RAPORT referitor la regiunea arctică: oportunități, preocupări și provocări în materie de securitate
4.8.2021 - (2020/2112(INI))
Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Anna Fotyga
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la regiunea arctică: oportunități, preocupări și provocări în materie de securitate
Parlamentul European,
– având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), mai ales articolele 21, 22, 34 și 36, precum și partea a V-a din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere rezoluțiile sale din 9 octombrie 2008 referitoare la reglementarea regiunii arctice[1], din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat[2], din 12 martie 2014 referitoare la strategia UE pentru regiunea arctică[3]și din 16 martie 2017 referitoare la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică[4], din 3 iulie 2018 referitoare la diplomația în domeniul climei[5] și din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu[6],
– având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală la 13 decembrie 2007,
– având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri[7],
– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 intitulată „Uniunea Europeană și regiunea arctică” (COM(2008)0763), comunicarea comună din 26 iunie 2012 intitulată „Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică: progresele înregistrate din 2008 și etapele viitoare” (JOIN(2012)0019) și din 27 aprilie 2016, intitulată „O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” (JOIN(2016)0021),
– având în vedere recomandările în domeniu ale Delegației pentru cooperare nordică și pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, precum și Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE) (DEEA),
– având în vedere rezumatul rezultatelor consultării publice privind politica UE pentru regiunea arctică din ianuarie 2021,
– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020[8] și Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 (COM (2019)0640) privind Pactul ecologic european,
– având în vedere Convenția-cadru privind schimbările climatice a Organizației Națiunilor Unite (CCONUSC),
– având în vedere acordul adoptat la Paris la 12 decembrie 2015, încheiat cu ocazia celei de a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (Acordul de la Paris),
– având în vedere concluziile Consiliului din 8 decembrie 2009 privind chestiunile legate de regiunea arctică, din 12 mai 2014 privind dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică, din 20 iunie 2016 privind regiunea arctică, din 21 noiembrie 2019 privind soluții spațiale pentru o regiune arctică durabilă și din 9 decembrie 2019 referitoare la politica UE privind regiunea arctică,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 15 mai 2017 privind popoarele indigene și Documentul de lucru comun referitor la punerea în aplicare a politicii externe a UE privind popoarele indigene din 17 octombrie 2016 (SWD(2016)0340),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind Uniunea Europeană și regiunea arctică (COM(2008)0763),
– având în vedere Declarația de la Ilulissat a celor cinci state de coastă cu ieșire la Oceanul Arctic (SUA, Rusia, Canada, Norvegia și Danemarca), anunțată la 28 mai 2008 și reafirmată în mai 2018,
– având în vedere înființarea Consiliului statelor de la Marea Baltică (BSAC) și a Consiliului euroarctic al Mării Barents (BEAC),
– având în vedere Decizia 2014/137/UE a Consiliului din 14 martie 2014 privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte,
– având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, din iunie 2016,
– având în vedere strategiile naționale privind regiunea arctică, în special cele ale statelor arctice, respectiv Regatul Danemarcei, Suedia și Finlanda, precum și cele ale altor state membre ale UE și SEE,
– având în vedere Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă,
– având în vedere Strategia spațială pentru Europa, publicată de Comisie la 26 octombrie 2016, (COM(2016)0705),
– având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării (CNUDM), încheiată la 10 decembrie 1982 și în vigoare începând cu data de 16 noiembrie 1994,
– având în vedere Convenția UNESCO din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural,
– având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale,
– având în vedere acordul de prevenire a pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic din 3 octombrie 2018 („acordul CAO pentru pescuit”),
– având în vedere Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR),
– având în vedere Codul internațional privind navele care operează în apele polare („Codul polar”), adoptat de Organizația Maritimă Internațională (OMI),
– având în vedere Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) din 1974, Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) din 1973, modificată prin Protocolul din 1978 și prin Protocolul din 1997, Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (STCW) din 1978, modificată în 1995 și 2010, Convenția privind normele internaționale de prevenire a coliziunilor pe mare (COLREGs) din 1972, Convenția privind facilitarea traficului maritim internațional („Convenția FAL”) din 1965 și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare (SAR) din 1979,
– având în vedere Tratatul privind insulele Svalbard (anterior „Tratatul privind Arhipelagul Spitsbergen”) din 9 februarie 1920,
– având în vedere Declarația de la Ottawa din 19 septembrie 1996 de înființare a Consiliului Arctic,
– având în vedere declarațiile adoptate cu ocazia Forumului Parlamentar al Dimensiunii nordice la Bodø, Norvegia, în noiembrie 2019, la Bruxelles, în noiembrie 2017, la Reykjavik, Islanda, în mai 2015, la Arhangelsk, Rusia, în noiembrie 2013, la Tromsø, Norvegia, în februarie 2011 și la Bruxelles în septembrie 2009,
– având în vedere cele trei acorduri obligatorii din punct de vedere juridic negociate sub auspiciile Consiliului Arctic, și anume Acordul de cooperare privind căutarea și salvarea internațională aeriană și maritimă în Arctica din 2011, Acordul de cooperare privind pregătirea și răspunsul în caz de poluare cu hidrocarburi în Arctica din 2013, precum și Acordul privind consolidarea cooperării științifice internaționale în regiunea arctică din 2017,
– având în vedere declarația adoptată cu ocazia celei de a 14-a Conferințe a Comisiei permanente a parlamentarilor din regiunea arctică, organizată în perioada 13-14 aprilie 2021,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 3 septembrie 2020 intitulată „Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității” (COM(2020)0474),
– având în vedere Forumul UE privind Arctica, care a avut loc la Umeå, Suedia, în 2019,
– având în vedere rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), în special Raportul special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare și Raportul special privind încălzirea globală cu 1,5°C,
– având în vedere raportul de sinteză, elaborat în urma consultării din cadrul Forumului european al părților interesate în regiunea arctică, pentru a identifica priorități-cheie de investiții în regiunea arctică și modalități de optimizare mai aprofundată a viitoarelor programe de finanțare ale UE destinate regiunii, publicat la 21 decembrie 2017,
– având în vedere nota strategică a Centrului European de Strategie Politică din iulie 2019 intitulată „Walking on Thin Ice: A Balanced Arctic Strategy for the EU” (Călcând pe gheața subțire: o strategie echilibrată privind regiunea arctică pentru UE),
– având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord, Comunicatul summitului de la Varșovia, emis de șefii de stat și de guvern care au participat la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic de la Varșovia din 8 și 9 iulie 2016, precum și analiza și recomandările grupului de reflecție numit de Secretarul General al NATO, intitulat „NATO 2030: uniți pentru o nouă eră”,
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0239/2021),
A. întrucât, în ultimele decenii, Arctica a fost o regiune a păcii, cu tensiuni reduse și cooperare internațională constructivă între cele opt state arctice (Danemarca, Suedia, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Canada și SUA); întrucât statele arctice și comunitatea internațională ar trebui, prin urmare, să mențină această situație și să dea dovadă, în continuare, de voința politică de cooperare și soluționare a problemelor controversate, în conformitate cu dreptul internațional;
B. întrucât importanța geopolitică a regiunii este în creștere, iar viitorul regiunii arctice și provocările globale cu care se confruntă regiunea, depășind pe cele ale statelor arctice riverane, necesită, prin urmare, o guvernanță pe mai multe niveluri și urmărirea cooperării regionale și a soluțiilor internaționale; întrucât există o legătură directă între geopolitica și securitatea regiunii arctice și situația sa de mediu care, la rândul ei, este puternic influențată de consecințele activității umane în alte zone ale planetei;
C. întrucât modelul cuprinzător de administrare a regiunii arctice, având la bază dreptul internațional, s-a dovedit a fi eficace și solid; întrucât cooperarea s-a dovedit a fi cel mai util mod de a stabili relații între statele arctice;
D. întrucât actualul cadru de guvernanță arctică, axat pe Consiliul Arctic, a adus, în ultimii 25 de ani, o contribuție semnificativă la stabilitatea regiunii; întrucât Consiliul Arctic este principalul forum de cooperare arctică, iar grupurile sale de lucru servesc drept arenă pentru o cooperare internațională pozitivă și constructivă;
E. întrucât activitatea Consiliului Arctic a fost esențială pentru asigurarea unei cooperări pașnice și constructive între statele arctice, conducând la mai multe acorduri obligatorii între acestea; întrucât, în trecut, regiunea arctică a fost relativ neafectată de conflictele geopolitice mondiale, dar importanța sa militară și rolul său strategic geopolitic sunt în creștere; întrucât securitatea și politica privind regiunea arctică au devenit din ce în ce mai legate de problemele mondiale, evoluțiile din afara zonei arctice putând avea consecințe asupra statelor arctice și viceversa, din acest motiv fiind cu atât mai important să se evite orice efect de propagare a tensiunilor geopolitice și a conflictelor din alte regiuni asupra zonei arctice;
F. întrucât Uniunea susține pe deplin angajamentul Consiliului Arctic în ceea ce privește bunăstarea locuitorilor din Arctica, dezvoltarea sustenabilă a regiunii și protecția mediului arctic, inclusiv sănătatea ecosistemelor, menținerea și refacerea biodiversității, conservarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale;
G. întrucât Uniunea pledează de mult timp în favoarea unei strânse cooperări în regiunea arctică și intervine în Arctica de decenii, prin implicarea sa în Dimensiunea nordică, cu Rusia, Norvegia și Islanda, prin participarea sa la instituirea Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB), cooperarea sa în regiunea euroarctică a Mării Barents, în special în Consiliul euroarctic al Mării Barents și în Consiliul regional al Mării Barents, prin parteneriatele sale strategice cu Canada și SUA, precum și prin participarea sa în calitate de observator activ de facto în Consiliul Arctic; întrucât Uniunea a contribuit cu peste un miliard de euro la dezvoltarea regională și la cooperarea transfrontalieră în partea europeană a regiunii arctice;
H. întrucât dreptul internațional constituie baza implicării și a cooperării internaționale în Arctica; întrucât ar trebui reafirmate și consolidate Convenția ONU asupra dreptului mării (UNCLOS) și convențiile Organizației Maritime Internaționale (OMI), care oferă un cadru de cooperare și acțiune internațională privind aspectele legate de Oceanul Arctic; întrucât UNCLOS stabilește cadrul juridic în care trebuie desfășurate toate activitățile din oceane și mări, acordă drepturi economice statelor de coastă asupra zonelor lor economice exclusive, precum și asupra platourilor lor continentale, și prevede că marea liberă nu face obiectul niciunei suveranități de stat; întrucât toate statele arctice de coastă au confirmat, în Declarația de la Ilulissat, că vor respecta dreptul internațional, în special UNCLOS, în guvernarea Oceanului Arctic; întrucât OMI stabilește standarde la nivel mondial de reglementare în ceea ce privește siguranța, securitatea și performanța de mediu a transportului maritim internațional;
I. întrucât regiunea arctică a fost afectată în mod deosebit și din ce în ce mai mult de impactul dramatic al schimbărilor climatice și al degradării biodiversității, incluzând creșterea temperaturilor, modificarea stării gheții, incendiile de vegetație, creșterea nivelului mării, condițiile meteorologice în schimbare, speciile alogene invazive, pierderile grave ale biodiversității și topirea permafrostului, care afectează întreaga planetă, dar reprezintă și un risc la adresa infrastructurii locale; întrucât strategiile locale de adaptare și protejarea ecosistemului arctic nu pot fi abordate independent de cadrul mondial de acțiune climatică, iar punerea în aplicare a Acordului de la Paris se află în inima acestei cooperări;
J. întrucât, în unele părți ale Arcticii, se înregistrează cea mai mare concentrație de deșeuri din plastic din lume, ceea ce afectează deja speciile de animale arctice și prezintă un risc de contaminare a rețelei trofice și, în cele din urmă, va afecta oamenii;
K. întrucât ritmul alarmant de topire a calotelor glaciare din regiunea arctică este cauzat de schimbările climatice și de factorii care își au originea, în principal, în afara Arcticii; întrucât schimbările climatice ar trebui considerate drept un factor care multiplică amenințările și agravează tendințele, tensiunile și instabilitatea existente;
L. întrucât topirea calotei glaciare arctice și creșterea rezultată a nivelului mării ar avea implicații globale serioase asupra mediului, economiei și securității umane; întrucât topirea calotei glaciare din Groenlanda ar putea cauza o creștere a nivelului mării la nivel mondial cu până la 7,2 metri, determinând scufundarea unui număr mare de regiuni de pe întreaga planetă; întrucât unele populații se confruntă deja cu consecințele topirii calotelor glaciare și au devenit refugiați climatici, ceea ce a generat fluxuri de migrație din aceste locuri către țările învecinate; întrucât topirea gheții în Groenlanda modifică și biodiversitatea;
M. întrucât printre diversele amenințări la care este expusă Arctica ca urmare a activității umane, una deosebit de îngrijorătoare este topirea permafrostului; întrucât permafrostul acoperă aproximativ 24 % din solul emisferei nordice, în special zonele extinse din partea de nord a Rusiei; întrucât permafrostul conține proporții semnificative de metan periculos și de CO2 și, pe măsură ce se topește, gazele cu efect de seră sunt eliberate în atmosferă, contribuind la încălzirea globală; întrucât topirea permafrostului poate modifica ecosistemele și afecta securitatea în moduri neașteptate;
N. întrucât, deși provocările cu care se confruntă regiunea arctică sunt cauzate, în principal, de schimbările climatice mondiale și de activitățile din afara regiunii arctice, efectele schimbărilor climatice sunt deosebit de vizibile în Arctica, deoarece această regiune se încălzește de trei ori mai repede decât media globală, iar gheața marină arctică se topește cu o viteză fără precedent, creșterea nivelului mării creând un impact social, de mediu și economic dezastruos nu numai în regiune, ci și la nivel mondial; întrucât aceste efecte modifică ecosistemul regional, geografia și economia, deschizând potențial noi rute de transport, stimulând comerțul, permițând accesul la resurse naturale rare și intensificând activitățile de cercetare, pescuitul și turismul; întrucât unele dintre aceste schimbări oferă un potențial enorm de dezvoltare economică, avansată din punct de vedere tehnologic, ecologică și sustenabilă; întrucât provocările care afectează zona arctică, în special schimbările climatice, sunt responsabilitatea întregii planete; întrucât Uniunea ar trebui să acționeze în privința acestor provocări, atât prin propriile angajamente, cât și acordând sprijin altora;
O. întrucât este dificil să se izoleze și să se gestioneze dezastrele de mediu provocate de om în Arctica, în special la extragerea petrolului și a altor resurse arctice, iar eliminarea daunelor provocate poate avea costuri ridicate; întrucât cea mai mare deversare de petrol în regiunea arctică a avut loc în Siberia, în mai 2020, când peste 20 000 de tone de motorină s-au scurs pe terenurile și în căile navigabile înconjurătoare din apropierea orașului Norilsk, iar lucrările de curățare sunt încă în curs;
P. întrucât majoritatea efectelor externe ale schimbărilor climatice în Arctica și relansarea concurenței geopolitice în regiune reprezintă factori care complică dezvoltarea durabilă și conservarea mijloacelor de trai tradiționale în mediul fragil al Arcticii și ar putea afecta securitatea și dezvoltarea economică sustenabilă a regiunii;
Q. întrucât importanța geoeconomică a regiunii crește rapid datorită interesului crescând pentru resursele sale naturale bogate și abundente, inclusiv pentru materiile prime critice, noile sale rute maritime emergente și potențialul său legat de transportul maritim; întrucât țările arctice, deși au dreptul de a utiliza resursele de pe propriile teritorii, au și obligația de a face acest lucru în mod responsabil; întrucât explorarea și exploatarea resurselor arctice implică riscuri substanțiale la adresa ecosistemelor vulnerabile și a populațiilor locale din regiune; întrucât, în 2019, Uniunea și Regatul Unit au importat o mare parte din exporturile de energie, metale, minerale și pește ale statelor arctice;
R. întrucât pasajul de nord-vest, ruta maritimă nordică și viitoarea rută maritimă transpolară sunt pe cale a se deschide, ca urmare a topirii gheții; întrucât resursele naturale din regiunea arctică se află, în mare parte, sub jurisdicția națională a statelor arctice, iar proprietatea asupra acestor resurse este necontestată; întrucât necesitatea de a dezvolta și a găsi soluții durabile la producția și transportul de energie a crescut cererea de pământuri rare la nivel mondial, ceea ce a deplasat atenția către resursele naturale în mare parte neexploatate ale Arcticii; întrucât regiunea arctică deține o rezervă vastă de minerale de pământuri rare; întrucât, în prezent, 90 % din producția de pământuri rare, la nivel mondial, provine din China;
S. întrucât responsabilitatea principală pentru dezvoltarea durabilă a regiunii arctice revine statelor arctice, dar impactul semnificativ al factorilor externi nu poate fi negat, iar comunitatea internațională are, prin urmare, obligația de a face tot posibilul pentru a proteja regiunea arctică și a asigura stabilitatea și siguranța sa;
T. întrucât regiunea arctică circumpolară găzduiește peste patru milioane de persoane, inclusiv peste 40 de popoare și comunități locale indigene diferite și jumătate de milion de cetățeni ai UE; întrucât singura populație indigenă recunoscută din UE, populația saami, trăiește în regiunile arctice ale Finlandei și Suediei, precum și în Norvegia și Rusia; întrucât comunitățile indigene și locale joacă un rol vital în gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și în conservarea biodiversității; întrucât demografia constituie un element important în dezvoltarea regională;
U. întrucât cooperarea în domeniul cercetării științifice este, mai mult ca niciodată, esențială pentru depășirea problemelor generate de degradarea severă a mediului și de schimbările climatice;
V. întrucât Uniunea a contribuit cu peste 200 de milioane EUR la activitățile de cercetare privind regiunea arctică, prin programul Orizont 2020;
W. întrucât Uniunea se angajează să acționeze în vederea asigurării unui domeniu maritim global deschis și sigur, în conformitate cu Strategia globală a UE și cu Strategia UE în materie de securitate maritimă;
X. întrucât angajamentul UE față de Arctica are la bază rațiuni istorice, geografice, economice și științifice; întrucât ar trebui subliniată importanța dezvoltării durabile, a politicii de coeziune și a cooperării transfrontaliere în scopul reducerii tensiunilor geopolitice; întrucât Uniunea, în calitate de actor mondial, și-a demonstrat în mod constant angajamentul față de o regiune arctică pașnică, curată din punct de vedere ecologic, cooperantă, sustenabilă și prosperă, și urmărește să asigure un viitor durabil pentru populația care trăiește în Arctica; întrucât Uniunea și-a arătat în mod clar disponibilitatea de a juca un rol și mai proeminent;
Y. întrucât Uniunea are capacitatea de a contribui în diferite moduri la soluționarea potențialelor provocări emergente și la prevenirea conflictelor în Arctica;
Z. întrucât cererea Uniunii de a deveni observator cu drepturi depline în Consiliul Arctic, cerere a cărei primire a fost confirmată de membrii Consiliului Arctic în 2013, este încă pendinte; întrucât decizia finală a fost amânată, ca urmare a rezistenței unor membri ai Consiliului Arctic; întrucât Parlamentul și-a manifestat anterior sprijinul în favoarea acestei cereri; întrucât Uniunea participă activ la activitatea grupurilor relevante, a grupurilor operative și a grupurilor de experți din cadrul Consiliului Arctic; întrucât spectrul larg de competențe regionale, cunoștințe de specialitate și inițiative existente ale Uniunii pot servi drept cadru pentru proiecte comune;
AA. întrucât Franța, Germania, Țările de Jos, Polonia, Spania și Italia – observatori în cadrul Consiliului Arctic – sunt puternic implicate în Arctica și au un mare interes față de viitorul dialog și cooperarea cu Consiliul Arctic; întrucât Estonia și Irlanda au solicitat statutul de observator în cadrul Consiliului Arctic;
AB. întrucât Islanda și Norvegia, ca parteneri implicați și de încredere, sunt asociate UE prin intermediul SEE și al Acordului Schengen;
AC. întrucât stabilitatea Arcticii a fost multă vreme relativ bine menținută, dar este afectată tot mai mult de interesul internațional în creștere față de regiune și de peisajul de securitate în schimbare, inclusiv de remilitarizarea progresivă a Federației Ruse în regiune; întrucât investițiile economice și militare ale Federației Ruse în Arctica le depășesc cu mult pe cele ale celorlalte state arctice; întrucât Federația Rusă a creat baze militare noi și a modernizat altele vechi în regiunile nordice și a stimulat capacitățile anti-acces/interdicție zonală (A2/AD), restricționând drepturile de navigație pe ruta maritimă nordică de importanță strategică, pe care o declară în mod fals drept cale navigabilă interioară; întrucât Rusia a ridicat statutul flotei sale nordice la categoria de district militar și a extins diferitele ramuri ale forțelor sale armate, echipate, printre altele, cu noi submarine, spărgătoare de gheață cu energie nucleară și convențională, radare pregătite de luptă și sisteme de rachete; întrucât Rusia a relansat conceptul de apărare a bastionului, care vizează protejarea capabilităților sale strategice de la Marea Barents până la strâmtoarea Bering; întrucât Rusia și-a intensificat, de asemenea, patrulele navale și aeriene, activitățile submarine și tacticile de război electronic, ceea ce reprezintă o evoluție foarte îngrijorătoare; întrucât astfel de evoluții geopolitice au condus la o creștere a exercițiilor, a desfășurării de forțe, a patrulărilor și a investițiilor în capabilități în Arctica; întrucât militarizarea zonei este contrară spiritului de cooperare care a ghidat relația dintre statele Arcticii până în prezent;
AD. întrucât regiunea Mării Barents a fost principalul laborator experimental atât pentru sistemele de rachete balistice, cât și pentru cele de croazieră, în timp ce zona de la est de Noveya Zemlya a fost principala zonă de testări nucleare;
AE. întrucât Rusia a încălcat suveranitatea și integritatea teritorială a vecinilor săi pașnici, blocând navigația liberă în Marea Azov, Marea Neagră și Marea Baltică, toate aceste aspecte neputând fi neglijate la evaluarea viitoarelor scenarii privind menținerea coexistenței pașnice actuale din Arctica;
AF. întrucât proiectele și inițiativele de anvergură ale Chinei reprezintă un motiv de profundă îngrijorare; întrucât China și-a emis prima carte albă privind strategia arctică în ianuarie 2018 și s-a lansat într-un demers pe termen lung de a-și consolida poziția în Arctica, declarându-se „stat aproape arctic”, cu ambiția de a deveni o „putere polară”, și își intensifică colaborarea cu Rusia în Arctica; întrucât China a creat un drum polar al mătăsii pentru comerț prin regiunea arctică, ca o extensie a inițiativei sale „O centură, un drum”, și a organizat misiuni regionale de explorare științifică, înființând centre de cercetare în Arctica și dezvoltând 24 sateliți de observare polară; întrucât China participă activ în Consiliul Arctic și s-a implicat în cooperarea bilaterală cu state arctice individuale și cu alte părți interesate în vederea obținerii de sprijin pentru inițiativele sale;
AG. întrucât majoritatea actorilor din regiunea arctică și-au actualizat strategiile, ținând seama de situația în rapidă schimbare din Arctica și de importanța economică și geostrategică tot mai mare a regiunii;
Cooperarea internațională - cheia de boltă pentru o regiune arctică sigură, stabilă, prosperă, accesibilă și pașnică
1. reafirmă faptul că regiunea arctică deține o importanță strategică și politică pentru Uniune, ca parte interesată în regiunea arctică și factor mondial, și subliniază angajamentul Uniunii de a fi un actor responsabil, care urmărește dezvoltarea durabilă și pașnică, pe termen lung, a regiunii, cooperând pe deplin cu partenerii internaționali; consideră că este esențial ca toate părțile interesate, inclusiv Uniunea și statele sale membre, să acționeze pentru a menține o cooperare internațională și regională pașnică și intensă, cercetarea științifică, prosperitatea și un nivel scăzut de tensiuni în Arctica, precum și pentru a răspunde efectelor și consecințelor foarte alarmante ale schimbărilor climatice din regiune; consideră că regiunea arctică joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic al planetei, este mulțumit că regiunea a fost vreme îndelungată un loc al păcii și al cooperării internaționale fructuoase și felicită Consiliul Arctic pentru cea de a 25-a aniversare a sa, în calitate de principal for al cooperării în Arctica, care și-a dovedit capacitatea de a păstra un spirit de cooperare constructiv și pozitiv;
2. susține importanța celor trei piloni de bază ai politicii integrate a UE privind regiunea arctică, și anume răspunsul ambițios la schimbările climatice și protecția mediului arctic, promovarea dezvoltării durabile și consolidarea cooperării internaționale; subliniază importanța unei politici echilibrate a Uniunii privind Arctica și consideră că Uniunea are o poziție unică, privilegiată pentru a contribui la coordonarea și completarea politicilor statelor membre legate de regiunea arctică și, prin urmare, subliniază că este nevoie de mai multă coerență între politicile interne și cele externe ale UE în chestiunile legate de regiunea arctică; îndeamnă Uniunea să includă în politicile sale sectoriale o dimensiune arctică ori de câte ori este cazul;
3. subliniază rolul important al observatorilor în Consiliul Arctic, care dispun de o vastă experiență și sunt de multă vreme implicați în cooperarea științifică și politică în regiunea arctică; salută, în acest sens, dialogul în curs între observatori și președinția Consiliului Arctic; sprijină cererea Uniunii de a deveni observator cu drepturi depline în Consiliul Arctic și încurajează membrii Consiliului Arctic să răspundă pozitiv la cererea Uniunii; subliniază totuși că Uniunea este deja observator de facto al Consiliului Arctic, având posibilitatea de a participa și a contribui în aceleași condiții cu alți membri observatori;
4. subliniază că Uniunea trebuie să contribuie la consolidarea guvernanței multilaterale în regiunea arctică, să promoveze utilizarea sustenabilă a resurselor, să protejeze și să păstreze regiunea arctică, acționând la unison cu populația acesteia; invită Uniunea să contribuie, în continuare, la Consiliul Arctic, prin expertiză și finanțare, implicându-se mai mult în grupurile de lucru și diversele proiecte ale Consiliului Arctic; consideră că regiunea nordică ar trebui considerată parte din vecinătatea nordică a UE, cu participare sporită în forurile existente; subliniază că Dimensiunea nordică servește drept spațiu constructiv pentru cooperarea transfrontalieră, ca model de succes în materie de cooperare sectorială, în care Uniunea contribuie în mod egal la politica comună, împreună cu Rusia, Norvegia și Islanda, precum și cu alți observatori; salută intensificarea cooperării practice într-o gamă largă de domenii; subliniază cooperarea dintre actorii statali și nestatali, locali și naționali, în Consiliul euroarctic al Mării Barents, unde Uniunea este membru titular, în probleme cu relevanță deosebită pentru regiunea Mării Barents; observă că Consiliul euroarctic al Mării Barents a jucat un rol important în consolidarea încrederii și a înțelegerii reciproce în nord, îmbunătățind totodată cooperarea dintre țările arctice; observă că Uniunea ar trebui să vizeze și participarea la alte forumuri politice legate de dezvoltarea regiunii arctice;
5. salută procesul în curs de actualizare a politicii arctice a UE, care ar trebui să reflecte interesul Uniunii față de această regiune și să răspundă provocărilor combinate ale unei atenții internaționale sporite și ale schimbărilor climatice, de mediu, geopolitice și geoeconomice din regiune; consideră că politica ar trebui să includă noi actori, cum ar fi China, și că ar trebui abordată dimensiunea de securitate a regiunii arctice în politica externă și de securitate comună a UE; consideră, în special, că aceasta ar trebui să integreze o abordare globală a securității, care să includă îndeosebi noțiunile de mediu și sănătate, precum și aspectele legate de securitatea maritimă; ia act de faptul că o astfel de politică actualizată cuprinzătoare, bazată pe consensul tuturor statelor membre, va permite Uniunii să joace un rol eficace, proactiv și mai ambițios în regiune, ținând seama de provocările presante legate de schimbările climatice și de importanța geopolitică din ce în ce mai mare a regiunii arctice, dar va servi, de asemenea, intereselor cetățenilor UE, în special ale celor care trăiesc în Arctica, și în special ale populațiilor indigene; subliniază că această politică trebuie să reflecte atât dimensiunea internă, cât și dimensiunea externă a relațiilor UE cu regiunea arctică și ar trebui să includă o dimensiune de conectivitate durabilă pentru a rezolva aspectele-cheie cu care se confruntă locuitorii din regiunea arctică, cum ar fi asigurarea unor conexiuni de internet de calitate;
6. consideră că noua politică a Uniunii privind regiunea arctică ar trebui utilizată pe scară mai largă ca oportunitate de sensibilizare și de creștere a implicării în rândul cetățenilor Uniunii, al mediului academic și al companiilor în chestiunile legate de regiunea arctică; solicită crearea unui portal arctic unic, care să acopere toate inițiativele și activitățile instituțiilor UE în regiunea arctică;
7. observă că interesul pentru Arctica și resursele sale este în creștere; este profund îngrijorat de efectele negative ale schimbărilor climatice, în special topirea rapidă a gheții și supraexploatarea resurselor, care creează noi elemente și realități pentru anumite forme de dezvoltare economică și perturbări suplimentare ale ecosistemelor arctice din ce în ce mai fragile;
8. evidențiază că modelul cuprinzător de guvernanță, bazat pe dreptul internațional, a adus beneficii tuturor statelor arctice și regiunii în ansamblul său și a oferit previzibilitate și stabilitate în regiune; subliniază că structurile regionale existente promovează încrederea și cooperarea dintre statele arctice; subliniază că statele arctice dețin responsabilitatea principală pentru soluționarea problemelor de pe teritoriile lor; indică însă faptul că forțele externe au un impact esențial asupra provocărilor actuale și viitoare din regiune; reafirmă că dreptul internațional constituie piatra de temelie a cadrului juridic care reglementează relațiile internaționale în Arctica și subliniază importanța UNCLOS, ca bază a tuturor activităților maritime, și în special a părții XV a acesteia, în ceea ce privește soluționarea pașnică a litigiilor maritime și diversele proceduri de soluționare a litigiilor pentru delimitarea platformei continentale arctice și pentru rezolvarea problemelor de suveranitate intra- arctice legate de apele teritoriale; solicită din nou Uniunii și statelor membre să joace un rol mai activ în punerea în aplicare eficace a convențiilor internaționale și face un apel la SUA să ratifice UNCLOS; subliniază, de asemenea, importanța organismelor internaționale instituite în temeiul UNCLOS, inclusiv a Comisiei pentru limitele platformei continentale (CLCS), a Autorității Internaționale pentru Fundul Mărilor și Oceanelor (ISA) și a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării (TIDM), precum și a platformelor precum Consiliul Arctic, Conferința parlamentarilor din regiunea arctică, Consiliul euroarctic al Mării Barents, Dimensiunea nordică și Organizația Națiunilor Unite și își menține angajamentul față de o participare puternică și activă la cooperarea parlamentară privind chestiunile arctice;
9. recunoaște suveranitatea statelor arctice și drepturile lor suverane în temeiul dreptului internațional; consideră că este esențială protejarea realizărilor a trei decenii de cooperare pașnică; subliniază că ar trebui valorificată pe deplin capacitatea Uniunii de a oferi soluții la potențialele provocări în materie de securitate; subliniază că, având în vedere multitudinea de aspecte complexe și interconectate legate de dezvoltarea economică, de mediu și de securitate a Arcticii, sunt necesare foruri mondiale, regionale și locale pentru a dialoga cu privire la nevoile de securitate ale regiunii;
Schimbările climatice din regiunea arctică
10. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la constatările Raportului special al IPCC privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare, potrivit cărora, în ultimele decenii, încălzirea globală a determinat reducerea la scară largă a criosferei, cu pierderi masive ale straturilor de gheață și ghețarilor, reducerea stratului de zăpadă și a suprafeței și grosimii banchizei arctice, precum și creșterea temperaturii permafrostului; este extrem de preocupat de consecințele topirii permafrostului asupra sănătății și securității publice, întrucât acesta conține bacterii și virusuri rămase inactive de secole sau milenii;
11. subliniază că Arctica pierde biodiversitatea într-un ritm alarmant și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la constatările Raportului IPBES de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice; subliniază că pierderea biodiversității nu se datorează numai schimbărilor climatice, ci și exploatării oceanelor, despre care IPBES afirmă că este probabil să se extindă în regiunea arctică pe măsură ce se topește gheața;
12. este preocupat de rapoartele care afirmă că bacteriile eliberate prin topirea permafrostului emit dioxid de carbon care dăunează climei, dar și că, împreună cu virusurile, pot reprezenta o amenințare gravă la adresa sănătății animalelor și a oamenilor; observă că schimbările climatice și topirea permafrostului au un impact dăunător asupra capacității de a trăi și a munci în regiune, deoarece ambele au condus la pierderea sau degradarea infrastructurii existente, a drumurilor și a clădirilor, precum și la un val de accidente profesionale și de transport și amenință, de asemenea, siturile culturale și de patrimoniu, precum și modul de trai al popoarelor indigene;
13. subliniază că Uniunea ar trebui să aplice politici care să asigure faptul că măsurile adoptate în vederea rezolvării problemelor de mediu țin seama de interesele locuitorilor regiunii arctice, inclusiv ale popoarelor indigene, legate de protecția și dezvoltarea acestei regiuni;
14. îndeamnă Uniunea să își asume un rol de lider în activitatea de elaborare a unui plan ambițios de acțiuni climatice pentru regiunea arctică, abordând reducerea emisiilor globale de gaze cu efect de seră și adaptarea la schimbările climatice și sprijinind totodată soluțiile inovatoare relevante pentru regiunea arctică;
Evoluțiile geopolitice din Arctica
15. salută faptul că stabilitatea regiunii arctice a rămas mult timp relativ neafectată de conflictele din alte zone ale lumii și subliniază importanța prevenirii propagării în Arctica a efectelor evoluțiilor geopolitice din alte regiuni; constată totuși că situația militară și de securitate din Arctica s-a schimbat în mod fundamental în ultimii ani și recunoaște importanța strategică a regiunii; ia act de faptul că o regiune arctică sigură, stabilă, sustenabilă, pașnică și prosperă joacă un rol esențial pentru securitatea la un nivel mai larg a Europei și pentru contextul strategic al acesteia; subliniază, în plus, că activitatea militară din regiunea arctică trebuie să fie previzibilă, transparentă și desfășurată într-un mod care să promoveze securitatea și stabilitatea, deoarece militarizarea sporită, combinată cu deteriorarea relațiilor geopolitice la nivel mondial, poate conduce la incidente și la riscuri sporite de securitate; solicită, prin urmare, intensificarea dialogului regional, cooperarea transfrontalieră și moderație în sfera militară și încurajează un proces de negociere și măsuri de consolidare a încrederii, care să vizeze obiectivul pe termen lung de reducere a echipamentelor militare în regiune;
16. ia act de situația geografică deosebită a Federației Ruse, ale cărei ape teritoriale și zone economice le depășesc cu mult pe cele ale tuturor celorlalte state arctice; subliniază, în acest sens, că trăsăturile geografice specifice ale Rusiei fac din aceasta un interlocutor din principiu, dar îi conferă și o responsabilitate sporită;
17. ia act de poziția proeminentă a regiunii arctice în strategiile militare ale tuturor actorilor implicați în regiune și îi îndeamnă să își pună în practică politicile arctice respectând pe deplin dreptul internațional; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acumularea progresivă de forțe militare de către Rusia, care a fost cea mai extinsă în rândul statelor arctice și care include dezvoltarea capabilităților A2/AD, precum și reactivarea și reconstruirea forțelor nucleare maritime și a unei flote de spărgătoare de gheață, pe unele dintre acestea Rusia intenționând să le echipeze cu rachete de croazieră și sisteme de război electronic; consideră că astfel de acțiuni nu sunt justificate de situația militară de pe teren și depășesc în mod semnificativ obiectivele legitime de apărare, reflectând astfel voința Rusiei de a obține superioritatea militară strategică în regiune, ceea ce ar duce la instabilitate și la un risc crescut de confruntare și s-ar abate de la Inițiativa Murmansk din 1987, care a avut drept obiectiv transformarea regiunii arctice într-o „zonă de pace” internațională; îndeamnă națiunile circumpolare să nu construiască avanposturi militare sau științifice protejate de forțe militare;
18. regretă că Rusia, în loc să accentueze beneficiile angajamentului pentru cooperare, a adoptat o perspectivă mult mai competitivă, chiar conflictuală, asupra Arcticii, considerând că Arctica este o sferă de expansiune militară, teritorială și economică și o arenă pentru ambiția sa de mare putere;
19. invită toate statele arctice să se angajeze într-un dialog constructiv și reciproc avantajos asupra tuturor problemelor, de la protecția mediului până la dezvoltarea economică și operațiile militare; evidențiază că UE și Rusia au interese comune substanțiale într-o serie de domenii legate de Arctica, inclusiv în domeniul securității maritime și al cooperării transfrontaliere în probleme de mediu; subliniază, cu toate acestea, că o cooperare constructivă ar trebui să fie coerentă cu principiul implicării selective, inclusiv în domeniile climei și mediului, nu ar trebui să submineze obiectivele sancțiunilor și ale măsurilor restrictive adoptate ca urmare a acțiunilor guvernului rus în alte părți ale lumii și ar trebui să fie coerentă cu strategia Uniunii față de Federația Rusă; observă că Consiliul Arctic ar trebui considerat o platformă pentru menținerea și continuarea dialogului deschis cu Rusia pe teme care sunt importante și pentru UE;
20. consideră că includerea regiunii arctice de către China în programele sale de dezvoltare economică, cu ambiția de a integra ruta maritimă nordică în inițiativa sa „O centură, un drum” (ca un „Drum polar al mătăsii”), trebuie observată îndeaproape de UE și luată în considerare în politica sa arctică actualizată, deoarece pune sub semnul întrebării ideea că regiunea arctică ar putea fi tratată ca o regiune de sine stătătoare, protejată de geopolitica mondială; ia act, în acest sens, de investițiile Chinei în cercetare, noi spărgătoare de gheață și proiecte de infrastructură strategică în Arctica, care reamintesc modul în care această țară acționează în alte părți ale lumii și reamintește că Uniunea ar trebui să evite pierderea unui teren important în favoarea unor țări terțe, în acest domeniu; își exprimă îngrijorarea față de încercările Chinei de a face investiții în porturile maritime de pe ruta maritimă nordică și tentativele sale de a obține drepturi de minerit, printre altele, ca modalitate de a-și stabili prezența în regiunea arctică și îndeamnă statele arctice să efectueze o verificare amănunțită a investițiilor străine în entitățile și obiectivele lor de importanță strategică;
Respectarea libertății de navigare
21. salută adoptarea și intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2017, a Codului internațional al OMI pentru navele care operează în apele polare (Codul polar);
22. solicită evaluarea aplicării Codului polar al OMI, precum și a standardelor și a obligațiilor în temeiul convențiilor SOLAS și MARPOL, pentru a stabili dacă acestea au fost puse în aplicare pe deplin de entitățile care acționează în regiunea arctică și pentru a identifica lacunele și deficiențele care mai trebuie soluționate; îndeamnă toate statele arctice de coastă să ia rapid măsurile necesare pentru a pune în aplicare pe deplin Codul polar; încurajează navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS să pună în aplicare în mod voluntar măsurile de siguranță respective și să respecte alte măsuri și orientări pentru navigarea și operarea în siguranță și care respectă mediul în regiunea arctică;
23. invită Comisia și statele membre să-și asume un rol mai mare în promovarea implementării efective a convențiilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris, Convenția de la Minamata, Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Codul polar, Convenția de la Aarhus și Convenția privind diversitatea biologică;
24. solicită o responsabilitate comună pentru siguranța vieții pe mare și sustenabilitatea mediilor polare, deoarece transportul maritim polar crește în volum, iar natura sa se diversifică în următorii ani; salută în această privință, pe lângă „Codul polar”, măsurile de dirijare a navelor, menite să reducă riscul de incidente, precum și zonele interzise, pentru a îmbunătăți siguranța navigației și a proteja mediul fragil și unic; subliniază rolul Uniunii și al statelor sale membre de a contribui la prevenirea și soluționarea conflictelor în regiunea arctică, la construirea mecanismelor de securitate civilă, creșterea capacităților de gestionare a crizelor și a infrastructurilor de căutare și salvare; subliniază că Uniunea poate să contribuie cu expertiză în domeniul securității și siguranței maritime, prin capabilitățile sale și conștientizarea în domeniul transportului maritim și al navigației; recunoaște că există deja o cooperare transfrontalieră importantă în domeniul operațiunilor de căutare și salvare; încurajează Uniunea să-și amplifice contribuțiile la prevenirea și pregătirea în cazuri de urgență și la răspunsul în caz de dezastre, în cadrul Consiliului Arctic, al Forumului arctic al forțelor de pază de coastă și al Consiliului euroarctic al Mării Barents; ia act cu îngrijorare, cu toate acestea, de dezvoltarea și creșterea rapidă a traficului naval și a extracției de energie de-a lungul rutei maritime nordice, care a devenit o sursă de tensiuni geopolitice și preocupări legate de mediu; observă interesul economic crescând de a dezvolta ruta maritimă nordică, în special din partea Rusiei și a Chinei, ca mijloc de stimulare a creșterii economice și ca rețea națională de transport competitivă la nivel mondial; observă dezvoltarea unor proiecte de mare amploare în domeniul energiei, cum ar fi cooperarea actuală între Rusia și China la proiectele Yamal LNG și Arctic LNG 2, și este preocupat că aceste proiecte măresc semnificativ volumele transportului maritim pe ruta maritimă nordică și implică o presiune substanțială asupra unui ecosistem arctic deja amenințat;
25. recunoaște marele avantaj numeric al Rusiei în programele privind spărgătoarele de gheață și dezvoltarea acestor programe de către China și încurajează statele membre și alte țări partenere să își construiască propriile capacități în acest sens; consideră că Uniunea ar trebui să promoveze construcția și lansarea mai multor spărgătoare de gheață și nave consolidate împotriva gheții sub pavilionul UE;
26. subliniază că este necesară amplificarea supravegherii maritime și a schimbului de informații în regiunea arctică; sprijină investițiile suplimentare în monitorizarea spațiului și navigație, prin rețelele cu sateliți Copernicus și Galileo, precum și informațiile in situ din Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODnet) pentru a îmbunătăți răspunsul în situații de urgență, navigația în siguranță și cunoștințele despre schimbările climatice; observă că intensificarea activității umane în regiune, inclusiv creșterea turismului, prezintă motive serioase de îngrijorare pentru securitatea umană, în special în contextul condițiilor meteorologice aspre și al capabilităților limitate de căutare și salvare; consideră că sunt esențiale cooperarea internațională și parteneriatele strânse între sectorul militar, cel public și cel neguvernamental în vederea asigurării protecției adecvate a civililor în regiune; subliniază necesitatea de a promova și a face schimb de bune practici de căutare și salvare și de a contribui la interoperabilitatea unităților de căutare și salvare, prin exerciții comune; recomandă ca statele membre să ia în considerare crearea unor noi proiecte de cooperare structurată permanentă, concentrate, de exemplu, pe căutare și salvare sau pe răspunsul în materie de mediu, care să vizeze consolidarea capabilităților privind politica de securitate și apărare comună în regiunea arctică; încurajează Uniunea și statele membre să efectueze exerciții de simulare a modalității în care poate fi aplicat mecanismul de protecție civilă pe scară largă în regiunea arctică;
27. insistă asupra faptului că este esențial ca drepturile navelor aflate sub pavilion străin, prevăzute de UNCLOS, în special la articolele 17-21 și 37-41 ale acesteia, inclusiv dreptul de trecere inofensivă, dreptul de tranzit și libertatea de navigare, să fie respectate pe deplin în regiunea arctică; condamnă acțiunile Rusiei care restrâng drepturile de navigare pe rutele maritime nordice, prin desemnarea lor ca ape interioare aflate sub controlul său suveran complet, prin crearea unor bariere normative și administrative în calea navigației străine pe această rută și prin impunerea cerinței de a obține permisiunea Rusiei pentru a putea intra în zona sa economică exclusivă și în apele sale teritoriale și pentru a le tranzita, precum și prin nestabilirea unor exceptări exprese pentru navele imune suverane; subliniază că orice măsură de restrângere a libertăților de navigare ar trebui să fie în concordanță cu UNCLOS și cu dreptul internațional cutumiar; invită Federația Rusă să respecte regulile codificate în UNCLOS și să respecte angajamentele asumate, răspunzând apelurilor anuale ale Adunării Generale a ONU adresate statelor părți de a se asigura că revendicările lor maritime sunt conforme UNCLOS;
28. subliniază că dezvoltarea pasajelor de transport din nord ar trebui să fie durabilă și să contribuie la o tranziție mai ecologică; observă, în mod concret, că noi legături feroviare nordice ar stimula economiile din statele nordice și baltice și ar îmbunătăți dimensiunea nord-sud a accesului pe piață; invită așadar Comisia să soluționeze problemele legate de transportul nordic și să identifice oportunități, în contextul Parteneriatului pentru transporturi și logistică din cadrul Dimensiunii nordice (NDPTL); subliniază că sunt necesare legături mai bune în regiunea Dimensiunii nordice pentru a reduce depărtarea și a asigura conectivitatea, ca răspuns la dezvoltarea mondială;
Dezvoltarea durabilă și exploatarea resurselor strategice
29. subliniază importanța Arcticii pentru securitatea energetică a UE, insistă cu fermitate asupra exploatării durabile, bazate pe știință, a resurselor energetice din regiunea arctică și reliefează necesitatea unei politici consolidate în materie de energii regenerabile produse de UE și eficiență energetică, care să reducă în mod semnificativ dependența Uniunii de sursele externe și, astfel, să-i îmbunătățească poziția în ceea ce privește securitatea; subliniază că este necesar să se combată schimbările climatice, respectându-se obiectivele Acordului de la Paris;
30. observă că, în urma schimbărilor climatice și a reducerii în consecință a gheții, creșterea accesibilității resurselor enorme de hidrocarburi din regiunea arctică schimbă dinamica geostrategică a regiunii, cu efecte potențiale asupra stabilității internaționale; invită statele din regiune să continue să soluționeze orice conflicte actuale sau viitoare pe tema accesului la resursele naturale din regiunea arctică printr-un dialog constructiv, în conformitate cu dreptul internațional, și anume cu UNCLOS și în spiritul Declarației de la Ilulissat din 2008;
31. recunoaște riscul de mediu pe care-l reprezintă exploatarea petrolului și a gazelor în regiunea arctică; subliniază că dezvoltarea economică a regiunii arctice, în special explorarea și exploatarea resurselor naturale din această zonă, ar trebui să respecte dreptul internațional, precum și convențiile și normele internaționale în domeniu și să se conformeze standardelor stricte de mediu, și solicită stabilirea unor cerințe stricte privind explorarea și exploatarea noilor rezerve de hidrocarburi din regiune; este preocupat, în acest sens, de tentativele, în special ale Rusiei, precum și ale companiilor private din alte țări, de a urmări proiecte de exploatare de mare anvergură și cu un impact puternic, fără o evaluare adecvată a efectelor acestora asupra mediului; îndeamnă toate statele arctice, prin urmare, să asigure evaluarea ex-ante adecvată a impactului tuturor proiectelor de exploatare asupra mediului și reliefează importanța respectării standardelor de reglementare;
32. subliniază că protecția mediului și gestionarea poluării produse de om ar trebui să fie un obiectiv-cheie în regiunea arctică; descurajează exploatarea resurselor Arcticii dacă se dovedește științific că produce daune ireparabile ecosistemului din regiunea arctică și din afara acesteia;
33. salută activitatea Consiliului Arctic de combatere a poluării din regiunea arctică și invită Uniunea să joace un rol activ și să acorde asistență în această privință;
34. este extrem de preocupat de recenta catastrofă ecologică cauzată de Norilsk Nickel, care a condus la cea mai mare deversare de petrol petrecută vreodată în regiunea arctică polară, dar și de pomparea de ape uzate toxice dintr-un bazin de decantare în tundră și de alte deversări care se produc periodic, deși nu figurează în statisticile oficiale; salută hotărârile judecătorești prin care compania responsabilă de dezastru este amendată, dar în același timp își exprimă îngrijorarea față de accesul restricționat al jurnaliștilor și al experților la locurile accidentului și invită autoritățile ruse să elaboreze proceduri transparente și eficace pentru a semnala și a monitoriza aceste catastrofe ecologice; regretă că aceste accidente se produc adesea pe pământurile popoarelor indigene, ceea ce antrenează pierderea capacității acestora de a-și continua modul de trai tradițional; invită UE să sprijine apărătorii drepturilor de mediu și jurnaliștii care investighează aceste cazuri și să-și utilizeze propriile resurse, cum ar fi Copernicus, cu scopul de a monitoriza această poluare din regiunea arctică și de a efectua o evaluare amănunțită a consecințelor ecologice și umane ale unei exploatări orientate exclusiv spre profit; încurajează cooperarea cu statele arctice la dezvoltarea unor sisteme de răspuns rapid pentru gestionarea în timp real a catastrofelor ecologice, în special a deversărilor de petrol;
35. regretă că întreprinderile din Rusia continuă să reducă la minimum investițiile în protecția mediului și instalațiile de producție pentru a obține profit maxim în cel mai scurt timp posibil, ceea ce conduce la emisii persistente de substanțe toxice în atmosferă, care au devastat nu numai mediul, ci și majoritatea orașelor arctice, cum ar fi Norilsk, acestea devenind unele dintre cele mai poluate orașe din lume;
36. este de părere că regiunea arctică ar trebui să joace un rol central în Alianța europeană pentru materiile prime, stimulând producția europeană de minerale critice, reducând dependența de importurile de pământuri rare din China și stimulând oportunități de creștere economică verde, care sunt esențiale pentru dezvoltarea, în continuare, a tehnologiei verzi și pentru combaterea schimbărilor climatice, amenințarea principală din această regiune; consideră că deciziile autorităților locale privind extracția resurselor minerale ar trebui luate în mod transparent; salută inițiativele din regiunea arctică europeană privind mineritul durabil și reducerea emisiilor de dioxid de carbon, prin, de exemplu, primul proiect din lume de producere a fierului fără combustibili fosili, HYBRIT, ținând seama de creșterea cererii de oțel și de nevoile unei societăți tot mai electrificate;
37. observă că Arctica este bogată în resurse minerale și subliniază că regiunea arctică europeană joacă un rol important în aprovizionarea Uniunii cu materii prime, cu, printre altele, resurse esențiale, tehnologie și know-how-ul necesare pentru a realiza tranziția digitală și verde; observă că majoritatea materiilor prime critice ale UE sunt situate în regiunea arctică, care, dacă sunt gestionate într-un mod adecvat și durabil, ar putea consolida autonomia Uniunii; ia act de faptul că unul dintre factorii care determină Beijingul să câștige controlul asupra rezervelor arctice este dorința de a-și menține o poziție dominantă în lanțurile de aprovizionare cu resurse vitale și componente esențiale ale tehnologiilor emergente;
38. solicită să fie amplificată accesibilitatea infrastructurii digitale în regiunea arctică, promovându-se astfel antreprenoriatul și inovarea și diversificându-se dezvoltarea economică; subliniază importanța promovării utilizării energiei din surse regenerabile în comunitățile arctice îndepărtate; încurajează continuarea lucrărilor la soluțiile energetice inovatoare și construirea de capacități aferente în Arctica în vederea prevenirii schimbărilor climatice, ținând seama de nevoile societății; subliniază importanța strategică a cablurilor submarine de telecomunicații din Atlanticul de Nord, care asigură peste 95 % din telecomunicațiile internaționale; reiterează importanța consolidării cooperării transatlantice pentru protejarea și asigurarea respectării instrumentelor internaționale care reglementează cablurile submarine, inclusiv UNCLOS; subliniază rolul pe care îl joacă regiunea arctică, din prisma avantajului său competitiv climatologic și geografic, în conectivitatea digitală dintre America de Nord, Europa și Asia, precum și pentru găzduirea centrelor de stocare a datelor; consideră că noile autostrăzi digitale, prin sistemele și infrastructurile extinse de cabluri cu fibră optică, ar trebui să permită și o mai bună conectivitate digitală pentru comunitățile arctice, precum și sprijin în domeniul sănătății și serviciilor sociale (de exemplu, servicii de telesănătate), învățământ on-line și acces general mai ușor la economia mondială;
39. recunoaște investițiile insuficiente în regiunea arctică; consideră că Uniunea poate contribui la dezvoltarea economică, socială și durabilă în beneficiul comunităților arctice, în special în domeniul energiei, al transporturilor și al infrastructurii; consideră că regiunile arctice găzduiesc industrii inovatoare esențiale pentru dezvoltarea durabilă;
40. subliniază că distanțele lungi, zonele slab populate, o climă aspră și dezechilibrele demografice înseamnă că o creștere a conectivității, a accesibilității și a integrării comunităților, prin investiții în tehnologiile informației și comunicațiilor și în infrastructurile de transport (feroviar, maritim, terestru și aerian), este esențială pentru a îmbunătăți productivitatea și comerțul în regiunea arctică și în afara acesteia; consideră că îmbunătățirea transporturilor și a conectivității în bandă largă va amplifica oportunitățile de muncă transfrontalieră, mobilitatea studenților și extinderea ulterioară a cooperării; subliniază utilitatea instrumentelor teritoriale, cum ar fi strategiile de specializare inteligentă și cooperarea teritorială, în vederea adaptării investițiilor sustenabile în regiunea arctică și consideră că aceste politici ale Uniunii ar trebui dezvoltate în continuare și corelate la politica UE privind regiunea arctică; solicită instituirea unei platforme speciale de investiții, care ar facilita cooperarea economică mai strânsă dintre Uniune și economiile statelor arctice, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții;
41. observă rolul sectorului privat în elaborarea unor soluții durabile pentru regiunea arctică; invită Comisia să sprijine investițiile companiilor europene în sectoare-cheie, cum ar fi producția de energie din surse regenerabile, logistica și dezvoltarea rețelei electrice, identificând, în același timp, oportunitățile de investiții în cadrul instrumentelor de investiții și de finanțare ale UE, în vederea facilitării accesului companiilor europene la piața arctică; subliniază importanța comerțului și a investițiilor în infrastructura digitală, inovarea și dezvoltarea economică din regiunea arctică, cu o cooperare mai strânsă între guvern, mediul academic și de afaceri; solicită Uniunii să reducă barierele tehnice din calea comerțului și să-și consolideze cooperarea cu reprezentanții mediului de afaceri și încurajează sprijinirea în continuare a Consiliului Economic Arctic; insistă ca societățile care își au sediul sau își desfășoară activitatea în Uniune să respecte cu strictețe Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în legătură cu toate operațiunile și relațiile lor comerciale cu regiunea arctică și să asigure procese eficiente de diligență în domeniul drepturilor omului și al mediului; invită aceste entități să asigure consultări eficace, semnificative și informate în toate etapele procesului cu părțile interesate afectate și potențial afectate, inclusiv cu popoarele indigene; subliniază că activitățile economice din regiunea arctică ar trebui să fie sustenabile și ar trebui să se ia în considerare impactul acestora asupra mediului, în special asupra schimbărilor climatice, precum și implicațiile lor sociale; subliniază că este necesară promovarea ulterioară a dezvoltării regionale durabile în beneficiul locuitorilor din regiunea arctică, a activităților cu emisii reduse de dioxid de carbon, a cunoștințelor și a economiei circulare;
42. sprijină, ca regulă generală, opinia exprimată în acordul de pescuit CAO, conform căreia exploatarea resurselor naturale ar trebui să aibă loc numai în cazul în care există certitudinea rezonabilă că nu va fi cauzat niciun prejudiciu mediului și subliniază importanța punerii în aplicare a unei abordări precaute a pescuitului arctic și subarctic în toate etapele; evidențiază importanța măsurilor de gestionare a pescuitului bazate pe cel mai bun aviz științific disponibil pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung; observă că statele arctice de coastă au convenit asupra unui cadru de gestionare a activităților din regiunea arctică, inclusiv angajându-se să soluționeze suprapunerea revendicărilor din zonele maritime; își exprimă sprijinul pentru organizațiile regionale din domeniul pescuitului și pentru acordurile globale privind pescuitul, transportul maritim și mediul marin; subliniază că Uniunea ar trebui să se implice în gestionarea stocurilor, în conformitate cu UNCLOS;
43. observă că Uniunea primește o mare parte a importurilor sale de pește din regiunea arctică și este conștient că, probabil, litigiile legate de pescuit se vor înmulți, printre altele ca urmare a declinului stocurilor de pește din unele zone și a migrației peștelui în alte zone, provocate parțial de schimbările climatice; salută semnarea, prin urmare, a acordului CAO pentru pescuit, care vizează realizarea unei dezvoltări durabile în Arctica și va pune în aplicare o abordare precaută a gestionării pescuitului în partea de mare liberă a zonei centrale a Oceanului Arctic și solicită intrarea rapidă în vigoare a acestuia; recunoaște importanța Declarației de la Oslo în încheierea acestui acord obligatoriu privind prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic; salută includerea reprezentanților organizațiilor indigene în delegații; regretă totuși că organizațiile indigene și ONG-urile au participat doar ca observatori;
Servirea interesului comunităților locale și protejarea drepturilor populațiilor indigene
44. salută realizările obținute, dar reamintește că, în majoritatea țărilor nordice, mediile arctice rămân mai slabe decât mediile naționale în ceea ce privește sărăcia, speranța de viață scăzută și dezvoltarea umană și economică foarte limitată; este conștient de faptul că transformarea tehnologică și schimbările climatice afectează modul de trai tradițional al popoarelor indigene și, prin urmare, solicită din nou implicarea activă a tuturor comunităților și locuitorilor din zona arctică, și în special a populațiilor indigene, care dețin cunoștințe locale și practice, în procesele decizionale referitoare la opțiunile de dezvoltare; sprijină ferm, în această privință, punerea în aplicare deplină și eficace a articolului 19 din Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, în special în ceea ce privește nevoia de a obține consimțământul exprimat liber, prealabil și în cunoștință de cauză al popoarelor indigene înainte de a adopta și de a pune în aplicare măsuri legislative sau administrative sau de a lansa proiecte de dezvoltare care le pot afecta;
45. recunoaște că efectele topirii gheții și ale temperaturilor mai ridicate conduc la strămutarea populațiilor indigene, amenințând astfel modul de viață indigen; recunoaște voința locuitorilor și a guvernelor din regiunea Arcticii, care au drepturi suverane și responsabilități, de a continua procesul de dezvoltare economică durabilă, în paralel cu protecția surselor tradiționale de trai ale populației indigene și a deosebitei sensibilități a ecosistemelor arctice, ținând seama de experiența acestora în utilizarea și dezvoltarea diferitelor resurse ale regiunii în mod durabil;
46. subliniază că este necesar să se asigure păstrarea culturilor, a tradițiilor și a limbilor popoarelor indigene, prin instituirea unor programe de consolidare a capacităților pentru o mai bună conștientizare a diversității, a istoriei și a drepturilor popoarelor indigene, nu numai pentru tineretul indigen, ci și pentru populațiile neindigene din întreaga regiune; invită delegațiile UE din statele arctice să poarte un dialog veritabil și incluziv cu popoarele indigene, la nivel național și regional, și să servească drept puncte focale pentru chestiunile legate de popoarele indigene; subliniază că este necesar ca personalul acestor delegații ale UE să cunoască drepturile popoarelor indigene, afirmate în Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene; salută recunoașterea tot mai mare a drepturilor popoarelor indigene în politicile externe ale UE; solicită o coerență mai mare între politicile interne și cele externe ale UE privind regiunea arctică în acest domeniu;
47. își reia apelul ca toți locuitorii din Arctica, care dețin cunoștințe locale și practice, și în special popoarele indigene, să fie implicați în mod activ în procesele decizionale privind opțiunile de dezvoltare;
48. își exprimă regretul față de eforturile guvernului rus de a subordona societatea civilă, ceea ce are un impact foarte negativ asupra popoarelor indigene, limitând autonomia reprezentărilor și a parteneriatelor lor în forurile internaționale și blocând accesul la fondurile externe; consideră că probleme similare afectează alte ONG-uri, inclusiv activiștii de mediu;
49. afirmă că toate activitățile din regiunea arctică, inclusiv gestionarea și utilizarea durabilă a resurselor naturale arctice, ar trebui să respecte drepturile popoarelor indigene și să le aducă beneficii acestora și altor localnici; pledează, în acest sens, pentru legături mai strânse între companiile care își desfășoară activitatea în regiunea arctică și comunitățile locale, pentru a crea oportunități economice și de cercetare și locuri de muncă și a promova dezvoltarea durabilă a resurselor, și sprijină aplicarea standardelor cum ar fi Protocolul de investiții în zona arctică și inițiativa „Global Compact” a ONU; reamintește instrumentele internaționale existente care stabilesc jurisdicțiile, drepturile și obligațiile statelor pentru gestionarea și utilizarea sustenabile ale resurselor naturale și insistă ca aceste instrumente să fie respectate pe deplin în continuare; subliniază că este important să se asigure cooperarea interpersonală, accesul la educație și oportunități de afaceri și susținerea tineretului din regiunea arctică;
50. subliniază că este important să se abordeze aspirațiile, nevoile și provocările cu care se confruntă populațiile locale, în special în materie de cooperare interpersonală, conectivitate, accesul la internet, educație, asistență medicală și ocuparea forței de muncă, în special pentru tineret și grupurile marginalizate; evidențiază că este necesar ca politica actualizată privind regiunea arctică să includă o dimensiune de gen ambițioasă; solicită consolidarea finanțării unor programe precum „North2north” și a altor programe de mobilitate destinate în special tinerilor care trăiesc în regiunea arctică, precum și mai mult sprijin și mai multe resurse pentru a ajuta populația arctică să se adapteze la schimbările profunde determinate de schimbările climatice;
51. solicită din nou tuturor state membre rămase să ratifice fără întârziere Convenția OIM nr. 169 referitoare la populațiile indigene și tribale;
Știință și cunoaștere
52. invită statele arctice să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Convenției privind diversitatea biologică, în special în ceea ce privește conservarea in situ; invită toate statele să se asigure că popoarele indigene și comunitățile locale din Arctica sunt incluse în procesele decizionale și de deliberare ale forumurilor internaționale relevante de diplomație în domeniul climei și al biodiversității; sprijină recomandarea ca popoarele indigene să aibă acces direct la fondurile din Fondul verde pentru climă pentru inițiativele lor de atenuare și adaptare sustenabile;
53. subliniază contribuțiile importante ale Uniunii și ale statelor sale membre la știința polară, care vor fi necesare pentru a înțelege efectele mondiale și locale ale schimbărilor climatice și importanța cunoștințelor ca fiind o bază a deciziilor politice și a dezvoltării sustenabile din regiunea arctică; reiterează apelul adresat la cea de a 14-a Conferință a parlamentarilor din regiunea arctică de a consolida baza de cunoștințe și de a îmbunătăți cooperarea științifică printr-o nouă inițiativă a Anului polar internațional; sprijină eforturile internaționale în domeniul științei, cunoașterii și inovării cu o dimensiune arctică, și cooperarea pentru cercetare în regiunea arctică, cum ar fi încheierea și punerea în aplicare a Acordului privind consolidarea cooperării științifice internaționale din regiunea arctică;
54. observă că Uniunea a fost un contribuitor financiar major al cercetării în regiunea arctică, prin programe de tipul Orizont 2020; subliniază necesitatea de a crește finanțarea UE pentru cercetare și dezvoltare arctică; solicită mai multă vizibilitate și coordonare a cercetării și a inovării care vizează regiunea arctică, inclusiv în Orizont Europa; invită Comisia să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a finanțării UE dedicate regiunii și componentelor arctice ale programelor orizontale ale UE și îndeamnă Uniunea să pună în aplicare un plan de investiții ambițios, orientat spre viitor și sustenabil din punct de vedere ecologic pentru regiunea arctică; consideră că acest plan ar trebui să crească finanțarea în domenii-cheie, cum ar fi cercetarea științifică, și să aloce mai multe fonduri cercetării, dezvoltării și inovării, spațiului, infrastructurii digitale și de transport, tehnologiilor spațiale, transportului maritim sustenabil, extracției și prelucrării sustenabile ale materiilor prime, energiei din surse regenerabile și altor activități cu emisii reduse de dioxid de carbon și turismului în zona arctică; subliniază că este necesară îmbunătățirea sinergiilor între instrumentele de finanțare existente, pentru a preveni eventualele duplicări și a intensifica la maximum interacțiunile dintre programele interne și externe ale UE;
55. observă că regiunea arctică oferă un potențial enorm pentru inovare și utilizarea durabilă a resurselor, dezvoltând practici care pot fi puse în aplicare ulterior la nivel mondial, și că este un banc de încercare pentru, printre altele, proiectele geotermale, eoliene și hidroenergetice, producția de oțel fără emisii de dioxid de carbon și producția de baterii mai ecologice; recunoaște contribuția programelor spațiale ale UE, cum ar fi Copernicus, Galileo, Serviciul european geostaționar mixt de navigare și comunicațiile prin satelit, la siguranța și securitatea mediului, maritime și umane în regiunea arctică, permițând, printre altele, monitorizarea evoluției gheții și gestionarea durabilă a resurselor marine, detectarea poluării, sistemele de avertizare de urgență, identificarea și urmărirea circulației maritime, precum și serviciile de căutare și salvare; sprijină investițiile continue în dezvoltarea acestor capabilități și recomandă aplicarea lor în regiunea arctică, în cooperare cu statele arctice care sunt state membre ale UE și/sau ale NATO și sub conducerea acestora;
Mai multă UE în Arctica, mai multă Arctica în UE
56. salută înființarea unui post de trimis special pentru chestiunile legate de regiunea arctică în 2017; sprijină continuarea mandatului său și salută activitatea desfășurată de actualul trimis special; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să îmbunătățească cooperarea inter-servicii și coerența dintre diferite programe și investiții în regiunea arctică și le îndeamnă să aloce resurse adecvate pentru a reflecta ambiția politicii Uniunii privind Arctica; îndeamnă Comisia să instituie un grup de lucru specific care să vizeze Europa de Nord și regiunea arctică într-o manieră cuprinzătoare; observă că ar trebui consolidată coordonarea internă a Uniunii în chestiunile legate de regiunea arctică, atât la nivelul grupurilor de lucru ale Comisiei, cât și între agențiile relevante ale UE; încurajează Comisia să încredințeze un rol de coordonare pentru politicile privind regiunea arctică unuia dintre vicepreședinții săi, pentru a evita dublarea competențelor; invită Consiliul să creeze un grup de lucru pentru Europa de Nord și regiunea arctică, iar SEAE să creeze o unitate similară în cadrul structurilor sale; consideră că rolul Parlamentului ar trebui consolidat în elaborarea și implementarea politicii UE privind regiunea arctică, și că Arctica ar trebui să se bucure de mai multă atenție în Parlament, inclusiv prin instituirea unei delegații interparlamentare desemnate în mod specific, cu responsabilitate specială pentru cooperarea arctică; solicită o dezbatere mai amplă asupra chestiunilor legate de regiunea arctică, în celelalte instituții UE și în statele membre;
57. consideră că ar trebui utilizat procesul de consultare despre noua politică a UE privind regiunea arctică pentru a se evalua eficacitatea politicilor actuale ale UE;
58. consideră că Uniunea, în calitate de actor mondial, ar trebui să se implice activ în dialogul privind politicile, să reacționeze la importanța strategică tot mai mare a regiunii arctice și să își joace în continuare rolul de actor acceptat și credibil în regiunea arctică, respectând setul unic de foruri consultative existente în regiunea arctică și mecanismele eficiente ale cadrului de guvernanță; consideră că Uniunea poate servi drept intermediar onest în promovarea stabilității și a prosperității regionale; solicită Uniunii să continue dialogul și măsurile de consolidare a încrederii în cadrele multilaterale existente și să includă regiunea arctică ca prioritate în Strategia globală a UE; solicită, în plus, o politică de conectivitate specifică regiunii arctice (digitalizare, navigație, logistică, transport); este ferm convins că Pactul verde european oferă un răspuns pe termen lung atât de necesar pentru provocările tot mai mari pe care le prezintă schimbările climatice, printr-o agendă de investiții amplificată pentru creșterea sustenabilă și inițiative inovatoare locale în special, și că va contribui semnificativ la soluționarea dependenței energetice strategice a Uniunii; solicită, în acest sens, integrarea dimensiunii politicii UE privind regiunea arctică în Pactul verde european și în Agenda strategică a UE pentru 2019-2024, Strategia globală a UE, Strategia UE privind conectivitatea și Strategia UE privind biodiversitatea;
59. subliniază că UE și statele sale membre trebuie să mențină relații constructive cu toate statele arctice din afara UE și că UE trebuie să urmărească și să promoveze o abordare bazată pe drepturi în interacțiunea sa cu popoarele indigene din regiune; subliniază că este important ca statele arctice membre ale UE să facă mai mult schimb de informații despre provocările actuale din regiune, să își îmbunătățească capabilitățile de război hibrid, să continue investițiile în apărare, să îmbunătățească coerența în ceea ce privește activitățile actuale din regiunea arctică și să dezvolte în comun domeniile maritime și aeriene; invită Uniunea și statele sale membre să coopereze mai strâns pe tema chestiunilor arctice în forumurile regionale și internaționale și solicită Uniunii să implice mai mult nivelurile locale și regionale de guvernanță în dezvoltarea politicilor sale care afectează regiunea;
60. consideră că cel mai bun răspuns la cooperarea tot mai mare dintre China și Rusia din regiunea arctică îl constituie o mai bună coordonare la nivelul UE, precum și consultările cu țările din SEE, SUA și Canada, dar și Regatul Unit, Japonia, Republica Coreea, India și cu alți parteneri care s-au angajat să asigure cooperarea pașnică și libertatea de navigare în regiunea arctică și să profite la maximum de sinergiile posibile;
61. ia act de Inițiativa de securitate arctică a SUA și de Cadrul de politici arctice și nordice al Canadei și încurajează UE să colaboreze, dacă este cazul, cu aliații săi care împărtășesc aceeași viziune în vederea asigurării unei coordonări adecvate în regiune; solicită, în acest sens, un dialog solid între UE și statele arctice cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a politicii UE pentru regiunea arctică;
62. este de părere că aspectele de securitate în Arctica ar trebui să facă și ele parte din consultările și cooperarea cu NATO, care se poate prevala de discuțiile din Consiliul NATO-Rusia pentru a soluționa neînțelegerile, a dezamorsa tensiunile și a preveni crizele; recunoaște importanța operațiunilor de supraveghere și recunoaștere în regiune și a instituirii unor mecanisme de îmbunătățire a schimbului de informații; consideră că notificarea prealabilă a exercițiilor militare din regiunea arctică ar putea spori transparența activităților militare din regiune;
63. observă că nordul îndepărtat intră în zona de responsabilitate a comandantului suprem al forțelor aliate în Europa din cadrul NATO și că este necesară cooperarea cu NATO în vederea construirii unui concept global de securitate pentru regiunea arctică; salută, în acest sens, concluziile grupului de reflecție însărcinat de secretarul general al NATO să desfășoare un proces de reflecție anticipativ pentru a evalua modalitățile de consolidare a dimensiunii politice a alianței NATO, prin care NATO ar trebui să conștientizeze mai bine situația din nordul îndepărtat și din regiunea arctică și să elaboreze o strategie care să ia în considerare planuri mai ample de prevenire și apărare, inclusiv dispoziții pentru a răspunde mișcărilor agresive ale actorilor statali;
64. observă că exercițiul Trident Juncture din 2018, care a demonstrat că NATO este activă din punct de vedere operațional în regiunea arctică, în special în nordul îndepărtat (Marea Norvegiei și Marea Barents), a asigurat cel mai ridicat nivel de transparență; invită toate părțile care desfășoară activități militare în regiunea arctică să urmeze aceste practici în conformitate cu obligațiile internaționale, inclusiv cu Documentul de la Viena al OSCE, reducând astfel riscurile, clarificând neînțelegerile posibile și consolidând transparența intențiilor;
65. sprijină eforturile de consolidare a rezilienței față de presiunea potențială din partea Chinei și a altor actori care nu acordă prioritate metodelor durabile și ecologice de extragere a mineralelor, care să respecte normele internaționale și Convențiile Organizației Națiunilor Unite; invită Grupul operativ East StratCom din SEAE să monitorizeze campaniile menite să influențeze procesele decizionale privind activitățile de extracție de minerale desfășurate în regiune;
66. subliniază că UE și SUA trebuie să promoveze în comun securitatea și stabilitatea în regiunea arctică, investind totodată și extinzându-și prezența științifică permanentă în regiune;
67. solicită ca Arctica să fie inclusă în discuțiile privind Busola strategică a UE și subliniază că dezvoltarea regiunii arctice ar trebui, de asemenea, abordată în mod periodic în Comitetul politic și de securitate și în reuniunile Consiliului; solicită schimburi de opinii mai regulate cu privire la chestiunile arctice, ca domeniu important al consultărilor UE-NATO;
68. solicită creșterea vizibilității Uniunii în Arctica, iar Uniunea să stabilească un dialog politic consolidat privind cooperarea bilaterală cu Insulele Feroe și Groenlanda și să ia în considerare, împreună cu autoritățile daneze, posibilitatea de a înființa birouri ale UE în Groenlanda și în Insulele Feroe;
69. solicită ca obiectivele noii strategii privind regiunea arctică să se reflecte în programele Uniunii cu finanțare specifică, în proiectele și legislația aplicabilă ale UE, precum și în activitatea agențiilor relevante ale Uniunii;
70. consideră că strategia maritimă a UE ar trebui actualizată pentru a reflecta noi oportunități și provocări; consideră că ar trebui efectuate evaluări și revizuiri similare și ale altor politici ale Uniunii, inclusiv ale politicii spațiale a UE, pentru a evalua extinderea programelor de satelit existente, astfel încât să acopere nevoile specifice ale regiunii arctice, inclusiv utilizarea Copernicus în scopul monitorizării poluării;
°
° °
71. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
Data adoptării |
1.7.2021 |
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
52 6 10 |
||
Membri titulari prezenți la votul final |
Alviina Alametsä, Alexander Alexandrov Yordanov, Maria Arena, Petras Auštrevičius, Traian Băsescu, Anna Bonfrisco, Fabio Massimo Castaldo, Susanna Ceccardi, Włodzimierz Cimoszewicz, Tanja Fajon, Anna Fotyga, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Raphaël Glucksmann, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Márton Gyöngyösi, Sandra Kalniete, Dietmar Köster, Stelios Kouloglou, Maximilian Krah, Andrius Kubilius, Ilhan Kyuchyuk, David Lega, Miriam Lexmann, Nathalie Loiseau, Antonio López-Istúriz White, Claudiu Manda, Lukas Mandl, Thierry Mariani, David McAllister, Vangelis Meimarakis, Sven Mikser, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Urmas Paet, Demetris Papadakis, Kostas Papadakis, Tonino Picula, Manu Pineda, Giuliano Pisapia, Thijs Reuten, Jérôme Rivière, María Soraya Rodríguez Ramos, Nacho Sánchez Amor, Isabel Santos, Jacek Saryusz-Wolski, Andreas Schieder, Radosław Sikorski, Jordi Solé, Sergei Stanishev, Tineke Strik, Hermann Tertsch, Hilde Vautmans, Harald Vilimsky, Idoia Villanueva Ruiz, Viola Von Cramon-Taubadel, Witold Jan Waszczykowski, Charlie Weimers, Isabel Wiseler-Lima, Salima Yenbou, Željana Zovko |
|||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Ioan-Rareș Bogdan, Markéta Gregorová, Rasa Juknevičienė, Arba Kokalari, Hannah Neumann, Mick Wallace |
|||
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ
52 |
+ |
ECR |
Anna Fotyga, Jacek Saryusz-Wolski, Hermann Tertsch, Witold Jan Waszczykowski, Charlie Weimers |
ID |
Anna Bonfrisco, Susanna Ceccardi |
NI |
Fabio Massimo Castaldo, Márton Gyöngyösi |
PPE |
Alexander Alexandrov Yordanov, Ioan-Rareș Bogdan, Traian Băsescu, Michael Gahler, Sunčana Glavak, Rasa Juknevičienė, Sandra Kalniete, Arba Kokalari, Andrius Kubilius, David Lega, Miriam Lexmann, Antonio López-Istúriz White, Lukas Mandl, David McAllister, Vangelis Meimarakis, Francisco José Millán Mon, Radosław Sikorski, Isabel Wiseler-Lima, Željana Zovko |
RENEW |
Petras Auštrevičius, Klemen Grošelj, Bernard Guetta, Ilhan Kyuchyuk, Nathalie Loiseau, Javier Nart, Urmas Paet, María Soraya Rodríguez Ramos, Hilde Vautmans |
S&D |
Maria Arena, Włodzimierz Cimoszewicz, Tanja Fajon, Raphaël Glucksmann, Dietmar Köster, Claudiu Manda, Sven Mikser, Demetris Papadakis, Tonino Picula, Giuliano Pisapia, Thijs Reuten, Isabel Santos, Andreas Schieder, Sergei Stanishev, Nacho Sánchez Amor |
6 |
- |
ID |
Maximilian Krah, Thierry Mariani, Jérôme Rivière |
NI |
Kostas Papadakis |
THE LEFT |
Manu Pineda, Mick Wallace |
10 |
0 |
ID |
Harald Vilimsky |
THE LEFT |
Stelios Kouloglou, Idoia Villanueva Ruiz |
VERTS/ALE |
Alviina Alametsä, Markéta Gregorová, Hannah Neumann, Jordi Solé, Tineke Strik, Viola Von Cramon-Taubadel, Salima Yenbou |
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri