Raport - A9-0215/2022Raport
A9-0215/2022
Parlamentul European

RAPORT referitor la realizarea unei acvaculturi sustenabile și competitive în UE: calea de urmat

19.7.2022 - (2021/2189(INI))

Comisia pentru pescuit
Raportoare Clara Aguilera
PR_INI


Procedură : 2021/2189(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0215/2022
Texte depuse :
A9-0215/2022
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

CUPRINS

Pagina

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

EXPUNERE DE MOTIVE

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

 



 

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la realizarea unei acvaculturi sustenabile și competitive în UE: calea de urmat

(2021/2189(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Orientări strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030” (COM(2021)0236),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 25 martie 2021 privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice (COM(2021)0141),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381) și rezoluția Parlamentului din 20 octombrie 2021[1] referitoare la această strategie,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030  – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380) și rezoluția Parlamentului din 9 iunie 2021[2] referitoare la această strategie,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640) și rezoluția Parlamentului din 15 ianuarie 2020 referitoare la acesta[3],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului[4],

– având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004[5],

– având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim[6],

– având în vedere Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva privind păsările)[7],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie privind protecția animalelor în momentul uciderii[8],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe[9],

– având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă[10],

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 septembrie 2021 privind orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE,

– având în vedere proiectul de aviz al Comitetului Regiunilor din 1-3 decembrie 2021 privind economia albastră și acvacultura sustenabile,

– având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 17 decembrie 2015 privind „Viitorul acvaculturii europene”,

– având în vedere Strategia pentru 2030 pentru pescuit și acvacultură sustenabile în Marea Mediterană și Marea Neagră a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

– având în vedere evaluarea intermediară a metodei deschise de coordonare în domeniul acvaculturii UE[11],

– având în vedere Eurobarometrul special nr. 515 din 2021 privind obiceiurile consumatorilor din UE în ceea ce privește produsele pescărești și de acvacultură,

– având în vedere studiul comandat de Comisa pentru pescuit (PECH) privind impactul pandemiei de COVID-19 asupra pescuitului și acvaculturii din UE, publicat la 7 iulie 2021,

– având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2018 intitulată „Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația actuală și provocări viitoare”[12],

– având în vedere rezoluția sa din 4 decembrie 2008 referitoare la elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani pentru minimizarea impactului tot mai mare al acestora asupra efectivelor piscicole, pescuitului și acvaculturii[13],

– având în vedere articolele 3, 4, 38 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

– având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0215/2022),

A. întrucât în politica comună în domeniul pescuitului se afirmă că acvacultura ar trebui să contribuie la menținerea potențialului de producție de alimente pe o bază sustenabilă în întreaga Uniune, astfel încât să se garanteze pe termen lung securitatea alimentară, inclusiv aprovizionarea cu alimente, precum și creșterea economică și ocuparea forței de muncă în rândul cetățenilor Uniunii și să se contribuie la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente de origine acvatică la nivel mondial; întrucât politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să țină cont întru totul de sănătatea animalelor, de bunăstarea animalelor, precum și de siguranța alimentelor și a hranei pentru animale; întrucât este esențial să se reducă sarcina administrativă și să se pună în aplicare dreptul Uniunii într-un mod mai eficient, care să răspundă mai mult nevoilor părților interesate;

B. întrucât sectorul acvaculturii joacă un rol important și valoros în UE din punct de vedere economic, social și de mediu și contribuie la îmbunătățirea calității vieții în zonele de coastă și în zonele interioare ale Uniunii, precum și în regiunile ultraperiferice;

C. întrucât securitatea alimentară și mijloacele de subzistență oferite de pescuit și de acvacultură sunt de o importanță capitală în multe regiuni costiere, fluviale, insulare, interioare și lagunare;

D. întrucât Pactul verde european, strategia în domeniul biodiversității și strategia „De la fermă la consumator” urmăresc atingerea neutralității climatice în Europa până în 2050 și asigurarea unor sisteme alimentare echitabile, sănătoase și ecologice în întreaga Uniune; întrucât acvacultura poate oferi alimente sănătoase cu o amprentă climatică și de mediu mai mică decât cea a agriculturii terestre non-acvatice;

E. întrucât în Declarația FAO pentru pescuit și acvacultură sustenabile se recunoaște că acvacultura este industria alimentară mondială care a crescut cel mai rapid în ultimele cinci decenii și că aceasta a dus la dublarea consumului mondial de pește pe cap de locuitor din 1960 încoace și a furnizat tot mai mult alimente și mijloace de subzistență unei populații în creștere;

F. întrucât orientările strategice ale UE pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE, Declarația de la Shanghai a FAO din septembrie 2021 privind acvacultura pentru alimentație și dezvoltarea durabilă și Codul sanitar pentru animale acvatice al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor din 2021 stabilesc obiective de bunăstare a animalelor în acvacultură pentru a sprijini producătorii și consumatorii;

G. întrucât, conform celor mai recente cifre (2018), producția Uniunii în domeniul acvaculturii reprezintă doar 1,15 % din producția mondială[14];

H. întrucât înființarea sau extinderea unei ferme de acvacultură în UE presupune obținerea a diferite permise și autorizații și reprezintă o procedură care este, în general, lentă, complexă și, uneori, lipsită de securitate juridică și de previzibilitate economică; întrucât această situație împiedică dezvoltarea sectorului, descurajează investițiile comerciale și generează costuri excesive pentru acest sector, pe lângă faptul că favorizează importurile din țări terțe;

I. întrucât în raportul FAO din 2020 privind situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial se menționează că, la nivel global, proporția femeilor în cadrul forței de muncă totale în domeniul acvaculturii (19 %) este mai mare decât în sectorul pescuitului (12 %) și că, în general, femeile joacă un rol esențial în întreg lanțul valoric al pescuitului și acvaculturii și muncesc atât în domeniul comercial general, cât și în cel artizanal; întrucât, în total, sectorul acvaculturii angajează în mod direct peste 74 000 de persoane în UE, în peste 12 000 de întreprinderi[15];

J. întrucât unul din patru produse pescărești consumate în Europa provine din acvacultură; întrucât, între 2018 și 2019, consumul aparent de produse de crescătorie pe cap de locuitor a crescut cu 2 %; întrucât, având în vedere că, în 2019, autonomia UE în ceea ce privește peștele și fructele de mare a fost de 41,2 %, doar 10 % din consumul de fructe de mare din UE provine din acvacultura UE, care reprezintă mai puțin de 2% din producția mondială;

K. întrucât aproape 70 % din producția de acvacultură din UE este concentrată în patru state membre (Spania, Franța, Italia și Grecia), midiile, păstrăvii, doradele, stridiile, bibanii de mare, crapii și scoicile constituind marea majoritate a producției; întrucât există încă un mare potențial de creștere și diversificare în ceea ce privește țările producătoare și speciile cultivate;

L. întrucât, deși în 2021 aproape două treimi dintre europeni au consumat produse pescărești sau de acvacultură acasă cel puțin o dată pe lună, aceasta reprezintă o tendință de scădere în comparație cu cifrele din 2018; întrucât, în 2021, opiniile consumatorilor privind produsele de origine sălbatică sau de crescătorie au fost împărțite, aproximativ o treime dintre aceștia preferând produsele de origine sălbatică, o treime preferând produsele de crescătorie și o proporție similară neavând nicio preferință;

M. întrucât unele estimări inițiale indică o reducere cu 17 % a volumului de vânzări și cu 18 % a veniturilor totale, cu un impact deosebit de dur asupra sectorului crustaceelor și moluștelor;

N. întrucât producția de crustacee și moluște din Uniune constă în principal în moluște, și anume midii, stridii și scoici, și este, în general, o activitate de acvacultură tradițională, familială, cu utilizare intensivă a forței de muncă, care este pe deplin integrată în peisajul local;

O. întrucât în Strategia pentru 2030 pentru pescuit și acvacultură sustenabile în Marea Mediterană și Marea Neagră a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană se precizează că producția din acvacultură trebuie să satisfacă cererea, să crească sustenabil, să capitalizeze inovarea, digitalizarea și schimbul de cunoștințe și să își sporească atractivitatea pentru investiții; întrucât strategia mai precizează că monitorizarea și reducerea amprentei de mediu a sectorului, abordarea schimbărilor climatice și a poluării, precum și asigurarea sănătății și a bunăstării animalelor sunt esențiale pentru realizarea sustenabilității;

P. întrucât în raportul economic din 2020 al Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit privind sectorul acvaculturii din UE se menționează că aproape 80 % din totalul întreprinderilor de acvacultură din UE sunt microîntreprinderi cu mai puțin de 10 angajați;

Q. întrucât evaluarea intermediară a metodei deschise de coordonare a concluzionat că statele membre trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a asigura creșterea sectorului acvaculturii din UE, mărind reziliența și competitivitatea acestuia și, în special, asigurând accesul la spațiu și apă, precum și un cadru de reglementare și administrativ transparent și eficient;

R. întrucât, în pofida potențialului sectorului, dezvoltarea acvaculturii în regiunile ultraperiferice este în continuare cu mult în urmă;

S. întrucât, în raportul privind făina de pește și uleiul de pește al Observatorului Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și acvacultură, din septembrie 2021, se menționează că majoritatea făinii de pește folosită ca hrană în acvacultură este consumată în Asia, iar în 2019, 34 % din făina de pește a fost consumată în China, 35 % în alte țări asiatice și 9 % din făina de pește a fost utilizată în Europa; întrucât 20 de milioane de tone de pește sălbatic sunt capturate anual ca hrană de consum non-uman; întrucât există o concurență din ce în ce mai mare între producătorii din domeniul acvaculturii și crescătorii de animale pentru făina de pește de pe piețele mondiale de hrană pentru animale; întrucât prețurile mai ridicate ale furajelor sporesc necesitatea de a dezvolta în continuare produse furajere alternative, precum și eficiența furajelor pentru a asigura rentabilitatea produselor de acvacultură care au o valoare ridicată;

T. întrucât documentul tehnic al FAO din 19 februarie 2019 privind pescuitul și acvacultura intitulat „A third assessment of global marine fisheries discards” (A treia evaluare a capturilor globale marine aruncate înapoi în mare) arată că totalul capturilor aruncate înapoi în mare ajunge la 9,1 milioane de tone, adică 10,8 % din captura medie anuală între anii 2010 și 2014;

U. întrucât raportul din mai 2017 al Observatorului Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură privind acvacultura ecologică din UE indică faptul că producția din acvacultură crește semnificativ în unele state membre, în timp ce, în altele, această metodă de producție se află încă în primul său stadiu de dezvoltare;

V. întrucât acvacultura este deosebit de sensibilă la fenomenele meteorologice extreme din albia râurilor și din zonele de coastă, care se produc din ce în ce mai des din cauza încălzirii globale, inclusiv secete, inundații, furtuni și valuri, care produc pagube enorme infrastructurilor de acvacultură și speciilor crescute;

W. întrucât Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim impune tuturor statelor membre de coastă să prezinte Comisiei planuri naționale de amenajare „cât mai curând posibil, cel mai târziu până în 31 martie 2021”;

X. întrucât regiunile ultraperiferice sunt deosebit de expuse la clime instabile și la fenomene meteorologice grave, care pot pune în pericol potențialul sectorului în aceste regiuni;

Y. întrucât populația de cormorani a înregistrat o creștere masivă; întrucât această creștere cauzează daune grave multor sectoare marine, inclusiv acvaculturii;

Z. întrucât, în rezoluția sa referitoare la elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani pentru minimizarea impactului tot mai mare al acestora asupra efectivelor piscicole, pescuitului și acvaculturii, adoptată cu 13 ani în urmă, Parlamentul
a propus mai multe acțiuni posibile pentru a rezolva problemele pe care cormoranii continuă să le cauzeze;

AA. întrucât rezoluția sa intitulată „Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene” evidențiază că este important, printre multe alte acțiuni, să se reducă la minimum impactul cormoranilor asupra acvaculturii;

AB. întrucât operatorii din domeniul acvaculturii și al pescuitului pot primi compensații financiare pentru pierderile cauzate de interacțiunea cormoranilor cu activitățile de pescuit;

AC. întrucât creșterea prețurilor aferente energiei electrice și gazelor va afecta întregul sector al acvaculturii din Europa, cu o perspectivă și mai nefavorabilă din cauza creșterii costurilor de producție și a incertitudinii comercializării, inclusiv din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19;

AD. întrucât marii producători de pește și produse din pește din zona vecină a UE intenționează să își dubleze producția în acvacultură până în 2030 față de nivelurile din 2020, ceea ce ar putea crește presiunea asupra producției UE;

AE. întrucât nu toate statele membre acordă suficientă atenție potențialului de dezvoltare a acvaculturii sau potențialelor sale efecte socioeconomice și de mediu;

AF. întrucât consumul anual de produse din pește pe cap de locuitor în UE variază foarte mult, de la aproximativ 6 kg până la aproximativ 60 de kg; întrucât cererea de produse de acvacultură în UE ar putea, așadar, să crească în viitorul apropiat;

AG. întrucât multe întreprinderi se confruntă cu dificultăți în menținerea cotelor de piață, atât la nivel național, cât și în străinătate;

AH. întrucât, conform celor mai recente date ale Eurostat și ale FAO, în 2019, aproximativ 76 % din peștele consumat în UE era pește sălbatic, iar 24 % era pește de crescătorie;

AI. întrucât există doar 62 de produse cu indicație geografică protejată (IGP) înregistrate în clasa 1.7. — Pești, moluște și crustacee proaspete și produse derivate, dintr-un total de 1 382 de produse cu IGP;

întrucât sunt în curs de desfășurare proceduri de protecție pentru alte 14 produse; întrucât registrul produselor alimentare cu specialități tradiționale garantate (STG) conține doar patru produse din această clasă; întrucât unele dintre înregistrările de succes au fost pentru produse de acvacultură;

AJ. întrucât fondurile UE pentru pescuit [Fondul european pentru pescuit (FEP), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA)] au oferit sprijin financiar sectorului acvaculturii din UE;

AK. întrucât peștii scăpați din fermele de acvacultură pot provoca modificări genetice în populațiile sălbatice;

Contribuția acvaculturii la Pactul verde european

1. salută comunicarea Comisiei privind orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030; consideră că aceste orientări sunt cuprinzătoare, solide și adecvate scopului de a promova o acvacultură sustenabilă și competitivă în UE, care pe termen lung pune accentul pe sustenabilitatea sectorului acvaculturii și pe contribuția sa la Pactul verde european; regretă totuși că acestea se axează prea mult asupra aspectelor de mediu și că au nevoie de mai multă ambiție pentru a stimula producția sustenabilă și dezvoltarea unui sector de acvacultură cu adevărat înfloritor și competitiv în UE; consideră că este important să se stabilească obiective cantitative pentru creșterea acestui sector în cadrul orientărilor, la fel cum Strategia privind biodiversitatea, strategia „De la fermă la consumator” și alte strategii ale Pactului verde stabilesc obiective de mediu; îndeamnă statele membre și Consiliul consultativ pentru acvacultură să pună în aplicare acțiunile recomandate în orientări; invită Comisia să monitorizeze în mod regulat și să raporteze Parlamentului cu privire la respectarea acestor recomandări;

2. subliniază că este important ca statele membre să pună în aplicare în mod adecvat și coordonat orientările pentru a-și atinge obiectivele; subliniază importanța rolului Comisiei de a asista și de a coordona punerea în aplicare la nivelul statelor membre pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru fermierii din domeniul acvaculturii din UE; încurajează Comisia să urmărească în permanență punerea în aplicare a acestor orientări și a altor acte juridice care afectează acvacultura, cum ar fi Regulamentul privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice[16] și, dacă este cazul, să prezinte amendamente la acest regulament și, eventual, la altele, pentru a elimina obstacolele care împiedică realizarea obiectivelor UE privind producția ecologică, cum ar fi cele stabilite în strategia „De la fermă la consumator”;

3. evidențiază potențialul contribuțiilor sectorului acvaculturii la realizarea obiectivelor Pactului verde european și evidențiază necesitatea de a asigura sustenabilitatea pe termen lung și reziliența sectorului, în special în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19; consideră că tranziția către un sistem alimentar sustenabil în Europa trebuie să profite de potențialul neexploatat al sectorului acvaculturii, deoarece acesta poate constitui o parte importantă și chiar mai mare a economiei circulare și un factor care contribuie net la transformarea nutrienților în exces în proteine de înaltă calitate;

4. subliniază că acvacultura UE respectă standarde înalte în ceea ce privește calitatea produselor și sănătatea animală, dar că există încă posibilități de îmbunătățire în ceea ce privește diversificarea, competitivitatea și performanța de mediu; constată că acvacultura cu impact redus (cum ar fi acvacultura de nivel trofic inferior, multitrofică și ecologică) și serviciile de mediu provenite din acvacultură pot, dacă sunt dezvoltate în continuare, să contribuie semnificativ la Pactul verde european, la strategia „De la fermă la consumator” și la o economie albastră durabilă[17];

5. subliniază că se așteaptă ca acvacultura să contribuie la aprovizionarea cu alimente și la securitatea alimentară prin reechilibrarea deficitului de pește, deoarece UE importă 70 % din totalul alimentelor de origine acvatică pe care le consumă, acest lucru cauzând un deficit comercial anual de 21 de miliarde EUR (în 2019); consideră că acvacultura are un potențial de dezvoltare și de creștere semnificativ, care trebuie sporit, dar în limitele ecologice, astfel încât să poată furniza produse alimentare sustenabile și de calitate, să reducă dependența noastră de importurile de alimente de origine acvatică și să creeze mai multe locuri de muncă și alte oportunități socioeconomice, în special în regiunile de coastă, dar și în regiunile rurale; invită Comisia și statele membre să prevadă un cadru juridic solid, fiabil, previzibil, raționalizat și favorabil întreprinderilor și să utilizeze pe deplin resursele financiare disponibile prin FEPAM, acesta fiind instrumentul de finanțare dedicat în mod specific obiectivelor de gestionare a pescuitului și acvaculturii în UE; îndeamnă statele membre să aloce fonduri suficiente din Mecanismul de redresare și reziliență pentru a sprijini inovarea, sustenabilitatea și reziliența întreprinderilor europene din sectorul acvaculturii;

6. subliniază că acvacultura a fost dezvoltată ca o necesitate socială pentru a asigura o aprovizionare constantă cu alimente proaspete de origine acvatică în anotimpurile și regiunile în care nu putea fi asigurată prin pescuit, îndeplinind astfel unul dintre cele mai importante roluri pentru societate: furnizarea de alimente proaspete sănătoase, în principal pentru piața locală sau regională; subliniază, așadar, că extinderea acvaculturii în Europa este strâns legată de practicile culturale tradiționale, care sunt mai mult sau mai puțin specifice părții continentului de care aparțin;

7. subliniază importanța unor date și statistici precise pentru produsele de acvacultură, în special despre consum, importuri și exporturi, pentru a ne asigura că atingem țintele și obiectivele pe care le stabilim pentru acest sector; solicită ca mai multe date să fie disponibile și accesibile în acest sens;

8. subliniază că dezechilibrul balanței comerciale externe a produselor din acvacultură din Uniunea Europeană nu este acceptabil, nici sub aspect economic, dat fiind deficitul comercial pe care îl presupune, nici sub aspect social, din cauza lipsei de posibilități de ocupare a forței de muncă;

9. subliniază că progresul în vederea îndeplinirii obiectivelor Pactului verde european trebuie aliniat cu asigurarea securității alimentare a țărilor terțe;

10. sprijină instituirea unui nou mecanism de asistență pentru acvacultură al UE ca instrument inovator care să ajute Comisia, statele membre, autoritățile regionale, industria și alte părți interesate să elaboreze orientări suplimentare și să consolideze cele mai bune practici în diferite domenii relevante; consideră că toate părțile interesate relevante, inclusiv Parlamentul, ar trebui să fie implicate în crearea acestui mecanism, în special toți membrii Consiliului consultativ pentru acvacultură, în conformitate cu articolul 11 din TUE care recunoaște democrația participativă ca principiu democratic fundamental; solicită crearea unui dialog semnificativ cu societatea civilă;

11. subliniază că potențialul de creștere al sectorului acvaculturii din UE trebuie să fie dezvoltat în mod sustenabil, ținând seama de toți cei trei piloni ai sustenabilității: cel economic, cel social și cel de mediu; subliniază necesitatea de a avea un sector atractiv și orientat spre piață, inclusiv pentru noii piscicultori, cu un cadru juridic care să atragă investiții comerciale, să creeze și să mențină bune condiții de muncă și să protejeze mediul, folosind surse de hrană sustenabile, și să îmbunătățească sănătatea acvatică, bunăstarea animalelor și biosecuritatea, precum și să reducă utilizarea antimicrobienelor, în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile, și să promoveze practici responsabile și prudente, în conformitate cu strategia „De la fermă la consumator”;

12. consideră că sectorul acvaculturii este capabil să contribuie în mod semnificativ la serviciile ecosistemice pentru societate, precum și că acvacultura organizată în iazuri, cultivarea algelor și conchiliocultura pot contribui la decarbonizarea economiei UE și la atenuarea schimbărilor climatice; subliniază totuși că sechestrarea carbonului prin cultivarea algelor și a moluștelor este limitată în funcție e metoda de producție și de utilizare în momentul recoltării produsului; sprijină acțiunile propuse privind schimbările climatice, însă subliniază necesitatea unei metodologii comune de măsurare a amprentei de carbon a fermelor individuale de acvacultură și solicită o evaluare a impactului pentru toate măsurile propuse, inclusiv a impactului acestora asupra sectoarelor individuale ale acvaculturii; invită statele membre să promoveze lanțuri scurte și eficiente de aprovizionare, după caz, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice;

13. consideră că este necesar să se investească la scară largă prin măsuri de atenuare și de adaptare pentru a preveni și a reduce impactul dezastrelor și al fenomenelor meteorologice extreme asupra sectoarelor pescuitului și acvaculturii, pentru a consolida ecosistemele acvatice productive și reziliente și pentru a menține beneficiile pentru consumatori și bunăstarea animalelor;

14. subliniază că implementarea orientărilor strategice ar trebui să acorde mai multă atenție microîntreprinderilor și întreprinderilor mici din domeniul acvaculturii și nevoilor lor specifice;

15. îndeamnă Comisia să sprijine crearea de cursuri de formare profesională pentru sectorul acvaculturii prin furnizarea de resurse tehnice și financiare, pentru a atrage tinerii și a le permite pescarilor să se recalifice, ceea ce va contribui la crearea de locuri de muncă în regiunile de coastă și cele insulare, care sunt în mod tradițional mai dependente de activitățile de pescuit;

16. invită Comisia și statele membre să faciliteze, să încurajeze și să ofere sprijin adecvat pentru acvacultura favorabilă mediului, cum ar fi acvacultura ecologică, acvacultura în sistem închis, crescătoriile de alge și moluște, iazurile și sistemele de acvacultură multitrofice integrate și acvaponice;

17. consideră că ar trebui să se acorde sprijin pentru dezvoltarea sistemelor acvaponice, care sunt sisteme de producție închise pe terenuri care combină producția de acvacultură cu producția vegetală, aceasta din urmă utilizând materia organică din apă, reducând astfel efectele poluării cauzate de excesul de materie organică;

18. consideră că acvacultura de apă dulce este foarte importantă în multe regiuni rurale ale Europei și oferă nu doar alimente și locuri de muncă de înaltă calitate, ci și servicii ecosistemice interesante; invită Comisia să generalizeze utilizarea termenului de „alimente de origine acvatică”, aceasta fiind o expresie mai cuprinzătoare și mai incluzivă, care nu lasă pe dinafară crescătoriile în apă dulce;

19. subliniază că, în special, pentru acvacultura de apă dulce, prădătorii și seceta reprezintă, de asemenea, o provocare, reflectată în cantitatea, dimensiunea și calitatea peștelui de crescătorie și, în cele din urmă, au un impact negativ asupra profitabilității sectorului;

20. reiterează necesitatea unui sistem de trasabilitate a produselor alimentare în UE care să crească sustenabilitatea sectorului acvaculturii și să răspundă cererilor din partea consumatorilor prin furnizarea de informații despre unde, când, cum și ce pește sau alimente de origine acvatică au fost cultivate, în primul rând pentru a îmbunătăți siguranța alimentară, dar și pentru a permite controale de-a lungul întregului lanț de produse atât din UE, cât și importate din afara UE, și pentru a combate frauda; consideră că sistemul ar trebui să implice toți actorii din lanțul valoric, astfel încât aceștia să poată colabora între ei utilizând sisteme digitale, inteligența artificială și alte inovații tehnologice;

21. subliniază înalta considerație pe care consumatorii europeni o au față de denumirile de calitate, atât față de denumirile de origine, cât și față de indicațiile geografice protejate; invită Comisia și statele membre să încurajeze utilizarea acestora pentru produsele de acvacultură care îndeplinesc calitățile și cerințele necesare prevăzute în Regulamentul UE privind calitatea, precum DOP Mexillón de Galicia;

22. salută intenția Comisiei de a susține modele de afaceri ecologice, precum cele care au la bază sechestrarea carbonului, pentru ca lanțurile de aprovizionare să fie mai sustenabile; subliniază în acest sens faptul că anumite practici de acvacultură, cum ar fi creșterea midiilor sau a stridiilor și policultura organizată în iazuri, ar putea reprezenta modele de succes pentru viitoarele sisteme de credite de carbon în contextul legislației UE privind clima; invită Comisia și statele membre să sprijine acest tip de întreprinderi ecologice în lumina obiectivelor strategiei;

23. subliniază importanța de a aplica standarde și intervenții bazate pe dovezi pentru a îmbunătăți bunăstarea peștilor în timpul păstrării, transportului și sacrificării, inclusiv de a menține calitatea apei în limitele bunăstării și ale mediului, ca o modalitate de a reduce prevalența și răspândirea bolilor și de a scădea și mai mult necesitatea utilizării antibioticelor, care, în orice caz, ar trebui reduse și mai mult; solicită să se acorde o atenție deosebită metodelor de hrănire pentru a controla nivelurile de materie organică, atât în circuite deschise, cât și în circuite închise, cu scopul de a menține și îmbunătăți bunele practici de mediu; evidențiază importanța de a îmbunătăți și mai mult metodele de creștere în conformitate cu cele mai recente cunoștințe științifice disponibile pentru a obține un nivel de bunăstare a animalelor care să contribuie la rezultate de mediu mai bune, reziliență la schimbările climatice și optimizarea utilizării resurselor;

24. reiterează că există o serie de recomandări privind bunăstarea animalelor care, prin însăși natura lor, nu sunt aplicabile sectoarelor pescuitului și acvaculturii;

25. invită statele membre să încurajeze în continuare promovarea creșterii algelor și să faciliteze utilizarea și dezvoltarea algelor ca alimente și furaje, inclusiv prin facilitarea procedurilor de autorizare, fără a neglija alte specii de acvacultură; subliniază că există un potențial neexploatat în cultivarea algelor pentru crearea de noi locuri de muncă și furnizarea de servicii ecosistemice și de alimente și furaje mai ecologice; consideră că o mai bună gestionare a populațiilor de alge marine ar putea, într-o anumită măsură, constitui o modalitate eficace, pe lângă creșterea lor, de a contribui la combaterea eutrofizării și de a elimina azotul și fosforul în exces din apă, precum și carbonul în exces, dacă algele rămân în apă și se depun pe fundul mării; salută intenția Comisiei de a prezenta o inițiativă specifică pentru a sprijini consumul de alge în Uniune; subliniază că o mai bună protecție a populațiilor de alge marine poate oferi servicii ecosistemice, poate acționa ca absorbant de carbon și poate contribui la îmbunătățirea biodiversității;

26. salută rolul femeilor în lanțurile valorice ale acvaculturii și solicită, prin urmare, să li se garanteze condiții de muncă decente, precum și respectarea principiului remunerației egale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală; consideră, de asemenea, că vizibilitatea și reprezentarea acestora în structurile și procesele decizionale ar trebui îmbunătățite;

Principalele obstacole în calea acvaculturii în Uniune și posibile soluții

27. îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că planurile naționale pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii sunt elaborate ținându-se seama de principalele obstacole în calea dezvoltării potențialului acestui sector și să recunoască necesitatea de a se aloca spațiu acestui sector prin amenajarea adecvată a teritoriului; subliniază importanța unui mecanism transparent și participativ, în conformitate cu Directiva 2014/89/UE privind amenajarea spațiului maritim, pentru alocarea spațiului către toate părțile interesate, inclusiv către zonele de pescuit, fermele de acvacultură și zonele marine protejate, precum și zonele de pescuit cu acces restricționat existente și noi, într-o manieră echitabilă; regretă că unele state membre nu au prezentat încă Comisiei planurile naționale de amenajare a spațiului maritim, în pofida termenului limită prevăzut în directivă, și le îndeamnă să le prezinte cât mai curând posibil;

28. sprijină obiectivul Comisiei de a iniția campanii de promovare pentru a încuraja consumul de produse de acvacultură din UE și a evidenția acvacultura din UE și de a sprijini în continuare dezvoltarea sustenabilă a acesteia; evidențiază că sunt necesare, în această privință, informații complete și ușor de accesat de către consumatori, inclusiv despre dietele sănătoase, beneficiile pentru mediu și alți parametri de sustenabilitate, cum ar fi impactul asupra climei;

29. consideră că zonele de producție de acvacultură amenajate și stabilite în apă deschisă nu ar trebui să coincidă sau să se suprapună cu zonele de pescuit; consideră, de asemenea, că sectorul pescuitului și operatorii și reprezentanții din cadrul sectorului ar trebui să fie pe deplin implicați în acest proces;

30. subliniază că producția de acvacultură din UE rămâne foarte concentrată atât în ceea ce privește statele membre, cât și speciile cultivate și, prin urmare, există un potențial semnificativ de diversificare;

31. subliniază că amenajarea teritoriului este unul dintre instrumentele-cheie care creează condițiile preliminare pentru dezvoltarea pe termen lung a acvaculturii și ar trebui să asigure locații de amenajare adecvate pentru acvacultură, ținând cont de alte activități din zonele vizate;

32. subliniază că dezvoltarea acvaculturii necesită un cadru juridic solid, fiabil, clar și simplu din punct de vedere administrativ pentru utilizarea spațiului și a licențelor, care să inspire încredere și securitate pentru investițiile în acest sector; subliniază că amenajarea teritoriului ar trebui să ducă la un plan eficace și flexibil, care să țină seama de mediul marin și de apă dulce în continuă schimbare în care funcționează acvacultura și că zonarea excesiv de restrictivă poate descuraja investițiile și dezvoltarea;

33. insistă asupra importanței securității juridice și a predictibilității investițiilor pentru creșterea sustenabilă a sectorului acvaculturii în Uniune; subliniază că toate măsurile luate de diferitele autorități publice din statele membre trebuie să contribuie la simplificarea termenelor și a procedurilor administrative, astfel încât administrațiile publice să își îndeplinească obligațiile, să ia decizii în timp util și să evite întârzierile nejustificate în procedurile de autorizare sau de concesionare; respinge aplicarea retroactivă a reducerii duratei concesiunilor sau a prelungirii acestora și solicită statelor membre să protejeze încrederea și așteptările legitime ale concesionarilor;

34. subliniază că, în ceea ce privește acordarea de licențe și amenajarea, complexitatea birocratică și întârzierile existente generează costuri suplimentare pentru potențialii investitori; invită Comisia și statele membre să asigure proceduri clare și transparente de acordare a licențelor pentru a încuraja investitorii;

35. subliniază că metoda deschisă de coordonare ar trebui pusă în aplicare în continuare pentru a realiza coordonarea cu administrațiile publice naționale, regionale și locale care dețin competențe în sectorul acvaculturii; consideră că această coordonare este foarte necesară pentru raționalizarea legislației naționale și pentru furnizarea de orientări privind cadrul de reglementare aplicabil sectorului; invită Comisia să publice recomandările specifice fiecărei țări pe care le transmite statelor membre cu privire la dezvoltarea acvaculturii în UE;

36. invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună coordonare în ceea ce privește competențele comune ale UE și coordonarea între autoritățile naționale, regionale și locale;

37. subliniază importanța ingredientelor sustenabile pentru hrana folosită în acvacultură în Uniune; consideră că acvacultura poate acoperi deficitul de pește numai dacă toate speciile de crescătorie oferă un câștig net de proteine de pește, adică acvacultura nu duce la capturarea de și mai mult pește sălbatic din oceane și alte corpuri de apă pentru a-și satisface cererea de hrană decât ceea ce produce; subliniază că, la nivel mondial, o mare parte din peștele utilizat pentru a produce făină de pește și ulei de pește este capturat în zonele economice exclusive ale țărilor în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a promova uleiuri și proteine marine care să fie utilizate ca hrană sub formă de subproduse și resturi rezultate din fasonare sustenabile ecologic, alte proteine și soluții inovatoare, cum ar fi făina de insecte și microalgele, și de a înlocui parțial proteinele și uleiurile marine cu alternative care nu provin din mediul marin și care sunt produse în mod sustenabil; invită Comisia și statele membre să investească în cercetare și inovare pentru a promova tranziția către surse sustenabile și noi de proteine și solicită Comisiei să evalueze dacă sunt necesare modificări legislative în acest sens; invită Comisia și statele membre să promoveze practici sustenabile și să crească procentul de făină de pește și de ulei de pește certificate independent în furaje, certificarea trebuind să fie efectuată recurgând la sisteme credibile și independente de certificare de mediu și socială care folosesc criterii de evaluare a indicelui trofic scăzute și codul de conduită al FAO;

38. recunoaște faptul că în prezent nu se poate furniza suficientă făină de pește și ulei de pește pentru sectorul acvaculturii folosind doar resturi și subproduse din industria pescuitului, parțial din cauza cererii tot mai mari de pe piața făinii de pește; invită Comisia și statele membre să asigure o producție sustenabilă de făină și ulei de pește și să își intensifice împreună eforturile în domeniul cercetării și inovării pentru a rezolva problema creșterii cererii pe piața făinii de pește prin dezvoltarea unor alternative sustenabile;

39. este îngrijorat de numărul tot mai mare de fabrici de făină de pește și ulei de pește de-a lungul coastei Africii de Vest, gestionate în principal de întreprinderi chineze, a căror producție nesustenabilă cauzează probleme existențiale pentru pescuitul regional și neindustrial și, prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că furajele provenite din această producție nu sunt utilizate în instalațiile de acvacultură din UE;

40. invită Comisia să utilizeze sisteme digitale și inteligența artificială pentru a îmbunătăți trasabilitatea și sustenabilitatea produselor de acvacultură și pentru a extinde trasabilitatea la furajele utilizate;

41. invită Comisia să recunoască importanța desfășurării unor campanii de comunicare la nivelul UE privind acvacultura sustenabilă din UE și importanța producției folosind fonduri gestionate direct, în conformitate cu obiectivele orientărilor strategice; invită statele membre și Comisia să includă organizarea de campanii de informare și de comunicare în toate programele operaționale, în conformitate cu obiectivele orientărilor strategice, cu privire la subsectoare specifice ale acvaculturii sustenabile din UE;

42. îndeamnă Comisia să încurajeze programele din cadrul politicii UE de promovare a agriculturii prin care produsele de acvacultură pot fi promovate în mod specific și individual; subliniază importanța de a utiliza revizuirea actuală a politicii UE de promovare a agriculturii pentru a poziționa mai bine promovarea produselor de acvacultură sustenabilă și încurajează Comisia să utilizeze politica de promovare a agriculturii pentru a sprijini sectoarele și operatorii care contribuie în mod inerent la realizarea obiectivelor Pactului verde sau care conduc tranziția către acestea;

43. salută calitatea activității desfășurate de Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și acvacultură (EUMOFA); invită Comisia să acorde EUMOFA fonduri specifice suplimentare pentru a traduce rapoartele Observatorului în toate limbile oficiale ale UE, deoarece acestea sunt adesea disponibile doar în una sau cel mult cinci limbi oficiale ale UE; consideră că astfel de informații vor ajuta sectorul acvaculturii să obțină informații actualizate și de înaltă calitate pentru a-și îmbunătăți performanța în materie de marketing;

44. îndeamnă Comisia și statele membre să majoreze substanțial fondurile pentru cercetare și inovare în sectorul acvaculturii (atât în mediul marin, cât și de apă dulce), în special în noi domenii de cunoștințe cum ar fi studiul microbiomului sau monitorizarea științifică a serviciilor de mediu în domeniul acvaculturii; invită statele membre să ofere sau să mărească finanțarea pentru cercetare și dezvoltare în sectorul acvaculturii și să îmbunătățească transferul de cunoștințe bazate pe știință către industrie și alte părți interesate;

45. invită statele membre și administrațiile acestora să se asigure că potențialul sistemelor din domeniul calității produselor agricole și alimentare este utilizat pe scară mai largă pentru produsele de acvacultură; reamintește posibilitatea de a institui sisteme de calitate regionale sau naționale, care pot ajuta producătorii să își sporească vizibilitatea și, prin urmare, performanța comercială și veniturile;

46. subliniază că cunoștințele și inovarea (inclusiv utilizarea tehnologiei digitale) sunt esențiale pentru atingerea celorlalte obiective stabilite pentru sectorul acvaculturii din UE, iar Orizont Europa, programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare, oferă o oportunitate semnificativă de a face un pas înainte în acest domeniu;

47. îndeamnă Comisia să îmbunătățească și să colecteze informații cu privire la potențialul sectorului acvaculturii în regiunile ultraperiferice, prin studii de viabilitate și feedback, și să ofere sprijin specific start-up-urilor care doresc să își desfășoare activitatea în acest sector în aceste regiuni;

48. își exprimă sprijinul ferm pentru inovare și progres în ceea ce privește creșterea de noi specii de acvacultură;

49. ia act de faptul că un sector inovator al acvaculturii necesită, de asemenea, dezvoltarea unor competențe adecvate, realizate prin promovarea unor programe de studii și a unor cunoștințe specializate în domeniul acvaculturii (de exemplu, studii veterinare specializate pentru pești și formare în domeniul sănătății peștilor pentru operatorii din acvacultură), precum și formarea pe tot parcursul vieții a fermierilor în ceea ce privește abordările inovatoare pentru sectorul acvaculturii;

50. invită Comisia să depună în continuare eforturi pentru stabilirea unor condiții de concurență echitabile pentru acvacultura din UE în raport cu producătorii din țări terțe prin revizuirea acordurilor comerciale internaționale și posibila semnare a unora noi în viitor, în ceea ce privește importurile de produse care nu au același acces pe piață, aceeași sustenabilitate socială și de mediu sau standarde de bunăstare a peștilor ca și produsele din UE, inclusiv prin actualizarea normelor pentru o mai bună punere în aplicare a etichetării alimentelor de origine acvatică; consideră că, în cazuri specifice, cum ar fi etichetarea caviarului, cadrul juridic privind informarea consumatorilor ar trebui revizuit; invită Comisia să analizeze, prin intermediul unei evaluări a impactului, includerea sectoarelor acvaculturii sustenabile în mecanismul UE de ajustare la frontieră în funcție de carbon pentru a crea stimulente pentru industriile europene și partenerii comerciali ai UE să își decarbonizeze industriile și să pună în aplicare măsuri care vor contribui în mod semnificativ la reducerea gazelor cu efect de seră cu scopul de a obține zero emisii nete de gaze cu efect de seră, sprijinind astfel politicile climatice atât ale UE, cât și cele globale privind neutralitatea gazelor cu efect de seră și, în același timp, fără a crea discriminare și fără a introduce restricții disimulate în comerțul internațional;

51. reamintește oportunitățile oferite sectorului de a intensifica comerțul cu produse de acvacultură, în special în țările și regiunile în care consumul acestor produse este la un nivel scăzut;

52. invită Comisia și statele membre să sprijine cunoștințele științifice privind bunăstarea peștilor, să promoveze cele mai bune practici de acvacultură legate de bunăstarea peștilor și să promoveze crearea unor centre de referință ale UE pentru bunăstarea peștilor; subliniază că bunele practici în materie de bunăstare a animalelor reprezintă cea mai bună măsură preventivă pentru a reduce nevoia de medicamente și pentru a asigura sănătatea și bunăstarea peștilor; încurajează o mai mare utilizare a tehnologiilor și a inovării pentru a aborda bolile într-un mod mai bine direcționat, reducând cantitatea de medicamente necesare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți disponibilitatea medicamentelor de uz veterinar, atunci când este necesar, pentru sectorul acvaculturii;

53. recomandă Comisiei să elaboreze propuneri legislative pe baza celor mai recente cunoștințe științifice privind nevoile peștilor și ale altor animale acvatice și metodele de transport, pentru a le reduce la minimum suferința în timpul transportului; evidențiază că noile dispoziții ar trebui să prevadă o listă de verificare detaliată pentru planificarea și pregătirile prealabile transportului, dispoziții specifice privind parametrii calității apei, densitatea, manipularea în timpul încărcării și descărcării, precum și controalele ulterioare transportului referitoare la bunăstarea animalelor; invită Comisia să se asigure că orientările pe care le publică sunt actualizate pe baza celor mai recente dovezi științifice și că sunt aliniate la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și solicită adoptarea unor cerințe specifice pentru circulația comercială a peștilor; subliniază, în plus, că ar trebui să se asigure cursuri de formare și certificări specifice privind transportul peștilor;

54. sprijină creșterea capacității Copernicus și a Rețelei europene de observare și date privind mediul marin de a observa, de a elabora modele și de a face previziuni, astfel încât să se poată anticipa mai bine efectele fenomenelor meteorologice extreme, atât pe uscat, cât și pe mare, la care instalațiile de acvacultură sunt deosebit de sensibile;

55. subliniază importanța unei formări adecvate, atât pentru autoritățile competente, cât și pentru fermieri, cu privire la modalitatea de a limita impactul practicilor de acvacultură asupra mediului și de a asigura respectarea unor standarde ridicate de bunăstare și sănătate a animalelor;

56. invită Comisia să pregătească o propunere pentru un plan amplu al UE de gestionare a cormoranilor, care să poată aborda în mod adecvat și definitiv problema cu care se confruntă sectorul acvaculturii de mulți ani, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile și a experiențelor și practicilor deja testate în statele membre; solicită ca planul să fie conceput pentru atenuarea și controlul eficient al efectelor acestora asupra fermelor de acvacultură, în vederea reducerii impactului economic, de mediu și social al acestora asupra producției și biodiversității; subliniază că planul ar trebui să includă o listă de măsuri eligibile privind soluțiile preventive de coexistență și compensarea adecvată a pierderilor, finanțate din fonduri ale UE sau naționale; insistă asupra faptului că sprijinul financiar pentru cercetarea personalizată care vizează identificarea și testarea măsurilor preventive este esențial, inclusiv pentru a permite o monitorizare adecvată, inclusiv înregistrarea și analizarea efectelor măsurilor luate; invită statele membre să pună în aplicare aceste măsuri de la caz la caz și la nivel local și să raporteze anual Comisiei cu privire la punerea în aplicare a planului, inclusiv cu privire la eficacitatea măsurilor alese; invită Comisia să evalueze planul UE de gestionare a cormoranilor la fiecare cinci ani și să raporteze Parlamentului; îndeamnă Comisia să pregătească, ca acțiune imediată, un document cu orientări privind modul de aplicare a derogărilor prevăzute la articolul 9 din Directiva privind păsările și să evalueze necesitatea de a modifica legislația actuală în cazul în care măsurile preventive se dovedesc insuficiente, iar impactul financiar și social nu permite găsirea unor soluții de coexistență, în conformitate cu cele mai bune avize științifice;

57. invită Comisia și statele membre să simplifice procedurile de acordare a licențelor, să depună mai multe eforturi și să ofere ajutorul suplimentar necesar pentru a le permite utilizatorilor FEAMPA să aibă acces la finanțare;

Acvacultura ecologică

58. salută comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice și cele 23 de acțiuni incluse în anexa la aceasta; subliniază că acvacultura ecologică trebuie să joace un rol-cheie în creșterea planificată a sectorului acvaculturii, dat fiind potențialul său amplu de dezvoltare încă nevalorificat, în concordanță cu tranziția către un sistem alimentar sustenabil în Europa, iar aceasta ar trebui să beneficieze de asistență prin intermediul FEPAM;

59. este de acord că acvacultura ecologică are potențial, dar subliniază că există diferențe legate de producția de acvacultură ecologică în rândul statelor membre;

60. este de acord cu obiectivul unei creșteri semnificative a acvaculturii ecologice până în 2030 fără a se stabili un procentaj concret în acest plan, deoarece sectorul este încă relativ nou și creșterea sa nu poate fi anticipată ușor; încurajează, cu toate acestea, statele membre să stabilească obiective, dacă este cazul, ținând seama de cunoștințele lor cu privire la particularitățile locale și regionale și de evoluțiile pieței; subliniază că, deși acvacultura ecologică din UE a cunoscut o creștere a producției anumitor specii și în anumite țări în ultimii ani (inclusiv somonul din Irlanda și midiile din Danemarca și Irlanda), cererea pentru acvacultura ecologică a UE este incertă și, în plus, performanța economică a acvaculturii ecologice încă nu este suficientă în anumite domenii;

61. consideră că acvacultura sustenabilă, în general, și acvacultura ecologică, în special, vor juca un rol esențial în concretizarea ambiției UE privind o Europă neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050 prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin contribuția la atenuarea schimbărilor climatice, asigurând totodată beneficii suplimentare pentru mediu și biodiversitate;

62. subliniază că acvacultura sustenabilă, în general, și acvacultura ecologică, în special, pot contribui la satisfacerea cererii consumatorilor de alimente diversificate de înaltă calitate produse într-un mod care respectă mediul și asigură bunăstarea peștilor, eliminând astfel discrepanța dintre cererea și oferta de produse pescărești în UE și reducând presiunea asupra stocurilor sălbatice;

63. invită Comisia și statele membre să analizeze, în cadrul planurilor naționale pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii, principalele bariere în calea dezvoltării acvaculturii ecologice și să propună măsuri adecvate; invită, în plus, statele membre să includă, pe baza unei evaluări ex ante a impactului, extinderea acvaculturii ecologice printre obiectivele planurilor strategice naționale multianuale revizuite pentru acvacultură; consideră că FEPAM ar trebui utilizat pentru a promova practici sustenabile în domeniul acvaculturii, inclusiv producția ecologică, și pentru a acorda sprijin în perioada de conversie, ceea ce ar crea condiții de concurență echitabile în raport cu alți fermieri din sectorul ecologic;

64. subliniază necesitatea unui sprijin sporit pentru cercetare și inovare pentru a găsi surse alternative de nutrienți, tratamente, creștere și bunăstare a animalelor în acvacultură; consideră că este necesar să se promoveze investițiile în policultura adaptată și în sistemele de acvacultură multitrofice și să se promoveze incubatoarele și activitățile de creștere a puietului ecologic; salută metoda deschisă de coordonare pentru schimbul de cele mai bune practici și inovare în acvacultura ecologică;

65. subliniază că, de la adoptarea Regulamentului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, au apărut inovații, inclusiv diferite tipuri de acvacultură; subliniază în acest sens că anumite dispoziții, cum ar fi cele privind reproducerea, nu sunt adaptate la noile metode inovatoare și sustenabile de acvacultură dezvoltate; îndeamnă Comisia să evalueze acest regulament în consecință și să prezinte modificările necesare;

66. invită Comisia să analizeze modul în care sunt interpretate, aplicate și monitorizate normele privind acvacultura ecologică în fiecare stat membru; îndeamnă Comisia să publice orientări pentru statele membre, organismele de certificare și piscicultori, menite să reducă eterogenitatea punerii în aplicare a regulamentului privind producția ecologică, pe baza concluziilor respectivei analize;

67. îndeamnă Comisia să aibă în vedere reautorizarea utilizării a 30 % din rația zilnică de făină de pește și ulei de pește din resturi de fasonare provenite din acvacultura neecologică sau din resturi de fasonare a peștelui capturat pentru consum uman care provin din produse pescărești sustenabile din UE, pe parcursul unei perioade de tranziție de cinci ani pentru toți operatorii nou-intrați în sectorul acvaculturii ecologice, dat fiind impactul său pozitiv asupra economiei circulare și ca măsură de sprijin necesară având în vedere disponibilitatea limitată și prețurile ridicate ale hranei ecologice; invită Comisia să ia în considerare și utilizarea speciilor (care nu ar putea să se reproducă în mod natural în Europa) pentru care se realizează reproducerea indusă cu ajutorul extractelor hipofizare, specii care sunt utilizate în practicile de policultură pentru a utiliza alte nișe trofice ale mediului de cultură, contribuind astfel la sechestrarea carbonului, la atenuarea eutrofizării, la creșterea productivității globale a bazinelor și la reducerea încărcăturii de nutrienți din piscicultură;

68. evidențiază necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile pentru fermierii din sectorul ecologic al UE pe întreg teritoriul Uniunii, precum și pentru produsele ecologice importate, oferind aceleași norme, sprijin și armonizând tratamentele pentru boli utilizate în acvacultura ecologică și în creșterea ecologică a animalelor;

69. reamintește că rezoluția Parlamentului intitulată „Către un sector sustenabil și competitiv al acvaculturii europene: situația actuală și provocările viitoare” propune 92 de acțiuni pentru a debloca potențialul acvaculturii UE prin: simplificarea procedurilor administrative; asigurarea echității în interacțiunea cu alte sectoare; consolidarea competitivității acvaculturii din UE în interiorul și în afara granițelor Uniunii; îmbunătățirea informațiilor furnizate consumatorilor; asigurarea bunăstării animalelor, dar și a disponibilității produselor de uz veterinar; urmărirea îmbunătățirii campaniilor de promovare și a comunicării; sprijinirea cercetării și a inovării; încurajarea formării și a ocupării forței de muncă; creșterea sustenabilității sectorului acvaculturii din UE; asigurarea unui nivel adecvat de finanțare prin intermediul FEPAM și al altor fonduri structurale; și realizarea unei simbioze armonioase cu pescuitul; îndeamnă Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a pune în aplicare aceste acțiuni;

70. subliniază că o comparație între activitățile de pescuit și acvacultură nu are sens în contextul actual, în care cererea de produse marine este în creștere, în timp ce în Uniune se înregistrează progrese în direcția reducerii progresive a presiunii asupra stocurilor de pește sălbatic, și afirmă că cele două activități sunt complementare;

71. subliniază că cooperarea dintre acvacultură, pe de o parte, și activitatea de conservare și prelucrare, pe de altă parte, poate genera o valoare adăugată semnificativă pentru produsele de acvacultură în cazul în care această cooperare are loc în sinergie cu sprijinirea ambelor activități;

°

° °

72. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și consiliilor consultative ale politicii comune în domeniul pescuitului.

 



 

EXPUNERE DE MOTIVE

Potrivit publicației State of World Aquaculture 2020 a FAO, producția de acvacultură, inclusiv de plante acvatice, la nivel mondial a fost de 114,5 milioane de tone în 2018, valoarea estimată a acesteia fiind de 263 de miliarde USD. Producția a înglobat animale acvatice de crescătorie, plante acvatice și produse nealimentare. Regiunea Asia-Pacific continuă să fie cel mai mare producător, doar patru dintre primele 15 țări producătoare fiind din afara regiunii (Brazilia, Chile, Egipt și Norvegia). La nivel mondial, acvacultura furnizează în prezent mai mult de 50 % din peștele pentru consum uman. Aprovizionarea cu alimente la nivel mondial și consumul aparent de pește și produse pescărești pe cap de locuitor continuă să crească mai repede decât creșterea populației umane.

În 2018, producția de acvacultură a UE s-a ridicat la 1,32 tone, în valoare totală de 4,80 miliarde EUR. Aceasta a reprezentat o scădere cu 4 %, respectiv 50 330 de tone, a volumului și o scădere cu 5 %, respectiv 348 de milioane EUR, a valorii față de 2017 – o inversare a tendinței de creștere din cei patru ani anteriori. Comparativ cu 10 ani în urmă, producția a crescut cu 3 %, ceea ce a însemnat o creștere de mai puțin de 40 000 de tone, în timp ce valoarea a crescut, în termeni reali, cu un procentaj incredibil de 36 %, adică o creștere de aproape 1,30 miliarde EUR.

Creșterea valorii în sectorul UE al acvaculturii în deceniul 2009-2018 s-a datorat creșterii producției de specii de mare valoare, cum ar fi somonul, bibanul-de-mare și tonul roșu, în combinație cu creșterea semnificativă a prețului pentru unele specii majore, cum ar fi somonul, bibanul-de-mare, dorada, stridiile și scoicile, potrivit EUMOFA 2020, The EU fish market. Este posibil ca creșterea prețului să fi fost determinată de o creștere a cererii, pe lângă alți factori, cum ar fi calitatea superioară a produselor, dar și o scădere a ofertei, din cauza mortalității ridicate a unor specii, cum ar fi stridiile. De asemenea, creșterea cu 3 % a volumului în deceniul respectiv a reprezentat o variație minoră, cauzată de probleme legate de acordarea licențelor și de conflicte de interese în ceea ce privește amenajarea teritoriului. Creșterea mică a volumului, în combinație cu creșterea cererii, a contribuit la creșterea prețurilor.

Pactul verde european se află în centrul agendei politice a UE. Obiectivul său primordial este ca, până în 2050, Europa să devină sustenabilă și neutră din punct de vedere climatic, acționând ca vector pentru investiții și creștere. Strategia în domeniul biodiversității și strategia „De la fermă la consumator” subliniază că este esențial să se gestioneze tranziția către un sistem alimentar mai sustenabil, consolidând îndeosebi eforturile vizând combaterea schimbărilor climatice, protejarea mediului și conservarea biodiversității. Comunitatea din sectorul acvaculturii are un rol esențial în realizarea acestor obiective.

La 12 mai 2021, Comisia a publicat Comunicarea COM(2021)0236 privind orientările strategice pentru o acvacultură mai sustenabilă și mai competitivă în UE pentru perioada 2021-2030. Documentul oferă o abordare strategică și pe termen lung pentru creșterea sustenabilă a acvaculturii UE, care este deosebit de relevantă după criza provocată de pandemia de COVID-19. Pe baza orientărilor strategice, statele membre ale UE își vor revizui planurile strategice naționale multianuale cu sprijinul Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEPAM).

Raportoarea consideră că aceste orientări sunt cuprinzătoare, solide și adecvate scopului de a promova o acvacultură sustenabilă și competitivă în UE, care pe termen lung pune accentul pe sustenabilitatea sectorului acvaculturii și pe contribuția sa la Pactul verde european. Tranziția către un sistem alimentar sustenabil în Europa trebuie să includă sectorul acvaculturii ca parte importantă a economiei circulare și ca factor care contribuie net la transformarea nutrienților în exces în proteine de înaltă calitate.

În ciuda progreselor realizate datorită metodei deschise de coordonare prevăzute în Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului și a finanțării din partea UE, sectorul acvaculturii este încă departe de a-și atinge întregul potențial în ceea ce privește creșterea și de a satisface cererea tot mai mare de alimente marine sustenabile. UE importă peste 70 % din alimentele marine pe care le consumă. Toate produsele de acvacultură laolaltă (inclusiv importurile) reprezintă 25 % din consumul UE de alimente marine, în timp ce produsele de acvacultură din UE reprezintă doar 10 % din consumul UE. Acvacultura din UE reprezintă mai puțin de 2 % din producția de acvacultură la nivel mondial.

Potențialul de creștere al sectorului se va dezvolta numai într-un cadru juridic previzibil, raționalizat și favorabil întreprinderilor, care să țină seama de toți cei trei piloni ai sustenabilității: cel economic, cel social și cel de mediu, care va permite furnizarea de produse alimentare sustenabile și de calitate, reducerea dependenței noastre de importurile de alimente de origine acvatică și crearea mai multor locuri de muncă, în special în regiunile de coastă, potrivit raportoarei.

Noul mecanism de asistență pentru acvacultură al UE este un instrument inovator menit să ajute Comisia, statele membre, industria și alte părți interesate să elaboreze orientări suplimentare și să consolideze cele mai bune practici în diferitele domenii vizate. Raportoarea consideră că cheia succesului acestui instrument este ca toate părțile interesate relevante să fie implicate în crearea sa, în special toți membrii Consiliului consultativ pentru acvacultură (AAC).

Raportoarea consideră că sectorul acvaculturii poate contribui în mod consecvent la serviciile ecosistemice pentru societate, în special cultivarea algelor și conchiliocultura pot contribui la decarbonizarea economiei UE, și poate atenua schimbările climatice. Acvacultura de apă dulce este foarte importantă în multe regiuni rurale ale Europei. În acest sens, trasabilitatea alimentelor, modelele de afaceri ecologice, bunăstarea peștilor sunt alți factori importanți care trebuie luați în considerare.

Planurile strategice naționale multianuale ar trebui să țină seama de principalele bariere în calea dezvoltării potențialului sectorului și să recunoască necesitatea de a aloca spațiu acvaculturii printr-o amenajare adecvată a spațiului, rezultând astfel un plan eficace și flexibil care ține seama de mediul marin și de apă dulce în continuă schimbare în care funcționează acvacultura. De asemenea, nu trebuie să se piardă din vedere că o zonare mult prea restrictivă poate descuraja investițiile și dezvoltarea. Potrivit raportoarei, coordonarea cu administrațiile publice naționale, regionale și locale care au competențe în dezvoltarea acvaculturii este foarte necesară pentru raționalizarea legislației naționale și furnizarea de orientări privind cadrul de reglementare aplicabil sectorului.

Din perspectiva raportoarei, importanța existenței unor ingrediente sustenabile pentru hrana folosită în acvacultură în Uniune constituie unul dintre elementele-cheie pentru contribuția sa deplină la Pactul verde european. Acvacultura trebuie să utilizeze uleiuri și proteine marine, subproduse și resturi rezultate din fasonare sustenabile ecologic, proteine provenite de la animale terestre și soluții inovatoare, cum ar fi făina de insecte și microalgele, și să înlocuiască parțial proteinele și uleiurile marine cu alternative care nu provin din mediul marin.

În opinia raportoarei, un alt element esențial pentru succesul extinderii sectorului acvaculturii constă în organizarea de campanii de comunicare la nivelul UE privind sectorul acvaculturii din UE și producția folosind fonduri gestionate direct, pe lângă alte campanii de informare și de comunicare incluse în toate programele operaționale, în conformitate cu obiectivele orientărilor strategice, cu privire la sectoare specifice ale sectorului acvaculturii din UE.

Timp de mai mulți ani, cormoranii au avut un impact economic și social asupra acvaculturii. A sosit momentul să se stabilească măsuri permanente pentru a elimina această problemă. Raportoarea consideră că soluția ar putea fi să se includă cormoranul mare (Phalacrocorax carbo sinensis) în anexa II partea A la Directiva 2009/147/CE privind păsările, care cuprinde o listă a speciilor care pot fi vânate în temeiul legislației naționale.

Comisia a adoptat Comunicarea COM(2021)0141 privind un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice la 25 martie 2021, iar în aceasta sunt prevăzute 23 de acțiuni pentru stimularea cererii și asigurarea încrederii consumatorilor, stimularea conversiei și consolidarea întregului lanț valoric, precum și îmbunătățirea contribuției fermelor la sustenabilitate.

Raportoarea consideră că noile planuri de acțiune (2021-2027) pe care le vor transmite statele membre ar trebui să țină seama de provocările cu care se confruntă sectorul acvaculturii ecologice. Acvacultura ecologică trebuie să joace un rol-cheie în creșterea previzibilă a sectorului acvaculturii, dat fiind potențialul său amplu de dezvoltare încă nevalorificat, în concordanță cu tranziția către un sistem alimentar sustenabil în Europa, iar aceasta ar trebui să beneficieze de asistență prin intermediul FEPAM.

Chiar dacă acvacultura ecologică din UE a înregistrat în ultimii ani o creștere pentru anumite specii și anumite țări (somonul în Irlanda și midiile în Danemarca și Irlanda), sectorul este încă relativ nou și cererea în domeniul acvaculturii ecologice este incertă. Consumatorii din UE consideră că peștele sălbatic este mai natural și mai sănătos decât produsele obținute prin acvacultură ecologică. Un ultim aspect, dar nu mai puțin important, este că performanța economică a acvaculturii ecologice nu este încă suficientă în unele domenii.

Cercetarea și inovarea reprezintă un pilon important pentru a oferi soluții bazate pe cunoaștere la principalele obstacole cu care se confruntă sectorul. Raportoarea propune ca accentul să se pună în primul rând pe surse alternative de nutrienți, tratamente, creștere și bunăstare a animalelor în acvacultură. În plus, este necesar să se promoveze investițiile în policultura adaptată și în sistemele de acvacultură multitrofice și să se promoveze incubatoarele și activitățile de creștere a puietului ecologic. În acest sens, metoda deschisă de coordonare pentru schimbul de bune practici și inovarea în domeniul acvaculturii ecologice, propusă de Comisie, ar putea reprezenta platforma unde să se găsească soluții.

Raportoarea este de opinie că publicarea unor orientări pentru toți actorii implicați în acvacultura ecologică (statele membre, organismele de certificare și piscicultorii) ar putea contribui la armonizarea punerii în aplicare a normelor privind producția ecologică în UE. Măsurile și controalele ar trebui să fie aceleași în toate statele membre, pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

Având în vedere lipsa de hrană ecologică, raportoarea propune să se autorizeze din nou utilizarea a 30 % din rația zilnică de făină de pește și ulei de pește din resturi de fasonare provenite din acvacultura neecologică sau din resturi de fasonare a peștelui capturat pentru consum uman care provin din produse pescărești sustenabile din UE, pe parcursul unei perioade de tranziție de cinci ani pentru toți operatorii nou-intrați în sectorul acvaculturii ecologice, dat fiind impactul pozitiv asupra economiei circulare și ca măsură de sprijin necesară.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

12.7.2022

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

5

1

Membri titulari prezenți la votul final

Clara Aguilera, Pietro Bartolo, Izaskun Bilbao Barandica, Isabel Carvalhais, Rosanna Conte, Rosa D’Amato, Søren Gade, Anja Hazekamp, Niclas Herbst, Jan Huitema, Ladislav Ilčić, France Jamet, Pierre Karleskind, Predrag Fred Matić, Francisco José Millán Mon, João Pimenta Lopes, Manuel Pizarro, Caroline Roose, Bert-Jan Ruissen, Annie Schreijer-Pierik, Peter van Dalen, Theodoros Zagorakis

Membri supleanți prezenți la votul final

Benoît Biteau, Cláudia Monteiro de Aguiar

Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final

Agnès Evren, Claude Gruffat

 


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

20

+

ECR

Ladislav Ilčić, Bert‑Jan Ruissen

ID

Rosanna Conte, France Jamet

PPE

Agnès Evren, Niclas Herbst, Francisco José Millán Mon, Cláudia Monteiro de Aguiar, Annie Schreijer‑Pierik, Theodoros Zagorakis, Peter van Dalen

RENEW

Izaskun Bilbao Barandica, Søren Gade. Jan Huitema, Pierre Karleskind

S&D

Clara Aguilera, Pietro Bartolo, Isabel Carvalhais, Predrag Fred Matić, Manuel Pizarro

 

5

-

The LEFT

Anja Hazekamp

VERTS/ALE

Benoît Biteau, Rosa D'Amato, Claude Gruffat, Caroline Roose

 

1

0

The LEFT

João Pimenta Lopes

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

 

 

Ultima actualizare: 31 august 2022
Aviz juridic - Politica de confidențialitate