RAPORT referitor la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2018-2020
8.11.2021 - (2021/2020(INI))
Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen
Raportoare: Sandra Pereira
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2018-2020
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolele 6, 8, 10, 83, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,
– având în vedere directivele UE începând cu 1975 privind diverse aspecte ale egalității de tratament între femei și bărbați, și anume Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale[1], Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității[2], Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează[3], Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii[4], Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă[5], Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES[6] și Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului[7],
– având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituției semenilor,
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul 5, precum și obiectivele și indicatorii aferenți,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),
– având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate în sesiunile speciale ale ONU din Beijing +5, +10, +15 și +20,
– având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979,
– având în vedere Convenția nr. 100 a Organizației Internaționale a Muncii privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală,
– având în vedere Convenția nr. 156 a Organizației Internaționale a Muncii privind egalitatea de șanse și de tratament a lucrătorilor de ambele sexe: lucrătorii cu responsabilități familiale,
– având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025 (COM(2020)0698),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 martie 2021 intitulat „Raportul pe 2021 privind egalitatea între femei și bărbați în UE” (SWD(2021)0055),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),
– având în vedere studiul intitulat „The gendered impact of the COVID-19 crisis and post-crisis” („Efectele genderizate ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 și ale perioadei post-criză”), publicat de Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din Direcția Generală Politici Interne la 30 septembrie 2020,
– având în vedere indicele egalității de gen pentru 2019 și 2020 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,
– având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015[8],
– având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor[9],
– având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la necesitatea unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen[10],
– având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la Strategia UE privind egalitatea de gen[11],
– având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19 și după această criză[12],
– având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2021 referitoare la provocările viitoare legate de drepturile femeilor în Europa: mai mult de 25 de ani de la Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing[13],
– având în vedere rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor[14],
– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen (A9-0315/2021),
A. întrucât drepturile femeilor sunt drepturi ale omului și deci universale și indivizibile, consacrate în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât lupta pentru egalitatea de gen și pentru promovarea și protejarea drepturilor femeilor este o responsabilitate cu adevărat colectivă care necesită progrese mai rapide și eforturi din partea instituțiilor UE și a statelor membre; întrucât UE și statele sale membre trebuie să urmărească combaterea inegalităților și a discriminării bazate pe gen și sex, promovarea egalității de gen și garantarea egalității de drepturi și de tratament pentru femei și bărbați în întreaga lor diversitate, precum și asigurarea faptului că femeile și bărbații au putere și șanse egale de a modela societatea și propria lor viață; întrucât, potrivit Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, UE mai are nevoie de cel puțin 60 de ani pentru a realiza egalitatea de gen deplină; întrucât în UE egalitatea între femei și bărbați nu a fost încă atinsă, iar progresele în acest domeniu se fac în continuare în ritm lent, stagnează sau chiar a fost înregistrat un regres în unele regiuni și țări; întrucât indicele egalității de gen în UE a crescut cu doar 4,1 puncte din 2010 și cu 0,5 puncte din 2017[15]; întrucât statele membre au obținut un punctaj mediu de 67,9 din 100 în 2020;
B. întrucât femeile trebuie să aibă aceleași oportunități ca bărbații pentru a ajunge la independență economică; întrucât, deși ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor au crescut, inegalitatea de gen pe piața muncii rămâne o realitate îngrijorătoare și o provocare semnificativă, în timp ce tendințele de pe piața muncii în contextul pandemiei arată un impact mai semnificativ asupra femeilor decât asupra bărbaților[16]; întrucât rata de ocupare a bărbaților apți de muncă în UE-27 s-a situat la 79 % în 2019, depășind-o cu 11,7 procente pe cea a femeilor; întrucât, referitor la participarea la piața muncii, 8 % din bărbații din UE lucrează cu fracțiune de normă comparativ cu 31 % din femeile din UE, lucru ce arată că există inegalități persistente; întrucât diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă în echivalent normă întreagă au crescut din 2010 în opt state membre; întrucât s-a făcut prea puțin pentru a pune capăt fenomenului segregării femeilor și bărbaților în anumite sectoare și ocupații pe piața muncii; întrucât decalajul în materie de ocupare a forței de muncă este deosebit de ridicat în cazul femeilor cu statut socioeconomic precar, cum ar fi mamele singure, femeile care acordă îngrijiri, femeile cu dizabilități, femeile migrante și refugiate, femeile care provin din medii rasiale și etnice diverse și care aparțin minorităților religioase, femeile cu rezultate educaționale scăzute, femeile LGBTIQ+, precum și femeile tinere și în vârstă;
C. întrucât femeile din UE sunt plătite în medie cu 14 % mai puțin pe oră decât bărbații și întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați variază între 3,3 % și 21,7 % în statele membre; întrucât, în pofida faptului că principiul egalității de remunerare între bărbați și femei a făcut parte din acquis-ul UE din 1957 și a fost abordat într-un număr semnificativ de legi naționale și în ciuda măsurilor luate și a resurselor utilizate pentru a reduce aceste disparități, progresele au fost extrem de lente, iar inegalitatea salarială s-a înrăutățit și mai mult în mai multe state membre; întrucât, din cauza responsabilităților lor de îngrijire, există mult mai multe femei decât bărbați care lucrează cu fracțiune de normă (8,9 milioane față de 560 000); întrucât înmulțirea nevoilor de îngrijire pe termen lung și lipsa serviciilor de îngrijire exacerbează inegalitățile de gen din familii și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; întrucât, potrivit datelor Eurostat, rata șomajului în rândul femeilor a crescut de la 6,9 % în aprilie la 7,9 % în august 2020, în timp ce șomajul în rândul bărbaților a crescut de la 6,5 % la 7,1 % în aceeași perioadă;
D. întrucât femeile se confruntă cu inegalități și cu discriminare intersecționale, inclusiv legate de rasă, origine etnică sau socială, orientare sexuală, identitate de gen și exprimare de gen, religie sau convingeri, statut de rezidență și dizabilitate, și întrucât trebuie depuse eforturi care să vizeze toate formele de discriminare pentru a realiza egalitatea de gen pentru toate femeile; întrucât până acum politicile UE nu au aplicat o abordare intersecțională și au pus accentul numai pe dimensiunea individuală a discriminării, care îi minimizează dimensiunea instituțională, structurală și istorică; întrucât aplicarea unei analize intersecționale nu numai că ne permite să înțelegem barierele structurale, ci oferă și dovezile necesare pentru a crea valori de referință și a stabili calea către politici strategice și eficace de combatere a discriminării sistemice, a excluziunii și a inegalităților sociale;
E. întrucât raportul Comisiei pe 2021 privind egalitatea de gen în UE trage concluzia că pandemia de COVID-19 a afectat în mare măsură viețile femeilor și a exacerbat inegalitățile existente între femei și bărbați în aproape toate privințele; întrucât, în fruntea eforturilor de combatere a pandemiei, aproximativ 70 % dintre lucrătorii din sectorul social și al sănătății sunt femei, cum ar fi asistenți medicali, medici sau asistenți de curățenie; întrucât multiplele efecte ale pandemiei asupra femeilor variază de la creșterea violenței și a hărțuirii pe criterii de gen la o sarcină mai mare a responsabilităților casnice și de îngrijire neremunerate, femeile continuând să realizeze majoritatea sarcinilor casnice și familiale, cu atât mai mult atunci când lucrează de la distanță, sunt șomere sau lucrează cu fracțiune de normă; întrucât, în plus, femeile se confruntă cu dezavantaje economice pe piața muncii, în special personalul medical, îngrijitorii și lucrătorii din alte sectoare dominate de femei și precare, precum și cu accesul restricționat la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR); întrucât impactul economic al pandemiei amenință să submineze progresele obținute cu greu în ceea ce privește independența economică a femeilor în ultimul deceniu; întrucât ocuparea forței de muncă în rândul femeilor a scăzut mai mult în timpul pandemiei decât în timpul recesiunii din 2008[17], cu consecințe semnificative pentru femei și familiile acestora și pentru economie în general, printre acestea numărându-se reducerea oportunităților, a libertăților, a drepturilor și a bunăstării; întrucât raportul din 2021 privind disparitatea de gen la nivel mondial afirmă că timpul necesar pentru eliminarea disparității de gen la nivel mondial s-a prelungit cu o generație, de la 99,5 ani la 135,6 ani ca urmare a pandemiei[18];
F. întrucât egalitatea femeilor în domeniul sportului este o chestiune care s-a bucurat, în ultimul deceniu, de o atenție fără precedent, dar nu întotdeauna din cele mai bune motive și pentru cele mai bune obiective, mai ales în ceea ce privește concretizarea drepturilor femeilor;
G. întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați definește violența de gen asupra femeilor ca fiind orice formă de violență îndreptată împotriva unei femei pentru că este femeie sau care afectează disproporționat femeile; întrucât violența împotriva femeilor, sub toate formele ei (fizică, sexuală, psihologică, economică sau cibernetică), este o încălcare a drepturilor omului, o formă extremă de discriminare împotriva femeilor și unul dintre cele mai mari obstacole în calea realizării egalității de gen; întrucât violența de gen are la bază distribuția inegală a puterii între genuri, structurile patriarhale și stereotipurile de gen, care au făcut ca femeile să fie dominate și discriminate de bărbați, iar aspectul, intensitatea și forma acestora pot să difere; întrucât o societate lipsită de violență de gen trebuie să devină o condiție prealabilă absolută pentru egalitatea de gen;
H. întrucât 31 % din femeile din Europa au suferit acte de violență fizică și/sau sexuală și întrucât nenumărate femei se confruntă cu agresiuni și hărțuiri sexuale în parteneriatele intime și în viața publică[19]; întrucât rapoartele și cifrele din mai multe state membre arată că violența de gen a crescut îngrijorător în timpul pandemiei de COVID-19; întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, unele state membre au raportat o creștere cu 60 % a apelurilor de urgență de la femei supuse actelor de violență de partenerii lor intimi în timpul pandemiei[20]; întrucât, potrivit unui raport al Europol, abuzul sexual online asupra copiilor a crescut dramatic în UE[21]; întrucât impactul izolării asupra vieții sociale, economice, psihologice și democratice a fost disproporționat de grav asupra persoanelor și femeilor aflate în situații vulnerabile, în special în ceea ce privește expunerea la violență, dependența economică sporită și inegalitățile la locul de muncă și între rolurile de îngrijire; întrucât, în plus, măsurile de izolare au făcut ca victimelor violențelor partenerilor intimi să le fie mai greu să ceară ajutor, fiindcă erau adesea izolate împreună cu agresorii lor și aveau acces limitat la servicii de sprijin; întrucât structurile și resursele de sprijin insuficiente sau inadecvate au exacerbat o pandemie „paralelă” existentă;
I. întrucât există mișcări anti-gen și anti-feministe îngrijorătoare care atacă drepturile femeilor în întreaga Europă, punând sub semnul întrebării realizările și progresele și subminând astfel valorile democratice; întrucât regresul față de politicile privind egalitatea de gen și drepturile femeilor devine un motiv serios de îngrijorare;
J. întrucât traficul de ființe umane este un fenomen cu o puternică dimensiune de gen, aproape trei sferturi din victimele comunicate din UE fiind femei și fete, care au fost traficate îndeosebi în scopul exploatării sexuale; întrucât traficul de ființe umane reprezintă o parte tot mai mare a criminalității organizate și o încălcare a drepturilor omului; întrucât 78 % din totalul copiilor traficați sunt fete și 68 % din adulții traficați sunt femei;
K. întrucât accesul la SRHR, inclusiv la educația privind sexualitatea și relațiile, planificarea familială, metodele contraceptive și întreruperea de sarcină sigură și legală sunt esențiale pentru a realiza egalitatea de gen și a elimina violența de gen; întrucât autonomia și capacitatea fetelor și a femeilor de a lua decizii libere și independente în legătură cu corpurile și viețile lor constituie condiții prealabile pentru independența lor economică și, astfel, pentru egalitatea de gen și pentru eliminarea violenței de gen; întrucât este inacceptabil că în prezent mai multe state membre încearcă să limiteze accesul la SRHR prin legi extrem de restrictive, fapt care provoacă discriminare de gen și are consecințe negative asupra sănătății femeilor;
L. întrucât femeile din UE sunt afectate mai mult decât bărbații de sărăcie sau de riscul de excluziune socială, în special femeile care se confruntă cu forme intersecționale de discriminare din cauza factorilor structurali, a normelor și a stereotipurilor de gen; întrucât, începând din 2010, decalajul de câștiguri dintre femei și bărbați a crescut în 17 state membre, în timp ce decalajul de venituri dintre femei și bărbați a crescut în 19 state membre, ceea ce a determinat creșterea generală a inegalității de gen în UE din perspectiva câștigurilor și a veniturilor[22]; întrucât în 2019, 40,3 % din gospodăriile monoparentale din UE erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială[23]; întrucât femeile sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de nesiguranță a locului de muncă, persoanele expuse riscului având adesea locuri de muncă prost plătite, salariile fiind insuficiente pentru a depăși pragul sărăciei și condițiile de muncă precare;
M. întrucât este important să se garanteze dreptul la remunerație egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală, consacrat în tratate;
N. întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați în UE este de 14,1 %, deși variază de la un stat membru la altul; întrucât printre implicațiile diferenței de remunerare între femei și bărbați se numără o disparitate de 29,5 %[24] între femei și bărbați în ceea ce privește veniturile din pensii, ceea ce determină un decalaj de pensii între femei și bărbați și expune femeile în vârstă unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială; întrucât acest lucru este rezultatul decalajelor profesionale și de ocupare a forței de muncă care s-au acumulat prin responsabilitățile de îngrijire și/sau munca cu fracțiune de normă efectuată de femei de-a lungul timpului, cu repercusiunile aferente asupra accesului la resurse financiare, cum ar fi prestațiile și pensiile; întrucât dreptul la remunerație egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală nu este întotdeauna garantat și rămâne una dintre cele mai mari încercări în combaterea discriminării salariale[25]; întrucât împărțirea egală între genuri a zilelor de concediu de creșterea copilului este importantă pentru combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați; întrucât, deși este esențială și are o valoare socioeconomică ridicată, munca în sectoare dominate de femei, cum ar fi îngrijirea, curățenia, comerțul cu amănuntul și educația, este adesea mai puțin apreciată și mai puțin remunerată decât munca în sectoarele dominate de bărbați; întrucât acest fapt pune în evidență că trebuie să se reevalueze urgent gradul de adecvare a salariilor în sectoarele dominate de femei;
O. întrucât 20,6 % dintre femeile cu dizabilități sunt încadrate în muncă cu normă întreagă în UE, comparativ cu 28,5 % dintre bărbații cu dizabilități; întrucât datele indică faptul că, în medie, 29,5 % dintre femeile cu dizabilități din UE sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, comparativ cu 27,5 % dintre bărbații cu dizabilități;
P. întrucât stereotipurile de gen influențează în continuare repartizarea sarcinilor între femei și bărbați acasă, la școală, la locul de muncă și în societate; întrucât munca de îngrijire și casnică neremunerată, desfășurată în cea mai mare parte de femei, le impune o sarcină disproporționată femeilor, care joacă un rol esențial în acest sens; întrucât pandemia de COVID-19 a scos la iveală situația șocantă a centrelor de îngrijire europene și a sectorului în ansamblu, care angajează în principal femei; întrucât 80 % din îngrijirile din UE sunt oferite de îngrijitori informali, 75 % dintre aceștia fiind femei[26]; întrucât, înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, femeile din UE petreceau, în medie, cu 13 ore săptămânal mai mult decât bărbații efectuând activități de îngrijire și activități casnice neremunerate; întrucât repartizarea inegală a responsabilităților de îngrijire în statele membre este exacerbată de lipsa limitată sau totală a accesului la structuri de îngrijire adecvate și accesibile, inclusiv la facilități publice de îngrijire pentru copii și persoane în vârstă, ceea ce duce la perioade de absență de pe piața muncii și mărește diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați; întrucât în 2019,7,7 milioane de femei (cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani) din UE erau absente de pe piața muncii, deoarece îngrijeau copii sau alte persoane cu nevoi de îngrijire, comparativ cu 450 000 de bărbați; întrucât investițiile în serviciile universale, inclusiv în serviciile publice, au un impact asupra drepturilor fundamentale și asupra capacității de a participa liber pe piața muncii; întrucât orice persoană, indiferent de gen, are dreptul de a lucra și de a găsi un echilibru între viața profesională și cea privată;
Q. întrucât măsurile de conciliere a vieții de familie cu viața profesională sunt importante pentru o repartizare echitabilă între femei și bărbați a responsabilităților de îngrijire, precum și pentru a elimina inegalitățile în ceea ce privește veniturile și ocuparea forței de muncă; întrucât realizarea echilibrului între viața profesională și viața de familie depinde de disponibilitatea, accesibilitatea și calitatea ridicată a serviciilor publice de asistență, care trebuie oferite gratuit; întrucât protecția maternității trebuie asigurată și menținută pe deplin, prin extinderea concediilor și plata salariului de referință în proporție de 100 %; întrucât sunt necesare politici publice pentru protecția și promovarea alăptării;
R. întrucât Comisia a adoptat Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025 la 5 martie 2020, stabilind un cadru ambițios privind modurile în care poate fi promovată egalitatea de gen în UE; întrucât politicile trebuie să contribuie mai mult la progresele egalității de gen; întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de creșterea șomajului, de creșterea precarității, de salariile mici și de reducerile bugetare, inclusiv în serviciile publice, în special în domeniul sănătății și al educației; întrucât Parlamentul a invitat Comisia să elaboreze o foaie de parcurs concretă, care să prevadă calendare, obiective, un mecanism de revizuire anuală și de monitorizare, indicatori de succes clari și măsurabili și alte acțiuni speciale; întrucât, cu ajutorul politicilor, programelor și al relațiilor sale cu statele membre, inclusiv prin strânsa cooperare cu fondurile naționale de redresare, UE ar trebui să evalueze atent dacă statele membre țin seama în mod adecvat de dimensiunea de gen a pandemiei de COVID-19;
S. întrucât prezența femeilor în ambele camere ale parlamentelor naționale din UE a crescut de la 24 % în 2010 la 32 % în 2020; întrucât echilibrul de gen s-a îmbunătățit în rândul miniștrilor din guvernele naționale, mărindu-se de la 26 % în 2010 la 32 % în 2020; întrucât există, totuși, diferențe semnificative între statele membre, doar șapte state membre ajungând la paritatea de gen în guvern sau la un guvern echilibrat din punctul de vedere al genului; întrucât la nivel regional și local rata schimbărilor continuă să fie extrem de lentă, doar 29 % dintre posturi fiind ocupate de femei în 2019, iar Ungaria, Slovacia și România având o reprezentare a bărbaților de peste 80 % în adunările regionale;
T. întrucât dreptul la remunerație egală pentru muncă egală de valoare egală nu este garantat în multe situații, chiar și atunci când este consacrat prin lege; întrucât cauzele profunde ale unei astfel de discriminări trebuie combătute, fie prin protejarea și consolidarea drepturilor lucrătorilor, fie prin intensificarea monitorizării întreprinderilor, în special de către inspectoratele naționale de muncă; ținând seama de faptul că negocierile colective sunt esențiale pentru inversarea și depășirea inegalităților dintre femei și bărbați;
U. întrucât egalitatea de gen și tranziția verde și cea digitală sunt strâns legate, și întrucât includerea femeilor în procesul decizional este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă și gestionarea eficientă a tranziției verzi și a celei digitale, pentru a realiza tranziții echitabile și juste, care să nu lase pe nimeni în urmă; întrucât toate politicile climatice și digitale trebuie să conțină o perspectivă de gen și o perspectivă intersecțională;
V. întrucât efectele pe care le au implicarea bărbaților și paternitatea asupra familiilor demonstrează că îngrijitorii bărbați sunt importanți pentru dezvoltarea optimă a copiilor și că aceștia pot îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată și pot contribui la corectarea relațiilor inegale dintre genuri; întrucât implicarea bărbaților poate ajuta la prevenirea violenței în familie și poate contribui la crearea unor societăți mai drepte;
W. întrucât persistența stereotipurilor de gen și a așteptărilor legate de rolurile bărbaților și băieților îi poate face reticenți să își manifeste emoțiile pozitive, le poate interioriza emoțiile negative, cum ar fi tristețea și anxietatea, ceea ce îi poate determina să manifeste niveluri mai ridicate de furie și agresiune decât femeile; întrucât acest lucru poate mări probabilitatea ca bărbații și băieții să comită acte de violență, cum ar fi violența de gen;
X. întrucât dezechilibrul de gen este un fenomen persistent în băncile centrale, care reprezintă temelii ale procesului decizional economic, care modelează realitățile sociale, politice și economice; întrucât, în prezent, toate băncile centrale din statele membre ale UE sunt conduse de bărbați și întrucât anul trecut femeile au ocupat numai un sfert (24,6 %) din posturile din principalele organe de decizie ale băncilor centrale naționale din UE;
Y. întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a concluzionat că performanțele statelor membre în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen s-au înrăutățit tot mai mult din 2012; întrucât, deși guvernele s-au angajat puțin mai mult să integreze perspectiva de gen în administrația publică, disponibilitatea structurilor de integrare a perspectivei de gen și recurgerea la instrumentele de integrare a perspectivei de gen au scăzut,
O economie bazată pe egalitatea de gen
1. accentuează că respectarea dreptului la muncă, precum și remunerația egală și tratamentul egal, sunt condiții esențiale pentru drepturile egale ale femeilor, pentru independența economică și pentru împlinirea profesională a femeilor; evidențiază că egalitatea de șanse și o mai mare participare a femeilor la piața muncii măresc prosperitatea economică în Europa; consideră că lupta împotriva inegalităților între femei și bărbați trebuie să fie un considerent esențial la locul de muncă; reamintește că femeile sunt suprareprezentate în rândul persoanelor cu venituri salariale mici și minime, în locuri de muncă cu fracțiune de normă și în condiții de muncă precare; recunoaște dreptul egal al femeilor și al bărbaților la o remunerație echitabilă, care să asigure un nivel de trai decent pentru ei și familiile lor; insistă, prin urmare, ca lupta împotriva locurilor de muncă precare să fie îmbunătățită, astfel încât toți lucrătorii să primească o remunerație echitabilă, suficientă pentru a asigura un nivel de trai decent pentru ei înșiși și familiile lor, prin mecanisme legale de stabilire a salariilor minime sau prin acorduri colective, în conformitate cu principiul conform căruia fiecare loc de muncă permanent trebuie să implice un raport de muncă eficace, cu recunoașterea și consolidarea drepturilor la locul de muncă; invită Comisia și statele membre să promoveze politici cu scopul de a elimina locurile de muncă precare și fracțiunea de normă involuntară, pentru a îmbunătăți situația femeilor pe piața muncii; încurajează statele membre, în colaborare cu partenerii sociali, să elimine inegalitățile dintre bărbați și femei prin politici care sporesc valoarea muncii, a salariilor, a condițiilor de muncă și a condițiilor de viață ale tuturor lucrătorilor și ale familiilor acestora;
2. subliniază că este necesar să se identifice cu rigurozitate situația și drepturile sportivilor profesioniști, dar și ale sportivilor de performanță neprofesioniști care își reprezintă țările în competițiile mondiale și europene, în timpul carierelor lor sportive și după aceea; îndeamnă statele membre să pună în practică dreptul deplin al copiilor și tinerilor de a participa la sporturi și să combată agravarea segregării sociale în ceea ce privește accesul la sport;
3. își exprimă îngrijorarea cu privire la rezultatele Indicelui egalității de gen din 2020; subliniază că peste o treime din statele membre au înregistrat mai puțin de 60 de puncte în 2018[27]; regretă progresele lente înregistrate în direcția realizării egalității și faptul că nu toate statele membre fac din aceasta o prioritate a procesului lor de elaborare a politicilor; invită statele membre să ia măsuri practice pentru a se asigura că femeile au acces egal la piața muncii, la ocuparea forței de muncă și la condițiile de muncă, inclusiv la o muncă cu drepturi egale și remunerație egală, precum și la o remunerație echitabilă, în special în sectoarele dominate de femei; recunoaște rolul partenerilor sociali și al negocierilor colective în inversarea și depășirea inegalităților în promovarea egalității de gen și eliminarea discriminării salariale împotriva femeilor, în toată diversitatea lor, și solicită respectarea în fapt și în drept a principiului remunerației egale pentru muncă egală sau de valoare egală;
4. consideră binevenită propunerea Comisiei privind măsurile obligatorii de transparență salarială, ca o inițiativă importantă de eliminare a decalajului și de aplicare a principiului remunerației egale pentru o muncă de valoare egală, dar subliniază că simpla transparență salarială nu va reuși să elimine inegalitățile de gen adânc înrădăcinate care stau la baza acestei diferențe; invită statele membre să definească obiective clare pentru a elimina diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați; subliniază necesitatea de a include în acest plan de acțiune o perspectivă intersecțională și diferitele realități și experiențe de discriminare cu care se confruntă femeile din anumite grupuri;
5. subliniază importanța ca statele membre să ia măsuri ferme, inclusiv care să implice sancțiuni, în legătură cu întreprinderile care nu respectă dreptul muncii împotriva discriminării între femei și bărbați și a prejudecății de gen; subliniază necesitatea de a asigura condiționarea alocării fondurilor UE către întreprinderile care nu asigură drepturile lucrătorilor, în special prin discriminarea femeilor, încălcând legislația; invită Comisia și Consiliul să se asigure că toate creditele bugetare din cadrul financiar multianual 2021-2027 respectă principiul egalității între bărbați și femei și promovează integrarea principiului egalității de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget în toate politicile UE; solicită ca Indicele egalității de gen să fie inclus în tabloul de bord social și să se furnizeze date defalcate în funcție de gen cu privire la indicatorii existenți pentru a gestiona mai bine provocările specifice fiecărei țări; solicită sprijinirea acțiunilor pentru independența economică a femeilor prin intermediul tuturor programelor UE și al fondurilor structurale, cum ar fi punerea în aplicare strategică a Fondului social european, care ar trebui utilizat pentru promovarea egalității de gen, îmbunătățirea accesului femeilor și reintegrarea acestora pe piața muncii, și combaterea șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale a femeilor, precum și a tuturor formelor de discriminare; solicită Comisiei să propună măsuri proactive de sprijinire a ocupării forței de muncă feminine în zonele rurale prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală;
6. accentuează că este important să se asigure faptul că orice persoană, indiferent de gen, are dreptul de a lucra și de a găsi un echilibru între viața profesională și cea privată; solicită UE și statelor sale membre să susțină în continuare drepturile legate de maternitate și paternitate asigurând mai bine perioade de concediu egal și plătit integral, pentru ca bărbații să fie implicați în egală măsură în munca neremunerată, inclusiv în responsabilitățile de îngrijire, ținând seama totodată de recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății; solicită ca dreptul la un regim de lucru flexibil după concediul de maternitate, de paternitate și de creștere a copilului să fie garantat în practică, permițând ambilor părinți să împartă egal și să echilibreze munca cu responsabilitățile de îngrijire; solicită ca aceste măsuri să fie susținute prin investiții în infrastructuri moderne, de înaltă calitate și locale și finanțare pentru servicii și îngrijitori, pentru a asigura educația și îngrijirea timpurie universală a copiilor, inclusiv din partea serviciilor publice;
7. constată că pandemia de COVID-19 a adus schimbări drastice în viața femeilor, mai ales a femeilor care lucrează; observă că femeile care muncesc de la distanță au suportat o parte disproporționată a sarcinilor și au fost nevoite să reconcilieze munca, îngrijirea copiilor și sarcinile domestice, ceea ce le-a îngreunat situația; atrage atenția că multe femei au trebuit să suporte cheltuieli mai mari cu venituri mai mici;
8. accentuează că rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor în UE trebuie să crească; solicită măsuri pentru o mai bună valorizare a muncii și creșterea salariilor, combaterea eficientă a șomajului și promovarea ocupării cu normă întreagă pentru toate femeile; solicită să se promoveze sistemele naționale existente, punându-se un accent deosebit pe dialogul social, negocierea colectivă și efectul său obligatoriu, revitalizarea ocupării forței de muncă și combaterea nesiguranței locurilor de muncă; constată că bărbații și femeile au de-a face cu riscuri diferite la locul de muncă și accentuează așadar importanța unei abordări care să țină seama de dimensiunea de gen în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, veghind ca timpul de lucru să fie organizat astfel încât să se garanteze că atât bărbații, cât și femeile pot beneficia în mod egal de perioade de repaus zilnic și săptămânal, de pauze și de concedii și asigurând condiții de muncă adecvate; solicită ca UE și statele sale membre să încurajeze angajatorii să adopte măsuri favorabile familiilor, cum ar fi posibilitatea de reducere a programului de lucru pentru bărbați și femei, pentru a garanta îngrijirea și educația copiilor;
9. îndeamnă Comisia și statele membre să aplice mai bine principiul egalității de remunerare pentru muncă egală sau de valoare egală între bărbați și femei în toate sectoarele economice; solicită, în acest scop, crearea unor instrumente de evaluare a locurilor de muncă și a unor criterii de clasificare neutre din punctul de vedere al genului, în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu respectarea autonomiei acestora, a convențiilor colective și a tradițiilor și modelelor naționale de pe piața muncii, toate acestea putând contribui la o mai bună valorizare și astfel la o remunerare mai echitabilă a muncii în sectoarele dominate de femei;
10. invită UE să prezinte un set de politici, programe, fonduri și recomandări care să promoveze tranziția către o economie a serviciilor de îngrijire cu scopul de a avansa către societăți unde viața și calitatea vieții tuturor au prioritate în fața creșterii economice și în care valoarea muncii de îngrijire, atât remunerate, cât și neremunerate, este plasată în centrul economiilor noastre, răspunzând totodată la consecințele sociale asupra persoanelor cu responsabilități de îngrijire;
11. solicită să se adopte măsuri care să stimuleze antreprenoriatul în UE atât în rândul bărbaților, cât și în rândul femeilor, prin promovarea unor măsuri fiscale, economice și financiare, permițând astfel ca această inițiativă importantă să genereze noi locuri de muncă și să reducă povara financiară asupra antreprenorilor;
12. accentuează că este extrem de important să se elimine prejudecățile de gen legate de impozitare și alte inegalități, sistemele fiscale trebuind să contribuie în acest sens, inclusiv sistemele de impozitare a veniturilor persoanelor fizice; invită statele membre să se asigure că politica fiscală, inclusiv impozitarea, contribuie la combaterea și eliminarea inegalităților socioeconomice și de gen în toate dimensiunile lor;
13. evidențiază că pandemia de COVID-19 a scos la lumină situația precară a femeilor intelectuale (cercetătoare, arhitecte etc.) care, neavând relații de muncă stabile, au fost deosebit de afectate; accentuează că sunt necesare măsuri extraordinare de atenuare a consecințelor măsurilor de limitare a răspândirii virusului adoptate de statele membre și subliniază că este important să se ia măsuri structurale care să țină seama de egalitatea la muncă și în viață și să permită realizarea drepturilor femeilor;
14. accentuează rolul femeilor care lucrează în sectorul social; recunoaște că volumul lor de lucru a crescut din cauza pandemiei și că salariile mici, intensificarea exploatării (mai ales a migrantelor) și angajarea unor persoane fără a fi formate și fără să aibă competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor respective le înrăutățesc condițiile de muncă și de viață; accentuează că este important să se îmbunătățească condițiile de muncă și să se mărească salariile, respectându-se programul de lucru și folosindu-se contracte colective ca garanție a respectării condițiilor de muncă;
Eradicarea violenței de gen
15. evidențiază cazurile de inegalitate de tratament și hărțuire a femeilor la locul de muncă și subliniază că trebuie combătute exploatarea, inegalitățile, discriminarea și violența care afectează femeile, observând că hărțuirea la locul de muncă duce la excluderea femeilor din carierele și sectoarele pe care le aleg și constituie un atac grav asupra sănătății lor psihologice și fizice; constată că este mult mai probabil ca femeile să fie expuse hărțuirii sexuale decât bărbații; invită statele membre și UE să ratifice Convenția nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii cu scopul de a respecta standardele mondiale pentru a pune capăt violenței și hărțuirii în lumea muncii și Convenția nr. 189 privind personalul casnic, care a fost ratificată doar de opt țări și urmărește să asigure recunoașterea juridică a muncii casnice, să extindă drepturile la toate lucrătoarele casnice, în special la cele din economia informală, și să prevină încălcările și abuzurile; îndeamnă UE și statele sale membre să elaboreze o legislație „Me Too” pentru a combate hărțuirea sexuală la locul de muncă; invită statele membre, angajatorii și asociațiile să se asigure că dispun de proceduri adecvate pentru prevenirea discriminării de gen, a hărțuirii sexuale și a violenței de gen, care creează un mediu toxic, și insistă ca aceste proceduri să protejeze victimele violenței de gen comise la locul de muncă sau în organizația lor și să asigure asumarea răspunderii pentru această violență;
16. condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor sub toate formele lor; își reafirmă cu fermitate angajamentul pentru combaterea violenței de gen; invită UE și statele membre, inclusiv Bulgaria, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia, să ratifice și/sau să pună în aplicare în mod corespunzător Convenția de la Istanbul, care, printre altele, evidențiază concepțiile greșite cu privire la rolurile de gen din societatea noastră, cum ar fi „valorile familiale tradiționale”, și urmărește să combată opiniile represive cu privire la femei; reamintește că această convenție ar trebui privită ca un standard minim și își reafirmă cu fermitate solicitarea anterioară privind o legislație cuprinzătoare care să acopere toate formele de violență de gen, acesta fiind cel mai bun mod de a-i pune capăt;
17. constată că violența dintre femei și bărbați crește în timpul situațiilor de urgență de orice tip - fie ele crize economice, conflicte sau apariția unor focare de boală; semnalează că inegalitățile și presiunea economică și socială cauzate de restricțiile de deplasare a persoanelor din timpul pandemiei de COVID-19, care au limitat mișcarea și au dus la izolare socială au avut ca efect creșterea violenței împotriva femeilor; evidențiază că multe femei au fost izolate acasă împreună cu agresorii lor; constată că în general, violența domestică a crescut cu până la 30 % în unele state membre în timpul primei perioade de restricționare a deplasării persoanelor[28]; invită statele membre să elaboreze și să pună în aplicare politici și măsuri eficiente de combatere a violenței împotriva femeilor și să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că autorii abuzurilor sunt identificați și urmăriți de poliție și de alte autorități pentru a contribui la prevenirea violenței și a deceselor, precum și pentru a oferi protecție, sprijin și măsuri reparatorii femeilor victime, asigurând utilizarea unor resurse mai mari și adecvate și răspunsuri mai eficiente din partea statelor membre; accentuează că este nevoie de programe specifice pentru protecția și monitorizarea victimelor violenței și de măsuri de consolidare a sprijinului social și de îmbunătățire a accesului la justiție, adăpost și asistență medicală pentru sănătatea mintală în domeniul prevenirii, tratamentului și reabilitării;
18. salută intenția Comisiei de a propune măsuri de combatere a violenței cibernetice împotriva femeilor; consideră că natura transfrontalieră a violenței cibernetice împotriva femeilor și a fetelor necesită un răspuns comun din partea UE; accentuează că este nevoie ca statele membre să introducă programe pentru o mai bună semnalare a riscurilor și prevenire a cazurilor recurente de violență domestică, recidivă și feminicid, precum și măsuri pentru eradicarea tuturor formelor de violență online; accentuează că este urgent nevoie ca femeile și fetele să fie protejate împotriva violenței offline și online și reamintește că violența împotriva femeilor poate lua multe forme diferite; recunoaște natura structurală a violenței împotriva femeilor ca violență de gen și atrage atenția că violența împotriva femeilor este unul dintre principalele mecanisme sociale prin care femeile sunt forțate să ocupe o poziție de subordonare față de bărbații; constată că acest tip de violență este în continuare subraportat și nu trezește reacții suficiente;
19. subliniază că violența bărbaților împotriva femeilor începe cu violența băieților împotriva fetelor; subliniază că o educație cuprinzătoare și adaptată vârstei privind sexualitatea și relațiile este esențială pentru a preveni violența de gen și a le oferi copiilor și tinerilor aptitudinile de care au nevoie pentru a construi relații sigure, lipsite de violență sexuală, de gen și în cuplu; invită statele membre să pună în aplicare programe de prevenție, inclusiv măsuri educaționale orientate către tineri și puse în aplicare cu contribuția lor în ceea ce privește aspecte precum competențele necesare pentru a crea relații sigure și sănătoase, sensibilizarea pe tema preconcepțiilor înrădăcinate despre responsabilitățile de îngrijire, egalitatea între femei și bărbați, respectul reciproc, soluționarea pașnică a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală;
20. accentuează că începând din 2010, segregarea de gen în educație, în special preponderența unui gen în ceea ce privește anumite aptitudini, a crescut ușor, situația înrăutățindu-se în 13 state membre și în alte cazuri rămânând aproape neschimbată[29]; evidențiază că aceasta rămâne un obstacol major în calea egalității de gen în UE; invită statele membre să garanteze că toate persoanele au acces deplin la oportunități egale pentru a se dezvolta personal fără a fi împiedicate de structuri, prejudecăți și percepții stereotipe bazate pe gen; invită statele membre să combată sexismul și stereotipurile de gen dăunătoare din sistemele lor de învățământ, precum și segmentarea pe criterii de gen a pieței muncii în carierele în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), investind în educația formală, informală și non-formală, în învățarea pe tot parcursul vieții și în formarea profesională pentru femei, pentru a le asigura accesul la locuri de muncă de înaltă calitate și la oportunități de recalificare și de perfecționare în perspectiva cererii de pe piața muncii din viitor și pentru a preveni un cerc vicios al segregării de gen pe piața muncii;
21. accentuează că exploatarea sexuală este o formă gravă de violență care afectează majoritar femeile și copiii; reamintește în special că aproape trei sferturi dintre victimele traficului de ființe umane din UE sunt femei și fete, traficate în principal în scopul exploatării sexuale; accentuează că traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale, în special a femeilor și copiilor, este o formă de sclavie și un afront la adresa demnității umane; evidențiază că traficul de ființe umane este în creștere la nivel mondial, alimentat de intensificarea criminalității organizate din ce în ce mai profitabile; accentuează că este important să existe o abordare a traficului de persoane care să țină cont de dimensiunea de gen și evidențiază că este nevoie ca statele membre să asigure o finanțare adecvată pentru furnizarea de sprijin social și psihologic și pentru asigurarea accesului la servicii publice al victimelor traficului sau ale exploatării sexuale a femeilor și fetelor vulnerabile; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva privind combaterea traficului de persoane[30] și să se abțină urgent de la încarcerarea sau deportarea potențialelor victime; subliniază însă că exploatarea sexuală și traficul de ființe umane în scopuri sexuale sunt determinate de cerere și că eforturile de combatere trebuie să se concentreze pe activitatea preventivă și pe oprirea cererii; insistă că toate actele legislative privind infracțiunile sexuale trebuie să aibă la bază consimțământul; insistă că doar actele sexuale voluntare ar trebui să fie considerate legale; invită Comisia să acorde prioritate prevenirii traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, inclusiv prin campanii de informare, sensibilizare și educare, prin adoptarea de măsuri și programe de descurajare și reducere a cererii și prin adoptarea unei legislații specifice în viitor;
22. subliniază că violența de gen se intersectează cu axe multiple de opresiune; subliniază că femeile și fetele cu dizabilități riscă de două până la cinci ori mai mult să fie supuse diverselor forme de violență; accentuează că UE este obligată, ca parte la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, să ia măsuri pentru a asigura faptul că femeile și fetele cu dizabilități se bucură pe deplin și în condiții de egalitate de toate drepturile omului și libertățile fundamentale; constată că Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap a recomandat în 2015 ca UE să își intensifice eforturile în această direcție, printre altele, prin ratificarea Convenției de la Istanbul;
23. salută apărarea cu fermitate, peste tot în lume, a tuturor libertăților, condamnând măsurile care aduc atingere drepturilor, libertăților și garanțiilor și toate prejudecățile și formele de discriminare pe orice motiv; solicită prevenirea eficace a violenței de gen, inclusiv prin măsuri educaționale orientate către tineri și puse în aplicare cu contribuția lor, precum și garantând că toți tinerii beneficiază de o educație cuprinzătoare privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și relațiile; solicită măsuri suplimentare de combatere a stereotipurilor de gen, inclusiv care să se axeze pe bărbați și băieți și să conteste relațiile toxice și normele de gen; invită statele membre să aplice măsuri mai clare care să vizeze aceste norme, deoarece stereotipurile de gen sunt cauza profundă a inegalității de gen și afectează toate domeniile societății; subliniază că este important să se combată sărăcia și inegalitățile tot mai accentuate în rândul femeilor, în special al celor aflate în situații vulnerabile;
24. accentuează că orice strategie menită să realizeze egalitatea de gen ar trebui să vizeze toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv erodarea și încălcarea drepturilor la asistență medicală și a SRHR obținute de femei; reiterează faptul că accesul la asistență medicală și la servicii, inclusiv la servicii publice, accesul la sprijin pentru avort și sprijin psihologic în condiții de siguranță, legalitate și gratuit pentru femeile victime ale violenței ar trebui considerate o prioritate; subliniază că încălcările SRHR, inclusiv refuzul unor servicii sigure și legale de îngrijire legate avort, reprezintă o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; accentuează că autonomia și capacitatea femeilor și a fetelor de a lua decizii libere și independente în legătură cu corpurile și viețile lor constituie condiții prealabile pentru independența lor economică și, astfel, pentru egalitatea de gen și pentru eliminarea violenței de gen; invită Comisia și statele membre să își intensifice sprijinul politic pentru apărătorii drepturilor omului, furnizorii de servicii medicale care lucrează pentru promovarea SRHR și a drepturilor femeilor și organizațiile societății civile din domeniul SRHR, care sunt actori-cheie pentru societățile care respectă egalitatea de gen și furnizori esențiali de servicii și informații privind sănătatea sexuală și piața sănătății reproductive;
Sănătate, educație, incluziune și sărăcie
25. accentuează că accesul la servicii de sănătate sexuală, reproductivă și la alte forme de asistență medicală pentru femei este un drept fundamental care trebuie consolidat și nu poate fi, sub nicio formă, redus sau retras; reamintește că serviciile SRHR sunt servicii medicale esențiale care ar trebui să fie disponibile tuturor, inclusiv femeilor migrante și refugiate; condamnă acțiunile mișcărilor care sunt împotriva drepturilor de gen și a feminismului din Europa și din întreaga lume care atacă sistematic drepturile femeilor și ale persoanelor LGBTIQ+, inclusiv SRHR; invită Comisia să condamne cu fermitate regresul în ceea ce privește drepturile femeilor, SRHR și drepturile persoanelor LGBTIQ+ din unele state membre și să facă uz de toate competențele de care dispune pentru a consolida acțiunile de combatere a acestuia, inclusiv consolidând sprijinul pentru apărătorii drepturilor femeilor și organizațiile pentru drepturile femeilor din UE, precum și pentru organizațiile care activează în domeniul SRHR și al persoanelor LGBTIQ+;
26. accentuează că statele membre trebuie să adopte o politică care să pună un accent deosebit pe îmbunătățirea sistemelor și serviciilor de sănătate și pe prevenirea bolilor, inclusiv pe aspecte specifice de gen, garantând asistență medicală accesibilă și de înaltă calitate și asigurând disponibilitatea resurselor necesare pentru combaterea principalelor probleme de sănătate, cum ar fi cele cauzate de actuala criză generată de pandemie; accentuează că inegalitățile în domeniul sănătății se acumulează în cazul femeilor cu un nivel scăzut de educație și al femeilor cu dizabilități, ambele categorii având o sănătate precară și acces limitat la servicii de sănătate; evidențiază că accesul la sănătate în unele state membre a fost condiționat de măsurile de restricționare a deplasării în urma pandemiei de COVID-19 și că unele consultații, tratamente și diagnostice nu au fost efectuate; îndeamnă statele membre să consolideze sistemele de sănătate, inclusiv serviciile publice, pentru a accelera reluarea consultațiilor, tratamentelor și diagnosticărilor anulate;
27. salută viitoarea revizuire a obiectivelor de la Barcelona și accentuează că acestea trebuie îndeplinite și că trebuie să se asigure servicii de educație și de îngrijire timpurie a copiilor, inclusiv învățământ preșcolar public; evidențiază că este necesar să se furnizeze servicii de educație și îngrijire timpurie a copiilor care să fie cu adevărat accesibile tuturor copiilor și să aibă un rol major în creșterea participării femeilor pe piața muncii, în special având în vedere experiența pandemiei de COVID-19; recunoaște că este nevoie să se creeze și să se extindă structurile de sprijin pentru persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități, pe lângă dezvoltarea de structuri de îngrijire pe termen lung; invită Comisia și statele membre să îndeplinească aceste obiective, care sunt fundamentale pentru a impulsiona egalitatea de gen și modelul „câștiguri egale - sarcini de îngrijire egale”;
28. accentuează că sărăcia și excluziunea socială sunt mai accentuate în rândul anumitor grupuri de femei, cum ar fi mamele singure, femeile cu vârsta de peste 65 de ani, femeile cu dizabilități, femeile cu un nivel scăzut de educație și cele care provin din familii de migranți; insistă că este important să se combată sărăcia și excluziunea socială și cauzele sale multiple; îndeamnă statele membre să ia măsuri specifice pentru a preveni și a combate riscul de sărăcie pentru femeile în vârstă și pensionate, având în vedere îmbătrânirea populației și procentul femeilor în vârstă aflate într-o poziție defavorizată sau vulnerabilă; consideră că este imperativ să se acorde atenție echilibrului dintre viața profesională și cea privată și să se elimine decalajul de pensii dintre femei și bărbați prin garantarea unor pensii echitabile pentru toate femeile și a accesului la sisteme de securitate socială universale și bazate pe solidaritate, precum și printr-o mai bună asigurare a aplicării principiului remunerației egale pentru muncă egală, pentru a elimina diferența de remunerare între femei și bărbați și pentru a preveni creșterea sa de-a lungul carierelor femeilor; este extrem de îngrijorat de faptul că, din 2017, diferența de sărăcie în funcție de gen a crescut în 21 de state membre[31];
29. evidențiază că încă există o concepție greșită potrivit căreia lipsa de adăpost în rândul femeilor este o problemă socială relativ minoră în Europa; atrage atenția asupra lipsei de date de bază despre natura și amploarea lipsei de adăpost în rândul| femeilor, ceea ce face ca această problemă să fie mai puțin vizibilă; accentuează că este important să se recunoască violența de gen și traumele care au la bază motive de gen ca fiind una dintre cauzele profunde ale lipsei de adăpost în rândul femeilor, precum și să se analizeze problemele societale mai ample care se intersectează cu obstacole socioeconomice și structurale mai largi, cum ar fi sărăcia, lipsa de locuințe la prețuri accesibile și alți factori structurali; îndeamnă UE și statele sale membre să integreze perspectiva de gen în politicile și practicile care se ocupă de lipsa de adăpost, să elaboreze o strategie specifică de combatere a lipsei de adăpost în rândul femeilor și să se asigure că serviciile funcționează corespunzător și eficient pentru a răspunde nevoilor femeilor fără adăpost;
30. reamintește că trebuie combătute formele intersecționale de discriminare, în special împotriva grupurilor marginalizate, printre care se află femeile cu dizabilități, femeile de culoare, migrantele, femeile din minoritățile etnice și rome, femeile în vârstă, mamele singure, persoanele LGBTIQ+ și femeile fără adăpost; accentuează că este important să se răspundă nevoilor și preocupărilor lor în politicile și inițiativele UE; invită Comisia Europeană să elaboreze orientări specifice privind punerea în aplicare a cadrului intersecțional și să prezinte un plan de acțiune al UE cu măsuri specifice pentru a îmbunătăți situația socioeconomică a femeilor care se confruntă cu forme intersecționale de discriminare și pentru a combate feminizarea sărăciei și a muncii precare;
Egalitatea în viața de zi cu zi
31. recunoaște că este esențial să se asigure un set amplu de măsuri eficiente, adecvate și specifice pentru a combate atitudinile și practicile discriminatorii, pentru a realiza egalitatea de șanse și egalitatea de remunerare pentru muncă egală și pentru a înregistra progrese în ceea ce privește egalitatea de gen, punând un accent deosebit pe efectele pandemiei de COVID-19, promovând schimbul de bune practici în combaterea discriminării și permițându-le femeilor să își exercite drepturile civice și politice în condiții de egalitate și să participe pe deplin la toate aspectele societății noastre; accentuează că trebuie să se asigure investiții adecvate în servicii de interes general și în serviciile publice, în special în domeniul sănătății, al educației și al transporturilor, pentru a promova independența, egalitatea și emanciparea femeilor; invită statele membre să pună în aplicare măsuri sociale și care țin cont de gen specifice pentru a combate riscul de excluziune socială și sărăcie în ceea ce privește accesul la locuințe, transport și energie, în special pentru femeile aflate în situații vulnerabile;
32. este profund îngrijorat că Pactul verde european și inițiativele conexe în domeniul mediului și al climei nu includ o perspectivă de gen; îndeamnă Comisia să își respecte obligația de a integra dimensiunea de gen în toate politicile UE, inclusiv în politicile UE în domeniul mediului și al climei: pledează ca aceste politici să se bazeze pe analize de gen riguroase pentru a garanta că abordează inegalitățile de gen și alte forme de excluziune socială; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs pentru a îndeplini angajamentele Planului de acțiune pentru egalitatea de gen convenit la COP25 la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și să desemneze un punct focal permanent al UE pentru problemele de gen și schimbările climatice, dotat cu resurse bugetare suficiente, pentru a implementa și a monitoriza acțiunile climatice care țin seama de dimensiunea de gen în UE și la nivel mondial;
33. evidențiază contribuția majoră a femeilor în domeniul ocupării forței de muncă, al culturii, al educației, al științei și al cercetării; recunoaște că s-au deteriorat profund condițiile de trai ale femeilor care lucrează în domeniul artelor și culturii, precum și ale micro- și micilor antreprenoare și ale femeilor care lucrează în agricultură și locuiesc în regiunile rurale, ca urmare a suspendării activităților economice și culturale în perioada pandemiei de COVID-19;
34. îndeamnă statele membre să ajungă în cel mai scurt timp posibil la o poziție comună referitoare la propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală[32], blocată după adoptarea sa în Parlament în aprilie 2009;
35. reiterează importanța integrării perspectivei de gen ca abordare sistematică pentru a realiza egalitatea de gen; salută, prin urmare, grupul operativ al Comisiei privind egalitatea; subliniază importanța transparenței și a implicării organizațiilor care militează pentru drepturile femeilor și a organizațiilor societății civile din diverse medii;
36. consideră că este esențial să se promoveze participarea femeilor la activități sportive, în structuri și la dezvoltarea în domeniul sportului; recunoaște că este necesar să se rectifice disparitățile legate de accesul femeilor la sport și de acordarea premiilor;
37. invită statele membre și Consiliul să creeze o formațiune oficială a Consiliului privind egalitatea de gen, pentru a oferi miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen un forum dedicat pentru discuții, astfel încât să se asigure faptul că aspectele legate de egalitatea de gen sunt discutate la cel mai înalt nivel politic și să se înlesnească mai bine integrarea perspectivei de gen în toate politicile UE;
38. accentuează importanța integrării dimensiunii de gen în buget, pentru a aplica principiul integrării perspectivei de gen în toate procesele bugetare;
39. subliniază că Curtea de Conturi Europeană a concluzionat că Comisia nu și-a respectat încă angajamentul față de integrarea perspectivei de gen în bugetul UE; invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare recomandările Curții de Conturi de a consolida cadrul instituțional pentru sprijinirea integrării dimensiunii de gen în buget, să efectueze analize de gen ale nevoilor și impacturilor și să își actualizeze orientările pentru o mai bună legiferare, să colecteze, să analizeze și să raporteze sistematic cu privire la datele defalcate pe sexe existente pentru programele de finanțare ale UE, să folosească obiective și indicatori legați de gen pentru monitorizarea progreselor, să dezvolte un sistem de urmărire a fondurilor alocate și folosite pentru a sprijini egalitatea de gen și să raporteze anual cu privire la rezultatele obținute în ceea ce privește egalitatea de gen;
40. salută angajamentul de a ține seama de egalitatea de gen în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, care reprezintă cea mai mare parte a instrumentului NextGenerationEU; regretă însă profund că va fi dificil să se monitorizeze impactul de gen al acestor fonduri și să se ia măsuri în urma rezultatelor, având în vedere lipsa indicatorilor și a obiectivelor specifice de gen; invită așadar Comisia să folosească date și indicatori defalcați pe gen, în special în tabloul de bord privind redresarea și reziliența, să evalueze impactul de gen al măsurilor aplicate și al rezultatelor în cursul evaluării planurilor naționale ale statelor membre de stabilire a reformelor și a agendelor de investiții și să impună o guvernanță echilibrată din punctul de vedere al genului a Mecanismului de redresare și reziliență și a semestrului european;
41. regretă legătura slabă dintre noua Strategie a UE privind egalitatea de gen și Pactul verde european; invită Comisia să consolideze legătura dintre politicile privind schimbările climatice și egalitatea de gen în propunerile sale viitoare;
42. invită Comisia să integreze egalitatea de gen în toate procesele de elaborare a politicilor și să realizeze evaluări de impact din perspectiva genului atunci când lansează o nouă politică, pentru a garanta o reacție a UE în materie de politici mai coerentă și bazată pe fapte, ca răspuns la problemele pe care le ridică egalitatea de gen; invită statele membre să adopte măsurile corespunzătoare la nivel național;
°
° °
43. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
EXPUNERE DE MOTIVE
Femeile sunt în continuare principalele victime ale inegalităților existente în ceea ce privește diferențele de remunerare între femei și bărbați, sărăcia și munca precară. Însă drepturile lor, inclusiv dreptul de a trăi o viață demnă, sunt drepturi fundamentale care trebuie promovate prin politici publice.
Exercitarea drepturilor și participarea în condiții de egalitate în societate sunt aspirații legitime ale femeilor, însă acestea nu au fost încă realizate în totalitate. Marii majorități a femeilor li se refuză în continuare recunoașterea statutului profesional, a drepturilor salariale și a dreptului la maternitate fără penalizări sau tratament discriminatoriu. Aceasta este o realitate inechitabilă și inacceptabilă. Legislația privind egalitatea este foarte importantă pentru eliminarea lacunelor și combaterea discriminării și pentru realizarea de noi progrese în promovarea drepturilor femeilor și exercitarea lor în viața de zi cu zi.
Este inacceptabil ca politicile de egalitate să fie în continuare folosite ca instrumente care înlesnesc accentuarea exploatării. Exemple în acest sens sunt cazurile în care promisiunile privind soluții pentru echilibrul dintre viața de familie și viața profesională au vizat, de fapt, modificarea legislației din domeniul muncii.
Inegalitățile de gen în muncă și în viața de zi cu zi nu pot fi disociate de politicile publice neoliberale impuse de UE, care duc la creșterea șomajului, la dereglementarea pieței muncii, la dereglementarea timpului de lucru, la creșterea precarității și la salarii mici, toate acestea afectând în special femeile. În plus, reducerile la nivelul serviciilor publice, în special în domeniul sănătății, al educației și al prestațiilor sociale, duc la multiple forme de discriminare și de inegalitate cu care se confruntă femeile.
Politicile în materie de egalitate trebuie să fie elaborate de guvernele statelor membre și trebuie să propună soluții care să apere drepturile femeilor. Politicile de ocupare a forței de muncă trebuie să includă măsuri specifice pentru eliminarea discriminării în accesul la muncă și promovarea ocupării forței de muncă bazate pe drepturi, a negocierii colective, a creșterii generale a salariilor și a pensiilor și a îmbunătățirii condițiilor de trai. Trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a crește gradul de conștientizare și a îmbunătăți supravegherea la locul de muncă, cu scopul de a asigura condiții de muncă mai bune pentru femei în ceea ce privește programul de lucru. În acest sens, trebuie să se țină seama așa cum se cuvine de drepturile legate de maternitate și paternitate și de nevoia de echilibru între viața profesională și cea privată. Concediul de maternitate și concediul pentru creșterea copilului plătite integral trebuie să fie disponibile pe scară mai largă și trebuie luate măsuri ca răspuns la orice încercare de a contesta aceste drepturi.
INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
Data adoptării |
28.10.2021 |
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
26 2 4 |
||
Membri titulari prezenți la votul final |
Isabella Adinolfi, Simona Baldassarre, Robert Biedroń, Vilija Blinkevičiūtė, Annika Bruna, Margarita de la Pisa Carrión, Rosa Estaràs Ferragut, Frances Fitzgerald, Heléne Fritzon, Lina Gálvez Muñoz, Alice Kuhnke, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Karen Melchior, Andżelika Anna Możdżanowska, Maria Noichl, Sandra Pereira, Pina Picierno, Sirpa Pietikäinen, Samira Rafaela, Evelyn Regner, Diana Riba i Giner, Eugenia Rodríguez Palop, María Soraya Rodríguez Ramos, Sylwia Spurek, Jessica Stegrud, Ernest Urtasun, Hilde Vautmans, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Chrysoula Zacharopoulou, Marco Zullo |
|||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Lena Düpont, Aušra Maldeikienė, Predrag Fred Matić |
VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ
26 |
+ |
PPE |
Isabella Adinolfi, Lena Düpont, Frances Fitzgerald, Aušra Maldeikienė, Sirpa Pietikäinen, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska |
Renew |
Karen Melchior, Samira Rafaela, María Soraya Rodríguez Ramos, Hilde Vautmans, Chrysoula Zacharopoulou, Marco Zullo |
S&D |
Robert Biedroń, Vilija Blinkevičiūtė, Heléne Fritzon, Lina Gálvez Muñoz, Predrag Fred Matić, Pina Picierno, Evelyn Regner |
The Left |
Sandra Pereira, Eugenia Rodríguez Palop |
Verts/ALE |
Alice Kuhnke, Diana Riba i Giner, Sylwia Spurek, Ernest Urtasun |
2 |
- |
ECR |
Margarita de la Pisa Carrión |
ID |
Annika Bruna |
4 |
0 |
ECR |
Andżelika Anna Możdżanowska, Jessica Stegrud |
ID |
Simona Baldassarre |
PPE |
Rosa Estaràs Ferragut |
Legenda simbolurilor utilizate:
+ : pentru
- : împotrivă
0 : abțineri
- [1] JO L 6, 10.1.1979, p. 24.
- [2] JO L 359, 19.12.1986, p. 56.
- [3] JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
- [4] JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
- [5] JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
- [6] JO L 68, 18.3.2010, p. 13.
- [7] JO L 180, 15.7.2010, p. 1.
- [8] JO C 407, 4.11.2016, p. 2.
- [9] JO C 331, 18.9.2018, p. 60.
- [10] Texte adoptate, P9_TA(2020)0379.
- [11] Texte adoptate, P9_TA(2021)0025.
- [12] Texte adoptate, P9_TA(2021)0024.
- [13] Texte adoptate, P9_TA(2021)0058.
- [14] Texte adoptate, P9_TA(2021)0314.
- [15] Raportul pe 2020 privind indicele egalității de gen.
- [16] Eurostat, Euroindicatorul din mai 2021: Rata șomajului în zona euro se ridică la 7,9 %, în UE la 7,3 %, 1 iulie 2021.
- [17] Indicele egalității de gen 2020.
- [18] Forumul Economic Mondial, Raportul din 2021 privind disparitatea de gen la nivel mondial, 31 martie 2021.
- [19] Organizația Mondială a Sănătății, Violence Against Women Prevalence Estimates (Estimări ale prevalenței violenței împotriva femeilor), 2018: Global, regional and national prevalence estimates for intimate partner violence against women and global and regional prevalence estimates for non-partner sexual violence against women (Estimări ale prevalenței la nivel mondial, regional și național ale violenței partenerului intim împotriva femeilor și estimări ale prevalenței la nivel mondial și regional ale violenței sexuale împotriva femeilor comise de altcineva decât partenerul), 2021.
- [20] Declarație adresată presei de dr. Hans Henri P. Kluge, director regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, 7 mai 2020.
- [21] Europol, Exploiting isolation: Offenders and victims of online child sexual abuse during the COVID-19 pandemic (Exploatarea izolării: Agresorii și victimele abuzului sexual asupra copiilor pe internet în timpul pandemiei de COVID-19), 19 iunie 2020.
- [22] Eurostat, Statistici privind diferențele de remunerare între femei și bărbați, februarie 2021.
- [23] Eurostat, „Children at risk of poverty or social exclusion” („Copiii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială”), octombrie 2020.
- [24] Raportul Comisiei din 2021 privind egalitatea de gen în UE.
- [25] Raportul Comisiei din 2021 privind egalitatea de gen în UE.
- [26] Eurocarers, The gender dimension of informal care (Dimensiunea de gen a îngrijirii informale), 2017.
- [27]Toate clasamentele indicelui egalității de gen, după cum urmează (UE-28 și media): Suedia (83,9), Danemarca (77,4), Franța (75,1), Finlanda (74,7), Țările de Jos (74,1), Regatul Unit (72,7), Irlanda (72,2), Spania (72,0), Belgia (71,4), Luxemburg (70,3), media UE (67,9), Slovenia (67,7), Germania (67,5), Austria (66,5), Italia (63,5), Malta (63,4), Portugalia (61,3), Letonia (60,8), Estonia (60,7), Bulgaria (59,6), Croația (57,9), Cipru (56,9), Lituania (56,3), Cehia (56,2), Polonia (55,8), Slovacia (55,5), România (54,4), Ungaria (53), Grecia (52,2).
- [28] Gama, A., Pedro, A. R., de Carvalho, M. J. L., Guerreiro, A. E., Duarte, V., Quintas, J., Matias, A., Keygnaert, I. și Dias, S., „Domestic Violence during the COVID-19 Pandemic in Portugal” (Violența domestică în timpul pandemiei de COVID-19 în Portugalia), Portuguese Journal of Public Health, 2020, 38 (supl. 1), p. 32-40.
- [29] Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, „Gender segregation in education, training and the labour market: Review of the implementation of the Beijing Platform for Action in the EU Member States” (Segregarea pe criterii de gen în educație, formare și pe piața muncii: analiza implementării Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE), 2017.
- [30] JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
- [31] Raportul pe 2020 privind indicele egalității de gen.
- [32] Propunerea Comisiei din 2 iulie 2008 (COM(2008)0426).