RAPORT referitor la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

30.9.2021 - (2020/2260(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportori: Anja Hazekamp, Herbert Dorfmann
(Procedura reuniunilor comune ale comisiilor – articolul 58 din Regulamentul de procedură)
Raportor pentru aviz (*):
Paolo De Castro, Comisia pentru comerț internațional
(*) Procedura comisiei asociate – articolul 57 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

(2020/2260(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 11, 13, 39, articolul 168 alineatul (1), articolul 169 alineatul (1), articolul 191, articolul 192 alineatul (1) și articolul 349,

– având în vedere Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură din 2004,

– având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1381 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar[1],

– având în vedere Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare[2],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare[3], Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor[4] și Regulamentul (UE) nr. 1185/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind statisticile referitoare la pesticide[5],

– având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic[6],

– având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei[7], Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării[8] și Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole[9],

– având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă[10], Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare[11], Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne[12], Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor[13], Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor[14], Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe[15], Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii[16], Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”)[17] și Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice[18],

– având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19[19],

– având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la Inițiativa UE privind polenizatorii[20] și rezoluția sa din 23 octombrie 2019 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 546/2011 în ceea ce privește evaluarea impactului produselor de protecție a plantelor asupra albinelor[21],

– având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu[22],

– având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2019 referitoare la o Europă care protejează: aer curat pentru toți[23],

– având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la planul de acțiune european „O singură sănătate” (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)[24],

– având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu[25],

– având în vedere rezoluția sa din 16 mai 2017 referitoare la inițiativa din domeniul utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare[26],

– având în vedere rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale[27], precum și rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică[28],

– având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la soluții tehnologice pentru o agricultură durabilă în UE[29],

– având în vedere rezoluția sa legislativă din 8 septembrie 2015 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind clonarea bovinelor, porcinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor crescute și reproduse în scopuri agricole[30],

– având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la indicarea pe etichetă a țării de origine a cărnii din alimentele prelucrate[31] și rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la indicarea obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru anumite alimente[32],

– având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE) nr. 15/2020 din 9 iulie 2020, intitulat „Protejarea polenizatorilor sălbatici în UE – inițiativele Comisiei nu au dat roade”, nr. 13/2020 din 5 iunie 2020, intitulat „Biodiversitatea pe terenurile agricole: contribuția PAC nu a stopat declinul”, nr. 05/2020 din 5 februarie 2020, intitulat „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”, nr. 02/2019 din 15 ianuarie 2019, intitulat „Pericolele chimice din hrana noastră: politica UE în materie de siguranță alimentară ne protejează, dar se confruntă cu provocări”, nr. 31/2018 din 14 noiembrie 2018, intitulat „Bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică” și nr. 34/2016 din 17 ianuarie 2017, intitulat „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”, precum și nr. 21/2019 din 19 noiembrie 2019 privind combaterea rezistenței la antimicrobiene,

– având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 11 mai 2020, intitulat „The European environment – state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe” (Mediul european - situația și perspectivele în 2020: cunoștințele pentru tranziția către o Europă sustenabilă),

– având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

– având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor privind Strategia „De la fermă la consumator” din decembrie 2020, intitulat „De la fermă la consumator – dimensiunea locală și regională” (NAT-VII/005),

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru piața internă și Comisiei pentru pescuit,

– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A9-0271/2021),

A. întrucât Comunicarea Comisiei privind o strategie „De la fermă la consumator” stabilește o abordare holistică a sistemului alimentar european, în care agricultura ca furnizor de alimente este un element central, și recunoaște interconectarea tuturor actorilor de-a lungul lanțului de aprovizionare și responsabilitatea lor comună pentru realizarea obiectivelor strategiei, precum și rolul-cheie al fermierilor în furnizarea de bunuri publice, inclusiv în lupta împotriva schimbărilor climatice; întrucât totuși strategia trebuie să meargă mai departe, ținând seama de rolul, drepturile și responsabilitățile consumatorilor și de viabilitatea economică pe termen lung a fermierilor; întrucât strategia are implicații majore pentru producția agricolă nealimentară, iar acest lucru trebuie luat pe deplin în considerare;

B. întrucât sistemul alimentar european ar trebui să asigure alimente de înaltă calitate și securitatea nutrițională într-un mod care să contribuie la bunăstarea socială și la sănătatea publică, să mențină și să refacă sănătatea ecosistemului, să respecte limitele planetei și să asigure sănătatea și bunăstarea animalelor; întrucât, în prezent, întregul sistem alimentar este responsabil de o serie de efecte asupra sănătății și a bunăstării oamenilor și animalelor, precum și asupra mediului, climei și biodiversității, inclusiv defrișări și degradarea ecosistemelor în afara UE; întrucât modul în care producem și consumăm alimente, băuturi și alte produse agricole trebuie să se adapteze în continuare pentru a asigura coerența cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), cu Acordul de la Paris, cu Convenția privind diversitatea biologică, Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură și cu politicile și angajamentele UE, precum și, în general, pentru a asigura un echilibru coerent între cei trei piloni ai sustenabilității, printre care se numără mediul, clima, biodiversitatea, sănătatea publică, economia și accesibilitatea hranei, bunăstarea animalelor, și sustenabilitatea economică pentru fermieri, pescari și pentru alți actori din avalul lanțului alimentar, precum și aspecte sociale cum sunt condițiile de muncă și de angajare și standardele de securitate și sănătate; întrucât trebuie luați în considerare și alți factori importanți, cum ar fi cercetarea și inovarea, politica comercială și politica în domeniul deșeurilor;

C. întrucât este necesar să se asigure consecvența și coerența măsurilor prevăzute de Strategia „De la fermă la consumator” cu politicile comune în domeniul agriculturii și pescuitului, cu politica UE în domeniul comercial, cu Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, cu Strategia UE pentru păduri, cu Planul de acțiune al UE pentru economia circulară, cu Planul de acțiune în domeniul bioeconomiei, cu legislația UE privind clima, precum și cu alte politici și strategii conexe ale UE; întrucât ar trebui subliniat că toate alimentele importate ar trebui să fie conforme cu aceleași standarde de sustenabilitate și de siguranță agroalimentară care se aplică în UE;

D. întrucât, potrivit estimărilor Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), se preconizează că 90 % din terenuri vor suferi modificări semnificative până în 2050 și 75 % din terenuri au fost deja modificate semnificativ; întrucât 85 % din zonele umede au fost deja pierdute[33]; întrucât biodiversitatea este crucială pentru securitatea alimentară, pentru bunăstarea oamenilor și pentru dezvoltare la nivel mondial; întrucât pierderea biodiversității pune în pericol producția agricolă, sistemele alimentare și nutriția la nivel european și mondial; întrucât, potrivit estimărilor, costurile sociale și economice globale asociate degradării terenurilor se ridică la 5 500-10 500 de miliarde EUR pe an[34];

E. întrucât aproximativ 80 % din defrișările la nivel mondial sunt cauzate de extinderea terenurilor utilizate pentru agricultură[35]; întrucât cererea Uniunii de produse precum uleiul de palmier, carnea, soia, cacao, porumbul, lemnul și cauciucul, inclusiv sub formă de produse prelucrate sau servicii, este un factor important al defrișărilor, al degradării pădurilor și solurilor, al distrugerii ecosistemelor și al încălcărilor asociate ale drepturilor omului în țări din afara UE și reprezintă aproximativ 10 % din cota mondială a defrișărilor inclusă în consumul final total[36]; întrucât pescuitul nesustenabil are efecte negative grave asupra biodiversității;

F. întrucât habitatele seminaturale care depind de agricultură, precum pajiștile, sunt amenințate în mod deosebit, iar statutul lor de conservare este semnificativ mai grav decât pentru alte tipuri de habitate care nu depind de agricultură; întrucât 45 % din habitatele care depind de agricultură sunt evaluate drept deficitare, comparativ cu 31 % în cazul celorlalte habitate;

G. întrucât utilizarea imprudentă a pesticidelor reprezintă o sursă semnificativă de poluare a solului, a apei și a aerului și afectează negativ sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor; întrucât, prin urmare, este necesar să se intensifice eforturile pentru a reduce semnificativ dependența de pesticide dăunătoare, riscurile legate de acestea și utilizarea lor, precum și utilizarea îngrășămintelor și a antibioticelor; întrucât practicile agricole sustenabile, cum ar fi buna aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor (IPM), agrosilvicultura, agroecologia, agricultura ecologică și tehnicile agriculturii de precizie, pot contribui la furnizarea de soluții pentru reducerea utilizării pesticidelor la nivelul UE și la nivel mondial și ar trebui încurajate; întrucât cercetarea științifică[37] indică faptul că utilizarea pesticidelor poate fi redusă substanțial, fără a afecta în sens negativ rentabilitatea și productivitatea, în special atunci când este însoțită de o disponibilitate crescută a alternativelor sustenabile;

H. întrucât, în 2018, statele membre ale UE au aprobat exportul a peste 81 000 de tone de pesticide care conțin substanțe interzise în Europa[38]; întrucât aceste pesticide periculoase pot prezenta riscuri și mai ridicate în țările lor de destinație, deoarece condițiile de utilizare (de exemplu, echipamente de protecție, pulverizare aeriană) nu sunt întotdeauna la fel de stricte ca în UE; întrucât aceste pesticide interzise pot reveni pe piața UE ca reziduuri în alimentele importate; întrucât programele de monitorizare au arătat că au fost detectate reziduuri ale mai multor pesticide interzise în UE în alimentele vândute pe piața UE, în 4,5 % din cazuri chiar și la niveluri care depășesc limita maximă de reziduuri (LMR) stabilită pentru aceste substanțe pentru a asigura siguranța consumatorilor[39];

I. întrucât supraponderalitatea și obezitatea cresc într-un ritm rapid în UE[40], unul din doi adulți fiind supraponderal sau obez[41]; întrucât cauzele supraponderalității și ale obezității sunt multiple, însă alimentația și nutriția deficitară se numără printre factorii esențiali care conduc la o prevalență ridicată a supraponderalității și a obezității;

J. întrucât, potrivit estimărilor, în UE, în 2017, o alimentație nesănătoasă a condus la peste 950 000 de decese (unul din cinci) și la pierderea a peste 16 milioane de ani de viață sănătoasă, în special prin boli cardiovasculare și cancere[42]; întrucât expunerea la substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin prin intermediul alimentelor și al ambalajelor alimentare reprezintă, de asemenea, o amenințare tot mai acută pentru sănătatea publică[43];

K. întrucât aproximativ jumătate din bolile zoonotice apărute la om începând cu 1940 au fost cauzate de schimbări ale utilizării terenurilor[44]; întrucât sănătatea animalelor este un element esențial în orice sistem alimentar sustenabil, iar orice impact asupra sănătății animalelor are un efect direct asupra sustenabilității sistemului alimentar;

L. întrucât se estimează că, în UE, se generează anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare, costurile aferente fiind estimate la 143 de miliarde EUR[45]; întrucât risipa alimentară are un impact imens asupra mediului, reprezentând aproximativ 6 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră din UE[46]; întrucât principalii actori care contribuie la risipa de alimente în UE sunt gospodăriile (53 %) și sectorul prelucrării (19 %)[47]; întrucât 10 % din cantitățile de alimente risipite în UE sunt legate de marcarea datei și de faptul că consumatorii nu știu cum să citească și să folosească sistemul de marcare a datei[48];

M. întrucât volumul vânzărilor de antibiotice către crescătoriile de animale din Europa a scăzut cu 18,5 % între 2011 și 2016[49], ceea ce a dus la o reducere a cantității de antibiotice utilizate în agricultură cu 35 % în perioada 2011-2018, în timp ce, în majoritatea statelor membre, consumul de antimicrobiene la animalele de la care se obțin produse alimentare este mai mic sau mult mai scăzut decât la oameni[50]; întrucât, cu toate acestea, există diferențe mari între statele membre, iar consumul anumitor antimicrobiene este încă prea ridicat[51]; întrucât rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății oamenilor; întrucât reducerea și minimizarea utilizării antibioticelor în zootehnie va contribui la încetinirea apariției și răspândirii acestei rezistențe;

N. întrucât deja în 2018 Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a publicat raportul său special referitor la impactul încălzirii globale cu 1,5°C, în care se afirma că limitarea încălzirii globale la 1,5°C ar necesita schimbări rapide, de anvergură și fără precedent în toate aspectele societății; întrucât schimbările climatice și pierderea biodiversității constituie provocări tot mai accentuate la adresa securității alimentare și a nivelului de trai, având în vedere cazurile recurente de secetă, inundații, incendii forestiere și noii dăunători; întrucât sistemele alimentare sunt responsabile pentru 29 % din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) de la nivel mondial și au un efect profund asupra climei, a biodiversității, a apei, a aerului, a solului și a absorbanților de carbon; întrucât sectorul agricol al UE produce aproximativ 10 % din totalul emisiilor de GES ale UE, cu variații considerabile între statele membre, agricultura reprezentând între 3 % și 33 % din emisiile naționale de GES[52];

O. întrucât emisiile de gaze cu efect de seră provenite din agricultura europeană au fost reduse cu aproximativ 20 % din 1990; întrucât reducerea emisiilor de GES în agricultură a încetinit considerabil din 2012 și chiar a crescut în câțiva ani[53]; întrucât agricultura poate contribui în mod activ la sechestrarea carbonului prin creșterea numărului de absorbanți naturali de carbon, adoptând soluții bazate pe natură și ecosistem, cum ar fi rotațiile largi ale culturilor, culturile intercalate, permacultura, agrosilvicultura, silvicultura, agroecologia și refacerea ecosistemelor și, în special, refacerea și întreținerea turbăriilor ca modalitate de creștere a numărului de absorbanți naturali de carbon și a sechestrării carbonului;

P. întrucât agricultura este cea mai importantă sursă de emisii primare de PM10 în UE, după cum subliniază Agenția Europeană de Mediu; întrucât emisiile de amoniac (NH3) din agricultură contribuie la episoade de concentrații ridicate de particule în suspensie înregistrate în Europa în fiecare primăvară, precum și la efecte negative asupra sănătății pe termen scurt și pe termen lung;

Q. întrucât UE consumă de șapte ori mai mult azot și de trei ori mai mult fosfor decât poate fi considerat sustenabil și echitabil în limitele planetei[54];

R. întrucât este nevoie de o mai bună informare privind ciclul de viață, împreună cu o mai bună urmărire și monitorizare a informațiilor privind lanțul de aprovizionare, pentru a cuantifica progresele în direcția reducerii impactului sistemului alimentar european asupra mediului;

S. întrucât modelul european al unui sector agroalimentar multifuncțional, constituit din diferite modele agricole și bazat pe ferme de familie, este o componentă-cheie a economiei și societății din UE și trebuie să asigure o producție alimentară competitivă, de înaltă calitate și diversificată, securitatea alimentară, lanțuri de aprovizionare locale, bune practici agricole, protecția resurselor de terenuri și apă, standarde înalte de mediu și de bunăstare a animalelor, precum și zone rurale dinamice pe întreg teritoriul UE; întrucât o politică agricolă sprijinită în mod corespunzător va promova tranziția către lanțuri de aprovizionare mai localizate și practici agricole mai sustenabile, atingând standarde mai ridicate de mediu și de bunăstare a animalelor;

T. întrucât este important să se sublinieze rolul esențial pe care microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii din sectorul agroalimentar al UE îl joacă în toate etapele lanțului de aprovizionare, de la prelucrare până la comerțul cu amănuntul, pentru realizarea obiectivelor strategiei;

U. întrucât sectorul agricol trebuie să producă în continuare alimente sigure și nutritive, menținând și gestionând totodată terenurile într-un mod mai sustenabil, toate acestea contrabalansând depopularea zonelor rurale; întrucât fermierii europeni îndeplinesc cele mai ridicate standarde globale și furnizează alimente de înaltă calitate, nu numai pentru cetățenii europeni, ci și în întreaga lume; întrucât sectorul agricol este de o valoare strategică imensă și totuși, în puțin peste un deceniu, au dispărut câteva milioane de ferme, adică peste o treime din toate fermele din Europa, marea majoritate fiind mici afaceri de familie;

V. întrucât tranziția agriculturii europene către practici mai sustenabile și circularitate va necesita investiții substanțiale, iar accesul adecvat la finanțare este o condiție prealabilă; întrucât BEI și-a asumat angajamentul de a-și majora cota de finanțare a investițiilor în acțiuni climatice și în sustenabilitatea mediului, astfel încât să reprezinte 50 % din volumul operațiunilor sale în 2025 și ulterior; întrucât această finanțare ar putea fi utilizată pentru lansarea treptată a tehnologiilor care contribuie la practici sustenabile și la consolidarea legăturii dintre agricultură și economia circulară;

W. întrucât buna sănătate a solului ameliorează capacitatea acestuia de a produce hrană, de a filtra apa și de absorbi carbonul, contribuind astfel nu numai la stabilizarea climei, ci și la asigurarea nevoilor de securitate alimentară, la restabilirea biodiversității, la protejarea terenurilor agricole și la consolidarea unui sistem alimentar mai sănătos; întrucât agricultura regenerativă, ca abordare în ceea ce privește producția alimentară și gestionarea terenurilor, ar putea răspunde la aceste provocări, contribuind la tranziția către un sistem agricol extrem de rezilient, bazat pe gestionarea corespunzătoare a terenurilor și a solurilor;

X. întrucât este important ca consumatorii să fie pe deplin informați și să aibă posibilitatea și capacitatea să facă alegeri alimentare în cunoștință de cauză; întrucât acest lucru necesită un mediu alimentar sănătos și de bună calitate, care să asigure transparența și să garanteze că alegerea sănătoasă și sustenabilă este, de asemenea, o alegere ușoară și accesibilă pentru toți și care să promoveze și să încurajeze modelele de consum care sprijină sănătatea umană, protejând, în același timp, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale și umane și un nivel ridicat de bunăstare a animalelor; întrucât doar campaniile de informare, educare și sensibilizare sunt insuficiente pentru a realiza tranziția necesară către alegeri mai sustenabile și mai sănătoase ale consumatorilor, deoarece acestea pot fi influențate de aspecte precum normele și convențiile, prețul, confortul, obiceiurile și modul în care sunt prezentate opțiunile alimentare; întrucât cetățenii informați și educația pot juca totuși un rol important în atingerea obiectivelor Europei în materie de climă, de eficiență a utilizării resurselor și de biodiversitate, la nivelul cererii; întrucât etichetarea obligatorie a conținutului de nutrienți și a originii acestora, precum și informații inteligibile privind bunăstarea animalelor și sustenabilitatea, în principiu pentru toate produsele alimentare, precum și furnizarea publică de informații privind costul real de producție pot contribui la orientarea consumatorului către o alimentație sănătoasă, sustenabilă și sigură; întrucât informarea consumatorilor ar trebui, de asemenea, adaptată la era digitală, fără a lăsa pe nimeni în urmă;

Y. întrucât dieta mediteraneeană, recunoscută de UNESCO în 2010 drept patrimoniu cultural imaterial al umanității, este cunoscută drept o dietă sănătoasă, echilibrată, cu o valoare nutrițională, socială și culturală ridicată, bazată pe respectul pentru teritoriu și biodiversitate, asigurând conservarea și dezvoltarea activităților și meșteșugurilor tradiționale legate de pescuit, vânătoare și agricultură sustenabilă și jucând un rol de protecție în prevenirea primară și secundară a principalelor boli cronice degenerative;

Z. întrucât între apă și agricultură există o legătură inextricabilă, iar gospodărirea sustenabilă a apei în sectorul agricol este esențială pentru a permite producția unor alimente adecvate și de înaltă calitate și pentru a garanta conservarea resurselor de apă;

AA. întrucât globalizarea pieței alimentare s-a intensificat, ceea ce a dus la o creștere a importanței acordurilor de liber schimb dintre UE și țările terțe;

AB. întrucât trebuie să se țină seama de rezultatele obținute în urma punerii în aplicare a standardelor de mediu în vigoare în prezent;

AC. întrucât pandemia cauzată de COVID-19 a creat o situație gravă cu efecte asupra tuturor actorilor din lanțul agroalimentar european, de la producția primară până la industriile de servicii alimentare;

AD. întrucât sistemul alimentar european a jucat un rol crucial în timpul pandemiei de COVID-19, demonstrându-și reziliența, fermierii și cooperativele acestora sau organizațiile de producători, lucrătorii angajați de-a lungul lanțului valoric alimentar, procesatorii, distribuitorii și comercianții cu amănuntul colaborând în condiții dificile, inclusiv pe durata restricțiilor de deplasare a persoanelor, și fiind expuși unor riscuri sanitare, pentru a se asigura că, în continuare, consumatorii europeni au acces la produse sigure, accesibile ca preț și de înaltă calitate, fără impedimente, respectând totodată integritatea pieței interne; întrucât piața internă și sistemul agricol al UE au depășit în mare măsură și rapid întreruperile aprovizionării în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19, care, cu toate acestea, a evidențiat anumite vulnerabilități ale lanțurilor complexe de aprovizionare cu alimente, demonstrând necesitatea de a asigura securitatea alimentară pe termen lung, reziliența și lanțurile scurte de aprovizionare; întrucât, în acest context, este esențial să se sublinieze valoarea securității alimentare și a securității lanțurilor de aprovizionare pentru toți cetățenii UE și importanța de a dispune de toate instrumentele necesare pentru ca fermierii să poată produce alimente diverse în mod sustenabil;

AE. întrucât, deși drepturile fermierilor au fost consacrate prin Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură al FAO din 2004, normele privind proprietatea intelectuală erau deseori în conflict cu acestea, punând în pericol sistemele de semințe locale, tradiționale și indigene;

AF. întrucât consumatorii sunt din ce în ce mai preocupați de bunăstarea și sănătatea animalelor; întrucât un nivel ridicat de bunăstare a animalelor este important pentru dezvoltarea durabilă și are potențialul de a consolida sustenabilitatea economică și de mediu a fermierilor europeni, creând o nouă piață pentru ca fermierii să vândă produse bazate pe standarde mai ridicate de bunăstare a animalelor; întrucât Comisia a anunțat o evaluare și o revizuire a legislației existente privind bunăstarea animalelor, inclusiv în ceea ce privește transportul și sacrificarea animalelor; întrucât normele orizontale pentru protecția animalelor în agricultură, combinate cu cerințe de bunăstare a animalelor, bazate pe știință, specifice fiecărei specii, pentru toate speciile de fermă, ar aduce beneficii semnificative bunăstării animalelor; întrucât perioadele de tranziție și sprijinul pentru fermieri sunt esențiale în ceea ce privește modificările legislative pentru a permite o agricultură mai sustenabilă și a ameliora bunăstarea animalelor;

AG. întrucât indicațiile geografice provin din patrimoniul imemorial al UE și sunt rezultatul adaptării omului la mediul său înconjurător și o expresie a identității UE;

AH. întrucât este extrem de important să fie abordate practicile neloiale și frauda alimentară, prin recunoașterea și investigarea activităților frauduloase,

1. salută obiectivele ambițioase și țintele Strategiei „De la fermă la consumator” ca pași importanți în asigurarea unui sistem alimentar sustenabil, echitabil, sănătos, favorabil bunăstării animalelor, mai regional, diversificat și rezilient, care este esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite în Pactul verde european și în ODD; subliniază legăturile inextricabile dintre persoane sănătoase, societăți sănătoase, animale sănătoase și o planetă sănătoasă; accentuează că această strategie este esențială pentru a aduce sistemul alimentar, inclusiv producția animalieră și vegetală, în limitele planetei, evidențiind, în același timp, importanța obținerii unor condiții de muncă și de angajare decente și a unor oportunități echitabile în întregul lanț valoric alimentar, precum și necesitatea de a se ajunge la o abordare politică adecvată și echilibrată; încurajează Comisia să transpună cât mai curând posibil strategia în acțiuni legislative și nelegislative concrete, însoțite de mecanismele de sprijin financiar adecvate pentru tranziție;

Nevoia de acțiune

2. reamintește că evaluările impactului fac parte integrantă din procesul de reglementare al UE; salută anunțul Comisiei potrivit căruia intenționează să desfășoare evaluări detaliate ale impactului, inclusiv consultări publice, în conformitate cu orientările privind o mai bună legiferare pentru orice inițiativă legislativă din cadrul Strategiei „De la fermă la consumator”, inclusiv pentru cele referitoare la obiective cantitative efective[55]; evidențiază că aceste evaluări științifice ex ante ale impactului ar trebui să includă evaluări de mediu solide, să acopere cele trei dimensiuni ale sustenabilității (de mediu, economică și socială, inclusiv sănătatea) într-o abordare holistică și sistemică, să ia în considerare efectele cumulate și să includă costul lipsei de acțiune în ceea ce privește impactul imediat și pe termen lung asupra sănătății umane, a mediului, a biodiversității și a sustenabilității generale, ținând seama de reînnoirea generațiilor, de posibilele compromisuri între obiectivele de politică, de disponibilitatea mijloacelor de realizare a obiectivelor și de diferitele modele agricole din statele membre ale UE; ia act de importanța descrierii metodelor de calcul, a valorilor de referință și a perioadelor de referință ale fiecărui obiectiv individual și subliniază necesitatea cooperării, consultării și colaborării cu statele membre; observă că prima revizuire la jumătatea perioadei a Strategiei „De la fermă la consumator” este planificată pentru jumătatea anului 2023; reliefează necesitatea ca evaluarea la jumătatea perioadei să reflecte în detaliu impactul cumulat al tuturor acțiunilor într-un mod holistic și sistemic, care să acopere toate dimensiunile sustenabilității, indiferent dacă este vorba de dimensiunea de mediu, economică sau socială, inclusiv sănătatea;

3. salută anunțarea unei propuneri, bazate pe date concrete, de cadru legislativ pentru sisteme alimentare sustenabile care ar trebui să se bazeze pe date transparente și să țină seama de cele mai recente cunoștințe științifice; invită Comisia să utilizeze această propunere pentru a stabili o politică alimentară comună orientată spre viitor, holistică, echilibrată, integrată și sustenabilă din punct de vedere ecologic, social și economic, la care toți actorii să își aducă contribuția, vizând reducerea amprentei ecologice și climatice a sistemului alimentar al UE și reducerea efectelor negative ale acestuia asupra biodiversității și a sănătății și bunăstării umane și animale, pentru a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic și cu un nivel de poluare aproape de zero până cel târziu în 2050, precum și consolidarea rezilienței sale pentru a asigura securitatea alimentară pe termen mediu și lung în fața schimbărilor climatice, a degradării mediului și a pierderii biodiversității; accentuează necesitatea de a asigura sustenabilitatea economică și socială de-a lungul întregului lanț alimentar, deoarece perspectivele socioeconomice bune și competitivitatea diferitelor sectoare vizate vor contribui la îndeplinirea obiectivelor strategiei; încurajează UE să conducă o tranziție globală către sustenabilitatea de la fermă la consumator, pe baza principiului unui sector agricol multifuncțional care să fie sustenabil din punct de vedere ecologic, social (inclusiv din punctul de vedere al sănătății) și economic, pe baza principiilor de agroecologie ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și a dreptului ONU la hrană, asigurând, în același timp, o coerență și consecvență sporită a politicilor pentru a permite tuturor actorilor din sistemul alimentar european să realizeze o planificare pe termen lung bazată pe obiective SMART realiste și transparente; reliefează necesitatea unor schimbări legislative și în materie de politici, urgente și îndrăznețe, în fața unor dovezi științifice covârșitoare care indică nevoia de a îmbunătăți sustenabilitatea sistemului alimentar actual și costurile mai ridicate suportate ca urmare a abținerii de a acționa și evidențiază importanța inovării și a practicilor sustenabile; sugerează să se țină seama de valorile de referință și de progresele înregistrate în fiecare stat membru, precum și de condițiile lor (regionale) specifice, promovând totodată schimbul de cunoștințe de specialitate și de bune practici între statele membre; subliniază că este necesar să fie inclus întregul lanț de aprovizionare cu alimente și cu băuturi, inclusiv producția, procesarea, comercializarea, depozitarea, transportul, distribuția, ospitalitatea, vânzarea cu amănuntul, eliminarea și reciclarea materialelor secundare; solicită ca propunerea legislativă să acorde o atenție deplină bunăstării animalelor de fermă, având în vedere că aceasta este esențială pentru sustenabilitatea alimentară;

4. sprijină elaborarea unor planuri strategice de politică alimentară[56], care să faciliteze, să stimuleze și să extindă politicile alimentare naționale, regionale și locale noi și existente, luând în considerare, de asemenea, problema complexă a sărăciei alimentare în Europa; subliniază că este important ca aceste planuri să fie bazate pe știința și cercetarea independentă și imparțială și să se asigure implicarea părților interesate care reprezintă o gamă largă de perspective, pentru a garanta un proces legitim și incluziv; accentuează că este necesară o nouă abordare transversală a guvernanței pentru a asigura coerența între politicile UE din domeniul alimentar și agricol, pe de o parte, și cele din sectoarele care le influențează, cum ar fi comerțul, energia, concurența și clima, pe de altă parte, pentru a spori sinergiile și a evita și gestiona compromisurile; solicită, prin urmare, un dialog structurat între Parlament, statele membre și toți actorii din sistemul alimentar, inclusiv cetățenii, pentru a valorifica toate oportunitățile oferite de această strategie și pentru a discuta lacunele, oportunitățile și provocările în dezvoltarea și aplicarea unei politici alimentare comune globale a UE; invită Comisia să promoveze un dialog societal cu privire la o înțelegere comună a sustenabilității și a diverselor sale componente, în vederea propunerii sale de cadru legislativ pentru un sistem alimentar sustenabil, care în cele din urmă va trebui să se bazeze pe o abordare coerentă a tuturor aspectelor sustenabilității;

5. salută propunerea Comisiei de a elabora un plan de urgență pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare, pentru a coordona un răspuns european comun la crizele care afectează sistemele alimentare; insistă asupra necesității unei abordări preventive pentru a evita mișcările cauzate de panică și reacțiile exagerate ale persoanelor, ale firmelor sau ale statelor membre; consideră că va exista un răspuns adecvat la așteptările tot mai mari cu privire la securitatea alimentară, care trebuie abordate la nivel european; îndeamnă Comisia să țină seama de aspectele legate de stocurile strategice de alimente la fel cum procedează în cazul stocurilor strategice de petrol la nivelul Uniunii;

6. subliniază că sunt necesare acțiuni de promovare a agriculturii sustenabile, de reducere a utilizării pesticidelor și a riscurilor aferente, de protejare și refacere a ecosistemelor solului și de multiplicare a elementelor de peisaj de pe terenurile agricole care sprijină recuperarea speciilor și habitatelor protejate în temeiul directivelor privind natura, inclusiv a polenizatorilor și a habitatelor acestora; reamintește că, pentru a garanta sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor noastre alimentare, productivitatea și reziliența agricolă depind de gestionarea sustenabilă a resurselor naturale;

7. accentuează că este în interesul consumatorilor, fermierilor și întreprinderilor europene ca tranziția către un sistem alimentar mai sustenabil să fie o reușită; subliniază că informarea mai bună a părților interesate și politicile agricole pot sprijini această tranziție; evidențiază că tranziția ecologică în producția de alimente și contribuția rezultată la atenuarea schimbărilor climatice ar putea fi o situație reciproc avantajoasă pentru producătorii primari, pentru mediu, pentru economie și pentru societate în ansamblu, oferind alimente sustenabile, sigure, suficiente, la prețuri accesibile, sănătoase și hrănitoare, și poate fi realizată printr-o abordare echilibrată care să creeze sinergii între practicile sustenabile și oportunitățile economice; reiterează că, pentru a asigura o contribuție proporțională a sectorului, agricultura ar trebui să fie o parte axată pe obiective și stimulente a ambiției UE de a ajunge la zero emisii nete până cel târziu la jumătatea secolului, abordând totodată emisiile care sunt legate de producția și consumul european de alimente, dar sunt generate în afara Europei; subliniază că participarea și sprijinirea fermierilor în acțiunile climatice este vitală pentru atingerea obiectivelor internaționale de atenuare a schimbărilor climatice și a ODD, fără a compromite securitatea alimentară și nutrițională la nivel mondial și fără a lăsa pe nimeni în urmă;

8. reliefează necesitatea de a asigura coerența dintre Strategia „De la fermă la consumator” și obiectivele Pactului verde european, inclusiv în ceea ce privește clima, biodiversitatea, reducerea poluării la zero și sănătatea; accentuează că menținerea și consolidarea biodiversității sunt esențiale pentru protejarea securității alimentare la nivel european și mondial și că trebuie să se garanteze coerența cu Strategia UE privind biodiversitatea, inclusiv contribuția rețelei Natura 2000 și a zonelor marine protejate la sprijinirea producției alimentare sănătoase, precum și consecvența în ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), politica comună în domeniul pescuitului (PCP), politicile comerciale ale UE și strategia UE în domeniul bioeconomiei; subliniază că ODD oferă un cadru relevant pentru integrarea coerentă și sistemică a obiectivelor de mediu, sociale și economice și permit elaborarea unor politici transversale care să reflecte mai bine interconexiunea dintre fiecare obiectiv de politică; reamintește că dimensiunea socială trebuie să fie pe deplin integrată în toate inițiativele viitoare ale Strategiei „De la fermă la consumator”, împreună cu dimensiunea economică și cea de mediu, pentru a realiza coerența politicilor atât de necesară pentru dezvoltarea durabilă; insistă că îmbunătățirea condițiilor de muncă în conformitate cu cele opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), negocierea colectivă și protecția socială ar trebui incluse printre criteriile de sustenabilitate;

Crearea unui lanț de aprovizionare cu alimente funcțional pentru cetățeni, lucrători, producători, distribuitori și mediu

9. salută decizia de revizuire a Directivei privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor și obiectivele de reducere pentru pesticide, pentru pierderile de nutrienți atât din surse organice, cât și minerale, precum și pentru vânzările de antibiotice, și este convins că obiectivele respective pot fi îndeplinite, dar că realizarea lor depinde de disponibilitatea unor alternative mai sigure, efective și eficiente; reliefează importanța unei educații și comunicări mai holistice, inclusiv prin intermediul serviciilor de consiliere, pentru a realiza această transformare; accentuează că este necesar ca aceste obiective de reducere să aibă un caracter obligatoriu și că este important să fie urmărite prin abordări holistice, preventive și circulare, de exemplu practici ecologice și agroecologice, practici agricole sustenabile inovatoare, aplicarea agriculturii de precizie și a practicilor de gestionare integrată a culturilor și a dăunătorilor, după caz, precum și utilizarea unor alternative sustenabile, sprijinite de o perspectivă a ciclului de viață; subliniază că este necesar să se stabilească proceduri accelerate de evaluare, autorizare și înregistrare a pesticidelor nechimice cu risc scăzut, asigurându-se, în același timp, că evaluarea acestora este supusă aceluiași nivel de rigurozitate ca și în cazul altor substanțe; insistă că fiecare stat membru, în funcție de caracteristicile sale climatice și de producție agricolă, ar trebui să stabilească obiective cantitative solide, efective și încadrate în timp de reducere a emisiilor, atunci când revizuiesc planurile strategice PAC și alte instrumente de politică relevante, cu ambiția de a reduce la zero emisiile agricole în sol, în apele subterane, în apele de suprafață și în aer, în conformitate cu ambiția Pactului verde de reducere la zero a poluării, însoțite de măsuri bine definite de sprijin specific pentru culturi, care să asigure responsabilitatea și aplicabilitatea la toate nivelurile și să utilizeze date independente și complete pentru a contribui la atingerea acestor obiective, precum și de măsuri de sprijin și formare pentru aplicarea la nivelul fermelor și de activități de cercetare și dezvoltare suplimentare pentru soluții agricole inovatoare și sustenabile; invită Comisia să sprijine statele membre să își îmbunătățească sistemele de supraveghere, monitorizare și asigurare adecvată a respectării normelor privind utilizarea pesticidelor și să amelioreze comunicarea cu utilizatorii finali și informarea acestora; își reiterează apelul pentru transpunerea în legislație a obiectivelor și țintelor menționate mai sus, inclusiv prin revizuirea Directivei privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor, și invită Comisia să clarifice modul în care va trata contribuțiile fiecărui stat membru la obiectivele obligatorii de la nivelul Uniunii, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile, și să clarifice valorile de referință pentru aceste obiective, luând în considerare diferitele puncte de plecare, eforturile depuse și caracteristicile fiecărui stat membru, și invită la identificarea clară a numeroaselor alternative nesintetice și a altor alternative deja cunoscute în prezent, a disponibilității acestora, precum și a impactului asupra viabilității sectorului, a veniturilor fermierilor și a securității alimentare, și invită Comisia să elaboreze un plan pentru reducerea la minimum a factorilor de producție sintetici din agricultură; invită Comisia să sprijine statele membre în efortul de a acorda o atenție deosebită condițiilor specifice care se aplică utilizării pesticidelor în zonele de protecție a apelor subterane, printr-o mai bună comunicare, monitorizare și efectuarea de inspecții;

10. subliniază rolul determinant al gestionării integrate a dăunătorilor (IPM) pentru reducerea dependenței de pesticide și îndeamnă statele membre să asigure aplicarea acesteia, precum și evaluarea și monitorizarea sistematică a punerii sale în aplicare; invită statele membre să transforme principiile generale IPM în criterii practice și măsurabile și să verifice aceste criterii la nivelul fermelor și invită Comisia să se asigure că statele membre aplică efectiv principiile prin intermediul planurilor lor strategice PAC; îndeamnă statele membre să includă măsuri și practici bine definite și adaptate pentru fiecare cultură, cum ar fi fâșiile de teren pe care cresc flori ca referință pentru inversarea utilizării pesticidelor și a rezistenței dăunătorilor; invită comercianții cu amănuntul din lanțul alimentar să coopereze în mod proactiv cu fermierii în ceea ce privește aplicarea și extinderea tuturor practicilor și metodelor IPM disponibile pentru fiecare cultură din lanțul lor de aprovizionare și să raporteze cu privire la propria contribuție la obiectivele și țintele de reducere în cadrul raportării lor legate de mediu, societate și guvernanță;

11. consideră că, deși UE are unul dintre cele mai stricte sisteme din lume, atât regulamentul privind aprobarea pesticidelor, cât și punerea sa în aplicare trebuie să fie îmbunătățite; reamintește rezoluția sa referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune[57] și așteaptă din partea Comisiei și a statelor membre să dea curs tuturor apelurilor sale fără întârziere; evidențiază că cadrul de reglementare ar trebui să încurajeze inovarea și cercetarea pentru a dezvolta produse de protecție a plantelor și alternative mai bune și mai sigure; subliniază că, pe lângă revizuirea Directivei privind utilizarea sustenabilă a pesticidelor pentru a reduce utilizarea pesticidelor și riscurile asociate acestora, Comisia, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) ar trebui să îmbunătățească evaluarea riscului de mediu pentru produsele de protecție a plantelor, printre altele ținând cont de efectele pesticidelor asupra calității solului și apei și asupra surselor de apă potabilă, inclusiv de efectele cumulate și sinergice; îndeamnă Comisia să evalueze în mod adecvat progresele înregistrate în ceea ce privește obiectivele de politică și să îmbunătățească indicatorii de risc armonizați prevăzuți în Directiva (UE) 2019/782 a Comisiei[58] pentru a include, de asemenea, toxicitatea, persistența și bioacumularea și să ia în considerare zonele agricole sau volumele de substanțe active și modul în care produsele de protecție a plantelor sunt utilizate pentru a reduce efectiv utilizarea pesticidelor sintetice și a metalelor grele în agricultura convențională și ecologică și să adopte criterii științifice clare pentru ceea ce constituie efecte inacceptabile asupra mediului, luând în considerare expunerea reală (acută și cronică) la multiple produse de protecție a plantelor, inclusiv efecte cumulate și sinergice; insistă că utilizările profilactice ale pesticidelor, inclusiv tratarea semințelor cu pesticide sistemice, ar trebui restricționate cât mai mult posibil atunci când prezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu; invită Comisia să își prezinte propunerea legislativă despre datele privind pesticidele cel târziu până la jumătatea anului 2022;

12. solicită Comisiei să se asigure că dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 sunt aplicate în mod corect și să garanteze, astfel, printre altele, un standard minim al notificării privind autorizațiile de urgență pentru pesticide, inclusiv cerința ca statele membre să furnizeze explicații complete și detaliate, și să facă publice aceste notificări; salută rolul EFSA în examinarea acestor derogări;

13. solicită ca efectele cumulative și sinergice ale pesticidelor să fie luate pe deplin în considerare la stabilirea LMR, precum și ca criteriile privind riscurile pentru sănătatea animală și pentru mediu să fie luate în considerare mai serios la evaluarea cererilor de noi LMR în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul LMR; solicită ca datele colectate prin biomonitorizarea ulterioară introducerii pe piață să fie utilizate pentru a verifica acuratețea nivelurilor de expunere preconizate în stabilirea LMR, precum și a nivelurilor acceptabile de expunere pentru lucrătorii agricoli, rezidenți, trecători, consumatori și animalele de fermă; subliniază că este nevoie să se acorde în continuare mare atenție protecției sănătății și siguranței utilizatorilor în viitoarele inițiative legislative ale UE legate de utilizarea pesticidelor; reamintește că este important să se garanteze că toți utilizatorii primesc echipamente de protecție, precum și informații și pregătire cuprinzătoare despre utilizarea pesticidelor și pericolele asociate acestora; subliniază că este necesar să se garanteze că fiecare lucrător agricol poate obține documentația oficială cu informații despre tipul de pesticid utilizat în activitatea sa profesională; subliniază că, pentru a îndeplini aceste obiective, este esențial să se revizuiască în continuare Directiva 2004/37/CE privind agenții cancerigeni sau mutageni la locul de muncă[59], Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor și Directiva 98/24/CE privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă[60];

14. salută angajamentul Comisiei de a acționa pentru a reduce pierderile de nutrienți cu cel puțin 50 %, garantând, în același timp, că nu va avea loc o deteriorare a fertilității solului; este convins că acest lucru s-ar realiza cel mai bine prin închiderea ciclurilor nutrienților, recuperarea și reutilizarea nutrienților și prin încurajarea și recompensarea fermierilor pentru cultivarea de leguminoase; insistă că, în acest scop, sunt necesare inițiative legislative obligatorii din punct de vedere juridic, precum și măsuri menite să permită agricultorilor să îmbunătățească gestionarea nutrienților; subliniază că este important să se vizeze aceste obiective prin abordări de ansamblu și circulare privind gestionarea nutrienților, cum ar fi practicile agroecologice și agricultura inteligentă, care pot oferi avantaje colaterale pentru calitatea solului și biodiversitate și îi pot ajuta pe fermieri să pună capăt dependenței de îngrășămintele minerale și să reducă fluxurile de fosfor și azot; subliniază că reducerea fertilizării ineficiente și eliminarea treptată a fertilizării excesive ar trebui să țină seama de impactul diferitelor îngrășăminte asupra climei și mediului, inclusiv de prezența metalelor grele; îndeamnă statele membre să prezinte în planurile lor strategice măsuri de promovare a gestionării eficiente și a circularității nutrienților, precum și să sprijine ferm formarea consilierilor agricoli și a agricultorilor și să valorifice reforma PAC ca pe o oportunitate de a reduce emisiile de amoniac (NH3) din sectorul agricol; subliniază că o mai bună gestionare a nutrienților prezintă atât beneficii economice, cât și de mediu; subliniază că este important să se adopte tehnologii și soluții moderne și inovatoare, precum agricultura de precizie, fertilizarea țintită adaptată cerințelor plantelor, serviciile de consiliere în nutriția plantelor și ajutor în gestionare, și că, în acest scop, este nevoie să se instaleze banda largă în zonele rurale; consideră că ar trebui susținute modelele economice agricole sustenabile pentru a ajuta la recuperarea, reciclarea și reutilizarea nutrienților din reziduurile lipsite de contaminanți;

15. subliniază că, pentru a atinge obiectivele de reducere a utilizării pesticidelor chimice și a riscurilor asociate, precum și de reducere a pierderilor de nutrienți, trebuie să se introducă alternative mai sigure pentru a avea disponibil un set funcțional de instrumente de protecție a plantelor; subliniază, cu toate acestea, importanța formării în a garanta aplicarea adecvată a măsurilor preventive; solicită intensificarea cercetării și crearea de produse fitosanitare și îngrășăminte alternative, soiuri mai rezistente care necesită mai puține resurse pentru a asigura producții stabile și instrumente digitale, precum și stimulente pentru metodele și tehnologiile de aplicare, cum ar fi agricultura de precizie; invită Comisia să accelereze și să simplifice adoptarea de noi soluții pentru sănătatea plantelor, inclusiv produse fitosanitare cu un impact mai redus, cum ar fi substanțele sau soluțiile biologice cu risc redus, și să introducă o definiție și o categorie separată pentru substanțele naturale în legislația orizontală, precum și să inițieze demersuri pentru a găsi căi alternative de evaluare a acestor substanțe cu risc scăzut, de bază și prezente în natură; subliniază totodată că uzul redus al pesticidelor trebuie să fie însoțit de creșterea disponibilității pe piață a unor alternative sustenabile la fel de eficiente ca pesticidele chimice în protecția sănătății plantelor, pentru a evita proliferarea organismelor dăunătoare; solicită, mai mult, măsuri care să faciliteze integrarea noilor metodologii de abordare în evaluările riscurilor produselor alimentare și furajelor din punct de vedere chimic, reducând necesitatea testelor pe animale și, în cele din urmă, contribuind la eliminarea completă a testării pe animale;

16. reiterează importanța crucială a protejării albinelor și a altor polenizatori împotriva efectelor nocive ale pesticidelor și a bolilor; își reiterează obiecția din 23 octombrie 2019[61] și solicitarea adresată Comisiei de a garanta că revizuirea orientărilor privind albinele și actele de punere în aplicare viitoare nu conduc la un nivel de protecție al albinelor mai scăzut decât cel stabilit în documentul de orientare privind albinele din 2013 al EFSA și că acestea se bazează pe cele mai recente cunoștințe științifice și tehnice; prin urmare, propune modificarea principiilor uniforme, nu numai în ceea ce privește toxicitatea acută pentru albinele melifere, ci (cel puțin) și în ceea ce privește toxicitatea cronică și toxicitatea pentru larvele albinelor melifere și toxicitatea acută pentru bondari; observă că EFSA își elaborează propriul sistem de modelizare, ApisRAM, care pare să fie mai adaptat la biologia albinelor decât BeeHAVE și mai puțin predispus la conflictul de interese; îndeamnă Comisia să reevalueze de urgență acele substanțe care acționează similar cu neonicotinoidele;

17. își reiterează solicitarea de a introduce un indicator privind polenizatorii[62] și a un obiectiv de refacere; invită Comisia și statele membre să asigure un nou cadru de monitorizare a polenizatorilor la nivelul UE, cu scheme solide implementate la nivelul statelor membre, cu repere intermediare și cu obiective, indicatori și ținte clare și limitate în timp; subliniază că activitățile de monitorizare trebuie integrate în noul cadru de monitorizare și evaluare a PAC;

18. invită statele membre să desfășoare activități de monitorizare sistematică și standardizată pe teren a biodiversității terenurilor agricole, inclusiv a polenizatorilor, implicând profesioniști, fermieri și cercetători neprofesioniști și să utilizeze datele pentru a evalua politicile UE și punerea lor în aplicare;

19. reamintește importanța unei abordări de tipul „O singură sănătate”; subliniază că rezistența la antimicrobiene (RAM) este o amenințare transnațională și transfrontalieră la adresa sănătății în creștere, iar acțiunile coordonate ale UE pot avea o influență în acest sens; recunoaște eforturile substanțiale depuse pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor la animale, contribuind la efortul global de reducere a rezistenței la antibiotice; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a reduce și mai mult utilizarea antibioticelor, inclusiv în producția de alimente; salută planul Comisiei de a reduce vânzările globale de antimicrobiene pentru animalele de fermă și în acvacultură cu 50 % până în 2030; subliniază că trebuie luate în considerare progresele înregistrate deja la nivelul statelor membre; subliniază că sunt necesare obiective intermediare și acțiuni și măsuri clare, inclusiv aplicarea de sancțiuni conform prevederilor legislației UE, pentru a atinge acest obiectiv; reamintește, de asemenea, că pentru a atinge acest obiectiv, practicile zootehnice îmbunătățite sunt esențiale, întrucât bunăstarea animalelor duce la o mai bună sănătate a acestora, reducând astfel nevoia de medicamente; consideră că punerea în aplicare corespunzătoare a Regulamentului privind medicamentele de uz veterinar[63] și a Regulamentului (UE) 2019/4 privind furajele medicamentate[64] va reduce și mai mult utilizarea antibioticelor și invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare și asigurarea respectării lor de către statele membre; subliniază că antimicrobienele, cu excepția antibioticelor de rezervă pentru om, trebuie să poată fi disponibile pentru uz esențial, astfel încât sănătatea și bunăstarea animalelor să fie protejate în permanență;

20. salută atenția acordată necesității de a scădea în continuare în UE vânzările generale de antibiotice pentru animalele de fermă și acvacultură; subliniază că inițiativele UE în acest domeniu au fost și vor fi adoptate conform abordării de tip „O singură sănătate”, care recunoaște interdependența dintre sănătatea și bunăstarea oamenilor, a animalelor și a mediului; invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra unor măsuri suplimentare care să permită și să stimuleze soluții inovatoare sustenabile, în special în ceea ce privește instrumentele de prevenire și tratamentele alternative; cere să se facă eforturi ca, pentru produsele de origine animală importate în UE, să se asigure standarde echivalente celor instituite în temeiul Regulamentului privind produsele medicinale veterinare; constată că în cadrul revizuirii Regulamentului privind aditivii pentru hrana animalelor[65], este nevoie să se abordeze utilizarea substanțelor care nu sunt clasificate în prezent ca antibiotice, dar care au proprietăți antibiotice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (14) din Regulamentul privind produsele medicinale veterinare, ce pot fi utilizate în agricultură și acvacultură în scopuri preventive; atrage atenția asupra faptului că lucrătorii din lanțul alimentar sunt expuși riscului de a contracta agenți patogeni RAM, de exemplu prin împrăștierea manuală a medicamentelor, atunci când administrează produse medicinale veterinare; subliniază necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a reduce acest risc grav la adresa sănătății la locul de muncă;

21. reamintește că agricultura și silvicultura joacă un rol important în abordarea adaptării la schimbările climatice și a atenuării efectelor acestora; subliniază importanța recunoașterii și monitorizării impactului agriculturii și al producției animaliere asupra emisiilor de GES și a utilizării terenurilor; subliniază că este nevoie să se reducă aceste emisii pentru a susține angajamentul UE față de obiectivele Acordului de la Paris; subliniază necesitatea și potențialul de a menține, reface și îmbunătăți absorbanții naturali de carbon și de a reduce emisiile agricole de dioxid de carbon, metan și protoxid de azot, în special în sectorul hranei pentru animale și al creșterii animalelor, precum și în sectorul îngrășămintelor minerale și organice, fără a pune și mai mult în pericol bunăstarea animalelor și garantând că nu se va deteriora fertilitatea solului; recunoaște că animalele sănătoase au nevoie de mai puține resurse naturale și că practicile sustenabile de gestionare a efectivelor de animale pot duce la reducerea emisiilor de GES; solicită măsuri normative și obiective adecvate și adaptate pentru emisiile generate de agricultură și utilizarea conexă a terenurilor, ca parte a pachetului „Fit for 55”, pentru a garanta reduceri ambițioase ale tuturor emisiilor de GES în aceste sectoare, printre altele, soluționând problema densității efectivelor de animale în UE și emisiile încorporate în utilizarea terenurilor provenite de la producerea de furaje și alimente importate; solicită o combinație coerentă de politici, care să permită o tranziție către practici mai sustenabile, precum producția zootehnică extensivă bazată pe pășunat, ca parte a unui sistem agricol mixt, care să respecte capacitatea de toleranță a mediului local și să favorizeze biodiversitatea;

22. ia act de evoluțiile promițătoare în domeniul aditivilor furajeri, care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluanților apei și aerului care provin din creșterea animalelor; salută, în acest sens, planurile Comisiei de a facilita introducerea pe piață a aditivilor furajeri sustenabili și inovatori și solicită programe de cercetare consistente pentru a sprijini dezvoltarea lor ulterioară;

23. subliniază că zootehnia extensivă permanentă bazată pe pășunat, în sistem silvopastoral sau extensivă ecologică, care deseori cuprinde pășuni de mare valoare ecologică, este caracteristica esențială a sistemului alimentar european și că sistemele sale de calitate sunt un element definitoriu al multor comunități rurale tradiționale, care le permite să utilizeze în mod productiv terenuri care altfel ar fi fost abandonate; subliniază că această formă de producție agricolă bazată pe pășunat și cu densitate scăzută poate avea multiple efecte pozitive pentru mediu și pentru conservarea peisajelor culturale, contribuie la protejarea zonelor rurale împotriva depopulării și abandonării, ajută la atenuarea schimbărilor climatice și contribuie la o economie circulară și la refacerea biodiversității și, prin urmare, trebuie sprijinită și încurajată; evidențiază că ar trebui să se acorde sprijin exploatațiilor care fac tranziția către forme de producție mai sustenabile și care se îndepărtează de practici agricole precum densitatea ridicată a șeptelului și monoculturile; invită Comisia să se asigure că politicile și programele sale de finanțare sprijină peisajul cultural european tradițional, cum ar fi plantațiile viticole în pantă și terasate și producția permanentă extensivă bazată pe pășunat ce favorizează biodiversitatea; constată că rapoartele elaborate de statele membre în temeiul articolului 17 din Directiva privind habitatele[66] evidențiază că multe pășuni seminaturale sunt într-o stare de conservare neprielnică, inadecvată sau proastă și că polenizatorii care depind de acestea sunt amenințați, fiind periclitată polenizarea;

24. solicită o mai mare armonizare a cadrului juridic pentru zootehnie în UE, utilizând indicatori ai bunăstării animalelor comuni și fundamentați științific, și salută angajamentul Comisiei de a evalua și revizui, acolo unde este necesar, corpusul existent de legislație privind bunăstarea animalelor; subliniază că este important să se ia în considerare cele mai recente progrese în domeniul științei bunăstării animalelor și să se răspundă la cererile publice, politice și ale pieței de a avea standarde mai înalte de bunăstare a animalelor; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă cu scopul de a elimina treptat utilizarea cuștilor în creșterea animalelor din UE, evaluând posibilitatea eliminării lor progresive până în 2027; subliniază necesitatea ca această eliminare treptată să se bazeze pe o evaluare a impactului întemeiată pe date științifice și să asigure o perioadă de tranziție adecvată; invită Comisia să adopte o abordare pentru fiecare specie în parte, care să ia în considerare și să evalueze caracteristicile fiecărui animal; animalele ar trebui să aibă sisteme de adăpost adaptate nevoilor specifice, protejându-se în același timp sănătatea animală și umană, asigurându-se protecția lucrătorilor, un sprijin suficient și o perioadă de tranziție cu scopul de a menține competitivitatea agricultorilor și a crescătorilor;

25. reamintește importanța unui sistem de calitate ridicată a bunăstării animalelor, inclusiv în timpul transportului și al sacrificării; subliniază că un nivel ridicat de bunăstare a animalelor face parte din dezvoltarea sustenabilă și este esențial pentru a avea alimente de calitate superioară, și prin urmare o nutriție mai sănătoasă, îndeplinind cerințele consumatori și contribuind la conservarea biodiversității; subliniază că este necesară o abordare coerentă și armonizată, care să aibă în vedere în mod holistic și în ansamblu sănătatea umană, mediul, biodiversitatea, sănătatea și bunăstarea animalelor și climatul atunci când se face referire la un sistem alimentar sustenabil;

26. consideră că este important să se inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care sistematic nu respectă normele în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației existente privind bunăstarea animalelor și, dacă este necesar, să se elimine lacunele legislative și să se stabilească standarde mai ridicate în legislația privind bunăstarea animalelor; subliniază că este esențial ca UE să ia în considerare respectarea de către țările din afara UE a standardelor de bunăstare a animalelor, în special la produsele importate;

27. subliniază că animalele ar trebui să treacă prin cât mai puțină suferință atunci când sunt transportate și sacrificate și, prin urmare, salută intenția de a revizui legislația existentă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului și al sacrificării; invită Comisia și statele membre să faciliteze soluțiile de sacrificare locală, inclusiv prin abatoare mobile, unități mai mici și o mai bună formare a personalului pentru a evita suferința animalelor; invită Comisia să promoveze, ori de câte ori este posibil, alternative la transportul animalelor vii;

28. invită Comisia și statele membre să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Directivei Consiliului (CE) nr. 1/2005 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe[67]; regretă că în prezent nu se respectă hotărârea Curții Europene de Justiție potrivit căreia protecția bunăstării animalelor nu se oprește la frontierele externe ale UE și transportatorii de animale care pleacă din Uniunea Europeană trebuie să respecte și normele europene privind bunăstarea animalelor atunci când părăsesc UE, subliniind, în același timp, dificultățile întâmpinate în aplicarea sa din cauza lipsei de jurisdicție pe teritoriul UE;

29. reamintește că, potrivit IPBES, 70 % din bolile și pandemiile emergente sunt de origine animală; își exprimă profunda preocupare cu privire la apariția din ce în ce mai frecventă a bolilor zoonotice care se transferă de la animale la om (antropozoonoze), cum ar fi febra Q, gripa aviară și noua tulpină a gripei A (H1N1), care este amplificată de schimbările climatice, degradarea mediului, schimbarea destinației terenurilor, defrișare, distrugerea biodiversității și presiunea asupra biodiversității și habitatelor naturale, traficul ilegal de animale sălbatice și sistemele noastre actuale de producție și consum alimentare; subliniază că sistemele zootehnice, în care mii de animale cu genotip similar sunt închise foarte aproape unele de altele, pot afecta semnificativ bunăstarea animalelor și cresc vulnerabilitatea acestora la boli infecțioase, creând condiții pentru apariția și răspândirea bolilor zoonotice[68]; invită Comisia și statele membre să renunțe cât mai rapid la aceste practici agricole și la utilizarea nesustenabilă a faunei sălbatice, inclusiv traficul ilegal, și să ajungă la o mai bună gestionare a prevenției veterinare și la promovarea unor standarde înalte de sănătate și bunăstare a animalelor, inclusiv cu partenerii comerciali ai UE, pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice și a speciilor invazive și pentru a promova standardele ridicate de biosecuritate ale UE ca bune practici la nivel mondial; recunoaște că pregătirea în eventualitatea apariției unor boli și prevenția, și anume disponibilitatea metodelor de diagnosticare, prevenire și tratament, este esențială pentru a pune capăt amenințărilor emergente la adresa sănătății umane și animale;

30. salută poziția Comisiei care recunoaște că agricultura ecologică este un factor important pe drumul UE către sisteme alimentare mai sustenabile și ambiția de a crește suprafața agricolă a UE destinată agriculturii ecologice până în 2030; evidențiază că majoritatea statelor membre au adoptat deja obiective vizând creșterea suprafeței agricole destinate producției ecologice; așteaptă cu interes analiza asupra sectorului ecologic în evaluarea generală a impactului strategiei și subliniază importanța planului de acțiune european pentru agricultura ecologică în creșterea ponderii ei; subliniază că dezvoltarea și creșterea sectorului ecologic trebuie să fie însoțite de evoluții determinate de piață și la nivelul lanțului de aprovizionare și de măsuri care să stimuleze în continuare cererea de alimente ecologice și să câștige încrederea consumatorilor, împreună cu achiziții publice, stimulente fiscale și o gamă largă de măsuri de promovare, cercetare, inovare, formare și transfer de cunoștințe științifice, toate acestea contribuind la stabilitatea pieței produselor ecologice și la remunerarea echitabilă a fermierilor;

31. salută noțiunea de extindere, stimulare și recompensare a sechestrării naturale a carbonului în soluri, care a fost deja realizată în unele ferme, oferind fermierilor recompense suplimentare pentru dezvoltarea și menținerea bunelor practici agricole în sechestrarea carbonului, ceea ce ar trebui să ducă la îmbunătățirea absorbanților de carbon în întreaga UE; subliniază că politicile agricole și alimentare ar trebui să faciliteze tranziția către o agricultură sustenabilă, recompensând fermierii pentru beneficiile ecologice și climatice pe care le oferă; subliniază importanța soluțiilor bazate pe natură, cum ar fi rotațiile extinse ale culturilor, culturile intercalate, permacultura, agroecologia și refacerea ecosistemelor și, în special, refacerea și întreținerea turbăriilor pentru a crește numărul de absorbanți naturali de carbon și sechestrarea carbonului; subliniază însă că agricultura și practicile agricole cu efecte negative semnificative asupra climei, biodiversității, solului, apei, aerului și bunăstării animalelor nu ar trebui să primească finanțare dedicată climei și nici nu ar trebui stimulate sau recompensate; invită Comisia să exploreze un cadru pentru cuantificarea și certificarea riguroase ale carbonului, care ar trebui să evite posibilitatea declarațiilor false cunoscute drept dezinformare ecologică; invită Comisia să prezinte mai multe opțiuni pentru sechestrarea carbonului în solurile agricole și subliniază că piețele carbonului fac parte dintr-un set mult mai amplu de măsuri de reglementare și de altă natură de reducere a emisiilor de GES; subliniază că schemele de sechestrare a carbonului în solurile agricole ar trebui să facă parte dintr-un set de instrumente de stimulare pentru îndeplinirea obiectivelor climatice; solicită ca propunerile să fie în conformitate cu obiectivele de bunăstare a animalelor și de mediu și cu principiul prevăzut de Pactul verde de „a nu face rău”; susține stimularea adoptării unor practici agricole regenerative, îmbunătățirea accesului la tehnologii, date, formări și informații și completarea veniturilor fermierilor prin sechestrarea carbonului și plăți pentru serviciile ecosistemice, crescând astfel reziliența acestora;

32. subliniază că este important să se garanteze securitatea și diversitatea semințelor și a materialului de înmulțire pentru a asigura producții stabile și soiuri de plante adaptate la presiunile schimbărilor climatice, inclusiv soiuri tradiționale și adaptate la condițiile locale, precum și soiuri adaptate producției ecologice și sisteme agricole cu consum redus de factori de producție, garantând totodată transparența și libertatea de alegere a fermierilor și accesul la resurse genetice și la tehnici inovatoare de ameliorare a plantelor pentru a avea semințe sănătoase și a proteja plantele împotriva dăunătorilor și bolilor periculoase și pentru a-i ajuta pe fermieri să combată riscurile tot mai mari cauzate de schimbările climatice, oferind un stimulent pentru inovarea deschisă prin variația culturilor;

33. sensibilizează publicul cu privire la potențialele efecte negative ale concentrării și monopolului în sectorul semințelor și invită Comisia să ia măsuri de combatere a acestora, dacă este necesar; subliniază, în acest context, importanța inovării deschise prin intermediul drepturilor amelioratorilor de plante și constată cu îngrijorare efectul negativ al brevetelor cu sferă largă de aplicare în sectorul semințelor; consideră că producția și utilizarea necomercială a soiurilor de semințe tradiționale și adaptate la condițiile locale de către cetățenii privați și micii fermieri nu ar trebui să facă obiectul unor reglementări europene și naționale disproporționate; subliniază importanța menținerii unei piețe unice puternice pentru sectorul semințelor din UE;

34. solicită o coordonare mai puternică la nivelul UE pentru a stimula conservarea și utilizarea durabilă a diversității genetice și crearea unei platforme comune a UE pentru schimbul de informații privind resursele genetice conservate;

35. salută anunțul privind revizuirea normelor de comercializare pentru soiurile de culturi tradiționale și adaptate la condițiile locale, pentru a contribui la conservarea și utilizarea lor sustenabilă; subliniază că este nevoie de măsuri care să faciliteze înregistrarea soiurilor de semințe, inclusiv pentru agricultura ecologică, și să garanteze un acces mai ușor pe piață a soiurilor tradiționale și adaptate la condițiile locale;

36. ia act de studiul privind statutul noilor tehnici genomice conform dreptului Uniunii și în lumina hotărârii Curții de Justiție în cauza C-528/161a (SWD(2021)0092), precum și de anunțul Comisiei despre intenția de a lansa o acțiune de reglementare care să includă o evaluare a impactului și o consultare publică privind plantele derivate din anumite noi tehnici genomice, cu scopul de a menține un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, valorificând, în același timp, potențialele beneficii ale științei și inovării, în special pentru a contribui la sustenabilitate și la obiectivele de sustenabilitate ale Pactului verde european; subliniază principiul precauției și necesitatea de a asigura transparența și libertatea de alegere pentru fermieri, procesatori și consumatori; subliniază că această acțiune ar trebui să includă evaluări ale riscurilor și o imagine de ansamblu cuprinzătoare și o evaluare a opțiunilor de trasabilitate și etichetare, pentru a realiza o supraveghere reglementară adecvată și a oferi consumatorilor informații relevante, inclusiv la produsele din țări terțe, pentru a asigura condiții de concurență echitabile;

37. își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta de urgență o nouă propunere legislativă privind chestiunea clonării și a „clonării alimentelor”; insistă că această propunere ar trebui să includă interzicerea clonării, interzicerea introducerii pe piață și a importului de animale clonate, a materialului de reproducere și a descendenților acestora și interzicerea introducerii pe piață și a importului de alimente provenite de la animale clonate și de la descendenții acestora; regretă profund lipsa unor măsuri care să reglementeze clonele și descendenții acestora și reiterează faptul că nu trebuie practicate reproducerea naturală sau artificială ori proceduri de reproducere care provoacă sau pot provoca suferința ori vătămarea oricărui animal implicat și că trebuie să se asigure că hrana provenită de la animalele clonate și de la descendenții acestora nu pătrunde în lanțul alimentar;

38. subliniază rolul important al fermierilor europeni în realizarea tranziției către un sistem alimentar sustenabil și subliniază că în acest scop, trebuie puse la dispoziție resurse financiare suficiente; subliniază necesitatea ca toate metodele de producție sustenabile, inclusiv producția ecologică, producția integrată și agroecologia, să fie utilizate, promovate și sprijinite, deoarece ele pot asigura sustenabilitatea mediului, pot crește procentul de terenuri totale cultivate prin sisteme ecologice și pot oferi garanții solide în ceea ce privește calitatea, siguranța, cantitatea și prețul;

39. insistă ca planurile strategice naționale, care urmează să fie elaborate de statele membre și aprobate de Comisie în cadrul noii PAC, să garanteze un sprijin financiar adecvat tuturor fermierilor și silvicultorilor din UE pentru a-și crește competitivitatea și veniturile, astfel încât ei și familiile lor să poată avea un nivel de trai decent, să combată depopularea zonelor rurale și să mențină comunități rurale dinamice;

40. salută faptul că noua PAC va oferi stimulente pentru promovarea unor modele de afaceri inovatoare, digitale, ecologice, regionale și sustenabile pentru agricultură și producția artizanală de alimente, în special prin promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare, cum ar fi produsele cu indicații geografice protejate sau cu denumiri de origine protejate, respectând normele pieței unice și prin abordări care includ logistica locală inovatoare, de tipul „centrelor verzi”, și integrarea producției artizanale de alimente în alte servicii din zonele rurale, precum turismul sau gastronomia; subliniază că comercializarea regională a produselor agricole și parteneriatele joacă un rol important în promovarea lanțurilor de aprovizionare sustenabile; recunoaște că, atunci când nu este disponibilă producția locală, este nevoie de importuri;

41. invită Comisia să aprobe planurile strategice naționale PAC care dovedesc în mod clar un angajament față de sustenabilitate din punct de vedere economic, ecologic și social și sunt în conformitate cu obiectivele Pactului verde european, cu obiectivele relevante la nivelul UE și cu Acordul de la Paris;

42. solicită ca aceste planuri să țină seama în mod corespunzător de provocările specifice cu care se confruntă regiunile ultraperiferice ale UE în domenii precum biodiversitatea, producția agricolă și aprovizionarea cu alimente și materii prime; subliniază că sprijinul financiar adecvat acordat prin PAC este esențial pentru a permite agriculturii UE să contribuie la tranziția către neutralitatea climatică și la conservarea biodiversității; subliniază că măsurile de sprijin consolidate, inclusiv programele de formare și serviciile de consiliere, sunt esențiale pentru ca fermierii să își joace rolul în îndeplinirea obiectivelor strategiei; solicită ca „sistemele ecologice îmbunătățite” să fie implementate în planurile strategice naționale, în conformitate cu poziția Parlamentului, ceea ce ar evita dublarea inutilă a controalelor de condiționalitate;

43. subliniază că solurile sănătoase sunt o condiție prealabilă pentru asigurarea securității producției de alimente, furaje și fibre; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să prevină degradarea și mai accentuată a acestora la nivelul UE; subliniază că solul agricol este o resursă naturală de bază și că starea bună a solului este de importanță majoră în realizarea Strategiei „De la fermă la consumator”; subliniază, în acest context, importanța noii strategii privind solul și invită Comisia să adopte măsuri adecvate pe baza acesteia pentru a găsi soluțiile necesare; recunoaște caracterul esențial al materiei organice și al biodiversității solului, precum și al serviciilor și bunurilor pe care le furnizează; regretă că solurile sunt supuse unei presiuni crescânde; consideră că în toate statele membre trebuie stabilită și menținută o monitorizare strictă la nivelul UE a organismelor din sol și a tendințelor în ceea ce privește varietatea și volumul acestor organisme;

44. recunoaște importanța elementelor de peisaj cu o mare diversitate, care sunt esențiale pentru menținerea serviciilor ecosistemice de bază, precum polenizarea sau combaterea dăunătorilor naturali, în producția agricolă, acestea crescându-i productivitatea pe termen lung; salută obiectivul UE de a dedica cel puțin 10 % din suprafața agricolă în acest scop; reamintește constatările evaluării impactului din 20 octombrie 2011 intitulate „Politica agricolă comună în perspectiva anului 2020” (SEC(2011)1153), potrivit cărora la nivel de fermă nu ar fi generate efecte semnificative asupra producției sau veniturilor;

45. subliniază că terenurile agricole sunt limitate și, prin urmare, trebuie utilizate în mod eficient; subliniază necesitatea de a include în strategie modele agricole inovatoare, cu amprente reduse asupra utilizării terenurilor, cum ar fi horticultura și creșterea insectelor;

46. subliniază că „cultivarea protejată” a fructelor și a legumelor în sere moderne constituie un sistem de producție alimentară extrem de sustenabil, care este utilizat tot mai mult și oferă o serie de avantaje; invită Comisia să recunoască transformarea în curs din sectorul horticulturii din Europa, care permite producția alimentară mai sustenabilă și contribuie la securitatea alimentară, siguranța alimentară, creșterea utilizării eficiente a resurselor și reducerea deșeurilor alimentare de-a lungul întregului lanț de producție alimentară; subliniază că, pe lângă o amprentă redusă asupra utilizării terenurilor, horticultura modernă contribuie la diferite obiective ale strategiei, cum ar fi o nevoie redusă de factori de producție, utilizarea eficientă a resurselor și producția de fructe și legume aproape de punctul de consum, promovând astfel lanțuri de aprovizionare mai scurte și securitatea aprovizionării; invită Comisia să ia în considerare alocarea unor fonduri de investiții în cercetare și inovare pentru sisteme protejate de creștere în sere moderne care utilizează mai puține resurse și obțin randamente similare;

47. invită Comisia să încurajeze guvernele statelor membre să extindă sau să creeze sisteme care să permită publicului să închirieze și să utilizeze terenuri aflate în proprietate publică, abandonate și neutilizate, pentru producția de alimente;

48. subliniază importanța utilizării unor cortine agroforestiere și forestiere pentru a reduce presiunea asupra pădurilor naturale, a ajuta la combaterea schimbărilor climatic și a crește productivitatea, precum și alternativele la utilizarea îngrășămintelor în producția agricolă; încurajează Comisia și statele membre ca în viitoarele lor planuri strategice naționale să dezvolte instrumente pentru a încuraja reîmpădurirea și împădurirea și pentru a promova agrosilvicultura sustenabilă, inclusiv sistemul silvopastoral, acolo unde este posibil; invită Comisia să promoveze programe de formare specializate la nivelul UE, pentru a sensibiliza fermierii cu privire la avantajele integrării vegetației lemnoase în agricultură; subliniază că refacerea și întinerirea sistemelor agroforestiere existente, precum și crearea altora noi ar contribui la îndeplinirea obiectivului strategiei privind biodiversitatea de trei miliarde de arbori, acoperind astfel atât obiectivele privind biodiversitatea și obiectivele climatice, cât și obiectivul diversificării și al circularității;

49. subliniază importanța unor criterii solide și stricte pentru producerea de energie regenerabilă din biomasă și invită Comisia să propună criterii bazate pe date științifice ca parte a revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile;

50. reamintește că sistemul european agroalimentar și cel al produselor pescărești trebuie să ofere cetățenilor, în orice moment, o cantitate suficientă și variată de alimente sigure, hrănitoare, sănătoase, la prețuri accesibile și produse sustenabil; subliniază că creșterea sustenabilității economice, de mediu și sociale a producție alimentare va crește în cele din urmă reziliența pe termen mediu și lung, va crea noi oportunități economice și va contribui la utilizarea materiilor prime de origine europeană; subliniază că alimentele produse preponderent la nivel local pot contribui la toate aceste obiective, inclusiv la securitatea alimentară; reamintește că, în UE, 33 de milioane de persoane[69] nu își pot permite o masă de calitate o dată la două zile; subliniază că accesibilitatea și disponibilitatea alimentelor necesită răspunsuri politice adecvate și trebuie să rămână un element esențial în evaluarea creșterilor costurilor de producție, inclusiv a celor care rezultă din schimbarea practicilor agricole; subliniază că este necesar ca în zonele rurale să se sprijine dezvoltarea unor IMM-uri sustenabile în domeniul alimentar;

51. îndeamnă Comisia să integreze aspectele legate de ajutorul alimentar Strategia „De la fermă la consumator”, întrucât mulți europeni se confruntă cu lipsa de alimente, în special familiile monoparentale și studenții, iar consecințele sociale și economice ale pandemiei vor duce la creșterea numărului lor; recunoaște rolul deosebit de important al asociațiilor care acordă ajutoare alimentare la nivelul Uniunii Europene; ele trebuie să primească sprijin mai amplu din cauza numărului tot mai mare de persoane care au nevoie de ajutor; consideră că pentru a îmbunătăți reziliența sistemului alimentar al UE trebuie să întărim conexiunile dintre politicile alimentare și politicile agricole la fiecare nivel, de la cel local până la cel european;

52. salută faptul că Pactul verde european urmărește să asigure condiții de viață decente persoanelor care lucrează în agricultură și pescuit și pentru familiile lor; reamintește că dimensiunea socială trebuie să fie pe deplin integrată în toate inițiativele viitoare ale strategiei, împreună cu dimensiunea economică și cea de mediu; subliniază că pandemia de COVID-19 a scos la suprafață condițiile de muncă și de viață dificile și, prin urmare, subliniază importanța protejării drepturilor individuale și colective de muncă și a drepturilor sociale ale lucrătorilor agricoli, inclusiv ale lucrătorilor sezonieri și mobili angajați de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente al UE; solicită condiții de muncă și de viață adecvate pentru toți lucrătorii din sector, negocierea colectivă și protecția socială;

53. încurajează Comisia și statele membre să considere terenurile agricole, know-how-ul în agricultură, lanțul de aprovizionare cu alimente și lucrătorii din acest sector drept atuuri strategice pentru siguranța și bunăstarea tuturor europenilor și să garanteze că protecția socială și condițiile de muncă de-a lungul lanțului agroalimentar al UE, inclusiv un control adecvat al practicilor neloiale utilizate în acest lanț, îndeplinesc standardele naționale și ale UE pentru toți lucrătorii;

54. subliniază că lucrătorii sezonieri au un rol important în buna funcționare a lanțului de aprovizionare și solicită măsuri solide pentru a asigura condiții de muncă și de viață corespunzătoare pentru aceștia; încurajează comercianții cu amănuntul să își asume responsabilitatea și să adere la criteriile de sustenabilitate socială, ecologică și economică în practicile lor în materie de achiziții;

55. salută intenția Comisiei de a propune un plan de urgență pentru a gestiona crizele alimentare, ținând seama de experiența acumulată în timpul pandemiei de COVID-19 și incluzând măsuri armonizate pentru a garanta funcționarea corespunzătoare a pieței interne; consideră că promovarea proiectelor teritoriale din domeniul alimentar care stimulează dezvoltarea circuitelor alimentare scurte în statele membre poate ajuta la combaterea acestor crize;

56. este de părere că pandemia de COVID-19 a evidențiat cât de important este să se asigure un sistem alimentar puternic, sustenabil și rezilient, care să funcționeze în toate circumstanțele și care să poată oferi consumatorilor europeni cantități suficiente de produse alimentare locale și la prețuri abordabile; subliniază, în acest sens, că este necesar să se mențină buna funcționare a pieței unice și, în special, circulația produselor alimentare, chiar și în perioade de criză sanitară; subliniază, de asemenea, că pandemia ar trebui văzută ca o oportunitate pentru a crea un sistem alimentar sustenabil și rezilient și nu ca pretext pentru a scădea nivelul ambițiilor, întrucât chestiunile legate de sustenabilitate și de sănătate sunt interconectate;

57. subliniază că este necesar, în parte din cauza perturbărilor lanțurilor de producție globale și a volatilității crescute a prețurilor cauzate de pandemia de COVID-19, să se dezvolte o autonomie strategică deschisă pentru UE, cu scopul de a asigura accesul la piețele-cheie și de a reduce dependența de importurile de bunuri esențiale, cum ar fi sursele de proteine vegetale; reiterează faptul că sistemele agroalimentare trebuie să fie recunoscute ca un aspect esențial al autonomiei strategice deschise a UE pentru a asigura disponibilitatea suficientă a unor alimente sigure și de bună calitate și pentru a menține lanțurile de aprovizionare cu alimente și fluxurile comerciale funcționale și reziliente în timpul viitoarelor crize, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Acordul de la Paris;

58. subliniază că sectorul agroalimentar sprijină nu numai fermierii, ci și întreprinderile din amonte și din aval, garantează și creează locuri de muncă și este coloana vertebrală a întregii industrii alimentare; subliniază, în acest sens, că conservarea peisajului cultural este forța motrice pentru zonele rurale active; subliniază importanța artizanatului tradițional în producția regională și locală de alimente și diversitatea culturală bogată care rezultă din aceasta; reamintește că menținerea și transmiterea cunoștințelor în domeniul artizanal în producția de alimente ar trebui, de asemenea, să fie sprijinite ca parte integrantă orizontală a Strategiei „De la fermă la consumator”, de exemplu, printr-o includere mai bună a acestora în programele participative de cercetare și dezvoltare;

59. își exprimă dezamăgirea profundă legată de faptul că, în Strategia „De la fermă la consumator”, nu au fost subliniate contribuția importantă și potențialul sectorului pescuitului și acvaculturii; îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită naturii specifice a pescuitului și acvaculturii în toate viitoarele propuneri legislative, strategii sau orientări; evidențiază că este nevoie de o abordare ecosistemică pentru a aduce populațiile de pește la niveluri sustenabile și a reface ecosistemele marine și costiere; abordarea ar trebui să se concentreze totodată pe beneficiile și sustenabilitatea socială, economică și de mediu a sectoarelor pescuitului și acvaculturii;

60. subliniază că existența unor cadre juridice solide și fiabile pentru sectorul pescuitului și acvaculturii, care aplică în mod consecvent principiul precauției și sunt aliniate la orientările strategice actualizate de dezvoltare sustenabilă a acvaculturii din UE, ar trebui să ofere baza pentru exploatarea sustenabilă a potențialului oferit de sector și pentru măsuri de protecție și sănătate animală mai bune, printre care: utilizarea redusă a medicamentelor de uz veterinar și a antibioticelor, creșteri ulterioare ale populațiilor de pește și mai multă claritate în folosirea spațiului și a licențelor pentru toate utilizările antropogene, inclusiv în acvacultură, permițând o mai mare predictibilitate a investițiilor fără a zădărnici legislația în domeniul mediului; subliniază importanța unui mecanism transparent și participativ, în conformitate cu Directiva 2014/89/UE privind amenajarea spațiului maritim, pentru alocarea echitabilă a spațiului către toate părțile interesate; subliniază necesitatea de a respecta pe deplin zonele marine protejate;

61. subliniază că pentru a garanta siguranța alimentară, transparența pentru consumatori, sector și diferitele administrații, pentru a combate pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și a atinge obiectivele Pactului verde și ODD sunt esențiale mecanisme de trasabilitate adecvate, care să răspundă cerințelor consumatorilor prin informații despre locul, momentul, modul și tipul de pește capturat sau crescut, inclusiv o etichetă indicând originea, metoda de producție și standardele ridicate de sustenabilitate și de bunăstare a animalelor la toate produsele vândute pe piețele UE și la cele importate din afara UE; subliniază, în acest sens, importanța tehnologiilor sigure din punct de vedere cibernetic în dezvoltarea unor sisteme de trasabilitate precise și descentralizate; solicită o abordare coordonată pentru a asigura coerența între diferitele inițiative pe această temă, implicând toți actorii din lanțul valoric; solicită măsuri de control pentru a garanta că toate produsele pescărești importate pe piața UE respectă standardele sociale convenite la nivel internațional, cum sunt cele prevăzute în Convenția OIM nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului și puse în aplicare în UE prin Directiva (UE) 2017/159 a Consiliului[70], pentru a preveni vânzarea pe piața UE a produselor pescărești capturate de nave care nu respectă standarde sociale minime;

62. reamintește obiectivele PCP vizând să garanteze exploatarea sustenabilă a resurselor biologice marine vii, refacerea și menținerea populațiilor de pește peste nivelurile de biomasă capabile să asigure o producție maximă sustenabilă, precum și rentabilitatea activităților de pescuit, să contribuie la aprovizionarea pieței UE cu alimente foarte nutritive și să reducă dependența pieței UE de importurile de alimente; insistă că este nevoie să se îmbunătățească monitorizarea, controlul și punerea în aplicare a PCP, inclusiv punerea în aplicare integrală a obligației de debarcare și introducerea monitorizării electronice a anumitor nave;

63. invită Comisia și statele membre să pornească de la practicile sustenabile existente și să faciliteze, să încurajeze și să ofere sprijin adecvat pentru tranziția către pescuitul și acvacultura cu impact redus și dezvoltarea durabilă a sectoarelor, inclusiv a pescuitului costier la scară mică, spre exemplu prin folosirea de unelte de pescuit selective, acvacultura ecologică, inclusiv organică, și soluții de eficiență energetică, precum și prin creșterea procentului cotelor naționale alocate pescuitului costier la scară mică; subliniază nevoia de a sprijini pescarii și întreprinderile din domeniul pescuitului, inclusiv din regiunile ultraperiferice, în tranziția spre practici majoritar digitale prin investiții importante în formare și finanțări în scopul digitalizării și punerii în practică a instrumentelor „verzi”; subliniază importanța Fondului european pentru pescuit și acvacultură (FEAMAPA) în promovarea dezvoltării unei economii albastre sustenabile și modernizarea sectorului pescuitului conform obiectivelor PCP;

64. solicită Consiliului Uniunii Europene să publice în mod proactiv toate documentele legate de adoptarea reglementărilor privind capturile totale admisibile (TAC), în conformitate cu recomandarea Ombudsmanului European în cauza 640/2019/FP;

65. subliniază nevoia de a monitoriza și promova exploatarea responsabilă a resurselor piscicole, aplicând totodată toleranță zero în lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, prin utilizarea deplină a instrumentelor de care dispune UE în temeiul Regulamentului INN[71], și anume „cartonașele roșii” în cazul în care o țară nu respectă cerințele UE și consolidarea politicii de acorduri în domeniul pescuitului sustenabil cu țările din afara UE; subliniază că aceste acorduri trebuie să devină cu adevărat sustenabile și să respecte cele mai actuale opinii științifice și nu trebuie să fie o amenințare pentru sectorul pescuitului la scară mică din țările din afara UE și nici să pericliteze securitatea alimentară pe plan local;

66. îndeamnă Comisia și statele membre să concretizeze măsurile obligatorii din punct de vedere juridic la care s-au angajat în contextul siturilor marine Natura 2000, să adopte o abordare holistică asupra mediului marin și să combată cauzele profunde ale poluării apei, precum deșeurile marine și apele reziduale urbane și industriale, punând capăt practicilor dăunătoare mediului marin și sănătății umane și stimulând colectarea sustenabilă a deșeurilor maritime de către pescari, evitând în același timp consumul suplimentar de combustibil și emisiile, precum și capturile accidentale de animale marine și impactul negativ asupra ecosistemelor; să pună în aplicare măsuri pentru a îmbunătăți calitatea apei și controlul bolilor și pentru a limita densitatea de stocare în producția acvaculturii, în interesul sănătății umane și al bunăstării animalelor;

67. subliniază valoarea muncii femeilor și bărbaților din sectorul pescuitului și acvaculturii și rolul important al femeilor în prelucrarea, promovarea și comercializarea peștelui capturat; reamintește potențialul acvaculturii și pescuitului sustenabil de a crea locuri de muncă ecologice și consideră că tranziția ecologică a sistemelor alimentare, inclusiv a pescuitului, ar trebui să aibă loc într-un mod care să asigure un venit echitabil și o poziție puternică de-a lungul lanțului valoric; evidențiază, în acest sens, importanța participării active a organizațiilor de producători din sectorul pescuitului și acvaculturii;

68. invită Comisia și statele membre să sprijine și să încurajeze dezvoltarea de tehnici și unelte de pescuit mai sustenabile și a unor metode care să atenueze suferința peștilor și nevertebratelor marine în timpul capturării, debarcării, transportului și sacrificării, pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile, precum și îmbunătățirea standardelor de bunăstare a peștilor de crescătorie, pentru a reduce stresul și a îmbunătăți calitatea peștelui; subliniază că Uniunea ar trebui să sprijine și să încurajeze investițiile în astfel de echipamente, metode și tehnici ameliorate;

69. subliniază contribuția pescuitului în iazuri, cu practicile sale tradiționale de management, la realizarea obiectivelor Strategiei „De la fermă la consumator” și ale strategiei interconectate privind biodiversitatea; subliniază că zonele de iaz cultivate oferă habitate pentru speciile rare, au o contribuție benefică la protecția climei și la rezervele de apă, au rol de absorbanți de nutrienți, rețin sedimentele și contribuie la producția sustenabilă a alimentelor regionale; invită Comisia și statele membre să ia în considerare pescuitul în iazuri în cadrul măsurilor și programelor relevante;

70. reamintește că producătorii primari se află într-o poziție semnificativ mai dezavantajată în ceea ce privește veniturile, comparativ cu alți operatori de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și cu restul economiei deopotrivă; subliniază că este esențial să se întărească poziția producătorilor primari în lanțul de aprovizionare cu alimente, în special a producătorilor mici și mijlocii, astfel încât să obțină o parte echitabilă din valoarea adăugată a alimentelor produse în mod sustenabil, spre exemplu prin încurajarea cooperării și a acțiunilor colective, valorificând posibilitățile oferite în cadrul organizărilor comune ale piețelor pentru produsele agricole, pescărești și de acvacultură, inclusiv prin adaptarea normelor în materie de concurență;

71. subliniază că asigurarea unui venit stabil și echitabil pentru producătorii primari este esențială pentru a permite tranziția sistemului alimentar către o mai mare sustenabilitate și o agricultură mai circulară, pentru combaterea practicilor comerciale neloiale și pentru gestionarea riscurilor și a crizelor; solicită ca producătorii primari din întreaga UE să fie sprijiniți în realizarea acestei tranziții, inclusiv prin adoptarea de noi tehnologii și prin creșterea eficienței în ceea ce privește sistemele agricole, gestionarea deșeurilor, furnizarea de factori de producție și ambalarea; subliniază că prețurile de producție ar trebui să acopere costurile de producție și să reflecte sustenabilitatea socială, economică și de mediu și să fie, prin urmare, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european;

72. consideră că acordurile sectoriale trebuie încurajate pentru a se asigura repartizarea echitabilă a valorii pentru fermieri și, în același timp, pentru a se asigura o mai mare transparență și trasabilitate a lanțului de aprovizionare în ansamblul său, stimulând angajarea unui număr mai mare de tineri în sector;

73. salută obiectivul de scurtare a lanțurilor de aprovizionare; subliniază totuși realitatea statelor membre și a teritoriilor insulare, deconectate de Europa continentală, confruntate cu probleme de izolare și dependență de importurile de produse necesare, cum ar fi cerealele pentru hrana animalelor, care trebuie respectată la punerea în aplicare a măsurilor de reducere a dependenței de transportul pe distanțe lungi și de alte măsuri care vor scurta lanțurile de aprovizionare; subliniază că, fără transportul pe distanțe lungi al anumitor produse alimentare, securitatea alimentară a acestor zone deconectate ar fi periclitată;

74. constată că așteptările cetățenilor evoluează și determină schimbări semnificative pe piața alimentară, ceea ce conduce la o cerere tot mai mare de alimente produse la nivel local; subliniază importanța alimentelor produse la nivel local, oportunitățile pe care le oferă fermierilor noștri și contribuțiile pozitive semnificative pe care le pot aduce mediului nostru; încurajează, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze în mod activ dezvoltarea unor strategii alimentare locale, alături de inițiative privind lanțurile de aprovizionare scurte;

75. recunoaște importanța alimentelor ecologice proaspete consumate la nivel local, care aduc beneficii pentru sănătatea consumatorilor și pentru mediu; subliniază potențialul uriaș pe care îl prezintă promovarea cooperării dintre producătorii primari locali și furnizorii de servicii turistice, care ar putea îmbunătăți consumul de alimente proaspete cultivate la nivel local; solicită introducerea unor măsuri de sprijin pentru a promova această cooperare;

76. solicită promovarea unor măsuri care să permită prelucrarea materiilor prime cât mai aproape posibil de locul lor de origine, ceea ce reduce semnificativ amprenta de carbon și asigură o mai bună trasabilitate a produselor alimentare;

77. subliniază că, deși noile modele de afaceri sustenabile constituie oportunități enorme pentru IMM-uri, câteva inițiative prevăzute în strategie ar putea conduce la crearea unei birocrații substanțiale; salută angajamentul Comisiei de a adera la instrumente mai bune de reglementare, de a evalua impactul asupra IMM-urilor, precum și de a adopta măsuri pentru a promova modele de afaceri sustenabile și circulare, în mod specific pentru IMM-uri, de a utiliza Fondul InvestEU pentru a facilita accesul IMM-urilor la finanțare și de a oferi soluții adaptate pentru a ajuta IMM-urile să dezvolte noi competențe și modele de afaceri; îndeamnă Comisia și statele membre să reducă sarcina administrativă pentru participanții mici și mijlocii la lanțul alimentar, prin măsuri precum simplificarea proceselor de înregistrare și eficientizarea permiselor, a licențelor și a aprobărilor și, de asemenea, prin asigurarea faptului că organismele de reglementare relevante sunt dotate în mod corespunzător cu personal, pentru ca micii producători de alimente să își introducă produsele pe piață cât mai repede și cât mai ușor posibil;

78. consideră că bugetul alocat pentru realizarea nivelului de ambiție al Pactului verde al UE și al Mecanismului pentru o tranziție justă este insuficient pentru a gestiona, într-o manieră sustenabilă din punct de vedere social, consecințele transformării preconizate; solicită ca Mecanismul pentru o tranziție justă să acopere și regiunile agricole care pot fi afectate negativ și subliniază necesitatea de a asigura implicarea adecvată a partenerilor sociali în definirea și punerea în aplicare a inițiativelor viitoare ale strategiei; reamintește că tranziția la acest sistem va necesita investiții semnificative și nu poate fi realizată fără colaborarea și sprijinul fermierilor europeni;

79. îndeamnă Comisia să asigure aplicarea temeinică a Directivei (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale și să monitorizeze cu atenție transpunerea sa în legislația națională; îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile de consolidare a poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente și să prezinte propuneri concrete în conformitate cu strategia;

80. reiterează că produsele alimentare cu dublu standard de calitate sunt inacceptabile și trebuie să fie eliminate complet pentru a evita discriminarea și inducerea în eroare a consumatorilor UE; consideră, prin urmare, că strategia „De la fermă la consumator” trebuie să includă dispoziții care să prevină standardele duble de calitate a alimentelor și, în acest scop, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația de pe piață și să propună o legislație specifică acolo unde este necesar; subliniază deopotrivă rolul organizațiilor de consumatori în identificarea acestor practici înșelătoare;

81. reamintește, prin urmare, Comisiei că este necesar să se dea curs Codului de conduită al UE privind practicile comerciale și de comercializare responsabile, elaborând un cadru de monitorizare pentru sectorul alimentar și cel al comerțului cu amănuntul și prevăzând măsuri legislative în cazul în care progresele în ceea ce privește integrarea considerentelor de sustenabilitate economică, de mediu, sociale și de bunăstarea animalelor în strategiile întreprinderilor sunt insuficiente, promovând și recompensând astfel eforturile producătorilor agricoli sustenabili, sporind în același timp disponibilitatea și accesibilitatea opțiunilor alimentare sănătoase și sustenabile și reducând amprenta ecologică globală a sistemului alimentar și costurile sociale ale regimurilor alimentare nesănătoase;

82. insistă că este necesar ca Codul de conduită al UE pentru întreprinderile din sectorul alimentar și din cel al comerțului cu amănuntul să se axeze pe angajamente care sunt relevante pentru modelarea unor medii alimentare sănătoase și sustenabile și care sunt specifice, măsurabile, limitate în timp, care pot combate standardele duble din domeniul practicilor agroalimentare și sunt centrate pe principalele operațiuni ale entităților implicate;

83. subliniază că este important să se stopeze și să se combată consolidarea și concentrarea în sectorul comerțului cu amănuntul de produse alimentare, în scopul de a asigura prețuri echitabile pentru fermieri și condiții de muncă decente pentru lucrători; insistă că este necesar ca actorii din amonte să țină seama de costurile de producție agricolă și să se aplice prețuri echitabile în toate verigile lanțului de aprovizionare; reamintește că este important să se îmbunătățească reziliența fermierilor pe piață prin obținerea unei valori mai ridicate din lanțul alimentar, care se realizează prin încurajarea participării acestora, de exemplu, la organizații de producători sau la cooperative;

84. solicită să se îmbunătățească în mod nediscriminatoriu politica UE de promovare a produselor agricole și alimentare, precum și programul UE pentru școli și inițiativa „Prânzuri școlare sănătoase în Europa”; consideră că aceste îmbunătățiri ar trebui să consolideze producția agricolă europeană de înaltă calitate și să contribuie la producția și consumul sustenabile în conformitate cu prezenta strategie, cu Pactul verde european și cu ODD; consideră că aceste îmbunătățiri ar trebui să se concentreze pe mesajele educaționale bazate pe datele științifice disponibile, pe etichetele de calitate ale UE, cum ar fi eticheta ecologică a UE și indicațiile geografice, pe lanțurile scurte, locale și regionale de aprovizionare, pe alimentația și stilurile de viață sănătoase, precum și pe promovarea unui consum mai mare de fructe și legume ca parte a unui regim alimentar variat și echilibrat, precum și pe scăderea aportului de zahăr, sare și grăsimi, cu scopul de a reduce ratele obezității;

85. subliniază, de asemenea, în contextul programului de promovare al UE, importanța înverzirii mediului atât în interior, cât și în exterior, ca soluție naturală la efectele schimbărilor climatice și la poluarea aerului, precum și pentru un mediu de viață sănătos și care oferă bunăstare oamenilor;

86. subliniază că este necesar să se stimuleze campanii europene de informare privind consumul moderat de vin, menținând totodată promovarea produselor de calitate; consideră că doar campaniile ample de informare și educare ar fi eficace în combaterea consumului abuziv și reamintește că consumul moderat de vin face parte din dieta mediteraneeană;

87. recunoaște rolul sistemelor UE din domeniul calității produselor agricole și alimentare și al indicațiilor geografice din UE, cum ar fi denumirea de origine protejată (DOP), indicația geografică protejată (IGP), indicația geografică pentru băuturi spirtoase și vinuri aromatizate (IG) și specialitatea tradițională garantată (STG), care sunt exemple excelente de stabilire a standardelor de calitate de către UE în agricultură; salută revizuirea politicii UE privind IG pentru a permite ca indicațiile geografice protejate sau denumirile de origine să contribuie în continuare la sustenabilitatea economică, socială și de mediu a regiunilor europene, aducând beneficii producătorilor, consumatorilor și societății în ansamblu prin producția de produse de înaltă calitate care creează o legătură puternică cu regiunile; subliniază că este necesar să se îmbunătățească recunoașterea autenticității lor în rândul consumatorilor care nu sunt întotdeauna în măsură să distingă indicațiile geografice europene de alte produse care nu au această denumire; consideră, de asemenea, că este necesar să se reducă sarcina administrativă pentru micii producători care doresc să adere la aceste sisteme de calitate și să se consolideze protecția IG împotriva utilizării abuzive sau a imitării la nivel internațional; reiterează rolul important al acestora în schimburile comerciale dintre UE și țările partenere;

88. accentuează că în strategie se recunoaște că alimentația europenilor nu corespunde, în cele mai multe cazuri, recomandărilor privind alimentația sănătoasă și că este necesară o schimbare a practicilor de consum la nivelul întregii populații în sensul adoptării unor alimente, regimuri alimentare și moduri de viață mai sănătoase, inclusiv prin majorarea consumului de plante și de alimente pe bază de plante produse în mod sustenabil și la nivel regional, cum ar fi fructele și legumele proaspete, cerealele integrale și leguminoasele, precum și o schimbare în ceea ce privește consumul excesiv de carne și de produse ultra-prelucrate, precum și de produse cu un nivel ridicat de zahăr, sare și grăsimi, care va aduce, de asemenea, beneficii mediului și bunăstării animale și va asigura reziliența mărită a economiei; subliniază că recomandările științifice promovate la nivelul UE, inclusiv cele legate de claritatea obiectivelor, pentru o alimentație sustenabilă, sănătoasă și mai echilibrată, care să țină seama de diversitatea culturală și regională a alimentelor și a regimurilor alimentare europene, precum și de nevoile consumatorilor, ar ajuta și ar încuraja consumatorii și ar contribui la eforturile statelor membre de a integra elemente legate de sustenabilitate în recomandările alimentare naționale; invită Comisia să elaboreze astfel de recomandări și acțiuni specifice care să promoveze efectiv o alimentație sănătoasă, sustenabilă și mai echilibrată;

89. salută faptul că strategia recunoaște în mod corect rolul și influența mediului alimentar în definirea practicilor de consum și nevoia de a facilita alegerea unor regimuri alimentare sănătoase și sustenabile de către consumatori; încurajează Comisia și statele membre să adopte o abordare mai sistematică și bazată pe dovezi pentru a facilita crearea unor medii alimentare sănătoase, sustenabile și echitabile, în loc să se bazeze doar pe un cod de conduită; reamintește că este important să se promoveze alimentația sănătoasă, mai echilibrată și sustenabilă, prin sensibilizarea mai mare a consumatorilor cu privire la impactul practicilor de consum, inclusiv prin canale digitale, și prin furnizarea de informații despre regimurile alimentare care sunt mai sănătoase și au o amprentă de mediu și de carbon mai redusă, cum ar fi produsele din lanțurile scurte de aprovizionare locale și regionale, care ar trebui însoțite de o serie de măsuri pentru a face producția de alimente mai sustenabilă în mod implicit;

90. solicită o gamă cuprinzătoare și complementară de măsuri, inclusiv măsuri de reglementare și campanii de sensibilizare a consumatorilor, pentru a reduce sarcina pe care consumul excesiv de alimente cu grad înalt de prelucrare, precum și de alte produse cu un conținut ridicat de sare, zahăr și grăsimi o reprezintă pentru sănătatea publică; invită marii producători și comercianți cu amănuntul de produse alimentare să reformuleze rapid și serios alimentele prelucrate care nu fac obiectul sistemelor de calitate ale UE în cazul cărora se pot obține îmbunătățiri în direcția unei compoziții mai sănătoase și salută intenția Comisiei de a lansa inițiative de stimulare a acestei reformulări, inclusiv prin stabilirea unor niveluri maxime de zahăr, grăsimi și sare în anumite alimente prelucrate, și îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate în ceea ce privește reformularea; subliniază că astfel de reformulări ar trebui, de asemenea, să urmărească reducerea la minimum a riscurilor pentru sănătate pe care le prezintă amelioratorii alimentari, reziduurile de pesticide și substanțele chimice dăunătoare; solicită să se acorde o atenție deosebită alimentelor pentru copii și altor alimente destinate unor scopuri speciale, pentru a adopta o abordare de reglementare eficientă la nivelul UE menită să soluționeze expunerea copiilor și a adolescenților la publicitatea și marketingul pentru alimente prelucrate cu un conținut ridicat de grăsimi, zahăr și sare în radiodifuziune și în mijloacele de comunicare digitale;

91. consideră că dezvoltarea în continuare și inovarea sustenabilă în domeniul producției de proteine vegetale și a unor surse alternative de proteine animale în UE, cum ar fi insectele sau algele, este o modalitate de a aborda în mod eficient multe dintre provocările de mediu și climatice cu care se confruntă agricultura UE, precum și de a preveni defrișările, pierderea biodiversității și degradarea ecosistemelor în țări din afara UE și de a reduce situația actuală de dependență a Europei cu privire la aprovizionarea cu proteine vegetale; invită Comisia să se bazeze pe raportul său privind dezvoltarea proteinelor vegetale în Uniunea Europeană (COM (2018) 0757) și să prezinte o strategie a UE de tranziție în ceea ce privește proteinele care să acopere cererea și oferta pentru a sprijini și a stimula producția durabilă de culturi proteice, inclusiv aprovizionarea locală cu furaje și producția de alimente, sporind autonomia UE și reducând impactul global asupra mediului și climei; subliniază că este important să se reducă dependența de importul de culturi proteice din străinătate;

92. reamintește că a solicitat să se extindă evaluarea generală a riscurilor la nivelul UE pentru toată legislația pentru a preveni expunerea consumatorilor la substanțele periculoase din produsele alimentare;

93. reamintește că profilurile nutriționale, care au fost întârziate mult timp, rămân pertinente și necesare pentru realizarea obiectivelor Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate[72]; salută anunțul în legătură cu o propunere legislativă de stabilire a profilurilor nutriționale; subliniază că multe produse alimentare, inclusiv unele comercializate pentru copii, utilizează în continuare mențiuni nutriționale și de sănătate, în ciuda faptului că au niveluri ridicate de nutrienți periculoși; subliniază că trebuie elaborat un set robust de profiluri nutriționale pentru a interzice utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate pe produsele alimentare cu un conținut ridicat de grăsimi, zahăr și/sau sare; solicită să se acorde o atenție deosebită produselor alimentare pentru copii și altor alimente destinate unor scopuri speciale;

94. recunoaște că etichetele nutriționale pe partea frontală a ambalajului au fost identificate de organisme internaționale din domeniul sănătății publice, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății, ca instrument esențial pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare în cunoștință de cauză, mai echilibrate și mai sănătoase; subliniază că sistemul de etichetare nutrițională de pe partea frontală a ambalajului, care este în concordanță cu orientările privind regimul alimentar și complementar acestora, ar trebui să ajute consumatorii să facă alegeri alimentare mai sănătoase, oferindu-le informații ușor de înțeles cu privire la alimentele pe care le consumă; invită Comisia să se asigure că eticheta nutrițională obligatorie și armonizată la nivelul UE de pe partea frontală a ambalajului se bazează pe dovezi științifice solide și independente și pe înțelegerea demonstrată a consumatorilor, cu acces liber pentru toți operatorii de pe piață, inclusiv pentru operatorii mici și mijlocii, ținând seama de sarcina suplimentară pentru operatorii din sectorul alimentar și pentru sindicate; subliniază, în plus, că, pentru a facilita comparația între produse, aceasta ar trebui să includă un element interpretativ pentru a oferi informații transparente, comparabile și armonizate privind produsul și să se bazeze pe valori de referință uniforme; invită Comisia să ia în considerare în mod corespunzător caracteristicile specifice ale produselor cu un singur ingredient și ale produselor din cadrul sistemelor europene de calitate (DOP, IGP, IG etc.), în special caracterul invariabil al compoziției acestora, subliniind, în același timp, că orice considerente referitoare la eventualele derogări ar trebui să se bazeze pe argumente științifice; solicită instituirea unui sistem digital pentru furnizarea de informații voluntare suplimentare pentru produsele alimentare [EU4healthyfood (UE pentru alimente sănătoase)], și sugerează că aceste informații ar putea fi furnizate în format digital printr-un cod QR și obținute cu ușurință de către consumator;

95. observă că produsele sănătoase, inclusiv alimentele, pot conține ingrediente naturale sau sintetice care au diverse efecte asupra mediului și sănătății consumatorilor; solicită introducerea unor sisteme de etichetare obligatorii pentru produsele sănătoase, care să indice dacă un ingredient este de origine sintetică atunci când este obținut prin sinteză chimică, în special în cazurile în care există ingrediente naturale echivalente;

96. invită Comisia să evalueze schimbările în comportamentul consumatorilor, cum ar fi achiziționarea de produse alimentare online;

97. salută inițiativa Comisiei care urmărește să îmbunătățească indicarea originii pe etichete și ideea sa de a o extinde la o gamă mai largă de produse; solicită din nou indicarea obligatorie a originii pe etichete; subliniază că acest lucru ar trebui să fie cuprinzător și armonizat, să acopere toate produsele alimentare și serviciile de catering, restaurantele și comerțul cu amănuntul și să fie pe deplin verificabil și trasabil și să nu submineze buna funcționare a pieței interne; subliniază că este necesar să se revizuiască Regulamentul privind informarea consumatorilor[73], acordându-se o atenție deosebită laptelui și cărnii utilizate ca ingrediente; invită Comisia să rectifice practica actuală conform căreia produsele ale căror ingrediente primare nu provin de la nivel local sau regional pot fi comercializate ca atare dacă originea acestor ingrediente primare nelocale este indicată cu caractere mici și să facă mai vizibilă pentru consumator originea ingredientelor primare; invită Comisia să propună modificări legislative în ceea ce privește normele de etichetare a mierii, care vor avea ca rezultat o mai bună informare a consumatorilor și să sprijine sectorul apicol din UE prin consolidarea inspecțiilor la import pentru a preveni importurile de miere contrafăcută, subliniind, în același timp, că etichetarea tuturor țărilor de origine trebuie pusă în aplicare în mod eficace pentru a combate frauda alimentară;

98. salută intenția Comisiei de a crea un cadru sustenabil de etichetare a alimentelor și invită Comisia să definească metodologia și să specifice dimensiunile sustenabilității care ar fi acoperite, asigurându-se totodată că noul sistem nu intră în conflict cu cadrele existente în materie de mediu, cum ar fi eticheta ecologică a UE sau logoul pentru produse ecologice; subliniază că în prezent se folosesc numeroase afirmații și metode publicitare nefondate și chiar înșelătoare referitoare la mediu și invită Comisia să introducă un cadru de reglementare care să stabilească o procedură de aprobare prealabilă clară, rapidă și eficientă pentru toate mențiunile și etichetele de sustenabilitate; subliniază că acest cadru ar proteja consumatorii împotriva mențiunilor de sustenabilitate neadevărate, asigurând totodată că întreprinderile care depun eforturi reale pentru operațiuni mai ecologice sunt recompensate corespunzător pentru eforturile lor; subliniază că autoritățile publice de control trebuie să efectueze inspecții ale oricărei etichete permise pe produsele alimentare;

99. subliniază că este necesar să se stabilească etichete pentru produsele de origine animală, care ar trebui să se bazeze pe identificarea metodei de producție, precum și a indicatorilor de bunăstare a animalelor, și să conțină locul nașterii, creșterii și sacrificării animalului; evidențiază, de asemenea, că aceste cerințe ar trebui extinse la produsele prelucrate pentru a crește transparența, a ajuta consumatorii să facă alegeri mai bune și a contribui la bunăstarea animalelor; accentuează că producția și introducerea pe piață a proteinelor pe bază de plante ar trebui să fie mai bine sprijinite și solicită, de asemenea, ca armonizarea îndelung așteptată a cerințelor în ceea ce privește etichetarea alimentelor vegetariene și vegane să fie prezentată fără întârziere;

100. își reafirmă convingerea că măsurile politice de creștere a sustenabilității sistemului alimentar nu ar trebui să depindă exclusiv de transferarea responsabilității de a achiziționa produse durabile către consumatori, deoarece acest lucru este lipsit de eficacitate, în timp ce alegerea consumatorilor este un factor important pentru adoptarea unor regimuri alimentare mai sănătoase și produse în mod sustenabil; subliniază importanța unei bune educații referitoare la alimentație și mediu, precum și a disponibilității unor informații relevante și ușor de înțeles în această privință; subliniază că etichetarea privind sustenabilitatea ar trebui să se bazeze pe criterii de sustenabilitate armonizate din punct de vedere științific și ar trebui să implice inspecții din partea autorităților publice de control ori de câte ori este posibil, precum și noi măsuri legislative, dacă este necesar; constată, cu toate acestea, că doar certificarea și etichetarea de către terți nu sunt eficiente, dar pot fi instrumente complementare în asigurarea tranziției către o producție și un consum sustenabile; recunoaște că mărirea transparenței prin metode precum etichetarea reprezintă un element important, care poate ajuta consumatorii să ia decizii de cumpărare mai sustenabile, ceea ce este important pentru realizarea tranziției către un sistem alimentar mai sustenabil, regional și sănătos;

101. subliniază că prețurile la alimente trebuie să transmită consumatorilor un semnal corect; consideră că prețurile reale ale produselor alimentare, care reflectă costul real de producție pentru fermieri și pentru mediu și societate, sunt cea mai eficientă modalitate de a obține sisteme alimentare sustenabile și echitabile pe termen lung; salută, prin urmare, obiectivul strategiei de a orienta industria alimentară către practici care fac ca alegerile sănătoase și sustenabile să fie ușoare, accesibile și la prețuri rezonabile pentru consumatori; sprijină acordarea unei mai mari flexibilități statelor membre pentru a diferenția cotele de TVA pentru produsele alimentare cu diferite efecte asupra sănătății și mediului și pentru a le permite să aleagă o cotă de TVA egală cu zero pentru produsele alimentare sănătoase și sustenabile, cum ar fi fructele și legumele, astfel cum se practică deja în unele state membre, dar care nu este posibilă în prezent pentru toți[74], și o cotă mai mare de TVA pentru alimentele nesănătoase și alimentele cu o amprentă ecologică mare; reamintește că cheltuielile gospodăriilor pentru produsele alimentare variază în mod semnificativ de la un stat membru al UE la altul și că ar trebui asigurată accesibilitatea prețurilor pentru consumatorii din toate statele membre, asigurând, în același timp, un venit echitabil pentru producătorii primari pentru produsele lor sustenabile și sănătoase și sporind transparența și gradul de sensibilizare a consumatorilor cu privire la costurile și profiturile aferente fiecărei etape a lanțului de aprovizionare cu alimente; invită Comisia să lanseze un studiu pentru a cuantifica în termeni economici costurile de mediu și sociale, inclusiv costurile legate de sănătate, asociate cu producția și consumul celor mai consumate produse alimentare de pe piața UE;

102. solicită revizuirea legislației privind achizițiile publice în vederea introducerii sau consolidării unor criterii minime obligatorii pentru grădinițe și școli, alte instituții publice și întreprinderi private care furnizează servicii publice, pentru a încuraja: producția sustenabilă de alimente, inclusiv alimente tradiționale și tipice cu indicații geografice; consumul de produse locale și, dacă este posibil, de produse sezoniere; lanțurile scurte de aprovizionare, inclusiv vânzările directe; standarde mai ridicate de bunăstare a animalelor; precum și reducerea deșeurilor alimentare și a ambalajelor, în conformitate cu principiile economiei circulare; solicită promovarea unei alimentații și a unor modele alimentare mai sănătoase și mai echilibrate, prin crearea unui mediu alimentar care face ca alegerile sănătoase, în cunoștință de cauză și sustenabile să fie cele mai ușor de făcut de către consumatori; invită Comisia să dezvolte în continuare instrumente de monitorizare și raportare privind achizițiile sustenabile de alimente;

103. salută angajamentul Comisiei de a revizui legislația UE privind materialele care intră în contact cu alimentele (MCA), regretând, în același timp, că până în prezent lipsesc măsuri armonizate și propune Comisiei să devanseze data publicării propunerii; insistă asupra faptului că este necesară o reglementare cuprinzătoare și armonizată a tuturor MCA, inclusiv a materialelor și contaminanților care nu sunt încă acoperiți la nivelul UE; susține că acest lucru ar trebui să se bazeze pe principiul precauției, pe principiul „fără informații, nu este pe piață”, pe evaluări cuprinzătoare ale siguranței bazate pe cele mai recente date științifice și pe lucrările științifice ale Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) și a EFSA și subliniază că aplicarea eficientă și furnizarea de informații îmbunătățite consumatorilor sunt esențiale; își reiterează apelul de a revizui legislația privind MCA în conformitate cu Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), precum și regulamentele privind clasificarea, etichetarea și ambalarea și de a introduce, fără întârziere, dispoziții specifice de înlocuire a substanțelor chimice care perturbă sistemul endocrin și a altor substanțe chimice periculoase din toate MCA, fără a afecta rolul ambalajelor în menținerea siguranței sau calității alimentelor; salută intenția Comisiei de a stabili norme pentru reciclarea în siguranță a materialelor plastice, în afară de PET, pentru a fi transformate în materiale destinate să intre în contact cu produsele alimentare; subliniază, în același timp, că ar trebui să se aplice cerințe de siguranță egale pentru materialele virgine și reciclate și că actorii responsabili din lanțurile de aprovizionare și consumatorii finali trebuie să aibă posibilitatea de a accesa cu ușurință informații cu privire la identitatea și siguranța substanțelor chimice din materialele care intră în contact cu alimentele;

104. subliniază că deșeurile alimentare și pierderile de alimente au consecințe enorme asupra mediului, exacerbează schimbările climatice și sunt o risipă a resurselor limitate, precum terenul, energia și apa, precum și o pierdere de venituri pentru fermieri; își reiterează apelul de a se lua măsurile necesare pentru atingerea obiectivului legat de reducerea deșeurilor alimentare în Uniune cu 30 % până în 2025 și cu 50 % până în 2030, comparativ cu nivelurile de referință din 2014; subliniază că, pentru a realiza acest lucru, sunt necesare obiective obligatorii în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv în producția primară, înainte de vânzarea cu amănuntul și în comerțul cu amănuntul; invită toate statele membre să instituie și să pună în aplicare programe de prevenire a risipei de alimente care să integreze pe deplin principiile economiei circulare și să includă promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente, care reduc riscul generării de deșeuri alimentare; subliniază că obiectivele PAC includ prevenirea risipei de alimente și accentuează că ar trebui încurajate acțiunile de reducere a risipei de alimente care apare la nivelul producției primare și în primele etape ale lanțului de aprovizionare, inclusiv alimentele nerecoltate; subliniază că este important să se asigure sănătatea animalelor, printre altele ca mijloc de a evita pierderile și risipa de alimente la sursă și subliniază că recuperarea deșeurilor alimentare pe bază de plante pentru hrana animalelor este o soluție viabilă în cazul în care deșeurile alimentare nu pot fi prevenite; subliniază că este important să se sensibilizeze publicul și să se ofere orientări cu privire la modul de evitare a risipei de alimente pentru a promova schimbările de comportament pe termen lung ale consumatorilor; invită Comisia să identifice eventualele obstacole care împiedică un ritm mai rapid de reducere a deșeurilor și invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare adecvată pentru cercetare, inovare, implicarea părților interesate și campanii de informare și educare prin crearea de fonduri naționale pentru risipa de alimente, cu obiectivul de a elimina deșeurile;

105. subliniază că, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, ar trebui să se pună accentul pe prevenirea risipei de alimente; salută propunerea de revizuire care vizează clarificarea normelor actuale ale UE privind marcarea datei, cu scopul de a preveni și a reduce deșeurile alimentare și pierderile de alimente; subliniază că orice modificare a normelor de marcare a datei ar trebui să se bazeze pe date științifice și ar trebui să îmbunătățească utilizarea, exprimarea și prezentarea marcării datei de către actorii din lanțul alimentar, inclusiv în industria ospitalității, și înțelegerea acesteia de către consumatori, în special etichetarea „a se consuma până la” și „a se consuma de preferință înainte de”, fără a prejudicia, în același timp, siguranța sau calitatea alimentelor; subliniază că marcarea armonizată a datei ar contribui la combaterea risipei de alimente; solicită o revizuire corespunzătoare a normelor privind distribuția produselor alimentare, cu scopul de a identifica și a elimina obstacolele potențiale din calea reducerii deșeurilor, de a mări eficiența și de a stimula concurența și inovarea;

106. subliniază că este important să se combată frauda și contrafacerea în sectorul alimentar, întrucât acestea induc în eroare consumatorii și denaturează concurența; accentuează că trebuie să se abordeze urgent problema complexă a fraudei alimentare, care include, mai specific, etichetarea greșită, înlocuirea, diluarea, adăugarea, eliminarea sau înlocuirea ingredientelor cu înlocuitori mai ieftini sau neconformi, tratamente chimice sau procese neaprobate și documente falsificate, precum și să se acorde o atenție deosebită contrafacerii și comercializării ilegale de indicații geografice; subliniază că este important să se impună pedepse eficiente, care să fie pe măsura infracțiunii în cazul fraudei alimentare intenționate și invită statele membre să transpună în mod adecvat acest principiu în legislația națională, în conformitate cu Regulamentul privind controalele oficiale[75]; invită Comisia să lucreze la instituirea unei forțe europene împotriva fraudei alimentare pentru a spori coordonarea dintre diferitele agenții naționale relevante, cu scopul de a asigura aplicarea standardelor alimentare ale UE atât pe piața unică a UE, cât și cu privire la importurile noastre;

107. îndeamnă Comisia să monitorizeze și să asigure alocarea continuă de resurse adecvate pentru controalele oficiale ale produselor alimentare pentru a se asigura că se efectuează un număr suficient de controale pentru a verifica conformitatea cu cerințele privind alimentele și furajele și îndeamnă Comisia și statele membre să înăsprească controalele vamale pentru a asigura conformitatea cu standardele de producție ale UE, printre altele în ceea ce privește siguranța alimentară, rezistența la antimicrobiene, bunăstarea animalelor și produsele de protecție a plantelor, precum și pentru a evita pătrunderea organismelor dăunătoare plantelor și animalelor în UE; invită statele membre să pună în aplicare în mod riguros și consecvent dispozițiile privind trasabilitatea produselor din Regulamentul privind legislația alimentară generală (LAG)[76] de-a lungul întregului lanț alimentar; subliniază că, în cazurile de incidente care implică riscuri pentru sănătatea și siguranța publică, autoritățile publice ar trebui să informeze complet și imediat publicul cu privire la riscurile potențiale pe care le prezintă produsele alimentare în cauză, în conformitate cu prevederile relevante din Regulamentul LAG;

Facilitarea tranziției

108. subliniază importanța finanțării UE pentru cercetare și inovare, în special pentru IMM-uri și micii proprietari, ca factori cheie în accelerarea tranziției către un sistem alimentar european mai durabil, mai productiv, mai diversificat, local, sănătos și favorabil incluziunii; încurajează sectorul agroalimentar să utilizeze în mod activ finanțarea care i-a fost alocată în cadrul Orizont Europa în acest sens; subliniază, de asemenea, necesitatea de a facilita investițiile necesare pentru a încuraja practicile sustenabile, precum și economia circulară și bioeconomia;

109. subliniază că introducerea de noi tehnologii și tehnici de agricultură inteligentă, inclusiv digitalizarea și sistemele de culturi protejate, poate fi benefică pentru îmbunătățirea eficienței, a utilizării resurselor și a sustenabilității mediului și poate oferi beneficii economice pozitive datorate producției agricole; recunoaște că inovarea trebuie să rămână compatibilă cu restabilirea și promovarea practicilor și a cunoștințelor tradiționale, în special a celor adaptate la caracteristicile agroclimatice ale fiecărei zone;

110. subliniază că este important să se implementeze diferite practici de gestionare integrată a dăunătorilor și să se furnizeze servicii independente de consiliere agricolă pentru a asigura un transfer mai larg și incluziv de cunoștințe către sectorul agricol; consideră că acest lucru ar putea fi sprijinit prin instituirea unui sistem de colectare și diseminare a practicilor durabile și prin valorificarea sistemelor de formare specializate existente pentru fermierii din statele membre, fără a introduce sarcini administrative suplimentare pentru fermierii din statele membre; invită statele membre să dedice o pondere suficientă din alocările lor pentru serviciile de consiliere agricolă serviciilor și asistenței tehnice legate de practicile durabile care contribuie la obiectivele strategiei; consideră că, având în vedere cunoștințele și know-how-ul lor, contribuția micilor producători primari ar juca, de asemenea, un rol important în obținerea de rezultate reale la nivelul exploatațiilor agricole individuale;

111. subliniază importanța instituțiilor de învățământ superior în promovarea cercetării și inovării și furnizarea de consultanță cu privire la cele mai bune practici sustenabile; recunoaște rolul universităților în dezvoltarea și tranziția sectoarelor agroalimentare în regiunile cu caracteristici distincte, inclusiv regiunile ultraperiferice; salută intenția menționată în strategie de a ajuta IMM-urile din sectorul prelucrării alimentelor și micii comercianți cu amănuntul și operatorii din sectorul serviciilor de alimentație să dezvolte noi competențe, având grijă în același timp ca aceștia să nu fie supuși unor sarcini administrative suplimentare; subliniază importanța strategică a abordărilor colective, prin organizațiile de producători și cooperative, pentru reunirea fermierilor în vederea realizării obiectivelor lor;

112. subliniază că sunt posibile numeroase sinergii între agricultură și politica spațială europeană, pentru a asigura o recuperare efectivă a calității solurilor și a alimentelor și pentru a răspunde provocărilor legate de mediu, de climă și de schimbările demografice; încurajează participarea tuturor statelor membre la programele științifice și de cercetare și invită Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că se înregistrează progrese mai echilibrate în toate statele membre;

113. reamintește că este necesar să se promoveze sisteme eficace de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), care să permită sectorului agricol să devină mai sustenabil prin accelerarea inovării și promovarea unei cooperări strânse între toate părțile interesate, cum ar fi fermierii, cercetătorii, consilierii, experții și ONG-urile, prin formare și învățare pe tot parcursul vieții, de înaltă calitate și favorabilă incluziunii și prin accelerarea transferului de cunoștințe, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a tehnicilor agricole integrate, cum ar fi gestionarea integrată a dăunătorilor pentru toate culturile;

114. invită statele membre să profite pe deplin de posibilitățile oferite de AKIS la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor lor strategice naționale PAC; reamintește, în plus, necesitatea unei rețele de date privind sustenabilitatea exploatațiilor agricole cu scopul de a stabili criterii de referință pentru performanța fermelor, de a documenta adoptarea practicilor agricole sustenabile și de a permite aplicarea precisă și personalizată a noilor metode bazate pe producție la nivelul fermelor, inclusiv prelucrând datele colectate și oferindu-le fermierilor și părților interesate un acces ușor la informațiile relevante, în special la cele mai bune practici; subliniază că datele privind agricultura și terenurile agricole sunt de interes public, dar că accesul fermierilor la propriile date agricole și controlul asupra acestora trebuie protejate;

115. subliniază că este important accesul cuprinzător la conexiuni rapide în bandă largă pentru a facilita adoptarea tehnologiilor agricole digitale la nivel de fermă și subliniază importanța sprijinirii fermierilor în utilizarea eficientă a unor astfel de soluții inovatoare, protejând, în același timp, viabilitatea lor economică; consideră că organizațiile de fermieri pot fi interlocutori utili pentru dezvoltarea serviciilor de brokeraj informatic și axat pe inovare; subliniază importanța programului Orizont Europa în realizarea obiectivelor de cercetare și inovare în domeniul sănătății solului și alimentației, care are potențialul de a atrage generația viitoare către sectorul agricol;

116. subliniază rolul fundamental al sistemelor independente de consiliere agricolă în diseminarea inovării și a cunoștințelor, în stimularea schimbului de experiență și în promovarea demonstrațiilor practice și invită statele membre, în special, să furnizeze fermierilor o consiliere cuprinzătoare privind adoptarea unor sisteme de producție mai sustenabile; încurajează Comisia și statele membre să sprijine în mod activ inițiativele ascendente care apropie fermierii și cetățenii, lucrând la nivel local și integrând cunoștințele locale, pentru a se adapta mai bine la realitățile specifice de pe teren; subliniază că este importantă promovarea formării tinerilor fermieri și antreprenori în sistemele agricole și alimentare sustenabile;

117. solicită, pe lângă sistemele de consiliere agricolă, crearea și promovarea unor platforme multilaterale care să intensifice colaborarea și să mobilizeze schimbul de cunoștințe și de tehnologie de-a lungul întregului lanț agroalimentar, pentru a contribui la accelerarea inovării și la promovarea sistemelor de producție agricolă; subliniază, de asemenea, că este important să se extindă această posibilitate la toți actorii din lanțul de aprovizionare și fără a impune alte sarcini administrative;

118. subliniază rolul cheie pe care îl vor avea tinerii fermieri în realizarea tranziției către o agricultură durabilă și în realizarea obiectivelor strategiei; subliniază că tranziția ecologică a sistemului nostru alimentar este o ocazie de a contribui la o zonă rurală plină de vitalitate; subliniază că PAC ar trebui să ofere un sprijin mai bun tinerilor și noilor fermieri în ceea ce privește veniturile, reînnoirea generațiilor, formarea, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, antreprenoriatul și digitalizarea, în special în zonele periferice și foarte slab populate, astfel încât să se creeze un spațiu care să permită incluziunea și păstrarea tinerilor în agricultură, având în vedere că este probabil ca aceștia să fie primii care adoptă metode agricole noi și mai durabile;

119. subliniază că tinerii fermieri și potențialii noi fermieri întâmpină dificultăți în achiziționarea sau închirierea de terenuri și subliniază că este necesar să se faciliteze accesul tinerilor fermieri la acest sector; subliniază că trebuie să se garanteze că strategia menționată nu afectează negativ disponibilitatea și prețul terenurilor, având drept consecință creșterea speculei și dificultăți suplimentare pentru tineri în ceea ce privește accesul la terenuri;

120. constată că concentrarea terenurilor agricole, precum și acapararea terenurilor în UE, încurajată în unele cazuri de politici la nivel local, regional, național și la nivelul UE, poate crea dificultăți tinerilor fermieri și noilor fermieri care caută terenuri pe care să înființeze o fermă; invită Comisia și statele membre, precum și administrațiile regionale și locale, să pună capăt acestor practici pentru a sprijini tinerii fermieri și a facilita intrarea acestora în agricultură;

121. consideră, de asemenea, că această strategie reprezintă o șansă de a îmbunătăți perspectivele femeilor din mediul rural și de a evidenția rolul esențial pe care îl joacă acestea, oferind femeilor antreprenoare un mediu propice, inclusiv considerente juridice și politice, care să conducă la un acces mai larg la informații, cunoștințe și competențe, precum și la facilitarea accesului la resurse financiare, ceea ce duce la crearea mai multor locuri de muncă în zonele rurale;

Promovarea tranziției globale

122. reamintește responsabilitatea globală a sistemelor alimentare europene și rolul lor esențial în stabilirea de standarde globale pentru siguranța alimentară, protecția mediului, protecția socială și bunăstarea animalelor; își reafirmă angajamentul față de punerea în aplicare deplină a principiilor de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării; invită Comisia și statele membre să garanteze că toate produsele alimentare și furajele importate în UE respectă pe deplin legislația relevantă a UE și standardele ridicate relevante ale Uniunii și să ofere asistență pentru dezvoltare cu scopul de a sprijini producătorii primari din țările în curs de dezvoltare să respecte aceste standarde; salută intenția Comisiei de a ține cont de repercusiunile asupra mediului ale toleranțelor la import solicitate; consideră că ar trebui abordate emisiile încorporate în utilizarea terenurilor și în schimbarea destinației terenurilor generate de hrana pentru animale importată și de alimentele importate;

123. invită Comisia și statele membre să mențină o abordare globală, deoarece punerea în aplicare a anumitor obiective ale strategiei „De la fermă la consumator” în Europa nu trebuie să conducă la relocarea unor părți din producția agricolă în alte regiuni, care au standarde mai puțin riguroase decât UE;

124. reamintește că accesul la piața UE și la cei 450 de milioane de consumatori ai săi oferă partenerilor noștri comerciali un stimulent puternic pentru a-și îmbunătăți sustenabilitatea, precum și standardele de producție și de muncă; consideră că succesul Pactului verde este strâns legat de politica noastră comercială;

125. salută angajamentul Comisiei de a promova eliminarea treptată la nivel mondial a pesticidelor care nu mai sunt aprobate în UE și de a se asigura că pesticidele periculoase a căror utilizare este interzisă în UE nu sunt exportate în afara Uniunii și îndeamnă Comisia să își prezinte cât mai curând propunerile în acest sens; consideră că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să reducă utilizarea imprudentă a pesticidelor și să promoveze alte metode de protejare a plantelor și a resurselor piscicole; subliniază că strategia nu trebuie să favorizeze importurile de produse din țări din afara UE care au un impact mai mare asupra mediului și a climei; reamintește, în acest sens, că este esențial, prin urmare, ca produsele agroalimentare care provin din țări din afara UE să facă obiectul acelorași cerințe, inclusiv toleranța zero a reziduurilor de substanțe care îndeplinesc „criteriile de excludere”;

126. subliniază că sunt necesare alimente și la prețuri accesibile pentru o populație mondială de aproximativ 10 miliarde până în 2050 în contextul creșterii rapide a populației, al schimbărilor climatice, al penuriei de resurse naturale și al schimbării modelelor de consum; invită Comisia să consolideze dimensiunea globală a strategiei pentru a asigura dreptul la o alimentație adecvată și să pună în aplicare Declarația ONU privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale și accentuează faptul că politicile UE privind sistemele alimentare echitabile, sustenabile și reziliente ar trebui să abordeze în mod explicit inegalitatea de gen; îndeamnă Comisia să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a-și proteja industriile incipiente, a promova securitatea alimentară, a sprijini atenuarea schimbărilor climatice în agricultură și pentru a îndeplini standardele de sustenabilitate ale UE și internaționale pentru exportarea produselor lor agricole;

127. subliniază că UE trebuie să promoveze drepturile omului și dreptul la hrană ca principiu central și prioritate a sistemelor alimentare și ca instrument fundamental care să transforme sistemele alimentare și să asigure drepturile grupurilor celor mai marginalizate de a avea acces la alimente nutritive și să pună în aplicare Declarația ONU privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale;

128. subliniază că ar trebui să fie interzise importurile de produse de origine animală din țări din afara UE atât timp cât standardele de producție animalieră ale acestor țări nu sunt aliniate la cele ale UE;

129. observă cu îngrijorare că mai multe audituri efectuate de DG SANTE, precum și câteva investigații detaliate desfășurate de ONG-uri constată că nu este asigurată trasabilitatea deplină a cailor vii din Argentina destinați pieței Uniunii Europene, ceea ce implică riscuri pentru siguranța alimentară, și că bunăstarea animalelor este compromisă; invită Comisia să suspende importul de carne de cal din țările în care nu se respectă cerințele UE aplicabile legate de trasabilitate și de bunăstarea animalelor;

130. reamintește că experimentele structurale pe animale care nu sunt indispensabile nu ar trebui să își aibă locul în lanțul alimentar, deoarece Directiva 2010/63/UE prevede înlocuirea și reducerea folosirii animalelor în proceduri; invită Comisia și statele membre să oprească importurile și producția națională de gonadotropină serică de iapă gestantă (PMSG), care este extrasă din sângele iepelor gestante care sunt inseminate sistematic și expuse colectărilor de sânge, ceea ce implică probleme legate de sănătate și bunăstare;

131. invită Comisia să prezinte de urgență o propunere pentru un cadru juridic al UE bazat pe obligația de diligență orizontală obligatorie de-a lungul întregului lanț de aprovizionare pentru întreprinderile din UE și din străinătate care își desfășoară activitatea pe piața unică, care să asigure lanțuri de aprovizionare sustenabile și investiții fără efecte negative asupra mediului, inclusiv defrișări, degradarea pădurilor, conversia și degradarea ecosistemelor și efecte negative asupra drepturilor omului și a guvernanței, să promoveze buna guvernanță și să sporească trasabilitatea și responsabilitatea în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale;

132. ia act de faptul că piața internă a UE este cel mai mare importator și exportator de produse agroalimentare din lume; este convins că UE ar trebui să utilizeze poziția sa de actor mondial de prim plan pentru a defini referința și standardele internaționale directe în materie de sisteme alimentare sustenabile, pe baza respectării drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, a principiului precauției, a protecției mediului și a bunăstării animalelor, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC); consideră că protecția standardelor în aceste domenii ar trebui să facă parte integrantă din toate capitolele acordurilor comerciale și că cooperarea multilaterală și în materie de reglementare ar putea contribui și mai mult la realizarea obiectivelor strategiei „De la fermă la consumator”;

133. invită Comisia să consolideze aspectele comerciale ale strategiei „De la fermă la consumator” pentru a asigura coerența dintre politica comercială comună, planul de acțiune privind uniunea vamală, politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului și obiectivele strategiei „De la fermă la consumator”, ale strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și ale altor politici conexe ale UE, precum și să urmărească aceste obiective în mod treptat, prin dezvoltarea unor alianțe verzi eficiente în toate forurile bilaterale, regionale și multilaterale relevante, inclusiv Summitul ONU privind sistemele alimentare 2021, precum și prin intermediul unei revizuiri ambițioase a normelor sale comerciale, prin stabilirea unui cadru specific privind sistemele și produsele agroalimentare durabile pentru viitoarele acorduri comerciale, în special prin clauze care asigură menținerea nivelului de protecție, îmbunătățind funcționarea clauzelor de salvgardare și punând capăt importurilor de produse care depășesc limitele maxime ale reziduurilor UE pentru produsele de protecție a plantelor, în conformitate cu normele OMC; invită Comisia să promoveze o mai bună coordonare între toate părțile interesate din sectorul privat și cel public, pentru a atinge aceste obiective; consideră că UE ar trebui să reconfirme mandatul Comitetului pentru securitatea alimentară mondială ca platformă politică internațională pentru securitatea alimentară și nutriție;

134. salută ambiția strategiei „De la fermă la consumator” de a asigura punerea în aplicare a unor capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă în toate acordurile comerciale ale UE, pentru a garanta că ambițiile mai mari în materie de reglementare prezentate sunt coerente cu politica comercială a UE și respectate de țările din afara UE care au semnat acorduri comerciale cu UE; subliniază că este important să se consolideze forța executorie a capitolelor referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale, inclusiv în ultimă instanță, prin mecanisme de soluționare a litigiilor bazate pe sancțiuni, pentru a promova o abordare globală a climei și biodiversității, a favoriza o producție agroalimentară mai sustenabilă, a pune capăt defrișărilor la nivel mondial și a ridica standardele de muncă, în conformitate cu cele opt convenții fundamentale ale OIM; sugerează că capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui, de asemenea, să țină seama de standarde de producție echivalente, cum ar fi bunăstarea animalelor, trasabilitatea, rezistența la antimicrobiene și utilizarea produselor de protecție a plantelor, care ar trebui să fie certificate în mod sistematic de organisme de audit și de certificare independente în toate etapele de producție și de distribuție, precum și de foi de parcurs cu etape care să facă obiectul unor evaluări ex post; îndeamnă Comisia să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a promova securitatea alimentară și să le ajute să se alinieze la standardele europene în materie de sisteme agroalimentare sustenabile; se așteaptă ca responsabilul cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială din cadrul Comisiei să își îndeplinească pe deplin rolul de a garanta aplicarea corespunzătoare a acordurilor în cauză prin combaterea denaturărilor pieței, prin consolidarea aplicării capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă și prin angajarea într-un dialog constructiv cu guvernele și părțile interesate;

135. solicită UE să ajute țările în curs de dezvoltare să adopte o legislație națională adecvată în vederea protejării resurselor genetice amenințate pentru alimente și agricultură, garantând continuitatea utilizării și gestionării acestora de către comunitățile locale, populațiile indigene, bărbați și femei și asigurând distribuirea justă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea lor;

136. ia act de studiul Comisiei privind impactul economic cumulativ al acordurilor comerciale ale UE asupra agriculturii, care arată că, atât în cadrul unui scenariu conservator, cât și al unui scenariu ambițios, se preconizează că acordurile comerciale ale UE vor genera un bilanț general pozitiv pentru comerțul său agroalimentar și o valoare mai mare până în 2030, demonstrând astfel că acordurile comerciale ale UE au un efect pozitiv asupra sectorului agricol al UE;

137. subliniază că acordul UE-Mercosur nu poate fi ratificat în forma sa actuală, deoarece, printre altele, nu asigură protecția biodiversității, în special în regiunea amazoniană, și nici nu oferă garanții privind standardele agricole;

138. observă că capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă nu abordează potențialele efecte negative ale acordurilor comerciale asupra schimbării destinației terenurilor, defrișărilor sau schimbărilor climatice; consideră că standardele europene și internaționale privind mediul, siguranța, bunăstarea animalelor și aspectele sociale ar trebui să fie aplicate în mod cuprinzător tuturor capitolelor din acordurile comerciale, pentru a împiedica subminarea acestor standarde de orice altă dispoziție comercială;

139. reamintește că acordurile comerciale trebuie să asigure participarea activă a părților implicate la promovarea principiilor dezvoltării durabile și că standardele internaționale sunt conforme ambițiilor Uniunii în materie de mediu și climă; consideră, de asemenea, că aceste acorduri ar trebui să țină seama de obligația de a respecta Acordul de la Paris pentru a garanta o tranziție globală către sisteme alimentare durabile;

140. evidențiază faptul că agricultura și pescuitul sunt sectoare vitale pentru dezvoltarea activităților economice sustenabile în regiunile ultraperiferice și evidențiază contribuția și valoarea adăugată a acestor sectoare, care contribuie la garantarea securității alimentare și care răspund cererii populației oferind produse de calitate, sigure și într-o cantitate suficientă; solicită ca constrângerile structurale agronomice și comerciale cu care se confruntă regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene să fie luate în considerare în mod sistematic pe parcursul punerii în aplicare a strategiei „De la fermă la consumator” și în propunerile legislative ulterioare, pentru a permite acestor regiuni să concureze în condiții echitabile și pentru a asigura disponibilitatea unor soluții alternative viabile pentru sectoarele agroalimentare, în cazul în care mijloacele de producție și fluxurile comerciale ale acestora sunt restricționate;

141. salută noua inițiativă propusă în cadrul OMC privind clima și comerțul; subliniază că este important să se utilizeze acest cadru pentru a dezvolta un sistem agroalimentar cuprinzător și sustenabil, bazat pe standarde de producție comune și ambițioase; îndeamnă Comisia să se implice proactiv în cadrul OMC pentru a permite o tranziție ecologică, pentru a se asigura că politica comercială este în concordanță cu ODD, pentru a continua negocierile privind transparența stocurilor pentru securitatea alimentară și, în special, pentru a preveni situațiile în care produsele agroalimentare devin variabila de ajustare sau o victimă colaterală a conflictelor comerciale, continuând totodată să dezvolte o politică comercială sustenabilă ambițioasă și compatibilă cu normele OMC;

142. salută trimiterile din strategia „De la fermă la consumator” la procesele relevante ale ONU; subliniază că UE trebuie să sprijine Comitetul pentru securitatea alimentară mondială și mecanismul societății civile aferent ca principală platformă multilaterală de politici privind sistemele alimentare; invită Comisia să promoveze tranziția globală către sisteme alimentare sustenabile și securitatea alimentară în toate forurile internaționale relevante, inclusiv în cadrul Summitului ONU din 2021 privind sistemele alimentare;

143. subliniază cât este de important să se facă schimburi de tehnologii moderne și expertiză cu țările în curs de dezvoltare și să se formeze fermierii locali și europeni pentru a-i ajuta să pună în aplicare practici agricole inovatoare, deoarece sectorul agricol este esențial pentru securitatea alimentară și ocuparea forței de muncă în aceste regiuni;

°

° °

144. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

 

EXPUNERE DE MOTIVE

La 20 mai 2020, Comisia a publicat strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, împreună cu strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, ca parte a Pactului verde. Aceasta a inclus mai multe evaluări și rapoarte mult așteptate cu privire la legislația privind pesticidele și nutriția și o foaie de parcurs pentru verificarea adecvării și revizuirea legislației existente despre bunăstarea animalelor, inclusiv privind transportul și sacrificarea animalelor, pentru a asigura un nivel mai ridicat de bunăstare a animalelor. Comisiile ENVI și AGRI au hotărât să elaboreze în comun un raport din proprie inițiativă privind strategia „De la fermă la consumator”.

 

Raportorul Comisiei ENVI salută strategia „De la fermă la consumator” ca fiind un prim pas atât de necesar în a asigura o alimentație sănătoasă pentru toți și a garanta că modul în care sunt produse și consumate alimentele în UE va respecta resursele limitate ale planetei pe care trăim; mai subliniază că sunt multe de făcut pentru a realiza acest lucru. Modul în care banii primează în fața vieții și a valorilor esențiale este cel mai evident în sectorul agricol și alimentar, unde economiile de scară amenință să facă viața pe planeta noastră insuportabilă sau chiar imposibilă în viitorul apropiat.

 

În ultimele decenii, au fost publicate numeroase rapoarte despre impactul negativ al sistemului nostru alimentar asupra mediului și a sănătății publice și au fost prezentate numeroase soluții practice și la nivel de politici[77]. Raportorul Comisiei ENVI salută aceste analize și sugestii de politică atât de necesare și se inspiră în special din raportul IPES-Food intitulat „Către o politică alimentară comună a UE”[78].

 

Producția zootehnică industrială și monoculturile cu un conținut mare de substanțe chimice produc emisii ridicate de gaze cu efect de seră, degradarea solului, poluarea aerului, contaminarea apei, pierderea biodiversității și compromit bunăstarea animalelor, deteriorând astfel ecosistemele critice de care depinde întreaga viață de pe planetă. La nivel mondial, sistemele alimentare și agricole produc până la 30 % din emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Agricultura este responsabilă de circa 90 % din emisiile de amoniac din UE, ceea ce are efecte negative importante asupra mediului natural și o contribuție semnificativă la poluarea aerului, care cauzează moartea a 400 000 de europeni în fiecare an. Uzul pesticidelor și al îngrășămintelor continuă să amenințe grav biodiversitatea (inclusiv polenizatorii esențiali) și sănătatea umană și trebuie redus drastic.

 

UE externalizează tot mai mult amprenta ecologică a sistemelor sale alimentare. Peste 30 % din terenurile necesare pentru a satisface cererea de alimente a UE se află în afara Europei. UE importă anual milioane de tone de furaje pe bază de soia, inclusiv din țări din America de Sud în care s-au raportat defrișări (responsabile de 20 % din emisiile globale de CO2), evacuări, intoxicații cu pesticide și încălcări ale drepturilor omului în zonele de cultură intensivă pentru export. estimat că importurile UE reprezintă aproape un sfert din comerțul mondial cu soia, carne de vită, piele și ulei de palmier, provenind din defrișarea ilegală a pădurilor tropicale.

 

Mai puțin de jumătate din consumul de pește și fructe de mare din UE este asigurat de producția internă, ceea ce înseamnă că Europa are un impact uriaș și asupra resurselor marine globale. Această situație este agravată de faptul că circa 20 % din alimentele produse în UE sunt pierdute sau irosite, valoarea risipei și a impactului asupra mediului ridicându-se la 143 de miliarde EUR pe an.

 

Sistemele alimentare au și ele efecte asupra sănătății, căci modifică regimurile alimentare. Regimurile alimentare nesănătoase, cu un conținut ridicat de sare, zahăr, grăsimi și proteine animale, reprezintă un factor de risc major pentru boli și mortalitate în Europa. Ele determină aproape jumătate din totalitatea bolilor cardiovasculare, care constituie principala cauză de deces în UE. Bolile cronice, care sunt adesea corelate cu alimentația, reprezintă până la 80 % din costurile asistenței medicale în UE. Peste jumătate din populația europeană este supraponderală, mai multe de 20 % suferă de obezitate, iar aceste cifre sunt în creștere. Rezistența antimicrobiană și expunerea la perturbatori endocrini prin alimente și ambalaje alimentare, pe lângă contaminarea agricolă a surselor de apă generează, de asemenea, efecte externe majore asupra sănătății.

 

Răspunsurile actuale – din partea politicilor publice și a sectorului privat – nu reușesc să rezolve în mod adecvat aceste probleme grave și interconectate din sistemele noastre alimentare. Soluțiile predominante nu au reușit să reconcilieze multiplele aspecte ale sustenabilității (economice, sociale și de mediu) și, adesea, au concurat între ele. Acestea s-au bazat și au consolidat un model foarte specializat, industrializat, capitalizat, standardizat și orientat spre export al agriculturii și producției alimentare – un model care generează în mod sistematic efecte negative și externalități. Ne-am pus încrederea în schimbarea impulsionată de tehnologie, de piață și de industrie, având drept bază capacitatea marilor companii cu lanțuri de aprovizionare extinse de a ajunge la un număr mare de persoane. Totuși, actualele stimulente pentru conservarea resurselor, promovarea biodiversității, sechestrarea carbonului și protejarea sănătății publice sunt în mod clar insuficiente pentru a redirecționa căile de inovare. Recurgerea la autoreglementare în multe părți ale lanțului alimentar s-a dovedit a fi cu totul ineficientă.

 

Raportorul Comisiei ENVI consideră că a venit momentul să se adopte o abordare holistică pentru a rezolva în mod integrat problemele din sistemul nostru alimentar actual. Este necesară o schimbare fundamentală a direcției pentru a așeza sistemele alimentare pe o traiectorie mai sustenabilă. Diferitele politici ce afectează sistemele alimentare, inclusiv agricultura și comerțul, trebuie reformate de urgență pentru a aborda schimbările climatice, a stopa pierderea biodiversității, a reduce obezitatea și a face agricultura viabilă pentru generația următoare. Provocarea este de așa natură încât necesită răspunsuri globale, axate pe politici publice.

 

Tranziția către politici alimentare integrate poate remedia deficitul democratic al sistemelor alimentare și reechilibra puterea. Prin mutarea accentului de la agricultură la alimente, un număr mai mare de părți interesate pot fi implicate în mod semnificativ în elaborarea și evaluarea politicilor. A crea medii alimentare sănătoase, de la fermă la consumator, ar trebui să devină un obiectiv central al acțiunii atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a examina în mod colectiv producția, distribuția, comerțul cu amănuntul și consumul și pentru a construi pachete de intervenție cuprinzătoare. Consumatorii vor juca un rol esențial în această tranziție atât de necesară și ar trebui să aibă posibilitatea de a face alegeri sănătoase și sustenabile, printre altele, oferindu-le informații cuprinzătoare, independente și științifice.

 

Alimentația este o necesitate fundamentală a existenței noastre și un drept al omului. Prin urmare, producția alimentelor merită toată atenția noastră. Agricultura sănătoasă și sustenabilă este posibilă dacă respectăm natura, restabilim circuitele nutrienților, reducem materiile prime chimice și plătim fermierilor un preț corect pentru produsele lor. De asemenea, cetățenii trebuie să înțeleagă pe deplin de unde provin alimentele, cum sunt produse și dacă prețul pe care îl plătesc acoperă de fapt toate costurile de producție și de mediu. Trebuie să garantăm accesul la terenuri, apă curată și soluri sănătoase și să trecem la un tip de agricultură regenerativă, rezistentă la schimbările climatice, agroecologică și justă din punct de vedere social. Ar trebui să punem comerțul în slujba dezvoltării sustenabile, ceea ce necesită o regândire a modului în care importăm și exportăm în prezent produse alimentare în întreaga lume. Trebuie să reflectăm în mod critic și asupra intereselor marilor corporații, care amenință securitatea nutrițională. Crearea unor lanțuri de aprovizionare mai echitabile, mai scurte și mai curate și promovarea unor regimuri alimentare suficiente, sănătoase și sustenabile pentru toți, inclusiv integrarea stimulentelor adecvate în prețurile alimentelor, sunt esențiale.

 

Potrivit raportorului Comisiei ENVI, principiul precauției și principiul de „a nu dăuna”, remedierea problemelor la sursă, extinderea responsabilității producătorului și calculul costurilor reale ar trebui să fie principiile de bază în tranziția către un sistem alimentar sănătos și durabil. Cadrul legislativ anunțat de Comisie trebuie să definească agenda unei schimbări fundamentale în întregul sistem alimentar. Toate legislațiile și politicile sectoriale ar trebui să contribuie la acest obiectiv și să fie concepute pentru a oferi stimulente adecvate astfel încât toți actorii din lanțul alimentar să facă alegeri sustenabile, necesare pentru a garanta că modul în care producem și consumăm respectă resursele limitate ale planetei, orientările privind sănătatea și codurile morale după care dorim să trăim. Cuțitele și furculițele noastre sunt cele mai importante arme de care dispunem în lupta împotriva schimbărilor climatice, sărăciei, foametei, bolilor, suferinței animalelor și pierderii biodiversității. Este timpul să începem să le folosim în mod eficient.

 

Din perspectiva raportorului Comisiei AGRI, publicarea Comunicării Comisiei „Strategia de la fermă la consumator” stabilește legătura dintre Pactul verde european și sistemul alimentar european.

 

Aceasta corelează, pe de o parte, sectorul agricol și alimentar european și cadrul său juridic vast, bugetul său important și, mai ales, bogăția contribuțiilor la bunăstarea cotidiană a cetățenilor Europei; și, pe de altă parte, schimbările climatice, cea mai urgentă provocare cu care se confruntă omenirea în toate țările și activitățile umane.

 

La nivel de politici, cea mai integrată politică a UE (politica agricolă comună) și cea mai cuprinzătoare legislație (legislația alimentară generală) sunt invitate să contribuie la cel mai ambițios proiect al actualului mandat al Comisiei Europene și al Parlamentului European și la obiectivul cel mai urgent al UE: realizarea neutralității climatice în Europa până în 2050.

 

Sistemul alimentar european are o importanță primordială în economia europeană: peste 47 de milioane de persoane din peste 15 milioane de exploatații agricole produc anual o cifră de afaceri de aproape 900 de miliarde EUR. Toți actorii din sectorul producției alimentare (producătorii agricoli și industria alimentară) reprezintă împreună 7,5 % din ocuparea forței de muncă și 3,7 % din valoarea adăugată totală a UE. În detaliu, aceasta înseamnă 12 milioane de exploatații ce produc produse agricole destinate procesării de către aproximativ 300 000 de companii din industria alimentară și a băuturilor. Aceste unități de procesare a alimentelor își vând produsele prin intermediul celor 2,8 milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din sectorul distribuției de alimente și al serviciilor alimentare, care livrează alimente celor 500 de milioane de consumatori din UE.

 

Însă, toate aceste cifre medii maschează o mare diversitate atât în structura de producție, cât și în modelele de consum: exploatațiile agricole din UE au în medie 16 ha de teren agricol, dar 66 % dintre acestea au mai puțin de 5 ha și doar 7 % au peste 50 ha de teren agricol. În UE, cheltuielile gospodăriilor pentru alimente și băuturi, în medie, sunt de 14 %, în timp ce în România sunt de 30 %, iar în Austria de 9 % din venitul disponibil.

 

Toate aceste diferențe se regăsesc totuși într-un sistem alimentar european unic, bazat pe două principii:

 

o agricultură multifuncțională, bazată pe fermele familiale, care oferă o varietate de bunuri și servicii, asigură o producție alimentară de calitate, practici agricole bune, standarde înalte de mediu și zone rurale dinamice în întreaga Uniune Europeană;

 

principiul precauției, care acoperă atât factorii de producție, cât și producția agricolă, permițând factorilor de decizie să adopte măsuri adecvate în fața dovezilor științifice despre existența unui pericol pentru mediu sau pentru sănătatea umană.

 

Ambele principii au evoluat de-a lungul timpului, trecând prin reforme politice și crize majore; ele reflectă în același timp schimbările demografice și modelele de consum în schimbare.

 

Provocarea generată de schimbările climatice nu este singura cu care se confruntă sistemul alimentar european: scăderea calității solului și a materiei organice și dispariția insectelor, păsărilor și mamiferelor în zonele agricole intensive; diete dezechilibrate din cauza consumului ridicat de calorii, produsele alimentare prelucrate (zaharoase) fiind mai ușor accesibile decât fructele și legumele sănătoase; creșterea presiunii economice din cauza prețurilor ridicate ale terenurilor și ale tehnologiilor cu investiții mari de capital, precum și a concentrării pieței în sectoarele din amonte și din aval.

 

Pentru ca sistemul alimentar european să contribuie cu succes la realizarea neutralității climatice, un aspect esențial este coerența legislației și a politicilor, evitând contradicțiile, asigurând în același timp stabilitatea normelor și a procedurilor și, prin urmare, planificarea și investițiile pe termen lung, pe baza unei evaluări ex ante aprofundate a tuturor propunerilor legislative, cu implicarea activă a părților interesate.

 

Un alt element deosebit de important este o abordare bazată pe know-how și pe dovezi în întregul sistem alimentar, de la formarea specializată a operatorilor din sectorul alimentar la serviciile de consiliere agricolă, prin care rezultatele cercetării fundamentale și aplicate, sub forma inovării sociale și tehnologice, să fie transpuse în viața de zi cu zi.

 

Unul din factorii principali ai tranziției sistemului alimentar este responsabilitatea și alegerea consumatorilor: oferta de produse agricole sustenabile și producția alimentară artizanală răspunde cererii consumatorilor într-un mediu alimentar, permițându-le să aleagă în cunoștință de cauză produse locale sănătoase și de calitate.

 

Deși sistemul alimentar european a continuat să ofere produse sigure, accesibile ca preț și de înaltă calitate pe tot parcursul pandemiei de COVID-19, această criză a scos în evidență necesitatea unei reziliențe sporite prin reducerea dependenței în ce privește accesul la piețele (de export) și factorii de producție (din țări terțe), precum și la forța de muncă sezonieră și fluxul de bunuri în cadrul pieței unice.

 

Furnizarea de sprijin producătorilor primari și artizanilor alimentari în tranziție este esențială prin programele de sprijin personalizate din planurile strategice naționale ale PAC, dar și prin măsuri specifice ale cadrului juridic mai larg, care să includă norme în materie de concurență și combaterea practicilor comerciale neloiale, precum și permiterea flexibilității normelor aplicate lanțului alimentar.

 

În cele din urmă, viitoarea PAC pentru perioada 2022-2027 joacă un rol esențial, în special în conceperea și gestionarea obiectivelor și măsurilor (programe ecologice) stabilite în planurile strategice naționale, capacitând toți actorii din sistemul alimentar european să se angajeze în noi modele de afaceri ecologice, integrând criterii de sustenabilitate socială și de mediu, garantând în același timp viabilitatea economică și libertatea de alegere.

 

Raportorul Comisiei AGRI este ferm convins că axarea pe aceste elemente esențiale în abordarea holistică a strategiei „De la fermă la consumator” va permite sistemului alimentar european să atingă obiectivul european de neutralitate climatică până în 2050.

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU COMERȚ INTERNAȚIONAL (18.3.2021)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

(2020/2260(INI))

Raportor pentru aviz: Paolo De Castro

(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 57 din Regulamentul de procedură

 

 

 

 

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, care sunt comisii competente, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază că politica comercială a UE, în special după actualul său proces de revizuire, poate juca un rol major în tranziția către sisteme agroalimentare mai durabile și mai reziliente, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european și cu principiul său de „a nu face rău”, cu Acordul de la Paris și cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), cu scopul de a asigura alinierea deplină la obiectivul de limitare a încălzirii globale și a pierderii biodiversității;

 

2. recunoaște că agricultura din UE este responsabilă pentru 1 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial[79] și recunoaște eforturile depuse de sectorul agricol pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază că este necesar să se ofere în continuare agricultorilor din UE, în special micilor fermieri, un sprijin adecvat pentru a asigura respectarea standardelor de sustenabilitate, competitivitatea, dinamismul zonelor rurale, venituri decente și un nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă europeană; solicită o tranziție echitabilă eficace, inclusiv printr-un angajament multilateral și cooperare internațională, către un sistem alimentar global sustenabil din punct de vedere ecologic, social și economic, care să permită condiții de concurență echitabile, care să nu lase pe nimeni în urmă;

 

3. ia act de faptul că piața internă a UE este cel mai mare importator și exportator de produse agroalimentare din lume; este convins că UE ar trebui să utilizeze poziția sa de actor mondial de prim plan pentru a defini referința și standardele internaționale directe în materie de sisteme alimentare sustenabile, pe baza respectării drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, a principiului precauției, a protecției mediului și a bunăstării animalelor, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC); consideră că protecția standardelor în aceste domenii ar trebui să facă parte integrantă din toate capitolele acordurilor comerciale și că cooperarea multilaterală și în materie de reglementare ar putea contribui și mai mult la realizarea obiectivelor Strategiei „De la fermă la consumator”;

4. consideră că producția sustenabilă ar trebui să fie o caracteristică esențială a produselor agroalimentare și a acordurilor comerciale ale UE și că ea ar trebui promovată în continuare extinzând conceptul de „calitate” la aspectele sociale și de mediu și garantând că noțiunea de „producție sustenabilă” ține cont de clima mondială, de amprenta de mediu și de consumul de resurse per kilogram de produs, în plus față de reputația internațională consacrată a produselor agroalimentare ale Uniunii, considerate ca fiind sigure și sănătoase; subliniază, în acest sens, că sistemele de calitate și indicațiile geografice ale UE, precum o politică de promovare ambițioasă, axată pe piață și globală a Uniunii, ar trebui să fie considerate un avantaj în ceea ce privește obiectivul de stimulare a comerțului sustenabil; 

5. salută angajamentul Comisiei de a promova eliminarea treptată la nivel mondial a pesticidelor care nu mai sunt aprobate în UE și de a se asigura că pesticidele periculoase a căror utilizare este interzisă în UE nu sunt exportate în afara Uniunii; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă în acest sens cât mai curând posibil; salută anunțul Comisiei privind revizuirea toleranțelor la import pentru substanțele care respectă „criteriile de excludere” și îndeamnă Comisia să adopte o politică de toleranță zero în ceea ce privește reziduurile acestor substanțe; încurajează Comisia să impună norme pentru a împiedica contaminarea lucrătorilor și a locuitorilor din cauza utilizării pesticidelor;

6. invită Comisia să consolideze aspectele comerciale ale strategiei „De la fermă la consumator” pentru a asigura coerența dintre politica comercială comună, planul de acțiune privind uniunea vamală, politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului și obiectivele strategiei „De la fermă la consumator”, ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 și ale altor politici conexe ale UE, precum și să urmărească aceste obiective în mod treptat, prin dezvoltarea unor alianțe verzi eficiente în toate forurile bilaterale, regionale și multilaterale relevante, inclusiv Summitul ONU privind sistemele alimentare 2021, precum și prin intermediul unei revizuiri ambițioase a normelor sale comerciale, prin stabilirea unui cadru specific privind sistemele și produsele agroalimentare durabile pentru viitoarele acorduri comerciale, în special prin clauze care asigură menținerea nivelului de protecție, îmbunătățind funcționarea clauzelor de salvgardare și punând capăt importurilor de produse care depășesc limitele maxime ale reziduurilor UE pentru produsele de protecție a plantelor, în conformitate cu normele OMC; invită Comisia să promoveze o mai bună coordonare între toate părțile interesate din sectorul privat și cel public, pentru a atinge aceste obiective; consideră că UE ar trebui să reconfirme mandatul Comitetului pentru securitatea alimentară mondială ca platformă politică internațională pentru securitatea alimentară și nutriție;

7. subliniază că este necesar, în parte din cauza perturbărilor lanțurilor de producție globale și a volatilității crescute a prețurilor cauzate de pandemia de COVID-19, să se dezvolte o autonomie strategică deschisă pentru UE, cu scopul de a asigura accesul la piețele-cheie și de a reduce dependența de importurile de bunuri esențiale, cum ar fi sursele de proteine vegetale; reiterează faptul că sistemele agroalimentare trebuie să fie recunoscute ca un aspect esențial al autonomiei strategice deschise a UE pentru a asigura disponibilitatea suficientă a unor alimente sigure și de bună calitate și pentru a menține lanțurile de aprovizionare cu alimente și fluxurile comerciale funcționale și reziliente în timpul viitoarelor crize, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Acordul de la Paris;

 

8. subliniază că este important să se îmbunătățească transparența lanțului de aprovizionare cu alimente și trasabilitatea tuturor proceselor de producție și distribuție, în conformitate cu dreptul consumatorilor europeni de a dispune de mai multe informații privind originea și metodele de producție ale produselor alimentare pe care le consumă; ia act de faptul că instrumentele digitale inovatoare, cum ar fi tehnologia blockchain și etichetarea obligatorie corespunzătoare privind originea produselor alimentare, au potențialul de a spori în mod semnificativ transparența și trasabilitatea, combătând astfel frauda și metodele ilegale de producție, precum și crescând încrederea consumatorilor; solicită să se promoveze piețele locale și lanțurile durabile de aprovizionare cu alimente pentru a menține particularitățile producției și caracterul distinctiv al produselor UE;

9. salută ambiția strategiei „De la fermă la consumator” de a asigura punerea în aplicare a unor capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă în toate acordurile comerciale ale UE, pentru a garanta că ambițiile mai mari în materie de reglementare prezentate sunt coerente cu politica comercială a UE și respectate de țările terțe care au semnat acorduri comerciale cu UE; subliniază că este important să se consolideze forța executorie a capitolelor referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale, inclusiv în ultimă instanță, prin mecanisme de soluționare a litigiilor bazate pe sancțiuni, pentru a promova o abordare globală a climei și biodiversității, a favoriza o producție agroalimentară mai sustenabilă, a pune capăt defrișărilor la nivel mondial și a ridica standardele de muncă, în conformitate cu cele opt convenții fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM); sugerează că capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui, de asemenea, să țină seama de standarde de producție echivalente, cum ar fi bunăstarea animalelor, trasabilitatea, rezistența la antimicrobiene și utilizarea produselor de protecție a plantelor, care ar trebui să fie certificate în mod sistematic de organisme de audit și de certificare independente în toate etapele de producție și de distribuție, precum și de foi de parcurs cu etape care să facă obiectul unor evaluări ex post; îndeamnă Comisia să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a promova securitatea alimentară și să le ajute să se alinieze la standardele europene în materie de sisteme agroalimentare sustenabile; se așteaptă ca responsabilul cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială din cadrul Comisiei să își îndeplinească pe deplin rolul de a garanta aplicarea corespunzătoare a acordurilor în cauză prin combaterea denaturărilor pieței, prin consolidarea aplicării capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă și prin angajarea într-un dialog constructiv cu guvernele și părțile interesate;

10. observă că capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă nu abordează potențialele efecte negative ale acordurilor comerciale asupra schimbării destinației terenurilor, defrișărilor sau schimbărilor climatice; consideră că standardele europene și internaționale privind mediul, siguranța, bunăstarea animalelor și aspectele sociale ar trebui să fie aplicate în mod cuprinzător tuturor capitolelor din acordurile comerciale, pentru a împiedica subminarea acestor standarde de orice altă dispoziție comercială;

11. este convins că, pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a promova buna guvernanță și pentru a spori trasabilitatea și răspunderea în lanțurile de aprovizionare mondiale, este nevoie de o legislație privind obligația de diligență orizontală la nivelul UE de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru întreprinderile din UE și din străinătate care își desfășoară activitatea pe piața unică;

12. subliniază că există riscul ca sectorul agroalimentar al UE să fie dezavantajat din punct de vedere concurențial din cauza absenței unei convergențe globale a standardelor și a creșterii costurilor pentru consumatori; reamintește că evaluările impactului fac parte integrantă din procesul de reglementare al UE și că efectele economice, sociale și de mediu trebuie să fie luate în considerare; invită Comisia să elaboreze o evaluare a impactului ex ante, științifică și cumulativă cuprinzătoare, bazată pe consultări publice cu reprezentanții lanțului agroalimentar și cu alte părți interesate relevante, și să publice evaluări periodice de monitorizare, împreună cu valorile și perioadele de referință ale obiectivelor prevăzute în strategia „De la fermă la consumator”, precum și măsuri proporționale, un calendar adecvat pentru mecanismele de adaptare și de compensare, cu scopul de a menține competitivitatea, productivitatea și reziliența socială a sectorului agroalimentar al UE și de a preveni externalizarea și relocalizarea producției agricole și a amprentei de mediu aferente în țări terțe, în special garantând reciprocitatea normelor și un control eficace pentru toate produsele agroalimentare și forestiere importate în Uniune;

13. subliniază că o abordare coordonată și armonizată a practicilor de concurență neloială și necesitatea unor standarde alimentare echivalente, ținând seama în mod corespunzător de principiul precauției, sunt de o importanță vitală pentru a asigura o aprovizionare neîntreruptă cu produse alimentare în toate statele membre și controale vamale și de securitate eficace și eficiente, inclusiv prin eliminarea barierelor netarifare din țările terțe, a divergențelor în ceea ce privește nivelul și calitatea controalelor, precum și a diferențelor dintre procedurile vamale și politicile de sancțiuni la punctele de intrare ale UE în uniunea vamală; îndeamnă Comisia să consolideze controalele vamale prin intermediul unor mecanisme de control directe și unificate, în coordonare cu statele membre și în deplină conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a preveni frauda alimentară, contrafacerea și importurile de produse care depășesc limita maximă acceptabilă a reziduurilor de substanțe active, în special de substanțe care îndeplinesc criteriile de excludere ale UE, pentru a spori protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special a indicațiilor geografice, și pentru a asigura respectarea standardelor de producție ale UE, cum ar fi bunăstarea animalelor, rezistența la antimicrobiene și utilizarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru a evita eventuale intrare în UE a organismelor dăunătoare plantelor și animalelor, pentru a garanta cel mai înalt nivel de protecție sanitară și fitosanitară;

14. reamintește că acordurile comerciale trebuie să asigure participarea activă a părților implicate la promovarea principiilor dezvoltării durabile și că standardele internaționale sunt conforme ambițiilor Uniunii în materie de mediu și climă; consideră, de asemenea, că aceste acorduri ar trebui să țină seama de obligația de a respecta Acordul de la Paris pentru a garanta o tranziție globală către sisteme alimentare durabile;

15. solicită Comisiei să elaboreze strategia „De la fermă la consumator” ținând seama de faptul că fiecare sector are metode de producție diferite, care sunt mai mult sau mai puțin sustenabile; invită Comisia să evidențieze faptul că o dietă echilibrată ar trebui să includă toate categoriile de alimente;

16. evidențiază faptul că agricultura și pescuitul sunt sectoare vitale pentru dezvoltarea activităților economice sustenabile în regiunile ultraperiferice și evidențiază contribuția și valoarea adăugată a acestor sectoare, care contribuie la garantarea securității alimentare și care răspund cererii populației oferind produse de calitate, sigure și într-o cantitate suficientă; solicită ca constrângerile structurale agronomice și comerciale cu care se confruntă regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene să fie luate în considerare în mod sistematic pe parcursul punerii în aplicare a strategiei „De la fermă la consumator” și în propunerile legislative ulterioare, pentru a permite acestor regiuni să concureze în condiții echitabile și pentru a asigura disponibilitatea unor soluții alternative viabile pentru sectoarele agroalimentare, în cazul în care mijloacele de producție și fluxurile comerciale ale acestora sunt restricționate;

 

17. subliniază că este important să se garanteze un acces egal la inovațiile tehnologice și științifice, inclusiv la inovațiile în materie de ameliorare a plantelor, capabile să îmbunătățească rezistența soiurilor și să promoveze diversitatea resurselor genetice și a sistemelor de producție alimentară, acordând o atenție deosebită raselor locale, în conformitate cu reglementările UE privind siguranța alimentară și, în special, cu principiul precauției; subliniază că stabilirea unor relații strânse cu partenerii comerciali în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și transferul de cunoștințe în domenii precum gestionarea terenurilor, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, agroecologia și lanțurile valorice echitabile și reziliente ar putea fi un factor-cheie pentru promovarea unei producții agroalimentare mai durabile, protejând în același timp productivitatea agricolă și sprijinind competitivitatea agriculturii UE pe piețele mondiale; recomandă ca cooperarea să se concentreze, de asemenea, pe micii fermieri și pe producătorii de alimente la scară mică, întrucât aceștia vor beneficia cel mai mult de pe urma acestei cooperări;

18. salută noua inițiativă propusă în cadrul OMC privind clima și comerțul; subliniază că este important să se utilizeze acest cadru pentru a dezvolta un sistem agroalimentar cuprinzător și sustenabil, bazat pe standarde de producție comune și ambițioase; îndeamnă Comisia să se implice proactiv în cadrul OMC pentru a permite o tranziție ecologică, pentru a se asigura că politica comercială este în concordanță cu ODD, pentru a continua negocierile privind transparența stocurilor pentru securitatea alimentară și, în special, pentru a preveni situațiile în care produsele agroalimentare devin variabila de ajustare sau victima colaterală a conflictelor comerciale, continuând totodată să dezvolte o politică comercială sustenabilă ambițioasă și compatibilă cu normele OMC;

19. ia act de studiul Comisiei privind impactul economic cumulativ al acordurilor comerciale ale UE asupra agriculturii, care arată că, atât în cadrul unui scenariu conservator, cât și al unui scenariu ambițios, se preconizează că acordurile comerciale ale UE vor genera un bilanț general pozitiv pentru comerțul său agroalimentar și o valoare mai mare până în 2030, demonstrând astfel că acordurile comerciale ale UE au un efect pozitiv asupra sectorului agricol al UE;

 

20. invită Comisia să evalueze în ce măsură este necesar să se aplice condiții specifice și exceptări pentru anumite categorii de alimente sau de produse alimentare, precum uleiul de măsline, și pentru cele cu indicații geografice, pentru evaluarea etichetării nutriționale armonizate, având în vedere rolul esențial al acestora în acordurile comerciale ale UE și în protejarea valorii locale la nivel mondial;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	18.3.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Barry Andrews, Anna-Michelle Asimakopoulou, Tiziana Beghin, Geert Bourgeois, Saskia Bricmont, Udo Bullmann, Daniel Caspary, Miroslav Číž, Arnaud Danjean, Paolo De Castro, Emmanouil Fragkos, Raphaël Glucksmann, Markéta Gregorová, Roman Haider, Christophe Hansen, Heidi Hautala, Danuta Maria Hübner, Karin Karlsbro, Maximilian Krah, Danilo Oscar Lancini, Bernd Lange, Margarida Marques, Gabriel Mato, Sara Matthieu, Emmanuel Maurel, Carles Puigdemont i Casamajó, Samira Rafaela, Inma Rodríguez-Piñero, Massimiliano Salini, Helmut Scholz, Liesje Schreinemacher, Sven Simon, Dominik Tarczyński, Mihai Tudose, Kathleen Van Brempt, Marie-Pierre Vedrenne, Jörgen Warborn, Iuliu Winkler, Jan Zahradil
Membri supleanți prezenți la votul final	Marco Campomenosi, Jérémy Decerle, Jean-Lin Lacapelle, Juan Ignacio Zoido Álvarez

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

43	+
ECR	Geert Bourgeois, Emmanouil Fragkos, Dominik Tarczyński, Jan Zahradil
ID	Marco Campomenosi, Roman Haider, Maximilian Krah, Jean-Lin Lacapelle, Danilo Oscar Lancini
NI	Tiziana Beghin, Carles Puigdemont i Casamajó
PPE	Anna-Michelle Asimakopoulou, Daniel Caspary, Arnaud Danjean, Christophe Hansen, Danuta Maria Hübner, Gabriel Mato, Massimiliano Salini, Sven Simon, Jörgen Warborn, Iuliu Winkler, Juan Ignacio Zoido Álvarez
Renew	Barry Andrews, Jérémy Decerle, Karin Karlsbro, Samira Rafaela, Liesje Schreinemacher, Marie-Pierre Vedrenne
S&D	Udo Bullmann, Miroslav Číž, Paolo De Castro, Raphaël Glucksmann, Bernd Lange, Margarida Marques, Inma Rodríguez-Piñero, Mihai Tudose, Kathleen Van Brempt
The Left	Emmanuel Maurel, Helmut Scholz
Verts/ALE	Saskia Bricmont, Markéta Gregorová, Heidi Hautala, Sara Matthieu

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DEZVOLTARE (23.4.2021)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

(2020/2260(INI))

Raportor pentru aviz: Benoît Biteau 

 

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care sunt comisii competente, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că la nivel mondial s-a pierdut circa 75% din diversitatea genetică a plantelor; întrucât eroziunea genetică pe scară largă ne crește vulnerabilitatea față de schimbările climatice și prevalența unor noi dăunători și boli;

B. întrucât agricultura și creșterea animalelor la scară industrială cauzează pierderea habitatelor, creând condiții pentru apariția și răspândirea virusurilor, cum ar fi COVID-19;

C. întrucât consolidarea sectorului alimentar, inclusiv prin brevetare, determină o reducere a diversității genetice a semințelor și a animalelor;

D. întrucât, deși drepturile fermierilor au fost consacrate prin Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură al FAO din 2004, normele privind proprietatea intelectuală erau deseori în conflict cu acestea, punând în pericol sistemele de semințe locale, tradiționale și indigene,

1. subliniază necesitatea de a furniza alimente și la prețuri accesibile pentru o populație mondială de aproximativ 10 miliarde până în 2050 în contextul creșterii rapide a populației, al schimbărilor climatice, al penuriei de resurse naturale și al schimbării modelelor de consum; subliniază că sistemele alimentare actuale nu pot furniza populației lumii alimente diversificate și de bună calitate în cantități suficiente sau să îi permită să facă față crizelor climatice, sociale, de sănătate și economice; reamintește obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 2, care își propune eradicarea foametei până în 2030; este profund îngrijorat de estimarea ONU potrivit căreia pandemia de COVID-19 va dubla numărul persoanelor care se confruntă cu foamete acută până la sfârșitul anului 2020; regretă faptul că securitatea alimentară și nutrițională nu se numără printre prioritățile inițiativelor Echipei Europa; solicită o abordare uniformă și interdisciplinară a implementării Strategiei „De la fermă la consumator”; reamintește că alimentația este o condiție necesară pentru starea de bine fizică și mentală, în special în cazul femeilor tinere, al copiilor și al sugarilor, care sunt grupurile cele mai expuse riscului de malnutriție sau subnutriție în zonele afectate de penurii cronice de alimente, dezastre naturale, foamete și conflicte armate; îndeamnă UE să mobilizeze resurse suplimentare și să colaboreze îndeaproape cu țările partenere, societatea civilă și organizațiile neguvernamentale pentru a asigura alimente nutritive, sigure, de înaltă calitate și la prețuri accesibile, în special pentru persoanele cele mai lăsate în urmă; evidențiază că 3 miliarde de persoane nu își pot permite o alimentație sănătoasă și că 690 de milioane de persoane suferă de foamete;

2. subliniază că deși perturbările provocate de pandemia de COVID-19 au scos în evidență vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial, fermele familiale și micii fermieri și-au demonstrat capacitatea de a furniza produse diversificate și de a crește sustenabilitatea producției alimentare; îndeamnă, în consecință, UE să protejeze drepturile țărilor în curs de dezvoltare la suveranitate alimentară ca mijloc prin care să se asigure securitatea nutrițională, reducerea sărăciei, lanțuri de aprovizionare globale incluzive, sustenabile și echitabile și piețe locale și regionale, acordând o atenție deosebită agriculturii familiale, cu scopul de a asigura alimente accesibile și la prețuri abordabile; reiterează că producția sustenabilă de alimente și securitatea alimentară sunt condiții necesare pentru înfăptuirea ODD și a Acordului de la Paris; consideră că este necesară o abordare cuprinzătoare pentru a îndeplini aceste obiective, care să recunoască rolul comerțului, inclusiv la nivel local și regional; își exprimă sprijinul pentru reducerea dependenței de pesticide și antimicrobiene și restricționarea fertilizării excesive, astfel încât să se reducă poluarea aerului, a solului și a apei și să se inverseze declinul biodiversității; solicită sprijinirea producției și consumului locale și a micilor producători și fermieri, în special a femeilor și a tinerilor, cu scopul de a crea locuri de muncă la nivel local, de a garanta prețuri echitabile pentru producători și consumatori, de a proteja sănătatea și siguranța lucrătorilor, în special a lucrătorilor migranți, și de a reduce dependența țărilor de importuri și vulnerabilitatea lor la fluctuațiile de preț internaționale; reamintește că în rapoarte de referință s-a recunoscut la scară largă capacitatea agroecologiei de a reconcilia dimensiunile economică, socială și de mediu ale sustenabilității, în special de către Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și Banca Mondială, precum și în Evaluarea internațională a cunoștințelor, științelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare (IAASTD) condusă de FAO; subliniază rolul UE ca factor global de încurajare a transformării sistemelor alimentare și de eliminare a tuturor formelor de malnutriție în contexte umanitare, de dezvoltare și în orice alt context fragil; consideră că Strategia „De la fermă la consumator” ar trebui să promoveze tranziția globală către sisteme agroalimentare reziliente, echitabile și sustenabile; invită Comisia să prezinte o evaluare cuprinzătoare și holistică a impactului obiectivelor prevăzute în Pactul verde european, inclusiv asupra țărilor în curs de dezvoltare; subliniază că trebuie să se facă în așa fel încât fermierii să fie mai puțin dependenți de factorii de producție externi și să fie întărită reziliența lor în fața crizelor, țările facilitând producția, schimbul și utilizarea semințelor țăranilor; îndeamnă UE să se asigure că condițiile de muncă și protecția socială de-a lungul lanțurilor sale de aprovizionare cu alimente corespund standardelor naționale, ale UE și internaționale în privința tuturor lucrătorilor și acordă o atenție deosebită populațiilor vulnerabile, cum ar fi lucrătorii migranți;

3. salută viitoarea propunere legislativă privind un cod de conduită al UE și un cadru de monitorizare pentru practici responsabile în afaceri și în comercializare în lanțul de aprovizionare cu alimente; consideră că acest cod de conduită ar trebui să stabilească standarde solide privind diligența necesară pentru întreprinderile agroalimentare, ar trebui să fie însoțit de obiective și măsuri obligatorii pentru a descuraja neconformitatea, cum ar fi sancțiunile administrative sau economice și să asigure practici sustenabile în cadrul lanțului valoric alimentar;

4. subliniază că lanțurile de aprovizionare scurte și reziliente au un potențial considerabil de a remedia deficiențele actuale ale sistemului alimentar și reamintește că agricultura favorabilă climei implică, printre altele, reducerea dependenței de energia din combustibili fosili, inclusiv a utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor chimice; insistă asupra faptului că finanțarea UE pentru agricultură trebuie să fie în concordanță cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Convenția privind diversitatea biologică și să sprijine investițiile în agroecologie, agrosilvicultură, diversificarea culturilor și consumul de energie; reamintește că expansiunea agricolă și practicile de intensificare agricolă nesustenabile sunt cauze majore ale degradării biodiversității la nivel mondial, inclusiv a eroziunii genetice a varietăților de culturi și de animale; subliniază importanța conservării biodiversității agricole, a speciilor locale de animale și plante și a varietăților locale, asigurând totodată alimente de înaltă calitate, sigure și la prețuri accesibile, ca parte a abordării „O singură sănătate”, cu scopul de a asigura alimente nutritive, sigure, la prețuri accesibile și de înaltă calitate pe tot parcursul anului, de a conserva biodiversitatea și de a crește reziliența la schimbările climatice, ceea ce este benefic pentru dezvoltarea dinamică a teritoriilor și consolidarea coeziunii sociale prin reducerea inegalităților sociale; subliniază, în acest sens, rolul esențial al cercetării și dezvoltării în stimularea inovării în agricultură, economia circulară și sistemele alimentare integrate, cu consecințe pozitive pentru toate sectoarele economiilor locale; reamintește că investițiile în pescăriile și acvacultura sustenabile trebuie să fie o prioritate și la punerea în aplicare a Agendei 2030, în special a ODD 14 pentru conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine; subliniază necesitatea de a consolida reziliența la schimbările climatice, în special în rândul micilor fermieri;

5. subliniază că politicile UE privind sistemele alimentare echitabile, sustenabile și reziliente ar trebui să abordeze în mod explicit inegalitatea de gen; reamintește că majoritatea micilor fermieri din țările în curs de dezvoltare sunt femei, care reprezintă, de asemenea, aproape jumătate din totalul lucrătorilor agricoli din țările respective; subliniază, prin urmare, că pentru promovarea unei strategii pe termen lung pentru conservarea, îmbunătățirea și gestionarea diversității resurselor genetice pentru alimentație și agricultură este nevoie să se recunoască rolul și cunoștințele femeilor ca furnizori și producători de alimente; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine dreptul femeilor la educație și egalitate și să depună eforturi, în special prin intermediul ajutorului pentru dezvoltare, pentru a face posibilă participarea lor activă în calitate de factori de decizie, precum și să ajute la combaterea discriminărilor cu care se confruntă acestea, în special în ceea ce privește accesul la terenuri, resurse productive și servicii financiare;

6. subliniază că Strategia „De la fermă la consumator” ar trebui să contribuie la realizarea ODD la nivelul UE și la nivel mondial; invită Comisia și statele membre să instituie o platformă a UE pentru monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a Strategiei „De la fermă la consumator” și să asigure că mecanismele multilaterale, ca de exemplu FAO a ONU, integrează toate elementele abordării „De la fermă la consumator” în recomandările lor privind politicile;

7. ia act de faptul că o concentrare verticală și orizontală tot mai accentuată în sectorul agroalimentar consolidează modelul alimentar și agricol industrial; subliniază că atât timp cât continuă integrarea verticală în sectorul creșterii animalelor, există riscul de proliferare a bolilor zoonotice și a bolilor cu transmitere prin alimente; consideră că Pactul verde european necesită evaluarea și monitorizarea impactului social, de mediu și asupra sănătății publice al activităților de producție și prelucrare din sectorul agroalimentar și invită Comisia să aibă în vedere posibilitatea de a revizui legislația în domeniul concurenței pentru a aborda și a atenua acest impact; solicită diseminarea expertizei, pentru mai multă eficiență și inovare în sectorul agroalimentar, precum și includerea respectării principiului precauției în toate cerințele legate de siguranța alimentară; invită Comisia să consolideze dimensiunea globală a strategiei pentru a asigura dreptul la o alimentație adecvată și să pună în aplicare Declarația ONU privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale; subliniază necesitatea de a garanta condiții de muncă decente pentru toți lucrătorii și de a promova modele de afaceri alternative bazate pe economia socială și solidară, cum ar fi sistemele cooperatiste favorabile consumatorilor; solicită UE să utilizeze programele sale de cooperare pentru a contribui la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor agricoli din întreaga lume și pentru a crește veniturile micilor fermieri din țările partenere; sprijină dezvoltarea comerțului regional, care prezintă oportunități de creștere și diversificare economică, oferind totodată alimente la prețuri accesibile pentru consumatori; solicită UE să sprijine consolidarea capacităților pentru eforturile de integrare regională, cum ar fi zona continentală africană de liber schimb; salută anunțarea unor inițiative legislative în 2021 și 2022 cu scopul de a consolida cooperarea cu producătorii primari pentru a le sprijini poziția în lanțul alimentar; insistă asupra faptului că legislația nu ar trebui să vizeze doar producătorii cu sediul în UE, ci ar trebui și să protejeze producătorii și fermierii din țările în curs de dezvoltare care lucrează cu întreprinderi europene;

8. subliniază că ODD oferă un cadru constructiv pentru ca UE să își integreze obiectivele de mediu, sociale și economice în mod consecvent și sistemic; salută inițiativele luate de UE pentru a promova lanțuri valorice mai echitabile și mai sustenabile, inclusiv prin intermediul unei legislații obligatorii privind diligența necesară; solicită să se depună în continuare eforturi pentru a asigura coerența politicilor UE privind comerțul și dezvoltarea, în conformitate cu principiul coerenței politicilor pentru o dezvoltare sustenabilă; subliniază că toți actorii relevanți din sectorul agroalimentar trebuie să aplice procesul de diligență în lanțul lor de aprovizionare, și anume stabilind practici responsabile și eficace privind mediul, drepturile omului și buna guvernanță, cum ar fi cerințele privind vârsta minimă și securitatea în muncă;

9. reamintește că diversitatea semințelor este esențială pentru ca agricultura să devină rezilientă la schimbările climatice; solicită UE să sprijine regimurile drepturilor de proprietate intelectuală care favorizează dezvoltarea de soiuri de semințe adaptate la nivel local și de semințe conservate de fermieri;

10. este de opinie că accesul limitat la terenuri, penuria de apă și alte constrângeri legate de producția de alimente reprezintă obstacole importante în calea creșterii ofertei și a productivității agricole; subliniază că este important să se transforme sistemele alimentare europene în direcția agroecologiei, pentru a le reduce impactul asupra schimbărilor climatice în interiorul și în afara UE; îndeamnă Comisia să ofere sprijin țărilor în curs de dezvoltare pentru a-și proteja industriile incipiente, a promova securitatea alimentară, a sprijini atenuarea schimbărilor climatice în agricultură și pentru a îndeplini standardele de sustenabilitate ale UE și internaționale pentru exportarea produselor lor agricole; solicită UE să stimuleze investițiile în tranziția către o agricultură mai sustenabilă în țările partenere, de exemplu prin sprijinirea metodelor agricole inovatoare și a implicării sectorului privat; subliniază, în acest sens, rolul esențial al societății civile în sprijinirea celor mai sărace comunități și a micilor fermieri prin crearea de legături cu formarea, cu resursele, cu piețele și cu lanțurile valorice;

11. solicită UE să ajute țările în curs de dezvoltare să adopte o legislație națională adecvată în vederea protejării resurselor genetice amenințate pentru alimente și agricultură, garantând continuitatea utilizării și gestionării acestora de către comunitățile locale, populațiile indigene, bărbați și femei și asigurând distribuirea justă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea lor;

12. îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie a UE pentru producția și aprovizionarea cu proteine vegetale prin care să se urmărească reducerea dependenței Europei de importurile de furaje modificate genetic, crearea unor lanțuri alimentare mai scurte și consolidarea piețelor regionale;

13. ia act de faptul că Strategia „De la fermă la consumator” stabilește principiile pentru un sector agricol al UE mai curat, fără pesticide, care depinde mai puțin de îngrășăminte și emite mai puține gaze cu efect de seră; subliniază că toate acordurile de liber schimb (ALS) ale UE trebuie să fie în concordanță cu Pactul verde european, Strategia privind biodiversitatea și Strategia „De la fermă la consumator”, în special cu obiectivele sale de reducere a dependenței UE de materii prime furajere critice, cum ar fi soia cultivată pe terenuri despădurite, trecerea la o alimentație bazată mai mult pe plante și lanțuri de aprovizionare mai scurte și mai reziliente, și nevoia de a extinde agricultura ecologică, a îmbunătăți bunăstarea animalelor, a inversa declinul biodiversității și a deveni standardul mondial în materie de sustenabilitate; își exprimă dezamăgirea că Strategia „De la fermă la consumator” nu conține o declarație explicită cum că se vor aplica cerințe echivalente pentru animalele și produsele agroalimentare importate din țări terțe; subliniază că politica comercială a UE ar trebui folosită pentru a obține angajamente ambițioase din partea țărilor terțe, de exemplu în legătură cu bunăstarea animalelor, utilizarea pesticidelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene; invită Comisia să se asigure că toate produsele importate în UE și cele exportate din UE de către partenerii comerciali respectă pe deplin standardele UE în domeniul bunăstării animalelor, al utilizării pesticidelor și al combaterii rezistenței la antimicrobiene; subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE trebuie să ajute fermierii și producătorii locali din țările în curs de dezvoltare să respecte reglementările și standardele relevante ale UE;

14. subliniază că ALS și acordurile de parteneriat economic ale UE nu ar trebui să perturbe agricultura locală sau să aducă prejudicii micilor producători și că beneficiile acestora trebuie să fie împărțite în mod egal; reamintește necesitatea de a respecta principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, cu scopul de a asigura că exporturile europene nu împiedică dezvoltarea producției locale și emergente; consideră că UE trebuie să joace un rol important în promovarea convergenței ascendente a standardelor privind siguranța alimentară și bunăstarea animalelor în țările partenere și în revizuirea relațiilor comerciale internaționale pentru ca sistemele alimentare să devină sustenabile și echitabile, cu obiective sociale și de mediu integrate de manieră cuprinzătoare și holistică în toate dispozițiile acordurilor comerciale; încurajează UE, în special, să exploreze posibilitățile de revizuire a definiției actuale a dumpingului dată de Organizația Mondială a Comerțului, pentru a acoperi cazurile în care subvențiile permit vânzarea exporturilor la un preț sub costurile de producție; salută angajamentul Comisiei de a asigura conformitatea acordurilor comerciale ale UE cu Acordul de la Paris; subliniază că, pentru a fi aplicabile, obiectivele de mediu din ALS ale UE ar trebui să fie clare, măsurabile și verificabile; solicită UE să își alinieze politica comercială la obiectivele Strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea, precum și la obiectivul de neutralitate a emisiilor de carbon din Pactul verde european; solicită, în special, ca accesul pe piață în cadrul ALS să fie condiționat de respectarea unor criterii privind procesele și metodele de producție, care să țină seama de sustenabilitatea ecologică și schimbările climatice; invită Comisia să consolideze mecanismul de punere în aplicare a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă și să îl utilizeze ca instrument de promovare a unui sistem alimentar mai diversificat și mai sustenabil, precum și să asigure că dispozițiile ALS nu subminează obiectivele și standardele consacrate în capitolele privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă;

15. evidențiază că ALS pot facilita utilizarea și schimbul de tehnologii și expertiză moderne și eficiente, precum și de practici agricole comune;

16. reamintește că strategia „De la fermă la consumator” urmărește să interzică treptat pesticidele periculoase din agricultură și să promoveze practici alternative; evidențiază că, pe lângă daunele pe care le aduce mediului, utilizarea anumitor pesticide în agricultura intensivă în țări în curs de dezvoltare poate avea un impact asupra sănătății lucrătorilor care au un acces redus la formare privind protecția plantelor și asistență medicală; solicită să se asigure educație și formare privind abordările sustenabile de protecție a plantelor și reducerea la minimum a expunerii la substanțe periculoase; condamnă standardele duble ale UE în ceea ce privește pesticidele, care permit exportul din UE al substanțelor periculoase interzise în Uniune; solicită ca normele actuale ale UE să fie modificate astfel încât să se elimine această discrepanță juridică, în conformitate cu Convenția de la Rotterdam din 1998 și cu Pactul verde european; consideră că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să reducă utilizarea pesticidelor și să promoveze alte metode de protecție a plantelor și a resurselor piscicole, ar trebui să promoveze eliminarea treptată la nivel mondial a pesticidelor foarte periculoase și ar trebui să fie fermă în angajamentul său asumat în cadrul Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice de a asigura că pesticidele periculoase interzise în UE nu sunt produse pentru export, precum și să asigure că nu este permisă prezența reziduurilor de pesticide interzise în alimentele introduse pe piața europeană;

17. salută trimiterile din Strategia „De la fermă la consumator” la procesele relevante ale ONU; subliniază că UE trebuie să sprijine Comitetul pentru securitatea alimentară mondială și mecanismul societății civile aferent ca principală platformă multilaterală de politici privind sistemele alimentare; invită Comisia să promoveze tranziția globală către sisteme alimentare sustenabile și securitatea alimentară în toate forurile internaționale relevante, inclusiv în cadrul Summitului ONU din 2021 privind sistemele alimentare;

18. subliniază cât este de important să se facă schimburi de tehnologii moderne și expertiză cu țările în curs de dezvoltare și să se formeze fermierii locali și europeni pentru a-i ajuta să pună în aplicare practici agricole inovatoare, deoarece sectorul agricol este esențial pentru securitatea alimentară și ocuparea forței de muncă în aceste regiuni;

19. reamintește că încă mai sunt necesare progrese pentru ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil să devină cu adevărat sustenabile; subliniază că aceste acorduri trebuie să fie în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile și nu trebuie nici să reprezinte o amenințare pentru sectorul pescuitului la scară mică din țările terțe, nici să submineze securitatea alimentară pe plan local;

20. subliniază necesitatea urgentă de a consolida poziția fermierilor în lanțul de comercializare; subliniază că una dintre măsurile necesare este de a oferi sprijin (instituțional și financiar) pentru a-i ajuta pe producătorii agricoli să organizeze structuri economice comune precum cooperative, organizații și grupuri care vor spori viabilitatea economică, competitivitatea și rentabilitatea fermelor și de a îmbunătăți procesul de creare a IMM-urilor, în special a microîntreprinderilor în zonele rurale, consolidând astfel antreprenoriatul;

21. subliniază necesitatea ca UE să promoveze drepturile omului și dreptul la hrană ca principiu central și prioritate a sistemelor alimentare și ca instrument fundamental care să transforme sistemele alimentare și să asigure drepturile grupurilor celor mai marginalizate de a avea acces la alimente nutritive; subliniază că este important să se includă pași pentru a pune în aplicare Declarația ONU privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care lucrează în zonele rurale;

22. solicită UE ca, în cadrul cooperării sale cu țările în curs de dezvoltare, să acorde o atenție deosebită intensificării luptei împotriva despăduririlor în jurul zonelor de coastă, inclusiv tăierii mangrovelor, care sunt deosebit de afectate de activitatea agricolă;

23. este dezamăgit că publicarea unui document atât de important pentru sectorul agroalimentar cum este Strategia „De la fermă la consumator” nu a fost precedată de o evaluare temeinică a impactului introducerii sale asupra unor ramuri individuale ale sectorului agroalimentar pe termen scurt, mediu și lung;

24. invită Comisia să realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului diferitelor obiective și ținte de reducere în domeniul agricol stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia privind biodiversitatea;

25. reamintește că, la nivel mondial, aproximativ 15 % din peștii capturați în fiecare an sunt capturați ilegal; reamintește că pescuitul ilegal reprezintă o amenințare ecologică majoră pentru resursele marine, respectiv o amenințare economică și de securitate pentru comunitățile costiere, în special în țările în curs de dezvoltare; subliniază în acest sens importanța „alianțelor verzi” pe care UE dorește să le clădească împreună cu țările în curs de dezvoltare pentru a sprijini securitatea alimentară și a asigura conservarea biodiversității în contextul acordurilor comerciale;

26. reamintește că există doar un singur ocean și că, având în vedere serviciile pe care le oferă întregii umanități, el este un bun comun; reamintește că partea a 12-a din Convenția ONU asupra dreptului mării conferă statelor drepturi suverane asupra zonelor lor economice exclusive; reamintește totuși că acest lucru nu scutește statele și, prin urmare, actorii naționali care își desfășoară activitatea pe mare, de responsabilitatea care le incumbă pentru conservarea ecosistemelor marine și costiere; subliniază, în acest sens, că este important să se asigure o exploatare mai responsabilă și mai sustenabilă a resurselor piscicole și să se intensifice lupta împotriva practicilor ilegale în apele țărilor în curs de dezvoltare.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	13.4.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, Dominique Bilde, Udo Bullmann, Catherine Chabaud, Antoni Comín i Oliveres, Ryszard Czarnecki, Gianna Gancia, Charles Goerens, Mónica Silvana González, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Pierfrancesco Majorino, Erik Marquardt, Norbert Neuser, Janina Ochojska, Jan-Christoph Oetjen, Michèle Rivasi, Christian Sagartz, Marc Tarabella, Tomas Tobé, Miguel Urbán Crespo, Chrysoula Zacharopoulou, Bernhard Zimniok
Membri supleanți prezenți la votul final	Benoît Biteau

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

23	+
ID	Dominique Bilde, Gianna Gancia
NI	Antoni Comín i Oliveres
PPE	Anna-Michelle Asimakopoulou, Hildegard Bentele, György Hölvényi, Rasa Juknevičienė, Janina Ochojska, Christian Sagartz, Tomas Tobé
Renew	Catherine Chabaud, Charles Goerens, Jan-Christoph Oetjen, Chrysoula Zacharopoulou
S&D	Udo Bullmann, Mónica Silvana González, Pierfrancesco Majorino, Norbert Neuser, Marc Tarabella
The Left	Miguel Urbán Crespo
Verts/ALE	Benoît Biteau, Erik Marquardt, Michèle Rivasi

 

1	-
ID	Bernhard Zimniok

 

1	0
ECR	Ryszard Czarnecki

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PIAȚA INTERNĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR (16.4.2021)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

(2020/2260(INI))

Raportor pentru aviz: Claude Gruffat

 

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care sunt comisii competente, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută strategia „De la fermă la consumator” și obiectivul ambițios de a institui un sistem alimentar durabil, sănătos și rezilient, care ar trebui să ofere alimente la prețuri abordabile și accesibile tuturor consumatorilor din UE și care să integreze toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, acoperind producția, transportul, distribuția, comercializarea și consumul de alimente;

2. subliniază că este esențial să se garanteze durabilitatea mediului și sustenabilitatea socială și economică a tuturor măsurilor anunțate în strategie, pentru a asigura capacitatea de producție alimentară, nivelurile de aprovizionare și disponibilitatea produselor, precum și pentru a menține competitivitatea tuturor actorilor de pe piața unică și a garanta că nimeni nu este lăsat în urmă în tranziția către un sistem alimentar mai sustenabil; observă în această privință că implementarea sa trebuie să țină seama de nevoile regiunilor ultraperiferice;

3. subliniază valoarea adăugată economică și socială a alimentelor în UE: aceasta înseamnă nu numai aprovizionarea cetățenilor cu alimente sănătoase și la prețuri abordabile, în cantități suficiente, ci și oportunități de afaceri, mai multe locuri de muncă și creștere economică;

4. subliniază că obiectivele strategiei „De la fermă la consumator” ar trebui să aibă o abordare fundamentată științific, axată pe instrumente de politică bazate pe dovezi și coerente;

5. invită Comisia să adopte o abordare globală și cuprinzătoare și să evalueze cu atenție impactul general pe termen scurt și lung al strategiei „De la fermă la consumator” și al obiectivelor acesteia asupra funcționării pieței unice, inclusiv consecințele asupra echilibrului dintre cerere și ofertă, fluctuațiile prețurilor, caracterul abordabil al prețurilor pentru consumatori, rentabilitatea pentru producători, competitivitatea, performanțele și analiza raportului costuri-eficiență al tranziției, ținând seama, printre altele, de externalitățile pozitive și negative ale producției sustenabile de alimente;

6. este de părere că pandemia de COVID-19 a evidențiat cât de important este să se asigure un sistem alimentar puternic, sustenabil și rezilient, care să funcționeze în toate circumstanțele și care să poată oferi consumatorilor europeni cantități suficiente de produse alimentare locale și la prețuri abordabile; subliniază, în acest sens, că este necesar să se mențină buna funcționare a pieței unice și, în special, circulația produselor alimentare, chiar și în perioade de criză sanitară; subliniază, de asemenea, că pandemia ar trebui văzută ca o oportunitate pentru a crea un sistem alimentar sustenabil și rezilient și nu ca pretext pentru a scădea nivelul ambițiilor, întrucât chestiunile legate de sustenabilitate și de sănătate sunt interconectate;

7. consideră că, pentru a încuraja un consum alimentar sănătos și sustenabil, sunt necesare schimbări ale modelelor de consum alimentar și de producție, de prelucrare și distribuție a produselor alimentare, ținându-se cont totodată de consecințele pe care aceste schimbări le au asupra cererii și ofertei, asupra pieței interne și a amprentei ecologice; reamintește că tranziția către sustenabilitate va reprezenta un factor de schimbare și va încuraja forme noi de competitivitate pentru toți actorii implicați în lanțul alimentar al UE;

8. reamintește, în același timp, că este importantă autonomia europeană pentru a satisface din punct de vedere cantitativ și calitativ nevoile de produse alimentare ale cetățenilor UE;

9. consideră că consumatorii nu ar trebui să fie singurii răspunzători de realizarea tranziției, ci că este nevoie de măsuri coerente la nivelul diverselor politici (agricultură, comerț, mediu, sănătate, educație, concurență etc.) și de o serie de măsuri de reglementare complementare;

10. subliniază că un sistem alimentar european de succes trebuie să evite suprapunerile și discrepanțele dintre politicile de mediu și cele în domeniul alimentar ale UE; cere, prin urmare, Comisiei să reexamineze periodic coerența globală dintre diferitele instrumente de politică;

11. constată că, în general, alimentația europenilor nu respectă recomandările pentru o alimentație sănătoasă, care nu exclud niciun tip de aliment, cu condiția ca alimentele să fie consumate în cantitatea și cu frecvența potrivită, și să se practice activități fizice; subliniază așadar că este necesar să se modifice modelele de consum în favoarea unei alimentații mai echilibrate, cu mai puține produse ultra-procesate, zahăr, sare și grăsimi; invită Comisia să elaboreze orientări europene pentru regimuri alimentare sănătoase și sustenabile, care să lămurească consumatorii și să sprijine statele membre în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor naționale de alimentație;

12. este de părere că schimbarea regimurilor alimentare nu ar trebui să influențeze negativ oferta sau alegerile consumatorilor; consideră că posibilitatea consumatorilor de a alege în cunoștință de cauză este esențială pentru tranziția către un sistem alimentar sustenabil;

13. consideră că promovarea cu succes a unui consum alimentar sănătos și sustenabil necesită sprijin financiar, o educație alimentară și nutrițională mai bună, formare și informare pentru toți consumatorii europeni;

14. constată că, printre obstacolele în calea unui sistem alimentar mai sustenabil, se numără costul alimentelor pentru consumatori, lipsa de cunoștințe, informațiile neclare și o gamă limitată de produse; este de acord cu obiectivul strategiei care urmărește ca „în ultimă instanță, alimentele cele mai durabile să devină și cele mai accesibile”; sugerează în acest sens că prețurile trebuie să reflecte în mod echitabil costurile pe termen lung pentru consumatori și producători; invită guvernele, Comisia și părțile interesate implicate să sensibilizeze consumatorii pentru a înțelege că un regim alimentar mai sustenabil nu înseamnă neapărat costuri mai mari;

15. subliniază că este extrem de important să se promoveze implicarea și cooperarea tuturor actorilor în lanțul de aprovizionare cu alimente, precum și în evaluarea, implementarea și monitorizarea acestei strategii, pentru a garanta acțiuni colective eficiente spre o tranziție justă; subliniază că acest proces ar trebui să implice o redistribuie mai echilibrată a valorii între toți operatorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, întărind puterea de negociere a fermierilor și, în special, îmbunătățind relațiile comerciale dintre întreprinderile mici și micii producătorii, pe de o parte, și companiile de vânzare cu ridicata și cu amănuntul, pe de altă parte;

16. subliniază că strategia „De la fermă la consumator” trebuie să adopte o abordare regională mai puternică, ținând seama de particularitățile producției din statele membre în care există riscul ca producția alimentară să fie transferată în țări terțe; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape delocalizarea producției în țări terțe și să sprijine mai mult micii producători, sistemele alimentare regionale și, acolo unde este posibil, lanțurile scurte de aprovizionare, care pot fi o sursă de produse proaspete, sustenabile, abordabile și de calitate pentru consumatori;

17. subliniază că diferiții actori din lanțul producției alimentare trebuie sprijiniți astfel încât opțiunile alimentare sănătoase și sustenabile să fie mai numeroase și la prețuri abordabile; consideră că legislația privind achizițiile publice europene în domeniul alimentare ar trebui să favorizeze sistemele de aprovizionare cu produse locale și de calitate a instituțiilor publice, ceea ce ar fi avantajos și pentru consumatori, fermieri și zonele rurale; sugerează ca în achizițiile publice ecologice și sustenabile să fie integrate criterii mai flexibile pentru introducerea produselor locale și regionale, printre care produsele ecologice, specialitățile tradiționale garantate (STG), produsele cu denumire de origine protejată (DOP) și produsele cu indicație geografică protejată (IGP), în special adoptându-se principiul „zero kilometri” în cantinele școlare; recomandă să se sprijine în continuare politicile inovatoare în domeniul achizițiilor publice de alimente de la nivel național și local;

18. îndeamnă Comisia să încurajeze parteneriatele între operatorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special între fermieri; subliniază că este necesară promovarea metodelor de producție sustenabile și a modelelor de afaceri circulare, cum ar fi magazinele fără ambalaje, bazate pe inovare socială și pe economia socială, sau, de exemplu, sisteme cooperative cu una sau mai multe părți interesate, care acționează în interesul producătorilor și al consumatorilor; mai arată că trebuie să se garanteze funcționarea și dezvoltarea lor în toate statele membre; subliniază totodată că este important să se promoveze organizațiile de producători, rețelele interprofesionale și rețelele de întreprinderi în sectorul prelucrării alimentelor și al comerțului cu amănuntul, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, cu scopul de a le implica în această tranziție și a reduce impactul negativ asupra celor care adoptă această abordare;

19. invită Comisia să evalueze schimbările în comportamentul consumatorilor, cum ar fi achiziționarea de produse alimentare online;

20. reamintește că în sectorul alimentar din UE operează un număr foarte mare de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), care, în ciuda eforturilor, întâmpină numeroase obstacole în îmbunătățirea sustenabilității, precum lipsa de informații, de acces la resurse financiare sau de aptitudini tehnice; subliniază necesitatea de a organiza consultări și analize de impact asupra măsurilor avute în vedere pentru IMM-uri și sistemele cooperative; invită Comisia să se asigure că toate acțiunile din cadrul strategiei „De la fermă la consumator” permit o tranziție care creează oportunități reale și condiții de concurență echitabile, care oferă flexibilitate suficientă și reduce și simplifică și mai mult sarcinile administrative inutile pentru microîntreprinderile și întreprinderile mici din sectorul alimentar, precum și pentru întreprinderile din economia socială; subliniază, în acest sens, că este extrem de important să se prevadă măsuri concrete pentru tranziția justă, cum ar fi sprijinul suplimentar în gestionarea finanțării din partea UE, să se amelioreze dezvoltarea capacităților și să se ofere resurse semnificative pentru utilizarea eficientă a soluțiilor inovatoare și digitale, cu scopul de a întări poziția competitivă a acestor întreprinderi în sistemul alimentar din UE;

21. invită Comisia să faciliteze accesul pe piețele locale al produselor de calitate ale întreprinderilor foarte mici;

22. sprijină instituirea unui cadru de guvernanță și a unui cod de conduită clar pentru întreprinderile din sectorul alimentar și comerțul cu amănuntul cu privire la practicile antreprenoriale și comerciale responsabile, pentru a sensibiliza întreprinderile despre importanța sustenabilității, a sănătății și a combaterii risipei de alimente și pentru a se asigura că acestea sunt trase la răspundere, având în vedere cât de mult influențează alegerile consumatorilor; consideră că este nevoie de o evaluare a normelor pentru a reduce comercializarea și publicitatea în rândul copiilor a alimentelor și băuturilor cu conținut ridicat de grăsimi, zahăr și sare;

23. insistă că acest cod de conduită trebuie să fie însoțit de un mecanism solid de monitorizare și evaluare; solicită o distribuție echitabilă a valorii adăugate în lanțul de aprovizionare cu alimente;

24. subliniază că acest cadru ar trebui să țină seama de sustenabilitatea ecologică, economică și socială a tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare și în acest sens, îndeamnă Comisia să garanteze punerea în aplicare efectivă a Directivei privind practicile comerciale neloiale (Directiva 2005/29/CE)[80] și a Directivei 2019/633/CE[81];;

25. consideră că aceste inițiative ar trebui să fie definite în mod suficient și corespunzător și să fie adaptate la dimensiunea și tipul întreprinderilor vizate; mai crede că ele ar trebui să recunoască bunele practici existente și angajamentele realizate deja de întreprinderile europene; salută măsurile adoptate de Comisie pentru a sprijini în special implementarea unor practici comerciale sustenabile de către IMM-uri și pentru a dezvolta ambele inițiative cu toate părțile interesate relevante;

26. salută inițiativa Comisiei de a promova regimuri alimentare mai sănătoase, prin crearea de profiluri nutriționale, însoțite de etichetarea obligatorie și armonizată a valorii nutriționale a produselor alimentare pe partea din față a ambalajului; profilurile se bazează pe date științifice riguroase, independente și actualizate, cu scopul ca consumatorii să înțeleagă conținutul și să fie corect informați, contribuind la reducerea bolilor populației și la creșterea unei generații sănătoase; subliniază că sunt importante informarea consumatorilor și clarificarea informațiilor, folosind în special un instrument ușor de înțeles și ținând cont de nevoile celor mai vulnerabile grupuri, precum persoanele cu dizabilități și vârstnicii;

27. evidențiază că există mai multe sisteme de etichetare nutrițională pe partea din față a ambalajului utilizate în statele membre, subliniind, în același timp, avantajele etichetării armonizate în funcționarea pieței interne și pentru a asigura informarea și înțelegerea consumatorilor;

28. subliniază că fenomenul supraponderalității, care afectează aproape unul din doi adulți din UE, afectează negativ sănătatea și solicită acțiuni mai hotărâte pentru a se ajunge la regimuri alimentare mai echilibrate; recunoaște că experții internaționali din domeniul sănătății, în special cei din Organizația Mondială a Sănătății, au considerat etichetarea nutrițională pe partea din față a alimentelor preambalate ca unul dintre instrumentele care ajută consumatorii să facă alegeri alimentare informate și mai sănătoase, permițându-le să compare valoarea nutrițională a produselor și să ia decizii informate;

29. constată că în opinia consumatorilor cadrul de reglementare existent nu garantează pe deplin informații clare și ușor de înțeles despre valoarea nutrițională a produselor; salută, prin urmare, intenția Comisiei Europene de a examina și a propune noi modalități de a ameliora etichetarea nutrițională a produselor alimentare;

30. solicită Comisiei să analizeze necesitatea de a aplica condiții specifice și exceptări pentru anumite categorii de alimente sau de produse alimentare, precum uleiul de măsline, pentru cele cu etichete DOP, IGP și STG, precum și pentru produsele cu un singur ingredient; subliniază că este nevoie de măsuri adecvate și adaptate pentru a sprijini microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile din economia socială la aplicarea a acestei etichetări;

31. consideră că este fundamental să se răspundă cererilor constante și insistente ale consumatorilor, preluate și transmise în repetate rânduri de Parlamentul European de a fi mai bine informați despre originea produselor alimentare pe care le cumpără; în acest scop, s-ar putea lua în calcul să se introducă obligativitatea de a menționa pe etichetă țara de origine, printre altele, la miere, fructele de mare și ingredientele care intră în compoziția produselor procesate, respectându-se pe deplin integritatea pieței interne și pornind de la o evaluare de impact adecvată; consideră, în plus, că această etichetare ar putea fi lărgită, incluzând și date despre starea de bine a animalelor, sustenabilitate și nivelurile reziduurilor de pesticide, evitându-se însă etichetarea excesivă care ar putea crea confuzie în rândul consumatorilor; solicită așadar Comisiei să lucreze în strânsă cooperare cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în acest scop; subliniază că produsele importate care nu respectă normele europene din domeniul mediului sau al sănătății pun în pericol sănătatea consumatorilor și creează o concurență neloială pentru producătorii europeni;

32. salută intenția Comisiei de a elabora un nou cadru pentru etichetarea sustenabilă a produselor alimentare; invită Comisia să definească metodologia și să specifice care dimensiuni ale sustenabilității vor fi acoperite;

33. subliniază că Regulamentul (UE) nr. 1169/2011[82] impune ca, în cazul în care se indică originea unui produs alimentar și aceasta este diferită de cea a ingredientului primar, trebuie specificată și originea ingredientului primar sau cel puțin trebuie menționat că aceasta diferă de originea produsului alimentar; subliniază că, în practică, acest lucru înseamnă că produsele ale căror ingrediente primare nu sunt de proveniență locală sau regională pot fi comercializate ca atare dacă originea acestor ingrediente primare care nu sunt de proveniență locală este indicată cu litere mici; subliniază că există un dezechilibru între vizibilitatea practicilor de marketing care utilizează denumiri și simboluri naționale, regionale și locale pentru produse ale căror ingrediente primare nu sunt de proveniență națională, regională sau locală și cerințele de etichetare ale UE; consideră că acest lucru poate fi înșelător, periclitând dreptul consumatorilor de a fi informați în mod corespunzător; invită Comisia să remedieze acest dezechilibru;

34. salută anunțul Comisiei de a revizui legislația privind materialele care intră în contact cu produsele alimentare, pentru a garanta sănătatea publică și un nivel mai ridicat de securitate a consumatorilor;

35. salută intenția Comisiei de a propune obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru reducerea risipei de alimente în UE; invită Comisia să clarifice normele actuale ale UE privind marcarea datei-limită de consum („a se consuma până la”) și a durabilității minimale („a se consuma de preferință înainte de”) pentru a preveni și a reduce risipa și pierderile de alimente și să asigure mai multă claritate, coerență și înțelegere în rândul consumatorilor; solicită, în această privință, Comisiei să promoveze o abordare multilaterală pentru a capacita consumatorii și a încuraja industria alimentară să aplice soluții practice pentru a accelera lupta împotriva risipei de alimente; observă că măsurile avute în vedere în acest scop și gestionarea deșeurilor nu ar trebui să implice costuri și sarcini administrative inutile disproporționate, pe care întreprinderile mai mici nu le pot suporta; constată că Parlamentul așteaptă cu nerăbdare scenariul de referință pentru a reduce risipa de alimente în întreaga UE;

36. sprijină Comisia în eforturile sale de combatere a fraudei și contrafacerii din sectorul alimentar, care induc în eroare consumatorii și denaturează concurența pe piața internă; consideră esențial să se înăsprească sancțiunile împotriva autorilor fraudelor, să se aloce resurse suficiente pentru a se intensifica controalele eficace și eficiente privind conformitatea calității produselor chiar în timpul pandemiei, să se asigure personalul necesar autorităților competente și autorităților vamale și să se amplifice schimburile de informații pe piața unică; solicită o mai bună aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, care să fie susținută de definiții juridice la nivelul UE ale conceptelor de „fraudă și infracțiune alimentară” și „contrafacere” ca practici înșelătoare ce ar putea fi considerate frauduloase;

37. reiterează că produsele alimentare cu dublu standard de calitate sunt inacceptabile și trebuie să fie eliminate complet pentru a evita discriminarea și inducerea în eroare a consumatorilor UE; consideră, prin urmare, că strategia „De la fermă la consumator” trebuie să includă dispoziții care să prevină standardul dublu de calitate a alimentelor și, în acest scop, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația de pe piață și să propună o legislație specifică acolo unde este necesar; subliniază deopotrivă rolul organizațiilor de consumatori în identificarea acestor practici înșelătoare;

38. subliniază că deosebirile semnificative constatate în controalele efectuate asupra produselor din țări terțe, în procedurile vamale și politicile de sancționare de la punctele de intrare ale UE în uniunea vamală produc adesea nu numai denaturări ale lanțurilor de aprovizionare cu alimente, ci și riscuri importante la adresa sănătății și siguranței consumatorilor pe piața unică; evidențiază că o abordare coordonată și armonizată a practicilor de concurență neloială și necesitatea unor standarde și practici alimentare aplicate uniform la toate punctele de intrare în UE, cu respectarea principiului precauției, este deosebit de importantă în asigurarea unui flux neîntrerupt al aprovizionării cu produse alimentare în toate statele membre, respectând totodată un standard ridicat al controalelor de securitate, care pot detecta și preveni riscurile sanitare, fitosanitare și biologice pe care le prezintă importurile din țări terțe;

39. insistă ca Comisia să se asigure că controalele vamale din întreaga UE respectă aceleași standarde, prin controale armonizate și standardizate, în coordonare cu statele membre și cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; îndeamnă, în plus, Comisia să intensifice, la nivelul UE și la nivel internațional, cooperarea dintre autoritățile competente relevante, pentru a garanta controale armonizate și uniforme la toate punctele de intrare în Uniune și a asigura, astfel, trasabilitatea tuturor produselor alimentare;

40. invită Comisia să garanteze, printr-o politică comercială și vamală proactivă, că produsele alimentare importate pe piața unică respectă reglementările europene stricte de siguranță alimentară, pentru a proteja competitivitatea companiilor europene, în special a IMM-urilor, și integritatea pieței unice;

41. cere statelor membre o mai bună punere în aplicare a Directivei 2005/29/CE pentru a combate mai eficient mențiunile ecologice înșelătoare și nefondate de pe alimente, precum și atunci când se încheie contracte la distanță pe piețele online, astfel încât consumatorii să poată identifica mai ușor produsele respectuoase față de mediu; sugerează că acest lucru nu ar discrimina companiile care au depus eforturi lăudabile în protejarea mediului.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	14.4.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Andrus Ansip, Pablo Arias Echeverría, Alessandra Basso, Adam Bielan, Biljana Borzan, Vlad-Marius Botoș, Markus Buchheit, Anna Cavazzini, Dita Charanzová, Deirdre Clune, Carlo Fidanza, Evelyne Gebhardt, Alexandra Geese, Maria Grapini, Svenja Hahn, Virginie Joron, Eugen Jurzyca, Arba Kokalari, Marcel Kolaja, Kateřina Konečná, Jean-Lin Lacapelle, Maria-Manuel Leitão-Marques, Morten Løkkegaard, Adriana Maldonado López, Antonius Manders, Beata Mazurek, Leszek Miller, Dan-Ștefan Motreanu, Anne-Sophie Pelletier, Miroslav Radačovský, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Tomislav Sokol, Ivan Štefanec, Róża Thun und Hohenstein, Kim Van Sparrentak, Marion Walsmann, Marco Zullo
Membri supleanți prezenți la votul final	Clara Aguilera, Jordi Cañas, Claude Gruffat, Sylvie Guillaume, Jiří Pospíšil, Barbara Thaler

 

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

40	+
ECR	Adam Bielan, Carlo Fidanza, Beata Mazurek
ID	Virginie Joron, Jean-Lin Lacapelle
PPE	Pablo Arias Echeverría, Deirdre Clune, Arba Kokalari, Antonius Manders, Dan-Ștefan Motreanu, Jiří Pospíšil, Andreas Schwab, Tomislav Sokol, Ivan Štefanec, Barbara Thaler, Róża Thun und Hohenstein, Marion Walsmann
Renew	Andrus Ansip, Vlad-Marius Botoș, Jordi Cañas, Dita Charanzová, Svenja Hahn, Morten Løkkegaard, Marco Zullo
S&D	Clara Aguilera, Biljana Borzan, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Maria-Manuel Leitão-Marques, Adriana Maldonado López, Leszek Miller, Christel Schaldemose
The Left	Kateřina Konečná, Anne-Sophie Pelletier
Verts/ALE	Anna Cavazzini, Alexandra Geese, Claude Gruffat, Marcel Kolaja, Kim Van Sparrentak

 

1	-
ECR	Eugen Jurzyca

 

3	0
ID	Alessandra Basso, Markus Buchheit
NI	Miroslav Radačovský

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

 

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PESCUIT (28.4.2021)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic

(2020/2260(INI))

Raportoare pentru aviz: Izaskun Bilbao Barandica

 

SUGESTII

Comisia pentru pescuit recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care sunt comisii competente, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

– având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1005/2008 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) 2016/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controlul pescuitului (COM(2018)0368),

– având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată (COM(2018)0020),

– având în vedere proiectul de inițiativă al Comisiei privind un plan de urgență pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare, prevăzută în strategia propusă „De la fermă la consumator și din mare la consumator”, din Pactul verde european, în special angajamentul său de a se baza pe lecțiile învățate în timpul crizelor trecute, inclusiv în actuala pandemie de COVID-19,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

– având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)[83],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului[84],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare[85],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului[86],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură[87],

– având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim[88],

– având în vedere concluziile Consiliului din 19 octombrie 2020 privind strategia „De la fermă la consumator”,

– având în vedere Avizul științific nr. 3/2017 din 29 noiembrie 2017 al Grupului la nivel înalt de consilieri științifici din cadrul Mecanismului de consiliere științifică al Comisiei, intitulat „Alimentele provenite din oceane: cum se pot obține mai multe alimente și biomasă din oceane într-un mod care să nu priveze generațiile viitoare de beneficiile lor?”

– având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul[89],

– având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE[90],

– având în vedere rezoluția sa din 29 mai 2018 referitoare la optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE[91],

– având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 4 aprilie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru afaceri maritime și activități pescărești și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului[92],

– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european[93],

– având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa[94],

A. întrucât strategia „De la fermă la consumator” urmărește să contribuie la agenda europeană privind schimbările climatice, să protejeze mediul, să asigure poziția produselor în lanțul valoric și să promoveze consumul de alimente sustenabile și sănătoase;

B. întrucât domeniile pescuitului și acvaculturii sunt parte integrantă a sistemului alimentar al UE, iar reziliența și dezvoltarea lor durabilă depind de munca și contribuțiile pescarilor și ale piscicultorilor europeni, deoarece aceștia joacă un rol-cheie în sprijinirea dimensiunii ecologice, economice și sociale a comunităților costiere, insulare și a multor comunități continentale;

C. întrucât criza fără precedent din domeniul sănătății publice, cauzată de pandemia de COVID-19, va avea repercusiuni asupra comerțului și pieței și a lovit într-un mod deosebit de grav pescarii din toată Europa; întrucât, în ciuda riscurilor sanitare și a prețului scăzut al peștelui, pescarii europeni au continuat să lucreze și să se distingă ca lucrători esențiali, criza evidențiind importanța pescuitului și a acvaculturii în asigurarea accesului la hrană; întrucât UE a oferit un răspuns pe termen scurt, cum ar fi un acces mai flexibil la Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEPAM) și aprobarea ajutoarelor de stat, împreună cu un sprijin pe termen mai lung, astfel cum se subliniază în Planul de redresare pentru Europa; întrucât intenția Comisiei de a prezenta un plan de urgență menit să asigure aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară la nivelul întregii UE în situații de criză trebuie salutată;

D. întrucât este necesar să se asigure respectarea normelor privind concurența și economia socială în cadrul organizării comune a piețelor (OCP), ale cărei principii datează din 1970, și să se actualizeze cadrul său, prin programe și instrumente financiare specifice, pentru a oferi un acces nediscriminatoriu pe piață lucrătorilor independenți din sectorul pescuitului la scară mică, cu scopul de a capacita organizațiile acestora, care creează o valoare socială semnificativă, prin concentrarea eficientă a comercializării produselor lor; întrucât acești lucrători independenți au fost excluși de la sprijinul acordat în contextul COVID în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2020/560[95], deși s-au dovedit a fi foarte importanți pentru societate în timpul pandemiei, confruntându-se cu riscuri sanitare, ca sector esențial în sistemul alimentar al UE, și cu scăderi ale prețurilor din cauza închiderii canalului hotelier, al restaurantelor și de alimentație publică (HORECA);

E. întrucât în statele membre există tradiții și obiceiuri diferite în ceea ce privește nutriția și utilizarea resurselor biologice disponibile, inclusiv pești, crustacee și moluște; întrucât ar trebui să se țină seama de acest lucru la elaborarea politicilor, recomandărilor și strategiilor care au un impact asupra speciilor de pește și asupra produselor non-pescărești importante din punct de vedere economic sau utilizate în mod tradițional în sectoarele pescuitului și acvaculturii;

F. întrucât pescuitul excesiv și capturile accidentale ale unor specii marine sensibile au ca rezultat degradarea ecosistemelor marine și costiere și conduc la declinul biodiversității;

G. întrucât, deși sectoarele pescuitului, acvaculturii și prelucrării din UE aderă la cele mai înalte standarde de comercializare, de mediu, de sustenabilitate și sociale, acestea trebuie revizuite și aprobate pentru a asigura sustenabilitatea socială și de mediu de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv în ceea ce privește drepturile lucrătorilor, sănătatea și calitatea vieții animalelor; întrucât aceste sectoare furnizează produse pescărești de înaltă calitate, jucând un rol fundamental în asigurarea securității alimentare și a bunăstării nutriționale a populației; întrucât este extrem de important, prin urmare, să se evalueze poziția sectoarelor pescuitului și acvaculturii pe piața internă și importurile produselor lor în scopul realizării unui model de pescuit care să reflecte echilibrul dintre cele trei dimensiuni fundamentale (de mediu, socială și economică) propuse de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și de cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale acesteia;

H. întrucât, deși sunt foarte ridicate, standardele de comercializare din UE, inclusiv standardele de mediu, sociale și de sustenabilitate, se aplică doar la 75 % din debarcările din UE și la mai puțin de 10 % din importuri (deoarece fileurile și peștele congelat sunt excluse), ceea ce face ca un număr mare de produse importate să nu respecte normele și standardele riguroase pe care trebuie să le respecte întreprinderile cu sediul în UE, creând condiții de concurență inechitabile și un dezavantaj competitiv pentru producătorii din UE;

I. întrucât utilizarea excesivă a pesticidelor în agricultură are, de asemenea, efecte adverse și asupra florei și faunei acvatice;

J. întrucât asociațiile de pescari, precum breslele, sunt actori fundamentali în sistemele alimentare ale unor state membre, unde funcționează ca entități de drept public și ale economiei sociale fără scop lucrativ, reprezentative pentru sectorul pescuitului și în colaborare cu administrația publică, îndeplinind funcții atât de interes general, în beneficiul pescuitului maritim, cât și al lucrătorilor din sectorul pescuitului, dar și funcții de antreprenoriat, de comercializare a produselor și de prestare a unor servicii de consiliere și gestionare;

K. întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură recunoaște, în raportul său din 2020 privind situația pescuitului și a acvaculturii mondiale, rolul-cheie al sectorului pescuitului în securitatea alimentară mondială, reamintind, în același timp, că cea mai mare amenințare la această contribuție este pescuitul excesiv și că exploatarea sustenabilă a stocurilor de pește poate crește productivitatea activităților pescărești;

L. întrucât, pentru a reduce risipa alimentară, trebuie îmbunătățite logistica și infrastructura din lanțul valoric pentru a optimiza utilizarea tuturor capturilor și sustenabilitatea sistemului alimentar;

M. amintește că este necesară o abordare globală între diferitele strategii și politici ale UE asociate strategiei „De la fermă la consumator”;

N. întrucât concentrarea generală a pieței și tendința marilor comercianți cu amănuntul de a încheia acorduri uneori inechitabile față de producătorii primari au un impact negativ asupra pescuitului la scară mică;

O. întrucât printre obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) se numără aprovizionarea pieței UE cu alimente cu valoare nutrițională ridicată, reducerea dependenței pieței UE de importurile de alimente și asigurarea faptului că produsele alimentare ajung la consumatori la prețuri rezonabile; întrucât pandemia actuală a arătat într-un mod și mai accentuat că UE trebuie să poată garanta pe deplin securitatea alimentară a cetățenilor săi și să-și reducă dependența de importurile de produse alimentare din țări terțe;

P. întrucât produsele pescărești și de acvacultură constituie o sursă importantă de proteine și o componentă importantă a unei alimentații sănătoase; întrucât peste jumătate din populația adultă din Uniune este supraponderală, ceea ce contribuie la o prevalență ridicată a bolilor legate de alimentație, cum ar fi bolile cardiovasculare, crescând costurile asistenței medicale; constată că, în UE, consumul de pește și de produse de acvacultură variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul;

Q. întrucât, spre deosebire de alte proteine animale, peștele capturat în sălbăticie are impactul cel mai redus asupra mediului, deoarece trăiește în sălbăticie și nu necesită utilizarea terenurilor, hrănirea artificială, alimentare cu apă, antibiotice sau pesticide pentru producție, și reprezintă, așadar, opțiunea perfectă de proteine animale în termeni de securitate alimentară și protecție a climei;

R. întrucât pescarii se ocupă de toate tipurile de deșeuri marine, pescuindu-le fie în mod activ, fie pasiv, și culegând deșeurile altor nave, ceea ce ajută la îmbunătățirea mediului marin și la sustenabilitatea acestui sector;

S. întrucât activitatea pescarilor și eforturile continue de punere în aplicare a PCP au condus la îmbunătățirea populațiilor de pești din UE și au generat și alte rezultate pozitive, printr-o gestionare eficientă a pescuitului, bazată pe știință, axată pe sustenabilitate, pe un pescuit responsabil și pe reducerea la minimum a impactului pescuitului comercial asupra ecosistemelor, întemeiată pe obiective ambițioase de gestionare, convenite la nivel internațional; întrucât există încă parametri de mediu care necesită eforturi suplimentare în vederea îmbunătățirii;

T. întrucât sectorul pescuitului contribuie de multă vreme la furnizarea către consumatorii europeni a unor produse de înaltă calitate, care respectă standarde ridicate în materie de nutriție și siguranță alimentară, fiind în prezent un lider mondial în materie de sustenabilitate;

U. întrucât consumul de combustibil și emisiile de CO2 provenite din pescuit au scăzut cu 18 % între 2009 și 2018; întrucât, deși eficiența energetică a flotei de pescuit a UE — tone de pește pe litru de combustibil — a crescut de-a lungul anilor, datorită adaptării noilor tehnologii și îmbunătățirii stocurilor de pește, pescuitul tot se va confrunta cu dificultăți din cauza schimbărilor climatice, fiind mai degrabă o victimă a acestora, decât o cauză, după cum o demonstrează numeroasele fenomene naturale, cum ar fi creșterea temperaturii apei, care au avut și vor continua să aibă un impact extrem de negativ asupra rentabilității sectorului;

V. întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, informarea consumatorilor este esențială, prin campanii educaționale și de marketing, cu privire la importanța consumului de pește și la varietatea de specii disponibile, precum și cu privire la importanța înțelegerii informațiilor prezentate pe etichete; întrucât informațiile privind țara de origine și trasabilitatea produselor pescărești sunt în mod clar în interesul consumatorilor UE, dar legislația actuală a UE nu impune indicarea originii produsului final preparat sau conservat, chiar dacă acest lucru este obligatoriu pentru sectorul capturilor; întrucât informațiile privind trasabilitatea și producția durabilă se pierd, prin urmare, în lanțul valoric alimentar;

1. subliniază că PCP și un sistem funcțional de guvernanță a mărilor UE fac parte integrantă din sistemul alimentar și lanțul de aprovizionare cu alimente al UE și interacționează îndeaproape cu pilonii europeni ai sănătății și mediului, aflați în centrul strategiei „De la fermă la consumator”; își exprimă dezamăgirea profundă legată de faptul că, în strategia „De la fermă la consumator”, nu au fost subliniate contribuția importantă și potențialul sectorului pescuitului și acvaculturii; subliniază că această lipsă de ambiție va îngreuna atingerea de către Uniune a obiectivelor Pactului verde european și avertizează că va avea drept rezultat oportunități mai puține și venituri mai mici pentru pescarii, producătorii din domeniul acvaculturii și lucrătorii din lanțul de aprovizionare cu pește și fructe de mare din UE; solicită ca strategia să fie extinsă, devenind strategia „De la fermă la consumator și din mare la consumator” și ca titlul său să fie redenumit oficial „O strategie «De la fermă la consumator și din mare la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic”;

2. subliniază că strategia actuală ar trebui integrată într-o abordare transversală a temei pescuitului, care să ia în considerare legislația principală a UE în domeniu și, în lumina obiectivelor strategiei, să țină cont în mod corespunzător de cei trei piloni ai dezvoltării durabile - social, economic și ecologic- pentru a se asigura că viitorul sistem alimentar va fi mai echitabil, mai sănătos și mai ecologic; îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită caracterului pescuitului și acvaculturii în toate viitoarele propuneri legislative, strategii sau orientări pe care le va elabora în baza strategiei, și să acopere lacunele cu inițiative suplimentare adecvate;

3. subliniază că este important să se asigure coordonarea și sprijinul reciproc între toate inițiativele Pactului verde și între obiectivele Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește securitatea alimentară, schimbările climatice, resursele naturale marine și gestionarea pescuitului durabil, printre altele;

4. recunoaște că pescuitul reprezintă unul dintre sistemele cele mai eficiente și inteligente din punct de vedere climatic, care asigură alimente sănătoase și sustenabile, garantând totodată o existență demnă pescarilor din UE;

5. salută recunoașterea de către Comisie a personalului esențial în timpul pandemiei de COVID-19; subliniază că și operatorii din sectorul pescuitului, nu doar cei din sectorul agroalimentar, se încadrează în această categorie; invită Comisia, prin urmare, să își intensifice eforturile pentru îmbunătățirea poziției pescarilor europeni în cadrul lanțului valoric, consolidând protecția sănătății și securității la locul de muncă, garantându-le un venit demn și protejând libera circulație a acestora, în special pe timp de criză;

6. evidențiază relația strânsă dintre activitățile de pescuit și conservarea biodiversității și subliniază impactul negativ al pescuitului nesustenabil asupra biodiversității; subliniază, cu toate acestea, că numai pescuitul durabil poate limita impactul negativ asupra speciilor, habitatelor și ecosistemelor, precum și efectele schimbărilor climatice;

7. subliniază că, pentru îndeplinirea completă și eficientă a obiectivelor stabilite de strategie, este necesară o amplă evaluare preliminară a impactului socioeconomic pentru a lua în considerare toate repercusiunile posibile ale măsurilor propuse asupra comunităților costiere din UE și asupra productivității și competitivității întreprinderilor sale piscicole; subliniază, în plus, că tranziția la un model de producție și consum sustenabile ar trebui să se facă treptat și într-un mod proporțional cu capacitățile sectorului de pescuit al UE;

8. subliniază că transpunerea de principii echitabile și comune riscă foarte frecvent să creeze practici costisitoare, excesive și greu de aplicat de către pescari, fără a atinge vreodată cu adevărat obiectivele prefigurate de aceste principii; subliniază, așadar, că este necesar ca propunerile strategiei să nu impună sarcini financiare sau birocratice excesive operatorilor din sectorul piscicol;

9. este de acord cu Comisia cu privire la nevoia de a se garanta respectarea principiilor-cheie consacrate în pilonul european al drepturilor sociale, în special privind lucrătorii cu statut precar, sezonieri și nedeclarați; subliniază, în acest sens, nevoia de a da curs acestei cerințe în mod concret, printr-o colaborare mai bună cu organismele comunitare de dialog social, cum ar fi Comitetul de Dialog Social pentru Pescuitul Maritim, atunci când se definesc inițiativele legislative destinate atingerii obiectivelor strategiei;

10. subliniază că promovarea unei alimentații sănătoase și sustenabile, ca parte a strategiei și a strategiei Uniunii de combatere a schimbărilor climatice, ar trebui să acorde prioritate consumului de produse pescărești și de acvacultură din UE, deoarece acestea reprezintă o sursă importantă de proteine, cu o amprentă de carbon redusă și componente esențiale ale unei alimentații sănătoase, și că ar trebui să se evidențieze valoarea activității pescarilor și a femeilor din acest sector, precum și a acvaculturii; reamintește potențialul pescuitului și al acvaculturii durabile de a crea locuri de muncă verzi și consideră că tranziția verde a sistemelor alimentare, în general, și a pescuitului, în special, trebuie realizată astfel încât să se asigure venituri echitabile în sectorul pescuitului, consolidând poziția acestuia în cadrul lanțului valoric, prin încurajarea grupării în bresle, cooperative, asociații sau alte organizații și printr-o monitorizare adecvată în cadrul Directivei privind practicile comerciale neloiale[96];

11. subliniază impactul scăzut al pescuitului asupra mediului în anumite aspecte și producția alimentară sănătoasă generată de sector, deoarece nu sunt utilizate furaje artificiale, antibiotice, îngrășăminte sau pesticide chimice; subliniază că, datorită proprietăților sale benefice pentru inimă, consumul de pește are un potențial ridicat pentru a face față crizei sănătății publice europene cauzate de prevalența ridicată a bolilor legate de alimentație, cum ar fi bolile cardiovasculare;

12. observă că PCP constituie cadrul juridic actual referitor la pescuit, care vizează furnizarea unor alimente marine sănătoase, conform unor principii sustenabile, sociale, economice și ecologice de gestionare a pescuitului, asigurând exploatarea durabilă a resurselor biologice marine vii, restabilind și menținând populațiile din speciile capturate peste nivelurile care pot asigura captura maximă durabilă, precum și profitabilitatea activităților de pescuit;

13. subliniază importanța rolului femeilor în procesele de prelucrare, valorificare și comercializare a peștelui capturat;

14. subliniază că pandemia actuală a demonstrat necesitatea ca UE să îmbunătățească și să garanteze securitatea și suveranitatea alimentară pentru a-și reduce dependența de importurile de alimente din țări terțe; este de acord cu dezvoltarea unui plan de urgență care să asigure aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară a UE în cazul unor crize viitoare; reamintește obiectivul PCP de a contribui la aprovizionarea pieței UE cu alimente foarte nutritive și de a reduce dependența pieței UE de importurile de alimente; subliniază, în acest sens, că este necesar să se treacă la integrarea inteligentă a sistemelor alimentare de la nivel mondial, regional și local, promovându-se canalele scurte în lanțul valoric al pescuitului, cu scopul de a se îmbunătăți securitatea alimentară, în conformitate cu principiile pieței unice;

15. subliniază că strategia privind biodiversitatea și strategia „De la fermă la consumator” sunt două fețe ale aceleiași monede; solicită, prin urmare, elaborarea unor evaluări de impact care să identifice costurile totale ale obiectivelor Comisiei în materie de biodiversitate în ceea ce privește impactul reducerii presiunii exercitate de pescuit și, prin urmare, al producției de alimente;

16. subliniază că, în implementarea obiectivelor și a măsurilor propuse în strategie și a tranziției către un sistem alimentar durabil, este necesar să se acorde atenția cuvenită sustenabilității economice, sociale și de mediu a sistemelor alimentare, precum și competitivității sectoarelor europene ale pescuitului și acvaculturii, inclusiv unui venit echitabil pentru producătorii primari; subliniază importanța consultării constructive, eficiente și echitabile a pescarilor și a producătorilor din domeniul acvaculturii și a altor factori interesați relevanți care reprezintă lanțul valoric în orice decizie referitoare la strategia „De la fermă la consumator și din mare la consumator”;

17. invită Comisia și agențiile relevante ale UE, inclusiv Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, să analizeze dacă algele pot reprezenta o sursă sigură, sănătoasă și sustenabilă de hrană în contextul strategiei „De la fermă la consumator”;

18. salută raportul preconizat al Comisiei cu privire la funcționarea PCP, a cărui publicare este prevăzută până la 31 decembrie 2022, care va trebui să pună accentul pe riscurile generate de schimbările climatice la adresa sustenabilității speciilor și pe obiectivul de a obține captura maximă durabilă; subliniază, cu toate acestea, necesitatea unei abordări globale pentru a aduce stocurile de pește la niveluri sustenabile și a reface ecosistemele marine și costiere, care ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe beneficiile și sustenabilitatea socială, economică și de mediu a sectoarelor pescuitului și acvaculturii, inclusiv efectele speciilor alogene invazive care amenință anumite specii de importanță economică, depunând eforturi concertate pentru a reduce impactul acestora; solicită ca, în urma acestui raport, să se prezinte propuneri și măsuri legislative sau nelegislative pentru a aplica mai bine obiectivele PCP, în lumina noilor provocări cu care se confruntă sectorul pescuitului și pentru a corecta orice deficiențe semnificative;

19. subliniază că, pentru a îmbunătăți calitatea apelor din UE și a preveni pătrunderea substanțelor toxice în lanțul alimentar, Comisia și statele membre trebuie să ia măsurile necesare; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să adopte o abordare globală cu privire la mediul marin și să elimine cauzele principale ale poluării apelor, inclusiv deșeurile marine și apele reziduale industriale și urbane, și să oprească practicile care dăunează mediului marin și sănătății umane;

20. salută rolul recent anunțat al Orientărilor strategice ale UE pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE pentru perioada 2021-2030; subliniază rolul fundamental al acvaculturii și necesitatea dezvoltării acesteia ca piatră de temelie pentru asigurarea autonomiei alimentare sănătoase; solicită ca aceste orientări să fie adoptate și puse în aplicare rapid și subliniază, în acest sens, necesitatea adoptării unor orientări specifice privind crustaceele, moluștele și acvacultura în apele interioare, pentru a oferi o direcție în vederea unei mai bune gestionări și a creșterii sustenabilității, precum și majorarea finanțării acestor sectoare în cadrul noului Fond european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEPAM);

21. subliniază că, în continuare, activitatea la strategia propusă „De la fermă la consumator și din mare la consumator” ar trebui să se inspire din practicile existente care corespund deja obiectivelor de sustenabilitate din strategie și să se bazeze pe ele, de exemplu anumite tipuri de acvacultură care oferă și servicii ecologice și sociale; invită Comisia și statele membre să faciliteze, să încurajeze și să ofere sprijin adecvat pentru acvacultura ecologică, cum ar fi acvacultura cu impact redus, cu sistem închis, de alge, crustacee, piscicultura în iazuri sau sistemele integrate de acvacultură multitrofică, ca părți importante ale economiei circulare și ca factori care contribuie la transformarea nutrienților în exces în proteine de înaltă calitate;

22. îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că planurile pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii sunt elaborate ținându-se seama de principalele obstacole în calea dezvoltării potențialului acestui sector și să recunoască necesitatea de a se aloca spațiu acestui sector prin amenajarea adecvată a teritoriului; subliniază importanța unui mecanism transparent și participativ, în conformitate cu Directiva 2014/89/UE privind amenajarea spațiului maritim, pentru alocarea echitabilă a spațiului către toate părțile interesate, inclusiv către zonele de pescuit și fermele de acvacultură existente și noi; subliniază că dezvoltarea acvaculturii necesită un cadru juridic solid, fiabil și clar pentru utilizarea spațiului și a licențelor, care să inspire încredere și securitate pentru investițiile în acest sector;

23. salută intenția de a promova acvacultura ecologică și subliniază beneficiile economice ale acesteia pentru producători, având în vedere vastul său potențial neexploatat de dezvoltare și creștere; subliniază că tranziția poate fi sprijinită prin FEPAM;

24. subliniază că, în sectorul acvaculturii, reutilizarea produselor animale neutilizate (sau utilizabile) în alimentația umană este un obicei vechi; subliniază că, din perspectiva economiei circulare, este necesar să se investească mult în crearea de sinergii între acvacultură și deșeurile alimentare, precum și în promovarea cercurilor virtuoase pentru reutilizarea deșeurilor din acvacultură (cum ar fi algele) pentru hrana peștilor;

25. salută intenția Comisiei de a susține modele de afaceri ecologice precum cele care au la bază sechestrarea carbonului pentru ca lanțurile de aprovizionare să fie mai sustenabile; subliniază în acest scop faptul că anumite practici de acvacultură, cum ar fi creșterea midiilor sau a stridiilor, ar putea reprezenta pe viitor un model de succes în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii; invită Comisia să investească în acest tip de afacere ecologică în cadrul obiectivelor stabilite de strategie;

26. salută intenția Comisiei de a publica orientări pentru achizițiile publice de alimente sustenabile pentru serviciile de alimentație instituționale și o îndeamnă să includă produsele pescărești și de acvacultură în aceste orientări;

27. salută intenția Comisiei de a întreprinde acțiuni destinate să grăbească răspândirea pe piață a soluțiilor pentru eficiența energetică în sectoarele agricol și alimentar; subliniază în acest scop faptul că acest tip de acțiuni trebuie să includă și sectorul acvaculturii pentru a putea desfășura toate formele posibile de producere a energiei care aparțin de aceste tipuri de creștere a animalelor și să favorizeze un sistem de producție cu consum zero;

28. invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri pentru a îmbunătăți calitatea apei și controlul bolilor și pentru a limita densitatea de stocare în producția acvaculturii, în interesul sănătății umane și al bunului tratament al animalelor;

29. evidențiază că produsele ecologice se regăsesc prea des într-un interval de prețuri prohibitive pentru marea parte a consumatorilor europeni; evidențiază, așadar, că este necesar să se stabilească un sistem de prețuri echitabile la nivelul UE pentru produsele ecologice pentru ca acestea să nu mai fie atât de selectiv accesibile, ci să poată constitui baza unei diete sănătoase pentru toți;

30. felicită Comisia pentru intenția de a acorda o mai mare atenție investițiilor în tehnologiile și practicile verzi și digitale, dar regretă lipsa referirilor la sectoarele pescuitului și acvaculturii; subliniază nevoia urgentă de a sprijini pescarii și întreprinderile din domeniul pescuitului în tranziția spre practici majoritar digitale prin investiții importante în formare și finanțări în scopul digitalizării și punerii în practică a instrumentelor „verzi”;

31. solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească și să raționalizeze etichetarea, inclusiv prin coduri care pot fi citite digital, a tuturor produselor pescărești și de acvacultură la nivelul UE, proaspete, congelate, prelucrate sau vândute în restaurante, comercianți cu amănuntul și cu ridicata, pentru a asigura trasabilitatea locului de origine, a speciilor și a informațiilor privind alte aspecte, cum ar fi metodele de producție, inclusiv din importurile din țări terțe;

32. subliniază necesitatea unui sistem de trasabilitate a produselor alimentare în UE, care să îmbunătățească sustenabilitatea sectoarelor pescuitului și acvaculturii și să răspundă cererilor consumatorilor prin furnizarea de informații cu privire la locul, momentul, modul și tipul de pește capturat sau crescut, în primul rând pentru a îmbunătăți siguranța alimentară, dar și pentru a permite controale de-a lungul întregului lanț al produselor UE și al importurilor din țări terțe și pentru a combate frauda și pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat; solicită o abordare coordonată pentru a asigura coerența între diferitele inițiative pe această temă și pentru a evalua costurile și beneficiile diferitelor opțiuni pentru consumatori, producători și piața internă în ansamblu, în conformitate cu Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare[97], pentru a atinge cât mai eficient aceste obiective; consideră că acest sistem ar trebui să implice toți participanții la lanțul valoric, astfel încât aceștia să poată colabora între ei, utilizând sisteme digitale simple, ușor de utilizat și care să nu implice costuri excesive pentru operatori, în special pentru întreprinderile mici;

33. subliniază că existența unor mecanisme de trasabilitate adecvate de sustenabilitate pentru toate produsele vândute pe piețele UE este esențială pentru a asigura transparența pentru consumatori, sector și diferitele instituții responsabile; salută intenția Comisiei de a sprijini aplicarea normelor privind informațiile înșelătoare despre caracterul sustenabil al produselor alimentare și de a dezvolta un cadru pentru etichetarea alimentelor sustenabile din UE, în paralel cu atingerea obiectivelor din Pactul verde și a ODD ale ONU; subliniază că această măsură va mări valoarea produselor sustenabile și va proteja drepturile consumatorilor; solicită Comisiei să elaboreze ghiduri privind instrumentele digitale destinate informării consumatorilor, transmise prin toate verigile lanțului valoric și platformele existente, cu scopul de a promova interoperabilitatea și îmbunătățirea eficienței sistemelor existente;

34. solicită Comisiei să ia în considerare emiterea unor declarații de mediu care să îndeplinească criterii solide, recunoscute la nivel internațional, cum ar fi standardul nr. 14024 al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO), declarații care să se bazeze pe o evaluare a întregului ciclu de viață și nu pe criteriile de sustenabilitate în parte și care să fie aplicate cu minime sarcini birocratice și cheltuieli și financiare, în special pentru micii pescari și IMM-uri; subliniază în acest scop faptul că etichetarea trebuie să fie obiectivă, bazată pe date științifice și verificate în mod riguros de terți independenți, nediscriminatorie cu privire la valoarea nutrițională reală a alimentelor și să poată furniza informații complete și specifice privind substanțele nutritive prezente în produs, bazate pe aporturile de referință ale consumatorului mediu, evitând inducerea în eroare a consumatorilor sau influențarea alegerilor la cumpărare, conform cu Regulamentul (UE) 1169/2011[98]; subliniază, în plus, că și întreprinderile au un rol în asigurarea trasabilității până la punctul de origine a produselor pescărești pe care le oferă și în furnizarea tuturor informațiilor de care consumatorii au nevoie pentru a putea face alegeri alimentare sănătoase, în cunoștință de cauză și ecologice;

35. îndeamnă Comisia, în acest sens, să introducă obligația de a informa consumatorii cu privire la originea și trasabilitatea tuturor preparatelor și conservelor de pește și fructe de mare, cum ar fi crustaceele, moluștele și caviarul, și, pentru a asigura condiții de concurență echitabilă, să evalueze necesitatea revizuirii Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură și să prezinte o propunere, dacă este cazul;

36. subliniază că standardele diferite între produsele UE și cele provenind din țări terțe poate duce la riscul ca sectorul pescuitului european să fie dezavantajat din punct de vedere concurențial, în absența unei convergențe globale a standardelor de sustenabilitate; subliniază aici că este necesar ca regulile privind etichetarea și trasabilitatea respectate de produsele UE să fie aplicate și produselor importate; subliniază și necesitatea de a adapta legislația actuală, prevăzând o declarație de origine a produsului final din produse din UE și din țări terțe combinate în procesul de producție;

37. subliniază că este necesar ca Uniunea Europeană să dispună de un cadru juridic armonizat, care să dezvolte un sistem obligatoriu la nivelul UE de etichetare a valorii nutriționale, care să fie înscrisă pe partea frontală a ambalajului și care să se bazeze pe date științifice independente; îndeamnă statele membre să sprijine punerea în aplicare a viitorului sistem de profiluri nutriționale al Uniunii și să nu întreprindă acțiuni unilaterale care ar putea împiedica activitatea desfășurată de Comisie în vederea armonizării; invită Comisia să aibă în vedere că este necesară efectuarea unor modificări în algoritmul de creare a acestor profiluri nutriționale, astfel încât să se țină seama în mod pozitiv de prezența omega 3 și să se ia în considerare raportul dintre grăsimile saturate și cele nesaturate la atribuirea punctelor de penalizare;

38. subliniază că produsele din pește, crustaceele și moluștele pot fi protejate prin sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare; constată că, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot utiliza și mențiunea facultativă de calitate „produs agricol din insule”, inclusiv pentru produsele din pește, crustacee și moluște, pentru a îmbunătăți vizibilitatea producătorilor din insule; invită statele membre să analizeze oportunitatea introducerii unor denumiri regionale suplimentare pentru sectoarele pescuitului și acvaculturii, în vederea promovării vizibilității producătorilor și a produselor care nu sunt eligibile pentru protecție prin sistemele europene de protecție a calității prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012;

39. salută utilizarea obligatorie a certificatelor de captură digitalizate;

40. subliniază necesitatea de a promova în continuare exploatarea responsabilă a resurselor halieutice și de a combate pescuitul INN prin consolidarea politicii acordurilor de pescuit sustenabil cu țările terțe pentru navele europene care furnizează produse de calitate;

41. ia act de faptul că sectoarele pescuitului, acvaculturii și prelucrării din UE aplică deja standarde sociale și de mediu stricte, care vor fi și ele revizuite pentru a asigura produse de o calitate superioară; consideră, prin urmare, că este extrem de important să se aplice principiul reciprocității acelor produse pescărești care intră pe piața UE din țări terțe și să se interzică produsele obținute din pescuitul INN;

42. se raliază interzicerii totale a pescuitului INN, reamintind dimensiunea internațională a acestui fenomen și nevoia de a adopta o politică de vecinătate consecventă și coerentă în domeniul pescuitului, aplicând totodată pe deplin Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului cu privire la pescuitul INN[99]; subliniază aici că acordurile comerciale semnate cu țările terțe ar trebui să conțină capitole referitoare la pescuitul durabil, aliniate la politicile europene pentru dezvoltarea sustenabilă, cu politica comună privind pescuitul și cu prevederile Regulamentului INN; solicită ca pescarii, flotele și IMM-urile din UE care își desfășoară activitatea în sectorul fructelor de mare să beneficieze de sprijin pentru a-și consolida și îmbunătăți poziția în lanțul de producție; reamintește că contingentele tarifare autonome trebuie utilizate numai în cazul în care nu există o aprovizionare adecvată cu fructe de mare pe piața UE și nu pot fi folosite pentru a exercita presiuni asupra ofertei și prețurilor producătorilor din UE;

43. subliniază că tarifele preferențiale pentru produsele din pescuit și acvacultură acordate țărilor terțe trebuie însoțite de monitorizarea permanentă de către UE a eforturilor depuse de aceste țări pentru combaterea pescuitului INN; subliniază că este esențial ca UE să se folosească pe deplin de instrumentele disponibile în Regulamentul INN, între care așa-numitul „cartonaș roșu”, în cazul în care o țară căreia îi sunt acordate tarife preferențiale nu respectă cerințele UE cu privire la dreptul muncii, pescuitul sustenabil și trasabilitatea produselor pescărești;

44. subliniază nevoia de a asigura condiții de concurență echitabilă pentru toate produsele pescărești și de acvacultură comercializate în UE, indiferent de originea lor; invită așadar Comisia și statele membre să asigure aplicarea cerințelor europene în vigoare în materie de siguranță, igienă și calitate, și a standardelor de comercializare pentru toate produsele pescărești și de acvacultură de pe piața internă;

45. reamintește că încă mai sunt necesare eforturi pentru ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil să devină cu adevărat sustenabile; subliniază că aceste acorduri trebuie să respecte cele mai actuale avize științifice și nu trebuie nici să reprezinte o amenințare pentru sectorul pescuitului la scară mică din țările terțe, nici să submineze securitatea alimentară pe plan local;

46. subliniază importanța familiarizării consumatorilor cu problematica sectorului și solicită ca toate produsele pescărești importate pe piața UE să respecte standardele minime convenite la nivel internațional, astfel cum sunt prevăzute în Convenția C188 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca în domeniul pescuitului și puse în aplicare în UE prin Directiva (UE) 2017/159[100], pentru a nu permite ca cetățenii europeni să consume pește fără să știe dacă a fost capturat de nave care nu respectă standarde sociale minime;

47. îndeamnă Comisia să stabilească o listă de bunuri produse prin munca copiilor sau prin muncă forțată, astfel încât decidenții europeni și întreprinderile din UE să poată efectua evaluări ale riscurilor, să aplice obligația de diligență asupra lanțurilor de aprovizionare și să dezvolte strategii care să vizeze munca copiilor și munca forțată; încurajează Comisia să utilizeze lista ca instrument împotriva navelor de pescuit care nu respectă condițiile și a țărilor terțe necooperante, în mod similar cu prevederile de la Capitolul VII din Regulamentul privind pescuitul INN, anume să restricționeze sau să blocheze importurile de la navele de pescuit sau din țările care desfășoară activități de pescuit și care sunt incluse pe această listă (neagră) pentru abuzuri grave în muncă și care nu respectă drepturile fundamentale ale omului la bordul navelor de pescuit;

48. subliniază importanța noului FEPAM pentru gestionarea durabilă a mărilor și oceanelor, promovarea dezvoltării unei economii albastre sustenabile, modernizarea sectorului pescuitului în conformitate cu obiectivele PCP, crearea de noi locuri de muncă și posibilități de venituri, sprijinirea practicilor durabile, favorizarea reînnoirii generațiilor și pentru pescuitul la scară mică, care poate reduce depopularea în zonele rurale și pe insule, precum și promovarea participării active a femeilor, a asociațiilor (de exemplu breslele de tip cofradías), a organizațiilor de producători și a sectorului comerțului cu amănuntul; sugerează că utilizarea de finanțare FEPAM ar trebui să atragă stimulente economice pentru pescari, producătorii din domeniul acvaculturii și ceilalți participanți din lanțul valoric care au luat deja măsuri pentru a-și limita amprenta climatică și de mediu; felicită Comisia pentru intenția de a investi în cercetare, inovare și tehnologie și subliniază că FEPAM trebuie utilizat și pentru sprijinirea programelor și proiectelor de cercetare și inovare destinate să reducă risipa de alimente și să promoveze un sistem alimentar sustenabil, dar și să stimuleze transformarea digitală a sectorului la nivelul tuturor verigilor lanțului valoric al produselor pescărești și de acvacultură; subliniază, în plus, necesitatea de a integra programele europene de cercetare și inovare existente cu strategiile „De la fermă la consumator” și „Biodiversitate 2030” și cu noul FEPAM și să implice activ sectorul pescuitului și acvaculturii și alți participanți din lanțul valoric, pentru a maximiza sinergiile potențiale dintre diferite sectoare;

49. subliniază obiectivul PCP privind pescuitul selectiv și constată că se fac investiții în unelte selective în acest scop; subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine și să încurajeze aceste investiții;

50. subliniază nevoia de a îmbunătăți monitorizarea, controlul și asigurarea respectării PCP, inclusiv a obligației de debarcare și introducerea monitorizării electronice a navelor pentru a îmbunătăți trasabilitatea alimentelor;

51. subliniază că eficiența energetică a flotelor de pescuit ale UE a crescut enorm de-a lungul anilor datorită adaptării la noile tehnologii; observă o îmbunătățire a stocurilor de pește, în special în Marea Nordului, ca urmare a standardelor ridicate pe care sectorul pescuitului din UE trebuie să le respecte;

52. subliniază importanța pescuitului costier la scară mică și consideră că acest sector poate avea o contribuție semnificativă la tranziția către o gestionare sustenabilă a stocurilor de pește; invită toate statele membre să mărească procentul cotelor naționale alocate acestui sector;

53. recomandă ca instituțiile UE și toate statele membre să lanseze campanii eficace, bine finanțate și ample de educare a consumatorilor, pentru a stimula consumul sănătos și sustenabil de pește, subliniind proprietățile și beneficiile produselor pescărești și pentru a ajuta consumatorii să aleagă în mod judicios atunci când cumpără produse de pește proaspăt; ar trebui promovat și consumul de specii de pești mai puțin cunoscute; invită Comisia și statele membre să lanseze inițiative pentru a reduce risipa de alimente și deșeurile generate de piețele de pește și fructe de mare din UE;

54. consideră că una dintre pietrele de temelie ale tuturor campaniilor de promovare a consumului de pește și fructe de mare ar trebui să fie reprezentată de sustenabilitatea practicilor de pescuit și de poziția de lider a sectorului european în acest domeniu; subliniază și că aceste campanii trebuie promovate în strânsă colaborare cu asociațiile din domeniu și anumite colegii profesionale, cum ar fi nutriționiștii, medicii și pediatrii, pentru a desfășura o acțiune specifică și eficientă în favoarea consumatorilor europeni;

55. constată că propunerea Comisiei de directivă privind cotele taxei pe valoarea adăugată (TVA) prevede utilizarea impozitării indirecte pentru a încuraja consumul de alimente sustenabile și sănătoase; invită statele membre să utilizeze în acest sens instrumentele existente, cum ar fi cotele reduse de TVA și achizițiile publice ecologice;

56. regretă faptul că strategia nu face referire la niciuna dintre problemele privind poluarea mărilor din UE cu microplastice și nanoplastice, care constituie o amenințare îngrijorătoare pentru sănătatea consumatorilor europeni; subliniază nevoia de a intensifica cercetarea și colectarea de date privind impactul deșeurilor marine, al nanoplasticelor și microplasticelor asupra resurselor piscicole și asupra sănătății umane, promovând în același timp acțiuni destinate să educe consumatorii europeni cu privire la problema poluării cu plastic;

57. invită Comisia să ofere sprijin financiar și vizibilitate proiectelor și inițiativelor care au ca scop scurtarea lanțurilor de aprovizionare, promovarea sistemelor alimentare locale, consumul sustenabil de pește și fructe de mare și sprijinirea pescăriilor de mici dimensiuni;

58. subliniază că, pentru a se alinia pe deplin la obiectivele europene privind economia circulară și reducerea risipei de alimente, este necesar să se promoveze și să se favorizeze bunele practici și în sectorul pescuitului, cum ar fi reutilizarea pentru conservare a produselor piscicole sub mărimea minimă de referință, pentru care se aplică interdicția rearuncare în mare;

59. observă că, prin însăși natura lor, mai multe dintre considerațiile privind bunul tratament aplicat animalelor cuprinse în strategia Comisiei nu sunt aplicabile în sectorul pescuitului;

60. subliniază necesitatea de a stabili metode consultative mai bune pentru organizațiile comerciale ale pescarilor artizanali, pentru a le permite să participe la deciziile care îi privesc și care au efecte asupra mijloacelor lor de trai, cum ar fi prin participarea la comitetele de dialog social; subliniază, în acest sens, importanța unei participări echitabile și echilibrate a pescarilor artizanali, întrucât reprezentarea în consiliile consultative și în alte forumuri este insuficientă; subliniază, în special, importanța unei reprezentări egale și echitabile atunci când se pun în aplicare obligații internaționale, cum ar fi gestionarea socială și a ecosistemelor, pentru a asigura fezabilitatea punerii lor în aplicare în toate segmentele de flotă;

61. regretă faptul că, deși strategia subliniază pe bună dreptate rolul agricultorilor de „gardieni” ai terenurilor arabile, ea nu recunoaște un rol omolog  pescarilor europeni, drept „gardieni” ai mării care au un rol esențial în realizarea obiectivelor strategiei; își exprimă, în acest sens, dezamăgirea că strategia nu implică reprezentanții acestui sector în forumuri instituționale și nici nu încurajează o abordare de jos în sus cu implicarea deplină a pescarilor europeni în definirea normelor de aplicat; subliniază necesitatea ca sectorul pescuitului să fie pe deplin implicat pentru a îndeplini pe deplin obiectivele strategiei „De la fermă la consumator”;

62. subliniază necesitatea de a încuraja pescarii artizanali să se reunească în asociații, cooperative și organizații de producători pentru a dispune de o poziție mai bună de negociere cu furnizorii de pe piață și o poziție mai bună și mai puternică în lanțul alimentar, pentru a obține un venit corect; subliniază că asociațiile de tipul breslelor din Spania (cofradías) ar trebui să fie recunoscute prin legislația UE și să fie eligibile pentru sprijin financiar în aceeași măsură cu organizațiile de producători; solicită Comisiei să ia măsuri în acest sens.

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării	19.4.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Clara Aguilera, Pietro Bartolo, François-Xavier Bellamy, Izaskun Bilbao Barandica, Rosanna Conte, Rosa D’Amato, Giuseppe Ferrandino, Søren Gade, Niclas Herbst, France Jamet, Pierre Karleskind, Predrag Fred Matić, Francisco José Millán Mon, Grace O’Sullivan, Manuel Pizarro, Caroline Roose, Bert-Jan Ruissen, Annie Schreijer-Pierik, Ruža Tomašić, Peter van Dalen, Emma Wiesner
Membri supleanți prezenți la votul final	Benoît Biteau, Manuel Bompard, Nicolás González Casares, Valentino Grant, Petros Kokkalis, Gabriel Mato, Nuno Melo

 

 

 

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL
ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

27	+
ECR	Bert-Jan Ruissen, Ruža Tomašić
ID	Rosanna Conte, Valentino Grant, France Jamet
PPE	François-Xavier Bellamy, Peter van Dalen, Niclas Herbst, Gabriel Mato, Nuno Melo, Francisco José Millán Mon, Annie Schreijer-Pierik
Renew	Izaskun Bilbao Barandica, Søren Gade, Pierre Karleskind, Emma Wiesner
S&D	Clara Aguilera, Pietro Bartolo, Giuseppe Ferrandino, Nicolás González Casares, Predrag Fred Matić, Manuel Pizarro
The Left	Petros Kokkalis
Verts/ALE	Benoît Biteau, Rosa D’Amato, Grace O’Sullivan, Caroline Roose

 

 

1	-
The Left	Manuel Bompard

 

0	0

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

 

 

 

 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării	10.9.2021
Rezultatul votului final	+: –: 0:	94 20 10
Membri titulari prezenți la votul final	Mazaly Aguilar, Clara Aguilera, Atidzhe Alieva-Veli, Álvaro Amaro, Eric Andrieu, Nikos Androulakis, Bartosz Arłukowicz, Margrete Auken, Carmen Avram, Simona Baldassarre, Marek Paweł Balt, Traian Băsescu, Aurélia Beigneux, Monika Beňová, Sergio Berlato, Alexander Bernhuber, Benoît Biteau, Mara Bizzotto, Malin Björk, Simona Bonafè, Daniel Buda, Delara Burkhardt, Pascal Canfin, Isabel Carvalhais, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Asger Christensen, Angelo Ciocca, Tudor Ciuhodaru, Nathalie Colin-Oesterlé, Ivan David, Paolo De Castro, Jérémy Decerle, Esther de Lange, Salvatore De Meo, Christian Doleschal, Herbert Dorfmann, Marco Dreosto, Cyrus Engerer, Eleonora Evi, Agnès Evren, Pietro Fiocchi, Luke Ming Flanagan, Andreas Glück, Catherine Griset, Francisco Guerreiro, Jytte Guteland, Teuvo Hakkarainen, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Martin Hlaváček, Martin Hojsík, Pär Holmgren, Jan Huitema, Yannick Jadot, Adam Jarubas, Krzysztof Jurgiel, Jarosław Kalinowski, Elsi Katainen, Petros Kokkalis, Athanasios Konstantinou, Ewa Kopacz, Joanna Kopcińska, Gilles Lebreton, Peter Liese, Sylvia Limmer, Norbert Lins, Javi López, César Luena, Colm Markey, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Joëlle Mélin, Tilly Metz, Giuseppe Milazzo, Alin Mituța, Silvia Modig, Dolors Montserrat, Alessandra Moretti, Dan-Ştefan Motreanu, Ulrike Müller, Ville Niinistö, Maria Noichl, Ljudmila Novak, Juozas Olekas, Pina Picierno, Stanislav Polčák, Jessica Polfjärd, Luisa Regimenti, Frédérique Ries, Eugenia Rodríguez Palop, María Soraya Rodríguez Ramos, Sándor Rónai, Rob Rooken, Bronis Ropė, Bert-Jan Ruissen, Anne Sander, Silvia Sardone, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Christine Schneider, Annie Schreijer-Pierik, Ivan Vilibor Sinčić, Annalisa Tardino, Nils Torvalds, Véronique Trillet-Lenoir, Petar Vitanov, Alexandr Vondra, Veronika Vrecionová, Mick Wallace, Pernille Weiss, Sarah Wiener, Emma Wiesner, Michal Wiezik, Tiemo Wölken, Anna Zalewska
Membri supleanți prezenți la votul final	Maria Arena, Manuel Bompard, Peter Jahr, Cristina Maestre Martín De Almagro, Michaela Šojdrová, Susana Solís Pérez, Marc Tarabella
Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final	Nicolas Bay

 

 

 

FINAL VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

94	+
PPE	Bartosz Arłukowicz, Traian Băsescu, Alexander Bernhuber, Daniel Buda, Nathalie Colin-Oesterlé, Salvatore De Meo, Christian Doleschal, Herbert Dorfmann, Agnès Evren, Peter Jahr, Adam Jarubas, Jarosław Kalinowski, Ewa Kopacz, Peter Liese, Norbert Lins, Colm Markey, Fulvio Martusciello, Liudas Mažylis, Dan-Ştefan Motreanu, Ljudmila Novak, Stanislav Polčák, Jessica Polfjärd, Luisa Regimenti, Anne Sander, Petri Sarvamaa, Simone Schmiedtbauer, Christine Schneider, Michaela Šojdrová, Pernille Weiss, Michal Wiezik
S&D	Clara Aguilera, Eric Andrieu, Nikos Androulakis, Maria Arena, Carmen Avram, Marek Paweł Balt, Monika Beňová, Simona Bonafè, Delara Burkhardt, Isabel Carvalhais, Sara Cerdas, Mohammed Chahim, Tudor Ciuhodaru, Paolo De Castro, Cyrus Engerer, Jytte Guteland, Javi López, César Luena, Cristina Maestre Martín De Almagro, Alessandra Moretti, Maria Noichl, Juozas Olekas, Pina Picierno, Sándor Rónai, Marc Tarabella, Petar Vitanov, Tiemo Wölken
Renew	Atidzhe Alieva-Veli, Pascal Canfin, Asger Christensen, Jérémy Decerle, Andreas Glück, Martin Hojsík, Jan Huitema, Elsi Katainen, Alin Mituța, Ulrike Müller, Frédérique Ries, María Soraya Rodríguez Ramos, Susana Solís Pérez, Nils Torvalds, Véronique Trillet-Lenoir, Emma Wiesner
Verts/ALE	Margrete Auken, Benoît Biteau, Eleonora Evi, Francisco Guerreiro, Martin Häusling, Pär Holmgren, Yannick Jadot, Tilly Metz, Ville Niinistö, Bronis Ropė, Sarah Wiener
ID	Teuvo Hakkarainen
The Left	Malin Björk, Manuel Bompard, Luke Ming Flanagan, Anja Hazekamp, Petros Kokkalis, Silvia Modig, Eugenia Rodríguez Palop, Mick Wallace
NI	Athanasios Konstantinou

 

20	-
PPE	Álvaro Amaro
ID	Simona Baldassarre, Mara Bizzotto, Angelo Ciocca, Ivan David, Marco Dreosto, Sylvia Limmer, Silvia Sardone, Annalisa Tardino
ECR	Mazaly Aguilar, Sergio Berlato, Pietro Fiocchi, Krzysztof Jurgiel, Joanna Kopcińska, Giuseppe Milazzo, Rob Rooken, Bert-Jan Ruissen, Alexandr Vondra, Veronika Vrecionová, Anna Zalewska

 

10	0
PPE	Esther de Lange, Dolors Montserrat, Annie Schreijer-Pierik
Renew	Martin Hlaváček
ID	Nicolas Bay, Aurélia Beigneux, Catherine Griset, Gilles Lebreton, Joëlle Mélin
NI	Ivan Vilibor Sinčić

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

• [1] JO L 231, 6.9.2019, p. 1.
• [2] JO L 4, 7.1.2019, p. 43.
• [3] JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
• [4] JO L 309, 24.11.2009, p. 71.
• [5] JO L 324, 10.12.2009, p. 1.
• [6] JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
• [7] JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
• [8] JO L 372, 27.12.2006, p. 19.
• [9] JO L 375, 31.12.1991, p. 1.
• [10] JO L 221, 8.8.1998, p. 23.
• [11] JO L 203, 3.8.1999, p. 53.
• [12] JO L 182, 12.7.2007, p. 19.
• [13] JO L 47, 18.2.2009, p. 5.
• [14] JO L 10, 15.1.2009, p. 7.
• [15] JO L 3, 5.1.2005, p. 1.
• [16] JO L 303, 18.11.2009, p. 1.
• [17] JO L 84, 31.3.2016, p. 1.
• [18] JO L 276, 20.10.2010, p. 33.
• [19] JO C 362, 8.9.2021, p. 82.
• [20] JO C 255, 29.6.2021, p. 29.
• [21] JO C 202, 28.5.2021, p. 49.
• [22] JO C 232, 16.6.2021, p. 28.
• [23] JO C 23, 21.1.2021, p. 23.
• [24] JO C 433, 23.12.2019, p. 153.
• [25] JO C 390, 18.11.2019, p. 10.
• [26] JO C 307, 30.8.2018, p. 25.
• [27] JO C 298, 23.8.2018, p. 14.
• [28] JO C 458, 19.12.2018, p. 34.
• [29] JO C 86, 6.3.2018, p. 51.
• [30] JO C 316, 22.9.2017, p. 278.
• [31] JO C 310, 25.8.2016, p. 15.
• [32] JO C 76, 28.2.2018, p. 49.
• [33] IPBES, „2019 Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services” (Raportul de evaluare globală a biodiversității și a serviciilor ecosistemice din 2019).
• [34] https://www.oecd.org/environment/resources/biodiversity/Executive-Summary-and-Synthesis-Biodiversity-Finance-and-the-Economic-and-Business-Case-for-Action.pdf
• [35] FAO, „State of the World’s Forests 2016. Forests and agriculture: land-use challenges and opportunities” (Starea pădurilor la nivel mondial 2016. Pădurile și agricultura: utilizarea terenurilor, provocări și oportunități), Roma, 2016. http://www.fao.org/3/a-i5588e.pdf
• [36] Comisia Europeană, „The impact of EU consumption on deforestation: Comprehensive analysis of the impact of EU consumption on deforestation. Final report” (Impactul consumului din UE asupra defrișărilor: analiză cuprinzătoare a impactului consumului din UE asupra defrișărilor. Raport final), studiu finanțat de Comisia Europeană și efectuat de VITO, Institutul Internațional de Analiză a Sistemelor Aplicate, HIVA-Onderzoeksinstituut voor Arbeid en Samenleving și de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, Țările de Jos, 2013.
• [37] Lechenet, M., Dessaint, F., Py, G. et al., „Reducing pesticide use while preserving crop productivity and profitability on arable farms” (Reducerea utilizării pesticidelor păstrând în același timp productivitatea culturilor și profitabilitatea exploatațiilor agricole arabile), Nature Plants 3, 17008, 2017.
• [38] https://www.publiceye.ch/en/topics/pesticides/banned-in-europe
• [39] Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, „The 2019 European Union report on pesticide residues in food” (Raportul Uniunii Europene din 2019 privind reziduurile de pesticide din alimente), EFSA Journal, 2019. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2021.6491
• [40] Eurostat, „Overweight and obesity - BMI statistics” (Supraponderalitatea și obezitatea - statistici IMC).
• [41] Eurostat, „The European Health Interview Survey, Wave 2” (A doua Anchetă europeană de sănătate prin interviu), 2013.
• [42] https://ec.europa.eu/jrc/en/health-knowledge-gateway/societal-impacts/burden
• [43] Muncke, J. et al., „Impacts of food contact chemicals on human health: a consensus statement” (Impactul substanțelor chimice din materialele care intră în contact cu produsele alimentare asupra sănătății umane: o poziție de consens), Environmental Health, 19.
• [44] Keesing, F. et al., „Impacts of biodiversity on the emergence and transmission of infectious diseases” (Impactul biodiversității asupra apariției și transmiterii bolilor infecțioase), Nature 468, pp. 647-652, 2010.
• [45] EU-Fusions, „Estimates of European food waste levels” (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), raport final, 2016.
• [46] FAO, „Food wastage footprint & climate change” (Amprenta risipei de alimente și schimbările climatice).
• [47] EU-Fusions, „Estimates of European food waste levels” (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), raport final, 2016.
• [48] ICF, „Market study on date marking and other information provided on food labels and food waste prevention” (Studiu de piață privind marcarea datei și alte informații furnizate pe etichetele produselor alimentare și prevenirea risipei de alimente), raport final pentru Comisia Europeană, 2018.
• [49] EMA: „Sales of veterinary antimicrobial agents in 30 European countries. Trends from 2010 to 2016” (Vânzarea de agenți antimicrobieni veterinari în 30 de țări europene. Tendințe în perioada 2010-2016). Al optulea raport al ESVAC (europa.eu).
• [50] Al doilea raport comun al ECDC/EFSA/EMA privind analiza integrată a consumului de agenți antimicrobieni și apariția rezistenței la antimicrobiene la bacteriile întâlnite la oameni și la animalele de la care se obțin alimente, 2017.
• [51] CCE, „Combaterea rezistenței la antimicrobiene: s-au înregistrat progrese în sectorul animalier, dar această amenințare la adresa sănătății rămâne o provocare pentru UE”, 2019.
• [52] AEM, Vizualizatorul datelor privind emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră, trimise de țări către CCONUSC și Mecanismul UE de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră; a se vedea, de asemenea, IEEP 2019, „Net-Zero Agriculture in 2050: How to get there” (Agricultura cu zero emisii nete în 2050: Calea de urmat), (IEEP_NZ2050_Agriculture_report_screen.pdf).
• [53] Agenția Europeană de Mediu, „EEA greenhouse gases - data viewer” (Vizualizatorul AEM privind datele despre gazele cu efect de seră), (europa.eu).
• [54] Raportul Agenției Europene de Mediu nr. 1/2020.
• [55] Răspunsurile dnei Kyriakides la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-000689/2021.
• [56] Documentul de politică Think2030 al Institutului pentru politica europeană de mediu (IEEP) și al Institutului Ecologic, „European food and agriculture in a new paradigm: Can global challenges like climate change be addressed through a farm to fork approach?” (Sectorul alimentar și agricol european într-o nouă paradigmă: Pot fi abordate provocări globale precum schimbările climatice printr-o strategie „de la fermă la consumator”?), 2021. https://think2030.eu/wp-content/uploads/2021/02/European-food-and-agriculture-in-a-new-paradigm-WEB.pdf
• [57] Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (JO C 411, 27.11.2020, p. 48).
• [58] Directiva (UE) 2019/782 a Comisiei din 15 mai 2019 de modificare a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea indicatorilor de risc armonizați (JO L 127, 16.5.2019, p. 4).
• [59] Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).
• [60] Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă (JO L 131, 5.5.1998, p. 11).
• [61] JO C 202, 28.5.2021, p. 49.
• [62] În conformitate cu angajamentul asumat în cadrul Inițiativei UE privind polenizatorii (COM(2018)0395), acțiunea 5C https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018DC0395&from=en
• [63] Regulamentul (UE) 2019/6 (JO L 4, 7.1.2019, p. 43).
• [64] Regulamentul (UE) 2019/4 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (JO L 4, 7.1.2019, p. 1).
• [65] Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
• [66] Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
• [67] JO L 3, 5.1.2005, p. 1.
• [68] Raportul atelierului IPBES privind biodiversitatea și pandemiile; EPRS, The link between biodiversity loss and the increasing spread of zoonotic diseases (Legătura dintre pierderea biodiversității și răspândirea accelerată a bolilor zoonotice); Raportul HSI, The connection between animal agriculture, viral zoonoses, and global pandemics (Legătura dintre zootehnie, zoonozele virale și pandemiile mondiale); Dhingra SM, Artois J, Dellicour S, et al. 2018. „Geographical and historical patterns in the emergences of novel highly pathogenic avian influenza (HPAI) H5 and H7 viruses in poultry” (Tipare geografice și istorice în apariția noilor virusuri de gripă aviară (HPAI) H5 și H7 la păsările domestice), Frontiers in Veterinary Science 5:84. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5996087/; Jones BA, Grace D, Kock R, et al. 2013. „Zoonosis emergence linked to agricultural intensification and environmental change” (Apariția zoonozelor și legătura cu agricultura intensivă și schimbările de mediu), Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America 110(21):8399-404. www.pnas.org/content/110/21/8399.
• [69] Eurostat, 2018.
• [70] Directiva (UE) 2017/159 a Consiliului din 19 decembrie 2016 de punere în aplicare a Acordului referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca în domeniul pescuitului încheiat la 21 mai 2012 între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) (JO L 25, 31.1.2017, p. 12).
• [71] Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).
• [72] JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
• [73] Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).
• [74] Supporting the mid-term evaluation of the EU action plan on childhood obesity, The childhood obesity study. (În sprijinul evaluării la jumătatea perioadei a planului de acțiune al UE privind obezitatea la copii) EPHORT consortium (Consorțiul EPHORT): Jolanda Boer, Jeanine Driesenaar, Anneke Blokstra, Francy Vennemann, Nikolai Pushkarev, Johan Hansen. https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/7e0320dc-ee18-11e8-b690-01aa75ed71a1
• [75] Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
• [76] Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
• [77] De exemplu: Raportul din 2019 al Comisiei EAT Lancet „Food in The Anthropocene: the EAT-Lancet Commission on Healthy Diets From Sustainable Food Systems” (Alimentele în antropocen: Comisia EAT-Lancet privind regimurile alimentare sănătoase din sisteme alimentare sustenabile); Raportul special al IPCC din 2019 privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre; raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) din 2017 Food in a green light - A systems approach to sustainable food, rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene (CCE) privind PAC a UE și politicile în domeniul biodiversității; raportul Consiliului științific pentru politici guvernamentale al Țărilor de Jos din 2014, intitulat „Towards a Food Policy” (Către o politică alimentară), și multe altele
• [78] Grupul internațional de experți în materie de sisteme alimentare durabile (IPES-Food) (2019), „Towards a Common Food Policy for the EU” (Către o politică alimentară comună pentru UE), http://www.ipes-food.org/_img/upload/files/CFP_FullReport.pdf
• [79] Agenția Europeană de Mediu, date extrase în septembrie 2017 [cu excepția emisiilor/absorbțiilor rezultate din activitățile legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF)].
   
• [80] JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
• [81] JO L 111, 25.4.2019, p. 59.
• [82] JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
• [83] JO L 164, 25.6.2008, p. 19.
• [84] JO L 343, 22.12.2009, p. 1.
• [85] JO L 343, 14.12.2012, p. 1.
• [86] JO L 354, 28.12.2013, p. 22.
• [87] JO L 354, 28.12.2013, p. 1.
• [88] JO L 257, 28.8.2014, p. 135.
• [89] JO C 76, 28.2.2018, p. 40.
• [90] JO C 76, 9.3.2020, p. 54.
• [91] JO C 76, 9.3.2020, p. 2.
• [92] Texte adoptate, P8_TA(2019)0343.
• [93] Texte adoptate, P9_TA(2020)0005.
• [94] Texte adoptate, P9_TA(2020)0321.
• [95] Regulamentul (UE) 2020/560 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 508/2014 și (UE) nr. 1379/3013 în ceea ce privește măsurile specifice de atenuare a impactului epidemiei de COVID-19 în sectorul pescuitului și acvaculturii, JO L 130, 24.4.2020, p. 1.
• [96] Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, JO L 111, 25.4.2019, p. 59.
• [97] JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
• [98] Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
• [99] JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
• [100] Directiva (UE) 2017/159 a Consiliului din 19 decembrie 2016 de punere în aplicare a Acordului referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca în domeniul pescuitului încheiat la 21 mai 2012 între Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”) ( JO L 25, 31.1.2017, p. 12).