Procedură : 2020/2256(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0234/2021

Texte depuse :

A9-0234/2021

Dezbateri :

PV 05/10/2021 - 12
CRE 05/10/2021 - 12

Voturi :

PV 06/10/2021 - 12
PV 07/10/2021 - 2

Texte adoptate :

P9_TA(2021)0412

<Date>{16/07/2021}16.7.2021</Date>
<NoDocSe>A9-0234/2021</NoDocSe>
PDF 215kWORD 66k

<TitreType>RAPORT</TitreType>

<Titre>referitor la situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE</Titre>

<DocRef>(2020/2256(INI))</DocRef>


<Commission>{AFET}Comisia pentru afaceri externe</Commission>

Raportor: <Depute>Urmas Paet</Depute>

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ


PR_INI

CUPRINS

Pagina

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

 



PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE

(2020/2256(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

 având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016,

 având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013, 26 iunie 2015, 15 decembrie 2016, 9 martie 2017, 22 iunie 2017, 20 noiembrie 2017 și 15 decembrie 2017,

 având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune[1],

 având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind un cadru pentru un răspuns diplomatic comun al UE la activitățile cibernetice răuvoitoare („setul de instrumente pentru diplomația cibernetică”),

 având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 13 septembrie 2017 intitulată „Reziliență, prevenire și apărare: construirea unei securități cibernetice puternice pentru UE” (JOIN(2017)0450),

 având în vedere Declarația comună privind cooperarea UE-NATO semnată în iulie 2018,

 având în vedere Decizia (PESC) 2019/797 a Consiliului din 17 mai 2019 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre,

 având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 privind eforturile complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride,

 având în vedere Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor (Regulamentul privind securitatea cibernetică)[2],

 având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2020 referitoare la acțiunea externă a UE privind prevenirea și combaterea terorismului și a extremismului violent,

 având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, referitoare la instituirea unui pact privind PSAC civilă,

 având în vedere Decizia (PESC) 2020/1127 a Consiliului din 30 iulie 2020 de modificare a Deciziei (PESC) 2019/797 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre,

 având în vedere Decizia (PESC) 2020/1537 a Consiliului din 22 octombrie 2020 de modificare a Deciziei (PESC) 2019/797 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre,

 având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 referitoare la Strategia UE privind uniunea securității (COM(2020)0605),

 având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 16 decembrie 2020 intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital” (JOIN(2020)0018),

 având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148, din 16 decembrie 2020 (COM(2020)0823),

 având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reziliența entităților critice, din 16 decembrie 2020 (COM(2020)0829),

 având în vedere concluziile Consiliului din 9 martie 2021 privind Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital,

 având în vedere declarația Consiliului European din 25 martie 2021,

 având în vedere raportul Grupului de lucru deschis din 10 martie 2021,

 având în vedere Agenda ONU pentru dezarmare - Asigurarea viitorului nostru comun,

 având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) și în special ODD 16, care vizează promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă,

 având în vedere Documentul de analiză nr. 09/2019 al Curții de Conturi Europene privind apărarea europeană,

 având în vedere rezoluția sa din 13 iunie 2018 referitoare la apărarea cibernetică[3],

 având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0234/2021),

A. întrucât UE și statele sale membre trebuie să consolideze în continuare o strategie de securitate cibernetică care să stabilească obiective realiste, precise și ambițioase și să definească politicile în mod clar atât în domeniul militar, cât și în cel civil, precum și acolo unde cele două sectoare se suprapun; întrucât toate instituțiile UE și statele membre ale UE trebuie să conlucreze mai mult la toate nivelurile pentru a elabora această strategie, al cărei obiectiv principal ar trebui să fie consolidarea în continuare a rezilienței și, în consecință, dezvoltarea unor capabilități cibernetice civile și militare comune, dar și mai bune, naționale, robuste, precum și a cooperării aferente, pentru a răspunde provocărilor persistente în materie de securitate;

B. întrucât UE s-a angajat să aplice dreptul internațional existent în spațiul cibernetic, în special Carta ONU, care invită statele să soluționeze conflictele internaționale prin mijloace pașnice și să se abțină, în relațiile lor internaționale, de la amenințarea sau utilizarea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile Organizației Națiunilor Unite;

C. întrucât în ultimii ani am fost martorii unei creșteri continue a numărului de operațiuni cibernetice răuvoitoare îndreptate împotriva UE și a statelor sale membre, desfășurate de actori statali și nestatali, care au dezvăluit vulnerabilități ale rețelelor esențiale pentru securitatea europeană; întrucât actorii cibernetici ofensivi sunt din ce în ce mai diverși, mai sofisticați și mai mulți; întrucât aceste atacuri fac o prioritate din consolidarea capacității de apărare și dezvoltarea unor capabilități cibernetice europene; întrucât atacuri cibernetice dăunătoare pot avea loc în orice moment și actorii de la nivelul UE și de la nivel național ar trebui încurajați să ia măsurile necesare pentru a menține în permanență capabilități de apărare cibernetică eficace pe timp de pace;

D. întrucât pandemia de COVID-19 și creșterea insecurității cibernetice au demonstrat că sunt necesare acorduri internaționale; întrucât atacurile cibernetice s-au înmulțit semnificativ în timpul pandemiei de COVID-19 și întrucât UE și statele sale membre au observat amenințări cibernetice și activități cibernetice răuvoitoare care au vizat operatori esențiali, inclusiv atacuri menite să perturbe infrastructura critică, cum ar fi energia, transporturile și asistența medicală, precum și numeroase ingerințe străine facilitate de programe informatice, care au estompat limita dintre pace și ostilități; întrucât Planul de redresare pentru Europa prevede investiții suplimentare în securitatea cibernetică;

E. întrucât spațiul cibernetic este în prezent recunoscut ca domeniu de operațiuni; întrucât amenințările cibernetice sunt capabile să compromită toate domeniile militare tradiționale și întrucât domeniile tradiționale depind de funcționalitatea spațiului cibernetic și nu invers; întrucât conflictele pot avea loc în toate domeniile fizice (pământ, aer, mare și spațiu) și virtuale (cibernetice), pot fi amplificate de elemente de război hibrid, cum ar fi campaniile de dezinformare facilitate prin mijloace informatice, războaie prin interpuși, utilizarea ofensivă și defensivă a capabilităților cibernetice și atacuri strategice asupra furnizorilor de servicii digitale pentru perturbarea infrastructurii de importanță critică și a instituțiilor noastre democratice, și duc la pierderi financiare considerabile;

F. întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia și Agenția Europeană de Apărare (AEA) ar trebui să sprijine statele membre în coordonarea și intensificarea eforturilor lor de a pune la dispoziție tehnologii și capabilități de apărare cibernetică, abordând toate aspectele dezvoltării capabilităților, inclusiv doctrina, conducerea, organizarea, personalul, formarea, industria, tehnologia, infrastructura, logistica, interoperabilitatea și resursele;

G. întrucât, în cursul elaborării Catalogului de cerințe (2017), utilizat pentru a identifica întreaga gamă de cerințe militare ce fac parte din politica de securitate și apărare comună (PSAC) într-o serie de scenarii ilustrative, necesitatea capabilităților de apărare cibernetică s-a distins ca prioritate majoră;

H. întrucât derularea cu succes a misiunilor și operațiunilor UE depinde din ce în ce mai mult de accesul neîntrerupt la un spațiu cibernetic securizat și, prin urmare, necesită capacități operaționale cibernetice reziliente;

I. întrucât cadrul de politici pentru apărarea cibernetică (CDPF) a UE actualizat în 2018 a identificat priorități precum dezvoltarea capabilităților de apărare cibernetică și protecția rețelelor de comunicații și informații din cadrul PSAC;

J. întrucât integrarea tot mai mare a inteligenței artificiale (IA) în capabilitățile cibernetice ale forțelor de apărare (sisteme ciber-fizice, inclusiv legăturile de comunicații și de date între vehiculele dintr-un sistem în rețea) pot duce la vulnerabilități la atacuri de război electronic precum bruiajul, spoofingul sau hackingul;

K. întrucât creșterea nivelului de securitate cibernetică și apărare cibernetică în cadrul UE este un corolar necesar al succesului ambițiilor digitale și geopolitice ale Europei și ar spori reziliența, ținând pasul cu sofisticarea și amenințarea crescânde ale atacurilor cibernetice; întrucât o Uniune Europeană cu o puternică cultură și tehnologie în materie de securitate cibernetică, inclusiv capacitatea de a identifica și atribui acțiuni răuvoitoare în timp util și efectiv și de a reacționa în mod adecvat, ar fi în măsură să își protejeze cetățenii, precum și securitatea statelor sale membre;

L. întrucât organizațiile teroriste internaționale și-au întărit cunoștințele specializate privind războiul cibernetic și au intensificat utilizarea acestuia și atacatorii cibernetici utilizează tehnologii de ultimă generație pentru a studia vulnerabilitățile sistemelor și dispozitivelor și a se implica în atacuri cibernetice la scară largă și de mare amploare;

M. întrucât sectorul apărării și cel spațial se confruntă cu o concurență mondială fără precedent și cu schimbări tehnologice majore, odată cu apariția tehnologiilor cibernetice avansate; întrucât Curtea de Conturi Europeană a evidențiat lacune în materie de capabilități în domeniul tehnologiilor TIC, al războiului cibernetic și al IA; întrucât UE este un importator net de produse și servicii de securitate cibernetică, ceea ce crește riscul de dependență și de vulnerabilitate tehnologice în fața unor operatori din afara UE; întrucât o serie de capabilități comune ale UE bazate pe IA ar trebui să elimine decalajele tehnice și să garanteze că statele membre care nu dispun de competența industrială tehnologică relevantă sau nu au capacitatea să implementeze sisteme IA în cadrul ministerelor lor ale apărării nu rămân în urmă;

N. întrucât diferiți actori statali, precum Rusia, China și Coreea de Nord, au fost implicați în activități cibernetice răuvoitoare urmărind atingerea unor obiective politice, economice sau de securitate, activități ce includ atacuri asupra infrastructurii critice, spionaj cibernetic și supravegherea în masă a cetățenilor UE, sprijinirea campaniilor de dezinformare, distribuirea de programe malware și limitarea accesului la internet și a funcționării sistemelor informatice; întrucât astfel de activități ignoră și încalcă dreptul internațional, drepturile omului și drepturile fundamentale ale UE, punând în pericol democrația, securitatea, ordinea publică și autonomia strategică a UE și, prin urmare, impun un răspuns comun al UE, de exemplu prin intermediul cadrului pentru un răspuns diplomatic comun al UE, inclusiv utilizarea măsurilor restrictive avute în vedere pentru setul de instrumente al UE pentru diplomația cibernetică;

O. întrucât Consiliul a decis pentru prima dată la 30 iulie 2020 să impună măsuri restrictive împotriva persoanelor, entităților și organelor responsabile de diferite atacuri cibernetice sau implicate în acestea, cu scopul de a împiedica, descuraja, preveni și răspunde mai bine la comportamentele răuvoitoare în spațiul cibernetic; întrucât cadrul juridic pentru regimul UE de sancțiuni cibernetice a fost adoptat în mai 2019;

P. întrucât formele de atribuire reprezintă o componentă centrală a diplomației cibernetice și a strategiilor de descurajare;

Q. întrucât, în ultimii ani, cooperarea UE-NATO s-a intensificat în mai multe domenii, inclusiv cel al securității și apărării cibernetice, în concordanță cu Declarația comună UE-NATO din 2016;

R. întrucât rapoartele de consens din 2010, 2013 și 2015 ale Grupului Organizației Națiunilor Unite de experți guvernamentali (GEG ONU), aprobate de Adunarea Generală a ONU, constituie un cadru normativ universal pentru stabilitatea cibernetică, constând din recunoașterea faptului că dreptul internațional existent, inclusiv toată Carta ONU, se aplică în spațiul cibernetic, la fel ca și cele 11 norme voluntare fără caracter obligatoriu privind comportamentul responsabil al statelor, precum și măsuri de întărire a încrederii și consolidarea capacităților,

Situația capabilităților de apărare cibernetică ale UE

1. subliniază că o politică comună de apărare cibernetică și o cooperare substanțială la nivelul UE în ceea ce privește generarea de capabilități de apărare cibernetică comune și, de asemenea, mai bune sunt elemente centrale ale dezvoltării unei uniuni europene a apărării aprofundate și întărite și necesită o combinație complexă de capacități tehnice, strategice și operaționale; afirmă că apărarea cibernetică se referă la acțiuni, instrumente și procese care sunt proporționale și conforme cu dreptul internațional, care includ atât elemente militare, cât și civile și care urmăresc să protejeze, printre altele, rețelele de comunicații și informații din cadrul PSAC și misiunile și operațiunile PSAC, precum și să ofere asistență statelor membre; subliniază necesitatea urgentă de a dezvolta și a consolida atât capabilitățile militare de apărare cibernetică comune, cât și pe cele ale statelor membre;

2. reamintește că natura fără frontiere a spațiului cibernetic, precum și numărul considerabil și complexitatea crescândă a atacurilor cibernetice necesită un răspuns coordonat la nivelul Uniunii, inclusiv capabilități de sprijin comune ale statelor membre și sprijin din partea statelor membre pentru măsurile din setul de instrumente al UE pentru diplomația cibernetică, precum și o cooperare mai intensă între UE și NATO, pe baza schimburilor de informații între echipele de răspuns la crizele cibernetice, a schimburilor de bune practici, a îmbunătățirii formării, a cercetării și a exercițiilor;

3. salută CDPF ca instrument de sprijinire a dezvoltării capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre; subliniază că revizuirea CDPF ar trebui să evidențieze în primul rând lacunele și vulnerabilitățile existente în ceea ce privește structurile militare naționale și ale UE; subliniază necesitatea de a consolida coordonarea dintre instituțiile, agențiile și organele UE, între și cu statele membre, precum și cu Parlamentul European, pentru a asigura că CDPF revizuit duce la realizarea obiectivelor UE în materie de apărare cibernetică;

4. invită SEAE și Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să dezvolte mai departe un ansamblu cuprinzător de măsuri și o politică coerentă de securitate informatică pentru a consolida reziliența, dar și coordonarea militară a apărării cibernetice; îndeamnă să se întărească cooperarea cu Centrul civil de răspuns la incidente de securitate cibernetică al UE (CERT-UE) pentru a proteja rețelele utilizate de toate instituțiile, organele și agențiile UE, în strânsă cooperare cu responsabilii pentru informații (CIO) din cadrul entităților respective, precum și comunicarea dintre instituțiile, organele și agențiile UE și statele membre; invită Parlamentul să asigure participarea sa la rezultatele CERT-UE astfel încât să asigure un nivel de securitate informatică care să îi permită să primească toate informațiile clasificate și neclasificate necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile care îi revin în temeiul tratatelor, inclusiv ca urmare a procesului actual de înlocuire a Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul la informații în domeniul securității și apărării; invită SEAE să asigure niveluri adecvate de securitate cibernetică pentru activele, sediile și activitățile sale, inclusiv pentru sediul central, pentru delegațiile UE și pentru misiunile și operațiunile PSAC;

5. ia act de obiectivul CDPF din 2018 de înființare a unei rețele CERT militare a UE; invită statele membre să crească substanțial capacitățile de partajare a informațiilor clasificate pentru a facilita partajarea de informații atunci când este necesară și utilă, și să dezvolte o rețea europeană rapidă și securizată de detectare, evaluare și combatere a atacurilor cibernetice;

6. reamintește că prioritățile UE de dezvoltare a capabilităților din 2018 stabilite în cadrul planului de dezvoltare a capabilităților (PDC) au reflectat necesitatea de a dezvolta o gamă completă de capabilități și au făcut din apărarea cibernetică o prioritate-cheie; reamintește că PDC a subliniat că tehnologiile de conștientizare a situației cibernetice și tehnologiile cibernetice defensive sunt esențiale pentru a contracara amenințările la adresa securității; salută sprijinul acordat de AEA statelor membre în dezvoltarea capabilităților lor pentru îmbunătățirea rezilienței cibernetice, cum ar fi capacitatea de a detecta, de a rezista și de a se redresa în urma oricărui atac cibernetic; ia act de diferitele activități întreprinse de statele membre în cadrul AEA, inclusiv de proiectul „Cyber Defence Requirements Engineering” (Ingineria cerințelor în materie de apărare cibernetică) - (CyDRE) al AEA, care ar trebui să dezvolte o arhitectură de întreprindere pentru operațiunile din spațiul cibernetic, inclusiv domeniul de aplicare, funcționalitățile și cerințele, pe baza legislației naționale și a legislației UE;

7. invită statele membre să definească un standard comun de comunicare ce ar putea fi utilizat pentru informații clasificate și neclasificate, cu scopul de a consolida acțiunile rapide și a asigura o rețea securizată pentru combaterea atacurilor cibernetice;

8. salută procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), prima revizuire completă a apărării la nivelul UE, un instrument-cheie care sprijină coerența globală a cheltuielilor, a planificării și a cooperării în domeniul apărării ale statelor membre și ar trebui să contribuie la promovarea investițiilor în dezvoltarea capabilităților de apărare cibernetică;

9. salută progresele înregistrate deja în cadrul Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării sub forma mai multor proiecte relevante privind informațiile, comunicarea securizată și apărarea cibernetică; salută în special solicitarea privind un set de instrumente cibernetice pentru apărare care să poată fi interconectate și desfășurate cu ușurință și faptul că Fondul european de apărare (FEA) va sprijini și întărirea rezilienței și va îmbunătăți gradul de pregătire, capacitatea de reacție și cooperarea în domeniul cibernetic, cu condiția ca o astfel de prioritate să fie decisă la negocierea programelor de lucru pertinente ale FED; subliniază că posibilitățile UE de a dezvolta proiecte de apărare cibernetică depind de controlul asupra tehnologiilor, echipamentelor, serviciilor, datelor și prelucrării datelor și trebuie să se întemeieze pe o bază de părți interesate sectoriale de încredere, solicitând totodată punerea în aplicare și asigurarea respectării pe deplin a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării[4]; invită statele membre să profite de FEA pentru a dezvolta în comun capabilități de apărare cibernetică;

10. salută cooperarea sporită dintre statele membre legată de apărarea cibernetică și de comandă, control, comunicații, computere, informații, supraveghere și recunoaștere (C4ISR) și progresele înregistrate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO), inclusiv prin implementarea unor proiecte concrete precum proiectul „Echipele de răspuns rapid în domeniul cibernetic și asistență reciprocă în ceea ce privește securitatea cibernetică”; reamintește că FEA și PESCO oferă modalități excelente de a dezvolta capabilitățile de apărare cibernetică și de a accelera inițiativele de securitate cibernetică, de exemplu prin intermediul Platformei pentru schimbul de informații privind răspunsul la amenințările și incidentele cibernetice și al Centrului de coordonare în domeniul cibernetic și informațional; invită toate statele membre să garanteze coerență și să se concentreze asupra capabilității cibernetice, dezvoltând o abordare comună strategică a priorităților; solicită promovarea cercetării și inovării și a schimburilor de experiență pentru a valorifica întregul potențial al PESCO și al FEA; salută decizia Consiliului din 5 noiembrie 2020 care permite țărilor terțe să se alăture unor proiecte PESCO individuale în unele cazuri specifice, având în vedere că acestea pot aduce valoare adăugată și furniza expertiză tehnică și capabilități suplimentare, însă numai dacă îndeplinesc o serie de condiții politice, materiale și juridice convenite în prealabil; subliniază că ar putea fi în interesul strategic al UE ca, în situații excepționale, evaluate de la caz la caz, statele membre și statele nemembre să participe la proiecte PESCO în domeniul cibernetic cu scopul de a realiza angajamente mai ambițioase, pe baza unei reciprocități efective;

11. subliniază că apărarea cibernetică este considerată o sarcină operațională pentru toate misiunile PSAC și că reziliența cibernetică și capabilitățile conexe trebuie să fie create, testate și desfășurate înainte de începerea proceselor de planificare PSAC; reamintește că derularea cu succes a misiunilor și operațiunilor UE depinde din ce în ce mai mult de accesul neîntrerupt la un spațiu cibernetic securizat și, prin urmare, necesită capacități operaționale cibernetice robuste și reziliente, precum și răspunsuri adecvate la atacurile împotriva instalațiilor, misiunilor și operațiunilor militare; subliniază că, în conformitate cu Pactul privind PSAC civilă, misiunile PSAC civile trebuie să fie reziliente cibernetic și să sprijine țările gazdă unde este cazul, inclusiv prin monitorizare, mentorat și consiliere; recomandă să se exploreze opțiunile de promovare a consolidării capacității cibernetice a partenerilor noștri, cum ar fi extinderea mandatului misiunilor de formare ale UE pentru a include aspecte legate de apărarea cibernetică sau pentru a lansa misiuni cibernetice civile;

12. salută decizia Consiliului din 14 mai 2019 privind măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice care reprezintă o amenințare la adresa Uniunii sau a statelor sale membre, care permite măsuri restrictive specifice pentru a descuraja și răspunde la atacurile cibernetice care constituie o amenințare la adresa UE sau a statelor sale membre, inclusiv atacurile cibernetice împotriva țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale; salută impunerea unor astfel de măsuri restrictive în iulie 2020 și în octombrie 2020 ca un pas credibil în aplicarea setului de instrumente al UE pentru diplomația cibernetică, inclusiv a unor măsuri restrictive, și în consolidarea poziției de descurajare cibernetică a UE; solicită dezvoltarea în continuare și aplicarea strictă a unui sistem de măsuri restrictive proporționale pentru a limita atacurile cibernetice, respectând totodată viziunea europeană asupra internetului, care este cea a unei rețele unice, deschise, neutre, libere, sigure și nefragmentate;

13. reamintește că, având în vedere natura duală a tehnologiilor informatice, produsele și serviciile civile securizate sunt esențiale pentru forțele militare și contribuie astfel la o mai bună apărare cibernetică; salută, prin urmare, activitatea desfășurată de ENISA, cu implicarea statelor membre și a părților interesate doritoare, pentru a furniza UE sisteme de certificare pentru produsele, serviciile și procesele TIC cu scopul de a crește nivelul general de securitate cibernetică în cadrul pieței unice digitale; subliniază rolul important de pionierat al UE în elaborarea de standarde care modelează peisajul securității cibernetice, contribuie la concurența loială în interiorul UE și pe scena mondială și reacționează la măsurile extrateritoriale și la riscurile de securitate provenind din țări terțe; recunoaște și rolul important al ENISA în sprijinirea inițiativelor de cercetare și a altor forme de cooperare care vizează întărirea securității cibernetice; subliniază importanța investițiilor în capabilitățile de apărare cibernetică și de securitate cibernetică cu scopul de a consolida reziliența și capacitățile strategice ale UE și ale statelor sale membre; subliniază, în acest sens, importanța programului Europa digitală și a programului Orizont Europa, în special a clusterului „Securitate civilă pentru societate”; ia act de importanța instrumentelor financiare relevante disponibile în cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, precum și în Mecanismul de redresare și reziliență (MRR);

14. salută progresele înregistrate de unele state membre în crearea comandamentelor cibernetice în cadrul forțelor lor militare;

Viziune strategică – obținerea rezilienței în materie de apărare cibernetică

15. ia act de faptul că Busola strategică va consolida și va orienta implementarea nivelului de ambiție al UE în materie de securitate și apărare și va transforma această ambiție în nevoi legate de capabilități, inclusiv în domeniul apărării cibernetice ca o prioritate, crescând astfel capacitatea UE și a statelor membre de a detecta, atribui, împiedica, descuraja, preveni, reacționa la și a se recupera după activități cibernetice răuvoitoare prin consolidarea poziției sale, conștientizarea situației, un cadru juridic și etic, instrumente, proceduri și parteneriate;

16. insistă asupra faptului că Busola strategică ar trebui să aprofundeze cultura strategică în domeniul cibernetic și să elimine orice duplicare a capabilităților și a mandatelor; subliniază că este esențial să se depășească actuala fragmentare și complexitate a arhitecturii cibernetice generale în interiorul UE și să se elaboreze o viziune comună a modului de realizare a securității și stabilității în spațiul cibernetic;

17. subliniază că fragmentarea este însoțită de preocupări serioase legate de lipsa de resurse și personal la nivelul UE, ceea ce împiedică atingerea obiectivului de a crea cel mai sigur mediu digital, de aceea subliniază nevoia creșterii acestora; îndeamnă VP/ÎR și/sau statele membre să crească resursele financiare și personalul din domeniul apărării cibernetice, în special numărul analiștilor de informații și al experților în criminalistică cibernetică, precum și formarea lor în legătură cu procesul decizional și de elaborare a politicilor, punerea în aplicare a politicilor, răspunsul la incidente cibernetice și investigațiile conexe, inclusiv dezvoltarea competențelor cibernetice pentru a crește capacitatea UE de a caracteriza și atribui atacurile cibernetice și de a da, ca urmare, un răspuns politic, civil și militar adecvat într-un interval de timp scurt; solicită finanțare suplimentară pentru CERT-UE și Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN) și sprijin pentru statele membre în crearea și consolidarea centrelor de operațiuni pentru securitate (COS) cu scopul de a construi o rețea de COS în întreaga UE, care ar putea întări cooperarea civil-militară astfel încât să transmită în timp util avertismente în legătură cu incidentele de securitate cibernetică;

18. observă că o instruire și educație militară suplă în domeniul cibernetic la nivelul UE ar crește semnificativ nivelul de încredere între statele membre, îmbunătățind procedurile standard de operare, stabilind norme mai clare și îmbunătățind aplicarea legislației; ia act, în acest context, de activitatea importantă de formare desfășurată de Colegiul European de Securitate și Apărare (CESA) în domeniul apărării cibernetice și salută, în acest sens, crearea platformei de educație, formare, evaluare și exerciții în domeniul cibernetic (EFEE), care urmărește formarea în materie de securitate cibernetică și apărare în rândul personalului civil și militar, precum și armonizarea și standardizarea necesară a formării în domeniul cibernetic; subliniază că CESA ar trebui să beneficieze în mai mare măsură de finanțare structurală din partea Uniunii pentru a-și putea spori contribuția la promovarea competențelor UE în materie de apărare cibernetică, în special ținând cont de nevoia tot mai mare de experți bine calificați în domeniul cibernetic; invită statele membre să promoveze parteneriate cu mediul academic care urmăresc promovarea unor programe de cercetare și dezvoltare în materie de securitate cibernetică pentru a dezvolta noi tehnologii, instrumente și competențe comune aplicabile atât în sectorul civil, cât și în cel al apărării; subliniază importanța educației pentru a sensibiliza opinia publică și a crește competențele cetățenilor astfel încât să se poată apăra împotriva atacurilor cibernetice;

19. subliniază necesitatea ca politicile de apărare cibernetică ale UE să includă considerente de gen și să aibă obiective ambițioase de eliminare a disparităților de gen în rândul profesioniștilor din domeniul apărării cibernetice, în special prin politici active favorabile incluziunii din punctul de vedere al genului și prin programe de formare adaptate pentru femei;

20. reamintește că apărarea cibernetică are atât o dimensiune militară, cât și una civilă și solicită așadar o cooperare mai puternică, sinergii și coerența instrumentelor; subliniază necesitatea de a analiza și de a discuta mai întâi problemele de cooperare și coordonare, dar mai apoi și lacunele în ceea ce privește resursele umane și tehnice, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; observă că integrarea reușită atât a resurselor militare, cât și a celor civile poate fi asigurată numai prin instruire și exerciții cu toate părțile interesate relevante; subliniază, în acest sens, exercițiul „Locked Shields” al NATO, acesta fiind unul dintre cele mai bune exemple de testare și îmbunătățire a capabilităților de apărare cibernetică, atât civile, cât și militare; invită așadar VP/ÎR și Comisia să dezvolte o abordare politică integrată și să promoveze sinergii și o cooperare strânsă între rețeaua CERT militară, CERT-UE și rețeaua CSIRT;

21. salută comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital”, care urmărește să consolideze sinergiile și cooperarea dintre activitățile cibernetice civile, de apărare și spațiale; consideră că strategia este o etapă importantă pentru consolidarea rezilienței cibernetice a UE și a statelor membre, întărind astfel poziția de lider a UE în domeniul digital și capacitățile sale strategice;

22. recomandă înființarea unei unități cibernetice comune care să intensifice cooperarea pentru a compensa absența schimbului de informații între instituțiile, organele și agențiile UE, garantând o rețea de informații sigură și rapidă, și să permită utilizarea deplină a structurilor, resurselor și capabilităților existente; remarcă rolul important pe care unitatea cibernetică comună l-ar putea juca în protejarea UE împotriva atacurilor informatice transfrontaliere grave, pe baza conceptului de schimb transsectorial de informații; subliniază importanța coordonării pentru a evita suprapunerea structurilor și a responsabilităților în cursul dezvoltării sale; salută în acest sens recomandarea Comisiei din 23 iunie 2021, în care se prevede că ar trebui create interfețe specifice cu unitatea cibernetică comună pentru a face posibilă partajarea de informații cu comunitatea de apărare cibernetică, în special prin reprezentarea SEAE; subliniază, de asemenea, că reprezentanții proiectelor PESCO relevante ar trebui să sprijine unitatea cibernetică comună, în special în ceea ce privește conștientizarea situației și pregătirea;

23. reamintește că, dat fiind faptul că au frecvent dublă utilizare prin natura lor, îmbunătățirea capabilităților de apărare cibernetică necesită, de asemenea, expertiză civilă în domeniul securității rețelelor și informațiilor; subliniază că proliferarea sistemelor cu dublă utilizare gata de a fi utilizate poate pune probleme, deoarece acestea pot fi exploatate de un număr din ce în ce mai mare de actori statali și nestatali ostili; invită Comisia și statele membre să activeze mai multe pârghii esențiale, cum ar fi certificarea și supravegherea responsabilității actorilor privați; subliniază că inovarea tehnologică este determinată în principal de societăți private, astfel că cooperarea cu sectorul privat și cu părțile interesate civile, inclusiv cu industriile și entitățile implicate în gestionarea infrastructurilor critice, precum și cu IMM-urile, societatea civilă, organizațiile și mediul academic, este esențială și ar trebui consolidată; ia act de propunerea de revizuire a Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (NIS) și de propunerea de directivă privind reziliența entităților critice, prin care se urmărește protecția infrastructurilor critice și îmbunătățirea securității lanțurilor de aprovizionare și includerea actorilor reglementați în ecosistemul digital; reamintește că fiecare stat membru ar trebui să aibă o politică specifică de gestionare a riscurilor în cadrul lanțului de aprovizionare în materie de securitate cibernetică, care să abordeze în special chestiunea vânzătorilor de încredere; reamintește, de asemenea, că Directiva NIS ar trebui să respecte competențele statelor membre și face trimitere la avizele relevante ale Subcomisiei pentru securitate și apărare referitoare la cele două propuneri;

24. salută lansarea rețelei organizațiilor de legătură în materie de crize cibernetice (CyCLONe) la 29 septembrie 2020, care a îmbunătățit și mai mult schimbul de informații în timp util și de conștientizare a situației prin eliminarea decalajului dintre nivelurile tehnic și politic ale UE; observă că o capabilitate eficace de apărare cibernetică necesită o schimbare a culturii schimbului de informații bazată pe principiul „necesității de a cunoaște” într-o cultură bazată pe „necesitatea de a partaja”;

25. salută Planul de acțiune al Comisiei privind sinergiile dintre industria civilă, industria de apărare și industria spațială și reamintește interdependența strânsă a acestor trei sectoare în domeniul apărării cibernetice; remarcă faptul că, spre deosebire de alte domenii militare, infrastructura utilizată pentru a „crea” spațiul cibernetic este operată în principal de entități comerciale care de cele mai multe ori au sediul în afara UE, ceea ce duce la dependențe industriale și tehnologice de părți terțe; este ferm convins că UE trebuie să își crească suveranitatea tehnologică și să impulsioneze inovarea, investind în utilizarea etică a noilor tehnologii în domeniul securității și apărării, cum ar fi IA și informatica cuantică; încurajează ferm elaborarea în statele membre a unei agende de cercetare și dezvoltare axate pe IA; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea IA în scopuri militare trebuie să respecte dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul umanitar internațional și că UE trebuie să își asume rolul de lider în promovarea unui cadru global de reglementare a IA întemeiat pe valori democratice și pe o abordare bazată pe prezența factorului uman;

26. ia act de activitatea importantă desfășurată de SatCen UE și subliniază că Uniunea trebuie să dispună de resurse adecvate în domeniul imagisticii spațiale și al colectării de informații; solicită agenției să analizeze și să prezinte un raport privind siguranța și/sau vulnerabilitatea sateliților UE și ai statelor membre în fața deșeurilor spațiale și a atacurilor cibernetice; subliniază că SatCen UE ar trebui să beneficieze de finanțare structurală sporită din partea Uniunii pentru a-și putea menține contribuțiile la acțiunile Uniunii; subliniază că capabilitățile de apărare cibernetică sunt esențiale pentru asigurarea schimbului de informații securizat și rezilient cu SatCen atât despre securitatea dinspre spațiu, cât și în spațiu, cu scopul de a păstra și întări autonomia strategică a UE în ceea ce privește conștientizarea situației; subliniază că UE și NATO trebuie să depună eforturi pentru a împiedica militarizarea spațiului;

27. salută decizia Consiliului privind înființarea Centrului de competențe european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică la București, care va canaliza finanțarea legată de securitatea cibernetică din programul Orizont Europa și din programul Europa digitală, și încurajează cooperarea fără sincope cu rețeaua sa de centre naționale de coordonare; subliniază importanța centrului pentru a pune în aplicare proiecte și inițiative relevante în materie de securitate cibernetică ce vor contribui la construirea de noi capacități esențiale pentru a fundamenta reziliența Uniunii și pentru a spori coordonarea dintre sectoarele civil și de apărare ale securității cibernetice; subliniază că Centrul de competențe în materie de securitate cibernetică trebuie să reunească principalele părți interesate europene, inclusiv sectorul de profil, instituțiile universitare și de cercetare, precum și alte asociații pertinente ale societății civile, cu scopul de a întări și a disemina cunoștințele specializate în materie de securitate cibernetică în întreaga UE;

28. subliniază importanța criptării și a accesului legal la datele criptate; reamintește că criptarea datelor și consolidarea și utilizarea pe scară cât mai largă a acestor capacități pot aduce o contribuție semnificativă la securitatea cibernetică a statelor, a societăților și a industriei; încurajează un program de „suveranitate digitală europeană” pentru a promova și a întări capabilitățile actuale în ceea ce privește instrumentele cibernetice și de criptare inspirate de drepturile și valorile europene fundamentale, cum ar fi viața privată, libertatea de exprimare și democrația, cu scopul de a consolida competitivitatea europeană pe piața securității cibernetice și de a stimula cererea internă;

29. salută viitoarea „Viziune militară și strategie privind spațiul cibernetic ca domeniu de operații”, care va defini spațiul cibernetic ca domeniu de operațiuni pentru PSAC a UE; solicită o evaluare continuă a vulnerabilităților infrastructurilor de informații ale misiunilor PSAC și implementarea unor standarde comune armonizate în materie de educație, formare și exerciții în domeniul apărării cibernetice în sprijinul misiunilor PSAC;

30. regretă faptul că limitările actuale ale sistemelor clasificate ale Capacității militare de planificare și conducere a UE (MPCC) îi afectează capabilitățile; invită SEAE, prin urmare, să furnizeze rapid MPCC un sistem de comunicații și informații (SCI) autonom și securizat de ultimă generație, capabil să gestioneze datele UE clasificate pentru misiunile și operațiunile sale PSAC, cu un nivel adecvat de protecție și reziliență și un comandament al forțelor desfășurat;

31. solicită să fie integrată în continuare securitatea cibernetică în mecanismele UE de reacție la situațiile de criză și să fie corelate inițiativele, structurile și procedurile existente ale diferitelor comunități cibernetice, cu scopul de a consolida asistența reciprocă și cooperarea operațională între statele membre, în special în cazul unor atacuri cibernetice majore, pentru a spori interoperabilitatea și a crea o înțelegere comună a apărării cibernetice; pune un accent deosebit pe importanța unor exerciții suplimentare, dar cu o frecvență mai mare, și a unor discuții politice pe bază de scenarii în legătură cu gestionarea crizelor, inclusiv cu privire la clauza de asistență reciprocă [articolul 42 alineatul (7) din TUE] într-un scenariu ipotetic de atac cibernetic grav, ce ar putea fi considerat un atac armat; solicită ca astfel de inițiative să consolideze înțelegerea comună privind procedurile de implementare a asistenței reciproce și/sau a solidarității în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE și cu articolul 222 din TFUE, inclusiv cu un obiectiv specific de operaționalizare a acestor proceduri pentru atacurile cibernetice îndreptate împotriva statelor membre; salută comunicatul summitului NATO care a avut loc la 14 iunie 2021 la Bruxelles, în care se reafirmă angajamentul NATO de a utiliza întreaga gamă de capabilități în orice moment pentru a descuraja în mod activ toate tipurile de amenințări cibernetice și a asigura apărarea împotriva acestora și contracararea lor, inclusiv decizia de a invoca articolul 5 „de la caz la caz”; salută discuțiile suplimentare privind articularea dintre cadrul UE de gestionare a crizelor în materie de securitate cibernetică și setul de instrumente pentru diplomația cibernetică;

32. ia act de faptul că UE este din ce în ce mai implicată în conflicte hibride cu adversarii geopolitici; subliniază că aceste acte au un caracter deosebit de destabilizator și periculos, deoarece estompează liniile dintre război și pace, destabilizează democrațiile și ridică semne de întrebare în mintea populațiilor-țintă; reamintește că, adesea, aceste atacuri nu sunt, în sine, suficient de grave pentru a declanșa aplicarea articolului 5 din Tratatul NATO sau a articolului 42 alineatul (7) din TUE, chiar dacă au un efect strategic cumulativ și nu pot fi combătute în mod eficace prin represalii din partea statului membru vătămat; consideră că UE ar trebui, așadar, să facă eforturi pentru a găsi o soluție de a umple acest vid juridic prin reinterpretarea articolului 42 alineatul (7) din TUE și a articolului 222 din TFUE într-un mod care să rezerve dreptul la apărare colectivă sub pragul apărării colective și să permită contramăsuri colective ale statelor membre ale UE pe bază de voluntariat și ar trebui să colaboreze la nivel internațional cu aliații pentru o soluție similară la nivel internațional; subliniază că acesta este singurul mijloc eficace de combatere a stării de paralizie în privința reacției la amenințările hibride și un instrument de creștere a costurilor suportate de adversarii noștri;

33. reiterează că capabilitățile comune solide de identificare a originii atacurilor reprezintă unul dintre instrumentele-cheie pentru consolidarea capabilităților UE și ale statelor membre și constituie o componentă esențială a apărării și disuasiunii cibernetice eficace; subliniază că îmbunătățirea schimburilor de informații privind informațiile tehnice, analizele și informațiile privind amenințările între statele membre la nivelul UE ar putea permite identificarea colectivă la nivelul UE; recunoaște că, într-o anumită măsură, apărarea cibernetică este mai eficace dacă include și unele mijloace și măsuri ofensive, cu condiția ca utilizarea lor să respecte dreptul internațional; subliniază că atribuirea explicită a atacurilor cibernetice este un instrument util de descurajare; invită să se ia în considerare atribuirea publică comună a activităților cibernetice răuvoitoare, inclusiv posibilitatea de a elabora, sub auspiciile SEAE, rapoarte privind comportamentul cibernetic al anumitor actori care să rezume activitățile cibernetice răuvoitoare sponsorizate de stat împotriva statelor membre la nivelul UE;

34. consideră că este esențială cooperarea cibernetică UE-NATO, care ar putea permite și consolida atribuirea colectivă formală a incidentelor cibernetice răuvoitoare și, în consecință, impunerea de sancțiuni și măsuri restrictive; remarcă faptul că s-ar obține o reziliență funcțională și un bun efect disuasiv dacă autorii faptelor ar avea cunoștință de catalogul de posibile contramăsuri, de caracterul lor proporțional și adecvat și de conformitatea lor cu dreptul internațional, în special cu Carta ONU (pe baza gravității, amplorii și țintei atacurilor cibernetice);

35. salută propunerea VP/ÎR de a încuraja și facilita instituirea unui grup de lucru al UE pentru informații cibernetice al statelor membre, în cadrul INTCEN, pentru a promova cooperarea strategică în materie de informații privind amenințările și activitățile cibernetice, cu scopul de a sprijini în continuare conștientizarea situațiilor și luarea deciziilor de către UE cu privire la un răspuns diplomatic comun; încurajează continuarea progreselor în ceea ce privește setul comun de propuneri, în special interacțiunea actuală cu celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride și cu celula NATO de analiză a amenințărilor hibride în ceea ce privește conștientizarea și analiza comună a situațiilor și cooperarea tactică și operațională

Consolidarea parteneriatelor și sporirea rolului UE în contextul internațional

36. consideră că cooperarea cu NATO în domeniul apărării cibernetice joacă un rol important în prevenirea, descurajarea și reacția la atacurile cibernetice care afectează securitatea colectivă a statelor membre; invită statele membre să facă schimb de probe și informații pentru a contribui la stabilirea listelor de sancțiuni cibernetice; solicită o mai bună coordonare cu NATO în acest sens, prin participarea la exerciții cibernetice și formări comune, ca de exemplu exercițiile paralele și coordonate;

37. recunoaște că UE și NATO ar trebui să adopte o poziție coordonată în domeniile în care actori ostili amenință interesele de securitate euro-atlantice; își exprimă îngrijorarea cu privire la comportamentul agresiv sistemic de care dau dovadă în special China, Rusia și Coreea de Nord în spațiul cibernetic, inclusiv numeroasele atacuri cibernetice împotriva instituțiilor guvernamentale și a întreprinderilor private; este de opinie că cooperarea UE-NATO ar trebui să se concentreze asupra provocărilor din domeniile cibernetic, hibrid, al tehnologiilor emergente și disruptive, al spațiului, al controlului armamentelor și al neproliferării; îndeamnă ca cooperarea UE-NATO să asigure rețele de mare viteză reziliente, accesibile ca preț și securizate, care respectă standardele UE și naționale de securitate ce asigură rețele naționale și internaționale de informații capabile să cripteze date sensibile și comunicații;

38. salută acordul dintre CERT-UE și Capacitatea de răspuns la incidente informatice din cadrul NATO (NCIRC) de a asigura posibilitatea unui răspuns în timp real la amenințări prin îmbunătățirea prevenirii, detectării și reacției la incidente cibernetice atât în UE, cât și în NATO; subliniază, de asemenea, importanța creșterii capabilităților de formare în domeniul apărării cibernetice cu privire la sistemele informatice și cibernetice în cooperare cu Centrul de Excelență Cooperativ de Apărare Cibernetică (CCDCOE) al NATO și Academia de Comunicații și Informații (NCI) a NATO;

39. solicită cooperarea în continuare dintre UE și NATO, în special în ceea ce privește cerințele de interoperabilitate în materie de apărare cibernetică, prin căutarea unor posibile complementarități și consolidarea reciproc avantajoasă a capacităților, urmărirea aderării structurilor relevante ale PSAC la colaborarea în rețea pentru misiuni a NATO, evitarea suprapunerilor și recunoașterea responsabilităților ce revin fiecărei părți; îndeamnă consolidarea PESCO a UE, precum și a inițiativei NATO privind apărarea inteligentă, inițiativa privind forțele conectate și angajamentul privind investițiile în domeniul apărării și promovarea punerii în comun și a partajării, urmărind să creeze mai bine sinergii și eficiență în relația dintre furnizori și utilizatorii finali; salută progresele înregistrate în cooperarea UE-NATO în domeniul apărării cibernetice, în special în ceea ce privește schimbul de concepte și doctrine, participarea încrucișată la exercițiile cibernetice și informările încrucișate, în special cu privire la dimensiunea cibernetică a gestionării crizelor; propune crearea unui centru comun UE-NATO de informare privind amenințările informatice, precum și a unui grup operativ comun pentru securitatea cibernetică;

40. solicită o coordonare mai strânsă în domeniul apărării cibernetice între statele membre, instituțiile UE, aliații NATO, ONU și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); încurajează, în acest sens, promovarea în continuare a măsurilor OSCE de consolidare a încrederii în spațiul cibernetic și subliniază necesitatea dezvoltării unor instrumente eficace de cooperare internațională pentru a sprijini consolidarea capacităților cibernetice ale partenerilor, precum și pentru a dezvolta și promova măsuri de consolidare a încrederii și o cooperare incluzivă cu societatea civilă și părțile interesate; salută importanța acordată unui spațiu cibernetic global, deschis, liber, stabil și sigur în Strategia UE pentru cooperare în regiunea indo-pacifică din 19 aprilie 2021; solicită dezvoltarea activă a unor legături mai strânse cu democrațiile cu aceleași convingeri din regiunea indo-pacifică, cum ar fi SUA, Coreea de Sud, Japonia, India, Australia și Taiwan, pentru a face schimb de cunoștințe și experiență, precum și pentru a face schimb de informații privind combaterea amenințărilor cibernetice; subliniază, de asemenea, importanța cooperării cu alte țări, în special în vecinătatea imediată a UE, pentru a contribui la consolidarea capacității acestora de a se apăra împotriva amenințărilor la adresa securității cibernetice; salută sprijinul acordat de Comisie programelor de securitate cibernetică în Balcanii de Vest și în țările Parteneriatului estic; subliniază necesitatea urgentă de a se respecta dreptul internațional, inclusiv Carta ONU, în întregime, și de a adera la cadrul normativ internațional recunoscut pe scară largă pentru un comportament responsabil al statelor și de a contribui la discuțiile în curs privind modalitățile de aplicare a dreptului internațional în spațiul cibernetic în contextul ONU;

41. subliniază importanța unui parteneriat puternic în domeniul cibernetic cu Regatul Unit, care este o națiune lider în ceea ce privește arsenalul său de apărare cibernetică; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a relansa un proces care să vizeze încheierea unui cadru formal și structurat de cooperare în acest domeniu în viitor;

42. subliniază necesitatea de a asigura pacea și stabilitatea în spațiul cibernetic; invită toate statele membre și UE să dea dovadă de spirit de conducere în timpul discuțiilor și inițiativelor desfășurate sub auspiciile ONU, inclusiv prin propunerea unui program de acțiune, să adopte o abordare proactivă în stabilirea unui cadru de reglementare comun la nivel internațional și să contribuie la promovarea efectivă a responsabilității, a aderării la normele emergente și a prevenirii utilizării abuzive a tehnologiilor digitale și să promoveze un comportament responsabil al statelor în spațiul cibernetic, pornind de la rapoartele de consens ale GEG ONU aprobate de Adunarea Generală a ONU; salută recomandările din raportul final al Grupului de lucru deschis, în special cu privire la instituirea unui program de acțiune; încurajează ONU să promoveze dialogul între state, cercetători, cadre universitare, organizații ale societății civile, actori umanitari și sectorul privat, astfel încât să asigure procese incluzive de elaborare a politicilor pentru noile dispoziții internaționale; solicită accelerarea tuturor eforturilor multilaterale existente, astfel încât cadrele normative și de reglementare să nu fie depășite de dezvoltarea tehnologică și de noile metode de război; solicită modernizarea arhitecturii de control al armelor, pentru a evita apariția unei zone gri digitale; solicită ca misiunile ONU de menținere a păcii să fie consolidate prin capabilități de apărare cibernetică, corespunzător punerii în aplicare efective a mandatelor lor;

43. își reiterează poziția referitoare la interzicerea dezvoltării, producției și utilizării unor arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană semnificativă; invită ÎR/VP, statele membre și Consiliul European să adopte o poziție comună față de sistemele de arme autonome care să asigure un control uman semnificativ asupra funcțiilor esențiale ale unor astfel de sisteme de arme; solicită inițierea unor negocieri internaționale cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să interzică armele pe deplin autonome;

44. subliniază importanța cooperării cu parlamentele naționale pentru a face schimb de bune practici în domeniul apărării cibernetice;

°

° °

45. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, agențiilor UE din domeniul apărării și al securității cibernetice, Secretarului General al NATO și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

1.7.2021

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

58

7

3

Membri titulari prezenți la votul final

Alviina Alametsä, Alexander Alexandrov Yordanov, Maria Arena, Petras Auštrevičius, Traian Băsescu, Anna Bonfrisco, Fabio Massimo Castaldo, Susanna Ceccardi, Włodzimierz Cimoszewicz, Tanja Fajon, Anna Fotyga, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Raphaël Glucksmann, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Márton Gyöngyösi, Sandra Kalniete, Dietmar Köster, Stelios Kouloglou, Maximilian Krah, Andrius Kubilius, Ilhan Kyuchyuk, David Lega, Miriam Lexmann, Nathalie Loiseau, Antonio López-Istúriz White, Claudiu Manda, Lukas Mandl, Thierry Mariani, David McAllister, Vangelis Meimarakis, Sven Mikser, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Urmas Paet, Demetris Papadakis, Kostas Papadakis, Tonino Picula, Manu Pineda, Giuliano Pisapia, Thijs Reuten, Jérôme Rivière, María Soraya Rodríguez Ramos, Nacho Sánchez Amor, Isabel Santos, Jacek Saryusz-Wolski, Andreas Schieder, Radosław Sikorski, Jordi Solé, Sergei Stanishev, Tineke Strik, Hermann Tertsch, Hilde Vautmans, Harald Vilimsky, Idoia Villanueva Ruiz, Viola Von Cramon-Taubadel, Witold Jan Waszczykowski, Charlie Weimers, Isabel Wiseler-Lima, Salima Yenbou, Željana Zovko

Membri supleanți prezenți la votul final

Ioan-Rareş Bogdan, Markéta Gregorová, Rasa Juknevičienė, Arba Kokalari, Hannah Neumann, Mick Wallace

 


 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

58

+

EPP

Alexander Alexandrov Yordanov, Traian Băsescu, Ioan-Rareş Bogdan, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Rasa Juknevičienė, Sandra Kalniete, Arba Kokalari, Andrius Kubilius, David Lega, Miriam Lexmann, Antonio López-Istúriz White, David McAllister, Lukas Mandl, Vangelis Meimarakis, Francisco José Millán Mon, Radosław Sikorski, Isabel Wiseler-Lima, Željana Zovko

S&D

Maria Arena, Włodzimierz Cimoszewicz, Tanja Fajon, Raphaël Glucksmann, Dietmar Köster, Claudiu Manda, Sven Mikser, Demetris Papadakis, Tonino Picula, Giuliano Pisapia, Thijs Reuten, Nacho Sánchez Amor, Isabel Santos, Andreas Schieder, Sergei Stanishev

RENEW

Petras Auštrevičius, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Ilhan Kyuchyuk, Nathalie Loiseau, Javier Nart, Urmas Paet, María Soraya Rodríguez Ramos, Hilde Vautmans

VERTS

Alviina Alametsä, Markéta Gregorová, Hannah Neumann, Jordi Solé, Tineke Strik, Viola Von Cramon-Taubadel, Salima Yenbou

ID

Anna Bonfrisco, Susanna Ceccardi

ECR

Anna Fotyga, Jacek Saryusz-Wolski, Hermann Tertsch, Witold Jan Waszczykowski

NI

Fabio Massimo Castaldo, Márton Gyöngyösi

 

7

-

ID

Maximilian Krah, Thierry Mariani, Jérôme Rivière

The Left

Manu Pineda, Idoia Villanueva Ruiz, Mick Wallace

NI

Kostas Papadakis

 

3

0

ID

Harald Vilimsky

ECR

Charlie Weimers

The Left

Stelios Kouloglou

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

[1] JO L 194, 19.7.2016, p. 1.

[2] JO L 151, 7.6.2019, p. 15.

[3] JO C 28, 27.1.2020, p. 57.

[4] Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

Ultima actualizare: 2 septembrie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate