Raport - A9-0348/2021Raport
A9-0348/2021
Parlamentul European

RAPORT referitor la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE

14.12.2021 - (2021/2074(INI))

Parlamentul European Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Markus Ferber

Procedură : 2021/2074(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0348/2021
Texte depuse :
A9-0348/2021
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la impactul reformelor fiscale naționale asupra economiei UE

(2021/2074(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 110-113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) care vizează armonizarea legislației privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele și alte impozite indirecte,

– având în vedere articolele 114-118 din TFUE, care reglementează impozitele cu efect indirect asupra funcționării pieței interne,

– având în vedere Raportul anual al Comisiei privind fiscalitatea 2021 – Analiza politicilor fiscale în statele membre ale UE,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2020 intitulată „Un plan de acțiune pentru o fiscalitate echitabilă și simplificată în sprijinul strategiei de redresare” (COM(2020)0312),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 18 mai 2021 intitulată „Impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI” (COM(2021)0251),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune” (COM(2020)0590),

– având în vedere recomandările specifice fiecărei țări publicate în cadrul semestrului european și evaluările Comisiei cu privire la planurile de redresare și de reziliență transmise de statele membre în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență,

– având în vedere ancheta Comisiei efectuată în 2020 și intitulată „Tax policies in the European Union” (Politici fiscale în Uniunea Europeană),

– având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 1 decembrie 1997 privind politica fiscală – Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 1 decembrie 1997 referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor – Impozitarea economiilor[1],

– având în vedere raportul Comisiei din 29 septembrie 2015 intitulat „Tax reforms in EU Member States 2015 - Tax policy challenges for economic growth and fiscal sustainability” (Reformele fiscale în statele membre ale UE în 2015 - Provocări de politică fiscală pentru creșterea economică și sustenabilitatea finanțelor publice),

– având în vedere prezentarea generală a regimurilor fiscale preferențiale examinate de Grupul de lucru pentru Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) de la crearea sa în martie 1998,

– având în vedere raportul din 21 aprilie 2019 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Tax Policy Reforms 2021 – Special Edition on Tax Policy during the COVID-19 Pandemic” (Reforme ale politicii fiscale în 2021 – Ediție specială despre politica fiscală în timpul pandemiei de COVID-19),

– având în vedere soluția bazată pe doi piloni pentru a răspunde la provocările fiscale generate de digitalizarea economiei convenite de Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor,

– având în vedere raportul OCDE din 19 mai 2020 intitulat „Tax and Fiscal Policy in Response to the Coronavirus Crisis: Strengthening Confidence and Resilience” (Politica fiscală ca răspuns la criza provocată de coronavirus:  consolidarea încrederii și a rezilienței),

– având în vedere documentul de politică din 25 mai 2021 redactat de Fondul Monetar Internațional intitulat „Taxing Multinationals in Europe” (Impozitarea întreprinderilor multinaționale în Europa),

– având în vedere raportul său din proprie inițiativă desore reformarea politicii UE privind practicile fiscale dăunătoare (inclusiv reforma Grupului de lucru pentru codul de conduită),

– având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2021 referitoare la reformarea politicii UE privind practicile fiscale dăunătoare (inclusiv reforma Grupului de lucru pentru codul de conduită)[2],

– având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite[3],

– având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la egalitatea de gen și politicile fiscale în UE[4],

– având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2021 referitoare la Pandora Papers: implicațiile pentru eforturile de a combate spălarea banilor, evaziunea fiscală și eludarea obligațiilor fiscale[5],

– având în vedere raportul Observatorului Fiscal European intitulat „New Forms of Tax Competition in the European Union: an Empirical Investigation” (Noi forme de concurență fiscală în Uniunea Europeană: o investigație empirică), publicat în noiembrie 2021,

– având în vedere Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (Directiva privind cooperarea fiscală)[6],

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0348/2021),

A. întrucât problema practicilor fiscale dăunătoare a fost dezbătută și s-au propus reforme în acest sens în Rezoluția Parlamentului din 7 octombrie 2021 referitoare la reformarea politicii UE privind practicile fiscale dăunătoare (inclusiv reformarea Grupului de lucru pentru Codul de conduită); întrucât efectele pe termen scurt ale pandemiei de COVID-19 și transformarea structurală pe termen lung ca răspuns la tendințele demografice, digitalizare și tranziția spre un model economic cu emisii neutre de dioxid de carbon, au influențat alegerile statelor membre când și-au conceput viitoarele politici fiscale;

B. întrucât, deși politica fiscală rămâne în mare măsură responsabilitatea statelor membre, piața unică presupune armonizare și coordonare în stabilirea politicilor fiscale pentru a impulsiona integrarea pieței unice și a preveni erodarea bazei de impozitare; întrucât măsurile naționale pot avea un impact asupra colectării impozitelor din alte state membre și un efect de denaturare asupra concurenței loiale și investițiilor;

C. întrucât fragmentarea politicii fiscale creează diverse obstacole pentru cetățeni și întreprinderi pe piața unică, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) printre care incertitudine juridică, birocrație, riscul dublei impuneri și greutăți atunci când solicită rambursarea impozitelor; întrucât aceste obstacole descurajează activitatea economică transfrontalieră și pot denatura piața unică a UE; întrucât fragmentarea politicilor creează riscuri și pentru autoritățile fiscale, precum dubla neimpozitare și arbitraj (planificarea fiscală și practici agresive de eludare a taxelor); întrucât statele membre continuă să piardă venituri fiscale prin aceste practici fiscale dăunătoare, pentru că unele state membre au o legislație mai laxă decât altele sau unele țări terțe au o legislație mai laxă decât statele membre, iar întreprinderile care eludează obligațiile fiscale cauzează pierderi de venituri estimate între 36-37 de miliarde EUR și 160-190 de miliarde EUR pe an; întrucât fragmentarea politicilor mărește costurile cu impunerea respectării normelor suportate de autoritățile fiscale;

D. întrucât, în economia socială de piață a UE, un nivel de impozitare adecvat și o legislație fiscală simplă și clară ar trebui să încerce să limiteze cât mai mult posibil denaturarea pieței; întrucât o politică fiscală solidă ar trebui să sprijine îndeplinirea obiectivelor politice prevăzute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, având ca efect făurirea unor societăți mai echitabile și mai sustenabile și creșterea competitivității UE și a statelor sale membre; întrucât redresarea economică și provocările asociate cu criza climatică, tranziția ecologică și digitalizarea economiei implică schimbări profunde și reevaluarea politicilor fiscale actuale; întrucât măsurile fiscale nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea inițiativelor private care generează creștere economică, reactivează economiile țărilor și stimulează crearea de locuri de muncă în UE;

E. întrucât sistemele fiscale eficiente sunt transparente, ușor de respectat și generează venituri fiscale substanțiale; întrucât reformele fiscale orientate spre creștere transferă sarcina fiscală înspre impozitele pe consum și pe proprietate și urmăresc să lărgească baza de impozitare;

F. întrucât considerentele care stau la baza reformelor politicilor fiscale naționale diferă de la caz la caz, reflectând caracteristicile structurale ale economiilor statelor membre și pot cuprinde motive precum dorința de a mări fiabilitatea și siguranța impozitării, de a impulsiona creșterea economică, de a spori veniturile și a le îmbunătăți redistribuția, de a stabili stimulente comportamentale și a ține pasul cu schimbările structurale din economie;

G. întrucât nivelul general de impozitare (înțeles ca impozite și contribuții sociale efective obligatorii) diferă considerabil de la un stat membru la altul, după cum o demonstrează raportul dintre impozite și PIB care în 2019 variază de la 22,1 % în Irlanda la 46,1 % în Danemarca; întrucât, per total, sarcina fiscală în UE (40,1 %) este mai ridicată decât în cazul altor economii avansate (media în OCDE a fost de 34,3 % în 2018); întrucât rata medie ponderată legală a impozitului pe profit în țările OCDE a scăzut de la 46,52 % în 1980 la 25,85 % în 2020, ceea ce reprezintă o reducere de 44 % în ultimii 40 de ani;

H. întrucât, per total, structura mixului fiscal în UE a rămas în linii mari stabilă în perioada 2004-2019, în timp ce nivelul general al veniturilor din taxe a crescut ușor; întrucât structura mixului fiscal (cota relativă de impozitare a veniturilor salariale, a consumului, a capitalului și alte impozite) variază semnificativ în UE, unele state membre având un mix fiscal mai favorabil creșterii decât altele;

I. întrucât concurența fiscală puternică din UE pare să fi fost un factor determinant major în spatele scăderii drastice a ratelor impozitului pe profit, care a adus rata medie europeană a impozitului pe profit sub rata medie din țările OCDE;

J. întrucât, în timpul pandemiei, multe țări au recurs la reforme fiscale pentru a sprijini economia și doar câteva din aceste măsuri au fost temporare; întrucât aceste reforme fiscale au înglobat măsuri de compensare imediată pentru întreprinderi și gospodării, cum ar fi amânări ale plăților, reportări pe perioade mai lungi ale pierderilor sau rambursări de taxe accelerate, dar și măsuri de stimulare pentru redresare;

K. întrucât prin Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul impozitelor s-a convenit asupra unei reforme pe doi piloni a sistemului fiscal internațional pentru a răspunde la provocările generate de digitalizarea economiei, inclusiv o rată minimă efectivă a impozitului pe profit de 15 %;

Observații generale

1. reamintește că statele membre sunt libere să își decidă propriile politici economice și, în special, propriile politici fiscale, în limitele tratatelor UE și în măsura în care legislația UE este transpusă și impusă corespunzător, deși aceasta ar putea duce la fărâmițarea politicilor și concurență neloială în UE; reamintește că acest lucru creează condiții de concurență loială și limitează denaturările pieței unice a UE;

2. observă că piața unică, prin libera circulație a factorilor de producție și relații economice strânse cu vecinii din afara UE (printre care Norvegia, Elveția și Regatul Unit) au generat fluxuri comerciale, de investiții și financiare însemnate între statele membre; constată că această strânsă interdependență a făcut ca baza și rata de impozitare ale fiecărei țări să fie sensibile la bazele și ratele altor țări, amplificând fenomenul de propagare a efectelor mai ales în cazul impozitului pe profitul întreprinderilor;

Impactul asupra IMM-urilor

3. constată că costurile estimate cu conformitatea fiscală pentru întreprinderile multinaționale (ÎMN) mari se ridică la circa 2 % din impozitele plătite, în timp ce pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) estimarea este de circa 30 % din impozitele plătite; reamintește că companiile europene, în special IMM-urile, sunt principalele surse de creștere economică și de locuri de muncă; reamintește că unele state membre au pus la punct sisteme care ar urma să impoziteze profiturile realizate într-un context internațional la o rată mai mică decât rata nominală națională, creând astfel un dezavantaj concurențial pentru IMM-uri[7]; observă, de asemenea, că datele empirice dau de înțeles că profiturile întreprinderilor multinaționale tind să fie impozitate mai puțin decât profiturile întreprinderilor omoloage naționale, ceea ce înseamnă că profiturile sunt transferate de la filialele unde se aplică impozite mai mari la cele unde se aplică impozite mai mici;

4. subliniază că diferențele dintre regimurile fiscale naționale pot reprezenta obstacole pentru IMM-urile care încearcă să opereze și peste granițe; subliniază că, în comparație cu întreprinderile multinaționale, IMM-urile au mai puține resurse de alocat pentru conformitatea și optimizarea fiscală; subliniază că, proporțional, IMM-urile cheltuie mai mult cu conformitatea fiscală decât întreprinderile multinaționale;

5. constată că armonizarea bazei de impozitare, cum ar fi baza fiscală comună a societăților sau „Întreprinderile din Europa: cadrul pentru impozitarea veniturilor” (BEFIT) ar putea reduce costul conformității fiscale pentru IMM-urile care își desfășoară activitatea în mai multe state membre; apreciază deci Comunicarea Comisiei privind impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI, în care se afirmă că „faptul că pe piața unică nu există un sistem comun de impozitare a societăților acționează ca o piedică în calea competitivității [...] și se creează un dezavantaj concurențial față de piețele țărilor terțe”; reafirmă că impozitarea profiturilor în țara unde sunt desfășurate activitățile economice va permite guvernelor să ofere condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri; subliniază necesitatea de a impozita corporațiile pe baza unei formule echitabile și eficiente de alocare a drepturilor de impozitare între țări ca să țină cont de factori precum forța de muncă și existența unor active corporale; subliniază că publicarea propunerii Comisiei privind BEFIT va fi publicată abia în 2023; invită Comisia să grăbească procesul de adoptare și îndeamnă statele membre să ajungă rapid la un acord pentru o propunere de cod de norme european de impozitare a întreprinderilor;

6. reține că Parlamentul, în dialog cu experții, parlamentele naționale și cetățenii, va contribui la redactarea unor principii călăuzitoare înainte ca Comisia să depună propunerea BEFIT în 2023;

7. constată că multe state membre, ca și UE, au introdus regimuri personalizate care avantajează IMM-urile, cum ar fi norme speciale în materie de TVA, pentru a compensa ratele de impozitare efective mai mari și costurile mai mari de conformitate fiscală suportate de IMM-uri; subliniază că un astfel de tratament special, dacă se folosește masiv, deși este în general pozitiv, ar putea risca să introducă și mai multe denaturări, să ofere mai multe posibilități de eludare a obligațiilor fiscale și să mărească și mai mult complexitatea generală a sistemului; invită statele membre să conceapă avantaje fiscale pentru IMM-uri într-un mod care să fie consecvent cu regimul fiscal general și care să nu încurajeze IMM-urile să rămână mici;

8. reține că IMM-urile sunt adesea mai puțin capabile să absoarbă sau să finanțeze pierderile decât întreprinderile mai mari, din cauza fluxurilor de numerar mai limitate; felicită, în acest sens, Comisia pentru recomandarea din 18 mai 2021 adresată statelor membre privind tratamentul fiscal al pierderilor în timpul crizei COVID-19[8] și invită statele membre să țină cont de aceste recomandări;

Armonizarea și coordonarea politicii fiscale

9. subliniază că fragmentarea politicilor fiscale naționale poate avea un efect de denaturare asupra pieței unice a UE și poate fi dăunătoare pentru economia UE; felicită UE pentru că a elaborat mecanisme de coordonare, de pildă proceduri de evaluare inter pares în Grupul de lucru pentru Codul de conduită (CoC) și recomandări specifice fiecărei țări în contextul semestrului european; consideră că ambele mecanisme trebuie să fie optimizate în continuare; subliniază că, în cadrul CoC, statele membre reexaminează, modifică sau abrogă măsurile fiscale existente care creează concurență fiscală dăunătoare și, de asemenea, se feresc să introducă altele noi în viitor; reamintește, în această privință, poziția Parlamentului din octombrie 2021 prin care solicită reforma criteriilor, domeniului de aplicare și guvernanței CoC pentru a asigura o impozitare echitabilă în UE;

10. subliniază că Comisia a recomandat unui număr de șase state membre să țină în frâu planificarea fiscală agresivă, ca parte a recomandărilor specifice fiecărei țări (RST) din 2020; recunoaște impactul pozitiv al RST în promovarea reformelor fiscale necesare în acele state membre care au primit recomandări privind planificarea fiscală agresivă, regretând că unele state membre încă nu au dat curs încă RST privind planificarea fiscală agresivă;

11. reamintește că Mecanismul de redresare și reziliență și RST-urile, inclusiv cele legate de impozitare, sunt strâns legate, după cum stă scris în Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență[9];

12. pune în lumină faptul că, începând din 2011, Directiva privind cooperarea administrativă (DAC) stabilește normele de cooperare între autoritățile fiscale ale statelor membre cu scopul de a asigura buna funcționare a pieței unice; consideră îmbucurător că, începând din 2011, domeniul de aplicare al DAC a fost lărgit constant la noi domenii pentru a curma frauda fiscală și evitarea obligațiilor fiscale și că s-au făcut progrese remarcabile în ultimele decenii; reamintește Raportul despre punerea în aplicare al Parlamentului, adoptat în septembrie 2021, care identifică deficiențele în punerea efectivă în aplicare a DAC în statele membre și evidențiază necesitatea de a intensifica schimbul de informații între autoritățile fiscale naționale;

13. constată că actualul proces decizional din cadrul Consiliului și-a arătat limitele prin incapacitatea de a răspunde la nevoile legislative de a încuraja coordonarea între statele membre și a combate practicile fiscale dăunătoare; cere să se exploreze toate posibilitățile oferite de TFUE; reamintește că atunci când practicile fiscale dăunătoare denaturează concurența pe piața internă poate fi aplicată procedura prevăzută la articolul 116 din TFUE;

14. subliniază că, pentru a-i mări la maxim efectele, nivelul ideal de coordonare a politicii fiscale este cel mondial, prin G20/OCDE; subliniază totuși că țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie incluse pe deplin în procesul de negociere; atestă faptul că, de-a lungul timpului, Consiliul s-a dovedit mai înclinat să aprobe la nivelul UE propuneri de măsuri fiscale bazate pe acorduri internaționale;

15. recunoaște, cu toate acestea, că negocierile internaționale în domeniul fiscal de multe ori ajung foarte greu la un consens, și, prin urmare, se mișcă foarte încet în direcția remedierii defectelor sistemului fiscal internațional; recomandă, în asemenea cazuri, ca UE să preia inițiativa, dând un exemplu celorlalți, fără a afecta negocierile internaționale;

16. salută acordul istoric la care s-a ajuns în Cadrul incluziv OCDE/G20 privind reformarea sistemului fiscal internațional pe baza soluției cu doi piloni, cu scopul de a asigura o distribuire mai echitabilă a profiturilor și a drepturilor de impozitare între țări în raport cu cele mai mari și mai profitabile companii multinaționale, care sugerează ca întreprinderilor multinaționale să li se aplice o rată minime de impozitare de 15 %; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze și să asigure transpunerea în legislația UE a acordului la care s-a ajuns în Cadrul incluziv al OCDE/G20 cu privire la cei doi piloni, după cum a anunțat președinta Comisiei în scrisoarea sa de intenție privind starea Uniunii din 2021; invită Consiliul să adopte rapid astfel de propuneri ca să intre în vigoare în 2023; invită statele membre să mediteze la posibilitatea de a promova și alte acorduri internaționale similare pentru alte tipuri de taxe care se pretează la asemenea soluții;

Recomandări și domenii de reformă

17. subliniază că, în domeniile de mare importanță pentru funcționarea pieței unice, precum impozitarea și uniunea piețelor de capital, se simte nevoia de mai multă armonizare, fie printr-o mai bună coordonare între statele membre, fie prin acțiuni la nivelul UE;

18. subliniază că statele membre aplică în continuare criterii diferite pentru a determina statutul de rezidență fiscală, creând un risc de dublă impozitare sau de dublă neimpozitare; reamintește, în acest sens, inițiativele schițate în planul de acțiune al Comisiei din iulie 2020, care urmărește să depună o propunere legislativă până în 2022 sau 2023, care să clarifice țara de rezidență fiscală a contribuabililor care desfășoară activități transfrontaliere în UE; așteaptă cu nerăbdare propunerea Comisiei, care ar trebui să aibă ca scop să stabilească, într-un mod mai consecvent, domiciliul fiscal pe piața unică;

19. ia act de faptul că digitalizarea și dependența masivă de active necorporale, care pun probleme pentru sistemul fiscal actual, impun un nivel ridicat de coordonare a politicilor fiscale pentru a stabili condiții de concurență echitabile și a garanta că întreprinderile digitale aduc o contribuție onestă în societățile unde fac afaceri; constată faptul că unele state membre au introdus deja taxe naționale pe serviciile digitale, cu toate că la nivelul UE și al OCDE negocierile sunt încă în toi; remarcă că acest lucru a avut un efect pozitiv asupra dezbaterii internaționale; subliniază că aceste măsuri naționale ar trebui abrogate treptat după introducerea unei soluții internaționale eficiente;

20. reamintește că UE a convenit să introducă o nouă resursă proprie bazată pe o taxă digitală ca un mijloc de a finanța Instrumentul european de redresare (Next Generation EU) și îndeamnă Comisia să vină cu propuneri alternative care să fie compatibile cu angajamentele internaționale;

21. este nemulțumit de faptul că diferențele între procedurile de reținere la sursă a impozitului și de rambursare a impozitului reținut la sursă rămân un obstacol serios în calea unei integrări și mai mari a uniunii piețelor de capital; salută anunțul Comisiei de a propune o inițiativă legislativă privind introducerea unui sistem comun, standardizat, aplicabil la nivelul întregii UE pentru reducerea impozitului reținut la sursă;

22. regretă practicile de favorizare a îndatorării aplicate în impozitarea societăților, care permit deduceri fiscale generoase pentru plățile de dobânzi, în timp ce costurile de finanțare prin capitaluri proprii nu pot fi deduse la fel; subliniază dezavantajul structural cu care se confruntă întreprinderile care se bazează pe finanțare prin capitaluri proprii, în special dacă sunt întreprinderi noi și mici cu acces limitat la credite; constată că practicile de favorizare a îndatorării pot să tenteze companiile să se îndatoreze prea mult;

23. constată că gradul de favorizare a îndatorării variază considerabil de la un stat membru la altul; constată că unele state membre au introdus derogări pentru deducerea cheltuielilor de finanțare prin capitaluri proprii, ca soluție la această problemă; reamintește că unele din aceste derogări pentru deducerea cheltuielilor de finanțare prin capitaluri proprii au fost exploatate ca portițe fiscale prin care companiile multinaționale și-au dedus artificial dobânzile naționale; subliniază că ar fi de preferat o abordare europeană comună pentru a evita distorsiunile pe piața unică;

24. reamintește că o astfel de practică de favorizare poate fi combătută fie permițând o nouă deducere a costurilor de finanțare prin capitaluri proprii, fie reducând posibilitățile de deducere a dobânzilor; reamintește propunerea Parlamentului de a limita deducerea costurilor excedentare ale îndatorării la cel mult 20 % din câștigurile contribuabilului înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare, în timp ce Consiliul a adoptat un prag mai ridicat, de până la 30 %[10]; reamintește că, potrivit OCDE, un procent de 30 % poate fi prea mare pentru a putea preveni cu succes erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor[11];

25. așteaptă cu interes propunerea Comisiei privind măsurile de reducere a practicilor de favorizare a îndatorării întreprinderilor; îndeamnă Comisia să facă un studiu de impact temeinic și să includă prevederi ferme împotriva evitării obligațiilor fiscale, pentru a împiedica ca eventualele înlesniri pentru participarea la capitalul propriu să fie folosite ca nou instrument de erodare a bazei impozabile;

26. constată că pentru deciziile de investiții luate de corporații un factor hotărâtor poate fi rata marginală efectivă de impozitare (EMTR), împreună cu calitatea infrastructurii, disponibilitatea unei forțe de muncă educate și sănătoase și stabilitatea națională[12]; constată că EMTR diferă foarte mult de la un stat membru la altul; invită Comisia să analizeze dacă unele state membre denaturează concurența prin reducerea artificială a EMTR, de exemplu prin scheme de amortizare accelerată sau prin ajustarea deductibilității fiscale a anumitor elemente, și să comunice rezultatele Parlamentului;

27. remarcă că, deși pot asigura claritate juridică pentru companii, acordurile fiscale atrag după sine potențialul unor abuzuri prin acordarea unui tratament fiscal preferențial; subliniază totuși că este de preferat un sistem fiscal simplu ca modalitate de a instaura siguranța juridică;

28. consideră de bun augur că Comisia este dispusă să-și asume rolul său constituțional de a combate denaturarea concurenței recurgând la dreptul concurenței; este nemulțumit că mai multe decizii recente ale Comisiei în cazuri de concurență în domeniul fiscal de mare anvergură au fost anulate de instanțele naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

29. subliniază că stimulentele fiscale, aplicate responsabil din punct de vedere fiscal, pentru proiecte private de cercetare și dezvoltare (de pildă prin credite fiscale, indemnizații majorate sau planuri de amortizare personalizate) pot trage în sus cheltuielile generale pentru cercetare și dezvoltare ale unei țări, atrăgând deseori externalități pozitive; este însă preocupat de faptul că anumite tipuri de stimulente fiscale, ca regimurile fiscale favorabile pentru brevete/proprietatea intelectuală, aduc un aport neînsemnat la creșterea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare și de fapt pot denatura piața unică, întrucât încurajează transferul profiturilor și planificarea fiscală agresivă; observă că stimulentele fiscale ar trebui să își propună să atragă investiții în economia reală și, ca urmare, să se bazeze pe cheltuieli și nu pe profit pentru a canaliza mai bine aportul inovării; roagă Comisia să propună orientări pentru stimulente fiscale care să nu denatureze piața unică, dând prioritate mai ales stimulentelor bazate pe costuri, limitate în timp, evaluate regulat și desființate dacă nu au un impact pozitiv, limitate geografic și constituind mai degrabă scutiri parțiale decât integrale;

30. subliniază că s-ar putea justifica o mai mare armonizare în domeniul stimulentelor fiscale pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare; subliniază că aceasta a făcut parte din propunerea inițială a Comisiei privind baza comună de impozitare a societăților; regretă că subiectul nu a fost tratat în recenta comunicare privind impozitarea întreprinderilor pentru secolul XXI;

31. constată că o parte importantă a capacității bugetare este canalizată prin stimulente fiscale sub formă de scutiri, deduceri, credite, amânări și rate de impozitare reduse; invită Comisia să producă o evaluare a tuturor stimulentelor și subvențiilor fiscale ineficiente, în special a celor care dăunează mediului și induc denaturări economice negative; invită Comisia să întocmească un cadru de examinare a stimulentelor fiscale în UE și să oblige statele membre să publice costurile bugetare aferente stimulentelor fiscale; solicită statelor membre să efectueze analize cost-beneficiu anuale, detaliate și publice pentru fiecare dispoziție fiscală; este de părere că siguranța fiscală ar fi avea de câștigat dacă statele membre ar ajunge la un numitor comun în privința stimulentelor fiscale care nu generează denaturări; invită Comisia să publice orientări cu privire la stimulentele fiscale care nu au efect de denaturare pentru piața unică;

32. invită statele membre să ajungă la un compromis privind o reformă viguroasă, inteligibilă și ambițioasă a impozitării indirecte, în special a TVA-ului; subliniază că reducerea complexității și a birocrației și reacția adecvată față de frauda și evaziunea fiscală în materie de TVA sunt esențiale pentru a păstra integritatea pieței interne;

33. invită statele membre să continue reforma administrațiilor fiscale, să accelereze procesul de digitalizare și să înceapă să introducă abordări strategice pentru a sprijini IMM-urile să se conformeze obligațiilor fiscale, și să identifice modalități de a reduce sarcina fiscală; invită statele membre să realizeze reforme judicioase și solide care să trateze complexitatea sistemelor fiscale, cu scopul de a reduce birocrația, sarcina administrativă și costurile de conformitate fiscală; reamintește că în acest domeniu cooperarea europeană și schimbul de bune practici între administrațiile fiscale au o mare valoare adăugată;

34. invită statele membre să valorifice mai bine programul UE Fiscalis pentru a îmbunătăți cooperarea dintre administrațiile fiscale implicate în eforturi de reformă; invită, în acest sens, Comisia să înființeze un program Erasmus de schimb de experiență pentru funcționarii fiscali, pentru a încuraja adoptarea celor mai bune practici;

35. solicită Comisiei să urmărească și să monitorizeze noile reforme fiscale naționale sau măsurile introduse ca urmare a pandemiei pentru a susține economia, îndeosebi acele măsuri care nu au caracter temporar; invită statele membre să reformeze sistemele fiscale, profitând de ocaziile oferite de instrumentele europene menite să sprijine redresarea economică; subliniază că aceste reforme trebuie să respecte cadrul fiscal european; reamintește că aceste reforme trebuie realizate cu respectarea deplină a prerogativelor naționale în probleme fiscale, reliefând însă că o coordonare strânsă între statele membre generează o valoare adăugată semnificativă;

36. susține aplicarea unor standarde înalte de respectare a drepturilor contribuabililor, în special a celor legate de protecția vieții private și a datelor, în orice proces politic și legislativ privind impozitarea;

37. remarcă că mai toate procedurile de achiziții publice din statele membre folosesc prețul cel mai scăzut drept criteriu unic de atribuire a contractelor publice; reamintește apelul adresat de Consiliu Comisiei de a analiza cum pot fi combătute efectele de denaturare antrenate de participarea la achiziții publice a unor ofertanți cu activități în jurisdicții incluse pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale; îndeamnă Comisia să își revizuiască strategia privind achizițiile publice sub acest aspect;

Tabela de scor a UE în domeniul fiscal

38. atestă că în momentul de față Comisia lucrează la o tabelă de scor în domeniul fiscal la nivelul UE; recomandă să se recurgă la indicatori economici care să permită identificarea denaturărilor de pe piața unică, precum nivelul investițiilor străine directe și al plăților de redevențe și dobânzi; subliniază că o astfel de tabelă de scor trebuie să contribuie la combaterea concurenței fiscale nefaste; îndeamnă Comisia să ia în considerare în mod corespunzător pierderile masive de venituri publice generate de politicile fiscale naționale care facilitează eludarea taxelor; înțelege că această tabelă de scor fiscală trebuie construită ca un instrument care să ajute statele membre să facă reforme judicioase și solide în domeniul fiscal; avertizează că deși această tabelă de scor nu trebuie folosită pentru a pune la stâlpul infamiei anumite state membre, ea poate, desigur, da un impuls dezbaterilor despre reformele necesare; încurajează cooperarea strânsă cu platformele europene actuale la construirea acestei tabele de scor; înțelege că acest nou instrument ar putea fi util pentru procesul semestrului european și, în special, pentru recomandările specifice fiecărei țări;

°

° °

39. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


 

EXPUNERE DE MOTIVE

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conferă statelor membre dreptul suveran de a decide cu privire la politica lor fiscală, dar le obligă să respecte normele UE. Totodată, opțiunile de politică fiscală ale statelor membre au consecințe evidente pentru funcționarea pieței unice. Prin urmare, este de dorit un anumit grad de coordonare a politicilor pentru a preveni probleme precum insecuritatea juridică, birocrația, riscul dublei impuneri și dificultățile legate de solicitarea rambursării impozitelor, toate acestea putând, în cele din urmă, să descurajeze întreprinderile și cetățenii să se angajeze în activități economice transfrontaliere. De asemenea, fragmentarea politicii fiscale combinată cu lipsa de cooperare a autorităților fiscale ar putea facilita posibilitățile de arbitraj și planificarea fiscală agresivă.

Impactul pentru întreprinderi mici și mijlocii:

Efectele negative ale fragmentării politicii fiscale, precum și beneficiile potențiale ale unei mai bune coordonări a politicilor fiscale naționale sunt distribuite inegal între diferiții operatori economici, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) având cel mai mult de suferit. Costurile asociate respectării obligațiilor fiscale nu sunt cu adevărat proporționale cu dimensiunile unei întreprinderi și, prin urmare, sunt mult mai importante pentru întreprinderile mai mici. Unele state membre încearcă să acorde IMM-urilor compensări pentru problemele cauzate de costurile mai ridicate de respectare a obligațiilor fiscale, prin regimuri fiscale favorabile pentru întreprinderile mai mici. Deși sprijinul acordat IMM-urilor este, în general, binevenit, astfel de măsuri prezintă un anumit risc de a introduce noi denaturări, de exemplu prin faptul că întreprinderile sunt încurajate să rămână mici. Prin urmare, beneficiile unor astfel de regimuri preferențiale trebuie evaluate cu atenție în raport cu potențialele dezavantaje. O altă opțiune pentru a facilita activitatea economică transfrontalieră ar fi armonizarea bazei de impozitare, după cum se prevede în propunerea Comisiei privind o bază comună (consolidată) de impozitare a companiilor - C(C)CTB, precum și în viitoarea inițiativă a Comisiei „BEFIT” (Business in Europe: Framework for Income Taxation) „Întreprinderile din Europa: Cadrul pentru impozitarea veniturilor”.

Coordonarea politicii fiscale:

Deși este necesară coordonarea politicilor fiscale în întreaga UE, Uniunea Europeană dispune în principal de instrumente legislative fără caracter obligatoriu pentru coordonarea politicilor fiscale, cele mai importante fiind Grupul de lucru pentru Codul de conduită pentru impozitarea întreprinderilor, recomandările specifice fiecărei țări în contextul semestrului european, precum și procedura legislativă supusă votului în unanimitate în cadrul Consiliului. Dacă setul de instrumente al Uniunii Europene este oarecum limitat, nivelul ideal pentru coordonarea politicii fiscale este cel mondial. Din experiențele trecute, propunerile de politici care rezultă din discuțiile OCDE au adesea o probabilitate mai mare de a fi adoptate de Consiliu și aduc beneficii reducerii fragmentării politicii fiscale chiar și în afara pieței unice. La rândul său, acest lucru este deosebit de benefic pentru IMM-urile care urmăresc să își extindă piața potențială chiar și dincolo de frontierele europene.

Recomandare/domenii pentru reforme:

Deși există numeroase posibilități de îmbunătățire în ceea ce privește coordonarea mai eficace a politicii fiscale a UE, raportul se concentrează asupra câtorva domenii-cheie în care reformele sunt deopotrivă necesare și posibile.

Practicile de favorizare a deducerii cheltuielilor cu capitalul împrumutat:

Sistemele de impozitare a societăților din majoritatea statelor membre sunt gândite astfel încât să permită deduceri fiscale generoase ale costurilor cu serviciul datoriei, fără a avea, în același timp, un mecanism similar de deducere a costurilor de finanțare prin capitaluri proprii, ceea ce face ca finanțarea prin îndatorare să fie mai atractivă în comparație cu finanțarea prin capitaluri proprii. Tratamentul fiscal diferit aplicat diferitelor canale de finanțare ar putea stimula întreprinderile să se supraîndatoreze, făcându-le mai puțin rezistente în scenarii economice nefavorabile. În plus, această favorizare a îndatorării constituie un dezavantaj structural pentru întreprinderile noi și tinere care trebuie să se bazeze mai mult pe finanțarea prin capitaluri proprii. Pentru a contracara această problemă, unele state membre au introdus o derogare care permite deducerea cheltuielilor de finanțare prin capitaluri proprii ale întreprinderilor, însă o abordare europeană ar fi mai rezonabilă pentru a evita distorsiunile pe piața unică.

Concurența privind rata marginală efectivă de impozitare (EMTR):

Rata marginală efectivă a impozitului pe profit este un factor care poate influența puternic deciziile de investiții ale întreprinderilor, de exemplu atunci când se alege țara în care să se înființeze o nouă filială. Prin urmare, statele membre concurează uneori pentru a atrage întreprinderilor prin reducerea ratei marginale efective a impozitului pe profit. Ca atare, variația ratelor marginale efective ale impozitului pe profit între statele membre este semnificativ mai mare decât variația ratelor de impozitare oficiale, în unele state membre această rată marginală efectivă fiind chiar negativă în 2020[13]. Considerăm că acest indicator ar permite Comisiei Europene să analizeze dacă unele state membre denaturează concurența prin scăderea artificială a ratelor marginale, de exemplu prin introducerea unor scheme de amortizare accelerată sau prin acordarea unor posibilități de deducere prea generoase.

Stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare:

Cheltuielile de cercetare și dezvoltare aduc beneficii evidente pentru societate și economie, deoarece încurajează inovarea și duc, în cele din urmă, la scăderea prețurilor și la creșterea concurenței. Însă cheltuielile totale cu cercetarea și dezvoltarea ca procent din produsul intern brut sunt considerabil mai scăzute în UE decât în alte economii avansate. Ca soluție, multe state membre încearcă să stimuleze investiții suplimentare în cercetare și dezvoltare prin acordarea de stimulente fiscale. Avem însă îndoieli cu privire la eficacitatea tuturor stimulentelor fiscale în acest domeniu. În special regimurile fiscale favorabile pentru proprietatea intelectuală și regimurile fiscale favorabile brevetelor nu au contribuit în timp la stimularea cheltuielilor suplimentare pentru cercetare și dezvoltare, ci, dimpotrivă, au introdus noi denaturări ale pieței unice. Așadar, ar fi util ca statele membre să dezvolte o abordare comună cu privire la modul de gestionare a stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare. Prin urmare, ar trebui revizuită încercarea Comisiei de a introduce un cadru comun pentru cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea ca parte a bazei comune de impozitare a societăților.

Tabela de scor a UE în domeniul fiscal:

Comisia Europeană și-a anunțat intenția de a lucra la o tabelă de scor la nivelul UE în domeniul fiscal pentru a detecta mai bine politicile fiscale ale statelor membre care ar putea facilita planificarea fiscală agresivă și ar putea amenința piața unică. Comisia Europeană este invitată să informeze Parlamentul European cu privire la stadiul acestor intenții și să ia în considerare ideile cu care Parlamentul European a contribuit la această temă.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

6.12.2021

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

9

13

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Gunnar Beck, Marek Belka, Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Gilles Boyer, Carlo Calenda, Engin Eroglu, Markus Ferber, Jonás Fernández, Raffaele Fitto, Frances Fitzgerald, Luis Garicano, Sven Giegold, Valentino Grant, Claude Gruffat, Enikő Győri, Eero Heinäluoma, Michiel Hoogeveen, Danuta Maria Hübner, Stasys Jakeliūnas, France Jamet, Othmar Karas, Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Georgios Kyrtsos, Aurore Lalucq, Aušra Maldeikienė, Pedro Marques, Costas Mavrides, Jörg Meuthen, Csaba Molnár, Siegfried Mureşan, Luděk Niedermayer, Dimitrios Papadimoulis, Piernicola Pedicini, Lídia Pereira, Kira Marie Peter-Hansen, Sirpa Pietikäinen, Evelyn Regner, Antonio Maria Rinaldi, Alfred Sant, Martin Schirdewan, Joachim Schuster, Ralf Seekatz, Paul Tang, Irene Tinagli, Ernest Urtasun, Inese Vaidere, Johan Van Overtveldt, Stéphanie Yon-Courtin, Marco Zanni, Roberts Zīle

Membri supleanți prezenți la votul final

Agnès Evren, Henrike Hahn, Eugen Jurzyca, Monica Semedo, Mick Wallace

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

36

+

PPE

Isabel Benjumea Benjumea, Stefan Berger, Agnès Evren, Markus Ferber, Danuta Maria Hübner, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Aušra Maldeikienė, Siegfried Mureşan, Luděk Niedermayer, Lídia Pereira, Sirpa Pietikäinen, Ralf Seekatz, Inese Vaidere

Renew

Gilles Boyer, Carlo Calenda, Engin Eroglu, Luis Garicano, Stéphanie Yon-Courtin

S&D

Marek Belka, Jonás Fernández, Eero Heinäluoma, Aurore Lalucq, Pedro Marques, Csaba Molnár, Evelyn Regner, Joachim Schuster, Paul Tang, Irene Tinagli

Verts/ALE

Sven Giegold, Claude Gruffat, Henrike Hahn, Stasys Jakeliūnas, Piernicola Pedicini, Kira Marie Peter-Hansen, Ernest Urtasun

 

9

-

ECR

Michiel Hoogeveen, Eugen Jurzyca

ID

Gerolf Annemans, Gunnar Beck, Jörg Meuthen

NI

Enikő Győri

The Left

Dimitrios Papadimoulis, Martin Schirdewan, Mick Wallace

 

13

0

ECR

Raffaele Fitto, Johan Van Overtveldt, Roberts Zīle

ID

Valentino Grant, France Jamet, Antonio Maria Rinaldi, Marco Zanni

PPE

Frances Fitzgerald

Renew

Billy Kelleher, Ondřej Kovařík, Monica Semedo

S&D

Costas Mavrides, Alfred Sant

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

 

 

Ultima actualizare: 10 ianuarie 2022
Aviz juridic - Politica de confidențialitate