Raport - A9-0174/2021Raport
A9-0174/2021
Parlamentul European

RAPORT referitor la proiectul de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom

27.5.2021 - (2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))

Comisia pentru afaceri constituționale
Raportor: Paulo Rangel

Procedură : 2019/0900(APP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0174/2021
Texte depuse :
A9-0174/2021
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom

(2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 228 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 106a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

– având în vedere avizul Comisiei (COM[(2021)XXX]),

– având în vedere aprobarea Consiliului ([XXXX/2021]),

– având în vedere articolele 46 și 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0174/2021),

1. adoptă regulamentul anexat;

2. încredințează Președintelui sarcina de a semna regulamentul, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3. încredințează Secretarului General sarcina de a asigura publicarea regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

 


 

ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUȚIE

Proiect de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2021/2080(INL) – 2019/0900(APP))

PARLAMENTUL EUROPEAN

 

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 228 alineatul (4),

 

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

 

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

 

având în vedere aprobarea Consiliului Uniunii Europene,

 

având în vedere avizul Comisiei Europene,

 

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială[1],

 

întrucât:

 

(1) Statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului ar trebui stabilite în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

 

(2) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European[2] a fost modificată ultima dată în 2008. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu un regulament adoptat în temeiul articolului 228 alineatul (4) din TFUE.

 

(3) Articolul 41 din Cartă recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetățenilor Uniunii. Articolul 43 din Cartă recunoaște dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii. Pentru a se asigura respectarea efectivă a acestor drepturi și pentru a consolida capacitatea Ombudsmanului de a efectua anchete aprofundate și imparțiale, susținând astfel independența Ombudsmanului, de care depind ambele drepturi menționate, ar trebui să se pună la dispoziția sa toate instrumentele necesare pentru exercitarea cu succes a funcțiilor Ombudsmanului prevăzute în tratate și în prezentul regulament.

 

(4) Stabilirea condițiilor în care o plângere poate fi adresată Ombudsmanului ar trebui să respecte principiul accesului deplin, liber și ușor, ținând seama în mod corespunzător de restricțiile specifice care decurg din procedurile juridice și administrative.

 

(5) Ombudsmanul ar trebui să acționeze ținând seama în mod corespunzător de competențele instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii care fac obiectul anchetelor sale.

 

(6) Este necesar să se stabilească procedurile care trebuie urmate în cazul în care anchetele Ombudsmanului dezvăluie cazuri de administrare defectuoasă. Ombudsmanul ar trebui să prezinte un raport cuprinzător Parlamentului European la sfârșitul fiecărei sesiuni anuale. Ombudsmanul ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a include în respectivul raport anual  o evaluare a respectării recomandărilor formulate.

 

(7) Pentru a consolida rolul Ombudsmanului și pentru a promova cele mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, este de dorit ca, fără a aduce atingere obligației principale a Ombudsmanului, și anume de a trata plângerile, să i se permită acestuia sau acesteia să efectueze anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă.

 

(8) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului[3], astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[4], ar trebui să se aplice cererilor de acces public la documentele Ombudsmanului, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete, în privința cărora cererile ar trebui să fie tratate de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care le-a emis.

 

(9) Ombudsmanul ar trebui să aibă acces la toate elementele necesare pentru exercitarea funcțiilor sale. În acest scop, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii ar trebui să furnizeze Ombudsmanului toate informațiile pe care acesta sau aceasta le solicită în scopul unei anchete. În cazul în care exercitarea funcțiilor Ombudsmanului ar necesita furnizarea către Ombudsman a unor informații clasificate deținute de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sau de autoritățile statelor membre, Ombudsmanul ar trebui să poată avea acces la astfel de informații, cu condiția asigurării respectării normelor de protecție a informațiilor respective.

 

(10) Ombudsmanul și personalul său ar trebui să fie obligați să păstreze confidențialitatea cu privire la informațiile de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, fără a aduce atingere obligației Ombudsmanului de a informa autoritățile statelor membre cu privire la faptele care ar putea avea legătură cu infracțiuni și care i-au fost aduse la cunoștință în cursul unei anchete. Ombudsmanul ar trebui să fie în măsură, de asemenea, să informeze instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la faptele care pun în discuție conduita unui membru al personalului său. Obligația Ombudsmanului de a trata în mod confidențial orice informație dobândită în cursul exercitării funcțiilor sale ar trebui să nu aducă atingere obligației Ombudsmanului de a-și desfășura activitatea într-un mod cât mai deschis posibil, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din TFUE. În special, pentru a-și exercita în mod corespunzător funcțiile și pentru a-și susține constatările, Ombudsmanul ar trebui să poată face trimitere în rapoartele sale la orice informații accesibile publicului.

 

(11) În cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea eficace a funcțiilor sale, Ombudsmanului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a coopera și de a face schimb de informații cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii, precum și cu alte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

 

(12) Ombudsmanul ar trebui să fie numit de Parlamentului European la începutul legislaturii și pe durata acesteia, dintre persoanele care sunt cetățeni ai Uniunii și care prezintă toate garanțiile necesare de independență și competență. De asemenea, ar trebui stabilite condiții generale privind, printre altele, încetarea funcțiilor Ombudsmanului, înlocuirea Ombudsmanului, incompatibilitățile, remunerarea Ombudsmanului și privilegiile și imunitățile Ombudsmanului.

 

(13) Ar trebui să se precizeze că sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin litera (a) din Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Protocolul nr. 6”).

 

(14) Ombudsmanul ar trebui să realizeze paritatea de gen în componența secretariatului său, ținând seama în mod corespunzător de articolul 1d alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 al Consiliului[5] ( denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

 

(15) Este de competența Ombudsmanului să adopte dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. În absența unui aviz din partea acestor instituții în termenul stabilit în mod rezonabil în prealabil de către Ombudsman, acesta sau aceasta poate adopta dispozițiile de punere în aplicare în cauză. Pentru a garanta securitatea juridică și cele mai înalte standarde în exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, conținutul minim al dispozițiilor de punere în aplicare care urmează a fi adoptate ar trebui stabilit în prezentul regulament.

 

 

 

Articolul 1

 

Obiect și principii

 

(1) Prezentul regulament stabilește statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European).

 

(2) Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență și acționează fără autorizare prealabilă.

 

(3) Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale, ținând seama în mod corespunzător de articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228 din TFUE și de articolul 41 din Cartă privind dreptul la bună administrare.

 

Acțiunea niciunei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

 

(4) După caz, Ombudsmanul formulează recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire în vederea soluționării problemei.

 

(5) În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătorești sau competența unei instanțe de a pronunța o hotărâre.

 

 

Articolul 2

 

Plângeri

 

(1) Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru poate adresa Ombudsmanului o plângere, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu privire la un caz de administrare defectuoasă.

 

(2) Plângerea face referire în mod clar la obiectul său și la identitatea reclamantului. Reclamantul poate solicita ca plângerea sau anumite părți ale acesteia să rămână confidențiale.

 

(3) Plângerea trebuie să fie formulată în termen de doi ani de la data la care faptele care o justifică sunt aduse la cunoștința reclamantului. Înainte de formularea plângerii, reclamantul efectuează demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză.

 

(4) Ombudsmanul respinge o plângere ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului sau în cazul în care cerințele procedurale prevăzute la alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În cazul în care o plângere nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului, acesta sau aceasta poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități.

 

(5) În cazul în care Ombudsmanul constată că plângerea este vădit nefondată, acesta sau aceasta închide dosarul și îl informează pe reclamant cu privire la această constatare. În cazurile în care reclamantul a informat instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la plângerea sa, Ombudsmanul informează, de asemenea, autoritatea în cauză.

 

(6) Plângerile referitoare la relațiile de muncă dintre instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și personalul acestora sunt admisibile numai în cazul în care persoana în cauză a epuizat toate procedurile administrative interne, în special cele menționate la articolul 90 din Statutul funcționarilor, iar autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză a luat o decizie sau termenele de răspuns din partea sa au expirat. Ombudsmanul are, de asemenea, dreptul de a verifica măsurile adoptate de autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză pentru a asigura protecția presupuselor victime ale hărțuirii și pentru a restabili un mediu de lucru sănătos și sigur, care respectă demnitatea persoanelor în cauză pe durata desfășurării unei anchete administrative, cu condiția ca persoanele în cauză să fi epuizat procedurile administrative interne legate de aceste măsuri.

 

(7) Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la o plângere înregistrată, de îndată ce plângerea a fost declarată admisibilă și a fost luată decizia de a deschide o anchetă.

 

(8) Plângerile adresate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile administrative sau jurisdicționale.

 

(9) În cazul în care, în conformitate cu o procedură jurisdicțională în curs sau încheiată cu privire la faptele reclamate, Ombudsmanul declară inadmisibilă o plângere sau decide să pună capăt examinării acesteia, rezultatele eventualelor anchete efectuate de Ombudsman până la punctul respectiv se clasează, iar dosarul este închis.

 

(10) Ombudsmanul informează cât mai curând posibil reclamantul cu privire la măsurile luate ca urmare a plângerii și, în măsura posibilului, caută o soluție împreună cu instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la soluția propusă, împreună cu eventualele observații ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză. Reclamantul poate prezenta observații sau poate furniza, în orice stadiu, informații suplimentare care nu erau cunoscute la momentul formulării plângerii.

 

În cazul în care a fost găsită o soluție acceptată de reclamant și de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate închide dosarul fără a continua procedura prevăzută la articolul 4.

 

 

Articolul 3

 

Anchetele

 

(1) În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul desfășoară anchetele pe care le consideră întemeiate, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri.

 

(2) Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la astfel de anchete fără întârzieri nejustificate. Fără a aduce atingere articolului 5, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză poate prezenta, din proprie inițiativă sau la cererea Ombudsmanului, orice observații sau dovezi utile.

 

(3) Ombudsmanul poate efectua anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă, pentru a aborda cazurile respective ca o chestiune de interes public. În contextul unor astfel de anchete, Ombudsmanul poate prezenta, de asemenea, propuneri și inițiative de promovare a celor mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

 

 

Articolul 4

 

Interacțiunea dintre Ombudsman și instituții

 

(1) În cazul în care, în urma unei anchete, se constată cazuri de administrare defectuoasă, Ombudsmanul informează, fără întârzieri nejustificate, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la constatările anchetei și, după caz, face recomandări.

 

(2) Instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză îi transmite Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni. La cererea motivată a instituției, organului, oficiului sau a agenției Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate acorda o prelungire a termenului menționat. Prelungirea respectivă nu poate depăși două luni. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză nu emite niciun aviz în termenul inițial de trei luni sau în termenul prelungit, Ombudsmanul poate închide ancheta fără un astfel de aviz.

 

(3) La închiderea anchetei, Ombudsmanul trimite un raport instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză și, în cazul în care natura sau amploarea cazului de administrare defectuoasă descoperit impune acest lucru, Parlamentului European. Ombudsmanul poate include în respectivul raport o serie de recomandări. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la rezultatul anchetei, la avizul emis de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, și la eventualele recomandări prezentate în raport.

 

(4) Dacă este cazul, în legătură cu o anchetă privind activitățile unei instituții, ale unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii, Ombudsmanul poate fi audiat în fața Parlamentului European, la nivelul adecvat, din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European.

 

(5) La încheierea fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatele anchetelor pe care le-a desfășurat. Raportul include o evaluare a respectării recomandărilor Ombudsmanului, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire. Raportul include, de asemenea, dacă este cazul, rezultatul anchetelor Ombudsmanului referitoare la cazuri de hărțuire, avertizări în interes public și conflicte de interese în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

 

 

Articolul 5

 

Furnizarea de informații către Ombudsman

 

(1) În sensul prezentului articol, „furnizarea de informații” include toate mijloacele fizice și electronice prin care Ombudsmanul și secretariatul său au acces la informații, inclusiv la documente, indiferent de forma acestora.

 

(2) „Informații UE clasificate” înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE, a căror divulgare neautorizată ar cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii  sau ale unui stat membru ori ale mai multor state membre.

 

(3) Sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile competente ale statelor membre, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează Ombudsmanului orice informație pe care a solicitat-o în scopul unei anchete.

 

(4) Ombudsmanului i se furnizează informații UE clasificate sub rezerva următoarelor principii și condiții:

 

(a) instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care furnizează informații UE clasificate trebuie să fi finalizat procedurile interne relevante și, în cazul în care emitentul este o parte terță, acesta trebuie să își fi dat în prealabil acordul scris;

 

(b) trebuie să fi fost stabilită necesitatea de a cunoaște a Ombudsmanului;

 

(c) trebuie să se asigure că accesul la informații clasificate la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se acordă numai persoanelor care dețin o autorizare de securitate pentru nivelul de securitate relevant în conformitate cu dreptul intern și care sunt autorizate de autoritatea de securitate competentă.

 

(5) În ceea ce privește furnizarea de informații UE clasificate, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză a Uniunii evaluează dacă Ombudsmanul a instituit efectiv norme de securitate internă, precum și măsuri fizice și procedurale pentru protecția informațiilor UE clasificate. În acest scop, Ombudsmanul și o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii pot încheia, de asemenea, un acord de instituire a unui cadru general care reglementează furnizarea de informații UE clasificate.

 

(6) În conformitate cu alineatele (4) și (5), accesul la informații UE clasificate se acordă la sediul instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Ombudsmanul.

 

(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), autoritățile competente ale statelor membre pot refuza să furnizeze Ombudsmanului informații care intră sub incidența dreptului intern privind protecția informațiilor clasificate sau a dispozițiilor care împiedică comunicarea acestora. Cu toate acestea, statul membru în cauză poate furniza Ombudsmanului astfel de informații în condițiile stabilite de autoritatea sa competentă.

 

(8) În cazul în care instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și autoritățile statelor membre intenționează să furnizeze Ombudsmanului informații UE clasificate sau orice alte informații care nu sunt accesibile publicului, acestea informează în prealabil Ombudsmanul cu privire la acest lucru.

 

Ombudsmanul se asigură că astfel de informații se bucură de o protecție adecvată și nu le divulgă reclamantului sau publicului fără acordul prealabil al instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii sau al autorității competente a statului membru în cauză. În ceea ce privește informațiile UE clasificate, consimțământul se acordă în scris.

 

(9) Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care refuză accesul la informații UE clasificate furnizează Ombudsmanului o justificare scrisă, indicând cel puțin motivele refuzului.

 

(10) Ombudsmanul păstrează în posesia sa informațiile menționate la alineatul (8) numai până la încheierea definitivă a anchetei.

 

Ombudsmanul poate solicita unei instituții, unui organ, unui oficiu sau unei agenții sau unui stat membru să păstreze aceste informații pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

 

(11) În cazul în care nu se acordă asistența solicitată, Ombudsmanul poate informa Parlamentul European, care acționează în consecință.

 

 

 

Articolul 6

 

Accesul public la documentele deținute de Ombudsman

 

Ombudsmanul tratează cererile de acces public la documente, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete și deținute de Ombudsman pe durata anchetei respective sau după încheierea acesteia, în conformitate cu condițiile și limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006.

 

 

Articolul 7

 

Audierea funcționarilor și a altor agenți

 

(1) La cererea Ombudsmanului, funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sunt audiați cu privire la faptele care se referă la o anchetă aflată în curs de desfășurare de către Ombudsman.

 

(2) Funcționarii și ceilalți agenți în cauză se exprimă în numele instituției, organului, oficiului sau agenției pentru care lucrează. Aceștia respectă, în continuare, obligațiile care decurg din statutul lor.

 

 

Articolul 8

 

Anchete în contextul avertizărilor în interes public

 

(1) Ombudsmanul poate desfășura o anchetă pentru a descoperi orice cazuri de administrare defectuoasă în tratarea informațiilor, în sensul articolului 22a din Statutul funcționarilor, care i-au fost comunicate de un funcționar sau de un alt agent în conformitate cu normele relevante prevăzute în Statutul funcționarilor.

 

(2) În astfel de cazuri, funcționarul sau agentul beneficiază de protecția oferită de Statutul funcționarilor împotriva oricărui prejudiciu din partea instituției, a organului, a oficiului sau a agenției Uniunii ca urmare a comunicării informațiilor.

 

(3) Ombudsmanul poate, de asemenea, să cerceteze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în tratarea unui astfel de caz de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, inclusiv în ceea ce privește protecția funcționarului sau a agentului în cauză. 

 

 

Articolul 9

 

Secretul profesional

 

(1) Ombudsmanul și personalul său nu divulgă informațiile sau documentele pe care le-au obținut în cursul unei anchete. Fără a aduce atingere alineatului (2), aceștia nu divulgă, în special, nicio informație UE clasificată sau documente interne ale instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii furnizate Ombudsmanului sau documente care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. De asemenea, aceștia nu divulgă nicio informație care ar putea aduce atingere drepturilor reclamantului sau ale oricărei alte persoane implicate.

 

(2) Fără a aduce atingere obligației generale a tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de raportare către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[6], în cazul în care faptele descoperite în cursul unei anchete a Ombudsmanului ar putea constitui o infracțiune sau ar putea avea legătură cu o infracțiune, Ombudsmanul raportează autorităților competente ale statelor membre și, în măsura în care cazul intră în sfera lor de competență, Parchetului European, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului[7] și OLAF.

 

(3) Dacă este cazul și după obținerea acordului OLAF sau al Parchetului European, Ombudsmanul notifică, de asemenea, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care are autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, care poate iniția procedurile corespunzătoare.

 

 

 

Articolul 10

 

Cooperarea cu autoritățile statelor membre și cu instituțiile,

organele, oficiile și agențiile Uniunii

 

(1) Atunci când este necesar pentru exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii.

 

(2) În cadrul atribuțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera, de asemenea, cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, în special cu cele responsabile cu promovarea și protecția drepturilor fundamentale. Ombudsmanul evită orice suprapunere sau dublare a activităților respectivelor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.

 

(3) Comunicarea adresată autorităților statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se efectuează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune, cu excepția cazului în care reprezentanța permanentă în cauză este de acord ca secretariatul Ombudsmanului să contacteze direct autoritățile statului membru în cauză.

 

 

Articolul 11

 

Numirea Ombudsmanului

 

(1) Ombudsmanul este ales și eligibil pentru reînnoirea mandatului, în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, dintre candidații selectați în urma unei proceduri transparente.

 

(2) În urma publicării cererii de nominalizări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Ombudsmanul este ales dintre persoanele care:

 

– sunt cetățeni ai Uniunii,

 

– se bucură de toate drepturile civile și politice,

 

– prezintă toate garanțiile de independență,

 

– îndeplinesc condițiile necesare în țara de origine pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau posedă competența și calificările recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de Ombudsman și

 

– nu au fost membri ai guvernelor naționale sau membri ai Parlamentului European, ai Consiliului European sau ai Comisiei Europene în cei doi ani anteriori datei publicării cererii de nominalizări.

 

 

Articolul 12

 

Încetarea funcțiilor Ombudsmanului

 

(1) Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului încetează fie la încheierea mandatului său, fie în urma demisiei sau a destituirii.

 

(2) Cu excepția cazului destituirii, Ombudsmanul rămâne în funcție până la alegerea unui nou Ombudsman.

 

(3) În cazul încetării anticipate a funcțiilor, un nou Ombudsman este numit în termen de trei luni de la data la care locul devine vacant pentru perioada rămasă din mandatul Parlamentului European. Până la alegerea unui nou Ombudsman, funcționarul principal menționat la articolul 16 alineatul (2) este responsabil de chestiunile urgente care țin de competența Ombudsmanului.

 

 

 

Articolul 13

 

Destituirea

 

În cazul în care Parlamentul European intenționează să solicite destituirea Ombudsmanului în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, acesta audiază Ombudsmanul înainte de a formula o astfel de cerere.

 

 

Articolul 14

 

Exercitarea funcțiilor de către Ombudsman

 

(1) În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul acționează în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) din TFUE. Ombudsmanul se abține de la orice acte incompatibile cu natura acestor funcții.

 

(2) La momentul învestiturii, Ombudsmanul pronunță un angajament solemn în fața Curții de Justiție, potrivit căruia își va exercita funcțiile prevăzute în tratate și în prezentul regulament în deplină independență și imparțialitate și își va respecta obligațiile care decurg din exercitarea mandatului pe durata și după încheierea acestuia. Acest angajament solemn include, în special, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii după încheierea mandatului.

 

(3) Pe durata  mandatului său, Ombudsmanul nu poate exercita nicio altă funcție politică sau administrativă și nicio altă activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu.

 

 

Articolul 15

 

Remunerație, privilegii și imunități

 

(1) Ombudsmanul are același rang în ceea ce privește remunerația, indemnizațiile și pensia ca un judecător la Curtea de Justiție.

 

(2) Articolele 11-14 și articolul 17 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se aplică Ombudsmanului și funcționarilor și celorlalți agenți ai secretariatului Ombudsmanului.

 

 

Articolul 16

 

Secretariatul Ombudsmanului

 

(1) Ombudsmanul beneficiază de un buget adecvat, suficient pentru a-i asigura independența și exercitarea funcțiilor sale.

 

(2) Ombudsmanul este asistat de un secretariat. Ombudsmanul numește funcționarul principal al secretariatului.

 

(3) Funcționarilor și celorlalți agenți din secretariatul Ombudsmanului li se aplică Statutul funcționarilor. Numărul membrilor personalului secretariatului se stabilește anual în cadrul procedurii bugetare.

 

(4) În cazul în care funcționarii Uniunii sunt detașați la secretariatul Ombudsmanului, detașarea respectivă este considerată detașare în interesul serviciului, în conformitate cu articolul 37 primul paragraf litera (a) și cu articolul 38 din Statutul funcționarilor.

 

 

Articolul 17

 

Sediul Ombudsmanului

 

Sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin litera (a) din Protocolul nr. 6.

 

 

Articolul 18

 

Dispoziții de punere în aplicare

 

Ombudsmanul adoptă dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. Acestea trebuie să fie conforme cu prezentul regulament și includ cel puțin dispoziții privind:

 

(a) drepturile procedurale ale reclamantului și ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză;

 

(b) primirea, prelucrarea și închiderea plângerilor;

 

(c) anchetele din proprie inițiativă; și

 

(d) anchetele de monitorizare.

 

 

Articolul 19

 

Dispoziții finale

 

(1) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se abrogă. 

 

(2) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

 

(3) Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

 

 


 

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Rațiunea de a fi

 

Primul Ombudsman European și-a preluat mandatul în 1995, după ce Tratatul de la Maastricht a instituit acest organism în 1992. După mai mult de 20 de ani de activitate, Ombudsmanul și-a creat o reputație și metode de lucru care au contribuit la creșterea prestigiului, precum și la recunoașterea morală și socială a rolului său.

 

Statutul nu a fost actualizat în ultimul deceniu. De fapt, decizia care va fi abrogată precedă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, este extrem de important ca dispozițiile acesteia să fie adaptate la tratatele aplicabile, garantându-se în același timp că acest organism continuă să joace un rol specific și decisiv în cadrul constituțional al Uniunii Europene.

 

II. Modificări și ajustări preconizate de noul statut

 

În ceea ce privește modificările de fond avute în vedere de raportor atunci când a inițiat această procedură, a se vedea expunerea de motive din raportul T8-0080/2019.

 

III. O procedură legislativă specială unică

 

Procedura legislativă de adoptare a Statutului Ombudsmanului European are un caracter constituțional și instituțional special. Pe de o parte, Parlamentul are un drept autentic de inițiativă legislativă, așa-numitul drept direct de inițiativă. Pe de altă parte, este necesară aprobarea Consiliului, iar Comisia trebuie să își dea avizul.

 

Faptul că tratatele instituie o astfel de procedură legislativă, una de demnitate constituțională superioară, rezultă din legătura — una, de asemenea, specială — dintre Parlament și Ombudsmanul European.  Parlamentul alege Ombudsmanul, oferă asistență și este principalul destinatar al rapoartelor sale, întrucât Parlamentul este reprezentantul suprem al cetățenilor pe care Ombudsmanul trebuie să îi apere împotriva capriciilor administrației europene.  

 

Raportorul, cu aprobarea raportorilor alternativi, a considerat că opiniile Consiliului cu privire la opțiunile legislative ale Parlamentului în această privință ar trebui să fie auzite în așa fel încât să se prevină un refuz legitim de a-și da consimțământul sau un simplu veto indirect („pocket veto”). Mai mult, Comisia ar trebui, de asemenea, să participe, pentru a fi mai în măsură să își emită avizul și să joace un rol de mediator onest, pentru a contribui la găsirea de compromisuri.

 

Ca atare, s-a decis organizarea unor consultări informale cu cele două instituții. Acestea s-au dovedit a fi fructuoase, fără a împiedica dreptul direct de inițiativă și competența legislativă a Parlamentului European. Aceasta a permis Consiliului să anticipeze principalele opțiuni legislative ale Parlamentului și, în mod necesar, să influențeze deciziile noastre.

 

Instituirea acestei proceduri de consultări informale nu este o chestiune de pragmatism. Dimpotrivă, aceasta rezultă din modul în care înțelegem natura și rolul constituțional al competenței de aprobare a Consiliului. Într-adevăr, aprobarea de către Consiliu înseamnă mai mult decât simpla autorizare sau semnătură. În același mod ca și încuviințarea regală inițială din Regatul Unit, și aprobarea Consiliului face parte din funcția legislativă. Cu alte cuvinte, aprobarea Consiliului înseamnă, de asemenea, o adeziune la conținutul regulamentului, o adeziune la conținutul deciziei legislative a Parlamentului European.

 

Având în vedere această înțelegere, consultările informale preliminare sunt extrem de oportune și chiar necesare. În cazul în care, prin aprobarea sa, Consiliul aderă în mod substanțial la opțiunile legislative ale acestui Parlament, atunci este firesc ca această cameră să audieze Consiliul înainte de a lua decizii definitive. 

 

Acest modus operandi constituie un precedent practic pentru alte domenii în care Parlamentul are drept direct de inițiativă și este necesară aprobarea Consiliului. În același timp, reflectă, în opinia noastră, și cea mai adecvată interpretare a intenției tratatelor atunci când se instituie o astfel de procedură legislativă specială.

 

IV.  Rezultat

 

Prezentul raport își propune să reflecte punctele de vedere ale Parlamentului după ce au avut loc consultări informale cu Consiliul și Comisia.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

25.5.2021

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Gabriele Bischoff, Damian Boeselager, Fabio Massimo Castaldo, Włodzimierz Cimoszewicz, Gwendoline Delbos-Corfield, Pascal Durand, Daniel Freund, Charles Goerens, Sandro Gozi, Laura Huhtasaari, Giuliano Pisapia, Paulo Rangel, Antonio Maria Rinaldi, Domènec Ruiz Devesa, Jacek Saryusz-Wolski, Helmut Scholz, Pedro Silva Pereira, Sven Simon, Antonio Tajani, Mihai Tudose, Loránt Vincze, Rainer Wieland

Membri supleanți prezenți la votul final

Jorge Buxadé Villalba, Othmar Karas, Maite Pagazaurtundúa

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

24

+

ID

Gerolf Annemans, Laura Huhtasaari, Antonio Maria Rinaldi

NI

Fabio Massimo Castaldo

PPE

Othmar Karas, Paulo Rangel, Sven Simon, Antonio Tajani, Loránt Vincze, Rainer Wieland

Renew

Pascal Durand, Charles Goerens, Sandro Gozi, Maite Pagazaurtundúa

S&D

Gabriele Bischoff, Włodzimierz Cimoszewicz, Giuliano Pisapia, Domènec Ruiz Devesa, Pedro Silva Pereira, Mihai Tudose

The Left

Helmut Scholz

Verts/ALE

Damian Boeselager, Gwendoline Delbos Corfield, Daniel Freund

 

 

0

-

 

 

 

 

2

0

ECR

Jorge Buxadé Villalba, Jacek Saryusz-Wolski

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

Ultima actualizare: 4 iunie 2021
Aviz juridic - Politica de confidențialitate