Raport - A9-0193/2021Raport
A9-0193/2021
Parlamentul European

RAPORT referitor la punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite

3.6.2021 - (2020/2046(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Sven Giegold


Procedură : 2020/2046(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0193/2021
Texte depuse :
A9-0193/2021
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

În conformitate cu responsabilitățile care îi revin în temeiul articolului 14 din TFUE, Parlamentul European s-a străduit să evalueze aplicarea și implementarea Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (2011/16/UE) și a primelor trei revizuiri ale acesteia (DAC2-4). Din păcate, Parlamentul European a fost împiedicat să își îndeplinească funcțiile de control politic în temeiul articolului 14 din TFUE, reflectate, de asemenea, la punctele 20-24 din Acordul interinstituțional din 2016 privind o mai bună legiferare (AII). În pofida acordului expres al celor trei instituții enunțat la punctul 41 din AII cu privire la importanța unei cooperări mai structurate între acestea pentru a evalua aplicarea și eficacitatea dreptului Uniunii în vederea îmbunătățirii sale prin intermediul legislației, Parlamentului European nu i s-a acordat accesul la documentele și datele necesare pentru a evalua în mod corespunzător punerea în aplicare a legislației Uniunii privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.

În cadrul acestui raport de punere în aplicare, președintele Comisiei ECON a adresat o scrisoare Comisiei Europene prin care solicita accesul la documente privind punerea în aplicare a DAC. Cererea a fost respinsă, în cele din urmă, la 19 noiembrie 2020, pe motiv că marea majoritate a statelor membre s-au opus transmiterii de către Comisie a acestor documente către Parlament. În conformitate cu punctul 2.1 din anexa II la Acordul interinstituțional din 2010 referitor la Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, informațiile confidențiale dintr-un stat membru pot fi transmise Parlamentului numai cu aprobarea acestuia. În afara excepțiilor notabile care sunt Suedia și Finlanda, statele membre nu au fost de acord să permită accesul la documentele necesare pentru evaluarea europeană a impactului (EEI) efectuată înainte de acest proiect de raport de punere în aplicare.

Raționamentul juridic al Consiliului care a stat la baza acestui refuz a fost că solicitarea Parlamentului a constituit o încălcare abuzivă a unei competențe pe care tratatele o conferă în mod clar Comisiei. Acest raționament trebuie contestat. Atunci când solicită Comisiei să aibă acces la informațiile statelor membre în cadrul unui raport de punere în aplicare, Parlamentul își exercită funcția de control politic asupra Comisiei, pentru care ar putea fi necesară examinarea documentelor statelor membre. În acest sens, principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, consacrat la articolul 4 din TUE, ar trebui interpretat în sensul că impune statelor membre să acorde acces Parlamentului la documentele lor privind transpunerea și asigurarea respectării legislației UE aflate în posesia Comisiei. Un refuz general al documentelor care provin de la statele membre, cu trimitere la un AII, nu poate plasa Parlamentul European într-o poziție mai vulnerabilă decât cetățenii obișnuiți în temeiul Regulamentului 1049/2001.

Întrucât Parlamentul European nu a primit informațiile necesare pentru a-și exercita funcția de control politic, acest raport de punere în aplicare are o sferă de aplicare extrem de limitată. Un studiu elaborat de Economisti Associati în contextul evaluării DAC de către Comisie în 2019 a reprezentat o sursă principală de date privind punerea în aplicare a directivei. Cu toate acestea, întrucât studiul acoperă doar perioada 2015-2017, Parlamentul European nu este în măsură să evalueze evoluțiile mai recente. Din motivele prezentate mai sus, EEI a trebuit să se bazeze în mare măsură pe informații publice, cum ar fi documentele aplicabile publicate de Comisia Europeană, interviuri cu administrațiile fiscale și cu funcționari ai Comisiei Europene, un sondaj în rândul părților interesate și informații privind punerea în aplicare a DAC furnizate de parlamentele naționale.

Datele disponibile publicului cu privire la volumele schimburilor de informații (automate și altele) și valoarea acoperită de astfel de schimburi sunt foarte limitate, în special în ceea ce privește fluxurile bilaterale de informații între statele membre. Pe baza datelor limitate disponibile, studiul Economisti Associati a constatat că volumul schimburilor în temeiul DAC1-3 a crescut semnificativ de la intrarea în vigoare a dispozițiilor. Cu toate acestea, nu sunt disponibile informații cantitative cu privire la schimbul de informații privind rapoartele pentru fiecare țară în parte în temeiul DAC4. Un singur parlament național (Germania) a furnizat informații cu privire la existența datelor privind rapoartele pentru fiecare țară în parte pentru anii 2016-2018, ca răspuns la un sondaj realizat în contextul EEI. Informații suplimentare privind punerea în aplicare a DAC la nivelul statelor membre au fost furnizate de parlamentele naționale din Austria, Belgia, Finlanda, Germania, Luxemburg și Portugalia pentru a completa datele studiului Economisti Associati. Datele disponibile publicului privind schimburile de informații la nivelul statelor membre în temeiul DAC rămân limitate și neuniforme. În general, informațiile disponibile cu privire la punerea în aplicare a DAC1-4 sunt foarte limitate.

Raportorul își cere scuze pentru că nu este în măsură să prezinte un veritabil raport de punere în aplicare. Parlamentul European ar trebui să fie pregătit să utilizeze toate mijloacele juridice de care dispune pentru a primi acces la toate informațiile necesare pentru a evalua punerea în aplicare a acestei directive importante. Odată ce Parlamentul European este în măsură să își îndeplinească funcțiile de control prin accesul la documente, acesta ar trebui să înceapă să lucreze la un raport cuprinzător privind punerea în aplicare a DAC.

Lipsa datelor privind eficacitatea DAC1-4, precum și lipsa de statistici privind costurile de conformare și sarcinile administrative, care pot fi atenuate, reprezintă o sursă de profundă îngrijorare, dincolo de implicațiile cele mai regretabile pentru cooperarea interinstituțională loială. Calitatea legislației UE are de suferit dacă nu este posibil să se efectueze un audit semnificativ al costurilor și al valorii sale adăugate, precum și al coerenței sale cu alte norme și reglementări.

Domeniul de aplicare al prezentului raport de punere în aplicare

În măsura în care acest lucru a fost posibil, prezentul raport evaluează punerea în aplicare a obligațiilor de schimb de informații în temeiul DAC1 și al modificărilor sale ulterioare, care vizează combaterea fraudei fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale prin facilitarea schimbului de informații legate de impozitare. Accentul se pune pe directiva inițială (DAC1) și pe primele trei modificări (DAC2-4), deoarece modificările ulterioare au intrat în vigoare abia recent (DAC5-6) sau nu fuseseră încă adoptate la momentul pregătirii prezentului raport (DAC7-8).

DAC a fost introdusă pentru a stabili normele și procedurile de cooperare între statele membre în ceea ce privește schimbul de informații care sunt în mod previzibil de interes pentru administrația fiscală a statelor membre. Astfel cum a subliniat Parlamentul în raportul său referitor la propunerea privind DAC7, termenul „relevanță previzibilă” este menit să asigure schimbul de informații în materie fiscală în cea mai mare măsură posibilă.

Obiectivul general al DAC este de a proteja interesele financiare ale statelor membre și ale UE, asigurând în același timp buna funcționare a pieței unice. Directiva inițială DAC1 stabilește normele și procedurile pentru cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește schimbul de informații relevante între administrațiile fiscale ale statelor membre. Dezvoltarea și extinderea domeniului de aplicare al DAC pot fi rezumate după cum urmează:

• DAC1: schimbul automat de informații (AEOI) pentru cinci categorii specifice de venituri și de capital (venituri din muncă, onorariile directorilor, pensii, produse de asigurări de viață și bunuri imobile). Intrarea în vigoare în 2013. Dispozițiile AEOI intră în vigoare în ianuarie 2015.

• DAC2: AEOI privind conturile financiare și veniturile aferente (inclusiv informații privind soldul sau valoarea contului, valoarea dividendelor și a dobânzilor, alte venituri financiare și câștiguri de capital). Intrarea în vigoare în 2016.

• DAC3: AEOI privind deciziile fiscale în avans (ATR) și acordurile de preț în avans (APA), informațiile fiind încărcate pe o platformă centrală gestionată de Comisie. Intrarea în vigoare în ianuarie 2017.

• DAC4: AEOI pentru rapoartele pentru fiecare țară în parte, pe care întreprinderile multinaționale (MNE) din UE sunt obligate să le prezinte atunci când veniturile lor consolidate totale sunt mai mari sau egale cu 750 de milioane EUR. Intrarea în vigoare în iunie 2017.

• DAC5: accesul autorităților fiscale la informațiile privind beneficiarii reali, astfel cum au fost colectate în temeiul normelor privind combaterea spălării banilor (CSB). Intrarea în vigoare în ianuarie 2018.

• DAC6: AEOI privind modalitățile transfrontaliere de planificare fiscală și normele de informare obligatorie pentru intermediari. Intrarea în vigoare în iulie 2020.

Constatări

Începând din 2011, DAC a fost îmbunătățit constant pentru a extinde domeniul de aplicare al EOI în vederea reducerii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. Cu toate acestea, unele tipuri de venituri și active sunt încă excluse din domeniul de aplicare, ceea ce prezintă un risc de eludare a obligațiilor fiscale în situații transfrontaliere. Pentru a îmbunătăți în continuare DAC, în cadrul DAC ar trebui incluse următoarele elemente de venit sau active nefinanciare: câștigurile de capital legate de bunuri imobile și câștigurile de capital legate de activele financiare, veniturile din dividende provenite dintr-un cont care nu oferă servicii de custodie, activele nefinanciare precum numerarul, arta, aurul sau alte obiecte de valoare deținute în porturi libere, antrepozitele vamale sau casetele de valori, precum și dreptul de proprietate asupra iahturilor și a jeturilor private. În plus, statele membre ar trebui să aibă obligația de a face schimb de informații cu privire la toate categoriile de venituri în temeiul DAC1, pentru a spori eficacitatea DAC1. În plus, dispozițiile DAC2 în ceea ce privește instituțiile financiare raportoare și tipurile de conturi ar trebui revizuite și, dacă este necesar, extinse pentru a elimina lacunele. În ceea ce privește DAC3, trebuie să se asigure că normele mai stricte necesare privind schimbul de decizii fiscale sunt concepute astfel încât să prevină efectele negative, cum ar fi o creștere a acordurilor informale care, din nou, rămân neraportate. Este regretabil faptul că solicitările anterioare ale Parlamentului European de îmbunătățire a cadrului DAC în acest sens au fost ignorate până în prezent.

De prea multe ori, informațiile schimbate sunt de o calitate limitată și există un nivel scăzut de monitorizare a eficacității sistemului. Evaluarea Comisiei din 2019 a evidențiat faptul că, adesea, statele membre nu depășesc cerințele minime ale DAC în ceea ce privește schimbul de informații. În prezent, nu există un cadru comun la nivelul UE pentru monitorizarea performanței și a realizărilor sistemului și doar câteva state membre efectuează în mod sistematic verificări ale calității datelor schimbate în temeiul DAC1 și DAC2. Acest fapt sporește în mod semnificativ riscul ca datele raportate să fie incomplete sau inexacte, în special având în vedere că doar câteva state membre au și aplică proceduri pentru informațiile de audit transmise de instituțiile financiare în temeiul DAC2. Prin urmare, prezentul raport invită Comisia să emită orientări suplimentare pentru a ajuta statele membre să analizeze informațiile primite și să le utilizeze în mod eficace. În plus, Comisia și statele membre ar trebui să stabilească un cadru comun pentru măsurarea impactului și a beneficiilor din punctul de vedere al costurilor ale DAC, precum și pentru a face schimburile DAC verificabile integral. Acest efort ar trebui completat cu publicarea anuală de către Comisie a unui rezumat al informațiilor primite de statele membre.

Trebuie remarcat faptul că eficacitatea DAC se bazează în mare măsură pe normele privind combaterea spălării banilor în vigoare la nivelul statelor membre. Prin urmare, transpunerea și punerea în aplicare insuficientă a DCSB4 și a DCSB5 într-un număr foarte mare de state membre este extrem de îngrijorătoare, la fel și lacunele regimului. De asemenea, este alarmant faptul că niciun stat membru nu a atins un nivel „ridicat” de evaluare a eficacității în cursul celei mai recente evaluări efectuate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI). În lipsa unor obligații stricte privind diligența necesară și a unei raportări coerente a informațiilor privind beneficiarii reali impuse de normele privind combaterea spălării banilor, eficacitatea DAC va rămâne extrem de limitată.

În cele din urmă, în contextul internațional, evaluarea inter pares efectuată sub auspiciile Forumului mondial al OCDE privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale (Forumul mondial) continuă să scoată la iveală deficiențe îngrijorătoare atât în ceea ce privește standardul comun de raportare (SCR), cât și în ceea ce privește schimbul de informații la cerere (EOIR). Conform revizuirii efectuate de Forumul mondial, 10 state membre nu respectă pe deplin SCR. În ceea ce privește standardul EOIR, evaluarea inter pares a identificat deficiențe semnificative în 18 state membre și a considerat Malta ca fiind doar „parțial conformă” cu standardul.

Pentru a combate în mod eficace frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, atât la nivel internațional, cât și în interiorul frontierelor europene, UE trebuie să conducă prin puterea exemplului. Deși noua legislație menită să consolideze și să îmbunătățească în continuare DAC este foarte binevenită și necesară, trebuie să se pună un accent puternic pe asigurarea punerii în aplicare temeinice a normelor și standardelor existente, inclusiv în domeniul combaterii spălării banilor.

 


 

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite

(2020/2046(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 4 și 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

– având în vedere articolele 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE[1] (denumită în continuare „DAC”),

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1482/2007/CE[2],

– având în vedere Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal[3],

– având în vedere Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal[4],

– având în vedere Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal[5],

– având în vedere Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor[6],

– având în vedere Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării[7],

– având în vedere propunerea Comisiei din 15 iulie 2020 de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (DAC7) (COM(2020)0314),

– având în vedere concluziile Consiliului din 2 iunie 2020 privind viitorul cooperării administrative în domeniul fiscal în UE,

– având în vedere poziția sa din 10 martie 2021 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal[8],

– având în vedere evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie la 23 noiembrie 2020 cu privire la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește măsurile de consolidare a normelor existente și de extindere a cadrului pentru schimbul de informații în domeniul fiscal pentru a include criptoactivele și moneda electronică,

– având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2017 privind aplicarea Directivei (UE) 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (COM(2017)0781),

– având în vedere raportul Comisiei din 17 decembrie 2018 privind prezentarea generală și evaluarea statisticilor și informațiilor referitoare la schimburile automate în domeniul impozitării directe (COM(2018)0844),

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 septembrie 2019 privind evaluarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (SWD(2019)0327),

– având în vedere Raportul special nr. 03/2021 al Curții de Conturi Europene intitulat „Schimbul de informații fiscale în UE: fundație solidă, carențe în punerea în aplicare”,

– având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale[9],

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (C(2020)2800),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 privind un plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare (COM(2020)0312),

– având în vedere studiul intitulat „Punerea în aplicare a cerințelor UE pentru schimbul de informații fiscale”, publicat de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară,[10]

– având în vedere Planul de acțiune al OCDE din 19 iulie 2013 privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS),

– având în vedere raportul OCDE din 9 decembrie 2020 intitulat „Evaluarea inter pares a schimbului automat de informații privind conturile financiare 2020”,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2020 intitulat „Măsuri eficace și coordonate ale UE de combatere a fraudei fiscale, a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor și a paradisurilor fiscale”[11],

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0193/2021),

A. întrucât UE se confruntă cu problema practicilor fiscale neloiale sau agresive, spre exemplu cu faptul că statele membre ale Uniunii Europene pierd între 160 și 190 de miliarde EUR pe an[12] ca urmare a evaziunii fiscale și a transferului profiturilor de către corporațiile multinaționale; întrucât această pierdere are o amploare considerabilă, având în vedere criza sanitară, socială și economică cu care se confruntă în prezent Uniunea; întrucât contribuabilii din UE au deținut active offshore în valoare de 1 500 de miliarde EUR în 2016, ceea ce a dus la o pierdere medie de venituri fiscale de 46 de miliarde EUR în UE ca urmare a evaziunii fiscale comise de persoane fizice[13]; întrucât aceste sume reprezintă doar o componentă a problemei generale a evitării obligațiilor fiscale de către persoane fizice și întreprinderi, iar această valoare este dedusă în mod ilegitim din bugetele naționale și, prin urmare, reprezintă o povară suplimentară pentru contribuabilii care respectă legea;

B. întrucât cooperarea dintre administrațiile fiscale s-a îmbunătățit mult la nivelul UE, dar și la nivel mondial în ultimii ani, pentru a combate mai eficient evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și frauda fiscală, în special datorită standardului comun de raportare G20/OCDE aprobat în 2014;

C. întrucât dezvăluirile repetate ale jurnaliștilor de investigație, cum ar fi LuxLeaks, Panama Papers, Paradise Papers, scandalurile „Cum-Ex/Cum-Cum” și, cel mai recent, dezvăluirile OpenLux au contribuit la o mai bună înțelegere a acestor practici și au determinat UE să își perfecționeze setul de instrumente de combatere a evitării obligațiilor fiscale, a evaziunii și a fraudei fiscale; întrucât dezvăluirile din scandalul OpenLux au pus în evidență necesitatea unui schimb de informații fiscale optimizat și care să producă rezultate;

D. întrucât DAC, care a intrat în vigoare în ianuarie 2013 și a înlocuit Directiva Consiliului 77/799/CEE privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente ale statelor membre în domeniul impozitării directe, a stabilit normele și procedurile de cooperare între statele membre în ceea ce privește schimbul de informații (EOI) între administrațiile lor fiscale, în special schimbul automat de informații (AEOI) privind veniturile și activele;

E. întrucât DAC a fost ulterior modificată de cinci ori pentru a extinde treptat dispozițiile în materie de AEOI la cele privind conturile financiare și veniturile aferente (DAC2), deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile de preț în avans - APA (DAC3), rapoartele pentru fiecare țară în parte depuse de corporațiile multinaționale (DAC4), pentru a oferi autorităților fiscale acces la informațiile privind beneficiarii reali, astfel cum au fost colectate în temeiul normelor privind combaterea spălării banilor (DAC5), și, în cele din urmă, pentru a extinde domeniul de aplicare al AEOI la modalitățile transfrontaliere de planificare fiscală și pentru a introduce norme de informare obligatorie aplicabile intermediarilor (DAC6);

F. întrucât dispozițiile privind schimbul automat de informații din DAC1-DAC4 au intrat în vigoare în perioada ianuarie 2015-iunie 2017, ceea ce permite deja măsurarea impactului inițial al acestor măsuri, deși este prea devreme pentru a evalua impactul dispozițiilor din DAC5 și DAC6 care au intrat în vigoare abia în ianuarie 2018 și, respectiv, iulie 2020;

G. întrucât Comisia a propus o modificare suplimentară în iulie 2020 pentru a extinde domeniul de aplicare a AEOI, printre altele, și la veniturile obținute prin intermediul platformelor digitale (DAC7) și a anunțat o modificare suplimentară pentru a oferi acces la informațiile referitoare la criptoactive (DAC8); întrucât o astfel de revizuire ar putea reprezenta o oportunitate de a îmbunătăți cadrul pentru schimbul de informații în ansamblu;

H. întrucât Consiliul și-a încheiat negocierile cu privire la o serie de revizuiri ale DAC, inclusiv la recenta propunere DAC7, fără a ține seama de avizul Parlamentului European, ceea ce presupune încălcarea principiului cooperării loiale și ignorarea rolului consultativ al Parlamentului European, astfel cum este prevăzut la articolul 115 din TFUE;

I. întrucât dificultățile întâmpinate în cadrul Consiliului în ceea ce privește ajungerea la un acord asupra îmbunătățirilor propuse de Comisie împiedică formularea unor răspunsuri eficiente la problemele fiscale globale;

J. întrucât persistă unele neconcordanțe între standardele internaționale și cele europene, în special în ceea ce privește termenul de comunicare a informațiilor fiscale; întrucât majoritatea statelor membre publică informații agregate în contextul procesului de raportare pentru fiecare țară în parte (CBCR) în cadrul acțiunii 13 din Planul de acțiune privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS);

K. întrucât Uniunea a semnat acorduri cu țări terțe, printre care Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino și Elveția, pentru a asigura un schimb de informații echivalent cu DAC2 cu statele membre; întrucât versiunile ulterioare ale DAC nu au mai făcut obiectul unor acorduri similare;

L. întrucât publicul are acces doar la informații foarte limitate cu privire la punerea în aplicare a DAC1- DAC4, nefiindu-i furnizată aproape nicio informație cantitativă privind schimbul de informații referitoare la rapoartele pentru fiecare țară în temeiul DAC4, și întrucât informațiile cantitative privind punerea în aplicare a DAC la nivelul statelor membre sunt rare;

M. întrucât Parlamentul respectă pe deplin principiul suveranității fiscale naționale;

N. întrucât informațiile disponibile arată că schimbul de informații în temeiul dispozițiilor DAC1 și schimbul automat de informații în temeiul DAC2 au crescut mult de la intrarea în vigoare și că statele membre au schimbat aproximativ 11 000 de mesaje referitoare la aproape 16 milioane de contribuabili și la venituri și/sau active în valoare de peste 120 de miliarde EUR în temeiul dispozițiilor DAC1 între 2015 și jumătatea anului 2017 și aproximativ 4 000 de mesaje care acoperă aproximativ 8,3 milioane de conturi, cu o valoare totală de aproape 2 900 de miliarde EUR în cadrul DAC2 începând din 2018;

O. întrucât dispozițiile privind AEOI din DAC3 au condus la o creștere semnificativă a raportărilor de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri de preț în avans în comparație cu perioada anterioară, în care se făcea schimb de informații doar în rare ocazii și în mod spontan, deși exista încă din 1977 cerința legală de a comunica astfel de decizii fiscale și acorduri de preț; întrucât în 2017 au fost raportate 17 652 de decizii fiscale anticipate / acorduri de preț în avans, comparativ cu doar 2 529 în 2016, 113 în 2015 și 11 în 2014;

P. întrucât Parlamentului, în cooperare cu Consiliul, îi revine responsabilitatea de a exercita controlul politic asupra Comisiei, după cum se prevede în tratate și, mai precis, la articolul 14 din TUE, inclusiv asupra politicii sale de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației, și întrucât acest lucru necesită un acces adecvat la informațiile relevante; întrucât Comisia trebuie să răspundă în fața Parlamentului European în conformitate cu articolul 17 alineatul (8) din TUE;

Q. întrucât Comisia a inițiat 73 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în total, acestea fiind legate în principal de întârzierile înregistrate în transpunerea DAC de către statele membre, iar două proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor erau încă în curs de desfășurare în ianuarie 2021; întrucât transpunerea întârziată sau deficitară a DAC de către statele membre a dus la mai multe proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, iar acest scenariu motivează poziția Parlamentului în favoarea unui control strict de către Comisie al transpunerii legislației europene în materie fiscală și, în special, al transpunerii dispozițiilor DAC;

R. întrucât OCDE a creat un standard global pentru schimbul automat de informații prin standardul său comun de raportare (SCR) în 2014 și peste 100 de jurisdicții din întreaga lume s-au angajat în 2021 să efectueze schimburi automate de informații privind conturile financiare;

S. întrucât Parlamentul admite că nu are competențe legislative în domeniul impozitării directe și că are doar o competență legislativă limitată asupra impozitării indirecte;

T. întrucât cadrul DAC ar trebui să fie însoțit de o atenție egală acordată capacității și disponibilității administrațiilor fiscale de a facilita conformitatea și de a servi interesele contribuabililor,

U. întrucât Directiva privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal trebuie să fie un instrument în sprijinul activității comune a administrațiilor fiscale naționale, dar trebuie să ia în considerare dimensiuni precum: (i) creșterea resurselor administrațiilor fiscale (resursele umane, financiare și de infrastructură – în principal infrastructura digitală); (ii) protecția drepturilor contribuabililor, cum ar fi protecția datelor; (iii) protejarea secretului profesional și industrial, prin standarde ridicate de securitate cibernetică în procesul de schimb de informații; (iv) reducerea sarcinii administrative și birocratice pentru contribuabili și întreprinderi; (v) promovarea unor standarde de performanță mai ridicate pentru administrațiile fiscale, cu termene mai scurte pentru respectarea normelor europene; și (vi) garantarea competitivității întreprinderilor noastre, cu modalități mai simple și mai rapide de garantare a respectării cerințelor administrative;

V. întrucât criza economică declanșată de pandemia de COVID-19 a impus eforturi fiscale și bugetare enorme din partea guvernelor, inclusiv sub formă de ajutor pentru întreprinderi; întrucât beneficiarii unui astfel de sprijin trebuie să își îndeplinească responsabilitățile sociale, cum ar fi cooperarea adecvată cu autoritățile fiscale pentru a garanta un schimb cuprinzător de informații fiscale;

W. întrucât eficacitatea schimbului de informații fiscale depinde mai puțin de cantitatea de date schimbate, și mai mult de calitate; întrucât calitatea și exhaustivitatea datelor sunt, prin urmare, esențiale pentru a beneficia la maximum de cadrul DAC; întrucât lipsa informațiilor puse la dispoziția publicului cu privire la datele cantitative ale schimbului de informații efectuat în temeiul DAC1-DAC4 îngreunează controlul democratic de către parlamentele naționale și Parlamentul European;

X. întrucât economia tot mai digitalizată și globalizată dezvăluie dimensiuni complexe și problematice, cum ar fi activele digitale și criptoactivele și, în aceste condiții, este totuși important să se intensifice cooperarea dintre administrațiile fiscale naționale în acest domeniu; întrucât o definiție clară a criptoactivelor, în conformitate cu activitatea desfășurată în prezent de OCDE și de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), ar fi importantă pentru intensificarea luptei împotriva evaziunii fiscale și pentru promovarea unei impozitări echitabile; întrucât proliferarea criptomonedelor este o chestiune de actualitate și ar trebui luată în considerare în orice efort de intensificare a cooperării administrative, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

Y. întrucât politicile fiscale se află în centrul suveranității naționale în domeniul fiscal și al impozitării și reprezintă competențe naționale; întrucât orice decizie majoră la nivel european trebuie să se bazeze pe respectarea strictă a logicii interguvernamentale care guvernează acest domeniu al integrării europene; întrucât deciziile importante privind continuarea integrării în această chestiune trebuie luate întotdeauna cu respectarea tratatelor, a competențelor naționale și a suveranității naționale în domeniul fiscal și al impozitării; întrucât Parlamentul European se poziționează în favoarea ambiției de a găsi soluții inovatoare în materie fiscală, având în vedere cadrul instituțional pe care dorim să îl menținem;

Z. întrucât cooperarea administrativă în domeniul fiscal trebuie să fie un instrument de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale în rândul persoanelor fizice și al întreprinderilor, prin îmbunătățirea canalelor de comunicare și prin practici eficace de schimb de informații;

AA. întrucât revizuirile consecutive ale Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal demonstrează că aceasta este o dimensiune de interes permanent pentru statele membre și factorii de decizie europeni, că instrumentele europene evoluează treptat și progresiv în conformitate cu o logică a unei cooperări mai strânse și că cetățenii sunt conștienți de valoarea adăugată a soluțiilor europene în ceea ce privește abordarea problemelor legate de impozitare, în special a problemelor legate de combaterea evitării obligațiilor fiscale, a fraudei și a evaziunii fiscale;

AB. întrucât EOI privind veniturile și câștigurile de capital obținute de persoane fizice, în special în ceea ce privește bunurile imobile, este subminat de activitățile desfășurate de societățile fictive;

AC. întrucât informațiile privind beneficiarii reali ai acțiunilor societăților nu sunt comunicate automat conform normelor actuale;

AD. întrucât afacerile de familie dețin adesea active importante la nivel transfrontalier prin deținerea directă a unor societăți sau prin deținerea unor participații semnificative în cadrul unor entități de investiții[14]; întrucât în cadrul unor astfel de instituții financiare pot exista conflicte de interese care contribuie la raportarea nefiabilă a informațiilor fiscale; întrucât plusvaloarea nerealizată de care dispun persoanele fizice în societăți din străinătate care plătesc impozite reduse nu este aproape deloc acoperită de sistemele fiscale naționale; întrucât toate aceste elemente permit persoanelor cu disponibilități financiare ridicate să acumuleze bogăție pe baza unor venituri impozabile reduse, în timp ce clasa de mijloc nu poate acumula bogăție decât pe baza veniturilor impozitate integral;

AE. întrucât un cadru de schimb de informații eficace și care funcționează adecvat poate atenua presiunile bugetare din toate statele membre,

Cerințe privind acoperirea și raportarea

1. salută faptul că instituțiile UE au îmbunătățit și au extins în mod continuu domeniul de aplicare al EOI în vederea reducerii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, inclusiv în cadrul recentei propuneri privind DAC7, precum și în planurile pentru DAC8; remarcă totuși că, deși domeniul de aplicare al cadrului DAC a fost extins în mod constant, s-a acordat prea puțină atenție îmbunătățirii calității și exhaustivității datelor, în egală măsură;

2. subliniază că EOI între administrațiile fiscale s-a îmbunătățit semnificativ atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE; reamintește că DAC2, DAC3, DAC4, DAC6 și DAC7 sunt direct legate de activitatea desfășurată la nivelul OCDE; consideră că măsurile convenite la nivel mondial constituie un standard minim pentru UE;

3. ia act de faptul că este necesară o mai bună punere în aplicare și aplicare a normelor de către autoritățile fiscale pentru a reduce la minimum riscul de nedeclarare a veniturilor și, prin urmare, invită Comisia să asigure în mod mai eficient respectarea normelor; observă, cu toate acestea, că unele tipuri de venituri și active sunt în continuare excluse din domeniul de aplicare, ceea ce atrage după sine un risc de eludare a obligațiilor fiscale; invită Comisia să evalueze necesitatea și modalitatea cea mai adecvată și să prezinte propuneri concrete de includere în AEOI a următoarelor informații referitoare la proprietate, la venituri și la activele nefinanciare: (a) beneficiarii reali ai bunurilor imobile și ai societăților; (b) câștigurile de capital aferente bunurilor imobile și câștigurile de capital legate de activele financiare, inclusiv de tranzacționarea valutelor, în special pentru a găsi modalități prin care administrațiile fiscale să fie mai bine informate pentru a identifica câștigurile de capital realizate; (c) veniturile din dividende provenite dintr-un cont care nu oferă servicii de custodie; (d) activele nefinanciare precum numerarul, obiectele de artă, aurul sau alte obiecte de valoare deținute în porturi libere, antrepozite vamale sau casete de valori; (e) dreptul de proprietate asupra iahturilor și a jeturilor private; și (f) conturile create pe platforme mai mari de creditare de la persoană la persoană, de finanțare participativă și similare;

4. observă că eficacitatea DAC1 este grav limitată de faptul că statele membre sunt obligate să raporteze doar două categorii de venituri; remarcă modificarea recentă, care obligă statele membre să își transmită reciproc toate informațiile disponibile cu privire la cel puțin patru categorii de venituri în cazul perioadelor impozabile de după 2024; invită Comisia ca, după realizarea unei evaluări de impact, să impună obligativitatea raportării cu privire la toate categoriile de venituri și active din domeniul de aplicare; invită statele membre să creeze registre eficiente și accesibile în scopul EOI; reține că de pe urma unor astfel de eforturi va avea de câștigat și colectarea impozitelor la nivel național;

5. ia act de provocările pe care le creează colectarea de informații despre moneda electronică și/sau criptoactive, precum și dificultatea includerii acestora în schimbul automat de informații, ca urmare a independenței lor în raport cu intermediarii; cere să se întocmească un cadru cuprinzător de colectare a informațiilor cu privire la moneda electronică și la criptoactive;

6. observă că definiția instituțiilor financiare raportoare și a tipurilor de conturi care trebuie raportate în DAC2 implică un risc de eludare a obligațiilor de raportare și de creștere a birocrației; solicită Comisiei să realizeze o evaluare și, dacă este cazul, să prezinte o propunere pentru a extinde obligațiile de raportare la alte tipuri relevante de instituții financiare, evitând însă o creștere a nivelului birocrației; pe de altă parte, solicită Comisiei să revină asupra deciziei de a califica societățile de investiții de tip închis ca instituții financiare, să revizuiască definiția conturilor excluse și să elimine pragurile aplicabile conturilor entităților preexistente; reamintește că instalarea unor sisteme informatice adecvate și desființarea scutirilor și a pragurilor pot contribui la reducerea birocrației; invită Comisia să examineze obligația instituțiilor financiare de a depune declarații nule dacă nu au informații de raportat, cu scopul de a reduce birocrația;

7. observă că DAC3 lasă câteva categorii neacoperite și ar putea genera efecte nedorite, precum administrații fiscale care nu raportează deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră dacă acestea sunt prea favorabile sau care recurg la acorduri informale pentru a evita schimbul de informații; regretă tratamentul preferențial aplicat persoanelor cu disponibilități financiare ridicate; solicită, prin urmare, să se extindă domeniul de aplicare al EOI în temeiul DAC3 pentru a include acordurile informale, spre exemplu acordurile de preț și deciziile fiscale cu aplicare transfrontalieră care nu sunt anticipative (cum sunt acordurile post-tranzacție sau încheiate după declararea veniturilor), persoanele fizice și hotărârile judecătorești care sunt încă valabile, dar care au fost emise, modificate sau reînnoite înainte de 2012; regretă că până în prezent solicitările anterioare ale Parlamentului European în acest sens au fost ignorate; regretă că înregistrările de date din DAC3 nu au o calitate suficient de bună și nu sunt încă utilizate pe scară largă sau exploatate de către administrațiile fiscale ale statelor membre; recomandă să se trimită o notificare specială administrațiilor fiscale în cazul în care o companie care beneficiază de o decizie fiscală în domeniul de aplicare al DAC 3 are o prezență impozabilă;

8. regretă că APA bilaterale și multilaterale sunt excluse din EOI în temeiul DAC3, în cazul în care un acord fiscal internațional aferent nu permite divulgarea lor; invită statele membre să renegocieze acordurile fiscale internaționale existente care nu permit divulgarea acordurilor de preț în avans (APA) și să nu încheie niciun astfel de acord în viitor;

9. regretă că informațiile de sinteză din repertoriul central pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și APA sunt adesea prea sumare pentru a fi utilizate fără a cere informații suplimentare; invită Comisia să elaboreze orientări cu privire la informațiile de sinteză pe care ar trebui să le furnizeze administrațiile fiscale, cu obligația de a include toate implicațiile fiscale directe și indirecte relevante, cum ar fi ratele efective de impozitare;

10. consideră îmbucurător faptul că un număr mare de țări, inclusiv multe state membre, furnizează informații anonimizate și agregate extrase din rapoartele elaborate pentru fiecare țară în parte (CBCR), astfel cum se cere în DAC4 sau în Acțiunea 13 din Planul de acțiune BEPS; regretă că există o minoritate a statelor membre care nu publică aceste informații în bazele de date internaționale; pledează pentru o abordare armonizată în acest sens și insistă ca această cerință să fie integrată de Comisie în viitoarea revizuire a DAC;

11. recomandă să se lărgească domeniul de aplicare a informațiilor furnizate de întreprinderile multinaționale care dețin mai multe entități în aceeași jurisdicție, pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor, evitând totodată costurile excesive de asigurare a conformității;

12. observă că coerența dezvăluitorilor obligatorii în temeiul DAC6 este afectată negativ de ambiguitatea care derivă din faptul că fiecare stat membru interpretează semnele distinctive diferit; solicită, prin urmare, o mai mare claritate în formularea testului beneficiului principal pentru categoriile de semne distinctive A și B;

13. reamintește că dispozițiile DAC sunt aplicabile fiecărei întreprinderi care este obligată prin obligațiile de raportare; reamintește totuși că există mari diferențe la nivelul politicilor de conformitate între întreprinderile multinaționale și IMM-uri și că trebuie ținut cont de acest aspect la viitoarele revizuiri ale DAC; concluzionează, prin urmare, că este necesar să fie reduse costurile de conformitate și sarcina administrativă suportate de IMM-uri;

14. reamintește că normele europene de cooperare administrativă nu înlocuiesc normele naționale, ci de fapt prevăd standarde minime pentru schimbul de informații și acțiunile de cooperare;

15. recunoaște că, pentru a îmbunătăți obiectivele DAC, accentul trebuie pus pe eliminarea obstacolelor existente în punerea în aplicare și monitorizare, mai degrabă decât pe noi norme legislative;

Obligațiile privind diligența necesară și beneficiarii reali

16. constată că se schimbă un volum mare de informații, dar că acestea nu sunt de foarte bună calitate; salută recomandările Curții de Conturi Europene (CCE); observă că conturile comune creează anumite dificultăți pentru instituțiile financiare; se arată îngrijorat de faptul că informațiile inexacte sau depășite cu privire la rezidența fiscală a instituțiilor financiare și abuzurile comise prin recurgerea la mai multe reședințe pot duce la imposibilitatea de a realiza schimbul de informații dacă ar fi necesar acest lucru; regretă faptul că se recurge la vize și pașapoarte de aur pentru a eluda EOI și își reiterează apelul de a elimina treptat toate sistemele existente; invită Comisia să extindă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor la toate statele membre care oferă vize de aur; cere să se înăsprească procedurile de sancționare la nivelul statelor membre și să se introducă sisteme naționale de sancțiuni pentru raportarea incorectă sau incompletă, cu efect disuasiv efectiv; invită Comisia să includă vizite la fața locului în statele membre și să evalueze eficacitatea sistemelor lor de monitorizare; invită statele membre să instituie un sistem de verificare a calității și a exhaustivității datelor DAC, să dea un feedback periodic cu privire la informațiile primite, să trimită Comisiei rapoarte privind utilitatea intervențiilor pentru a îmbunătăți procesul decizional în viitor și să introducă proceduri pentru a audita calitatea și exhaustivitatea datelor trimise de entitățile care au obligații de raportare; recunoaște că informațiile schimbate între statele membre prin intermediul DAC și al sistemelor subiacente sunt confidențiale;

17. subliniază că nu există sancțiuni prevăzute pentru instituțiile financiare care fie nu raportează, fie raportează informații false sau incorecte și că măsurile variază semnificativ de la un stat membru la altul; reamintește că, în conformitate cu articolul 25a din DAC2, statele membre ar trebui să aplice sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru entitățile raportoare; regretă că Comisia nu evaluează amploarea sau efectul disuasiv al sancțiunilor în fiecare stat membru și că Comisia nu a oferit niciun etalon pentru comparație sau îndrumare în acest sens; solicită sancțiuni mai armonizate și mai eficace în caz de nerespectare, cu efect disuasiv;

18. recomandă să se introducă un indicator pentru a semnala proprietatea comună a mai multor titulari de conturi, pentru a evita dubla raportare și pentru a facilita identificarea precisă a soldurilor conturilor; sugerează, în plus, că entitățile ar putea să înregistreze cota de proprietate a fiecărui titular de cont și să avertizeze atunci când un cont este deținut de proprietari din jurisdicții diferite;

19. remarcă că DAC5 a oferit acces autorităților fiscale la informații despre beneficiari reali, în forma în care au fost colectate în temeiul normelor privind combaterea spălării banilor (CSB); observă că cea de a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor (DCSB5) a extins domeniul de interacțiune între CSB și DAC și că DCSB5 ar fi trebuit să fie transpusă de statele membre în dreptul național până la 10 ianuarie 2020; constată totodată că eficacitatea DAC se bazează, prin urmare, în mare măsură pe directivele privind CSB în vigoare la nivelul statelor membre; observă că eficacitatea DAC este subminată de punerea în aplicare incorectă a acestor directive, de măsurile ineficiente de asigurare a aplicării și de deficiențele rămase în cadrul privind combaterea spălării banilor, cum ar fi (i) faptul că proprietatea efectivă nu este stabilită pentru conturile individuale deținute prin intermediul unor entități nefinanciare active (ENF), (ii) lipsa de informații despre beneficiarii reali ai proprietăților imobiliare și ai contractelor de asigurare de viață, (iii) lipsa registrelor naționale interconectate, mai precis necorelarea registrelor imobiliare cu registrele cu beneficiarii reali și (iv) lipsa unor definiții comune privind proprietatea efectivă, obligația de diligență și criminalitatea fiscală;

20. este nemulțumit de stadiul actual al transpunerii DCSB4 în statele membre[15], care a determinat Comisia să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a opt state membre în decembrie 2020 și a trei state membre în februarie 2021[16]; constată că termenul de transpunere a acestor dispoziții a expirat pe 27 iunie 2017; regretă, de asemenea, că, în cazul DCSB5[17], cu termenul de transpunere 10 ianuarie 2020, au fost inițiate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 16 state membre[18];

21. observă cu îngrijorare că în cea mai recentă evaluare a măsurilor de combatere a spălării banilor luate de diferite țări, efectuată de GAFI, cele 18 state membre incluse în evaluare[19] nu au obținut rezultate bune la indicatorii-cheie de reușită – de exemplu, în clasamentul care măsoară cât de temeinic s-au aplicat măsurile CSB, majoritatea statelor membre vizate au fost evaluate ca având un nivel „moderat” sau „scăzut” de reușită, doar Spania obținând un nivel „substanțial” de reușită și niciun stat membru neatingând un nivel „ridicat” de reușită[20];

22. observă că se recurge la structuri din ce în ce mai complexe pentru a ascunde beneficiarii reali finali și, implicit, pentru a împiedica implementarea efectivă a normelor CSB; ia act, în plus, de deficiențele evidențiate de dezvăluirile OpenLux; consideră că nu ar trebui să existe un prag pentru raportarea beneficiarilor reali; reamintește că pentru proprietarii reali ai trusturilor ar trebui să existe același nivel de transparență ca pentru întreprinderile aflate sub incidența DCSB5, asigurând, în același timp, garanții corespunzătoare;

23. invită Comisia Europeană să prezinte în timp util o evaluare a interacțiunii dintre CSB și DAC;

Provocări juridice și de ordin practic

24. observă că Comisia monitorizează transpunerea legislației DAC în statele membre; subliniază, cu toate acestea, că până în prezent Comisia nu a luat măsuri directe și eficace pentru a rezolva problema calității slabe a datelor transmise între statele membre, nu a efectuat vizite în statele membre și nici nu vegheat ca sancțiunile impuse de statele membre pentru încălcarea dispozițiilor DAC privind raportarea să își atingă scopul; invită Comisia să își intensifice activitățile în acest sens și să ia măsuri directe și eficace pentru a rezolva problema calității slabe a datelor transmise de statele membre, să își dezvolte în continuare orientările destinate statelor membre privind punerea în aplicare a legislației DAC, realizând în acest scop analize de risc și utilizând informațiile fiscale primite și să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, recurgând, printre altele, la analizele Forumului mondial[21] și ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională; invită Comisia Europeană să acorde prioritate în viitoarele revizuiri ale cadrului DAC îmbunătățirii calității datelor;

25. observă cu îngrijorare că evaluarea Comisiei din 2019 a scos la iveală că, adesea, statele membre se limitează la cerințele minime ale DAC pentru schimbul de informații, ceea ce a contribuit la izbucnirea scandalului de fraudă fiscală Cum-Ex/Cum-Cum; observă, în special, că statele membre nu au cooperat suficient prin mecanisme adecvate, cum ar fi schimbul spontan de informații, pentru a alerta alte state membre care ar putea fi afectate despre existența unor astfel de sisteme; mai observă că doar o mică minoritate de state membre deține informații complete despre toate cele șase categorii de venituri și de capital prevăzute în DAC1; subliniază că este nevoie de schimburi de informații mai eficiente, mai complete și mai frecvente;

26. observă cu preocupare că Forumul mondial a evaluat recent punerea în aplicare juridică a standardului comun de raportare (SCR)[22] denumit DAC2 în UE și ia act de faptul că 10 state membre nu sunt în conformitate deplină, potrivit evaluării inter pares a Forumului mondial;  subliniază că, până în prezent, România nu a instituit cadrul său juridic intern; invită Comisia să monitorizeze atent statele membre și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor până când toate statele membre asigură conformitatea deplină; așteaptă cu interes evaluarea inter pares a punerii în aplicare practice a SCR pe care o va realiza Forumul mondial și invită Comisia și statele membre să se pregătească cu conștiinciozitate pentru acest proces;

27. regretă că statele membre corelează rareori informațiile pe care le trimit cu un cod de identificare fiscală (CIF) emis de țara de reședință a contribuabilului; reține că din informațiile atestate de țara de destinație, se pare că numai Lituania și Irlanda includ un CIF[23]; mai constată că partajarea codurilor de identificare fiscală valabile este esențială pentru eficiența proceselor EOI; ia act de faptul că CIF-urile corporațiilor ar trebui și ele raportate, pentru a facilita și mai mult corelarea informațiilor fiscale relevante; reamintește că orice măsură de facilitare a identificării contribuabililor trebuie să respecte drepturile fundamentale, în special dreptul la viață privată și la protecția datelor;

28. salută cerința prevăzută în DAC7 de a include codul de identificare fiscală al statului membru de reședință pentru DAC1 și DAC2, cu scopul de a îmbunătăți corelarea datelor și identificarea în statele membre, deoarece identificarea corespunzătoare a contribuabililor este esențială pentru eficacitatea schimburilor de informații între administrațiile fiscale; este preocupat de faptul că un volum mare de informații nu sunt corelate cu contribuabili concreți și sunt subutilizate, ceea ce are ca rezultat o impozitare insuficientă;

29. invită Comisia să creeze, în strânsă colaborare cu statele membre, un instrument de validare a CIF; observă că acest instrument de validare va îmbunătăți considerabil eficacitatea raportării de către instituțiile financiare și va reduce astfel costurile suportate de aceste instituții pentru asigurarea respectării normelor; invită Comisia să reexamineze, după efectuarea unei analize și a unei evaluări adecvate a impactului, posibilitatea creării unui CIF european; invită statele membre să asigure o analiză mai sistematică a datelor DAC1 și DAC2 necorelate și să introducă proceduri pentru analiza sistematică a riscurilor pe baza informațiilor primite;

30. ia act de faptul că informațiile transmise în cadrul schimbului de informații la cerere (EOIR) au fost adesea considerate incomplete și au necesitat clarificări suplimentare; regretă faptul că în cadrul EOIR autoritățile au nevoie de până la șase luni sau chiar mai mult de la primirea cererii pentru a transmite informațiile; constată cu regret că pentru schimburile ulterioare nu sunt impuse termene, ceea ce poate duce la întârzieri suplimentare; invită Comisia să revizuiască această dispoziție, inclusiv în ceea ce privește cererile ulterioare de transmitere a informațiilor, prevăzând un termen de cel mult trei luni; propune să i se acorde Comisiei un mandat pentru a evalua în mod sistematic măsura în care cooperează țările terțe; invită Comisia să evalueze indicii conform cărora EOIR este nesatisfăcător în cazul mai multor țări terțe, inclusiv Elveția;

31. regretă faptul că un stat membru, Malta, a primit un punctaj general „parțial conform” în evaluarea inter pares efectuată de Forumul mondial pentru EOIR, ceea ce înseamnă că standardul EOIR este respectat numai parțial, dând naștere unor efecte considerabile la nivel practic[24]; constată că 19 state membre nu respectă în totalitate capitolul „informații privind proprietatea și identitatea”[25]; constată că șase state membre nu respectă în totalitate capitolul „informații de contabilitate”[26]; constată că cinci state membre nu respectă în totalitate capitolul „informații bancare”[27]; constată că șapte state membre nu respectă în totalitate capitolul „accesul la informații”[28]; constată că trei state membre nu respectă în totalitate capitolul „drepturi și garanții”[29]; constată că cinci state membre nu respectă în totalitate capitolul „mecanisme EOI”[30]; constată că trei state membre nu respectă în totalitate capitolul „confidențialitate”[31]; constată că trei state membre nu respectă în totalitate capitolul „drepturi și garanții”[32]; constată că nouă state membre nu respectă în totalitate capitolul „calitatea și rapiditatea răspunsului”[33]; constată că, în concluzie, au existat doar opt state membre în care nu au fost identificate deficiențe semnificative[34]; regretă faptul că au fost identificate deficiențe semnificative în 18 state membre[35]; regretă profund faptul că unele state membre au obținut un scor scăzut pentru anumite aspecte, precum informațiile privind proprietatea și identitatea; invită statele membre să depună eforturi pentru a obține un rating conform în cadrul următoarei evaluări inter pares; ia act de faptul că performanțele nesatisfăcătoare ale statelor membre subminează grav credibilitatea UE în combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale la nivel internațional; se așteaptă ca Comisia să recurgă cât mai curând posibil la toate instrumentele juridice și fără caracter juridic pentru a se asigura că legislația este pusă în aplicare în mod corespunzător; invită Comisia să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor până când toate statele membre nu respectă pe deplin standardele; invită, așadar, statele membre să se angajeze să îndeplinească integral obiectivele DAC și să pună în aplicare bunele practici privind EOI;

32. salută propunerea Comisiei din DAC7 privind precizarea standardului „relevanței previzibile”, care trebuie respectat în contextul EOIR, și invită Comisia să elaboreze orientări prin care să asigure o abordare standardizată și utilizarea mai eficace a dispozițiilor EOIR;

33. salută punerea la dispoziția statelor membre de către Comisie a diverselor instrumente pentru a dezvolta EOI și bune practici, precum și a unui sprijin informatic, în principal prin programul Fiscalis 2020; subliniază că trebuie promovat mai intens schimbul de bune practici și trebuie elaborate îndrumări privind utilizarea informațiilor, îndeosebi în ceea ce privește DAC3 și DAC4;

34. constată că utilizarea informațiilor în temeiul DAC pentru chestiuni nefiscale necesită o autorizare prealabilă din partea statului membru expeditor, care nu este întotdeauna acordată, deși aceste informații ar putea fi utile pentru îmbunătățirea eficienței anchetelor penale și din alte domenii, iar solicitările de utilizare a acestor informații se bazează adesea pe motive justificate; insistă asupra faptului că utilizarea informațiilor schimbate în temeiul DAC ar trebui să fie întotdeauna autorizată și în alte scopuri decât cele fiscale, în cazul în care acest lucru este permis de legislația statului membru destinatar pentru asigurarea respectării legislației; îndeamnă în acest context statele membre să respecte fără echivoc standarde stricte privind protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în calitatea lor de contribuabili;

35. regretă faptul că Consiliul a diminuat eficiența modificărilor propuse de Comisie pentru DAC7, în special în ceea ce privește auditurile comune și cererile din partea unor grupuri; invită Consiliul să-și revadă poziția și să adopte modificările așa cum au fost propuse de Comisie; observă că sunt foarte puține cereri din partea unor grupuri – în 2017, numai cinci state membre au transmis una sau mai multe cereri din partea unui grup; invită Comisia să elaboreze un formular-tip de cerere pentru grupuri și să-l includă în regulamentul de punere în aplicare relevant[36]; reamintește că, pentru ca această oportunitate și controalele simultane să fie fructuoase, este necesar ca personalul autorităților fiscale să beneficieze de o formare esențială în legislația fiscală a altor țări, în limbi străine, în domenii specializate și în aptitudini interpersonale;

36. recunoaște valoarea schimbului de bune practici și a sprijinului permanent din partea Comisiei pentru consolidarea autorității administrațiilor fiscale naționale; evidențiază rolul deosebit al programului Fiscalis 2020 în acest sens; reamintește că totuși administrațiile fiscale naționale au nevoie de întăriri considerabile pentru resursele lor umane și financiare și pentru infrastructurile lor; invită, prin urmare, statele membre să prevadă investiții suficiente pentru administrațiile fiscale naționale; așteaptă cu nerăbdare constatările noului grup de proiect pentru Fiscalis privind utilizarea metodelor avansate de analiză în evaluarea calității datelor într-un cadru comun;

37. ia act de constatările Curții de Conturi Europene (CCE)[37] privind faptul că pot fi depuse eforturi suplimentare pentru monitorizare, asigurarea calității datelor și utilizarea informațiilor primite, astfel încât schimburile de informații fiscale să fie mai eficace; invită Comisia și statele membre să țină seama de constatările CCE în activitățile viitoare ce vizează cadrul DAC;

Accesul la date și monitorizarea

38. constată cu profundă îngrijorare că nu există suficiente date pentru a evalua calitatea raportării în temeiul dispozițiilor din DAC1 și DAC2, deoarece numai câteva state membre efectuează sistematic controale ale calității datelor care fac obiectul schimburilor în cadrul DAC1 și DAC2; constată cu mare preocupare că informațiile sunt subraportate și că ceea ce se raportează este insuficient utilizat; constată, de asemenea, că eficacitatea sistemului este insuficient monitorizată; regretă faptul că datele privind EOI în temeiul dispozițiilor DAC, care sunt disponibile public, sunt insuficiente pentru a evalua în mod adecvat evoluția schimburilor de informații și eficacitatea acestora;

39. constată că nu există un cadru comun la nivelul UE pentru monitorizarea performanțelor și a realizărilor sistemului, fapt ce agravează riscul ca datele raportate să fie incomplete și inexacte; observă, de asemenea, că doar câteva state membre au instituit și aplică proceduri pentru verificarea informațiilor transmise de instituțiile financiare în temeiul DAC2;

40. regretă faptul că, potrivit CCE, Comisia nu monitorizează în mod proactiv punerea în aplicare a acestei legislații, nu oferă orientări suficiente și nu măsoară rezultatele și efectele acestui sistem; este profund preocupat de faptul că din cele cinci state membre examinate de CCE numai unul a verificat calitatea datelor, însă aceste verificări au fost efectuate manual și numai pe un eșantion mic de date, fără să fie transformate într-un proces sistematic;

41. atrage atenția asupra faptului că proporția corelărilor arată că rămân neutilizate volume mari de informații, deoarece nu sunt corelate cu contribuabili concreți, iar statele membre nu efectuează verificări suplimentare ale datelor necorelate; invită Comisia și statele membre să stabilească un cadru comun pentru măsurarea impactului și a rentabilității DAC și să asigure verificabilitatea și trasabilitatea depline ale schimburilor din cadrul DAC, de la originea datelor și până la utilizarea acestora, atribuind fiecărui set de date un cod de identificare a originii; invită Comisia să publice anual un rezumat al informațiilor primite de statele membre, ținând seama de drepturile și confidențialitatea contribuabililor; subliniază, cu toate acestea, că raportul sus-menționat trebuie să conțină date agregate și detaliate, pentru ca Parlamentul să poată efectua un control democratic corespunzător; observă că informațiile comunicate Comisiei nu trebuie tratate ca fiind strict confidențiale dacă nu pot fi atribuite unor contribuabili individuali; repetă că Comisia ar trebui să aibă dreptul de a întocmi și publica rapoarte și documente, utilizând informațiile transmise sub formă anonimizată, astfel încât să se respecte dreptul contribuabililor la confidențialitate și dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei;

42. invită Comisia să publice anual statistici anonimizate și agregate pentru fiecare stat membru în parte; invită statele membre să comunice serviciilor competente ale Comisiei rapoartele pentru fiecare țară în parte care le-au fost transmise;

43. evidențiază faptul că evaluarea efectuată de Comisie în 2019 a revelat necesitatea unei monitorizări consecvente a eficacității cadrului DAC; invită statele membre să comunice anual Comisiei statisticile, câștigurile de venituri fiscale și toate celelalte informații relevante pentru a evalua în mod corespunzător eficacitatea tuturor schimburilor; solicită ca, în cazul EOIR, informațiile furnizate să fie defalcate în funcție de țară, cu respectarea normelor de protecție a datelor; invită Comisia să continue monitorizarea și evaluarea corespunzătoare a eficacității EOI și, prin urmare, solicită efectuarea unei noi evaluări cuprinzătoare până în ianuarie 2023;

44. insistă ca administrațiile fiscale să adopte fără rezerve inovațiile digitale, având în vedere potențialul acestora de a duce la o alocare mai eficientă a informațiilor și de a reduce costurile de conformitate și birocrația inutilă; subliniază că acest proces trebuie să fie însoțit de o creștere corespunzătoare a resurselor financiare, umane și informatice ale administrațiilor fiscale;

Coerența cu alte dispoziții

45. ia act de faptul că dispozițiile DAC sunt în mare măsură coerente cu standardul comun de raportare al OCDE și se suprapun în multe privințe cu Legea SUA privind conformitatea fiscală a conturilor străine (FATCA), dar conțin și diferențe importante față de aceasta;

46. regretă lipsa de reciprocitate în temeiul Legii conformității fiscale a conturilor străine; observă că Statele Unite încep să favorizeze în mod semnificativ secretul financiar al cetățenilor neamericani; constată că există două portițe juridice principale:  sunt partajate numai informațiile provenite de la active americane și nu sunt partajate informațiile privind beneficiarii finali; invită Comisia și statele membre să inițieze noi negocieri cu Statele Unite în cadrul OCDE pentru a realiza reciprocitatea deplină într-un cadru comun și consolidat al SCR; subliniază că astfel vor putea fi realizate progrese semnificative și vor putea fi reduse costurile de conformitate suportate de instituțiile financiare și vor fi reduse în mod considerabil sarcinile administrative; invită Comisia și statele membre să inițieze negocieri privind o convenție fiscală a ONU;

47. regretă efectele nedorite pe care FATCA le are încă asupra așa-numiților „americani accidentali”; regretă faptul că, până în prezent, nu s-a găsit o soluție durabilă la nivel european;

48. observă că pot apărea tensiuni între cadrul DAC și regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725; subliniază că prelucrarea datelor prevăzută în dispozițiile DAC are exclusiv obiectivul de a servi interesului public general în domeniul fiscal în statele membre, și anume combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, protejarea veniturilor fiscale și promovarea unei impozitări echitabile;

49. sprijină invitația adresată Comisiei de către Consiliu de a analiza măsura în care ar fi fezabilă o aliniere mai strică a instrumentelor disponibile autorităților fiscale în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului cu dispozițiile specifice din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului;

50. apreciază acordurile similare cu cele din Directiva 2014/107/UE privind schimbul automat de informații privind conturile financiare cu țări terțe, spre exemplu cele încheiate cu Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino și Elveția; cere să se evalueze implementarea unui astfel de acord și, prin urmare, solicită o evaluare, care să țină seama de acordul SCR existent; în plus, solicită acorduri similare pentru DAC3, DAC5, DAC6 și DAC7;

Concluzii

51. îndeamnă Comisia să efectueze cât mai curând o revizuire cuprinzătoare a cadrului DAC pe baza propunerilor Parlamentului European și pe baza unei consultări publice ample; invită cu insistență Comisia și Consiliul să procedeze la un schimb de opinii cu Parlamentul pe acest subiect; regretă deciziile frecvente adoptate de Consiliu prin care este redusă eficacitatea propunerilor Comisiei ce au ca scop întărirea cadrului DAC;

52. regretă profund faptul că toate statele membre – cu excepția Finlandei și a Suediei – au refuzat accesul Parlamentului la datele relevante pentru a evalua punerea în aplicare a dispozițiilor DAC; regretă faptul că Comisia nu a acordat Parlamentului acces la datele relevante pe care le deține; consideră că Parlamentul este astfel împiedicat să își exercite funcția de control politic asupra Comisiei, consacrată atât în temeiul articolului 14, cât și al articolului 17 alineatul (8) din TUE; observă că acest raport de punere în aplicare prezintă, prin urmare, deficiențe semnificative; invită statele membre și Comisia să pună capăt refuzului de a acorda acces la documentele relevante în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001[38], care se aplică direct, și să respecte principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din TUE; solicită Parlamentului să utilizeze toate mijloacele juridice de care dispune pentru a se asigura că primește toate documentele necesare pentru o evaluare completă a punerii în aplicare a DAC;

53. este conștient de faptul că DAC, în ceea ce privește aspectele fiscale, reprezintă o dimensiune interguvernamentală a integrării europene; reamintește însă faptul că politicile fiscale au un rol structural în realizarea obiectivelor strategice ale UE, îndeosebi a celor ce țin de combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului, a fraudelor fiscale, a evaziunii fiscale etc.; regretă poziția adoptată de Consiliu în contextul revizuirilor succesive ale DAC, care constă în atenuarea sistematică a propunerilor Comisiei și ignorarea poziției Parlamentului; invită Consiliul să-și revadă atitudinea față de Parlament în ceea ce privește chestiunile fiscale și, mai precis, cu privire la revizuirile DAC; îndeamnă Consiliul să acorde accesul la informațiile pertinente privind punerea în aplicare a DAC, pentru a garanta un control democratic corespunzător din partea Parlamentului;

54. este conștient de faptul că DAC are un efect dublu: depistarea fraudelor prin schimburile de informații și descurajarea acestora printr-o depistare mai eficientă a infractorilor și prin asigurarea aplicării unei pedepse; recunoaște faptul că acest efect de descurajare nu se pretează ușor cuantificării, dar invită Comisia să aibă în vedere acest aspect al DAC în evaluările sale viitoare;

°

° °

55. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


OPINIE MINORITARĂ

În conformitate cu articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul de procedură

Gunnar BECK

Raportul abordează unele deficiențe importante în ceea ce privește domeniul de aplicare și funcționarea DAC și conține o serie de propuneri utile care ar putea îmbunătăți cadrul DAC. Cu toate acestea, regretăm faptul că raportorul și celelalte grupuri politice nu abordează în mod adecvat unele deficiențe semnificative în ceea ce privește cerințele de raportare aplicabile entităților nefinanciare (ENF), cum ar fi trusturile, fundațiile și organizațiile non-profit. Aceste organizații sunt scutite de numeroase cerințe impuse în temeiul DAC și al cadrului privind combaterea spălării banilor, de obicei ca urmare a faptului că în cazul lor nu există un beneficiar real. Potrivit GAFI, Curții de Conturi Europene și mai multor autorități naționale de supraveghere, acest lucru face ca ENF să devină instrumente utile pentru spălarea banilor, finanțarea terorismului și evaziunea fiscală. Luăm act de faptul că celelalte grupuri politice nu doresc să elimine, în ceea ce privește organizațiile sus-menționate, aceste portițe juridice importante care afectează transparența și aplicarea dispozițiilor fiscale.

 


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

27.5.2021

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

46

6

6

Membri titulari prezenți la votul final

Gunnar Beck, Marek Belka, Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Gilles Boyer, Francesca Donato, Engin Eroglu, Markus Ferber, Jonás Fernández, Frances Fitzgerald, José Manuel García-Margallo y Marfil, Luis Garicano, Sven Giegold, Valentino Grant, Claude Gruffat, Eero Heinäluoma, Michiel Hoogeveen, Danuta Maria Hübner, Stasys Jakeliūnas, Othmar Karas, Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Georgios Kyrtsos, Aurore Lalucq, Philippe Lamberts, Aušra Maldeikienė, Pedro Marques, Fulvio Martusciello, Jörg Meuthen, Csaba Molnár, Siegfried Mureşan, Luděk Niedermayer, Lefteris Nikolaou-Alavanos, Dimitrios Papadimoulis, Piernicola Pedicini, Lídia Pereira, Kira Marie Peter-Hansen, Sirpa Pietikäinen, Dragoș Pîslaru, Evelyn Regner, Antonio Maria Rinaldi, Alfred Sant, Joachim Schuster, Ralf Seekatz, Pedro Silva Pereira, Paul Tang, Irene Tinagli, Ernest Urtasun, Inese Vaidere, Johan Van Overtveldt, Stéphanie Yon-Courtin, Marco Zanni, Roberts Zīle

Membri supleanți prezenți la votul final

Eugen Jurzyca, Hélène Laporte, Chris MacManus, Margarida Marques, Monica Semedo

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

46

+

ID

Hélène Laporte

PPE

Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Markus Ferber, Frances Fitzgerald, José Manuel García-Margallo y Marfil, Danuta Maria Hübner, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Aušra Maldeikienė, Fulvio Martusciello, Siegfried Mureşan, Luděk Niedermayer, Lídia Pereira, Sirpa Pietikäinen, Ralf Seekatz, Inese Vaidere

Renew

Gilles Boyer, Engin Eroglu, Luis Garicano, Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Dragoș Pîslaru, Monica Semedo, Stéphanie Yon-Courtin

S&D

Marek Belka, Jonás Fernández, Eero Heinäluoma, Aurore Lalucq, Margarida Marques, Pedro Marques, Csaba Molnár, Evelyn Regner, Joachim Schuster, Pedro Silva Pereira, Paul Tang, Irene Tinagli

The Left

Chris MacManus, Dimitrios Papadimoulis

Verts/ALE

Sven Giegold, Claude Gruffat, Stasys Jakeliūnas, Philippe Lamberts, Piernicola Pedicini, Kira Marie Peter-Hansen, Ernest Urtasun

 

6

-

ECR

Michiel Hoogeveen, Eugen Jurzyca, Johan Van Overtveldt, Roberts Zīle

NI

Lefteris Nikolaou-Alavanos

S&D

Alfred Sant

 

6

0

ID

Gunnar Beck, Francesca Donato, Valentino Grant, Jörg Meuthen, Antonio Maria Rinaldi, Marco Zanni

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

Ultima actualizare: 18 iunie 2021
Aviz juridic - Politica de confidențialitate