RAPORT privind noile căi de migrare legală a forței de muncă

26.4.2021 - (2020/2010(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Sylvie Guillaume
Raportoare pentru aviz (*):
Elżbieta Rafalska, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

Amendamente

• 001-001 (PDF - 101 KB)
• 001-001 (DOC - 35 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la noile căi de migrare legală a forței de muncă

(2020/2010(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3 alineatul (2), precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 79,

– având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 2 din Protocolul 4,

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 45,

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în special articolul 13,

— având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 5, 6, 10, 12 și 16,

– având în vedere standardele internaționale în domeniul muncii în domeniul migrației forței de muncă adoptate de Conferința Internațională a Muncii a Organizației Internaționale a Muncii, precum și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1990,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 6 aprilie 2016 intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație” (COM(2016)0197) și din 12 septembrie 2018 intitulată „Îmbunătățirea căilor legale către Europa: o parte indispensabilă a unei politici echilibrate și globale privind migrația” (COM(2018)0635),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 intitulată „Un nou Pact privind migrația și azilul” (COM(2020)0609),

– având în vedere planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta la 11-12 noiembrie 2015, în special părțile acestora tratând probleme de migrație și mobilitate,

– având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine din 10 decembrie 2018,

– având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE,

– având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE[1],

– având în vedere documentul său de lucru din 15 ianuarie 2016 privind crearea unor canale legale adecvate de migrație economică[2],

— având în vedere comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2020 intitulată „Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027”, (COM(2020)0758),

– având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19[3],

– având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii[4],

– având în vedere studiile Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne din septembrie 2015, intitulat „Explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către Uniunea Europeană” și din octombrie 2015, intitulat „Cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației”, precum și studiul EPRS din martie 2019 intitulat „Costul non-Europei în domeniul migrației legale”,

– având în vedere exercițiul de verificare a adecvării legislației UE referitoare la migrația legală din 29 martie 2019 („exercițiul de verificare a adecvării”),

– având în vedere studiul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei din 23 aprilie 2020 intitulat „ imigranți care asigură servicii esențiale: contribuția lor la răspunsul Europei la COVID-19” și raportul său tehnic din 19 mai 2020 intitulat „O forță de muncă vulnerabilă: lucrătorii migranți în timpul pandemiei de COVID-19”,

– având în vedere studiile Rețelei europene de migrație,

– având în vedere studiile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică,

– având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

– având în vedere activitatea, rapoartele și rezoluțiile Consiliului Europei,

– având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru migrație,

– având în vedere acquis-ul UE în domeniul migrației forței de muncă elaborat în perioada 2004-2016, care reglementează condițiile de intrare și de ședere și drepturile lucrătorilor resortisanți ai țărilor terțe, care include:

- Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (Directiva privind Cartea Albastră)[5],

- Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (Directiva privind permisul unic de ședere)[6],

- Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri (Directiva privind lucrătorii sezonieri)[7],

- Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (Directiva privind transferurile în cadrul aceleiași companii)[8],

- Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair[9],

– având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate înaintată de Comisie la 7 iunie 2016 (COM(2016)0378) și pozițiile adoptate de Parlamentul European, respectiv de Consiliu în 2017,

– având în vedere directivele care reglementează condițiile de intrare și de ședere și drepturile altor categorii generale de resortisanți ai țărilor terțe, cum ar fi directivele privind dreptul la reîntregirea familiei[10] și statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung[11],

– având în vedere directivele care reglementează condițiile de intrare și de ședere pentru categoriile de resortisanți ai unor țări terțe care nu intră în UE pentru a lucra, dar cărora li se permite acest lucru, cum ar fi directivele care acordă beneficiarilor de protecție internațională dreptul de acces la un loc de muncă și la activități independente ca urmare a recunoașterii statutului lor sau care acordă solicitanților de protecție internațională accesul la piața muncii în termen de cel mult nouă luni de la depunerea cererii lor,

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0143/2021),

A. întrucât actualul cadru legislativ al Uniunii privind migrația legală a forței de este fragmentat, cuprinzând directive sectoriale care stabilesc condițiile de intrare și de ședere pentru anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe;

B. întrucât un mozaic de reguli bazat pe 27 de abordări naționale transformă Uniunea și statele sale membre într-o destinație neatractivă pentru migrația legală;

C. întrucât, în ciuda intenției Agendei europene privind migrația de a urmări o abordare cuprinzătoare, migrația legală a fost integrată în mică măsură în dezvoltarea politicii UE privind migrația începând cu 2015;

D. întrucât noul Pact privind migrația și azilul nu include nicio propunere specifică privind migrația legală a forței de muncă, în ciuda faptului că migrația legală a forței de muncă este indispensabilă pentru o politică cuprinzătoare în materie de migrație și azil;  întrucât actualul cadru legislativ vizează în mare parte ocuparea forței de muncă fie din cadrul corporațiilor multinaționale (Directiva privind transferurile în cadrul aceleiași companii), fie spre cea din sectoarele cu înaltă calificare sau foarte bine plătite de pe piețele muncii din Uniune (cartea albastră), o singură directivă vizând migrația slab remunerată (Directiva privind lucrătorii sezonieri);

F. întrucât în UE există un deficit de forță de muncă pentru anumite niveluri de calificare, sectoare și ocupații, inclusiv pentru ocupații cu calificare scăzută[12]; întrucât comunicarea Comisiei din 2018 intitulată „Îmbunătățirea căilor legale către Europa” recunoaște deficitele în ceea ce privește „lucrătorii calificați” și „profesiile care necesită competențe mai puțin formale”;

G. întrucât pandemia de COVID-19 a evidențiat dependența noastră puternică de lucrătorii din prima linie și rolul esențial pe care îl joacă lucrătorii migranți în furnizarea de servicii de primă linie în UE, unde populația îmbătrânește rapid și unde, în medie,13 % dintre lucrătorii esențiali sunt imigranți[13]; întrucât pandemia de COVID-19 a afectat în mod semnificativ migranții, familiile acestora, comunitățile-gazdă și țările de origine și, pe lângă aceasta, a agravat vulnerabilitățile existente cu care se confruntă lucrătorii migranți și familiile lor în întreaga UE, împiedicându-le mobilitatea, accesul pe piața muncii, dreptul la condiții de muncă decente și accesul la asistența socială și medicală;

H. întrucât Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine îmbunătățește cooperarea în materie de migrație și recunoaște responsabilitățile comune ale tuturor statelor de a răspunde nevoilor și preocupărilor reciproce legate de migrație și obligația generală de a respecta, proteja și asigura exercitarea drepturilor omului în cazul tuturor migranților, indiferent de statutul lor, promovând în același timp securitatea și prosperitatea tuturor comunităților;

1. pornește de la principiul că migrația este normală și că oamenii se află în permanență în mișcare; recunoaște contribuția resortisanților țărilor terțe la societățile, economiile și culturile noastre și că migrația trebuie gestionată într-o manieră legală, în condiții de siguranță și de ordine; consideră că, pentru a stabili noi căi de migrație legală a forței de muncă, UE ar trebui să instituie obiective ambițioase și adaptate la exigențele viitorului, utilizând și îmbunătățind în același timp cadrul juridic și politic existent;

Cadrul legislativ actual al UE

2. constată că articolul 79 din TFUE prevede gestionarea migrației legale la nivelul Uniunii și obligă statele membre să elaboreze o politică comună în domeniul imigrației, inclusiv norme comune privind condițiile de intrare și de ședere ale resortisanților țărilor terțe și definirea drepturilor de care se bucură odată cu șederea legală în Uniune, inclusiv condițiile care reglementează libertatea de circulație și de ședere în alte state membre; ia act de faptul că articolul 79 alineatul (5) din TFUE rezervă statelor membre dreptul de a stabili volumul de admitere pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe aflați în căutarea unui loc de muncă;

3. subliniază efectele pozitive ale cadrului UE privind migrația forței de muncă, identificate de Comisie în cadrul exercițiului său de verificare a adecvării; constată o anumită armonizare a condițiilor, a procedurilor și a drepturilor, precum și o mai mare securitate juridică pentru resortisanții țărilor terțe, angajatori și autoritățile și administrațiile locale, regionale și naționale; constată, de asemenea, beneficiile acestei armonizări pentru concurența de pe piețele forței de muncă din UE;

4. subliniază că o abordare a UE în ceea ce privește migrația legală a forței de muncă nu exclude în mod automat necesitatea unor cadre legislative naționale; reamintește că actualul cadru care reglementează migrația legală către Uniune este fragmentat, se concentrează pe anumite categorii de lucrători, în primul rând pe lucrătorii angajați în sectoare cu salarii mari, nu tratează aceste categorii uniform, prevede seturi diferite de drepturi pentru diferite categorii și permite existența unor cadre legislative naționale paralele; subliniază că actualul mozaic asimetric de legi naționale și europene, deși reflectă diferențele dintre piețele naționale ale muncii, pune aceste cadre legislative naționale în concurență cu cadrul Uniunii, implicând, prin extensie, proceduri birocratice atât pentru potențialii lucrători, cât și pentru angajatori;

5. consideră că o astfel de abordare servește doar pentru a răspunde nevoilor pe termen scurt și nu este în concordanță cu obiectivul Uniunii de a avea o abordare globală în politica din domeniul migrației; consideră că, dacă este bine concepută și bine gestionată, migrația forței de muncă poate constitui o sursă de prosperitate, inovare și creștere, atât pentru țările de origine, cât și pentru cele de destinație;

6. subliniază că în cadrul exercițiului de verificare a adecvării Comisia a ajuns la o concluzie similară și a identificat necesitatea de a elimina inconsecvențele, lacunele și deficiențele printr-o gamă largă de măsuri, inclusiv măsuri legislative; constată, de asemenea, efectele favorabile ale noilor căi de migrație legală a forței de muncă în ceea ce privește reducerea migrației neregulamentare, care este periculoasă pentru resortisanții țărilor terțe în căutarea unui loc de muncă în Uniune și care poate avea efecte negative asupra piețelor forței de muncă din statele membre;

7. este conștient de faptul că actualul cadru al Uniunii care reglementează migrația legală a fost elaborat, parțial, pentru a preveni exploatarea prin muncă și a proteja drepturile lucrătorilor din țările terțe; constată totuși că directivele existente au avut un impact limitat asupra prevenirii exploatării forței de muncă și că lucrătorii migranți continuă să fie supuși unui tratament inechitabil și exploatării forței de muncă; invită Uniunea să ia măsuri concertate pentru a combate acest tratament inechitabil și exploatarea; consideră că utilizarea permiselor cu durată limitată în cazuri de exploatare este o bună practică la nivel național care ar trebui promovată în întreaga Uniune; subliniază că este nevoie de măsuri de îmbunătățire a accesibilității și a eficienței monitorizării locului de muncă; subliniază că ar trebui să existe mecanisme eficace de depunere a plângerilor pentru a proteja toți lucrătorii migranți de exploatare, în conformitate cu Directiva din 2009 privind sancțiunile împotriva angajatorilor[14], care ar trebui, în special, să garanteze accesul efectiv la justiție și la căi de atac, asigurând astfel condiții de concurență echitabile;

Adoptarea unei abordări simplificate

8. subliniază că actualul cadru juridic și punerea în aplicare divergentă a directivelor existente de către statele membre au condus la numeroase inconsecvențe pentru resortisanții țărilor terțe în ceea ce privește egalitatea de tratament, condițiile de intrare și de reintrare, autorizația de muncă, statutul de rezident, mobilitatea în interiorul UE, securitatea socială, recunoașterea calificărilor și reîntregirea familiei; constată că aceste inconsecvențe pot împiedica integrarea; subliniază, în plus, că aceste inconsecvențe creează dificultăți și pentru întreprinderile care angajează resortisanți ai țărilor terțe[15] și pentru autoritățile locale care asigură servicii de integrare; solicită diseminarea la nivel național a informațiilor relevante pentru întreprinderi;

9. subliniază valoarea adăugată a existenței unui cadru cuprinzător al Uniunii pentru migrația legală, ca parte a unei abordări globale a migrației, deoarece oferă posibilități legale și sigure pentru migrația în scopuri de ocupare a unui loc de muncă, îmbunătățește accesul resortisanților țărilor terțe la piața europeană a muncii, încurajează o migrație mai ordonată, atrage lucrătorii, studenții și companiile de care au nevoie piața forței de muncă din UE și piețele naționale, contribuie la combaterea activităților criminale ale contrabandiștilor și ale traficanților de ființe umane și garantează că lucrătorii din țările terțe sunt tratați cu respectarea drepturilor fundamentale din UE, îmbunătățește accesul la condiții de muncă decente și favorizează integrarea în condiții de egalitate între femei și bărbați; consideră că o astfel de abordare globală aduce beneficii lucrătorilor din țările terțe și familiilor acestora, comunităților-gazdă și țărilor de origine;

10. reiterează faptul că punerea în aplicare mai bună și mai consecventă a cadrului legislativ actual și o mai bună asigurare a respectării drepturilor prevăzute în directivele existente și o mai bună diseminare a informațiilor pentru a face cunoscute procedurile aplicabile reprezintă primii pași concreți care trebuie urmați;

11. recomandă să se simplifice și să se armonizeze cadrul legislativ prin alinierea dispozițiilor directivelor privind migrația legală referitoare la procedurile de depunere a cererilor, motivele de intrare pe teritoriu și de refuz al acesteia, garanțiile procedurale, egalitatea de tratament, accesul la piața muncii, inclusiv dreptul de a schimba angajatorul, reîntregirea familiei în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și mobilitatea în interiorul UE;

12. solicită revizuirea planificată de către Comisia Europeană a Directivei privind permisul unic de ședere; sugerează că domeniul de aplicare și aplicarea directivei ar trebui extins, pentru a cuprinde o categorie mai largă de lucrători; salută, de asemenea, revizuirea planificată de către Comisia a Directivei privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, care oferă o oportunitate de a crește mobilitatea și de a simplifica și armoniza procedurile; așteaptă cu interes viitorul raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei privind lucrătorii sezonieri, care ar trebui să examineze în detaliu dispozițiile privind statutul de rezident, egalitatea de tratament și perioada maximă de ședere; invită Comisia să ia în considerare revizuirea legislativă a directivei menționate mai sus în urma evaluării acesteia; invită Comisia să propună măsuri legislative adecvate pentru a îmbunătăți directivele existente, aliniindu-le la cele mai favorabile dispoziții;

Îmbunătățirea mobilității în interiorul UE

13. subliniază că mobilitatea în interiorul UE a resortisanților țărilor terțe este o componentă esențială a politicii UE privind migrația legală, deoarece oferă o valoare adăugată clară care nu poate fi obținută la nivelul statelor membre; reamintește că libera circulație a lucrătorilor contribuie la corelarea cererii cu oferta pe piețele forței de muncă din UE, iar în perioade de criză poate contribui, de asemenea, la ajustările pieței muncii și la creșterea economică generală în perioade de criză;

14. invită statele membre să consolideze coordonarea dintre autoritățile naționale în ceea ce privește sistemele de mobilitate în interiorul UE a resortisanților țărilor terțe; insistă asupra necesității de a facilita colectarea de date, statistici și probe, de a îmbunătăți schimbul de informații, coordonarea și cooperarea dintre autoritățile naționale pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea acquis-ului și de a exploata la maximum valoarea adăugată a UE;

15. subliniază că armonizarea și flexibilizarea normelor care facilitează mobilitatea în interiorul UE ar fi un stimulent pentru resortisanții țărilor terțe, ar reprezenta o măsură pozitivă pentru angajatori și ar ajuta statele membre să elimine lacunele de pe piața muncii și să-și stimuleze economiile; subliniază, în plus, că o mobilitate mai mare în interiorul UE ar permite resortisanților țărilor terțe deja din UE să își îmbunătățească perspectivele de integrare;

16. ia act de faptul că directivele mai recent adoptate privind studenții, cercetătorii și persoanele transferate în cadrul aceleiași companii acordă resortisanților țărilor terțe drepturi de mobilitate mai extinse decât directivele privind migrația legală adoptate anterior, cum ar fi Directiva privind cartea albastră inițială și Directiva privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung;

17. ca prim pas în direcția simplificării, recomandă extinderea drepturilor la mobilitate în interiorul UE în cadrul directivelor existente privind migrația legală; reiterează faptul că Comisia ar trebui să propună măsuri legislative adecvate;

Crearea unei rezerve de talente

 

18. subliniază că sunt necesare noi instrumente care să contribuie la corelarea între angajatori și persoane care caută un loc de muncă, să abordeze deficitele de pe piața forței de muncă și să faciliteze recunoașterea și portabilitatea calificărilor și a competențelor formale din țări terțe la nivelul UE; subliniază că este necesară o mai bună informare a angajatorilor și a resortisanților țărilor terțe în legătură cu migrația legală către UE și că trebuie intensificat dialogul structurat și semnificativ cu țările terțe relevante privind migrația legală;

19. recomandă dezvoltarea unei rezerve de talente și a unei platforme de punere în legătură ale UE care să servească drept punct de contact unic pentru lucrătorii din țările terțe, angajatorii din UE și administrațiile naționale; ia act de planul Comisiei de a explora dezvoltarea unei astfel de rezerve; recomandă ca aceasta să acopere toate sectoarele ocupării forței de muncă pentru lucrătorii cu un nivel scăzut, mediu și înalt de calificare, precum și pentru lucrătorii salariați și lucrătorii independenți, inclusiv în întreprinderile mici și mijlocii și în întreprinderile nou-înființate; observă că implicarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, inclusiv la nivel local, într-o astfel de platformă atât în UE, cât și în țările de origine ar putea contribui la îmbunătățirea parteneriatelor și la construirea încrederii între statele membre și țările terțe, la crearea unui climat de investiții și la o reacție mai adaptată la nevoile în materie de ocupare a forței de muncă sau la deficitele de pe piața forței de muncă; recomandă facilitarea participării țărilor terțe la o astfel de rezervă de talente, de exemplu online sau prin intermediul reprezentanțelor diplomatice ale UE și ale statelor membre;

20. subliniază că o astfel de rezervă de talente a UE ar putea servi ca un nou instrument important de corelare și gestionare a ofertei de competențe cu piețele naționale ale forței de muncă și că UE ar putea juca un rol important în crearea, monitorizarea și supravegherea unui astfel de instrument, inclusiv prin finanțare și schimb de cunoștințe; recomandă ca platforma să fie utilizată pentru a clarifica și a armoniza mai bine cerințele de educare și de formare între statele membre participante și țările terțe; consideră că un cadru de aplicare european armonizat, bazat pe o această rezervă de talente, ar contribui la reducerea birocrației la nivelul statelor membre; consideră că UE poate juca un rol important în examinarea în prealabil a calificărilor, a cunoștințelor de limbă și a competențelor candidaților; subliniază importanța diseminării unor informații specifice pentru promovarea rezervei de talente și a platformei de punere în legătură în țările terțe și în statele membre participante;

21. recomandă ca evaluarea, recunoașterea reciprocă și certificarea diplomelor, a certificatelor și a altor calificări profesionale, inclusiv dobândirea formală și non-formală de competențe în țările terțe să devină mai simple, mai rapide, mai echitabile și mai uniformizate în toate statele membre prin implementarea unor proceduri accelerate și facilitarea accesului la informații; consideră că acest lucru ar consolida mobilitatea în interiorul UE; subliniază că cadrul european al calificărilor oferă o bază solidă pentru a corela sistemele de calificare din țările terțe cu un cadru de referință comun al UE;

22. insistă ca statele membre să creeze fără întârziere mecanisme și măsuri pentru validarea experienței profesionale și a învățării non-formale și informale în conformitate cu recomandarea Consiliului din 2012[16]; subliniază că este necesar ca autoritățile naționale să facă schimb de bune practici; insistă asupra importanței implicării organizațiilor relevante ale societății civile, a partenerilor sociali și a rețelelor din diaspora și a lucrătorilor din țările terțe, precum și a autorităților locale și a organizațiilor internaționale [în special Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)], în discuțiile privind definirea competențelor, care ar trebui să includă formarea la locul de muncă, calificările informale și experiența profesională;

Întărirea legăturilor cu țările terțe și consolidarea căilor legale

23. subliniază că, având în vedere îmbătrânirea populației UE și reducerea forței de muncă, sistemele de mobilitate a forței de muncă au potențialul de a stimula piețele europene ale muncii și de a contribui la creșterea economică;

24. sprijină cooperarea globală și regională în materie de migrație ca o cale de a întări disponibilitatea și flexibilitatea căilor de migrație legală; este în continuare convins că îmbunătățirea canalelor de migrație legală ar contribui la reducerea migrației neregulamentare, la subminarea activității persoanelor care introduc ilegal migranți, la reducerea traficului de ființe umane și a exploatării prin muncă, la creșterea egalității de șanse pentru toți lucrătorii și ar oferi o cale legală pentru cei care plănuiesc să migreze în Uniune; solicită, în această privință, Comisiei să reglementeze funcționarea tuturor agențiilor de recrutare, eventual prin intermediul Autorității Europene a Muncii;

25. consideră că un dialog mai amplu privind migrația, de exemplu prin summituri periodice între UE și mai multe țări terțe, ar putea facilita satisfacerea nevoilor piețelor de muncă din UE și dezvoltarea unor parteneriate echilibrate, inclusiv la inițiativa întreprinderilor și a societății civile, care pot contribui la pregătirea integrării resortisanților țărilor terțe pe piața forței de muncă din țara de destinație și pot îmbunătăți transferul durabil de competențe dobândite între țările de origine și de destinație; subliniază că o sursă de inspirație ar pute a fi acordurile existente bazate pe competențe privind dezvoltarea de parteneriate pentru atragerea talentelor care să permită țării de destinație să fie direct implicată în formarea seturilor de competențe ale resortisanților țărilor terțe potențial interesați să migreze în UE, inclusiv prin crearea de facilități și programe de formare pentru țările terțe, și să abordeze nevoia de transparență a parteneriatelor cu țările terțe, inclusiv prin necesitatea de a implica partenerii sociali;

26. subliniază rolul important al remiterilor de bani și beneficiile pe care migrația sigură și legală le are atât pentru țările de origine, cât și pentru țările gazdă; sprijină eforturile de soluționare a problemei „exodului de creiere” și a „câștigului de inteligență” prin dezvoltarea în viitor a unor instrumente care să permită migrația circulară; invită Comisia, în acest sens, să analizeze beneficiile și dezavantajele modelelor existente aplicate de alte țări, cum ar fi un sistem bazat pe puncte și modele bazate pe exprimarea interesului; recomandă, în vederea facilitării migrației circulare, introducerea mobilității preferate și accesul la permise de reînnoire, dreptul de reintrare și prelungirea perioadei permise de absență pentru resortisanții țărilor terțe, pentru a le permite să se întoarcă în țările lor de origine;

Dezvoltarea cadrului legislativ al UE

27. reamintește că UE a rămas în urmă în competiția globală pentru talente; ia act de faptul că singura propunere privind migrația legală a forței de muncă prezentată de Comisia anterioară a fost o revizuire a Directivei privind cartea albastră; își menține angajamentul de a solicita o revizuire semnificativă și solidă a Directivei privind cartea albastră pentru a aduce valoare adăugată în armonizare, recunoașterea competențelor, simplificarea procedurilor și îmbunătățirea mobilității în interiorul UE;

28. subliniază necesitatea unui dialog structurat și a consultării părților interesate, inclusiv a organizațiilor relevante ale societății civile, a partenerilor sociali și a rețelelor diasporei, a lucrătorilor din țările terțe, precum și a autorităților locale și a organizațiilor internaționale (în special OIM, OIM și OCDE), atunci când se analizează evoluția viitoare a cadrului legislativ al UE;

29. consideră că politicile UE și naționale privind migrația legală ar trebui să se axeze pe remedierea deficitelor de forță de muncă și de competențe; solicită Comisiei, în acest scop, să analizeze ineficiențele testelor piețelor forței de muncă și ale sistemelor de migrație a forței de muncă care nu răspund nevoilor reale ale pieței forței de muncă; recomandă Uniunii să își dezvolte cadrul legislativ pentru a acoperi, într-o măsură mai mare, resortisanții țărilor terțe care doresc să ocupe locuri de muncă cu un nivel de calificare scăzut sau mediu[17];

30. observă, în acest context, că resortisanții țărilor terțe sunt adesea angajați în sectorul casnic și al îngrijirilor la domiciliu[18]; constată că acesta este un sector în care majoritatea angajaților sunt femei; solicită UE și statelor membre să ratifice Convenția nr. 189 a OIM privind personalul casnic și să asigure aplicarea integrală a standardelor de ocupare a forței de muncă; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare măsuri legislative în acest domeniu;

31. invită Comisia să elaboreze un sistem la nivelul UE pentru a atrage și a facilita activitățile transfrontaliere ale persoanelor care desfășoară activități independente, ale antreprenorilor și ale întreprinderilor nou-înființate, pentru a consolida inovarea, precum și ale resortisanților țărilor terțe mai tineri care nu dețin calificări formale, de exemplu, prin intermediul vizelor pentru căutarea unui loc de muncă și al vizelor de formare, ținând seama de serviciile platformei Europass în conformitate cu Decizia (UE) 2018/646 a Consiliului[19];

32. recunoaște că directivele sectoriale nu sunt un panaceu nici pentru nevoile pieței forței de muncă a UE, nici pentru problema migrației legale în general, recunoscând în același timp că statele membre au sisteme naționale de atragere a migrației forței de muncă; consideră că, pe termen mediu, UE trebuie să renunțe la o abordare sectorială și să adopte un cod al imigrației care să stabilească norme generale de reglementare a intrării și șederii resortisanților din țări terțe aflați în căutarea unui loc de muncă în Uniune, armonizând drepturile de care beneficiază acești resortisanți și familiile lor;

33. subliniază că un astfel de instrument legislativ cuprinzător ar aborda actualul mozaic de proceduri, ar elimina diferitele cerințe prevăzute în statele membre și ar asigura simplificarea și armonizarea necesară a normelor, fără a discrimina niciun sector al ocupării forței de muncă și niciun tip de angajat; consideră, de asemenea, că un astfel de instrument ar facilita cooperarea dintre statele membre și dintre UE și țările terțe;

°

° °

34. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

 

EXPUNERE DE MOTIVE

În discursul său din 2020 privind starea Uniunii[20], președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a identificat crearea de căi legale de migrație ca una dintre acțiunile-cheie de tratare a problemei migrației neregulamentare în Europa.

 

Ar fi realmente naiv să credem că există o singură soluție. Migrația, neregulamentară sau nu, a făcut întotdeauna parte din istoria noastră și va face parte și în viitor. Atunci când se înțeleg principalele probleme stau în fața Uniunii Europene și a lumii - cum ar fi schimbările climatice, foametea, războiul și inegalitatea - devine clar că UE trebuie să facă mult mai mult.

 

Acest raport se referă la migrația legală a forței de muncă, recomandând o abordare graduală, bazată pe soluționarea imediată a chestiunilor urgente, urmărind apoi extinderea sectoarelor reglementate de legislația UE și având în vedere, în final, o reformă mai cuprinzătoare a politicii UE în materie de migrație legală. În UE există o realitate de care nu s-a ținut bine seama: îmbătrânirea populației, exploatarea lucrătorilor străini, realitatea migrației și competiția mondială pentru talente.

 

Conform Raportului privind îmbătrânirea populației din 2019[21], aproape o cincime din populația care locuia în UE-28 la începutul anului 2018 era în vârstă de 65 de ani sau peste. Raportul prevede că în următoarele trei decenii numărul persoanelor în vârstă din Uniunea Europeană (UE) ar urma să urmeze o traiectorie ascendentă, atingând un nivel maxim de 149,2 milioane de locuitori în 2050; ponderea relativă a acestora în totalul populației va crește, de asemenea, treptat și se preconizează că va atinge 28,5 % în 2050.

 

Având în vedere acest lucru, la care se adaugă lacunele identificate pe piața forței de muncă, o nouă politică în domeniul migrației legale este unul dintre cei patru piloni ai unei gestionări echilibrate a migrației la nivelul UE.

 

În comunicarea sa privind noul Pact privind migrația și azilul, Comisia Europeană recunoaște avantajul pe care migrația legală îl aduce societății și economiei. Deși statele membre își păstrează dreptul de a stabili volumele de admitere pe teritoriul lor a resortisanților țărilor terțe care vin din țări terțe în căutarea unui loc de muncă, există posibilitatea de a elimina lacunele de pe piața forței de muncă, oferindu-le în același timp lucrătorilor posibilitatea de a beneficia de șanse și condiții de muncă adecvate, care le sunt adesea refuzate.

 

Un raport din 2019[22] al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a pus în evidență exploatarea lucrătorilor migranți, inclusiv a resortisanților țărilor terțe care vin în UE și a resortisanților UE care se mută în altă țară din UE. Aceasta înseamnă salarii de doar 5 EUR pe zi, obligația de a munci în contul datoriei pe care o au față de traficanți înainte de a câștiga vreun ban, cazarea în containere de transport fără apă sau curent electric. Raportul a scos în evidență munca precară din diverse sectoare, inclusiv agricultura, construcțiile, muncile casnice, ospitalitatea, industria și transporturile.

 

Nu se poate ignora nici situația cauzată de COVID-19. Lucrătorii migranți și sezonieri ocupă locuri de muncă precare, au condiții de muncă proaste și sunt cazați în spații care nu satisfac standardele. Un cadru juridic adecvat acestei situații ar asigura accesul la măsurile de sprijin pentru venit, protecție socială și asistență medicală.

 

Comisia Europeană vorbește despre atragerea de competențe și de talente în UE. Într-adevăr, piața forței de muncă din UE se confruntă cu deficite de competențe specifice în diferite sectoare, indiferent dacă este vorba despre sectoare de nivel scăzut, mediu sau înalt. În Noua agendă pentru competențe în Europa, publicată recent, Comisia Europeană a afirmat[23] că va colabora cu statele membre în elaborarea de strategii naționale moderne și cuprinzătoare în materie de competențe și că își unește forțele cu agențiile naționale publice de ocupare a forței de muncă pentru a le realiza. Sugerează, de asemenea, că acest lucru poate fi însoțit de o abordare strategică mai bună a migrației legale, orientată către o mai bună atragere și păstrare a talentelor.

 

Raportoarea ridică o serie de probleme în raportul său, inclusiv faptul că legislația UE privind migrația legală este extrem de fragmentată. Mozaicul de norme și reglementări diferite face ca cadrul UE să fie neclar și neatractiv atât pentru resortisanții țărilor terțe, cât și pentru statele membre. Deși rămâne de competența statelor membre să decidă care sunt nevoile lor de pe piață și câte permise de muncă ar trebui să acorde, creșterea coordonării și cooperării este o necesitate, precum garantarea faptului că lucrătorii din țările terțe, cum ar fi resortisanții UE, sunt tratați în conformitate cu drepturile fundamentale din UE. Este, de asemenea, necesară intensificarea cercetării pentru a înțelege integrarea pe piața muncii a migranților care au migrat din alte motive decât cele economice, modelele de mobilitate în interiorul UE și mecanismele necesare pentru corelarea profilului lucrătorilor migranți cu nevoile piețelor forței de muncă din UE.

 

În acest sens, raportoarea propune crearea unei rezerve de talente: o platformă de punere în legătură care să asigure corelarea internațională eficientă între lucrătorii migranți și cerințele pieței forței de muncă din UE. Un punct de contact unic în cadrul căruia angajatorii pot să anunțe ce competențe le sunt necesare, iar potențialii angajați pot afla ce competențe sunt căutate. Platforma ar urma să fie utilizată pentru a optimiza utilizarea actualei forțe de muncă în UE, pentru a oferi informații clare celor care își oferă competențele și celor care au nevoie de anumite competențe. Platforma digitală ar facilita disponibilitatea informațiilor, conectarea întreprinderilor cu instituțiile sau cu autoritățile și ar oferi un serviciu fiabil care să permită angajatorilor și angajaților să nu aștepte luni întregi.

 

În plus, Comisia ar trebui să reflecteze la dezvoltarea unui mecanism de atragere a lucrătorilor independenți și a antreprenorilor la nivelul UE.

 

Este nevoie de o abordare coordonată. Fragmentarea legislativă existentă înseamnă că există norme și reglementări diferite pentru diferite grupuri de lucrători, precum și pentru cei care doresc să își reîntregească familiile. Această situație este agravată de procedurile complexe și de lipsa de uniformitate în punerea lor în aplicare.

 

Uniunea Europeană se află într-un moment de răscruce. Deciziile luate astăzi vor hotărî în ce fel de Europă vom trăi, ce șanse vom oferi și ce valori vom apăra.

 

 

OPINIE MINORITARĂ

În conformitate cu articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul de procedură

 

Charlie Weimers, Peter Kofod, Jorge Buxadé Villalba, Nicolaus Fest, Tom Vandendriessche

 

Nu există niciun temei juridic în tratatele și cadrele actuale pentru o politică comună în domeniul migrației sau al muncii. Statele membre au dreptul suveran de a stabili volumul migrației, astfel cum se afirmă la articolul 79 alineatul (5) din TFUE, că competența trebuie respectată pe deplin.

Normele armonizate în materie de migrație erodează competențele statelor membre și nu vor conduce la o distribuire reglementată a migranților. Extinderea drepturilor la muncă, libera circulație a resortisanților țărilor terțe și sistemele de reîntregire a familiei poate crea lacune care să faciliteze migrația ilegală și poate servi ca factor puternic care să stimuleze și mai mult creșterea acestui tip de migrație. În plus, facilitarea migrației forței de muncă la nivelul UE subminează politicile unice și diverse ale statelor membre în domeniul pieței forței de muncă.

Subliniem că statele membre ale UE au dreptul suveran de a-și stabili propriile politici viitoare și în materie de migrație. Considerăm că frontierele externe trebuie securizate și că migranții care nu au drept de ședere sau de intrare în statele membre trebuie returnați rapid. Convingerea că prin utilizarea canalelor legale de migrație se va reduce migrația ilegală este greșită, deoarece ele vor contribui foarte puțin la reducerea migrației ilegale sau a traficului de ființe umane.

Având în vedere că suntem în mod fundamental în dezacord cu forma și substanța raportului, care încearcă să erodeze competențele statelor membre, vom vota împotrivă.

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI AFACERI SOCIALE (15.1.2021)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Noile căi de migrare legală a forței de muncă

(2020/2010(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Elżbieta Rafalska

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

 

 

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât există trei categorii juridice beneficiare de protecție internațională: persoanele cu statut de refugiat, persoanele solicitante de azil și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară; întrucât politicile privind incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă ar trebui să fie adaptate la nevoile lor specifice și să asigure un tratament egal cu cel oferit resortisanților statului în cauză;

B. întrucât numărul resortisanților țărilor terțe care sunt detașați dintr-un stat membru în altul a crescut semnificativ în ultimii ani; întrucât un lucrător resortisant al unei țări terțe care a obținut un permis de muncă și de ședere într-un stat membru poate fi detașat de angajatorii săi în oricare altul;

C. întrucât statele membre își păstrează dreptul de a stabili contingentele de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă și stabilesc accesul acestora la permise de ședere și de muncă; întrucât criteriile și practicile diferă considerabil între statele membre;

D. întrucât libera circulație a persoanelor stimulează economiile statelor membre, permițând o corelare eficientă a competențelor cu cererea și posturile vacante de pe piața forței de muncă din UE; întrucât politicile privind ocuparea forței de muncă, migrația, locuințele, sănătatea, educația și formarea joacă un rol esențial în migrația legală la muncă și în integrarea pe piața forței de muncă; întrucât coordonarea diferitelor domenii de politică rămâne o problemă pentru UE; întrucât accesul la muncă este un stimulent mult mai puternic pentru migrație decât ajutoarele sociale atât pentru cetățenii UE, cât și pentru cei din afara UE;

E. întrucât, în 2019, rata de ocupare a forței de muncă în UE-27 pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani a fost de 64,4 % pentru persoanele născute în afara UE, de 73,9 % pentru populația autohtonă și de 75,3 % pentru persoanele născute în alt stat membru; întrucât, în 2019, rata șomajului în UE-27 pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani a fost de 12,3 % pentru persoanele născute în afara UE, de 7,3 % pentru persoanele născute în alt stat membru și de 6,0 % pentru populația autohtonă[24]; întrucât politica fragmentată a UE în domeniul migrației poate avea un impact negativ asupra întreprinderilor, deoarece poate să le limiteze posibilitatea de a utiliza piața internă și de a atrage spre angajare resortisanți ai unor țări terțe;

F. întrucât femeile și minorii au nevoi specifice de protecție; întrucât toate politicile privind incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă ce vizează resortisanți ai țărilor terțe trebuie să includă o perspectivă de gen și de protecție a copiilor;

G. întrucât schimbările demografice duc treptat la o penurie calitativă pe piața forței de muncă, ceea ce face dificilă găsirea unor lucrători calificați în mod corespunzător și deoarece tendințele demografice devin din ce în ce mai nefavorabile, cu o creștere estimată a raportului de dependență între populația activă și cea vârstnică de la 29,6 % în 2016 la 51,2 % în 2070[25], există și penurii cantitative, în special în domeniile strategice precum inteligența artificială (IA) și tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), precum și un deficit general de persoane care vor și pot să se angajeze în anumite sectoare, inclusiv în cel al îngrijirii, în industria construcțiilor, în sectorul agricol și casnic, ceea ce duce la o nepotrivire între locurile de muncă disponibile pe piață și talentele și competențele lucrătorilor, indiferent dacă se fac sa nu eforturi pentru adaptarea ofertei din punctul de vedere al talentelor și cunoștințelor care ar putea contribui la eliminarea acestui decalaj de pe piața muncii din UE;

H. întrucât, potrivit comunicării Comisiei din 12 septembrie 2019 intitulată „Îmbunătățirea căilor legale către Europa: o parte indispensabilă a unei politici echilibrate și globale privind migrația” (COM(2018)0635), proporția angajatorilor care reclamă dificultăți în ocuparea locurilor de muncă este în creștere, atingând în medie peste 40 %; întrucât resortisanții țărilor terțe joacă un rol important în gestionarea tendințelor demografice din Europa, în ocuparea locurilor de muncă vacante și în stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice în UE; întrucât de acest rol ar trebui să se țină seama din punctul de vedere al drepturilor de mobilitate ale resortisanților țărilor terțe; întrucât lipsa forței de muncă calificate este, adesea, consecința directă a unor condiții de muncă proaste și a lipsei de traiectorii profesionale atractive oferite; întrucât UE atrage migranți din diferite medii și cu diferite cunoștințe, precum și cu diferite seturi și niveluri de competențe; întrucât Uniunea ar putea profita mai mult de pe urma liberei deplasări a lucrătorilor din statele membre, a mobilității forței de muncă și a forței de muncă a persoanelor care au deja drept de ședere legală în UE;

I. întrucât discriminarea, alături de factorii lingvistici, educaționali și instituționali, reprezintă barierele cele mai semnificative în calea resortisanților din țări terțe; întrucât cursurile de limbă joacă un rol esențial în integrarea cu succes a migranților din țări terțe pe piața forței de muncă; întrucât, potrivit studiilor Eurofound[26], stimularea antreprenoriatului în rândul migranților ar putea să creeze o capacitate de reprezentare socială și să genereze noi locuri de muncă prin inițiative de politică bune;

J. întrucât, în ceea ce privește integrarea și accesul pe piața forței de muncă, în cadrul SECA (sistemul european comun de azil) sunt în curs discuții în vederea reducerii duratei maxime de așteptare actuale pentru accesul solicitanților de azil pe piața muncii de la nouă luni la șase luni după depunerea solicitării; întrucât cooperarea pe mai multe niveluri între statele membre, administrațiile locale și regionale, partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile neguvernamentale este necesară pentru a reuni eforturile și pentru a face față posibilelor probleme care ar putea apărea în procesele de integrare pe piața muncii;

K. întrucât, potrivit Eurofound[27], lucrătorii de origine străină și lucrătorii migranți din prima generație tind să fie suprareprezentați în sectoarele dominate de locuri de muncă ce necesită calificări reduse, printre care comerțul și industria ospitalității, transportul, construcțiile și alte servicii, precum îngrijirile la domiciliu, îngrijirile pe termen lung și sectorul agroalimentar; întrucât documentul Comisiei intitulat „Fitness check on legal migration” (Verificarea adecvării cu privire la migrația legală) din martie 2019[28] a subliniat obstacolele substanțiale în calea migrației legale pe care le întâmpină lucrătorii cu calificare redusă și medie, în pofida cererii sporite de forță de muncă;

L. întrucât scăderea fertilității într-o serie de țări europene a dus și continuă să ducă la contingente mult mai mici de nou-intrați pe piața forței de muncă;

M. întrucât starea în care se află mii de lucrători agricoli este deosebit de gravă în această perioadă de urgență, mii dintre aceștia trăind segregați în locuințe provizorii, cu condiții sanitare deficitare și cu o teamă constantă de expulzare;

N. întrucât studiile Eurofound au constatat că regiunea de origine a migranților joacă un rol mai important decât statutul lor în integrarea acestora pe piața muncii; întrucât există o probabilitate mai mare ca imigranții din toate regiunile lumii, cu excepția Americii de Nord, să ocupe posturi situate la un nivel inferior pe scara ocupațiilor comparativ cu populația nativă; întrucât, în ansamblu, datele disponibile sugerează că nu există o asimilare graduală automată a imigranților și a descendenților lor în aceleași tipare de ocupare a forței de muncă precum nativii, în multe cazuri persistând dezavantajele pentru persoanele din anumite regiuni de origine;

O. întrucât UE atrage mai puțini resortisanți ai țărilor terțe bine educați decât alte state din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și ar trebui să ofere informații mai transparente și mai detaliate aspiranților la migrație legală calificați în special în legătură cu verificarea calificărilor lor; întrucât, dintre toți migranții care locuiau în țările OCDE în perioada 2015-2016, doar 25 % dintre lucrătorii cu un nivel ridicat de educație au ales o destinație din UE[29], întrucât UE urmărește să devină mai puternică în competiția mondială pentru profesioniști calificați;

P. întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a arătat contribuția semnificativă a lucrătorilor migranți la sprijinirea economiilor europene și a serviciilor publice, la acoperirea deficitelor de forță de muncă și la ocuparea forței de muncă și la creștere economică în UE; întrucât 13 % dintre lucrătorii-cheie angajați în locuri de muncă esențiale din UE sunt migranți, cota lucrătorilor migranți din aceste profesii fiind de aproape 20 % în multe țări, iar în unele sectoare-cheie, de exemplu activități casnice și construcții – până la o treime dintre lucrătorii-cheie sunt migranți[30]; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a aruncat o nouă lumină, printre altele, asupra condițiilor de muncă și de locuire care afectează o mare parte dintre lucrătorii migranți angajați în unele sectoare economice, precum producția alimentară și agricultura; întrucât pandemia de COVID-19 și posibilele sale consecințe economice pot afecta migrația legală a forței de muncă spre Europa;

Q. întrucât numeroși cetățeni ai UE care migrează din motive profesionale și 40 % din resortisanții din țări terțe înalt calificați angajați în UE lucrează sub nivelul lor de calificare[31]; întrucât studiile Eurofound[32] arată că lipsa competențelor lingvistice și a recunoașterii calificărilor se numără printre principalele bariere care împiedică migranții din prima generație să obțină locuri de muncă pe măsura calificărilor lor; întrucât documentul Comisiei intitulat „Fitness check on legal migration” (Verificarea adecvării cu privire la migrația legală), (martie 2019)[33] subliniază problema creată de abordarea sectorială a migrației forței de muncă în UE, care determină diferite drepturi și norme în funcție de nivelul de calificare a lucrătorilor, ceea ce poate duce la confuzie și discriminare în rândul acestora;

R. întrucât Parteneriatul internațional pentru competențe, care este conceput pentru a canaliza presiunile migrației către beneficii reciproce tangibile pentru țara de origine și țara de destinație, permite atragerea forței de muncă ce corespunde exact setului de competențe necesar; întrucât anumite proiecte-pilot europene inovatoare privind migrația forței de muncă au inclus deja principiile de bază ale Parteneriatului internațional pentru competențe în spiritul încurajării cooperării nord-sud, așa cum sunt consacrate în obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și au arătat tot mai mult rezultatele pozitive ale căilor de migrație legală a forței de muncă,

1. subliniază că, în conformitate cu articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, UE ar trebui să urmărească o politică în domeniul migrației care să vizeze asigurarea unui tratament echitabil resortisanților țărilor terțe care își au reședința în mod legal în UE, inclusiv standarde de incluziune, egalitatea de șanse, condiții de muncă decente și tratament egal; subliniază totuși că aducerea în discuție a problemelor de pe piața muncii nu trebuie să ducă la proliferarea concurenței neloiale sau la încălcarea reglementărilor UE sau naționale privind migrația;

2. subliniază că o politică structurată a imigrației ar trebui deja să înceapă în țara de origine, cu formări lingvistice și cursuri privind valorile și sistemul juridic de bază din țara de destinație; evidențiază că procedurile birocratice ar trebui să permită migranților legali să își exprime întregul potențial;

3. reamintește rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19[34],

4. subliniază că, din cauza unei creșteri a ritmului schimbărilor demografice – mai ales îmbătrânirea populației, un mediu global și digital în rapidă schimbare pe piața muncii și criza fără precedent cauzată de epidemia de COVID-19 – se înregistrează o creștere a cererii de lucrători în anumite sectoare și profesii, de exemplu în unele state membre în sectoare precum îngrijirea persoanelor în vârstă, îngrijirea pe termen lung, sectorul sănătății, construcția, agricultura, turismul, sectorul casnic, TIC și IA; subliniază nevoia de a atrage lucrători care pot acoperi deficitul din aceste sectoare specifice de pe piața forței de muncă; subliniază că este nevoie și de o migrație reglementată a forței de muncă, inclusiv temporară, care să se axeze nu numai pe forța de muncă cu înalte calificări, ci și pe sectorul lucrătorilor cu calificări medii[35] și scăzute; face apel al Comisie și la statele membre să promoveze politici care sprijină accesul acestor migranți pe piața muncii și care oferă recunoaștere lucrătorilor din aceste sectoare și profesii speciale, mai ales în perioada crizei generate de epidemia de COVID-19; remarcă faptul că aceste politici ar putea sprijini promovarea unei migrații legale a forței de muncă, inclusiv a unei migrații temporare a forței de muncă; consideră că integrarea eficace a resortisanților țărilor terțe în cadrul forței de muncă a UE ar putea sprijini comunitățile locale și aduce valoare adăugată statelor membre, acoperind deficitele existente în ceea ce privește competențele și cunoștințele, generând activitate și creștere economică și determinând un randament pozitiv pentru comunitățile-gazdă; reamintește că criza actuală a demonstrat că nicio profesie nu ar trebui să fie motiv de dispreț; observă că lucrătorii cu calificare redusă ajung să joace un rol esențial pentru societate la locurile lor de muncă și nu ar trebui subestimați sau nu ar trebui să se acorde prioritate resortisanților țărilor terțe cu calificări înalte în politicile și activitățile de integrare pe piața forței de muncă;

5. constată că oferirea unor stimulente pentru migranții cu înalte calificări, care ar putea îmbogăți mediul științific și de cercetare european, ar ajuta Uniunea Europeană să își atingă obiectivul de a deveni lider în domeniul științei și cercetării;

6. subliniază că este nevoie și de o migrație reglementată a forței de muncă temporare care să se axeze nu numai pe forța de muncă cu înalte calificări, ci și pe sectorul lucrătorilor cu calificări medii;

7. solicită instituțiilor europene să reia discuțiile și să convină cu privire la reducerea duratei maxime de așteptare actuale pentru accesul solicitanților de azil pe piața forței de muncă de la nouă la șase luni după depunerea solicitării, ceea ce ar facilita semnificativ procesul de integrare și succesul acestuia;

8. subliniază că situația lucrătorilor mobili sau sezonieri, inclusiv a lucrătorilor din țări terțe poate să nu concorde cu legislația relevantă și cu normele privind mobilitatea, ceea ce conduce, în multe cazuri, la niveluri de trai și condiții de muncă uneori inacceptabile și la posibile încălcări ale drepturilor omului și la pierderea acoperirii prin sistemul de asigurări sociale sau, cel puțin, la fragmentarea acesteia într-un mod nedorit; subliniază nevoia de a proteja mai bine migranții din țări terțe la locul de muncă; invită statele membre să asigure tuturor lucrătorilor condiții de viață, securitate și locuire sănătoase, acces la consultații și informare în legătură cu drepturile în vigoare și să vegheze ca locurile de muncă să respecte standardele de siguranță și sănătate în muncă; subliniază, în plus, că piața internă și libera circulație a lucrătorilor trebuie protejate;

9. subliniază nevoia de a proteja mai bine migranții din țări terțe la locul de muncă; solicită statelor membre și Comisiei să garanteze protecția socială deplină, standarde minime pentru locuințe, accesul la consultare și informare cu privire la drepturile de muncă aplicabile;

10. solicită Comisiei și statelor membre să identifice și să ia măsuri în legătură cu cauzele lipsei de atractivitate a UE pentru competențe la nivel mondial și subliniază necesitatea de a îmbunătăți strângerea de date și informații exacte și comparabile; observă că statele membre ar trebui să ofere o imagine mai exactă a diferitelor grupuri-țintă de lucrători calificați, să includă colectarea la cerere de informații despre competențe și echivalentele lor și să asigure o legislație coerentă, bune practici și informare în legătură cu aplicarea legislației UE și mobilitatea resortisanților țărilor terțe în UE prin acordarea de sprijin rețelelor de experți și cercetării și prin prezentarea propriilor statistici în timp real; solicită Comisiei să desfășoare o anchetă extinsă privind tendințele resortisanților țărilor terțe detașați și subliniază nevoia unor posibile măsuri de politică la nivelul UE sau la nivel național, pe baza rezultatului anchetei; solicită statelor membre și Comisiei să asigure strângerea de date privind impactul COVID-19 asupra migrației legale a forței de muncă în UE;

11. subliniază că este nevoie să se îmbunătățească funcționarea traiectoriei permiselor de muncă pentru ca migranții din afara UE să ajungă în UE, precum și de a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor migranți și refugiați; solicită, în această privință, Comisiei să reglementeze funcționarea tuturor agențiilor de recrutare, eventual prin intermediul Autorității Europene a Muncii (ELA);

12. subliniază nevoia de a consolida proiectele-pilot existente în domeniul migrației legale în dialog cu sindicatele și cu alte organizații care se ocupă de lucrătorii migranți;

13. subliniază nevoia de a crea un mediu mai favorabil pentru integrarea lucrătorilor migranți și protecția drepturilor acestora, indiferent de nivelul lor de calificare sau de salarizare, de statutul de imigrant sau de cetățenie, astfel încât să se ajungă în cele din urmă la elaborarea unui Cod european al migrației;

14. subliniază nevoia de a condiționa plățile din cadrul politicii agricole comune de respectarea condițiilor de muncă aplicabile, care rezultă din contractele colective de muncă relevante și din legislația UE și națională în domeniul social și al muncii;

15. subliniază că tratamentul diferențiat al resortisanților țărilor terțe subminează capacitatea UE de a atrage lucrători; subliniază necesitatea de a combate concurența neloială dintre resortisanții statelor membre și resortisanții țărilor terțe prin asigurarea unui tratament pe deplin egal, prin măsuri precum accesul la protecție socială din prima zi, dreptul la grevă și la afilierea la un sindicat, accesul la servicii publice și la educație, și prin luarea de măsuri pentru a preveni tratamentul abuziv și exploatarea lucrătorilor, indiferent de statutul lor; solicită statelor membre să asigure respectarea efectivă a standardelor comune, a legilor și convențiilor în domeniul muncii pentru a preveni discriminarea și exploatarea lucrătorilor; subliniază că legislația UE existentă referitoare la migrația legală, precum Directiva privind lucrătorii sezonieri[36] și Directiva privind cartea albastră[37], nu corespund contextului, cererii și nevoilor actuale ale pieței muncii; subliniază că legislația existentă, precum Directiva 2009/52/CE privind sancțiunile la adresa angajatorilor[38], care stabilește măsuri de protecție a lucrătorilor împotriva abuzurilor și exploatării la locul de muncă, trebuie să fie aplicată și implementată în mod adecvat în toate statele membre ale UE; reamintește că legislația UE promovează tratamentul egal și accesul la dreptul la muncă pentru toți; subliniază importanța Directivei privind cartea albastră, care ar putea contribui la transformarea UE într-un loc atractiv pentru competențe la nivel mondial și ar putea oferi întreprinderilor europene competențele necesare pentru ca ele să rămână competitive; accentuează că toate statele membre ar putea utiliza cu folos mecanismul cărții albastre;

16. solicită statelor membre să participe la proiectele-pilot în domeniul migrației lansate de Comisie în 2017 [Rezultatele Agendei europene privind migrația, COM(2017)0558] și să promoveze în mod activ rolul pe care migrația legală îl poate juca pe piața forței de muncă; solicită, de asemenea, Comisiei să asigure că aceste proiecte-pilot sunt incluzive și garantează egalitatea de tratament și de șanse pentru resortisanții țărilor terțe;

17. subliniază că sunt necesare mai multe posibilități de migrație legală, pentru ca migranții economici să intre și să lucreze în UE, precum și nevoia de a asigura respectarea drepturilor minime, a unor standarde decente de muncă și a principiului egalității de tratament în favoarea tuturor lucrătorilor, indiferent de statutul lor de migranți, inclusiv a drepturilor minime care asigură tranziția de la locuri de muncă fără forme legale la cele cu forme legale;

18. accentuează că ar trebui propuse măsuri care să promoveze o cerință de impulsionare a potențialului persoanelor imigrante care își au reședința legală în Uniune, astfel încât acestea să utilizeze competențele necesare pe piața muncii la care doresc să aibă acces, prin intermediul unor planuri de formare care să încurajeze capacitatea de inserție profesională prin urmărirea excelenței;

19. subliniază necesitatea de a menține flexibilitatea reglementărilor UE pentru a ține seama de circumstanțele specifice ale fiecărui stat membru, inclusiv de situațiile de pe propria piață a forței de muncă, precum și de posibilitatea clauzelor opționale în directive;

20. subliniază că ar trebui garantate în mod legal și alte posibilități de mobilitate a forței de muncă în cadrul Uniunii;

21. subliniază că procedurile birocratice lente și excesive pot afecta accesul refugiaților și al solicitanților de azil la educație și la piața forței de muncă, expunându-i astfel, în timp, riscului de a recurge la muncă nedeclarată și de a ajunge în situații de vulnerabilitate; subliniază că o procesare îndelungată a solicitărilor de protecție internațională, precum și neînregistrarea solicitanților de azil la sosire nu doar împiedică accesul legal și în timp util al refugiaților și al solicitanților de azil la piața muncii, ci creează totodată condițiile pentru dezvoltarea unor practici de muncă nedeclarată și a tuturor formelor de exploatare și abuz;

22. solicită statelor membre să își intensifice eforturile pentru ca țările lor să fie mai atractive pentru capitalul uman mobil pe scena internațională, inclusiv pentru investitori și oameni de afaceri, care sunt văzuți tot mai mult ca active valoroase care trebuie atrase;

23. solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte în continuare căi legale pentru migrația forței de muncă, ținând în același timp seama de cerere și de nevoile pieței naționale a forței de muncă și axându-se pe ocupațiile cu un deficit sistemic de lucrători;

24. subliniază că este important ca migranților din Uniune să li se asigure șanse relevante pentru a beneficia de competențele lor profesionale și de posibilitățile oferite de mobilitate în UE;

25. solicită șanse egale pentru bărbați și femei în toate politicile și procedurile legate de incluziunea socială și de integrarea pe piața forței de muncă a resortisanților țărilor terțe, ținând cont de faptul că femeile își asumă mai des decât bărbații responsabilitatea pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă sau a altor membri de familie aflați în întreținere; reamintește că furnizarea unor îngrijiri de calitate și accesibile pentru copii și alte persoane aflate în întreținere, precum și formulele flexibile de lucru și punerea în aplicare a legislației UE existente, cum ar fi Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată[39], sunt exemple ale modului în care poate fi îmbunătățit accesul pe piețele forței de muncă pentru toți părinții și îngrijitorii și în care poate fi favorizată autonomizarea economică și socială a acestora;

26. salută inițiativele Comisiei de a reuni partenerii economici și sociali în domeniul integrării pe piața forței de muncă; subliniază nevoia de a continua inițiative precum „Angajatorii își unesc eforturile pentru a contribui la integrare”, „Parteneriatul european privind integrarea” și „Dialogul european privind competențele și migrația”, pentru a stimula sprijinul și înțelegerea avantajelor și capcanelor din punctul de vedere al migrației forței de muncă; în această privință, solicită Comisiei și statelor membre să continue dialogul cu partenerii economici și sociali și cu alte părți interesate pe tema migrației forței de muncă;

27. solicită instituțiilor europene să reia discuțiile privind revizuirea Directivei privind cartea albastră și să deblocheze situația din Consiliu;

28. subliniază că lucrătorii resortisanți ai țărilor terțe nedeclarați se găsesc într-o situație deosebit de vulnerabilă, fără siguranța locului de muncă și acces la protecție socială, fiind expuși riscului de abuz; consideră că lucrătorii resortisanți ai țărilor terțe nedeclarați se pot confrunta cu dificultăți deosebite în a semnala abuzul, deoarece se tem nu doar de pierderea locului de muncă, ci și a locuinței și a dreptului de ședere; solicită ELA și statelor membre să își intensifice eforturile de combatere a muncii nedeclarate, veghind efectiv ca angajatorii să își respecte obligația de a înceta exploatarea și de a declara și a regulariza situația lucrătorilor lor; solicită introducerea unor mecanisme de protecție între inspectoratele muncii și autoritățile din domeniul migrației pentru a garanta respectarea drepturilor lucrătorilor migranți fără statut legal;

29. subliniază demersurile cruciale întreprinse de partenerii sociali, societatea civilă și autoritățile locale și regionale și de organizațiile de voluntari în ceea ce privește sprijinirea autonomizării și integrării migranților din afara UE în forța de muncă și furnizarea de informații pentru lucrătorii migranți, în special cu privire la drepturile și îndatoririle lor și la protecția la care au dreptul; solicită, de asemenea, implicarea deplină a acestor părți interesate în procesul de elaborare a politicilor;

30. consideră că este important să se asigure resortisanților din țările terțe și autorităților naționale o formare adecvată în legătură cu legislația privind ocuparea forței de muncă, drepturile și îndatoririle, astfel încât să se garanteze că migranții nu sunt exploatați prin practici de muncă nedeclarată și alte forme de exploatare gravă prin muncă sau discriminare la locul de muncă;

31. subliniază că condițiile de pe piața muncii din țările-gazdă reprezintă unul dintre factorii determinanți pentru asigurarea unei integrări sustenabile și reușite a resortisanților țărilor terțe; este conștient de faptul că aceste persoane sunt diferite din punctul de vedere al vârstei, competențelor, cunoștințelor și mediului din care provin; subliniază că rata șomajului din UE, în special a șomajului în rândul tinerilor și a șomajului pe termen lung, se situează în continuare la niveluri alarmante în unele țări și regiuni, iar Comisia și statele membre ar trebui să continue să acorde prioritate politicilor și investițiilor care vizează crearea de locuri de muncă de calitate pentru ansamblul societății, cu un accent deosebit pe persoanele cele mai vulnerabile, indiferent de situația în care se află acestea și de locul lor de naștere; reamintește că acțiunile destinate creării de locuri de muncă de calitate pentru toți promovează piețe active ale forței de muncă și creșterea economică, având un impact pozitiv asupra PIB-ului național;

32. constată că resortisanții țărilor terțe pot fi detașați dintr-o țară terță direct într-un stat membru al UE sau pot obține un permis de muncă într-un stat membru înaintea detașării lor într-un alt stat membru; subliniază că atunci când resortisanți ai țărilor terțe sunt detașați dintr-un stat membru în alt stat membru, statul membru gazdă nu are posibilitatea de a stabili numărul și identitatea resortisanților țărilor terțe care lucrează pe teritoriul său; subliniază în continuare că acești lucrători resortisanți ai țărilor terțe detașați se află adesea într-o poziție vulnerabilă, deoarece permisul lor de ședere este legat de contractul de muncă și, prin urmare, depind de angajator în ceea ce privește permisul respectiv; subliniază necesitatea de a întări cooperarea și schimbul de informații între statele membre, în special în ceea ce privește mobilitatea în interiorul UE a resortisanților țărilor terțe; subliniază că creșterea numărului de lucrători resortisanți ai țărilor terțe detașați în UE nu este problematică în sine, ci creșterea îngrijorătoare a abuzurilor, exploatării și încălcărilor drepturilor lucrătorilor în legătură cu acest grup de lucrători deosebit de vulnerabil; îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a exploatării și în legătură cu lucrătorii resortisanți ai țărilor terțe detașați și remarcă faptul că aceste abuzuri pot include subcontractarea fictivă, agențiile de muncă temporară, societăți de tip „cutie poștală”, aranjamente independente fictive, detașare fictivă și nedeclararea lucrătorilor detașați; subliniază importanța ELA în coordonarea și oferirea de sprijin în această privință și subliniază nevoia de a oferi informații relevante privind drepturile lucrătorilor și obligațiile angajatorilor în ceea ce privește lucrătorii resortisanți ai unor țări terțe aflați în UE; reamintește că funcția ELA este coordonarea și sprijinirea de inspecții concertate și comune în legătură cu detașarea și munca nedeclarată și că această funcție îi vizează și pe lucrătorii resortisanți ai țărilor terțe;

33. atrage atenția asupra problemei persoanelor care au locuri de muncă pentru care sunt supracalificate; subliniază nevoia de a îmbunătăți sistemul existent de recunoaștere a calificărilor profesionale între statele membre, în condițiile în care recunoașterea calificărilor obținute în alt stat rămâne un obstacol important pentru corelarea dintre cererea și oferta de muncă, ceea ce obstrucționează mobilitatea, și observă că aceasta constituie o condiție pentru facilitarea mobilității muncii; solicită, așadar, consolidarea Cadrului european al calificărilor pentru recunoașterea adecvată a abilităților, competențelor și calificărilor obținute în afara Europei; solicită, în plus, statelor membre să recunoască, să valideze și să certifice abilitățile existente, competențele formale și nonformale, talentele și know-how-ul migranților din țări terțe în situație legală; subliniază importanța garantării pentru toți resortisanții țărilor terțe și, în special, pentru fete și femei, tineri și persoanele din medii dezavantajate, a accesului la educație formală, informală și nonformală și la formare de calitate pe tot parcursul vieții; subliniază nevoia de sprijin continuu pentru învățarea pe tot parcursul vieții atât pentru cetățenii UE, cât și pentru resortisanții țărilor terțe cu reședința în Uniunea Europeană pentru a încuraja dobândirea de competențe căutate pe piața muncii și de aceea invită Comisia să încurajeze finanțarea de proiecte de parteneriate pentru abilități axate pe migrația pentru muncă și incluziune sub umbrela Fondului social european Plus (FSE+) și a Fondului pentru azil, migrație și integrare; solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile de a păstra studenții străini după absolvirea studiilor la universități din UE; subliniază că acordarea, pentru absolvenți, a accesului la mobilitate în interiorul UE și la vize valabile pentru cei aflați în căutare de locuri de muncă ar putea spori atractivitatea UE în ansamblu; reamintește importanța utilizării fondurilor pentru integrare pentru măsuri reale de integrare și faptul că obiectivul integrării resortisanților țărilor terțe pe piața forței de muncă trebuie să se reflecte în importanța mai mare acordată FSE+; subliniază că acestui fond i-au fost alocate sume insuficiente, recunoscând totodată problemele majore și numărul de inițiative-cheie care urmează să fie finanțate de fond, și solicită investiții și resurse suplimentare;

34. reamintește standardele de protecție pentru resortisanții țărilor terțe prevăzute în Directiva privind lucrătorii sezonieri; subliniază nevoia de a îmbunătăți monitorizarea condițiilor de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să protejeze lucrătorii sezonieri care sunt esențiali pentru sectoare economice strategice din UE, precum și să stabilească norme clare în ceea ce privește drepturile lor și subliniază că acestora ar trebui să li se garanteze tratament și protecție egale cu cele oferite lucrătorilor locali; invită Comisia să ia măsuri urgente în legătură cu situația generală a condițiilor de muncă, de sănătate și de siguranță ale lucrătorilor detașați resortisanți ai unor țări terțe și ale lucrătorilor sezonieri, inclusiv rolul agențiilor de muncă temporară, al agențiilor de recrutare, al altor intermediari și al subcontractanților și să identifice lacunele în protecția acestora și eventuala necesitate de a revizui cadrul legislativ existent, cum ar fi cadrul legislativ privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, Directiva privind lucrătorii sezonieri și Directiva 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară[40], precum și reziliența în condiții de pandemie; subliniază că învățămintele desprinse nu sunt valabile doar pentru criza provocată de pandemia de COVID-19, ci trebuie și să consolideze elaborarea de politici pe bază de date concrete, pentru a remedia deficiențele legislației UE și ale legislațiilor naționale în perioade de criză și în condiții normale.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	14.1.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 6 13
Membri titulari prezenți la votul final	Atidzhe Alieva-Veli, Marc Angel, Dominique Bilde, Gabriele Bischoff, Vilija Blinkevičiūtė, Andrea Bocskor, Milan Brglez, Sylvie Brunet, David Casa, Margarita de la Pisa Carrión, Özlem Demirel, Klára Dobrev, Jarosław Duda, Estrella Durá Ferrandis, Lucia Ďuriš Nicholsonová, Rosa Estaràs Ferragut, Nicolaus Fest, Loucas Fourlas, Cindy Franssen, Heléne Fritzon, Elisabetta Gualmini, Alicia Homs Ginel, France Jamet, Agnes Jongerius, Radan Kanev, Ádám Kósa, Stelios Kympouropoulos, Katrin Langensiepen, Miriam Lexmann, Elena Lizzi, Radka Maxová, Kira Marie Peter-Hansen, Dragoș Pîslaru, Dennis Radtke, Elżbieta Rafalska, Guido Reil, Daniela Rondinelli, Mounir Satouri, Monica Semedo, Beata Szydło, Eugen Tomac, Romana Tomc, Yana Toom, Marie-Pierre Vedrenne, Marianne Vind, Maria Walsh, Stefania Zambelli, Tatjana Ždanoka, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Konstantinos Arvanitis, Ilana Cicurel, José Gusmão, Eugenia Rodríguez Palop

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

34	+
PPE	David CASA, Jarosław DUDA, Loucas FOURLAS, Stelios KYMPOUROPOULOS, Eugen TOMAC, Maria WALSH, Tomáš ZDECHOVSKÝ
S&D	Marc ANGEL, Gabriele BISCHOFF, Vilija BLINKEVIČIŪTĖ, Milan BRGLEZ, Estrella DURÁ FERRANDIS, Heléne FRITZON, Elisabetta GUALMINI, Alicia HOMS GINEL, Agnes JONGERIUS, Marianne VIND
RENEW	Atidzhe ALIEVA-VELI, Sylvie BRUNET, Ilana CICUREL, Radka MAXOVÁ, Dragoș PÎSLARU, Monica SEMEDO, Yana TOOM, Marie-Pierre VEDRENNE
VERTS/ALE	Katrin LANGENSIEPEN, Kira Marie PETER-HANSEN, Mounir SATOURI, Tatjana ŽDANOKA
ECR	Margarita DE LA PISA CARRIÓN, Lucia ĎURIŠ NICHOLSONOVÁ, Elżbieta RAFALSKA, Beata SZYDŁO
NI	Daniela RONDINELLI

 

6	-
ID	Dominique BILDE, Nicolaus FEST, France JAMET, Elena LIZZI, Guido REIL, Stefania ZAMBELLI

 

13	0
PPE	Andrea BOCSKOR, Rosa ESTARÀS FERRAGUT, Cindy FRANSSEN, Radan KANEV, Ádám KÓSA, Miriam LEXMANN, Dennis RADTKE, Romana TOMC
S&D	Klára DOBREV
THE LEFT	Konstantinos ARVANITIS, Özlem DEMIREL, José GUSMÃO, Eugenia RODRÍGUEZ

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

 

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	13.4.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	53 14 0
Membri titulari prezenți la votul final	Magdalena Adamowicz, Konstantinos Arvanitis, Malik Azmani, Katarina Barley, Pernando Barrena Arza, Pietro Bartolo, Nicolas Bay, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Patrick Breyer, Jorge Buxadé Villalba, Damien Carême, Caterina Chinnici, Marcel de Graaff, Anna Júlia Donáth, Lena Düpont, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Andrzej Halicki, Evin Incir, Sophia in ‘t Veld, Patryk Jaki, Marina Kaljurand, Assita Kanko, Fabienne Keller, Peter Kofod, Łukasz Kohut, Moritz Körner, Alice Kuhnke, Jeroen Lenaers, Juan Fernando López Aguilar, Lukas Mandl, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Javier Moreno Sánchez, Maite Pagazaurtundúa, Emil Radev, Paulo Rangel, Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Ralf Seekatz, Michal Šimečka, Birgit Sippel, Sara Skyttedal, Martin Sonneborn, Tineke Strik, Ramona Strugariu, Annalisa Tardino, Tomas Tobé, Dragoş Tudorache, Milan Uhrík, Tom Vandendriessche, Bettina Vollath, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Jadwiga Wiśniewska, Elena Yoncheva, Javier Zarzalejos
Membri supleanți prezenți la votul final	Damian Boeselager, Anne-Sophie Pelletier, Petar Vitanov, Charlie Weimers

 

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

53	+
NI	Laura Ferrara, Martin Sonneborn
PPE	Magdalena Adamowicz, Vladimír Bilčík, Vasile Blaga, Ioan-Rareş Bogdan, Lena Düpont, Andrzej Halicki, Jeroen Lenaers, Lukas Mandl, Nuno Melo, Roberta Metsola, Emil Radev, Paulo Rangel, Ralf Seekatz, Sara Skyttedal, Tomas Tobé, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Javier Zarzalejos
Renew	Malik Azmani, Anna Júlia Donáth, Sophia in 't Veld, Fabienne Keller, Moritz Körner, Maite Pagazaurtundúa, Michal Šimečka, Ramona Strugariu, Dragoş Tudorache
S&D	Katarina Barley, Pietro Bartolo, Caterina Chinnici, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Evin Incir, Marina Kaljurand, Łukasz Kohut, Juan Fernando López Aguilar, Javier Moreno Sánchez, Birgit Sippel, Petar Vitanov, Bettina Vollath, Elena Yoncheva
The Left	Konstantinos Arvanitis, Pernando Barrena Arza, Cornelia Ernst, Anne-Sophie Pelletier
Verts/ALE	Damian Boeselager, Patrick Breyer, Damien Carême, Alice Kuhnke, Terry Reintke, Diana Riba i Giner, Tineke Strik

 

14	-
ECR	Jorge Buxadé Villalba, Patryk Jaki, Assita Kanko, Charlie Weimers, Jadwiga Wiśniewska
ID	Nicolas Bay, Nicolaus Fest, Jean-Paul Garraud, Marcel de Graaff, Peter Kofod, Annalisa Tardino, Tom Vandendriessche
NI	Milan Uhrík
PPE	Nadine Morano

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

• [1] JO C 58, 15.2.2018, p. 9.
• [2] PE573.223v01-00.
• [3] Texte adoptate, P9_TA(2020)0176.
• [4] JO L 186, 11.7.2019, p. 21.
• [5] JO L 155, 18.6.2009, p. 17.
• [6] JO L 343, 23.12.2011, p. 1.
• [7] JO L 94, 28.3.2014, p. 375.
• [8] JO L 157, 27.5.2014, p. 1. Persoanele transferate în cadrul aceleiași companii sunt detașate de la o întreprindere stabilită în afara teritoriului UE la o altă entitate care face parte din același grup de întreprinderi cu sediul în UE.
• [9] JO L 132, 21.5.2016, p. 21.
• [10] Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).
• [11] Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).
• [12] Studii elaborate de Departamentul tematic C privind explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către Uniunea Europeană și cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației.
• [13] Fasani, F. and Mazza, J., Immigrant Key Workers: Their Contribution to Europe's COVID-19 Response, (Lucrătorii esențiali migranți: Contribuția lor la răspunsul Europei la pandemia de COVID-19), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2020.
• [14] Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).
• [15] Exercițiul de verificare a adecvării a identificat următoarele domenii principale ca având cele mai mari probleme de coerență internă: procedurile de solicitare, condițiile de admisie și de ședere (inclusiv motivele respingerii și retragerii), egalitatea de tratament, mobilitatea în interiorul UE și reîntregirea familiei.
   
• [16] Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (JO C 398, 22.12.2012, p. 1).
• [17] A se vedea, de exemplu, Rețeaua europeană de migrație, „Determining labour shortages and the need for labour migration from third countries in the EU”, Comisia Europeană, Bruxelles, 2015.
• [18] A se consulta, de asemenea: EPRS, The cost of non-Europe in the area of legal migration (Costul lipsei de acțiuni europene în domeniul migrației legale), Parlamentul European, Bruxelles, 2019, p. 21-22.
• [19] Decizia (UE) 2018/646 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 aprilie 2018 privind un cadru comun pentru furnizarea unor servicii mai bune pentru aptitudini și calificări (Europass) (JO L 112, 2.5.2018, p. 42).
• [20] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_20_1655
• [21] https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/10166544/KS-02-19%E2%80%91681-EN-N.pdf/c701972f-6b4e-b432-57d2-91898ca94893
• [22] https://fra.europa.eu/en/news/2019/severe-labour-exploitation-migrant-workers-fra-report-calls-zero-tolerance-severe-labour
   
• [23] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_1196
• [24] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Migrant_integration_statistics_%E2%80%93_labour_market_indicators
• [25]  Comisia Europeană (2018). The 2018 Ageing Report: economic and budgetary projects for the 28 EU Member States (2016-2070)[Raportul din 2018 privind îmbătrânirea populației: proiecții economice și bugetare pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (2016-2070)].
• [26]  https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1138en.pdf
• [27]  https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef19004en.pdf
• [28]  Comisia Europeană (2019). Verificarea adecvării cu privire la migrația legală. https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/legal-migration/fitness-check_en#:~:text=Background%20to%20the%20Legal%20Migration%20Fitness%20Check&text=The%20Fitness%20Check%20aimed%20at,management%20of%20legal%20migration%20flows
• [29]  COM(2018)0635.
• [30]  Fasani & Mazza (2020): Immigrant Key Workers: their contribution to Europe’s COVID19 response.   https://www.iza.org/publications/pp/155
• [31] https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/legal-migration/integration/integration-labour-market_en
• [32]  https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef19004en.pdf
• [33]  Comisia Europeană (2019). Verificarea adecvării cu privire la migrația legală. https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/legal-migration/fitness-check_en#:~:text=Background%20to%20the%20Legal%20Migration%20Fitness%20Check&text=The%20Fitness%20Check%20aimed%20at,management%20of%20legal%20migration%20flows
• [34] Texte adoptate, P9_TA(2020)0176.
• [35]  https://www.oecd-ilibrary.org/sites/c9d28c24-en/index.html?itemId=/content/component/c9d28c24-en
• [36]  Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind  condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri,   JO L 94, 28.3.2014, p. 375.
• [37] Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, JO L 155, 18.6.2009, p. 17.
• [38]  Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, JO L 168, 30.6.2009, p. 24.
• [39]  Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, JO L 188, 12.7.2019, p. 79.
• [40]  Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).