RAPORT referitor la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
4.11.2021 - (COM(2021)0368 – C9-0335/2021 – 2021/0182(NLE)) - *
Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Heidi Hautala
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
(COM(2021)0368 – C9-0335/2021 – 2021/0182(NLE))
(Procedura de consultare)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0368),
– având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,
– având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0335/2021),
– având în vedere avizul Curții de Justiție[1] privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,
– având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0308/2021),
1. aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.
EXPUNERE DE MOTIVE
Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii constituie un instrument extrem de important. Până acum a fost ratificată de 101 de țări, printre care toate state membre ale UE.
Convenția introduce un sistem de cooperare între statele contractante pentru soluționarea promptă a cazurilor de răpire internațională de copii, asigurând protecția permanentă a interesului superior al copilului în aspectele legate de custodie.
În numeroase cazuri, atunci când cuplurile se despart apar dificultăți în această privință. Dacă părinții provin din state diferite, ar putea exista tentația de a profita de lipsa de cooperare dintre statele respective pentru a obține încredințarea copiilor.
În astfel de cazuri, dificultatea majoră rezidă în înclinația sistemelor juridice ale statelor de a-și favoriza proprii cetățeni. Se poate întâmpla ca instanțele din ambele state implicate să se declare competente, fiecare dintre ele încredințând copilul părintelui care deține cetățenia statului respectiv.
Scopul convenției este protecția la nivel internațional a copiilor împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau rețineri ilicite, stabilind proceduri pentru înapoierea lor imediată în statul în care își au reședința obișnuită și garantând protecția drepturilor de vizită.
UE dispune de competențe externe exclusive în acest domeniu, fapt confirmat de Curtea de Justiție în Avizul 1/13. Prin urmare, statele membre nu mai acționează pe cont propriu. Problema este că convenția nu prevede o acțiune autonomă a organizațiilor internaționale.
A devenit astfel necesară o decizie a Consiliului prin care să se solicite statelor membre să accepte, fiecare cu privire la propriul său teritoriu, aderarea Pakistanului la convenție și, prin urmare, intrarea efectivă în vigoare a convenției în cazurile care implică Uniunea Europeană și Pakistanul.
Aderarea Pakistanului la convenție este un fapt pozitiv. Raportoarea susține întru totul propunerea și propune ca Parlamentul să o aprobe fără modificări, astfel încât copiilor în cauză să le fie asigurată protecția pe întregul teritoriul Uniunii.
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
Titlu |
Autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii |
|||
Referințe |
COM(2021)0368 – C9-0335/2021 – 2021/0182(NLE) |
|||
Data consultării/cererii de aprobare |
15.7.2021 |
|
|
|
Comisie competentă Data anunțului în plen |
JURI 13.9.2021 |
|
|
|
Raportori Data numirii |
Heidi Hautala 9.9.2021 |
|
|
|
Data adoptării |
28.10.2021 |
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
23 0 0 |
||
Membri titulari prezenți la votul final |
Pascal Arimont, Manon Aubry, Gunnar Beck, Geoffroy Didier, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Ibán García Del Blanco, Jean-Paul Garraud, Esteban González Pons, Mislav Kolakušić, Sergey Lagodinsky, Gilles Lebreton, Jiří Pospíšil, Franco Roberti, Stéphane Séjourné, Raffaele Stancanelli, Adrián Vázquez Lázara, Axel Voss, Marion Walsmann, Tiemo Wölken, Lara Wolters, Javier Zarzalejos |
|||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Alessandra Basso, Patrick Breyer, Daniel Buda, Evelyne Gebhardt, Heidi Hautala, Angelika Niebler, Nacho Sánchez Amor, Liesje Schreinemacher, Yana Toom |
|||
Data depunerii |
4.11.2021 |
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ
23 |
+ |
ECR |
Angel Dzhambazki, Raffaele Stancanelli |
ID |
Gunnar Beck, Jean-Paul Garraud, Gilles Lebreton |
PPE |
Pascal Arimont, Geoffroy Didier, Esteban González Pons, Jiří Pospíšil, Axel Voss, Marion Walsmann, Javier Zarzalejos |
Renew |
Pascal Durand, Liesje Schreinemacher, Yana Toom, Adrián Vázquez Lázara |
S&D |
Ibán García Del Blanco, Franco Roberti, Nacho Sánchez Amor, Tiemo Wölken, Lara Wolters |
The Left |
Manon Aubry |
Verts/ALE |
Patrick Breyer |
0 |
- |
|
|
0 |
0 |
|
|
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri
- [1] Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.