei resurse, inclusiv pentru gestionarea sustenabilă a pădurilor, precum și pentru protejarea efectivă a drepturilor și a mijloacelor de subzistență ale popoarelor indigene; subliniază că Raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare prezintă dovezi cu privire la avantajele combinării cunoștințelor științifice cu cunoștințele locale și ale comunității indigene pentru a implementa măsuri de îmbunătățire a rezilienței;

65. recomandă statelor membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale; în special, îndeamnă UE și țările sale partenere să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a OIM, precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză, permițând înregistrarea colectivă a utilizării terenurilor și instituind politici menite să asigure un acces mai echitabil la terenuri;

66. regretă deficiențele grave ale cadrului ONU „Protecție, respect și măsuri reparatorii” și ale Principiilor directoare privind afacerile și drepturile omului în ceea ce privește drepturile și drepturile funciare ale popoarelor indigene; invită din nou UE să se implice în mod constructiv în activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi comerciale, care ar trebui să includă standarde specifice pentru protecția popoarelor indigene;

67. subliniază că este necesar să se acorde sprijin păstoritului sustenabil pentru îndeplinirea ODD-urilor; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine arhitectura de guvernare africană (AGA) și, în special, Tribunalul African al Drepturilor Omului și al Drepturilor Popoarelor, pentru a implementa cadrul de politici al Uniunii Africane privind păstoritul în Africa și, în sens mai larg, să recunoască drepturile păstorilor și ale popoarelor indigene legate de proprietatea comunală asupra pământurilor ancestrale, dreptul lor de a utiliza liber resursele lor naturale și drepturile lor la cultură și religie;

68. reamintește că popoarele indigene sunt agenți activi ai conservării mediului; reamintește că Raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile recunoaște faptul că popoarele indigene și comunitățile locale indigene joacă un rol esențial în gospodărirea și protejarea terenurilor și a pădurilor lumii și în prevenirea schimbărilor climatice, astfel că consolidarea drepturilor lor constituie o soluție indispensabilă în contextul crizei climatice; reamintește, de asemenea, afirmația din Raportul de evaluare globală al IPBES potrivit căreia declinul naturii este, în general, mai puțin accelerat în teritoriile popoarelor indigene decât în alte teritorii; scoate în evidență interdependența dintre climă, economie și societate și, în special, efectele directe ale schimbărilor climatice asupra comunităților indigene și amenințarea existențială acută cu care se confruntă multe din acestea; solicită să se acorde mai mult sprijin internațional drepturilor colective ale popoarelor indigene asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor, lucru care ar contribui la limitarea încălzirii globale și a pierderii biodiversității, având în vedere că teritoriile în care locuiesc cele 370 de milioane de persoane indigene din lume cuprind 24 % din toate teritoriile la nivel mondial și includ 80 % din biodiversitatea mondială; este de opinie că acest lucru va contribui, de asemenea, la combaterea degradării ecosistemelor și asigurarea mijloacelor de subzistență ale popoarelor indigene și la o mai mare echitate în cadrul acestor eforturi; reamintește în acest context importanța unor sisteme de protecție socială favorabile incluziunii pentru a face față viitoarelor șocuri climatice și invită UE și statele sale membre să promoveze crearea de locuri de muncă decente, ca parte a asistenței oficiale pentru dezvoltare în domeniul climei, pentru a contribui la creșterea rezilienței tuturor populațiilor la schimbările climatice; îndeamnă toate statele membre să ratifice fără întârziere Convenția OIM nr. 169;

69. invită Comisia să recunoască rolul politic esențial al activiștilor din domeniul climei din țările în curs de dezvoltare în combaterea schimbărilor climatice și solicită ca delegațiile UE să acorde prioritate protecției și finanțării acestora, îndeosebi în cazul femeilor și persoanelor din comunitățile marginalizate;

70. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația din ce în ce mai periculoasă a apărătorilor drepturilor de mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, și la cultura impunității, în special în legătură cu infracțiunile și amenințările la adresa persoanelor celor mai marginalizate și mai vulnerabile; condamnă orice încercare de a dereglementa protecția mediului și a drepturilor omului în contextul pandemiei de COVID-19 și al altor crize; de asemenea, își exprimă îngrijorarea cu privire la situația apărătorilor mediului și a avertizorilor din întreaga lume; reamintește că toată lumea ar trebui să fie liberă să se bucure de drepturile omului, de protecția mediului și dezvoltarea sustenabilă și că nimeni nu ar trebui să fie sancționat, persecutat sau hărțuit pentru protejarea mediului; invită Comisia să sprijine apărătorii mediului din întreaga lume;

71. subliniază că schimbările climatice afectează grav producția de alimente și securitatea alimentară din țările în curs de dezvoltare, având efecte negative îndeosebi în țările cele mai vulnerabile; solicită sprijinirea practicilor sustenabile de utilizare a terenurilor în sectorul agricol, pentru a face față riscurilor legate de schimbările climatice care afectează securitatea alimentară, precum și pentru a asigura o mai bună protecție a mediului; reiterează faptul că viitoarea politică agricolă comună ar trebui să fie pe deplin în concordanță cu ambițiile tot mai mari ale UE în domeniul climei și biodiversității și ar trebui să țină seama de obiectivul de reducere a amprentei globale a Uniunii, inclusiv reducerea utilizării nesustenabile a terenurilor și stoparea acaparării terenurilor în țările terțe;

72. insistă asupra importanței unei mai bune comunicări cu privire la riscurile de dezastre și climatice, precum și cu privire la opțiunile de adaptare pentru populațiile vulnerabile; reamintește rolul important jucat de actorii nestatali și de autoritățile locale în întărirea rezilienței la nivel local;

Strămutarea populației cauzată de schimbările climatice

73. invită Comisia și statele membre să recunoască nevoile și vulnerabilitățile specifice ale persoanelor care sunt obligate să se deplaseze în interiorul țărilor și între țări în contextul dezastrelor și al efectelor negative ale schimbărilor climatice, să întărească protecția acestora și să își intensifice eforturile pentru a găsi soluții care să pună capăt strămutării lor și, în acest sens,

 

- să promoveze Principiile directoare privind strămutarea internă în statele membre ale UE și în țările terțe prin intermediul acordurilor bilaterale și regionale și dezvoltarea de instrumente regionale în Europa și în vecinătatea sa pentru a proteja persoanele strămutate din cauza schimbărilor climatice, inspirându-se din Convenția de la Kampala a Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate intern în Africa;

 

- invită Comisia și statele membre să mărească sprijinul acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru ca acestea să găsească soluții sustenabile pentru persoanele strămutate intern, inclusiv pentru păstori și alte populații rurale ale căror mijloace tradiționale de trai au fost distruse de efectele negative ale schimbărilor climatice, și să ajute la găsirea unor noi mijloace de subzistență care să fie mai bine adaptate la o climă în schimbare;

 

- invită Comisia și statele membre să considere distrugerea mijloacelor de subzistență cauzate de schimbările climatice drept un criteriu de admisibilitate pentru protecția umanitară;

 

- solicită UE și statelor membre să ofere protecție persoanelor obligate să fugă dintr-o țară care, în totalitate sau parțial, devine sau a devenit nelocuibilă din cauza schimbărilor climatice, în special prin eliberarea de vize umanitare și prin acordarea admisiei temporare sau pe termen lung, precum și prin măsuri menite să evite apatridia;

 

- invită Comisia și statele membre să dezbată aceste propuneri în cadrul forumurilor internaționale, în paralel cu alte inițiative ale UE;

 

74. atrage atenția, în acest sens, asupra deciziei Comisiei ONU pentru drepturile omului în cauza Teitiota/ Noua Zeelandă, care a recunoscut că persoanele care fug de dezastrele climatice sau naturale au un drept valid să solicite protecție internațională în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice; invită Comisia și statele membre să analizeze această decizie și

 

- să contribuie la stabilirea unei terminologii juridice clare privind migrația și strămutarea provocate de schimbările climatice atât la nivel internațional, cât și la nivel european;

 

- să ia în considerare riscul de încălcare a dreptului la viață din cauza schimbărilor climatice atunci când iau decizii de returnare, îndeosebi prin activarea obligației de nereturnare și;

 

- să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția deplină a persoanelor strămutate din cauza schimbărilor climatice, acordându-le azil și instituind canale pentru migrația legală și în condiții de siguranță;

 

75. reamintește că schimbările climatice acționează ca un factor de multiplicare a riscurilor de conflict, secetă, foamete și migrație; invită Comisia să abordeze factorii de mediu ai migrației și să pună în aplicare pe deplin Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine (GCM) și Pactul mondial privind refugiații (GCR) în cadrul reformei politicii UE în materie de migrație și azil, cu scopul de a proteja persoanele strămutate din cauza consecințelor schimbărilor climatice sau ale dezastrelor și a aborda cauzele profunde ale strămutării forțate cauzate de schimbările climatice; subliniază faptul că GCM reiterează necesitatea de a aborda cauzele schimbărilor climatice și a sprijini eforturile de adaptare din țările de origine în curs de dezvoltare prin alocarea corespunzătoare a resurselor, contribuind la instaurarea unor condiții de viață și de muncă decente astfel încât oamenii să nu fie forțați să își părăsească locuințele din cauza daunelor provocate de climă; invită Comisia să colecteze și să analizeze date solide și să întărească analiza comună și schimbul de informații cu experții pertinenți și organizații internaționale cum ar fi IPCC, Platforma privind strămutarea în caz de dezastre (PDD), Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați (UNHCR) și altele, pentru a elabora o comunicare pe tema strămutării provocate de schimbările climatice, care să includă definiții juridice clare;

 

76. invită UE și statele sale membre să elaboreze și să adopte, ca parte a reformei politicii Uniunii în materie de migrație și azil, măsuri adecvate, cum ar fi programe de mobilitate, programe de calificare și recalificare, precum și accesul lucrătorilor din țările terțe care provin din țări afectate în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice, inclusiv al celor care lucrează în sectorul combustibililor fosili, în sectoarele extractive și în agricultură, ca parte a Pactului verde european, pentru a le permite acestora să contribuie la tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon de-a lungul lanțurilor de aprovizionare;

77. subliniază că schimbările climatice și degradarea mediului interacționează din ce în ce mai mult cu factorii care determină mișcările refugiaților, întrucât populațiile sunt strămutate forțat din locuințele lor de efectele schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale; subliniază că, din cauza schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității, astfel de crize s-ar putea înmulți în următoarele decenii; atrage atenția asupra faptului că principalii emițători de CO2, cum ar fi UE, au datoria morală de a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice și ar trebui să își reducă propriile emisii; subliniază că insuficiența capacităților de adaptare poate duce la conflicte armate, penurie de alimente, catastrofe naturale, strămutări cauzate de schimbările climatice și strămutarea forțată a populației; reamintește, de asemenea, că populațiile cele mai vulnerabile din țările în curs de dezvoltare riscă cel mai mult să fie forțate să migreze; își exprimă sprijinul pentru Grupul operativ privind strămutările înființat în cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia și îi solicită acestuia să își intensifice activitățile și să includă într-o mai mare măsură țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare; îndeamnă UE și statele membre să solicite un raport special al IPCC privind chestiunea strămutărilor cauzate de schimbările climatice și solicită ca, în viitoarele COP, să se pună un accent mai mare pe strămutările cauzate de schimbările climatice;

78. invită Comisia să consolideze și să coordoneze mai bine canalele legale pentru lucrătorii din țările terțe și familiile lor, printre altele, prin sisteme de mobilitate și furnizarea de acces pentru lucrătorii care provin dintr-o țară sau o parte din aceasta care a fost afectată de schimbările climatice;

 

79. invită Comisia să investească în programe care să accelereze îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și a obiectivelor Acordului de la Paris, cu scopul de a elimina factorii determinanți și factorii structurali adverși care constrâng oamenii să-și părăsească țara de origine, inclusiv prin măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; solicită dezvoltarea unor strategii de adaptare și de reziliență la dezastrele naturale, la efectele adverse ale schimbărilor climatice, inclusiv protecția și restaurarea biodiversității, și la degradarea mediului, cum ar fi deșertificarea, degradarea terenurilor, seceta și creșterea nivelului mării, ținând seama de implicațiile potențiale asupra migrației, recunoscând în același timp că adaptarea în țara de origine reprezintă o prioritate; invită Comisia și statele membre să mărească ajutorul pentru dezvoltare acordat țărilor afectate de dezastre naturale și de schimbările climatice; reiterează faptul că politicile de dezvoltare ale Uniunii ar trebui să vizeze reducerea sărăciei; insistă asupra faptului că accesul la educație și la dezvoltarea sustenabilă sunt principalele instrumente pentru a reduce sărăcia și a le permite populațiilor, inclusiv în țările de origine, să ducă o viață demnă pe termen scurt, mediu și lung; subliniază că sprijinul financiar al UE (atât intern, cât și extern) este direcționat către sprijinirea reducerii riscului de dezastre prin diverse canale, inclusiv prin intermediul instrumentelor umanitare și de dezvoltare, al inițiativelor privind schimbările climatice, al sprijinirii capacității de supraveghere endemice și al granturilor pentru proiecte de cercetare; insistă asupra faptului că fondurile ar trebui canalizate pe teren prin intermediul organizațiilor internaționale pentru a garanta că asistența ajunge la cei care au nevoie de ajutor;

80. observă că efectele schimbărilor climatice din emisfera de sud duc la deplasări ale populațiilor, ceea ce nu corespunde parametrilor actualelor cadre internaționale; invită UE să răspundă în mod adecvat deplasărilor climatice și să includă perspectiva de gen în toate politicile privind migrația, pentru a asigura justiția climatică;

°

° °

81. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ (9.7.2020 )

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare

(2020/2042(INI))

Raportor pentru aviz: Mick Wallace

 

 

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât echitatea este un principiu director al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și al Acordului de la Paris;

B. întrucât schimbările climatice constituie unul dintre principalii factori determinanți ai degradării mediului, având un impact negativ asupra securității alimentare și a aprovizionării cu apă, a accesului la resursele naturale, a sănătății umane și a migrației; întrucât aceste fenomene amenință direct sau indirect și exercitarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor la viață, apă și salubritate, alimente, sănătate și locuință; întrucât capacitatea populației de a se adapta la schimbările climatice este strâns legată de accesul său la drepturile de bază ale omului și de sănătatea ecosistemelor de care depinde pentru subzistență și bunăstare; întrucât schimbările climatice ar putea inversa dezvoltarea umană prin reducerea productivității agricole, creșterea insecurității alimentare și a aprovizionării cu apă, expunerea crescută la dezastre naturale extreme, colapsul ecosistemelor și creșterea riscurilor pentru sănătate; întrucât Uniunea s-a angajat să pună în aplicare obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), atât în cadrul politicilor sale interne, cât și al celor externe;

C. întrucât, potrivit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), schimbările climatice prezintă riscuri disproporționate și asimetrice la adresa sistemelor umane și naturale din cauza vulnerabilității și expunerii diferite; întrucât schimbările climatice agravează inegalitățile sociale existente și fac ca grupurile vulnerabile să sufere în mod disproporționat din cauza efectelor lor negative, ceea ce creează un cerc vicios al unor inegalități ulterioare și mai accentuate; întrucât în raportul Raportorului special al ONU privind sărăcia și drepturile omului se afirmă că schimbările climatice vor agrava sărăcia și inegalitatea existente, având impactul cel mai puternic în țările și regiunile sărace, iar locurile unde trăiesc și muncesc oamenii săraci și țările în curs de dezvoltare vor suporta, estimativ, 75-80 % din costurile schimbărilor climatice;

D. întrucât țările cel mai puțin dezvoltate, țările fragile și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice și, prin urmare, trebuie să li se acorde prioritate; întrucât schimbările climatice au consecințe dramatice asupra dezvoltării economice pe termen lung a țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate; întrucât, potrivit OCDE, țările cel mai puțin dezvoltate se confruntă cu obstacole semnificative în combaterea schimbărilor climatice, din cauza nivelurilor lor ridicate de sărăcie, a nivelurilor scăzute de educație și a capacității umane, instituționale, economice, tehnice și financiare limitate;

E. întrucât, potrivit OCDE, progresul socio-economic al țărilor cel mai puțin dezvoltate este foarte dependent de sectoarele sensibile la schimbările climatice; întrucât adaptarea ecosistemică îmbunătățește reziliența și reduce vulnerabilitatea populației și a mediului în fața schimbărilor climatice; întrucât teritoriile celor 370 de milioane de popoare indigene din lume acoperă 24 % din terenurile din întreaga lume și conțin 80 % din biodiversitatea mondială;

F. întrucât, potrivit previziunilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), începând cu 2030, schimbările climatice ar urma să ducă în fiecare an la aproximativ 250 000 de decese suplimentare, din cauza malnutriției, malariei, diareii și stresului termic; întrucât, potrivit UNICEF, aproape 160 de milioane de copii trăiesc în zone foarte afectate de secetă și peste 500 de milioane trăiesc în zone cu inundații foarte frecvente; întrucât s-a dovedit științific că există o interdependență între crizele de sănătate și cele de mediu și climă, așa cum a demonstrat pandemia de COVID-19; întrucât, din cauza schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității, astfel de crize s-ar putea înmulți în următoarele decenii;

G. întrucât în Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică[5], Parlamentul recunoaște că femeile sunt deosebit de vulnerabile la schimbările climatice și sunt afectate de acestea în mod disproporționat din cauza rolurilor lor sociale,

1. consideră că UE are o responsabilitate istorică de a fi cel mai ambițios semnatar al Acordului de la Paris, atât prin propriile sale angajamente, cât și prin asistența acordată altora, și ar trebui să își recunoască responsabilitățile legate de climă și de mediu și să acționeze în consecință, oferind un exemplu credibil; subliniază că forma cea mai bună de diplomație în domeniul climei constă în asumarea unui rol de lider mondial, în acord cu angajamentele din Pactul verde european, aplicând efectiv în UE obiectivele Acordului de la Paris, precum și politici și obiective conforme cu acest acord, precum și a rolului de lider în domeniul biodiversității, prin intermediul Convenției privind diversitatea biologică; reamintește principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate și al capacităților aferente”, care conferă Uniunii și statelor membre o responsabilitate deosebită și capacitatea de a acționa;

2. reamintește că țările în curs de dezvoltare și populațiile acestora sunt afectate în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice, cum ar fi catastrofele naturale și fenomenele meteorologice extreme, inclusiv cicloanele, furtunile, inundațiile, secetele, eroziunea, nivelul în creștere al apei, valurile de căldură și incendiile; solicită, prin urmare, UE să își consolideze sprijinul, ca parte a acțiunii sale externe, acordat pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și pentru protecția și refacerea biodiversității, precum și să își intensifice asistența tehnică și schimburile de bune practici cu țările în curs de dezvoltare; reamintește poziția sa potrivit căreia cel puțin 45 % din fondurile din Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) propus pentru perioada 2021-2027 ar trebui să sprijine obiective de climă și mediu și nu ar trebui să cauzeze prejudicii; observă că ar trebui alocate mai multe fonduri de dezvoltare pentru obiectivele legate de climă și eforturile de consolidare a rezilienței la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare; reafirmă necesitatea de a include și generaliza într-o mai mare măsură abordările în materie de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea în politicile și programele oficiale mai largi de asistență pentru dezvoltare;

3. subliniază că schimbările climatice au un impact considerabil asupra sănătății umane, de exemplu, prin inundații, secetă, valuri de căldură și incendii; reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt cele mai vulnerabile și adesea cel mai puțin în măsură să atenueze acest impact asupra sănătății; subliniază, prin urmare, importanța sănătății în cadrul asistenței pentru dezvoltare legate de climă în aceste țări; invită Comisia și statele membre să protejeze copii afectați de consecințele schimbărilor climatice;

4. reamintește importanța implicării tuturor țărilor în procesele decizionale din cadrul CCONUSC; subliniază că actualul proces decizional în cadrul CCONUSC nu permite în totalitate participarea țărilor cel mai puțin dezvoltate și trebuie îmbunătățit pentru a implica în mai mare măsură delegații țărilor sărace și vulnerabile; invită președinția COP26 și viitoarele președinții să exploreze modalitățile prin care să se asigure faptul că delegații din țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, care dispun de mai puține resurse pentru a participa în condiții de egalitate cu delegații țărilor dezvoltate, nu sunt dezavantajați în mod structural; invită delegația UE la COP să intensifice colaborarea cu delegații țărilor vulnerabile; reamintește contribuția valoroasă a tinerilor din țările în curs de dezvoltare la sensibilizarea la nivel mondial cu privire la schimbările climatice și, în acest sens, subliniază că este important să se consolideze influența lor, în special asigurând faptul că contribuția lor este tratată și luată în considerare în mod egal;

5. ia act de faptul că UE, statele sale membre și Banca Europeană de Investiții reprezintă împreună cel mai important contribuitor la finanțarea publică a combaterii schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, oferind 21,7 miliarde EUR numai în 2018; observă că numai câteva state membre asigură finanțarea combaterii schimbărilor climatice în plus față de angajamentele lor oficiale în materie de asistență pentru dezvoltare (AOD); reiterează faptul că finanțarea combaterii schimbărilor climatice ar trebui să fie suplimentară, după cum prevede CCONUSC; reamintește sprijinul acordat prin Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24)[6] pentru crearea unui mecanism dedicat și automat al UE de finanțe publice care să ofere un sprijin suplimentar și adecvat pentru ca UE să își onoreze cota echitabilă din suma de 100 de miliarde USD pentru finanțarea internațională a măsurilor legate de climă până în 2020 și cel puțin până în 2025 din diferite surse în contextul unor acțiuni semnificative de atenuare; îndeamnă toate statele membre ale UE să își onoreze angajamentele de finanțare a măsurilor legate de climă, să majoreze finanțarea acordată pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv prin finanțare bazată pe granturi, în special în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate și a statelor insulare mici în curs de dezvoltare, și să aibă în vedere sporirea sprijinului financiar în perioada 2020-2025, ca parte a unui program internațional mai amplu; subliniază importanța investițiilor private în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și consideră că ar trebui mobilizate surse de finanțare noi și suplimentare pentru a asigura implementarea efectivă a contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN);

6. salută angajamentele statelor membre ale UE în legătură cu Fondul verde pentru climă și crearea platformei internaționale privind finanțarea sustenabilă pentru o mobilizare mai bună a capitalului privat pentru investiții sustenabile din punctul de vedere al mediului; subliniază în special importanța Fondului verde pentru climă în a cataliza fluxurile financiare publice și private către dezvoltarea cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice, în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare; solicită ca Fondul verde pentru climă să simplifice procedurile de acces la finanțare în cadrul programului, astfel încât țările care sunt extrem de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, în special țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, să poată trece rapid la pregătirea planurilor lor naționale de adaptare; salută activitatea desfășurată în acest context de Programul de sprijinire a pregătirii și disponibilității Fondului verde pentru climă;

7. solicită ca obiectivul pentru perioada de după 2025 în ceea ce privește finanțarea combaterii schimbărilor climatice să asigure faptul că nevoile țărilor celor mai vulnerabile sunt acoperite, în special prin majorarea resurselor pentru sub-obiective specifice și cantitative, inclusiv un sub-obiectiv pentru finanțarea adaptării, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Acordul de la Paris, un sub-obiectiv pentru finanțarea atenuării, inclusiv a măsurilor ecosistemice, un sub-obiectiv pentru finanțarea pierderilor și a daunelor și pentru finanțarea bazată pe granturi, precum și obiective calitative, cum ar fi planificarea și aplicarea semnificativă, incluzivă și participativă a adaptării, și eliminarea barierelor din calea accesului la finanțarea disponibilă; consideră că, la stabilirea contribuțiilor UE, viitoarele obiective în materie de finanțare ar trebui să țină seama de nevoile țărilor în curs de dezvoltare, precum și de principiul echității înscris în Acordul de la Paris; recunoaște importanța unei mobilizări mai bune a resurselor pentru a sprijini eforturile de prevenire, reducere la minimum și remediere a pierderilor și daunelor asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice în țările deosebit de vulnerabile;

8. reamintește că în cadrul revizuirii din 2019 a Mecanismului internațional de la Varșovia s-a recunoscut importanța punerii în aplicare a acestui mecanism, în special în cazul populațiilor vulnerabile; încurajează ferm UE să susțină țările cel mai puțin dezvoltate, care au solicitat un mecanism specific de finanțare a pierderilor și daunelor asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice în cadrul CCONUSC; solicită surse noi și surse suplimentare de finanțare a pierderilor și daunelor; consideră că statele membre ar putea să recurgă în mai mare măsură la posibilitatea de a suspenda, a reduce sau a anula, de la caz la caz, datoriile țărilor cel mai puțin dezvoltate și ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare cele mai vulnerabile, cu scopul specific de a contribui la combaterea schimbărilor climatice și ca parte a unui cadru internațional mai larg;

9. consideră că mecanismele pieței internaționale a carbonului ar trebui concepute astfel încât să se evite efectele negative asupra comunităților locale; invită UE și statele membre să pledeze pentru garanții sociale și de mediu solide și bazate pe drepturi, inclusiv consimțământul prealabil și în cunoștință de cauză și principiul „nu cauza prejudicii”, precum și mecanisme de soluționare a reclamațiilor reglementate de un organism independent și organisme de supraveghere independente care nu prezintă niciun conflict de interese în cazul tuturor acestor mecanisme ale pieței internaționale a carbonului și să asigure în special că toate mecanismele prevăzute la articolul 6 respectă pe deplin și protejează drepturile comunităților locale; își reiterează sprijinul pentru stabilirea unei cote de venituri pentru a oferi sprijin financiar populațiilor celor mai vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice;

10. reamintește principiul „nu cauza prejudicii” din cadrul Pactului verde european și îndeamnă Comisia să asigure rapid o coerență deplină a acordurilor comerciale și de investiții existente și viitoare și a altor reglementări globale cu obiectivele internaționale în materie de mediu și climă, în special cu Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă; de asemenea, își reiterează apelul adresat Comisiei să prezinte o propunere de cadru legislativ european bazat pe obligația de diligență, pentru a garanta existența unor lanțuri de aprovizionare sustenabile, care nu provoacă defrișări, pentru produsele introduse pe piața UE; își reiterează sprijinul pentru stoparea exporturilor de resurse reziduale de către UE, pentru o economie circulară consolidată la nivel mondial și pentru introducerea unei interdicții mondiale a utilizării de materiale plastice de unică folosință; de asemenea, subliniază că obiectivele noastre în domeniul climei nu ar trebui îndeplinite niciodată în detrimentul biodiversității; consideră că politica în domeniul bioenergiei necesită criterii ecologice și sociale stricte, cu scopul de a preveni acapararea terenurilor și defrișările; invită Uniunea și statele membre să sprijine, în cadrul următoarei Adunări Generale a ONU, recunoașterea mondială a dreptului la un mediu sănătos;

11. subliniază că schimbările climatice și degradarea mediului interacționează din ce în ce mai mult cu factorii care determină mișcările refugiaților, întrucât populațiile sunt strămutate forțat din locuințele lor de efectele schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale; subliniază că, din cauza schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității, astfel de crize s-ar putea înmulți în următoarele decenii; atrage atenția asupra faptului că principalii emițători de CO2, precum UE, au datoria morală de a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice și ar trebui să își reducă propriile emisii; subliniază că insuficiența capacităților de adaptare poate duce la conflicte armate, penurie de alimente, catastrofe naturale, strămutări cauzate de schimbările climatice și strămutarea forțată a populației; reamintește, de asemenea, că populațiile cele mai vulnerabile din țările în curs de dezvoltare riscă cel mai mult să fie forțate să migreze; își exprimă sprijinul pentru Grupul operativ privind strămutările înființat în cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia și îi solicită acestuia să își intensifice activitățile și să includă într-o mai mare măsură țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare; îndeamnă UE și statele membre să solicite un raport special al IPCC privind chestiunea strămutărilor cauzate de schimbările climatice și solicită ca, în viitoarele COP, să se pună un accent mai mare pe strămutările cauzate de schimbările climatice;

12. subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să încurajeze, de asemenea, soluții ecologice și bazate pe natură și să consolideze autonomia pentru a asigura condiții de trai mai bune, inclusiv o agricultură sustenabilă și locală, o gestionare sustenabilă a apei, energii regenerabile etc., în conformitate cu ODD; consideră, în acest context, că ar trebui să se acorde o atenție specifică insulelor, unde populația este cea mai vulnerabilă la schimbările climatice, pentru a stimula reziliența acestora și protejarea ecosistemelor lor; de asemenea, subliniază necesitatea de a înțelege mai bine costul potențial al lipsei de acțiune și eficacitatea și adecvarea măsurilor de adaptare, în special acolo unde există grupuri, comunități și ecosisteme vulnerabile; evidențiază că nu există un sistem unic, aplicabil la nivel mondial, de monitorizare și evaluare a adaptării la schimbările climatice, inclusiv a eficacității acesteia; invită, prin urmare, Comisia și statele sale membre să își intensifice eforturile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare să instituie sisteme naționale adecvate de monitorizare și evaluare care să permită măsurarea continuă a progreselor în materie de adaptare;

13. salută hotărârea de referință a Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU în cauza Teitiota c. Noua Zeelandă, care recunoaște că persoanele care fug din calea dezastrelor climatice și naturale au dreptul de a solicita protecție internațională în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice; îndeamnă Comisia și statele membre să țină seama de această hotărâre și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura, în conformitate cu legislația UE, o protecție deplină a persoanelor strămutate din motive de mediu și pentru a oferi azil adecvat refugiaților climatici;

14. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pierderea masivă a biodiversității și a impactului acesteia asupra nivelurilor de reziliență; reiterează apelul său de a se încheia un acord internațional cu caracter juridic obligatoriu privind un cadru global pentru biodiversitate pentru perioada de după 2020 și insistă asupra faptului că acesta ar trebui, în special, să implice populațiile vulnerabile și să le aducă beneficii acestora; este de acord cu poziția exprimată în Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services) al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), conform căreia exporturile de culturi, defrișările și alte transferuri de resurse din țările în curs de dezvoltare au contribuit la deteriorarea naturii, în timp ce, în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare rapidă care sunt importatoare, nivelul de degradare a naturii scade adeseori la nivel național; îndeamnă UE ca, în contextul dimensiunii externe a Strategiei în domeniul biodiversității, să acorde o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și populațiilor acestora, deoarece este vorba de teritorii cu un nivel înalt de biodiversitate; invită Comisia și statele membre să intensifice acțiunile și sinergiile în cadrul agendelor privind clima și biodiversitatea, în conformitate cu Pactul verde european;

15. reamintește că consecințele negative ale schimbărilor climatice subminează perspectivele de dezvoltare ale unei țări, accentuând inegalitățile deja existente, cum ar fi disparitățile de gen; subliniază că impactul schimbărilor climatice este mai nefast în cazul persoanelor vulnerabile cum sunt femeile și fetele și că 80 % dintre persoanele strămutate din cauza schimbărilor climatice sunt femei; salută angajamentele asumate de vicepreședintele Frans Timmermans de a elimina inegalitățile de gen care sunt exacerbate de schimbările climatice; îndeamnă Comisia să integreze egalitatea de gen și justiția climatică la elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor care au un impact asupra situației femeilor și fetelor și să promoveze, în cadrul CCONUSC, participarea femeilor indigene, a apărătorilor drepturilor femeilor și a tuturor comunităților de gen marginalizate; invită toate părțile la Acordul de la Paris să pună pe deplin în aplicare Programul de lucru consolidat de la Lima privind egalitatea de gen, cu o durată de 5 ani, precum și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen; ia notă cu îngrijorare de rata ridicată a mortalității feminine în situații de dezastru; subliniază că este necesar să se promoveze măsuri de îmbunătățire a poziției femeilor și a participării lor semnificative în combaterea schimbărilor climatice la nivel (decizional) societal și guvernamental;

16. reamintește că popoarele indigene sunt agenți activi ai conservării mediului; reamintește că Raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile recunoaște faptul că popoarele indigene și comunitățile locale indigene joacă un rol esențial în gospodărirea și protejarea terenurilor și a pădurilor lumii și în prevenirea schimbărilor climatice, astfel că consolidarea drepturilor lor constituie o soluție indispensabilă în contextul crizei climatice; reamintește, de asemenea, afirmația din Raportul de evaluare globală al IPBES potrivit căreia declinul naturii este, în general, mai puțin accelerat în teritoriile populațiilor indigene decât în alte teritorii; scoate în evidență interdependența dintre climă, economie și societate și, în special, efectele directe ale schimbărilor climatice asupra comunităților indigene și amenințarea existențială acută cu care se confruntă multe din acestea; solicită să se acorde mai mult sprijin internațional pentru drepturile colective ale popoarelor indigene asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor, ceea ce ar contribui la limitarea încălzirii globale și a pierderii biodiversității, având în vedere că teritoriile celor 370 de milioane de popoare indigene din lume acoperă 24 % din terenurile de pe tot mapamondul și conțin 80 % din biodiversitatea mondială; este de opinie că acest lucru va contribui, de asemenea, la combaterea degradării ecosistemelor și asigurarea mijloacelor de subzistență ale popoarelor indigene și la o mai mare echitate în cadrul acestor eforturi; reamintește în acest context importanța unor sisteme de protecție socială favorabile incluziunii pentru a face față viitoarelor șocuri climatice și invită UE și statele sale membre să promoveze crearea de locuri de muncă decente, ca parte a asistenței oficiale pentru dezvoltare în domeniul climei, pentru a contribui la creșterea rezilienței tuturor populațiilor la schimbările climatice; îndeamnă toate statele membre să ratifice fără întârziere Convenția OIM din 1989 referitoare la populațiile indigene și tribale (Convenția OIM nr. 169);

17. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația din ce în ce mai periculoasă a apărătorilor drepturilor de mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, și la cultura impunității, în special în ceea ce privește infracțiunile și amenințările la adresa celor mai marginalizate și mai vulnerabile persoane; condamnă orice încercare de a dereglementa protecția mediului și a drepturilor omului în contextul pandemiei de COVID-19 și al altor crize; de asemenea, își exprimă îngrijorarea cu privire la situația apărătorilor mediului și a avertizorilor din întreaga lume; reamintește că toată lumea ar trebui să se bucure de drepturile omului, protecția mediului și dezvoltarea sustenabilă și că nimeni nu ar trebui să fie penalizat, persecutat sau hărțuit pentru protejarea mediului; invită Comisia să sprijine apărătorii mediului din întreaga lume;

18. subliniază că schimbările climatice afectează grav producția de alimente și securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, având efecte negative mai ales în țările cele mai vulnerabile; solicită sprijinirea practicilor sustenabile de utilizare a terenurilor în sectorul agricol, pentru a face față riscurilor legate de schimbările climatice care afectează securitatea alimentară, precum și pentru a asigura o mai bună protecție a mediului; reiterează faptul că viitoarea politică agricolă comună ar trebui să reflecte pe deplin ambițiile tot mai mari ale UE în domeniul climei și biodiversității și ar trebui să țină seama de obiectivul de reducere a amprentei globale a Uniunii, inclusiv reducerea utilizării nesustenabile a terenurilor și eliminarea acaparării terenurilor în țările terțe;

19. insistă asupra importanței unei mai bune comunicări cu privire la riscurile de dezastre și climatice, precum și cu privire la opțiunile de adaptare pentru populațiile vulnerabile; reamintește rolul important jucat de actorii nestatali și autoritățile locale în consolidarea rezilienței la nivel local.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	6.7.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	62 7 8
Membri titulari prezenți la votul final	Nikos Androulakis, Bartosz Arłukowicz, Margrete Auken, Simona Baldassarre, Marek Paweł Balt, Traian Băsescu, Aurelia Beigneux, Monika Beňová, Sergio Berlato, Simona Bonafè, Delara Burkhardt, Pascal Canfin, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Tudor Ciuhodaru, Nathalie Colin-Oesterlé, Miriam Dalli, Esther de Lange, Christian Doleschal, Bas Eickhout, Eleonora Evi, Agnès Evren, Fredrick Federley, Pietro Fiocchi, Andreas Glück, Catherine Griset, Jytte Guteland, Teuvo Hakkarainen, Anja Hazekamp, Martin Hojsík, Pär Holmgren, Jan Huitema, Yannick Jadot, Petros Kokkalis, Ewa Kopacz, Ryszard Antoni Legutko, Peter Liese, Sylvia Limmer, Javi López, César Luena, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Joëlle Mélin, Tilly Metz, Silvia Modig, Dolors Montserrat, Alessandra Moretti, Dan-Ștefan Motreanu, Ville Niinistö, Grace O’Sullivan, Jutta Paulus, Stanislav Polčák, Jessica Polfjärd, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Sándor Rónai, Rob Rooken, Silvia Sardone, Christine Schneider, Günther Sidl, Linea Søgaard-Lidell, Nicolae Ștefănuță, Nils Torvalds, Edina Tóth, Véronique Trillet-Lenoir, Petar Vitanov, Alexandr Vondra, Mick Wallace, Pernille Weiss, Michal Wiezik, Tiemo Wölken, Anna Zalewska
Membri supleanți prezenți la votul final	Catherine Chabaud, Margarita de la Pisa Carrión, Cindy Franssen, Maria Spyraki, Nikolaj Villumsen, Lucia Vuolo

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

62	+
PPE	Bartosz Arłukowicz, Traian Băsescu, Nathalie Colinoesterlé, Christian Doleschal, Cindy Franssen, Ewa Kopacz, Esther De Lange, Peter Liese, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Dolors Montserrat, Dan-Ștefan Motreanu, Stanislav Polčák, Jessica Polfjärd, Christine Schneider, Maria Spyraki, Edina Tóth, Pernille Weiss, Michal Wiezik
S&D	Nikos Androulakis, Marek Paweł Balt, Monika Beňová, Simona Bonafè, Delara Burkhardt, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Tudor Ciuhodaru, Miriam Dalli, Jytte Guteland, Javi López, César Luena, Alessandra Moretti, Sándor Rónai, Günther Sidl, Petar Vitanov, Tiemo Wölken
RENEW	Pascal Canfin, Catherine Chabaud, Fredrick Federley, Martin Hojsík, Jan Huitema, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Nicolae Ștefănuță, Linea Søgaard-Lidell, Nils Torvalds, Véronique Trillet-Lenoir
ID	Lucia Vuolo
Verts/ALE	Margrete Auken, Bas Eickhout, Pär Holmgren, Yannick Jadot, Tilly Metz, Ville Niinistö, Grace O’sullivan, Jutta Paulus
GUE/NGL	Anja Hazekamp, Petros Kokkalis, Silvia Modig, Nikolaj Villumsen, Mick Wallace
NI	Eleonora Evi

 

7	-
ID	Simona Baldassarre, Aurelia Beigneux, Catherine Griset, Teuvo Hakkarainen, Sylvia Limmer, Joëlle Mélin, Silvia Sardone

 

8	0
PPE	Agnès Evren
ECR	Sergio Berlato, Margarita De La Pisa Carrión, Pietro Fiocchi, Ryszard Antoni Legutko, Rob Rooken, Alexandr Vondra, Anna Zalewska

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU LIBERTĂȚI CIVILE, JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE (16.10.2020)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare

(2020/2042(INI))

Raportoare pentru aviz: Saskia Bricmont

 

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât schimbările climatice și dezastrele naturale cauzate de acestea au devenit factori determinanți comuni ai migrației, care va fi exacerbată și mai mult de agravarea impactului schimbărilor climatice asupra mediului; întrucât schimbările climatice și dezastrele naturale rezultate în urma acestora au un impact negativ asupra exercitării drepturilor fundamentale; întrucât este probabil ca majoritatea persoanelor obligate să migreze din cauza unor probleme de climă să provină din zone rurale, dat fiind că mijloacele lor de subzistență depind adesea de sectoare sensibile la aspectele climatice, cum ar fi agricultura și pescuitul; întrucât există alți factori de mediu care nu sunt legați direct de schimbările climatice, dar sunt legați de schimbările de mediu provocate de om, cum ar fi degradarea solului sau degradarea ecosistemelor marine și costiere, acapararea terenurilor și a apelor, precum și dezastrele ecologice și poluarea cauzate de războaie, care acționează, de asemenea, ca multiplicatori de risc și vectori de migrație, în special în rândul populațiilor vulnerabile care depind în mare măsură de agricultură și de resursele naturale locale;

B. întrucât strămutările și migrația provocate de schimbările climatice sunt strâns legate de alți factori, inclusiv de sărăcie și de concurența pentru apă, alimente și alte resurse, care determină creșterea frecvenței și a gravității epidemiilor de boli și a deceselor, având în vedere că, atunci când o țară nu dispune de resurse adecvate pentru a se adapta la schimbările climatice, acest lucru poate agrava sărăcia și inegalitățile și constrângerile existente și îi poate forța pe oameni să se deplaseze; întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, țările cel mai puțin dezvoltate se confruntă cu obstacole semnificative în combaterea schimbărilor climatice, din cauza nivelurilor lor ridicate de sărăcie, a nivelurilor scăzute de educație și a capacității umane, instituționale, economice, tehnice și financiare limitate; întrucât schimbările climatice sunt un important factor de multiplicare a riscurilor de conflict, secetă, foamete și migrație, în special în țările cele mai sărace; întrucât grupurile vulnerabile pot fi afectate mai grav de efectele schimbărilor climatice;

C. întrucât, în perioada 2008-2019, aproximativ 288 de milioane de persoane au fost strămutate în interiorul țărilor în urma unor dezastre, inundațiile cauzând jumătate din numărul de strămutări provocate de dezastre; întrucât, potrivit unui raport al Centrului de monitorizare a deplasărilor interne, numai în 2018, au fost strămutate 17,2 milioane de persoane ca urmare a dezastrelor legate de climă, 9,3 milioane dintre acestea fiind în regiunea cea mai afectată, regiunea Asia-Pacific; întrucât țările cele mai afectate sunt Filipine, China și India;

D. întrucât inițiativele regionale din Africa și America Latină au dezvoltat instrumente menite să consolideze protecția persoanelor strămutate în contextul schimbărilor climatice și al dezastrelor; întrucât principiile directoare neobligatorii ale ONU privind strămutarea internă definesc persoanele strămutate în interiorul țării ca „persoane care au fost obligate să își părăsească locuințele sau reședințele obișnuite, în special din cauza conflictelor armate, a situațiilor de violență generalizată, a încălcărilor drepturilor omului sau a dezastrelor naturale sau provocate de om sau pentru a evita efectele acestora”; întrucât în prezent nu există niciun instrument juridic internațional care să abordeze migrația transfrontalieră ca urmare a schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale sau provocate de om; întrucât Italia, Suedia și Finlanda au dezvoltat motive de protecție la nivel național pentru victimele schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale,

1. subliniază faptul că Convenția internațională cu privire la statutul refugiaților din 1951 nu acoperă protecția persoanelor strămutate din motive de mediu; subliniază, cu toate acestea, că strămutările provocate de schimbările climatice reprezintă un fenomen în creștere care afectează multe părți ale lumii și, prin urmare, necesită o cooperare internațională sporită, iar migrația climatică necesită un cadru normativ pentru a elimina lacunele existente în materie de protecție, prin intermediul unor metode diverse și complementare;

2. ia act de definiția strămutării provocate de schimbările climatice oferită de Organizația Internațională pentru Migrație, ca „deplasarea unei persoane sau a unor grupuri de persoane care, din motive legate, în principal, de schimbări bruște sau treptate ale mediului din cauza schimbărilor climatice, sunt obligate să își părăsească locul de reședință obișnuit sau aleg să facă acest lucru, temporar sau permanent, în interiorul unui stat sau peste o frontieră internațională”; subliniază natura complexă a impactului schimbărilor climatice asupra strămutării și migrației și subliniază, prin urmare, necesitatea de a mări colectarea și analizarea unor date solide în acest domeniu și de a consolida analiza comună și schimbul de informații pentru a identifica, înțelege, prevedea și aborda mai bine mișcările migratorii;

3. subliniază că migrația în acest context poate fi asociată cu o mai mare vulnerabilitate a persoanelor afectate, în special dacă este forțată și că migrația poate fi, de asemenea, o formă de adaptare la factorii de stres din mediu, care ajută persoanele și comunitățile afectate să devină mai reziliente; subliniază că femeile și minorii sunt cele mai vulnerabile populații în fața dezastrelor și a schimbărilor climatice;

4. deplânge faptul că, deși migrația climatică este o realitate care se va intensifica și deși există unele excepții în legislația națională într-un număr redus de state membre în ceea ce privește protecția în caz de dezastre ecologice, cetățenii care se deplasează din motive legate de schimbările climatice nu au acces efectiv la protecție în UE; invită, în acest context, statele membre și Comisia, cu implicarea strânsă a Parlamentului, să ia în considerare utilizarea căilor legale existente de migrație și să faciliteze strategiile de migrație ca răspuns la provocările generate de schimbările climatice și de catastrofele ecologice, precum și legătura acestora cu mișcările migratorii internaționale, de exemplu prin promovarea vizelor umanitare, a protecției temporare, a autorizațiilor de ședere și a acordurilor regionale și bilaterale privind libera circulație; invită Comisia și statele membre să prezinte astfel de propuneri în cadrul forumurilor internaționale, în paralel cu alte inițiative ale UE;

5. reamintește adoptarea Pactului mondial privind refugiații de către Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2018; invită statele membre și Comisia să promoveze punerea în aplicare a acestui pact, atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial, pentru a asigura o protecție mai eficientă, prin intermediul unor dispozitive complementare și al unei finanțări adecvate, pentru persoanele strămutate din cauza consecințelor schimbărilor climatice sau a dezastrelor naturale;

6. subliniază că Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine identifică schimbările climatice ca unul dintre factorii migrației și îndeamnă țările să introducă canale și să elaboreze planuri pentru persoanele care se deplasează din cauza dezastrelor naturale și a schimbărilor climatice; subliniază faptul că Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale reiterează, de asemenea, necesitatea de a aborda cauzele schimbărilor climatice și de a sprijini adaptarea în țările în curs de dezvoltare, prin alocarea corespunzătoare a resurselor, astfel încât oamenii să nu fie forțați să își părăsească locuințele;

7. solicită continuarea unui dialog constructiv și cuprinzător privind migrația la nivel mondial între toate țările în cauză; invită comunitatea internațională să promoveze eforturile naționale și regionale de prevenire și abordare a cauzelor profunde ale strămutărilor din motive de mediu și să promoveze dezvoltarea unor soluții durabile; subliniază importanța sprijinirii și consolidării rezilienței comunităților-gazdă și a comunităților de origine din țările în curs de dezvoltare; ia act de faptul că strămutările provocate de mediu, legate atât de schimbările bruște, cât și de schimbările lente de mediu, vor continua în mod inevitabil și, prin urmare, vor fi necesare măsuri pentru a acorda asistență persoanelor strămutate, inclusiv prin intermediul utilizării mecanismelor de răspuns de urgență în caz de dezastre declanșate brusc, și pentru a găsi soluții durabile prin măsuri de consolidare a capacităților și ajutoare umanitare și de protecție civilă;

8. reamintește statelor membre că, deși strămutările provocate de schimbările climatice sunt, în principal, interne în prezent, având în vedere că urgența climatică la nivel mondial se înrăutățește, mai multe persoane vulnerabile pot trece frontierele în căutare de protecție la nivel internațional; solicită strategii și politici eficace pe termen lung pentru a asigura asistență și protecție migranților strămutați din cauza schimbărilor climatice;

9. invită Comisia să consolideze și să coordoneze mai bine canalele legale pentru lucrătorii din țările terțe și familiile lor, printre altele, prin sisteme de mobilitate și furnizarea de acces pentru lucrătorii care provin dintr-o țară sau o parte din aceasta care a fost afectată de schimbările climatice;

10. subliniază hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Comitetului ONU pentru drepturile omului care stabilește că țările nu pot deporta persoane care se confruntă cu condiții induse de schimbările climatice care le încalcă dreptul la viață; invită statele membre să ia în considerare riscul de încălcare a dreptului la viață din cauza schimbărilor climatice sau a dezastrelor naturale sau provocate de om ca parte a deciziilor lor de returnare, în special declanșarea unor obligații de nereturnare;

11. consideră că, în cadrul reformei politicii Uniunii privind migrația și azilul, este necesar să existe o reflecție asupra strămutării populației cauzate de schimbările climatice în UE în viitor;

12. îndeamnă Comisia să integreze egalitatea de gen și justiția climatică în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor care au un impact asupra situației femeilor și fetelor;

13. invită Comisia să investească în programe care să accelereze îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și a obiectivelor Acordului de la Paris, cu scopul de a elimina factorii determinanți și factorii structurali adverși care constrâng oamenii să-și părăsească țara de origine, inclusiv prin măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; solicită dezvoltarea unor strategii de adaptare și de reziliență la dezastrele naturale, la efectele adverse ale schimbărilor climatice, inclusiv protecția și restaurarea biodiversității, și la degradarea mediului, cum ar fi deșertificarea, degradarea terenurilor, seceta și creșterea nivelului mării, ținând seama de implicațiile potențiale asupra migrației, recunoscând în același timp că adaptarea în țara de origine reprezintă o prioritate; invită Comisia și statele membre să mărească ajutorul pentru dezvoltare acordat țărilor afectate de dezastre naturale și de schimbările climatice; reiterează faptul că politicile de dezvoltare ale Uniunii ar trebui să vizeze reducerea sărăciei; insistă asupra faptului că accesul la educație și la dezvoltarea durabilă reprezintă principalele instrumente de a reduce sărăcia și de a le permite populațiilor, inclusiv în țările de origine, să ducă o viață demnă pe termen scurt, mediu și lung; subliniază că sprijinul financiar al UE (atât intern, cât și extern) este direcționat către sprijinirea reducerii riscului de dezastre prin diverse canale, inclusiv prin intermediul instrumentelor umanitare și de dezvoltare, al inițiativelor privind schimbările climatice, al sprijinirii capacității de supraveghere endemice și al granturilor pentru proiecte de cercetare; insistă asupra faptului că fondurile ar trebui canalizate pe teren prin intermediul organizațiilor internaționale pentru a garanta că asistența ajunge la cei care au nevoie de ajutor.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	15.10.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	47 17 1
Membri titulari prezenți la votul final	Magdalena Adamowicz, Konstantinos Arvanitis, Katarina Barley, Pernando Barrena Arza, Pietro Bartolo, Nicolas Bay, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Patrick Breyer, Saskia Bricmont, Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Damien Carême, Caterina Chinnici, Marcel de Graaff, Anna Júlia Donáth, Lena Düpont, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Andrzej Halicki, Balázs Hidvéghi, Evin Incir, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Marina Kaljurand, Assita Kanko, Fabienne Keller, Peter Kofod, Łukasz Kohut, Moritz Körner, Jeroen Lenaers, Juan Fernando López Aguilar, Lukas Mandl, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Javier Moreno Sánchez, Maite Pagazaurtundúa, Nicola Procaccini, Emil Radev, Paulo Rangel, Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Ralf Seekatz, Michal Šimečka, Birgit Sippel, Martin Sonneborn, Tineke Strik, Ramona Strugariu, Annalisa Tardino, Dragoş Tudorache, Tom Vandendriessche, Bettina Vollath, Jadwiga Wiśniewska, Elena Yoncheva
Membri supleanți prezenți la votul final	Delara Burkhardt, Anne-Sophie Pelletier, Rob Rooken, Hilde Vautmans, Juan Ignacio Zoido Álvarez

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

47	+
PPE	Magdalena Adamowicz, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Lena Düpont, Andrzej Halicki, Nuno Melo, Roberta Metsola, Emil Radev, Paulo Rangel, Ralf Seekatz, Juan Ignacio Zoido Álvarez
S&D	Katarina Barley, Pietro Bartolo, Delara Burkhardt, Caterina Chinnici, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Evin Incir, Marina Kaljurand, Łukasz Kohut, Juan Fernando López Aguilar, Javier Moreno Sánchez, Birgit Sippel, Bettina Vollath, Elena Yoncheva
RENEW	Anna Júlia Donáth, Sophia In ‘T Veld, Fabienne Keller, Moritz Körner, Maite Pagazaurtundúa, Michal Šimečka, Ramona Strugariu, Dragoş Tudorache, Hilde Vautmans
Verts/ALE	Patrick Breyer, Saskia Bricmont, Damien Carême, Terry Reintke, Diana Riba I Giner, Tineke Strik
EUL/NGL	Konstantinos Arvanitis, Pernando Barrena Arza, Cornelia Ernst, Anne-Sophie Pelletier
NI	Laura Ferrara, Martin Sonneborn
17	-
PPE	Balázs Hidvéghi, Lívia Járóka, Lukas Mandl, Nadine Morano
ID	Nicolas Bay, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Marcel De Graaff, Peter Kofod, Annalisa Tardino, Tom Vandendriessche
ECR	Joachim Stanisław Brudziński, Jorge Buxadé Villalba, Assita Kanko, Nicola Procaccini, Rob Rooken, Jadwiga Wiśniewska
1	0
PPE	Jeroen LENAERS

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE FEMEILOR ȘI EGALITATEA DE GEN (2.10.2020)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la impactul schimbărilor climatice asupra populațiilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare

(2020/2042(INI))

Raportoare pentru aviz: Alice Kuhnke 

 

 

 

 

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru dezvoltare, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât schimbările climatice erodează libertățile fundamentale și limitează opțiunile; întrucât Acordul de la Paris recunoaște că egalitatea de gen și emanciparea femeilor ar trebui promovate de toate părțile la acord și prevede că în toate aspectele implementării sale trebuie integrate acțiuni în domeniul climei care iau în considerare dimensiunea de gen;

B. întrucât Platforma de acțiune de la Beijing și rezultatele conferințelor sale de revizuire trasează trei obiective strategice pentru a îmbunătăți participarea femeilor la procesul decizional în domeniul mediului, pentru a integra perspectiva de gen în politicile și programele pentru dezvoltarea durabilă și pentru a consolida sau institui mecanisme la nivel național, regional și internațional care să evalueze impactul politicilor de dezvoltare și de mediu asupra femeilor;

C. întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă de mediu și socială complexă, care afectează o lume caracterizată de relații inegale între sexe, adânc înrădăcinate; întrucât, pe lângă faptul că femeile dețin în general mai puțină putere și, prin urmare, sunt mai puțin în măsură să atenueze și să facă față efectelor schimbărilor climatice; întrucât dinamica inegală a relațiilor de gen influențează modul în care gospodăriile, comunitățile, țările și comunitatea mondială sunt afectate de schimbările climatice și reacționează la acestea;

D. întrucât actuala criză COVID-19 arată legătura strânsă dintre distrugerea ecosistemelor noastre, exploatarea faunei sălbatice și izbucnirea unor epidemii; întrucât rolul femeilor în protejarea biodiversității și gestionarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să fie mai bine recunoscut și încurajat;

E. întrucât impactul schimbărilor climatice este mai devastator în țările cel mai puțin responsabile de încălzirea globală; întrucât persoanele aflate în situațiile cele mai vulnerabile, îndeosebi femeile, care alcătuiesc 70 % din populația cea mai săracă a lumii, și fetele, sunt mai afectate de schimbările climatice, se confruntă cu riscuri mai mari și suportă sarcini mai importante, dat fiind accesul inegal la resurse, educație, putere politică, oportunități de încadrare în muncă, drepturi funciare și norme sociale și culturale existente, cum ar fi rolul lor de îngrijitori principali și furnizori de apă, hrană și combustibili, și experiențele lor de discriminare intersecțională, ceea ce le reduce din capacitatea de a se proteja și de a-i proteja pe cei aflați în grija lor de impactul schimbărilor climatice; întrucât, în același timp, femeile și fetele se află în prima linie în ceea ce privește apărarea resurselor naturale și sunt adesea primii respondenți din comunitățile lor la impactul crizei climatice; întrucât femeile sunt esențiale pentru gestionarea crizei climatice și ar trebui sprijinite ca agenți ai schimbării;

F. întrucât schimbările climatice și inegalitatea de gen sunt intercorelate; întrucât, potrivit ONU, schimbările climatice afectează mai mult femeile și accentuează inegalitățile de gen și discriminarea, în ciuda faptului că femeile contribuie mai puțin la provocarea schimbărilor climatice; întrucât schimbările climatice subminează exercitarea drepturilor omului, în special ale celor care trăiesc în regiuni aflate în prima linie a crizelor climatice; întrucât consecințele negative ale schimbărilor climatice subminează perspectivele de dezvoltare ale țărilor și accentuează disparitățile de gen deja existente, care rezultă din numeroși factori socioeconomici, instituționali, culturali și politici; întrucât politicile publice de răspuns și de adaptare la schimbările climatice nu țin însă suficient cont de perspectiva de gen;

G. întrucât femeile - care reprezintă jumătate din populația lumii - suportă impactul grav de gen al schimbărilor climatice, cum ar fi inundațiile, incendiile, secetele, despăduririle sau lipsa apei, și sunt mai predispuse la boli infecțioase, ca cele transmise prin apă, hrană și prin vectori, precum și la alte boli asociate cu poluarea aerului; întrucât consecințele schimbărilor climatice constituie un risc enorm pentru femei, în special pentru femeile însărcinate, din cauza deteriorării condițiilor sanitare și de igienă, precum și a accesului limitat sau insuficient la îngrijiri medicale și tratamente medicale adecvate;

H. întrucât efectele adverse ale schimbărilor climatice determină o creștere a numărului de migranți, oamenii fiind forțați să își părăsească temporar sau permanent locuințele, atunci când condițiile de mediu devin nefavorabile; întrucât 80 % dintre persoanele strămutate ca urmare a schimbărilor climatice, sunt femei și copii, categorii care sunt mai expuse efectelor negative ale schimbărilor climatice decât bărbații și se confruntă cu dificultăți mai mari, inclusiv cu un risc mai ridicat de a-și pierde viața în dezastre naturale; întrucât situația persoanelor strămutate în interiorul țării și a solicitanților de azil care se deplasează din motive de mediu este cea mai gravă pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi femeile, care sunt adeseori expuse la încălcări ale drepturilor lor fundamentale, fiind victime ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale; întrucât, de obicei, femeile sunt expuse unui risc mai mare de a fi plasate în adăposturi nesigure și supraaglomerate, dat fiind că nu dispun de mijloace financiare și sunt mai afectate de sărăcie;

I. întrucât, potrivit Greenpeace, femeile reprezintă 51 % din populația mondială și 43 % din forța de muncă agricolă din țările în curs de dezvoltare; întrucât producția agricolă este unul dintre sectoarele cele mai afectate de schimbările climatice; întrucât, potrivit Forumului Economic Mondial, 60 % dintre persoanele care suferă de malnutriție sunt femei și copii; întrucât penuria de resurse afectează în special femeile, care dedică mai mult timp pentru a le obține, în detrimentul altor activități, cum ar fi educația; întrucât, potrivit UNESCO, una din patru tinere femei din țările în curs de dezvoltare nu a absolvit școala primară;

J. întrucât schimbările climatice sunt strâns legate de politica energetică; întrucât sărăcia energetică este legată de venituri scăzute și, de exemplu, de creșterea prețurilor la energie; întrucât femeile au venituri mai mici și sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie energetică, care îi afectează în special pe părinții care își cresc singuri copiii și pe vârstnici, cele mai sărace persoane din aceste două categorii fiind femei; întrucât, în 2016, 1,1 miliarde de persoane nu aveau acces la energie și, dintre acestea, între 50 % și 70 % erau femei și copii;

K. întrucât schimbările climatice, degradarea mediului, penuria de resurse și dezastrele naturale pot spori tensiunile și pot consolida inegalitățile de gen, ceea ce duce la intensificarea actelor de violență, inclusiv violența domestică și economică, agresiunea sexuală, prostituția forțată, căsătoriile forțate sau involuntare și alte acte de abuz pe criterii de gen;

L. întrucât schimbările climatice au consecințe grave asupra securității alimentare, asupra disponibilității, accesibilității și utilizării hranei; întrucât femeile, în special în țările în curs de dezvoltare, reprezintă 40-80 % din totalul forței de muncă implicate în producția și colectarea hranei, în funcție de regiune; întrucât creșterea numărului recoltelor compromise și epuizarea fără precedent a resurselor naturale din cauza schimbării condițiilor meteorologice pot duce la un volum de muncă agricol excesiv și la incapacitatea de a satisface nevoile alimentare ale gospodăriilor;

M. întrucât femeile, în special femeile indigene, sunt deosebit de vulnerabile la distrugerea mediului; întrucât, în 2017, aproape jumătate dintre apărătorii mediului uciși au fost femei;

N. întrucât, în 2018, potrivit datelor Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, peste 80 % din pozițiile de răspundere pentru schimbările climatice erau ocupate de bărbați; întrucât, în domeniul științific, unde se întocmesc rapoarte pentru a fi discutate în cadrul forumurilor internaționale, 95 % dintre membrii consiliilor de administrație și 86 % dintre cadrele de conducere de nivel superior sunt bărbați; întrucât, în sectorul energiei electrice la nivel mondial, doar 8 % dintre pozițiile de înaltă răspundere sunt ocupate de femei, acestea reprezentând doar 32 % din numărul total de lucrători din acest sector;

O. întrucât schimbările climatice au un impact puternic asupra resurselor de apă potabilă și asupra disponibilității acestora, în special în țările în curs de dezvoltare situate în zone calde și aride, cu impact asupra disponibilității apei utilizate în gospodării; întrucât este posibil ca femeile să fie cele mai afectate de micșorarea resurselor de apă;

P. întrucât în multe țări în curs de dezvoltare accesul fetelor și al femeilor la tehnologia informației și comunicațiilor este limitat de factori variabili, cum ar fi prejudecățile sociale și culturale, insuficiența infrastructurii tehnologice, în special în zonele rurale, accesul inadecvat la educație, la știință sau lipsa de competențe informatice, precum și lipsa venitului disponibil al femeilor pentru achiziționarea de infrastructură tehnologică,

1. recunoaște că egalitatea de gen și emanciparea fetelor și a femeilor sunt factori catalizatori pentru dezvoltarea sustenabilă și condiții prealabile pentru gestionarea provocărilor climatice; invită UE și statele sale membre să includă analiza de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget în politicile de cooperare pentru dezvoltare și în toate instrumentele care introduc acțiuni în domeniul climatic cu integrarea perspectivei de gen și care sprijină adaptarea și reziliența la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare;

2. reamintește că normele culturale și sociale influențează vulnerabilitatea femeilor în fața schimbărilor climatice și că femeile și fetele sunt mai susceptibile de a fi strămutate, din cauza diviziunii de gen a muncii și a mobilității, precum și a lipsei de acces la informații, a rolului lor de îngrijitori și a participării mai reduse la procesele decizionale politice și economice; subliniază că femeile și fetele sunt totodată deosebit de expuse la violența sexuală, la exploatare și la abandonul școlar în timpul acestor crize și în urma acestora; invită UE să consolideze această dimensiune de gen în acțiunile sale umanitare și să asigure accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă;

3. subliniază că există dovezi solide că impactul asupra sănătății al condițiilor climatice, cum ar fi malnutriția, și incidența bolilor infecțioase, cum ar fi malaria, variază în funcție de gen; ia notă cu preocupare de rata ridicată a mortalității feminine în situații de dezastru; reamintește că efectele schimbărilor climatice determină creșterea numărului de boli care afectează femeile, fetele și drepturile lor sexuale și reproductive; atrage atenția că lipsa apei curate, ca o consecință a schimbărilor climatice, influențează negativ igiena femeilor însărcinate, sănătatea mamelor și perioadele menstruale; solicită insistent integrarea perspectivei de gen în politicile și programele de dezvoltare durabilă pentru a se asigura că drepturile femeilor și fetelor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente și serviciile de sănătate necesare, promovarea egalității de gen și echitatea climatică sunt integrate în programele sale strategice;

4. solicită ca noul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen în relațiile externe (GAP III) să acorde o atenție specială egalității de gen și schimbărilor climatice printre cele patru domenii prioritare, să elaboreze indicatori aferenți și să garanteze resurse suficiente pentru a realiza obiectivele GAP; este de părere că GAP III ar trebui să sprijine participarea politică semnificativă și efectivă a organizațiilor pentru drepturile femeilor și ale femeilor din țările partenere de la toate nivelurile; solicită să se asigure accesul organizațiilor de femei la fondurile internaționale pentru climă și la negocierile privind schimbările climatice, în special având în vedere rolul important al femeilor care ocupă poziții de conducere în combaterea efectelor schimbărilor climatice în țările și comunitățile lor;

5. subliniază că Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) trebuie să sprijine, în cadrul proceselor și operațiunilor sale, abordările sensibile față de aspectele de gen, inclusiv să asigure existența unor proiecte și programe climatice specifice care se axează pe aspectele de gen;

6. subliniază că femeile și fetele sunt agenți puternici ai schimbării, îndeosebi în ceea ce privește acțiunile climatice, și solicită ca programele UE pentru dezvoltare să promoveze participarea semnificativă a femeilor și a organizațiilor acestora la toate nivelurile și în toate etapele de elaborare, planificare, finanțare, realizare, monitorizare și evaluare a politicilor, deoarece includerea lor este esențială pentru îmbunătățirea atenuării schimbărilor climatice, intervențiile politicii de reziliență, alocarea echitabilă a resurselor, eliminarea obstacolelor care le afectează în mod disproporționat și asigurarea unor soluții climatice sustenabile pe termen lung; subliniază, în acest sens, că trebuie sprijinită consolidarea capacităților și rolul femeilor de educatoare și promotoare ale schimbării și că trebuie asigurată finanțarea adecvată a acestor organizații;

7. invită Comisia să recunoască rolul important pe care îl joacă femeile în combaterea schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare și rolul lor efectiv de agente și promotoare ale adaptării și atenuării; solicită măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea locală de adaptare a femeilor, mai ales a celor din țările în curs de dezvoltare, mai multe inițiative de adaptare, care să identifice și să trateze efectele schimbărilor climatice în funcție de gen, mai ales în domeniile ce țin de siguranța alimentară, gestionarea apei, agricultură, energie, sănătate și gestionarea dezastrelor; recunoaște că, în acest context, realizarea unor politici pentru combaterea schimbărilor climatice oferă posibilități femeilor să devină mai active în politica locală, oferindu-le astfel posibilitatea de a se exprima;

8. susține că este necesar să se ceară și să se promoveze participarea activă a femeilor și să se propună noi politici în domeniile climei și dezvoltării care să contribuie la transformarea structurilor sociale, de producție, economice și instituționale, astfel încât să fie promovate egalitatea de șanse și dezvoltarea durabilă;

9. subliniază că finanțarea climatică trebuie să fie accesibilă atât pentru bărbați, cât și pentru femei și trebuie concepută astfel încât să genereze beneficii reciproce, dar să nu exacerbeze inegalitățile existente;

10. reamintește că diferențele dintre genuri în educația în materie de energie sunt determinate de existența unor prejudecăți și stereotipuri de gen, care exclud femeile din unele domenii ale economiei verzi, cum ar fi transporturile și energia, ceea ce reprezintă o irosire a resurselor umane și împiedică UE să-și realizeze integral potențialul concurențial; insistă că este necesar să fie majorat numărul femeilor cu calificări corespunzătoare în domeniile științifice și tehnologice, precum și numărul femeilor care participă la cel mai înalt nivel în organismele științifice de specialitate; îndeamnă guvernele naționale să încurajeze și să oblige întreprinderile și sfera academică să includă femei la toate nivelurile procesului decizional din sectoarele industriale, precum energia, transportul și petrolul;

11. solicită ca femeilor să li se asigure un acces echitabil la cunoștințele, resursele și tehnologiile necesare pentru a face față în mod favorabil efectelor adverse ale încălzirii globale; susține că măsurile politice nu ar trebui să aibă ca obiectiv numai atenuarea prejudiciilor provocate de catastrofele naturale, ci ar trebui să se depună eforturi și în vederea reducerii impactului asupra populației prin măsuri de asigurare a egalității care să le ofere inclusiv femeilor posibilitatea de a coopera în procesul de căutare a unor soluții sustenabile;

12. invită Comisia să studieze impactul de gen asupra acordurilor comerciale în vigoare și, în prealabil, asupra eventualelor acorduri noi; solicită să fie incluse în acordurile noi și în cele existente clauze eficace și mecanisme de sancționare menite să realizeze egalitatea de gen și să garanteze drepturile și emanciparea femeilor; invită Comisia și Consiliul să promoveze și să sprijine includerea unui capitol specific, dedicat aspectelor de gen, în acordurile comerciale și de asociere încheiate de UE și să garanteze că acestea prevăd în mod expres angajamente obligatorii privind respectarea și promovarea egalității dintre femei și bărbați și emanciparea femeilor;

13. invită Comisia să conceapă un plan de acțiune concret pentru a îndeplini angajamentele noului Plan de acțiune pentru egalitatea de gen convenit la cea de a 25-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 25) și să numească un punct focal permanent al UE pentru problemele de gen și schimbările climatice, dotat cu resurse bugetare suficiente pentru a implementa și a monitoriza acțiunile climatice care iau în considerare dimensiunea de gen în UE și la nivel mondial; invită UE și statele sale membre să asigure dreptatea de gen a planurilor lor naționale privind clima prin integrarea într-o măsură mai mare a egalității dintre femei și bărbați în contribuțiile lor stabilite la nivel național (CSN) precum și participarea semnificativă a grupurilor femeilor la elaborarea și realizarea lor; reamintește că țările s-au angajat să-și revizuiască CSN în 2020 și că acest angajament nu depinde de data la care va fi organizată COP;

14. invită Comisia să se asigure că parteneriatul ACP-UE reînnoit și strategia cuprinzătoare cu Africa se bazează pe principiile acțiunilor de climă și de mediu menite să realizeze Agenda 2030, precum și pe egalitatea de gen, și realizează o abordare bazată pe drepturile omului care plasează comunitățile și femeile în centrul eforturilor ecologice și de dezvoltare;

15. invită statele membre să creeze o configurație oficială a Consiliului pentru egalitatea de gen, care să le ofere miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen un forum de discuții specific și care să faciliteze într-o mai mare măsură integrarea dimensiunii de gen în toate politicile UE, inclusiv în politicile de mediu și de dezvoltare;

16. subliniază că, pentru a realiza o tranziție corectă, echitabilă, sustenabilă și justă, care să nu excludă nicio categorie, toate măsurile climatice trebuie să conțină o perspectivă de gen și una transversală, care să includă, de asemenea, experiențele diverse ale celor mai marginalizate persoane și comunități;

17. subliniază că finanțarea adaptării la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora trebuie să fie sensibilă la aspectele de gen; invită UE să majoreze sprijinul financiar pentru măsurile climatice juste din perspectiva de gen, care vizează adaptarea și compensarea pierderilor și a prejudiciilor din țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru măsurile climatice întreprinse de organizațiile de femei de la nivel local, având în vedere rolul central al acestora în măsurile locale de reacție la criza climatică;

18. solicită ca obiectivele dezvoltării durabile (ODD) să fie plasate în centrul tuturor proceselor decizionale și de formulare a politicilor din UE și din statele sale membre, precum și în centrul politicii externe și de dezvoltare a UE; solicită integrarea perspectivei de gen în planurile și intervențiile privind dezvoltarea durabilă și schimbările climatice; reamintește că emanciparea femeilor joacă un rol central în realizarea ODD-urilor și reamintește că dezastrele provocate de schimbările climatice tind să exacerbeze disparitățile de gen și să creeze alte inegalități în întreaga lume, în special în emisfera sudică;

19. solicită mai multe măsuri pentru creșterea participării femeilor în posturi decizionale de nivel înalt, legate de climă, de la nivel național, regional și local; recunoaște că emanciparea femeilor, precum și participarea lor deplină și în condiții de egalitate și exercitarea de funcții de conducere la nivel internațional și gestionarea de către femei a inițiativelor climatice la nivel național, regional și local sunt esențiale pentru asigurarea succesului și a eficienței măsurilor de combatere a schimbărilor climatice; solicită, în acest context, integrarea într-o măsură mai mare a femeilor în procesul de identificare de soluții pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru promovarea strategiilor de adaptare și a planurilor naționale de adaptare;

20. observă că efectele schimbărilor climatice din emisfera de sud duc la deplasări ale populațiilor, ceea ce nu corespunde parametrilor actualelor cadre internaționale; invită UE să răspundă în mod adecvat deplasărilor climatice și să includă perspectiva de gen în toate politicile privind migrația, pentru a asigura justiția climatică;

21. invită Comisia să recunoască rolul politic esențial al activiștilor din domeniul climei din țările în curs de dezvoltare în combaterea schimbărilor climatice și solicită delegațiilor UE să acorde prioritate protecției și finanțării acestora, mai ales în cazul femeilor și persoanelor din comunitățile marginalizate;

22. subliniază că sectorul agricol este unul dintre cele mai afectate de schimbările climatice în țările partenere; reamintește că femeile din zonele rurale sunt deosebit de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice asupra producției de alimente și a securității alimentare, deoarece depind cel mai adesea de resursele naturale, efectuează o bună parte din lucrările agricole pentru producția de alimente, aducerea apei și a lemnului de foc și sunt adesea responsabile de munca neplătită în gospodărie și în comunitate; invită UE și statele sale membre să consolideze cooperarea cu țările partenere pentru a include o dimensiune de gen puternică în toate politicile de dezvoltare agricolă și rurală și să consolideze sprijinul pentru capacitatea de producție a femeilor, în scopul de a le permite să facă față insecurității alimentare cauzate de schimbările climatice, asigurând, în același timp, accesul nediscriminatoriu la resurse și participarea mai largă la procesele decizionale de la nivel local și național;

23. reamintește că colectarea de date defalcate în funcție de gen este o etapă preliminară pentru efectuarea de analize de gen veritabile ale schimbărilor climatice, în scopul de a stabili indicatori și criterii de referință sensibili la dimensiunea de gen și de a dezvolta instrumente practice pentru o integrare mai eficientă a perspectivei de gen în întregul ciclu de politici, programe și proiecte; solicită Comisiei să îmbunătățească consolidarea capacităților din sistemele statistice naționale ale țărilor în curs de dezvoltare, în vederea colectării unor statistici de gen privind mediul, cu scopul de a îmbunătăți evaluarea și de a găsi soluții la diferitele consecințe ale schimbărilor climatice;

24. atrage atenția că măsurile care vizează încadrarea femeilor în nivelurile superioare de învățământ în domenii științifice și tehnologice sunt de o importanță determinantă pentru combaterea efectivă a consecințelor schimbărilor climatice specifice genurilor; solicită să fie încadrate mai multe femei și fete în domeniile de studii STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică), care ar trebui să devină viitoarele cercetătoare și viitorii ingineri în domeniul energiei din surse regenerabile și al combaterii efectelor negative ale schimbărilor climatice;

25. atrage atenția asupra faptului că schimbările climatice pot duce la intensificarea violenței împotriva femeilor și a fetelor, indiferent dacă aceasta este sistemică sau face parte din cultură, inclusiv a violenței domestice; solicită măsuri pentru îmbunătățirea capacităților autorităților naționale și ale partenerilor sociali de a înțelege și de a lua măsuri privind intersectarea dintre violența de gen și consecințele schimbărilor climatice; subliniază importanța acordării de asistență pentru dezvoltarea capacităților de tratare a factorilor de risc legați de violența de gen, prin diverse eforturi de implicare a comunităților și a liderilor acestora.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	22.9.2020
Rezultatul votului final	+: –: 0:	26 5 0
Membri titulari prezenți la votul final	Christine Anderson, Simona Baldassarre, Robert Biedroń, Vilija Blinkevičiūtė, Gwendoline Delbos-Corfield, Rosa Estaràs Ferragut, Frances Fitzgerald, Cindy Franssen, Heléne Fritzon, Lina Gálvez Muñoz, Lívia Járóka, Arba Kokalari, Alice Kuhnke, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Karen Melchior, Andżelika Anna Możdżanowska, Maria Noichl, Pina Picierno, Sirpa Pietikäinen, Samira Rafaela, Evelyn Regner, Diana Riba i Giner, Eugenia Rodríguez Palop, María Soraya Rodríguez Ramos, Christine Schneider, Jessica Stegrud, Isabella Tovaglieri, Ernest Urtasun, Hilde Vautmans, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Chrysoula Zacharopoulou

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

26	+
GUE/NGL	Eugenia Rodríguez Palop
PPE	Rosa Estaràs Ferragut, Frances Fitzgerald, Cindy Franssen, Lívia Járóka, Arba Kokalari, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Sirpa Pietikäinen, Andreas Schieder, Elissavet Vozemberg-Vrionidi
Renew	Karen Melchior, Samira Rafaela, María Soraya Rodríguez Ramos, Hilde Vautmans, Chrysoula Zacharopoulou
S&D	Robert Biedroń, Vilija Blinkevičiūtė, Heléne Fritzon, Lina Gálvez Muñoz, Maria Noichl, Pina Picierno, Evelyn Regner
Verts/ALE	Gwendoline Delbos-Corfield, Alice Kuhnke, Diana Riba i Giner, Ernest Urtasun

 

5	-
ECR Group	Andżelika Anna Możdżanowska, Jessica Stegrud
ID	Christine Anderson, Simona Baldassarre, Isabella Tovaglieri

 

0	0

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	25.2.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	15 9 1
Membri titulari prezenți la votul final	Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, Dominique Bilde, Catherine Chabaud, Antoni Comín i Oliveres, Ryszard Czarnecki, Charles Goerens, Mónica Silvana González, Pierrette Herzberger-Fofana, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Beata Kempa, Pierfrancesco Majorino, Erik Marquardt, Norbert Neuser, Janina Ochojska, Jan-Christoph Oetjen, Michèle Rivasi, Christian Sagartz, Marc Tarabella, Tomas Tobé, Miguel Urbán Crespo, Chrysoula Zacharopoulou, Bernhard Zimniok
Membri supleanți prezenți la votul final	Evin Incir

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

15	+
NI	Antoni Comín i Oliveres
PPE	Janina Ochojska
Renew	Catherine Chabaud, Charles Goerens, Jan-Christoph Oetjen, Chrysoula Zacharopoulou
S&D	Mónica Silvana González, Evin Incir, Pierfrancesco Majorino, Norbert Neuser, Marc Tarabella
The Left	Miguel Urbán Crespo
Verts/ALE	Pierrette Herzberger-Fofana, Erik Marquardt, Michèle Rivasi

 

9	-
ECR	Ryszard Czarnecki, Beata Kempa
ID	Bernhard Zimniok
PPE	Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Christian Sagartz, Tomas Tobé

 

1	0
ID	Dominique Bilde

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

• [1] Texte adoptate, P9_TA(2019)0079.
• [2] Raportul A/HRC/36/46 al raportorului special din septembrie 2017 privind drepturile popoarelor indigene.
• [3] Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/72/239 din 20 decembrie 2017 privind Deceniul agriculturii familiale al Organizației Națiunilor Unite (2019-2028).
• [4] JO C 458, 19.12.2018, p. 34.
• [5] Texte adoptate, P8_TA(2018)0005.
• [6] Texte adoptate, P8_TA(2019)0079.